Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
------------
*) Republicatã în temeiul <>art. V lit. d) din titlul III "Dispoziţii finale" al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializãrii alimentelor a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 29 iunie 2001 şi a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 57/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2002.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã stabileşte cadrul juridic unitar referitor la producerea, ambalarea, depozitarea, transportul şi comercializarea alimentelor, responsabilitãţile producãtorilor şi comercianţilor de alimente, organizarea controlului oficial al alimentelor şi sancţiunile în vederea protejãrii calitãţii alimentelor.
(2) Aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã protejeazã consumatorii de practici incorecte în fabricarea, depozitarea şi comercializarea alimentelor şi asigurã condiţii pentru informarea lor corectã şi completã, în conformitate cu reglementãrile legale privind protecţia consumatorilor.
ART. 2
Reglementãrile prezentei ordonanţe de urgenţã nu se aplicã alimentelor produse în gospodãrii individuale pentru consumul propriu şi nici produselor alimentare care sunt în tranzit sau care sunt depozitate temporar, ca bunuri care tranziteazã ţara, dacã nu reprezintã un pericol pentru sãnãtatea umanã sau pentru mediu.
ART. 3
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii folosiţi se definesc dupã cum urmeazã:
a) alimente - produse în stare naturalã sau prelucrate, destinate consumului uman, inclusiv apa mineralã şi guma de mestecat, din care se exclud tutunul, produsele medicinale şi substanţele narcotice sau psihotrope;
b) alimente de origine animalã - alimente constând în sau conţinând aproape în exclusivitate produse de origine animalã;
c) alimente de origine vegetalã - alimente constând în sau conţinând aproape în exclusivitate produse de origine vegetalã;
d) alimente cu destinaţie nutriţionalã specialã - alimente care datoritã compoziţiei lor speciale sau procesului de prelucrare sunt în mod clar distincte de alimentele destinate consumului normal, au o compoziţie corespunzãtoare cu scopurile nutriţionale pretinse şi sunt comercializate într-o formã care indicã acest obiectiv. Aceste alimente trebuie sã îndeplineascã cerinţele nutriţionale speciale ale anumitor categorii de persoane ale cãror procese digestive sau metabolice sunt perturbate ori ale anumitor categorii de persoane care se aflã în condiţii fiziologice speciale şi care din aceastã cauzã pot sã obţinã un beneficiu special ca urmare a consumului controlat de anumite substanţe din alimente sau pentru sugari ori copii mici sãnãtoşi;
e) alimente provenite din organisme modificate genetic şi/sau organisme modificate genetic - alimente care conţin o combinaţie nouã de material genetic obţinut prin tehnici de biotehnologie şi/sau organisme (orice entitate biologicã capabilã sã se reproducã sau sã transfere material genetic) în care materialul genetic a fost modificat printr-un proces care nu are loc în mod natural prin împerechere şi/sau recombinare naturalã;
f) ingrediente - orice substanţã, inclusiv aditivii, folositã în producerea sau la prepararea alimentelor şi prezentã în produsul finit ca atare sau într-o formã modificatã;
g) aditivi alimentari - orice substanţã care în mod normal nu este consumatã ca aliment în sine şi care nu este utilizatã ca ingredient alimentar caracteristic, având sau neavând o valoare nutritivã, care, adãugatã intenţionat în produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însãşi ori prin derivaţii sãi, direct sau indirect, o componentã a acestor produse alimentare;
h) contaminanţi alimentari - orice substanţã adãugatã neintenţionat în alimente, prezentã în acestea ca rezultat al producţiei (inclusiv activitãţile privind creşterea plantelor şi animalelor şi medicina veterinarã), al fabricaţiei, prelucrãrii, preparãrii, tratamentelor, împachetãrii, ambalãrii, transportului sau manipulãrii acestora sau ca rezultat al contaminãrii mediului înconjurãtor. Materiile strãine, cum ar fi fragmentele de insecte, pãrul de animale, nu sunt incluse în aceastã definiţie;
i) nutrienţi şi/sau suplimente alimentare - substanţe nutritive, respectiv protide, lipide, glucide, vitamine, macro- şi microelemente minerale şi/sau preparate prelucrate sub formã de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide care au în compoziţia lor macro- şi micronutrienţi şi/sau alte substanţe comestibile, care sunt consumate în cantitãţi definite, în mod suplimentar faţã de aportul alimentar obişnuit;
j) materiale în contact cu alimentele - materialele şi articolele care în formã finitã vin în contact cu alimentele sau care sunt în contact cu alimentele şi sunt destinate acestui scop;
k) etichetarea - orice cuvinte, mãrci comerciale, mãrci de fabricã, ilustrate sau simboluri referitoare la aliment şi poziţionate pe orice ambalaj, document de însoţire, notã, etichetã, banderolã sau coleratã, care însoţesc sau se referã la alimentul respectiv;
l) aliment preambalat - orice articol unic prezentat ca atare consumatorului final sau operatorilor economici care preparã şi furnizeazã hranã pentru populaţie, constituit dintr-un aliment şi ambalajul în care acesta a fost introdus înainte de a fi oferit spre vânzare, ambalaj care acoperã produsul în întregime sau numai parţial, astfel încât conţinutul acestuia sã nu poatã fi deteriorat fãrã deschiderea sau modificarea ambalajului;
m) comercializarea alimentelor - orice operaţiune de vânzare-cumpãrare, import-export, al cãrei scop este de a oferi alimente unei terţe pãrţi, cu excepţia celor destinate unor cercetãri ştiinţifice şi expertize de laborator;
m) igienã alimentarã - toate mãsurile necesare pentru a se asigura protecţia, stabilitatea şi salubritatea alimentelor, pornindu-se de la cultivare sau creştere, producţie ori fabricaţie pânã la consumul final;
o) material de ambalare - orice tip de recipient sau orice material de învelire şi acoperire, care protejeazã alimentul de contaminare şi de modificarea calitãţii;
p) reziduuri pesticide - orice substanţã, inclusiv derivaţii şi metaboliţii sãi, care în mod natural nu se gãseşte în alimente, dar care poate fi regãsitã ca urmare a încorporãrii ei în mod conştient sau accidental şi care prin depãşirea limitelor maxime admise poate constitui factor de risc pentru sãnãtate, şi/sau reziduurile pesticidelor şi ale metabolitelor acestora şi produsele de descompunere sau de reacţie prezente în/pe alimentele specifice;
q) calitatea alimentului - totalitatea proprietãţilor întrunite de aliment care îl fac compatibil cu reglementãrile specifice;
r) data limitã de consum - data stabilitã de producãtor pentru produsele care, din punct de vedere microbiologic, au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca, dupã un timp scurt, sã prezinte un pericol imediat pentru sãnãtatea consumatorului şi va fi precedatã de menţiunea "Expirã la data de ...", indicându-se în ordine ziua, luna şi anul, în formã necodificatã;
s) data durabilitãţii minimale - data stabilitã de producãtor pânã la care un aliment îşi pãstreazã caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzãtoare şi va fi precedatã de menţiunea "A se consuma, de preferinţã, înainte de ...", dacã în datã este inclusã şi ziua, sau "A se consuma, de preferinţã, pânã la sfârşitul ...", dacã se indicã luna şi anul sau numai anul;
t) auxiliari (adjuvanţi) tehnologici - orice substanţã care nu este consumatã ca ingredient alimentar în sine, utilizatã intenţionat în procesarea materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor lor, pentru îndeplinirea unui anumit scop tehnologic în cursul tratãrii sau procesãrii şi care poate duce la prezenţa neintenţionatã, dar de neevitat din punct de vedere tehnic, a reziduurilor de substanţã sau a derivatelor acesteia în produsul finit, cu menţiunea cã aceste reziduuri nu prezintã vreun risc pentru sãnãtate şi nu au vreun efect tehnologic asupra produsului finit;
u) alimente contrafãcute - alimente a cãror calitate, menţionatã în declaraţia de conformitate, în standardul sau specificaţia tehnicã de produs şi pe etichetã, a fost modificatã, intenţionat sau neintenţionat, într-un mod care ar putea constitui un risc pentru sãnãtatea consumatorilor, care le-ar putea leza interesele sau i-ar informa greşit;
v) alimente şi ingrediente alimentare inedite - alimente şi ingrediente alimentare care nu au mai fost utilizate pânã în prezent în consumul uman.
CAP. II
Condiţii generale
SECŢIUNEA 1
Unitãţile producãtoare de alimente
ART. 4
(1) Unitãţile în care se produc alimente, ingrediente, aditivi alimentari şi auxiliari tehnologici se amplaseazã numai în acele spaţii care îndeplinesc condiţiile stabilite prin reglementãrile legale în vigoare.
(2) Alimentele, ingredientele, aditivii alimentari şi auxiliarii tehnologici se produc în unitãţi care îndeplinesc condiţiile de funcţionare stabilite prin reglementãrile legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 2-a
Condiţii de fabricare
ART. 5
La fabricarea alimentelor se utilizeazã numai aditivi şi materiale de ambalare sau orice alte materiale care vin în contact cu alimentele, avizate de Ministerul Sãnãtãţii Publice împreunã cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, conform reglementãrilor legale în vigoare.
ART. 6
Fabricarea, depozitarea şi transportul alimentelor se fac cu respectarea normelor tehnologice, igienico-sanitare şi sanitare veterinare, care sã asigure îndeplinirea cerinţelor de sãnãtate publicã, de igienã alimentarã şi de calitate a alimentelor.
SECŢIUNEA a 3-a
Condiţii privind personalul
ART. 7
Fabricarea, depozitarea, transportul şi comercializarea alimentelor se fac numai de cãtre persoanele care îndeplinesc condiţiile de sãnãtate stabilite prin ordin al ministrului sãnãtãţii publice şi care, pentru operaţiunile pe care le executã, întrunesc calificarea necesarã şi deţin cunoştinţe suficiente în domeniul sãnãtãţii publice, al igienei alimentelor sau igienei muncii, atestate conform reglementãrilor legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 4-a
Condiţii privind compoziţia şi calitatea alimentelor
ART. 8
(1) Alimentele trebuie sã aibã o compoziţie care sã asigure atât calitatea acestora, cât şi sãnãtatea consumatorilor şi sã îndeplineascã condiţiile de igienã prevãzute de normele legale în vigoare.
(2) Reglementãrile privind nivelul de admisibilitate a aditivilor alimentari şi a auxiliarilor tehnologici din compoziţia alimentelor, precum şi igiena alimentelor se stabilesc de Ministerul Sãnãtãţii Publice, de comun acord cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale.
SECŢIUNEA a 5-a
Condiţii privind utilizarea aditivilor alimentari
ART. 9
La fabricarea sau la manipularea alimentelor destinate comercializãrii sunt interzise:
a) utilizarea aditivilor care nu au fost autorizaţi, fie singuri, fie în combinaţie cu alte substanţe;
b) utilizarea proceselor tehnologice în vederea obţinerii de aditivi neautorizaţi în produsele alimentare;
c) utilizarea peste limitele maxime admise a aditivilor autorizaţi.
ART. 10
Se interzice comercializarea alimentelor dacã acestea au fost fabricate sau manipulate cu încãlcarea prevederilor art. 9 ori dacã nu sunt compatibile cu alte reglementãri legale în vigoare.
ART. 11
Se interzice comercializarea aditivilor sau a schimbãtorilor de ioni a cãror utilizare este interzisã la fabricarea sau la manipularea alimentelor.
ART. 12
Fac excepţie de la prevederile art. 9:
a) aditivii care au fost îndepãrtaţi din alimente complet sau care se regãsesc în produsul ce urmeazã sã fie vândut în cantitãţi reziduale, tehnic inevitabile şi tehnologic inactive, care nu pun în pericol sãnãtatea sau nu modificã proprietãţile organoleptice ale produsului;
b) apa distilatã sau demineralizatã, aerul, azotul ori dioxidul de carbon, pentru situaţiile în care acestea nu sunt utilizate ca presurizanţi, sau hidrogenul, dacã se foloseşte la hidrogenarea grãsimilor sau la fabricarea alcoolilor.
ART. 13
În vederea protejãrii intereselor consumatorilor şi ţinându-se seama de cerinţele tehnologice, nutriţionale şi dietetice ale alimentelor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale şi Ministerul Sãnãtãţii Publice sunt abilitate sã emitã reglementãri sau instrucţiuni comune referitoare la:
a) aprobarea utilizãrii aditivilor în general sau numai pentru anumite alimente ori pentru anumite scopuri;
b) specificarea aditivilor admişi şi a limitelor maxime pentru aditivi şi produşii lor de reacţie conţinuţi în alimente, precum şi a condiţiilor de puritate pentru aditivi şi schimbãtorii de ioni;
c) fabricarea, manipularea şi comercializarea aditivilor şi a schimbãtorilor de ioni;
d) interzicerea sau restricţionarea utilizãrii anumitor aditivi şi schimbãtori de ioni la fabricarea alimentelor;
e) reactualizarea aditivilor admişi, în funcţie de condiţiile de folosire şi de informaţiile ştiinţifice.
SECŢIUNEA a 6-a
Condiţii privind contaminanţii în general, radiaţiile sau utilizarea materialelor radioactive
ART. 14
(1) Ministerul Sãnãtãţii Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale sunt abilitate sã adopte reglementãri comune privind prezenţa contaminanţilor în alimente.
(2) Reglementãrile trebuie sã se bazeze pe principiul conform cãruia alimentul care conţine un contaminant într-o cantitate neacceptatã din punct de vedere al sãnãtãţii publice, respectiv la un nivel de toxicitate care depãşeşte limitele maxime admise, sã nu fie fabricat şi distribuit în vederea comercializãrii.
ART. 15
(1) Tratamentul alimentelor cu radiaţii ionizante se face numai:
a) în unitãţi de iradiere autorizate din punct de vedere al securitãţii nucleare de cãtre Comisia Naţionalã pentru Controlul Activitãţilor Nucleare şi din punct de vedere sanitar, de cãtre Ministerul Sãnãtãţii Publice;
b) cu asigurarea mijloacelor de protecţie şi de securitate a sãnãtãţii consumatorilor, dupã avizarea produsului de Ministerul Sãnãtãţii Publice.
(2) Iradierea alimentelor poate fi autorizatã doar în cazul în care:
a) este justificatã şi necesarã din punct de vedere tehnologic;
b) nu prezintã riscuri pentru sãnãtate şi este realizatã în condiţiile prevãzute de reglementãrile legale în vigoare;
c) este în beneficiul consumatorului;
d) nu este utilizatã ca înlocuitor al practicilor de igienã şi sãnãtate sau al bunelor practici de fabricaţie ori de cultivare.
(3) Iradierea alimentelor poate fi utilizatã numai în urmãtoarele scopuri:
a) pentru reducerea riscului bolilor provocate de organismele patogene din alimente, prin distrugerea acestora;
b) reducerea procesului de alterare a alimentelor prin distrugerea organismelor dãunãtoare şi stoparea proceselor de deteriorare;
c) reducerea pierderilor alimentare prin maturarea, germinarea sau încolţirea prematurã;
d) îndepãrtarea din alimente a organismelor dãunãtoare plantelor sau produselor din plante.
(4) În momentul supunerii la iradiere alimentele trebuie sã fie într-o formã corespunzãtoare de salubritate. Utilizarea tratamentului cu radiaţii ionizante ca substituent al practicilor de igienã sau sãnãtate ori al bunei practici de producţie sau de cultivare agricolã este interzisã.
(5) Materialele utilizate la ambalarea alimentelor ce urmeazã sã fie iradiate trebuie sã corespundã acestui scop şi sã fie avizate de Ministerul Sãnãtãţii Publice.
(6) Tratarea prin iradiere nu poate fi utilizatã în combinaţie cu alte metode chimice de tratare folosite în acelaşi scop.
(7) Iradierea poate fi realizatã numai prin sursele autorizate de Comisia Naţionalã pentru Controlul Activitãţilor Nucleare.
(8) Etichetarea alimentelor tratate cu radiaţii ionizante se face prin înscrierea pe etichete a expresiilor "Tratat prin ionizare" sau "Tratat cu radiaţii ionizante".
(9) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, Ministerul Sãnãtãţii Publice şi Comisia Naţionalã pentru Controlul Activitãţilor Nucleare sunt abilitate sã emitã reglementãri comune cu privire la tratarea cu radiaţii ionizante a produselor alimentare pentru consumul uman.
SECŢIUNEA a 7-a
Condiţii privind reziduurile de pesticide şi alte produse care se regãsesc în alimente
ART. 16
(1) Se interzice comercializarea alimentelor care conţin:
a) reziduuri ale substanţelor utilizate pentru protecţia plantelor, fertilizatori, astfel cum sunt definite în reglementãrile legale specifice, sau alte produse pentru tratarea plantelor şi solului, produse pentru protejarea depozitãrii ori produsele lor de degradare sau de reacţie, peste limitele prevãzute în reglementãrile legale în vigoare;
b) reziduuri ale substanţelor utilizate pentru protecţia plantelor, astfel cum sunt definite în reglementãrile legale specifice, care nu au fost autorizate şi care sunt interzise sã fie folosite pentru alimente sau pentru materiile lor prime.
(2) Ministerul Sãnãtãţii Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale sunt abilitate sã emitã reglementãri comune pentru:
a) stabilirea limitelor maxime admise de reziduuri sau de alte substanţe în/pe alimente;
b) interzicerea comercializãrii alimentelor al cãror conţinut în reziduuri sau în alte substanţe depãşeşte limita maximã admisã;
c) stabilirea mãsurilor pentru dezinfectarea, decontaminarea şi dezinfestarea camerelor sau a echipamentelor în care ori cu care au fost fabricate, manipulate sau comercializate alimentele, precum şi specificarea, interzicerea sau restricţionarea utilizãrii de mijloace, echipamente ori metode, în vederea protejãrii intereselor consumatorilor.
SECŢIUNEA a 8-a
Condiţii privind prezenţa în alimente a substanţelor active farmacologic
ART. 17
(1) Se interzic fabricarea şi comercializarea alimentelor de origine animalã, dacã ele conţin reziduuri de substanţe active farmacologic sau produsele lor de metabolism:
a) a cãror utilizare a fost interzisã la aceste animale prin reglementãri legale specifice;
b) care depãşesc limitele maxime admise de reziduuri de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animalã, prevãzute de reglementãrile specifice legale în vigoare;
c) care nu au fost autorizate sau înregistrate ca medicamente pentru tratamentul animalelor sau a cãror utilizare a fost interzisã prin alte reglementãri legale în vigoare ori care nu sunt autorizate pentru utilizare ca aditivi în hrana animalelor.
(2) În situaţiile în care substanţele active farmacologic sunt autorizate şi înregistrate ca medicamente ori sunt autorizate ca aditivi în hrana animalelor, se pot fabrica alimente de origine animalã, care pot fi comercializate dacã sunt respectate perioadele de aşteptare stabilite în reglementãrile specifice legale în vigoare.
(3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale şi Ministerul Sãnãtãţii Publice sunt abilitate sã emitã ordine comune care:
a) sã stabileascã limitele maxime pentru substanţele farmacologic active şi produsele lor de reacţie, care nu pot fi depãşite în/pe alimentele comercializate;
b) sã excludã din tratamentul animalelor, în totalitate sau pentru anumite scopuri, acele substanţe farmacologic active care ar conduce la depãşirea conţinutului de reziduuri admis în alimentele de origine animalã sau sã stabileascã perioade de aşteptare pentru aceste substanţe şi sã interzicã comercializarea alimentelor care au fost produse cu încãlcarea acestor reglementãri;
c) sã stabileascã limitele maxime pentru reziduurile de antibiotice, substanţe medicamentoase, hormoni, substanţe anabolizante, ca rezultat al folosirii acestora în practica zootehnicã pentru stimularea creşterii animalelor şi în practica sanitarã veterinarã pentru tratarea animalelor bolnave;
d) sã stabileascã limitele maxime pentru metalele grele sau alte substanţe nocive care polueazã mediul şi care provin în principal din sfera industrialã şi a transportului;
e) sã stabileascã limitele maxime pentru toxinele care provin din dezvoltarea mucegaiurilor toxigene pe materiile prime sau pe produsele finite.
SECŢIUNEA a 9-a
Condiţii privind alimentele cu destinaţie nutriţionalã specialã, suplimentele nutritive, alimentele fortificate şi cele modificate genetic
ART. 18
Ministerul Sãnãtãţii Publice împreunã cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale sunt abilitate sã adopte reglementãri pentru specificarea condiţiilor de fabricare şi manipulare aplicabile alimentelor destinate unor cerinţe speciale de nutriţie, precum şi a condiţiilor privind comercializarea acestor produse. Reglementãrile se vor baza pe principiul comercializãrii numai a alimentelor destinate unor cerinţe speciale de nutriţie, care nu sunt periculoase pentru sãnãtatea publicã şi pentru care se asigurã o informare corespunzãtoare a consumatorilor privind proprietãţile şi caracteristicile acestora.
ART. 19
Se autorizeazã Ministerul Sãnãtãţii Publice sã elaboreze legislaţia care reglementeazã alimentele cu destinaţie nutriţionalã specificã şi alimentele şi ingredientele alimentare inedite.
ART. 20
(1) Ministerul Sãnãtãţii Publice este abilitat sã emitã reglementãri privind suplimentele nutritive şi fortificarea alimentelor.
(2) Reglementarea trebuie sã stabileascã reguli privind fortificarea, restaurarea cu nutrienţi a alimentelor, precum şi reguli privind fabricarea şi comercializarea suplimentelor de hranã care conţin nutrienţi. Aceastã reglementare trebuie sã prevadã doza zilnicã recomandatã de nutrienţi.
ART. 21
Ministerul Sãnãtãţii Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse, împreunã cu Institutul Naţional de Statisticã, au obligaţia sã verifice trimestrial datele privind nutriţia pe diferite segmente ale populaţiei, precum şi datele privind securitatea alimentarã, pe care trebuie sã se bazeze recomandãrile privind coşul minim de consum zilnic, respectiv cantitatea minimã de produse necesare, şi sã informeze Guvernul asupra concluziilor.
CAP. III
Condiţii privind producţia, igiena şi ambalarea alimentelor. Responsabilitãţile producãtorilor de alimente
ART. 22
Producãtorii de alimente, persoane fizice sau juridice, vor comercializa numai alimentele care prezintã siguranţã, sunt salubre şi apte pentru consum.
ART. 23
(1) Producãtorii de alimente sunt obligaţi sã respecte parametrii privind proprietãţile organoleptice, fizice, chimice, microbiologice şi toxicologice ale alimentelor conform reglementãrilor legale în vigoare.
(2) Producãtorii de alimente sunt obligaţi sã organizeze şi sã aplice controlul calitãţii alimentelor, fabricate sau manipulate, în laboratoare proprii sau în laboratoare autorizate.
(3) Fabricarea şi comercializarea alimentelor contrafãcute sunt interzise.
ART. 24
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale şi Ministerul Sãnãtãţii Publice adoptã prin ordin comun reglementãri prin care se stabilesc condiţiile privind igiena alimentelor şi alte cerinţe obligatorii privind fabricarea şi manipularea alimentelor, precum şi procedurile de verificare a conformitãţii cu aceste cerinţe.
ART. 25
Reglementãrile vor stabili prevederi pentru fabricarea şi manipularea alimentelor în mod igienic, iar operatorii din industria alimentarã trebuie sã identifice şi sã corecteze orice fazã criticã, pentru asigurarea securitãţii alimentare. Aceste reglementãri vor stabili prevederi pentru identificarea, implementarea, menţinerea şi îmbunãtãţirea procedurilor adecvate ale securitãţii alimentare, prin dezvoltarea sistemului propriu de analizã a riscurilor punctelor critice de control.
ART. 26
(1) Ministerul Sãnãtãţii Publice împreunã cu Ministerul Economiei şi Finanţelor şi cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale sunt abilitate sã adopte reglementãri privind materialele care vin în contact cu alimentele.
(2) Reglementãrile trebuie sã includã condiţii generale pentru toate materialele care vin în contact cu alimentele şi sã indice mãsuri şi proceduri specifice pentru categorii diferite de materiale care vin în contact cu alimentele.
(3) Materialele şi obiectele care vin în contact cu alimentele se produc conform bunelor practici de fabricaţie, astfel încât, în condiţiile lor normale şi prevãzute de utilizare, sã nu transfere alimentelor constituenţi în cantitãţi care ar putea periclita sãnãtatea umanã sau care ar putea aduce o schimbare inacceptabilã, potrivit legii, în compoziţia alimentelor sau o deteriorare a caracteristicilor organoleptice ale acestora.
ART. 27
Ministerul Sãnãtãţii Publice împreunã cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale şi cu Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate sã adopte reglementãri privind etichetarea alimentelor.
ART. 28
Etichetarea alimentelor trebuie sã ofere consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, care sã permitã acestora sã aleagã produsul corespunzãtor exigenţelor şi posibilitãţilor lor financiare, sã cunoascã eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi, astfel încât sã nu fie induşi în eroare.
ART. 29
Informaţiile de pe etichetele alimentelor trebuie sã fie înscrise în limba românã, indiferent de ţara producãtoare, fãrã a se exclude prezentarea lor în alte limbi, sã fie vizibile, lizibile şi inscripţionate într-un mod care sã nu permitã ştergerea lor.
CAP. IV
Comercializarea alimentelor
SECŢIUNEA 1
Condiţii pentru oferirea alimentelor spre vânzare
ART. 30
(1) Alimentele pot fi comercializate numai în spaţii special amenajate şi destinate acestui scop, în condiţii de igienã adecvate şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, Ministerul Sãnãtãţii Publice şi Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale sunt abilitate sã adopte reglementãri specifice comune privind comercializarea alimentelor pe pieţele organizate sau în afara acestora.
ART. 31
Alimentele oferite spre comercializare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã fie fabricate conform prevederilor legale, în scopul protecţiei sãnãtãţii publice, protecţiei igienei alimentului şi protecţiei calitãţii produsului;
b) sã se încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizicã, chimicã, microbiologicã, toxicologicã sau radiologicã, stabilite prin reglementãri speciale;
c) sã fie ambalate, etichetate şi marcate conform reglementãrilor specifice, iar inscripţionarea etichetelor sã fie vizibilã, lizibilã şi corectã.
SECŢIUNEA a 2-a
Restricţii privind comercializarea alimentelor
ART. 32
(1) Se interzice comercializarea alimentelor care:
a) nu sunt însoţite de documente care le atestã originea, provenienţa şi securitatea;
b) sunt manipulate şi comercializate în condiţii necorespunzãtoare de igienã, care pun în pericol sãnãtatea consumatorilor;
c) afecteazã sãnãtatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanţe drept alimente.
(2) Se interzice comercializarea drept alimente a unor produse care le imitã, nu sunt alimente şi care prezintã riscul de a pune în pericol sãnãtatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementãrilor legale în vigoare.
ART. 33
(1) În scopul evitãrii daunelor asupra sãnãtãţii cauzate de alimente Ministerul Sãnãtãţii Publice împreunã cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale sunt abilitate sã emitã reglementãri comune pentru:
a) interzicerea sau restricţionarea utilizãrii anumitor produse, substanţe, obiecte ori procese tehnologice;
b) specificarea utilizãrii anumitor procese de fabricare sau manipulare a alimentelor;
c) impunerea unor cerinţe la fabricarea, manipularea sau comercializarea anumitor alimente;
d) indicarea utilizãrii avertismentelor, a altor prezentãri cu efect de avertizare şi precauţii de siguranţã pentru anumite substanţe;
e) interzicerea sau restricţionarea fabricãrii ori manipulãrii anumitor substanţe dãunãtoare din punct de vedere fiziologic în fabricile de procesare a alimentelor, precum şi introducerea lor în astfel de fabrici.
(2) Alimentele care au fost fabricate sau manipulate cu încãlcarea prevederilor alin. (1) lit. a) şi b) sunt interzise la vânzare.
SECŢIUNEA a 3-a
Mãsuri privind protecţia consumatorilor împotriva practicilor incorecte
ART. 34
Pentru protejarea consumatorilor împotriva practicilor incorecte şi în scopul informãrii lor corecte Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii Publice şi cu Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate sã emitã ordine comune care sã reglementeze:
a) informarea privind natura, conţinutul, originea, fabricantul sau participantul la vânzarea alimentelor;
b) condiţiile privind ambalarea, etichetarea, marcarea şi pãstrarea alimentelor pânã la consumatorul final;
c) condiţiile privind fabricarea, respectiv calitatea materiilor prime şi a ingredientelor folosite în producerea sau la prepararea alimentelor, operaţiunile tehnologice obligatorii pentru fiecare categorie de alimente, compoziţia sau calitatea anumitor alimente, inclusiv a celor cu destinaţie specialã;
d) interzicerea vânzãrii alimentelor sub anumite denumiri, informaţii sau prezentãri care pot induce în eroare, precum şi interzicerea publicitãţii produselor pentru care se utilizeazã anumite prezentãri grafice sau alte informaţii care pot induce în eroare;
e) interzicerea vânzãrii alimentelor care conţin substanţe sau obiecte nealimentare, ambalate separat sau împreunã cu alimentul, în acelaşi ambalaj, dacã acestea nu sunt necesare pentru prepararea, manipularea sau consumarea alimentului;
f) interzicerea vânzãrii anumitor alimente drept medicamente.
ART. 35
Pentru protejarea intereselor consumatorilor Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii Publice şi cu Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate sã emitã ordine comune care sã reglementeze:
a) condiţiile privind autorizarea unitãţilor care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã şi comercializeazã alimente;
b) condiţiile privind avizarea alimentelor pentru a fi declarate apte pentru consumul uman;
c) condiţiile privind controlul unitãţilor care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã şi comercializeazã alimente.
SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii privind utilizarea alimentelor şi a produselor alimentare interzise sau periculoase
ART. 36
Ministerul Sãnãtãţii Publice împreunã cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale şi cu Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate sã adopte reglementãri comune privind retragerea de pe piaţã, interzicerea comercializãrii şi modalitãţile de distrugere sau de folosire în alte scopuri a alimentelor care prezintã un risc pentru sãnãtate.
CAP. V
Controlul oficial al alimentelor
SECŢIUNEA 1
Organizarea controlului oficial al alimentelor
ART. 37
(1) Ministerul Sãnãtãţii Publice, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale şi Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate sã adopte reglementãri comune privind controlul oficial al alimentelor.
(2) Controlul oficial al alimentelor urmãreşte dacã unitãţile care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã sau comercializeazã alimentele, auxiliarii "adjuvanţi" tehnologici, aditivii alimentari, vitaminele, sãrurile minerale, oligoelementele şi alţi aditivi destinaţi vânzãrii ca atare, personalul implicat, obiectele sau materialele care vin în contact cu alimentele în timpul fabricaţiei, manipulãrii sau comercializãrii sunt conforme cu reglementãrile legale în vigoare, respectã tehnologiile de fabricaţie, inclusiv calitatea utilajelor de fabricaţie. Scopul principal al controlului oficial al alimentelor este de a asigura cã alimentele destinate pieţei interne sau exportului prezintã siguranţã, sunt salubre şi apte pentru consum.
(3) Autoritãţile competente controleazã alimentele pe întregul lor circuit, de la producere pânã la comercializare, conform atribuţiilor şi competenţelor legale în vigoare.
ART. 38
(1) Autoritãţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor sunt:
a) autoritãţile sanitare veterinare, fitosanitare şi de control tehnologic, desemnate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale;
b) autoritãţile sanitare desemnate de Ministerul Sãnãtãţii Publice;
c) autoritãţile pentru protecţia consumatorilor desemnate de Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Controlul alimentelor se realizeazã prin inspecţiile efectuate de cãtre inspectorii de stat pentru controlul alimentelor stabilite la alin. (1), care au obligaţia sã pãstreze secretele de fabricaţie sau datele pe care le cunosc despre unitãţile controlate.
(3) Inspecţia cuprinde verificarea materiilor prime, ingredientelor, auxiliarilor tehnologici şi a altor produse utilizate pentru prepararea şi producţia alimentelor, produselor semifabricate, produselor finite, metodelor de conservare, condiţiilor de amplasare şi de igienã a unitãţilor în care alimentele sunt procesate, asigurarea apei potabile, verificarea mijloacelor de transport, a echipamentelor şi mijloacelor tehnologice utilizate în procesarea alimentelor, etichetarea, materialele utilizate în contact cu alimentele, mijloacele, procedurile şi materialele folosite pentru igienizarea unitãţilor şi echipamentelor şi îndepãrtarea reziduurilor.
(4) În scopul verificãrii securitãţii şi/sau a calitãţii alimentelor prin analize de laborator, inspectorii autorizaţi sã exercite controlul pot preleva probe de alimente, materiale în contact cu alimentele, substanţe utilizate pentru curãţenie şi orice alte substanţe care pot afecta caracteristicile alimentelor. Analizele trebuie efectuate numai de laboratoarele oficiale ale autoritãţilor competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor, iar contravaloarea analizelor efectuate pe probele prelevate se taxeazã conform actelor normative în vigoare.
(5) Inspecţia cuprinde verificarea persoanelor care lucreazã în unitãţile care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã sau comercializeazã alimente, pentru a stabili dacã ele îndeplinesc condiţiile de sãnãtate şi igienã.
(6) Inspecţia cuprinde verificarea securitãţii şi/sau a calitãţii alimentelor prin analize de laborator.
(7) Inspecţiile trebuie efectuate regulat şi/sau atunci când se suspecteazã o neconformitate, prin utilizarea unor mijloace proporţionale cu scopul urmãrit. Ca regulã generalã, inspecţiile vor fi efectuate fãrã avertisment prealabil.
(8) Inspecţia poate fi suplimentatã, dacã este cazul, cu interviuri cu conducerea unitãţii inspectate şi cu persoanele care lucreazã pentru aceastã unitate, cu citirea valorilor înregistrate cu instrumentele de mãsurã instalate de unitatea respectivã şi cu inspecţii realizate cu propriile instrumente asupra mãsurãtorilor realizate cu instrumentele instalate de unitatea respectivã.
(9) Autoritãţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor, desemnate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, de Ministerul Sãnãtãţii Publice şi de Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, sunt abilitate sã emitã ordine comune care sã reglementeze:
a) dreptul tuturor celor care au fãcut subiectul inspecţiei sã cearã şi altã opinie, fãrã a exclude dreptul de a contesta modalitatea în care inspecţia a fost realizatã, conform reglementãrilor legale în vigoare;
b) procedura de prelevare şi testare a eşantioanelor, inclusiv prevederile ce reglementeazã procedura de contraexpertizã.
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile şi îndatoririle inspectorilor de stat pentru controlul alimentelor
ART. 39
(1) Inspecţiile sunt efectuate de inspectorii autorizaţi ai autoritãţilor stabilite la art. 38 alin. (1) lit. a)-c), conform competenţelor specifice.
(2) Inspectorii sunt autorizaţi sã facã copii de pe materialele şi documentele care se aflã în posesia celor inspectaţi sau referinţe despre acestea.
(3) Inspectorii sunt obligaţi sã pãstreze secretul profesional şi sã nu divulge unei terţe pãrţi secretele comerciale sau alte informaţii confidenţiale ori particulare obţinute în timpul sau în legãturã cu inspecţia, dacã nu li se cere sã facã aceasta de cãtre o autoritate judecãtoreascã sau de cãtre partea inspectatã.
(4) Inspectorii care descoperã sau suspecteazã neconformarea cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã sau cu alte acte normative în vigoare vor lua mãsuri în conformitate cu prevederile acestora.
(5) Inspectorii de stat pot solicita pe timpul controlului, dupã caz, protecţia personalã şi sprijinul organelor de poliţie.
SECŢIUNEA a 3-a
Mãsuri dispuse de autoritãţile competente
ART. 40
(1) Autoritatea desemnatã pentru controlul alimentelor, în toate cazurile în care constatã nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã sau ale altor acte normative în vigoare, este împuternicitã:
a) sã interzicã funcţionarea unitãţilor care produc, prelucreazã, depoziteazã, transportã sau comercializeazã alimente, precum şi folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanţi, materiale de ambalare, echipamente, ustensile, utilaje şi substanţe de decontaminare;
b) sã declare alimentele ca fiind improprii consumului sau necorespunzãtoare din punct de vedere calitativ, sã limiteze sau sã interzicã utilizarea şi comercializarea acestora, sã le dirijeze pentru consum condiţionat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri şi sã ordone distrugerea lor în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare;
c) sã retragã autorizaţia de funcţionare a unitãţilor producãtoare şi de comercializare a alimentelor;
d) sã sesizeze organele de cercetare penalã în cazul în care faptele constatate pot constitui infracţiuni;
e) sã interzicã temporar comercializarea loturilor de alimente suspecte sub aspect calitativ. Deţinãtorul alimentelor interzise temporar de la comercializare trebuie sã asigure condiţii de pãstrare şi de conservare adecvate pânã la clarificarea situaţiei acestora.
(2) Autoritatea desemnatã pentru controlul alimentelor poate aplica amenzi pentru contravenţii, în conformitate cu prevederile reglementãrilor legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 4-a
Sancţiuni
ART. 41
Încãlcarea prevederilor legale în vigoare, inclusiv cele prevãzute în ordinele emise de ministerele abilitate potrivit prevederilor prezentei reglementãri privind alimentele, atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.
ART. 42
Fabricarea de alimente falsificate sau contrafãcute constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit Codului penal.
ART. 43
Faptele care constituie contravenţii şi valoarea amenzilor aplicate se stabilesc în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.
CAP. VI
Dispoziţii finale
ART. 44
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã <>Ordonanţa Guvernului nr. 113/1999 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializãrii alimentelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 31 august 1999.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
