Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României,
Guvernul României adopta prezenta ordonanta de urgenta.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta ordonanta de urgenta stabileşte cadrul juridic unitar referitor la producerea, ambalarea, depozitarea, transportul şi comercializarea alimentelor, responsabilitãţile producãtorilor şi comercianţilor de alimente, organizarea controlului oficial al alimentelor şi sancţiunile în vederea protejãrii calitãţii alimentelor.
(2) Aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta protejeaza consumatorii de practici incorecte în fabricarea, depozitarea şi comercializarea alimentelor şi asigura condiţii pentru informarea lor corecta şi completa, în conformitate cu reglementãrile legale privind protecţia consumatorilor.
ART. 2
Reglementãrile prezentei ordonanţe de urgenta nu se aplica alimentelor produse în gospodãrii individuale pentru consumul propriu şi nici produselor alimentare care sunt în tranzit sau care sunt depozitate temporar, ca bunuri care tranziteaza ţara, dacã nu reprezintã un pericol pentru sãnãtatea umanã sau pentru mediu.
ART. 3
În sensul prezentei ordonanţe de urgenta, termenii folosiţi se definesc dupã cum urmeazã:
a) alimente - produse în stare naturala sau prelucrate, destinate consumului uman, inclusiv apa minerala şi guma de mestecat, din care se exclud tutunul, produsele medicinale şi substantele narcotice sau psihotrope;
b) alimente de origine animala - alimente constând în sau conţinând aproape în exclusivitate produse de origine animala;
c) alimente de origine vegetala - alimente constând în sau conţinând aproape în exclusivitate produse de origine vegetala;
d) alimente cu destinaţie nutritionala specialã - alimente care datoritã compoziţiei lor speciale sau procesului de prelucrare sunt în mod clar distincte de alimentele destinate consumului normal, au o compoziţie corespunzãtoare cu scopurile nutritionale pretinse şi sunt comercializate într-o forma care indica acest obiectiv. Aceste alimente trebuie sa îndeplineascã cerinţele nutritionale speciale ale anumitor categorii de persoane ale cãror procese digestive sau metabolice sunt perturbate ori ale anumitor categorii de persoane care se afla în condiţii fiziologice speciale şi care din aceasta cauza pot sa obţinã un beneficiu special ca urmare a consumului controlat de anumite substanţe din alimente sau pentru sugari ori copii mici sanatosi;
e) alimente provenite din organisme modificate genetic şi/sau organisme modificate genetic - alimente care conţin o combinatie noua de material genetic obţinut prin tehnici de biotehnologie şi/sau organisme (orice entitate biologica capabilã sa se reproduca sau sa transfere material genetic) în care materialul genetic a fost modificat printr-un proces care nu are loc în mod natural prin imperechere şi/sau recombinare naturala;
f) ingrediente - orice substanta, inclusiv aditivii, folositã în producerea sau la prepararea alimentelor şi prezenta în produsul finit ca atare sau într-o forma modificatã;
g) aditivi alimentari - orice substanta care în mod normal nu este consumatã ca aliment în sine şi care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic, având sau neavând o valoare nutritiva, care, adãugatã intentionat în produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însãşi ori prin derivatii sãi, direct sau indirect, o componenta a acestor produse alimentare;
h) contaminanti alimentari - orice substanta adãugatã neintentionat în alimente, prezenta în acestea ca rezultat al producţiei (inclusiv activitãţile privind creşterea plantelor şi animalelor şi medicina veterinara), al fabricaţiei, prelucrãrii, preparãrii, tratamentelor, impachetarii, ambalarii, transportului sau manipulãrii acestora sau ca rezultat al contaminarii mediului înconjurãtor. Materiile strãine, cum ar fi fragmentele de insecte, parul de animale, nu sunt incluse în aceasta definitie;
i) nutrienti şi/sau suplimente alimentare - substanţe nutritive, respectiv protide, lipide, glucide, vitamine, macro- şi microelemente minerale şi/sau preparate prelucrate sub forma de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide care au în compozitia lor macro- şi micronutrienti şi/sau alte substanţe comestibile, care sunt consumate în cantitãţi definite, în mod suplimentar fata de aportul alimentar obişnuit;
j) materiale în contact cu alimentele - materialele şi articolele care în forma finita vin în contact cu alimentele sau care sunt în contact cu alimentele şi sunt destinate acestui scop;
k) etichetarea - orice cuvinte, mãrci comerciale, mãrci de fabrica, ilustrate sau simboluri referitoare la aliment şi pozitionate pe orice ambalaj, document de însoţire, nota, eticheta, banderola sau colereta, care însoţesc sau se referã la alimentul respectiv;
l) aliment preambalat - orice articol unic prezentat ca atare consumatorului final sau agenţilor economici care prepara şi furnizeazã hrana pentru populaţie, constituit dintr-un aliment şi ambalajul în care acesta a fost introdus înainte de a fi oferit spre vânzare, ambalaj care acoperã produsul în întregime sau numai parţial, astfel încât conţinutul acestuia sa nu poatã fi deteriorat fãrã deschiderea sau modificarea ambalajului;
m) comercializarea alimentelor - orice operaţiune de vânzare-cumpãrare, import-export, al carei scop este de a oferi alimente unei terţe pãrţi, cu excepţia celor destinate unor cercetãri ştiinţifice şi expertize de laborator;
n) igiena alimentara - toate mãsurile necesare pentru a se asigura protecţia, stabilitatea şi salubritatea alimentelor, pornindu-se de la cultivare sau creştere, producţie ori fabricaţie pana la consumul final;
o) material de ambalare - orice tip de recipient sau orice material de invelire şi acoperire, care protejeaza alimentul de contaminare şi de modificarea calitãţii;
p) reziduuri pesticide - orice substanta, inclusiv derivatii şi metabolitii sãi, care în mod natural nu se gãseşte în alimente, dar care poate fi regasita ca urmare a incorporarii ei în mod constient sau accidental şi care prin depãşirea limitelor maxime admise poate constitui factor de risc pentru sãnãtate, şi/sau reziduurile pesticidelor şi ale metabolitelor acestora şi produsele de descompunere sau de reactie prezente în/pe alimentele specifice;
q) calitatea alimentului - totalitatea proprietãţilor întrunite de aliment care îl fac compatibil cu reglementãrile specifice;
r) data durabilitatii minimale - data stabilitã de producãtor pana la care un aliment îşi pãstreazã caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzãtoare, iar pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca dupã un timp scurt sa prezinte un pericol imediat pentru sãnãtatea consumatorului, data durabilitatii minimale este înlocuitã cu data limita de consum;
s) auxiliari (adjuvanti) tehnologici - orice substanta care nu este consumatã ca ingredient alimentar în sine, utilizata intentionat în procesarea materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor lor, pentru îndeplinirea unui anumit scop tehnologic în cursul tratarii sau procesarii şi care poate duce la prezenta neintentionata, dar de neevitat din punct de vedere tehnic, a reziduurilor de substanta sau a derivatelor acesteia în produsul finit, cu menţiunea ca aceste reziduuri nu prezintã vreun risc pentru sãnãtate şi nu au vreun efect tehnologic asupra produsului finit;
t) alimente contrafãcute - alimente a cãror calitate, menţionatã în declaraţia de conformitate, în standardul sau specificaţia tehnica de produs şi pe eticheta, a fost modificatã, intentionat sau neintentionat, într-un mod care ar putea constitui un risc pentru sãnãtatea consumatorilor, care le-ar putea leza interesele sau i-ar informa greşit.
CAP. 2
Condiţii generale
SECŢIUNEA 1
Unitãţile producãtoare de alimente
ART. 4
(1) Unitãţile în care se produc alimente, ingrediente, aditivi alimentari şi auxiliari tehnologici se amplaseaza numai în acele spaţii care îndeplinesc condiţiile stabilite prin reglementãrile legale în vigoare.
(2) Alimentele, ingredientele, aditivii alimentari şi auxiliarii tehnologici se produc în unitãţi care îndeplinesc condiţiile de funcţionare stabilite prin reglementãrile legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 2-a
Condiţii de fabricare
ART. 5
La fabricarea alimentelor se utilizeazã numai aditivi şi materiale de ambalare sau orice alte materiale care vin în contact cu alimentele, avizate de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei împreunã cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, conform reglementãrilor legale în vigoare.
ART. 6
Fabricarea, depozitarea şi transportul alimentelor se fac cu respectarea normelor tehnologice, igienico-sanitare şi sanitare veterinare, care sa asigure îndeplinirea cerinţelor de sãnãtate publica, de igiena alimentara şi de calitate a alimentelor.
SECŢIUNEA a 3-a
Condiţii privind personalul
ART. 7
Fabricarea, depozitarea, transportul şi comercializarea alimentelor se fac numai de cãtre persoanele care îndeplinesc condiţiile de sãnãtate stabilite prin ordin al ministrului sãnãtãţii şi familiei şi care, pentru operaţiunile pe care le executa, întrunesc calificarea necesarã şi deţin cunoştinţe suficiente în domeniul sãnãtãţii publice, al igienei alimentelor sau igienei muncii, atestate conform reglementãrilor legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 4-a
Condiţii privind compozitia şi calitatea alimentelor
ART. 8
(1) Alimentele trebuie sa aibã o compoziţie care sa asigure atât calitatea acestora, cat şi sãnãtatea consumatorilor şi sa îndeplineascã condiţiile de igiena prevãzute de normele legale în vigoare.
(2) Reglementãrile privind nivelul de admisibilitate a aditivilor alimentari şi a auxiliarilor tehnologici din compozitia alimentelor, precum şi igiena alimentelor se stabilesc de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, de comun acord cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor.
SECŢIUNEA a 5-a
Condiţii privind utilizarea aditivilor alimentari
ART. 9
La fabricarea sau la manipularea alimentelor destinate comercializãrii sunt interzise:
a) utilizarea aditivilor care nu au fost autorizaţi, fie singuri, fie în combinatie cu alte substanţe;
b) utilizarea proceselor tehnologice în vederea obţinerii de aditivi neautorizati în produsele alimentare;
c) utilizarea peste limitele maxime admise a aditivilor autorizaţi.
ART. 10
Se interzice comercializarea alimentelor dacã acestea au fost fabricate sau manipulate cu încãlcarea prevederilor art. 9 ori dacã nu sunt compatibile cu alte reglementãri legale în vigoare.
ART. 11
Se interzice comercializarea aditivilor sau a schimbatorilor de ioni a cãror utilizare este interzisã la fabricarea sau la manipularea alimentelor.
ART. 12
Fac excepţie de la prevederile art. 9:
a) aditivii care au fost îndepãrtaţi din alimente complet sau care se regãsesc în produsul ce urmeazã sa fie vândut în cantitãţi reziduale, tehnic inevitabile şi tehnologic inactive, care nu pun în pericol sãnãtatea sau nu modifica proprietãţile organoleptice ale produsului;
b) apa distilata sau demineralizata, aerul, azotul ori dioxidul de carbon, pentru situaţiile în care acestea nu sunt utilizate ca presurizanti, sau hidrogenul, dacã se foloseşte la hidrogenarea grasimilor sau la fabricarea alcoolilor.
ART. 13
În vederea protejãrii intereselor consumatorilor şi ţinându-se seama de cerinţele tehnologice, nutritionale şi dietetice ale alimentelor, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor şi Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei sunt abilitate sa emita reglementãri sau instrucţiuni comune referitoare la:
a) aprobarea utilizãrii aditivilor în general sau numai pentru anumite alimente ori pentru anumite scopuri;
b) specificarea aditivilor admişi şi a limitelor maxime pentru aditivi şi produsii lor de reactie continuti în alimente, precum şi a condiţiilor de puritate pentru aditivi şi schimbatorii de ioni;
c) fabricarea, manipularea şi comercializarea aditivilor şi a schimbatorilor de ioni;
d) interzicerea sau restrictionarea utilizãrii anumitor aditivi şi schimbatori de ioni la fabricarea alimentelor;
e) reactualizarea aditivilor admişi, în funcţie de condiţiile de folosire şi de informaţiile ştiinţifice.
SECŢIUNEA a 6-a
Condiţii privind contaminantii în general, radiatiile sau utilizarea materialelor radioactive
ART. 14
(1) Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor sunt abilitate sa adopte reglementãri comune privind prezenta contaminantilor în alimente.
(2) Reglementãrile trebuie sa se bazeze pe principiul conform cãruia alimentul care conţine un contaminant într-o cantitate neacceptata din punct de vedere al sãnãtãţii publice, respectiv la un nivel de toxicitate care depãşeşte limitele maxime admise, sa nu fie fabricat şi distribuit în vederea comercializãrii.
ART. 15
(1) Tratamentul alimentelor cu radiatii ionizante se face numai:
a) în unitãţi de iradiere autorizate din punct de vedere al securitãţii nucleare de cãtre Comisia Nationala pentru Controlul Activitãţilor Nucleare şi din punct de vedere sanitar, de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei;
b) cu asigurarea mijloacelor de protecţie şi de securitate a sãnãtãţii consumatorilor, dupã avizarea produsului de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei.
(2) Iradierea alimentelor poate fi autorizata doar în cazul în care:
a) este justificatã şi necesarã din punct de vedere tehnologic;
b) nu prezintã riscuri pentru sãnãtate şi este realizatã în condiţiile prevãzute de reglementãrile legale în vigoare;
c) este în beneficiul consumatorului;
d) nu este utilizata ca înlocuitor al practicilor de igiena şi sãnãtate sau al bunelor practici de fabricaţie ori de cultivare.
(3) Iradierea alimentelor poate fi utilizata numai în urmãtoarele scopuri:
a) pentru reducerea riscului bolilor provocate de organismele patogene din alimente, prin distrugerea acestora;
b) reducerea procesului de alterare a alimentelor prin distrugerea organismelor dãunãtoare şi stoparea proceselor de deteriorare;
c) reducerea pierderilor alimentare prin maturarea, germinarea sau incoltirea prematura;
d) îndepãrtarea din alimente a organismelor dãunãtoare plantelor sau produselor din plante.
(4) În momentul supunerii la iradiere alimentele trebuie sa fie într-o forma corespunzãtoare de salubritate. Utilizarea tratamentului cu radiatii ionizante ca substituent al practicilor de igiena sau sãnãtate ori al bunei practici de producţie sau de cultivare agricolã este interzisã.
(5) Materialele utilizate la ambalarea alimentelor ce urmeazã sa fie iradiate trebuie sa corespundã acestui scop şi sa fie avizate de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei.
(6) Tratarea prin iradiere nu poate fi utilizata în combinatie cu alte metode chimice de tratare folosite în acelaşi scop.
(7) Iradierea poate fi realizatã numai prin sursele autorizate de Comisia Nationala pentru Controlul Activitãţilor Nucleare.
(8) Etichetarea alimentelor tratate cu radiatii ionizante se face prin înscrierea pe etichete a expresiilor "Tratat prin ionizare" sau "Tratat cu radiatii ionizante".
(9) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei şi Comisia Nationala pentru Controlul Activitãţilor Nucleare sunt abilitate sa emita reglementãri comune cu privire la tratarea cu radiatii ionizante a produselor alimentare pentru consumul uman.
SECŢIUNEA a 7-a
Condiţii privind reziduurile de pesticide şi alte produse care se regãsesc în alimente
ART. 16
(1) Se interzice comercializarea alimentelor care conţin:
a) reziduuri ale substanţelor utilizate pentru protecţia plantelor, fertilizatori, astfel cum sunt definite în reglementãrile legale specifice, sau alte produse pentru tratarea plantelor şi solului, produse pentru protejarea depozitarii ori produsele lor de degradare sau de reactie, peste limitele prevãzute în reglementãrile legale în vigoare;
b) reziduuri ale substanţelor utilizate pentru protecţia plantelor, astfel cum sunt definite în reglementãrile legale specifice, care nu au fost autorizate şi care sunt interzise sa fie folosite pentru alimente sau pentru materiile lor prime.
(2) Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor sunt abilitate sa emita reglementãri comune pentru:
a) stabilirea limitelor maxime admise de reziduuri sau de alte substanţe în/pe alimente;
b) interzicerea comercializãrii alimentelor al cãror conţinut în reziduuri sau în alte substanţe depãşeşte limita maxima admisã;
c) stabilirea mãsurilor pentru dezinfectarea, decontaminarea şi dezinfestarea camerelor sau a echipamentelor în care ori cu care au fost fabricate, manipulate sau comercializate alimentele, precum şi specificarea, interzicerea sau restrictionarea utilizãrii de mijloace, echipamente ori metode, în vederea protejãrii intereselor consumatorilor.
SECŢIUNEA a 8-a
Condiţii privind prezenta în alimente a substanţelor active farmacologic
ART. 17
(1) Se interzic fabricarea şi comercializarea alimentelor de origine animala, dacã ele conţin reziduuri de substanţe active farmacologic sau produsele lor de metabolism:
a) a cãror utilizare a fost interzisã la aceste animale prin reglementãri legale specifice;
b) care depãşesc limitele maxime admise de reziduuri de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animala, prevãzute de reglementãrile specifice legale în vigoare;
c) care nu au fost autorizate sau înregistrate ca medicamente pentru tratamentul animalelor sau a cãror utilizare a fost interzisã prin alte reglementãri legale în vigoare ori care nu sunt autorizate pentru utilizare ca aditivi în hrana animalelor.
(2) În situaţiile în care substantele active farmacologic sunt autorizate şi înregistrate ca medicamente ori sunt autorizate ca aditivi în hrana animalelor, se pot fabrica alimente de origine animala, care pot fi comercializate dacã sunt respectate perioadele de asteptare stabilite în reglementãrile specifice legale în vigoare.
(3) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor şi Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei sunt abilitate sa emita ordine comune care:
a) sa stabileascã limitele maxime pentru substantele farmacologic active şi produsele lor de reactie, care nu pot fi depasite în/pe alimentele comercializate;
b) sa excludã din tratamentul animalelor, în totalitate sau pentru anumite scopuri, acele substanţe farmacologic active care ar conduce la depãşirea conţinutului de reziduuri admis în alimentele de origine animala sau sa stabileascã perioade de asteptare pentru aceste substanţe şi sa interzicã comercializarea alimentelor care au fost produse cu încãlcarea acestor reglementãri;
c) sa stabileascã limitele maxime pentru reziduurile de antibiotice, substanţe medicamentoase, hormoni, substanţe anabolizante, ca rezultat al folosirii acestora în practica zootehnica pentru stimularea creşterii animalelor şi în practica sanitarã veterinara pentru tratarea animalelor bolnave;
d) sa stabileascã limitele maxime pentru metalele grele sau alte substanţe nocive care polueaza mediul şi care provin în principal din sfera industriala şi a transportului;
e) sa stabileascã limitele maxime pentru microtoxinele care provin din dezvoltarea mucegaiurilor toxigene pe materiile prime sau pe produsele finite.
SECŢIUNEA a 9-a
Condiţii privind alimentele cu destinaţie nutritionala specialã, suplimentele nutritive, alimentele fortificate şi cele modificate genetic
ART. 18
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei împreunã cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor sunt abilitate sa adopte reglementãri pentru specificarea condiţiilor de fabricare şi manipulare aplicabile alimentelor destinate unor cerinţe speciale de nutritie, precum şi a condiţiilor privind comercializarea acestor produse. Reglementãrile se vor baza pe principiul comercializãrii numai a alimentelor destinate unor cerinţe speciale de nutritie, care nu sunt periculoase pentru sãnãtatea publica şi pentru care se asigura o informare corespunzãtoare a consumatorilor privind proprietãţile şi caracteristicile acestora.
ART. 19
Se autorizeaza Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei sa elaboreze legislaţia care reglementeazã alimentele cu destinaţie nutritionala specifica şi alimentele şi ingredientele alimentare inedite.
ART. 20
(1) Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei este abilitat sa emita reglementãri privind suplimentele nutritive şi fortificarea alimentelor.
(2) Reglementãrile trebuie sa stabileascã reguli privind fortificarea, restaurarea cu nutrienti a alimentelor, precum şi reguli privind fabricarea şi comercializarea suplimentelor de hrana care conţin nutrienti. Aceste reglementãri trebuie sa prevadã doza zilnica de nutrienti recomandatã şi sa asigure consumatorii ca alimentele fortificate, restaurate şi normalizate cu nutrienti şi suplimentele de hrana care conţin nutrienti nu sunt periculoase pentru sãnãtatea publica.
ART. 21
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei împreunã cu Institutul Naţional de Statistica au obligaţia sa verifice anual datele privind nutritia pe diferite segmente ale populaţiei, precum şi datele privind securitatea alimentara, pe care trebuie sa se bazeze recomandãrile privind "cosul zilnic al consumatorului" şi cantitatea minima de produse necesare, şi sa informeze Guvernul asupra concluziilor.
CAP. 3
Condiţii privind producţia, igiena şi ambalarea alimentelor
Responsabilitãţile producãtorilor de alimente
ART. 22
Producãtorii de alimente, persoane fizice sau juridice, vor comercializa numai alimentele care prezintã siguranta, sunt salubre şi apte pentru consum.
ART. 23
(1) Producãtorii de alimente sunt obligaţi sa respecte parametrii privind proprietãţile organoleptice, fizice, chimice, microbiologice şi toxicologice ale alimentelor conform reglementãrilor legale în vigoare.
(2) Producãtorii de alimente sunt obligaţi sa organizeze şi sa aplice controlul calitãţii alimentelor, fabricate sau manipulate, în laboratoare proprii sau în laboratoare autorizate.
(3) Fabricarea şi comercializarea alimentelor contrafãcute sunt interzise.
ART. 24
Ministerul Agriculturi, Alimentaţiei şi Pãdurilor şi Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei adopta prin ordin comun reglementãri prin care se stabilesc condiţiile privind igiena alimentelor şi alte cerinţe obligatorii privind fabricarea şi manipularea alimentelor, precum şi procedurile de verificare a conformitatii cu aceste cerinţe.
ART. 25
Reglementãrile vor stabili prevederi pentru fabricarea şi manipularea alimentelor în mod igienic, iar operatorii din industria alimentara trebuie sa identifice şi sa corecteze orice faza critica, pentru asigurarea securitãţii alimentare. Aceste reglementãri vor stabili prevederi pentru identificarea, implementarea, menţinerea şi îmbunãtãţirea procedurilor adecvate ale securitãţii alimentare, prin dezvoltarea sistemului propriu de analiza a riscurilor punctelor critice de control.
ART. 26
(1) Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei împreunã cu Ministerul Industriei şi Resurselor şi cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor sunt abilitate sa adopte reglementãri privind materialele care vin în contact cu alimentele.
(2) Reglementãrile trebuie sa includã condiţii generale pentru toate materialele care vin în contact cu alimentele şi sa indice mãsuri şi proceduri specifice pentru categorii diferite de materiale care vin în contact cu alimentele.
(3) Materialele şi obiectele care vin în contact cu alimentele se produc conform bunelor practici de fabricaţie, astfel încât, în condiţiile lor normale şi prevãzute de utilizare, sa nu transfere alimentelor constituenti în cantitãţi care ar putea periclita sãnãtatea umanã sau care ar putea aduce o schimbare inacceptabila, potrivit legii, în compozitia alimentelor sau o deteriorare a caracteristicilor organoleptice ale acestora.
ART. 27
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei împreunã cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor şi cu Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate sa adopte reglementãri privind etichetarea alimentelor.
ART. 28
Etichetarea alimentelor trebuie sa ofere consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, care sa permitã acestora sa aleagã produsul corespunzãtor exigenţelor şi posibilitãţilor lor financiare, sa cunoascã eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi, astfel încât sa nu fie indusi în eroare.
ART. 29
Informaţiile de pe etichetele alimentelor trebuie sa fie înscrise în limba romana, indiferent de ţara producãtoare, fãrã a se exclude prezentarea lor în alte limbi, sa fie vizibile, lizibile şi inscriptionate într-un mod care sa nu permitã ştergerea lor.
CAP. 4
Comercializarea alimentelor
SECŢIUNEA 1
Condiţii pentru oferirea alimentelor spre vânzare
ART. 30
(1) Alimentele pot fi comercializate numai în spaţii special amenajate şi destinate acestui scop, în condiţii de igiena adecvate şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei şi Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie sunt abilitate sa adopte reglementãri specifice comune privind comercializarea alimentelor pe pieţele organizate sau în afarã acestora.
ART. 31
Alimentele oferite spre comercializare trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sa fie fabricate conform prevederilor legale, în scopul protecţiei sãnãtãţii publice, protecţiei igienei alimentului şi protecţiei calitãţii produsului;
b) sa se încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizica, chimica, microbiologica, toxicologica sau radiologica, stabilite prin reglementãri speciale;
c) sa fie ambalate, etichetate şi marcate conform reglementãrilor specifice, iar inscriptionarea etichetelor sa fie vizibila, lizibila şi corecta.
SECŢIUNEA a 2-a
Restrictii privind comercializarea alimentelor
ART. 32
(1) Se interzice comercializarea alimentelor care:
a) nu sunt însoţite de documente care le atesta originea, provenienta şi securitatea;
b) sunt manipulate şi comercializate în condiţii necorespunzãtoare de igiena, care pun în pericol sãnãtatea consumatorilor;
c) afecteazã sãnãtatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanţe drept alimente.
(2) Se interzice comercializarea drept alimente a unor produse care le imita, nu sunt alimente şi care prezintã riscul de a pune în pericol sãnãtatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementãrilor legale în vigoare.
ART. 33
(1) În scopul evitãrii daunelor asupra sãnãtãţii cauzate de alimente Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei împreunã cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor sunt abilitate sa emita reglementãri comune pentru:
a) interzicerea sau restrictionarea utilizãrii anumitor produse, substanţe, obiecte ori procese tehnologice;
b) specificarea utilizãrii anumitor procese de fabricare sau manipulare a alimentelor;
c) impunerea unor cerinţe la fabricarea, manipularea sau comercializarea anumitor alimente;
d) indicarea utilizãrii avertismentelor, a altor prezentãri cu efect de avertizare şi precautii de siguranta pentru anumite substanţe;
e) interzicerea sau restrictionarea fabricãrii ori manipulãrii anumitor substanţe dãunãtoare din punct de vedere fiziologic în fabricile de procesare a alimentelor, precum şi introducerea lor în astfel de fabrici.
(2) Alimentele care au fost fabricate sau manipulate cu încãlcarea prevederilor alin. (1) lit. a) şi b) sunt interzise la vânzare.
SECŢIUNEA a 3-a
Mãsuri privind protecţia consumatorilor impotriva practicilor incorecte
ART. 34
Pentru protejarea consumatorilor impotriva practicilor incorecte şi în scopul informãrii lor corecte Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei şi cu Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate sa emita ordine comune care sa reglementeze:
a) informarea privind natura, conţinutul, originea, fabricantul sau participantul la vânzarea alimentelor;
b) condiţiile privind ambalarea, etichetarea, marcarea şi pãstrarea alimentelor pana la consumatorul final;
c) condiţiile privind fabricarea, compozitia sau calitatea anumitor alimente, inclusiv a celor cu destinaţie specialã;
d) interzicerea vânzãrii alimentelor sub anumite denumiri, informaţii sau prezentãri care pot induce în eroare şi cãrora nu li se poate face reclama utilizându-se anumite prezentãri grafice sau alte informaţii care pot induce în eroare;
e) interzicerea vânzãrii alimentelor care conţin substanţe sau obiecte nealimentare, ambalate separat sau împreunã cu alimentul, în acelaşi ambalaj, dacã acestea nu sunt necesare pentru prepararea, manipularea sau consumarea alimentului;
f) interzicerea vânzãrii anumitor alimente drept medicamente.
ART. 35
Pentru protejarea intereselor consumatorilor Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei şi cu Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate sa emita ordine comune care sa reglementeze:
a) condiţiile privind autorizarea unitãţilor care produc, prelucreaza, depoziteaza, transporta şi comercializeazã alimente;
b) condiţiile privind avizarea alimentelor pentru a fi declarate apte pentru consumul uman;
c) condiţiile privind controlul unitãţilor care produc, prelucreaza, depoziteaza, transporta şi comercializeazã alimente.
SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii privind utilizarea alimentelor şi a produselor alimentare interzise sau periculoase
ART. 36
Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei împreunã cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor şi cu Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate sa adopte reglementãri comune privind retragerea de pe piata, interzicerea comercializãrii şi modalitãţile de distrugere sau de folosire în alte scopuri a alimentelor care prezintã un risc pentru sãnãtate.
CAP. 5
Controlul oficial al alimentelor
SECŢIUNEA 1
Organizarea controlului oficial al alimentelor
ART. 37
(1) Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor şi Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate sa adopte reglementãri comune privind controlul oficial al alimentelor.
(2) Controlul oficial al alimentelor urmãreşte dacã unitãţile care produc, prelucreaza, depoziteaza, transporta sau comercializeazã alimentele, auxiliarii "adjuvanti" tehnologici, aditivii alimentari, vitaminele, sarurile minerale, oligoelementele şi alţi aditivi destinaţi vânzãrii ca atare, personalul implicat, obiectele sau materialele care vin în contact cu alimentele în timpul fabricaţiei, manipulãrii sau comercializãrii sunt conforme cu reglementãrile legale în vigoare, respecta tehnologiile de fabricaţie, inclusiv calitatea utilajelor de fabricaţie. Scopul principal al controlului oficial al alimentelor este de a asigura ca alimentele destinate pieţei interne sau exportului prezintã siguranta, sunt salubre şi apte pentru consum.
(3) Autoritãţile competente controleazã alimentele pe întregul lor circuit, de la producere pana la comercializare, conform atribuţiilor şi competentelor legale în vigoare.
ART. 38
(1) Autoritãţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor sunt:
a) autoritãţile sanitare veterinare, fitosanitare şi de control tehnologic, desemnate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor;
b) autoritãţile sanitare desemnate de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei;
c) autoritãţile pentru protecţia consumatorilor desemnate de Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Controlul alimentelor se realizeazã prin inspectiile efectuate de inspectorii de stat pentru controlul alimentelor, care au obligaţia sa pãstreze secretele de fabricaţie sau datele pe care le cunosc despre unitãţile controlate.
(3) Inspecţia cuprinde verificarea materiilor prime, ingredientelor, auxiliarilor tehnologici şi a altor produse utilizate pentru prepararea şi producţia alimentelor, produselor semifabricate, produselor finite, metodelor de conservare, condiţiilor de amplasare şi de igiena a unitãţilor în care alimentele sunt procesate, asigurarea apei potabile, verificarea mijloacelor de transport, a echipamentelor şi mijloacelor tehnologice utilizate în procesarea alimentelor, etichetarea, materialele utilizate în contact cu alimentele, mijloacele, procedurile şi materialele folosite pentru igienizarea unitãţilor şi echipamentelor şi îndepãrtarea reziduurilor.
(4) În scopul verificãrii securitãţii şi/sau a calitãţii alimentelor prin analize de laborator, inspectorii autorizaţi sa exercite controlul pot preleva probe de alimente, materiale în contact cu alimentele, substanţe utilizate pentru curãţenie şi orice alte substanţe care pot afecta caracteristicile alimentelor. Analizele trebuie efectuate numai de laboratoarele oficiale ale autoritãţilor competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor, iar contravaloarea analizelor efectuate pe probele prelevate se taxeaza conform actelor normative în vigoare.
(5) Inspecţia cuprinde verificarea persoanelor care lucreazã în unitãţile care produc, prelucreaza, depoziteaza, transporta sau comercializeazã alimente, pentru a stabili dacã ele îndeplinesc condiţiile de sãnãtate şi igiena.
(6) Inspecţia cuprinde verificarea securitãţii şi/sau a calitãţii alimentelor prin analize de laborator.
(7) Inspectiile trebuie efectuate regulat şi/sau atunci când se suspecteaza o neconformitate, prin utilizarea unor mijloace proporţionale cu scopul urmãrit. Ca regula generalã, inspectiile vor fi efectuate fãrã avertisment prealabil.
(8) Inspecţia poate fi suplimentata, dacã este cazul, cu interviuri cu conducerea unitãţii inspectate şi cu persoanele care lucreazã pentru aceasta unitate, cu citirea valorilor înregistrate cu instrumentele de mãsura instalate de unitatea respectiva şi cu inspecţii realizate cu propriile instrumente asupra mãsurãtorilor realizate cu instrumentele instalate de unitatea respectiva.
(9) Autoritãţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor, desemnate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei şi de Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor, sunt abilitate sa emita ordine comune care sa reglementeze:
a) dreptul tuturor celor care au fãcut subiectul inspecţiei sa ceara şi alta opinie, fãrã a exclude dreptul de a contesta modalitatea în care inspecţia a fost realizatã, conform reglementãrilor legale în vigoare;
b) procedura de prelevare şi testare a esantioanelor, inclusiv prevederile ce reglementeazã procedura de contraexpertiza.
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile şi îndatoririle inspectorilor de stat pentru controlul alimentelor
ART. 39
(1) Inspectiile sunt efectuate de inspectorii autorizaţi ai autoritãţilor stabilite la art. 38 alin. (1) lit. a)-c), conform competentelor specifice.
(2) Inspectorii sunt autorizaţi sa facã copii de pe materialele şi documentele care se afla în posesia celor inspectati sau referinte despre acestea.
(3) Inspectorii sunt obligaţi sa pãstreze secretul profesional şi sa nu divulge unei terţe pãrţi secretele comerciale sau alte informaţii confidenţiale ori particulare obţinute în timpul sau în legatura cu inspecţia, dacã nu li se cere sa facã aceasta de cãtre o autoritate judecãtoreascã sau de cãtre partea inspectata.
(4) Inspectorii care descoperã sau suspecteaza neconformarea cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenta sau cu alte acte normative în vigoare vor lua mãsuri în conformitate cu prevederile acestora.
(5) Inspectorii de stat pot solicita pe timpul controlului, dupã caz, protecţia personalã şi sprijinul organelor de poliţie.
SECŢIUNEA a 3-a
Mãsuri dispuse de autoritãţile competente
ART. 40
(1) Autoritatea desemnatã pentru controlul alimentelor, în toate cazurile în care constata nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta sau ale altor acte normative în vigoare, este imputernicita:
a) sa interzicã funcţionarea unitãţilor care produc, prelucreaza, depoziteaza, transporta sau comercializeazã alimente, precum şi folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanti, materiale de ambalare, echipamente, ustensile, utilaje şi substanţe de decontaminare;
b) sa declare alimentele ca fiind improprii consumului sau necorespunzãtoare din punct de vedere calitativ, sa limiteze sau sa interzicã utilizarea şi comercializarea acestora, sa le dirijeze pentru consum condiţionat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri şi sa ordone distrugerea lor în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare;
c) sa retragã autorizaţia de funcţionare a unitãţilor producãtoare şi de comercializare a alimentelor;
d) sa sesizeze organele de cercetare penalã în cazul în care faptele constatate pot constitui infracţiuni;
e) sa interzicã temporar comercializarea loturilor de alimente suspecte sub aspect calitativ. Deţinãtorul alimentelor interzise temporar de la comercializare trebuie sa asigure condiţii de pãstrare şi de conservare adecvate pana la clarificarea situaţiei acestora.
(2) Autoritatea desemnatã pentru controlul alimentelor poate aplica amenzi pentru contravenţii, în conformitate cu prevederile reglementãrilor legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 4-a
Sancţiuni
ART. 41
Încãlcarea prevederilor legale în vigoare privind alimentele atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.
ART. 42
Fabricarea de alimente falsificate sau contrafãcute constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit Codului penal.
ART. 43
Faptele care constituie contravenţii şi valoarea amenzilor aplicate se stabilesc în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 44
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta se abroga <>Ordonanta Guvernului nr. 113/1999 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializãrii alimentelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 31 august 1999.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Contrasemneazã:
---------------
p. Ministrul agriculturii,
alimentaţiei şi pãdurilor,
Ovidiu Natea,
secretar de stat
p. Ministrul sãnãtãţii şi familiei,
Cezar Eugen Macarie,
secretar de stat
Preşedintele Autoritãţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor,
Rovana Plumb
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
