Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Având în vedere condiţiile actuale ale economiei, în care întãrirea disciplinei economico-financiare şi eliminarea tuturor disfuncţionalitãţilor şi blocajelor reprezintã interes naţional major,
în considerarea faptului cã instanţa de contencios constituţional a reţinut, în considerentele Deciziei nr. 392 din 16 octombrie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2001 privind întãrirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar, cã statului îi revine obligaţia principialã de a asigura, potrivit prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia României, republicatã, protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, aceste elemente constituind situaţii de urgenţã şi extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã,
luând în considerare constrângerile bugetare impuse de efectele crizei economice şi necesitatea implementãrii unor mãsuri unitare la nivelul unor operatori economici,
având în vedere atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice privind controlul respectãrii indicatorilor economico-financiari aprobaţi prin bugetele de venituri şi cheltuieli ale unor operatori economici, prevãzute în Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2008 privind mãsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 203/2009, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
luând în considerare atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice rezultate din prevederile legilor bugetare anuale privind fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat unor operatori economici, indiferent de forma de proprietate,
ţinând cont de condiţionalitãţile cuprinse în aranjamentul stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internaţional,
având în vedere obligaţia Ministerului Finanţelor Publice de a organiza o structurã de control cu atribuţii privind controlul gestionãrii fondurilor europene şi/ori a fondurilor publice naţionale aferente acestora, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apãrute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi faptul cã Ministerul Finanţelor Publice este singura autoritate competentã sã verifice gestionarea fondurilor europene în situaţia în care existã cazuri de incompatibilitate la nivelul structurilor de control organizate în interiorul autoritãţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene ori la solicitarea autoritãţii de certificare, când aceasta constatã cã structurile de control organizate în interiorul autoritãţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene nu au investigat în mod corespunzãtor constatãrile cu implicaţii financiare sau cu posibile implicaţii financiare din rapoartele sale de verificare,
întrucât toate aceste aspecte vizeazã interesul public şi constituie situaţii urgente şi extraordinare a cãror reglementare nu mai poate fi amânatã,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã de urgenţã.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã reglementeazã inspecţia economico-financiarã care se efectueazã la operatorii economici, astfel cum sunt definiţi la art. 3 pct. 5.
ART. 2
(1) Ministerul Finanţelor Publice efectueazã inspecţia economico-financiarã la operatorii economici cu privire la:
a) mãsurile de realizare a veniturilor, de reducere a cheltuielilor şi de diminuare a arieratelor;
b) respectarea reglementãrilor economico-financiare şi contabile;
c) fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activitãţi;
d) obligaţiile cãtre bugetul general consolidat, cu excepţia celor fiscale, conform competenţelor legale.
(2) Obiectivele inspecţiei economico-financiare sunt:
a) creşterea responsabilitãţii operatorilor economici în exercitarea activitãţii economico-financiare;
b) întãrirea disciplinei bugetare şi economico-financiare la operatorii economici.
ART. 3
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie:
1. dispoziţie obligatorie - act administrativ financiar cu caracter individual, emis de Ministerul Finanţelor Publice în activitatea de inspecţie economico-financiarã efectuatã de structurile de specialitate din cadrul acestuia;
2. control financiar de gestiune - formã a controlului financiar care se exercitã în cadrul operatorilor economici privind gestionarea patrimoniului propriu şi a bunurilor din patrimoniul public şi privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale aflate în administrare, în concesiune ori închiriere;
3. creanţã bugetarã - sume cuvenite bugetului general consolidat, cu excepţia celor de naturã fiscalã;
4. inspecţie economico-financiarã - activitatea de control prin care se verificã modul de implementare a mãsurilor de creştere a veniturilor, de reducere a cheltuielilor şi de diminuare a arieratelor, respectarea reglementãrilor economico-financiare şi contabile, precum şi fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activitãţi, stabilind erori şi deficienţe în activitatea economico-financiarã pentru a le remedia şi a le evita în viitor, precum şi stabilirea obligaţiilor cãtre bugetul general consolidat, cu excepţia celor fiscale;
5. operator economic - denumire genericã ce include:
a) regiile autonome, înfiinţate de stat sau de o unitate administrativ-teritorialã;
b) companiile şi societãţile naţionale, precum şi societãţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorialã este acţionar unic;
c) societãţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorialã deţine o participaţie majoritarã;
d) societãţile comerciale şi regiile autonome la care persoanele juridice de la lit. a)-c) deţin direct sau indirect o participaţie majoritarã;
e) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, altele decât cele care funcţioneazã ca instituţii publice;
f) alţi operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat;
Expresia operator economic nu include societãţi financiarbancare, societãţi de asigurãri şi Societatea Comercialã "Fondul Proprietatea" - S.A.
6. sume acordate de la bugetul general consolidat - denumire genericã ce include, în principal, subvenţii, transferuri, alocaţii şi alte sume asimilate acestora, pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activitãţi.
ART. 4
Conducãtorii operatorilor economici sunt obligaţi sã asigure organizarea şi exercitarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul propriu şi bunurile din patrimoniul public şi privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale aflate în administrare, în concesiune sau închiriere.
CAP. II
Inspecţia economico-financiarã
ART. 5
(1) Inspecţia economico-financiarã se înfiinţeazã şi se organizeazã la nivel central în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin hotãrârea Guvernului prevãzutã la art. 26 alin. (1), prin preluarea activitãţii şi a personalului Direcţiei generale de control financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, şi se exercitã prin structura de specialitate.
(2) La nivel teritorial, structurile specializate din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice teritoriale, care exercitã controlul financiar în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gãrzii financiare, cu modificãrile ulterioare, efectueazã inspecţia economico-financiarã şi se aflã în coordonarea metodologicã a structurii de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
ART. 6
Organele de inspecţie economico-financiarã au urmãtoarele atribuţii:
a) verificã operaţiunile efectuate de operatorii economici în scopul creşterii veniturilor, reducerii cheltuielilor şi diminuãrii arieratelor, în fundamentarea şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli;
b) verificã exactitatea şi realitatea înregistrãrilor în evidenţele financiar-contabile prevãzute de lege şi de actele de constituire a operatorilor economici;
c) controleazã respectarea indicatorilor economico-financiari aprobaţi prin bugetele de venituri şi cheltuieli de cãtre operatorii economici, precum şi respectarea modului de raportare a acestora;
d) verificã realitatea informaţiilor cuprinse atât în documentaţia aferentã fundamentãrii sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susţinerea anumitor activitãţi, cât şi în documentele justificative prevãzute de lege pentru acordarea acestora;
e) verificã la operatorii economici modul de organizare şi exercitare a controlului intern şi controlului financiar preventiv;
f) verificã modul în care operatorii economici, beneficiari ai finanţãrilor rambursabile garantate de stat sau subîmprumutate, constituie şi asigurã sursele de rambursare şi de platã a dobânzilor, comisioanelor şi/sau a celorlalte costuri, aferente finanţãrilor rambursabile respective;
g) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite, potrivit legii, în sarcina Ministerului Finanţelor Publice.
ART. 7
(1) Inspecţia economico-financiarã se exercitã la sediul operatorilor economici sau al organului de inspecţie economico-financiarã, separat sau combinat, sub urmãtoarele forme:
a) controlul ex-ante, care constã în verificarea fundamentãrii bugetelor de venituri şi cheltuieli ale operatorilor economici, a fundamentãrii sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susţinerea unor activitãţi, precum şi în verificãrile cu privire la constituirea şi asigurarea surselor de platã a finanţãrilor rambursabile garantate sau subîmprumutate de stat;
b) controlul operativ, care constã în verificarea unor activitãţi sau operaţiuni economico-financiare desfãşurate în cursul exerciţiului financiar curent; acesta se poate extinde şi asupra altor operaţiuni relevante aflate în derulare;
c) controlul ex-post (ulterior), care constã în verificarea activitãţii operatorilor economici conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, aferente exerciţiilor financiare încheiate. Controlul financiar ex-post se desfãşoarã la solicitarea autoritãţilor publice cu atribuţii de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În toate cazurile în care se efectueazã acţiuni de control financiar ex-post, un exemplar al actului de control întocmit, împreunã cu copiile documentelor de valorificare, se transmite autoritãţii care a solicitat verificarea.
(2) Inspecţia economico-financiarã poate aplica urmãtoarele metode de control:
a) inspecţie economico-financiarã generalã, care constã în activitatea de verificare a tuturor operaţiunilor din cadrul obiectivelor stabilite conform legii pentru întreaga perioadã supusã controlului;
b) inspecţie economico-financiarã parţialã, care reprezintã activitatea de verificare a uneia sau a mai multor operaţiuni din cadrul obiectivelor stabilite pentru perioada controlatã.
(3) Inspecţia economico-financiarã poate aplica urmãtoarele proceduri de control:
a) studiul general prealabil, care constã în analiza elementelor esenţiale şi specifice ale activitãţii ce urmeazã a se controla, pe baza cãrora se identificã obiectivele inspecţiei;
b) analiza financiarã, care constã în studiul modului de realizare a obiectivelor, factorii şi influenţele acestora asupra activitãţii şi rezultatelor financiare;
c) controlul documentar contabil, care constã în analiza unor operaţiuni, procese sau fenomene economice, pe baza documentelor justificative, în scopul stabilirii legalitãţii şi realitãţii operaţiunilor şi activitãţilor economico-financiare;
d) controlul prin sondaj, care constã în activitatea de verificare selectivã a documentelor, operaţiunilor semnificative şi activitãţilor efectuate, în perioada supusã inspecţiei;
e) controlul electronic, care constã în activitatea de verificare a contabilitãţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analizã, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate.
(4) Organul de inspecţie economico-financiarã efectueazã la sediul acestuia control documentar, care constã în: studiul general prealabil, analiza financiarã, controlul electronic, analiza fundamentãrii bugetelor de venituri şi cheltuieli, analiza realizãrii indicatorilor economico-financiari şi influenţele acestora asupra rezultatelor financiare ale operatorilor economici.
ART. 8
(1) În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, organele de inspecţie economico-financiarã au dreptul:
a) sã aibã acces neîngrãdit la registre, evidenţe, documente, alte înscrisuri şi sã solicite copii certificate dupã acestea, necesare inspecţiei economico-financiare;
b) sã efectueze controale în spaţii şi în orice alte incinte în care se desfãşoarã activitatea, în prezenţa reprezentantului legal al operatorului economic sau a unei persoane desemnate de acesta;
c) sã beneficieze din partea operatorilor economici controlaţi de spaţii de lucru adecvate şi acces logistic corespunzãtor, necesare bunei desfãşurãri a inspecţiei economico-financiare, în condiţiile în care existã astfel de facilitãţi;
d) sã solicite informaţii şi explicaţii, verbale şi/sau în scris, în legãturã cu obiectul inspecţiei economico-financiare de la persoanele prevãzute la art. 18;
e) sã solicite prezenţa reprezentantului legal al operatorului economic controlat sau a altei persoane împuternicite la sediul organului de inspecţie economico-financiarã; odatã cu solicitarea, dupã caz, se vor indica şi documentele pe care acesta este obligat sã le prezinte;
f) sã stabileascã obligaţiile prevãzute de lege în cadrul termenului de prescripţie prevãzut la art. 9 în sarcina operatorilor economici supuşi inspecţiei economico-financiare;
g) sã solicite efectuarea de expertize sau alte tipuri de controale specializate necesare finalizãrii acţiunii de inspecţie economico-financiarã. Expertizele fac parte din activitatea de documentare şi fundamentare a raportului de inspecţie economico-financiarã;
h) sã solicite altor autoritãţi publice furnizarea de informaţii şi documente care au legãturã cu operatorul economic supus inspecţiei economico-financiare;
i) sã verifice modul de îndeplinire a mãsurilor dispuse prin actul administrativ financiar;
j) sã sesizeze organele de urmãrire penalã la constatarea unor fapte care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevãzute de legea penalã;
k) sã efectueze acţiuni de documentare, analizã şi urmãrire a implementãrii unor reglementãri la operatorii economici.
(2) Organele de inspecţie economico-financiarã sunt îndreptãţite sã constate, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce le revin, relevanţa stãrilor de fapt financiare şi sã adopte soluţia admisã de lege, întemeiatã pe constatãri complete asupra tuturor împrejurãrilor edificatoare în cauzã.
ART. 9
(1) Dreptul organului de inspecţie economico-financiarã de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici se prescrie în termen de 5 ani de la încheierea exerciţiului financiar, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevãzut la alin. (1) începe sã curgã de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor exerciţiului financiar încheiat.
(3) Dreptul de a stabili obligaţii, dupã caz, în sarcina operatorilor economici controlaţi se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultã din sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã.
(4) Termenul prevãzut la alin. (3) curge de la data sãvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionatã ca atare printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã.
ART. 10
(1) Termenele prevãzute la art. 9 se întrerup şi se suspendã în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune potrivit dreptului civil sau penal, dupã caz.
(2) Termenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţiile prevãzute de lege în sarcina operatorilor economici controlaţi se suspendã pe perioada cuprinsã între momentul începerii inspecţiei economico-financiare şi momentul emiterii dispoziţiei obligatorii.
ART. 11
(1) Inspecţia economico-financiarã se efectueazã în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii în sarcina operatorilor economici.
(2) Perioada supusã inspecţiei economico-financiare începe de la sfârşitul perioadei precedentei verificãri de aceeaşi naturã şi cu aceleaşi obiective, în condiţiile alin. (1). În situaţia în care operatorul economic a fost supus unei verificãri de cãtre Curtea de Conturi, obiectivele avute în vedere de auditorul public extern nu mai pot fi supuse inspecţiei economico-financiare.
(3) În situaţia în care se constatã abateri de la legalitate, care provin din exerciţiile financiare anterioare celor verificate şi care nu au fãcut obiectul unui control anterior, perioada supusã inspecţiei economico-financiare se poate extinde şi asupra acestora, în condiţiile alin. (1).
(4) Verificarea solicitãrilor de la autoritãţi publice adresate Ministerului Finanţelor Publice se efectueazã, potrivit competenţelor legale, dacã acestea nu au fãcut obiectul unor controale anterioare.
CAP. III
Realizarea inspecţiei economico-financiare
ART. 12
Competenţa de exercitare a inspecţiei economico-financiare, soluţionarea conflictului de competenţã şi delegarea competenţei se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice, pentru structurile aparţinând Ministerului Finanţelor Publice.
ART. 13
Selectarea operatorilor economici care urmeazã a fi supuşi inspecţiei economico-financiare este efectuatã de cãtre organul de inspecţie economico-financiarã competent, pe baza criteriilor de selecţie care vor fi stabilite prin norme metodologice.
ART. 14
(1) Înaintea desfãşurãrii inspecţiei economico-financiare, organul de inspecţie economico-financiarã are obligaţia sã înştiinţeze operatorul economic în legãturã cu acţiunea care urmeazã sã se desfãşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie economico-financiarã.
(2) Dupã primirea avizului de inspecţie economico-financiarã, operatorul economic poate solicita, o singurã datã, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei economico-financiare. Amânarea se aprobã sau se respinge de cãtre organul de inspecţie economico-financiarã prin decizie. În cazul în care organul de inspecţie economico-financiarã a admis cererea de amânare a inspecţiei economico-financiare, acesta comunicã operatorului economic data la care a fost reprogramatã inspecţia economico-financiarã.
(3) Avizul de inspecţie economico-financiarã cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecţiei economico-financiare;
b) data de începere a inspecţiei economico-financiare;
c) obiectivele inspecţiei economico-financiare şi perioadele ce urmeazã a fi supuse inspecţiei economico-financiare;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei economico-financiare.
(4) Avizul de inspecţie economico-financiarã se comunicã operatorului economic, în scris, înainte de începerea inspecţiei economico-financiare, astfel:
a) cu 30 de zile înainte, pentru operatorii economici care au calitatea de mari contribuabili, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) cu 15 zile înainte, pentru ceilalţi operatori economici.
(5) Avizul de inspecţie economico-financiarã se comunicã la începerea inspecţiei economico-financiare în urmãtoarele situaţii:
a) în cazul efectuãrii unei inspecţii economico-financiare la un operator economic aflat în procedura de insolvenţã;
b) în cazul în care, ca urmare a unui control documentar, se impune începerea imediatã a inspecţiei economico-financiare;
c) pentru extinderea inspecţiei economico-financiare la alte obiective şi perioade decât cele cuprinse în avizul de inspecţie economico-financiarã.
(6) Emiterea avizului de inspecţie economico-financiarã nu este necesarã:
a) în cazul controlului documentar;
b) în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitãrii unor autoritãţi, potrivit legii;
c) în cazul refacerii inspecţiei economico-financiare ca urmare a unei decizii de soluţionare a plângerii prealabile;
d) pentru soluţionarea unor cereri ale operatorului economic;
e) în cazul unor acţiuni de documentare, analizã şi urmãrire a implementãrii unor reglementãri legale.
(7) Operatorul economic poate renunţa la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecţie economico-financiarã prevãzut la alin. (4).
(8) Data începerii inspecţiei economico-financiare este data menţionatã în registrul unic de control.
(9) Dacã inspecţia economico-financiarã nu începe la 15 zile de la data prevãzutã în aviz, operatorul economic va fi înştiinţat, în scris, asupra noii date de începere a inspecţiei economico-financiare.
ART. 15
(1) Inspecţia economico-financiarã se desfãşoarã, de regulã, în spaţiile de lucru ale operatorilor economici controlaţi.
(2) Dacã nu existã un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei economico-financiare, atunci aceasta se va putea desfãşura la sediul organului de inspecţie economico-financiarã sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu operatorul economic.
(3) Inspecţia economico-financiarã se desfãşoarã, de regulã, în timpul programului de lucru al operatorului economic. Inspecţia economico-financiarã se poate desfãşura şi în afara programului de lucru al operatorului economic, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducãtorului organului de inspecţie economico-financiarã.
ART. 16
(1) Durata efectuãrii inspecţiei economicofinanciare este stabilitã de organele de inspecţie în funcţie de obiectivele stabilite şi nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) În cazul operatorilor economici care au calitatea de mari contribuabili, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei economico-financiare nu poate fi mai mare de 6 luni.
(3) Acţiunea de inspecţie economico-financiarã poate fi suspendatã ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta. Condiţiile şi modalitãţile de suspendare se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) La calculul duratei inspecţiei economico-financiare nu sunt incluse perioadele în care acţiunea de inspecţie economico-financiarã este suspendatã.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), ministrul finanţelor publice poate dispune efectuarea de misiuni de inspecţie economico-financiarã pe perioada derulãrii programelor de interes naţional şi strategic stabilite prin acte normative la operatorii economici reprezentativi în domeniul vizat.
ART. 17
(1) Inspecţia economico-financiarã va avea în vedere examinarea tuturor stãrilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru realizarea obiectivelor inspecţiei economico-financiare.
(2) Inspecţia economico-financiarã va fi efectuatã în aşa fel încât sã afecteze cât mai puţin activitatea curentã a operatorului economic şi sã utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei economico-financiare.
(3) Inspecţia economico-financiarã se efectueazã o singurã datã pentru fiecare exerciţiu financiar, pentru obiectivele prevãzute la art. 6 lit. b). Prin excepţie, Ministerul Finanţelor Publice poate decide reverificarea unei anumite perioade dacã, de la data încheierii inspecţiei economico-financiare şi pânã la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare, necunoscute la data efectuãrii verificãrilor, care influenţeazã rezultatele inspecţiei economico-financiare.
(4) Activitatea de inspecţie economico-financiarã se organizeazã şi se desfãşoarã în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, care vor fi corelate în prealabil cu programul de activitate al Curţii de Conturi.
(5) La începerea inspecţiei economico-financiare, organul de inspecţie economico-financiarã este obligat sã prezinte operatorului economic legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu semnat de conducãtorul organului de inspecţiei economico-financiarã. Începerea inspecţiei economico-financiare trebuie consemnatã în registrul unic de control.
(6) La finalizarea inspecţiei economico-financiare operatorul economic este obligat sã dea o declaraţie scrisã, pe propria rãspundere, din care sã rezulte cã au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia economico-financiarã. În declaraţie se va menţiona şi faptul cã au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de operatorul economic.
ART. 18
(1) Operatorul economic are obligaţia sã coopereze cu organele de inspecţie economico-financiarã în vederea determinãrii stãrii de fapt financiare, prin prezentarea faptelor cunoscute de cãtre acesta, în întregime, conform realitãţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.
(2) La începerea inspecţiei economico-financiare operatorul economic va fi informat cã poate numi persoane care sã dea informaţii. Dacã informaţiile operatorului economic sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, organul de inspecţie economico-financiarã se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii.
(3) Pe toatã durata desfãşurãrii inspecţiei economico-financiare operatorii economici supuşi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenţã de specialitate sau juridicã.
ART. 19
(1) Operatorul economic va fi informat pe parcursul desfãşurãrii inspecţiei economico-financiare asupra constatãrilor rezultate din inspecţia economico-financiarã.
(2) Organul de inspecţie economico-financiarã prezintã operatorului economic proiectul raportului de inspecţie economico-financiarã, care conţine constatãrile şi consecinţele lor, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere în scris, cu excepţia cazului în care operatorul economic renunţã la acest drept.
(3) Data, ora şi locul prezentãrii concluziilor vor fi comunicate operatorului economic în timp util.
(4) Operatorul economic are dreptul sã îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatãrile inspecţiei economicofinanciare, în termen de 3 zile lucrãtoare de la data primirii proiectului raportului de inspecţie economico-financiarã. Dupã analizarea punctului de vedere prezentat de operatorul economic, organul de inspecţie economico-financiarã va proceda la definitivarea raportului de inspecţie economico-financiarã.
ART. 20
(1) Organele de inspecţie economico-financiarã vor sesiza organele de urmãrire penalã în legãturã cu constatãrile efectuate cu ocazia inspecţiei economico-financiare care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevãzute de legea penalã.
(2) În situaţiile prevãzute la alin. (1) organele de inspecţie economico-financiarã au obligaţia de a întocmi proces-verbal, semnat de organul de inspecţie economico-financiarã şi de cãtre operatorul economic supus inspecţiei economico-financiare, cu sau fãrã explicaţii ori obiecţii din partea operatorului economic. În cazul în care cel supus inspecţiei economico-financiare refuzã sã semneze procesul-verbal, organul de inspecţie economico-financiarã va consemna acest lucru în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat operatorului economic.
ART. 21
(1) Rezultatul inspecţiei economico-financiare se consemneazã, în scris, într-un raport de inspecţie economico-financiarã în care se prezintã constatãrile inspecţiei economico-financiare din punct de vedere faptic şi legal.
(2) Raportul de inspecţie economico-financiarã se întocmeşte la finalizarea inspecţiei economico-financiare şi cuprinde toate constatãrile în legãturã cu perioadele şi obiectivele verificate. În cazul în care operatorul economic şi-a exercitat dreptul prevãzut la art. 19 alin. (4), raportul de inspecţie economico-financiarã cuprinde şi opinia organului de inspecţie economico-financiarã, motivatã în drept şi în fapt, cu privire la acest punct de vedere.
(3) În baza constatãrilor din rapoartele de inspecţie economico-financiarã se dispun mãsuri prin dispoziţie obligatorie emisã de organul de inspecţie economico-financiarã competent.
(4) Dispoziţia obligatorie se comunicã operatorilor economici controlaţi în termen de 10 zile de la data înregistrãrii raportului de inspecţie economico-financiarã la organul de inspecţie economico-financiarã.
(5) Mãsurile dispuse prin dispoziţia obligatorie pentru plata obligaţiilor datorate, înlãturarea, corectarea, prevenirea neregulilor constatate în activitatea operatorilor economici controlaţi, recuperarea pagubelor produse şi pentru suspendarea aplicãrii mãsurilor care contravin reglementãrilor financiar-contabile sunt obligatorii de la data comunicãrii acesteia.
ART. 22
(1) Sumele cuvenite bugetului general consolidat, stabilite prin rapoartele de inspecţie economico-financiarã şi înscrise în dispoziţia obligatorie, constituie creanţe bugetare. Dispoziţia obligatorie constituie titlu de creanţã.
(2) Pentru creanţele bugetare prevãzute la alin. (1) se datoreazã accesorii calculate conform dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de la data încasãrii acestora de cãtre operatorul economic verificat sau de la termenele scadente ale obligaţiilor de platã.
(3) Creanţelor bugetare şi accesoriilor aferente, stabilite de organele de inspecţie economico-financiarã competente, li se aplicã reglementãrile legale în vigoare referitoare la colectarea creanţelor fiscale.
ART. 23
(1) Împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilã în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziţiei obligatorii se face de cãtre Ministerul Finanţelor Publice.
(3) Plângerea prealabilã nu suspendã executarea dispoziţiei obligatorii.
ART. 24
(1) La solicitarea organelor de inspecţie economico-financiarã, conducerea şi personalul operatorilor economici controlaţi au, potrivit legii, obligaţia:
a) sã transmitã actele, documentele şi înscrisurile solicitate la termenele şi în structura stabilitã;
b) sã permitã accesul neîngrãdit în sediul operatorului economic, precum şi în spaţiile şi orice alte incinte în care se desfãşoarã activitatea economicã;
c) sã asigure spaţii de lucru adecvate şi acces logistic corespunzãtor, în condiţiile în care deţin astfel de facilitãţi;
d) sã furnizeze informaţii şi explicaţii verbale şi/sau în scris, dupã caz, în legãturã cu obiectul inspecţiei economico-financiare;
e) sã asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfãşurãri a inspecţiei economico-financiare şi pentru clarificarea constatãrilor;
f) sã se conformeze, în termenele stabilite, mãsurilor dispuse prin actul administrativ financiar.
(2) La solicitarea organelor de inspecţie economico-financiarã, conducãtorii operatorilor economici controlaţi au obligaţia sã prezinte fundamentãri, analize, situaţii, raportãri şi orice alte informaţii cu privire la indicatorii economico-financiari din bugetele de venituri şi cheltuieli.
(3) Directorul economic, contabilul-şef, persoanele cu atribuţii în exercitarea controlului managerial al operatorului economic sunt obligate sã informeze, în scris, Ministerul Finanţelor Publice în legãturã cu efectuarea pe propria rãspundere a conducãtorului operatorului economic a unor operaţiuni care nu îndeplinesc condiţiile de legalitate, precum şi în legãturã cu cele constatate prin rapoarte anuale de control intern managerial.
(4) Conducãtorii operatorilor economici au obligaţia sã furnizeze informaţiile solicitate de organele de inspecţie economico-financiarã pentru efectuarea acţiunilor de documentare, analizã şi urmãrire a implementãrii unor reglementãri.
CAP. IV
Contravenţii şi sancţiuni
ART. 25
(1) Constituie contravenţie nerespectarea de cãtre operatorii economici controlaţi a prevederilor art. 4 şi 24.
(2) Contravenţia prevãzutã la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã astfel:
a) de la 30.000 lei la 40.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 24 alin. (1) lit. b) şi f);
b) de la 20.000 lei la 30.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 4, art. 24 alin. (1) lit. d) şi e) şi alin. (3);
c) de la 10.000 lei la 20.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a) şi alin. (4);
d) de la 5.000 lei la 10.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 24 alin. (1) lit. c) şi alin. (2).
(3) Amenzile contravenţionale prevãzute la alin. (2) se aplicã operatorilor economici controlaţi sau persoanelor fizice responsabile, dupã caz.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre organele de inspecţie economico-financiare.
(5) Sumele încasate din amenzile aplicate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã se fac venituri la bugetul de stat.
(6) Limitele amenzilor contravenţionale prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.
(7) Contravenţiilor prevãzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 26
(1) Ministerul Finanţelor Publice elaboreazã norme metodologice privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi structura organizatoricã a inspecţiei economico-financiare, aprobate prin hotãrâre a Guvernului, în termen de 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţã.
(2) Modul de organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune la nivelul operatorilor economici se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 27
Termenele în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se calculeazã conform normelor legale în vigoare la data când au început sã curgã.
ART. 28
(1) Controalele financiare nefinalizate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se vor continua potrivit Legii nr. 30/1991, cu modificãrile ulterioare, Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, cu modificãrile ulterioare, şi procedurilor în vigoare la data începerii acestora.
(2) Plângerile prealabile depuse dupã data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã împotriva proceselor-verbale de control financiar se soluţioneazã potrivit Normelor metodologice privind soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva proceselor-verbale de control financiar încheiate în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gãrzii Financiare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.160/2010.
ART. 29
Normele metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 889/2005, cu modificãrile ulterioare, rãmân aplicabile pânã la data aprobãrii normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã, în mãsura în care nu contravin prevederilor acesteia.
ART. 30
Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţã se completeazã cu prevederile Codului de procedurã civilã, precum şi cu orice alte dispoziţii legale.
ART. 31
Dispoziţiile art. 25 intrã în vigoare în termen de 10 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 32
La articolul 29 alineatul (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 12 noiembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dupã litera b) se introduce o nouã literã, litera c), cu urmãtorul cuprins:
"c) persoanele cu atribuţii de inspecţie economico-financiarã din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, pentru contravenţiile prevãzute la art. 27, cu excepţia celor de la lit. d), e) şi j)."
ART. 33
Prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, astfel cum a fost completatã prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã numai operatorilor economici definiţi la art. 3 pct. 5.
ART. 34
La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gãrzii financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 27 martie 1991, cu modificãrile ulterioare.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Ialomiţianu
Ministrul administraţiei şi internelor,
Constantin-Traian Igaş
Bucureşti, 2 noiembrie 2011.
Nr. 94.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
