Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Republicatã în temeiul <>art. II din Legea nr. 108 din 2 iunie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 2 iunie 1998, dându-se textelor o noua numerotare.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenta, copilul se afla în dificultate, dacã dezvoltarea sau integritatea sa fizica sau morala este periclitata.
(2) Prin copil se înţelege persoana care nu a împlinit varsta de 18 ani şi nu are capacitatea deplina de exerciţiu.
ART. 2
Copilul aflat în dificultate se bucura de protecţie şi de asistenta în realizarea deplina şi în exercitarea corespunzãtoare a drepturilor sale, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta.
ART. 3
(1) Responsabilitatea de a asigura copilului aflat în dificultate protecţie şi asistenta în realizarea şi în exercitarea drepturilor sale revine, în primul rând, colectivitãţii locale din care acesta face parte.
(2) Orice copil care, temporar sau definitiv, este lipsit de mediul sau familial sau care, în propriul sau interes superior, nu poate fi lãsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi la un ajutor special din partea colectivitãţii locale.
(3) Statul garanteazã protejarea copilului impotriva oricãror forme de violenta, inclusiv sexualã, vãtãmare ori abuz fizic sau mintal, de abandon sau neglijenţa, de rele tratamente sau de exploatare, în timpul cat se afla în îngrijirea pãrinţilor ori a unuia dintre ei, a reprezentantului sau legal sau a oricãrei alte persoane.
(4) Statul sprijinã colectivitatea localã din care face parte copilul, în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin pentru protecţia copilului aflat în dificultate.
ART. 4
(1) Consiliul judeţean şi, respectiv, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti stabilesc mãsuri de protecţie a copilului aflat în dificultate şi asigura aplicarea corespunzãtoare a acestora.
(2) În vederea exercitãrii atribuţiilor prevãzute la alin. (1), în subordinea consiliului judeţean, respectiv al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se organizeazã şi funcţioneazã comisia pentru protecţia copilului, denumita în continuare comisie, şi serviciul public specializat pentru protecţia copilului, denumit în continuare serviciu public specializat.
ART. 5
(1) Comisia este organ de specialitate al consiliului judeţean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi îndeplineşte atribuţiile prevãzute de prezenta ordonanta de urgenta, referitoare la stabilirea mãsurilor de protecţie a copilului aflat în dificultate şi la relaţiile cu serviciul public specializat.
(2) Comisia coordoneazã activitatea autoritãţilor administraţiei publice locale din unitãţile administrativ-teritoriale de pe teritoriul judeţului, în domeniul autoritãţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului.
ART. 6
(1) Serviciul public specializat se înfiinţeazã prin hotãrâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi funcţioneazã ca instituţie publica de interes judeţean, respectiv local, cu personalitate juridicã.
(2) Serviciul public specializat propune comisiei mãsurile de protecţie a copilului aflat în dificultate şi asigura aplicarea acestora.
(3) Serviciile de specialitate din subordinea consiliilor locale, care desfãşoarã activitãţi în domeniul autoritãţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului, vor sprijini serviciul public judeţean specializat în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin.
(4) Activitatea serviciului public specializat este coordonata de secretarul consiliului judeţean, respectiv de secretarul primãriei sectorului municipiului Bucureşti.
CAP. 2
Mãsuri privind protecţia copilului aflat în dificultate
ART. 7
(1) În vederea respectãrii interesului superior al copilului aflat în dificultate, comisia poate stabili urmãtoarele mãsuri:
a) încredinţarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat;
b) încredinţarea copilului în vederea adopţiei;
c) încredinţarea provizorie a copilului cãtre serviciul public specializat;
d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoana;
e) plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat;
f) plasamentul copilului în regim de urgenta;
g) plasamentul copilului într-o familie asistatã.
(2) În alegerea uneia dintre aceste mãsuri trebuie sa se ţinã seama, în mod corespunzãtor, de necesitatea unei continuitati rationale în educarea copilului, precum şi de originea sa etnicã, religioasã, culturalã sau lingvistica.
(3) Se va asigura copilului capabil de discernãmânt dreptul de a exprima liber opinia sa asupra mãsurilor de protecţie prevãzute la alin. (1).
ART. 8
(1) În cazul în care pãrinţii copilului sunt decedati, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecãtoreşte morţi ori dispãruţi sau decãzuţi din drepturile pãrinteşti, şi nu a fost instituitã tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva, precum şi în cazul în care instanta judecãtoreascã nu a hotãrât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii, drepturile pãrinteşti asupra copilului se exercita de cãtre consiliul judeţean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin comisie.
(2) În situaţia prevãzutã la alin. (1) comisia poate hotãrî încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane care consimte la aceasta şi care prezintã condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltãrii armonioase a copilului.
(3) Serviciul public specializat este obligat sa evalueze, cu prioritate, posibilitatea încredinţãrii copilului rudelor sale pana la gradul al patrulea inclusiv, prezentând comisiei rapoarte şi propuneri în acest sens.
ART. 9
(1) Dacã nu exista familii sau persoane corespunzãtoare cãrora sa le fie încredinţat copilul, comisia poate hotãrî încredinţarea acestuia serviciului public specializat sau unui organism privat autorizat în condiţiile legii.
(2) În acest caz, mãsura încredinţãrii dureazã pana în momentul în care copilul poate fi încredinţat unei familii sau unei persoane corespunzãtoare ori pana la încredinţarea acestuia în vederea adopţiei.
ART. 10
(1) Persoanele fizice sau juridice cãrora le-a fost încredinţat copilul au fata de acesta numai drepturile şi obligaţiile ce revin pãrinţilor cu privire la persoana acestuia.
(2) Pe durata încredinţãrii, domiciliul copilului este la persoanele cãrora le-a fost încredinţat.
(3) Educaţia şcolarã a copilului nu poate fi schimbatã decât în interesul acestuia, avându-se în vedere prevederile art. 7 alin. (2) şi (3), cu aprobarea comisiei. Credinţa religioasã în care a fost educat copilul nu se poate schimba decât în cazuri excepţionale, cu aprobarea specialã a comisiei.
(4) Exercitarea dreptului de a încheia acte juridice în numele copilului încredinţat ori încuviinţarea încheierii acestor acte se face de cãtre comisie, în condiţiile legii.
(5) Dreptul de a administra bunurile copilului se exercita de comisie, care îl poate delega serviciului public specializat sau persoanei ori organismului privat autorizat, cãruia copilul i-a fost încredinţat. În acest scop, în termen de 15 zile de la data încredinţãrii, se procedeazã la inventarierea bunurilor copilului. Serviciul public specializat, cu aprobarea comisiei, va putea instraina bunurile copilului numai dacã actul rãspunde unor nevoi sau prezintã un folos neîndoielnic pentru copil. Sumele de bani rezultate în urma vânzãrii bunurilor copilului, precum şi veniturile aduse de acestea vor fi depuse în cont personal, pe numele copilului, prin grija serviciului public specializat, şi nu vor putea fi ridicate decât cu acordul comisiei.
(6) Comisia va analiza, cel puţin o data pe an, rapoartele financiar-contabile privind modul de administrare a bunurilor copilului. La încetarea mãsurii de încredinţare, comisia va analiza raportul general privind administrarea bunurilor copilului, pe baza cãruia va hotãrî descãrcarea de gestiune.
ART. 11
Pãrinţii pot sa pãstreze legãturi personale cu copilul, în condiţiile stabilite de comisie, dacã este respectat interesul superior al copilului. Serviciul public specializat sau, dupã caz, organismul privat autorizat va crea condiţiile necesare pentru aceasta, potrivit legii.
ART. 12
(1) Comisia poate hotãrî plasamentul copilului la o familie sau la o persoana care consimte la aceasta şi care prezintã condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltãrii armonioase a acestuia, dacã securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului este periclitata în familie din motive independente de vointa pãrinţilor, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei rude a copilului, pana la gradul al patrulea inclusiv. Dispoziţiile art. 8 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) Dacã nu exista persoane sau familii corespunzãtoare la care copilul sa poatã fi dat în plasament, comisia poate hotãrî plasamentul acestuia la serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau la un organism privat autorizat.
ART. 13
Dezvoltarea armonioasã a copilului încredinţat în condiţiile art. 9 sau dat în plasament în condiţiile art. 12 alin. (2) se asigura în centrele de plasament care funcţioneazã în cadrul serviciului public specializat sau al organismului privat autorizat cãruia copilul i-a fost încredinţat sau dat în plasament.
ART. 14
(1) Pãrinţii copilului îşi menţin drepturile şi obligaţiile fata de acesta, pe toatã durata plasamentului, cu excepţia acelora care sunt incompatibile cu aplicarea acestei mãsuri.
(2) Persoanele fizice sau juridice care au primit în plasament un copil sunt obligate sa îi asigure acestuia ingrijirile şi condiţiile necesare dezvoltãrii sale armonioase. Acordul pãrinţilor pentru efectuarea actelor obişnuite, necesare îndeplinirii acestei obligaţii sau inlaturarii oricãrei situaţii urgente care ar putea pune în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului, este prezumat. Pe durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care acesta a fost dat în plasament.
(3) Pãrinţii au dreptul sa menţinã un contact permanent şi nemijlocit cu copilul, pe toatã durata plasamentului. Ei au dreptul sa viziteze copilul, în condiţiile legii, precum şi dreptul sa corespondeze cu acesta. Pãrinţii pot sa viziteze copilul la domiciliul/sediul persoanei sau al familiei la care acesta a fost dat în plasament, numai cu acordul acestora şi în prezenta reprezentanţilor serviciului public specializat. În lipsa acestui acord, sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 lit. e).
ART. 15
(1) În situaţii excepţionale, dacã pãrinţii sau unul dintre aceştia pun în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului prin exercitarea în mod abuziv a drepturilor pãrinteşti sau prin neglijenţa grava în îndeplinirea obligaţiilor de pãrinte, serviciul public specializat poate decide plasamentul copilului în regim de urgenta într-un centru de primire care este organizat şi funcţioneazã în subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori la o persoana sau la o familie, atestata în acest scop. Dispoziţiile art. 14 alin. (2) se aplica în mod corespunzãtor.
(2) Plasamentul copilului în regim de urgenta se poate face, în condiţiile prevãzute la alin. (1), şi în cazul în care copilul este gãsit lipsit de supraveghere sau este pãrãsit de pãrinţi.
(3) Cei care constata existenta unor situaţii care sa impunã plasamentul copilului în regim de urgenta sunt obligaţi sa sesizeze de îndatã serviciul public specializat în a cãrui raza teritorialã se afla copilul, pentru stabilirea acestei mãsuri. Organele de poliţie sunt obligate sa acorde sprijinul necesar aplicãrii acestei mãsuri.
(4) În cazul plasamentului copilului în regim de urgenta, serviciul public specializat care a luat aceasta mãsura, va sesiza comisia în vederea încredinţãrii acestuia, în condiţiile legii, sau menţinerii mãsurii plasamentului, pana la identificarea pãrinţilor copilului. Comisia se pronunţa în cel mult 15 zile de la plasamentul copilului în regim de urgenta. O data cu hotãrârea de încredinţare, comisia va sesiza instanta judecãtoreascã competenta, pentru decãderea pãrinţilor sau, dupã caz, a unuia dintre aceştia din drepturile pãrinteşti.
(5) Pe durata plasamentului în regim de urgenta şi a încredinţãrii copilului în condiţiile prezentului articol se suspenda exerciţiul drepturilor pe care le au pãrinţii fata de copil.
ART. 16
Încredinţarea copilului în vederea adopţiei se hotãrãşte de cãtre comisie, în condiţiile prevãzute de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 *) cu privire la regimul juridic al adopţiei.
-----
*) <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 a fost aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 87/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998.
ART. 17
(1) Serviciul public specializat sau organismul privat autorizat, care a primit în încredinţare sau în plasament un copil, va asigura acestuia mediul familial corespunzãtor.
(2) Pentru asigurarea mediului familial corespunzãtor, serviciul public specializat este obligat:
a) sa identifice familii sau persoane cãrora sa le poatã fi încredinţat sau dat în plasament copilul, cu prioritate printre rudele acestuia pana la gradul al patrulea inclusiv;
b) sa determine opinia copilului capabil de discernãmânt cu privire la familia sau la persoana propusã pentru a-l primi în încredinţare sau în plasament şi sa o aducã la cunostinta comisiei;
c) sa asigure asistenta şi sprijin acelei familii sau persoane atât înainte, cat şi dupã încredinţarea sau plasamentul copilului;
d) sa ofere asistenta şi sprijin pãrinţilor copilului, pentru a pregati revenirea acestuia în mediul sau familial;
e) sa asigure spaţii special amenajate în cadrul sau în afarã centrelor de plasament şi mijloacele necesare pentru contactul personal şi nemijlocit al copilului cu pãrinţii sãi, dacã este cazul, potrivit regulamentelor;
f) sa supravegheze familiile şi persoanele cãrora le-a fost încredinţat sau dat în plasament un copil, pe toatã durata acestei mãsuri, precum şi pe pãrinţii copilului, dupã revenirea acestuia în mediul sau familial;
g) sa prezinte rapoarte şi propuneri comisiei cu privire la aspectele sus-menţionate, trimestrial sau la cererea acesteia.
ART. 18
(1) Comisia are urmãtoarele atribuţii:
a) sa verifice şi sa reevalueze, cel puţin o data la 3 luni, împrejurãrile legate de încredinţarea sau plasamentul copilului, pe baza rapoartelor şi propunerilor prezentate de serviciul public specializat sau, dupã caz, de organismul privat autorizat;
b) sa revoce sau sa înlocuiascã mãsura stabilitã, în condiţiile legii, dacã împrejurãrile care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
c) sa încredinţeze sau sa dea în plasament copilul altei familii sau persoane, unui serviciu public specializat sau unui organism privat autorizat, dacã interesul superior al copilului o impune;
d) sa sesizeze instanta competenta, dacã împrejurãrile care au determinat decãderea pãrinţilor copilului din drepturile pãrinteşti au încetat sa existe;
e) sa supunã pe pãrinţii copilului unei perioade de proba de minimum 3 luni, în cazul revenirii acestuia în mediul sau familial, perioada în care aceştia sa fie supravegheati de cãtre serviciul public specializat, cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pe care le au fata de copil; în acest scop, sa ceara bilunar serviciului public specializat prezentarea de rapoarte.
(2) În vederea îndeplinirii corespunzãtoare a atribuţiilor ce îi revin, fiecare comisie colaboreazã cu comisiile din celelalte judeţe şi din sectoarele municipiului Bucureşti şi poate solicita acestora prezentarea de rapoarte, propuneri sau orice informaţii referitoare la situaţia copiilor fata de care a stabilit mãsuri de încredinţare sau de plasament.
ART. 19
(1) Încredinţarea sau plasamentul copilului în una dintre formele prevãzute în prezentul capitol poate dura cel mult pana la dobândirea capacitãţii depline de exerciţiu de cãtre acesta.
(2) La cererea copilului, acesta poate rãmâne în centrele de plasament ori la familia sau persoana cãreia i-a fost încredinţat sau dat în plasament şi dupã dobândirea capacitãţii depline de exerciţiu, dacã îşi continua studiile, dar fãrã a depãşi varsta de 26 de ani.
ART. 20
(1) Pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament se acorda o alocatie lunarã de întreţinere în cuantum de 300.000 lei, care se indexeazã prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Alocaţia se plãteşte persoanei, reprezentantului familiei desemnat de comisia sau organismului privat autorizat, cãrora le-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul.
(3) Persoana sau, dupã caz, unul dintre sotii cãrora le-au fost încredinţaţi sau dati în plasament copiii au dreptul, pe perioada încredinţãrii sau a plasamentului, la un salariu la nivelul salariului brut lunar al asistentului social cu pregãtire medie, încadrat în funcţie de vechime. Perioada respectiva se considera vechime în munca. Pentru persoanele pensionate, suma astfel acordatã se va plati sub forma de indemnizaţie lunarã. Prevederile prezentului alineat se aplica numai persoanelor care au obţinut atestatul de asistent maternal profesionist din partea comisiei de la domiciliul acestora, în condiţiile ce vor fi stabilite prin hotãrâre a Guvernului. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredinţat sau dat în plasament la o ruda a acestuia, pana la gradul al patrulea inclusiv.
(4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevãzute la alineatul precedent, suportate de organismele private autorizate, se restituie acestora, la cerere, de cãtre serviciile publice specializate, pe baza documentelor justificative, în termen de 15 zile de la depunerea cererii.
(5) Contractele de munca ale asistentilor maternali profesionisti se încheie de cãtre serviciile publice specializate sau de cãtre organismele private autorizate.
(6) Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredinţat în vederea adopţiei.
(7) Dupã dobândirea capacitãţii depline de exerciţiu, copilul devine titularul dreptului la alocaţia prevãzutã la alin. (1), dacã îşi continua studiile, pana la absolvirea acestora, dar fãrã a depãşi varsta de 25 de ani.
ART. 21
(1) Comisia care a hotãrât încredinţarea sau plasamentul copilului, va stabili, dacã este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a pãrinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, în subordinea cãruia funcţioneazã comisia care a stabilit mãsura respectiva.
(2) Dacã plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibila, comisia poate obliga pãrintele sa presteze o activitate neremuneratã în folosul colectivitãţii, pe toatã durata mãsurii încredinţãrii sau a plasamentului.
ART. 22
Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sa acorde sprijin şi asistenta pentru prevenirea situaţiilor ce pun în pericol securitatea şi dezvoltarea copilului şi sa acţioneze pentru:
a) identificarea, pregãtirea şi evaluarea unei reţele teritoriale de asistenţi maternali profesionisti;
b) asigurarea de servicii de prevenire a abandonului copiilor;
c) înfiinţarea de centre maternale şi centre de îngrijire de zi;
d) asigurarea oricãror servicii care sa conducã la bunãstarea copilului, alãturi de pãrinţii sãi.
CAP. 3
Mãsuri educative fata de copilul care a sãvârşit o fapta prevãzutã de legea penalã, dar care nu rãspunde penal
ART. 23
(1) Copilul care a sãvârşit o fapta prevãzutã de legea penalã, dar care nu rãspunde penal, beneficiazã de protecţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta.
(2) Nu rãspunde penal copilul care nu a împlinit varsta de 14 ani sau care are varsta între 14 şi 16 ani, dacã nu se dovedeşte ca a sãvârşit fapta cu discernãmânt.
ART. 24
(1) Fata de copilul aflat în situaţia prevãzutã la art. 23, comisia va lua una dintre urmãtoarele mãsuri educative:
a) mustrarea;
b) libertatea supravegheatã;
c) internarea într-un centru de reeducare;
d) internarea într-o instituţie medical-educativã.
(2) La stabilirea mãsurii educative comisia va tine seama de gradul de pericol social al faptei sãvârşite, de dezvoltarea fizica, intelectualã şi afectiva a copilului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trãit şi de orice alte elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.
ART. 25
Mãsura educativã a mustrãrii consta în dojenirea copilului, în arãtarea pericolului social al faptei sãvârşite, în sfãtuirea copilului sa se poarte în asa fel încât sa dea dovada de îndreptare, atrãgându-i-se totodatã atenţia ca, dacã va sãvârşi din nou o infracţiune, se va lua fata de el o mãsura mai severã sau i se va putea aplica o pedeapsa.
ART. 26
(1) Mãsura educativã a libertãţii supravegheate consta în lãsarea copilului în libertate timp de un an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi încredinţatã, dupã caz, pãrinţilor, adoptatorului sau tutorelui copilului. Dacã nici unul dintre aceştia nu poate asigura supravegherea în condiţii satisfãcãtoare, comisia dispune încredinţarea supravegherii copilului, pe acelaşi interval de timp, unei familii sau unei persoane de încredere, unui organism privat autorizat sau serviciului public specializat.
(2) Persoana cãreia i s-a încredinţat supravegherea copilului are obligaţia de a veghea îndeaproape asupra comportãrii acestuia, în scopul îndreptãrii lui, precum şi obligaţia de a înştiinţa, de îndatã, comisia atunci când copilul se sustrage de la supraveghere, are purtãri rele ori a sãvârşit din nou o fapta prevãzutã de legea penalã.
(3) Comisia poate sa impunã copilului respectarea urmãtoarelor obligaţii:
a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) sa nu între în legatura cu anumite persoane;
c) sa frecventeze cu regularitate şcoala sau un curs de calificare.
(4) Comisia atrage atenţia copilului asupra consecinţelor comportãrii sale.
(5) Dupã luarea mãsurii libertãţii supravegheate, comisia încunoştinţeazã şcoala la care copilul învaţã.
(6) Dacã înãuntrul termenului de supraveghere copilul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtãri rele ori sãvârşeşte din nou o fapta prevãzutã de legea penalã, comisia revoca mãsura libertãţii supravegheate şi ia fata de copil mãsura internãrii într-un centru de reeducare sau într-o instituţie medical-educativã.
ART. 27
(1) Mãsura educativã a internãrii copilului într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducãrii copilului, cãruia i se asigura posibilitatea de a dobândi învãţãtura necesarã şi o pregãtire profesionalã, potrivit aptitudinilor sale.
(2) Mãsura internãrii se ia fata de copilul în privinta cãruia celelalte mãsuri educative sunt neîndestulãtoare.
ART. 28
Mãsura internãrii într-o instituţie medical-educativã se ia fata de copilul care, din cauza stãrii sale fizice sau psihice, are nevoie de tratament medical şi de un regim special de educaţie.
ART. 29
(1) Mãsurile prevãzute la art. 27 şi 28 se iau pe timp nedeterminat, însã nu pot dura decât pana la împlinirea de cãtre copil a vârstei de 18 ani. Mãsura prevãzutã la art. 27 trebuie sa fie ridicatã de îndatã ce a dispãrut cauza care a impus luarea acesteia. Comisia, dispunând ridicarea mãsurii prevãzute la art. 28, poate, dacã este cazul, sa ia fata de copil mãsura internãrii într-un centru de reeducare.
(2) La data când copilul devine major, comisia poate dispune prelungirea internãrii pe o durata de cel mult 2 ani, dacã aceasta este necesarã pentru realizarea scopului internãrii.
ART. 30
(1) Mãsurile educative prevãzute la art. 24 se iau la sesizarea procurorului, a organelor de poliţie, a şcolii, a pãrinţilor sau a oricãrei persoane interesate.
(2) Mãsurile educative prevãzute la art. 24 lit. b)-d) se iau numai cu avizul procurorului.
(3) La luarea mãsurilor educative, comisia va tine seama de gradul de pericol social al faptei sãvârşite, de dezvoltarea fizica, intelectualã şi afectiva a copilului, de comportarea lui generalã, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trãit şi de orice elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.
CAP. 4
Organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru protecţia copilului
ART. 31
(1) Comisia se înfiinţeazã prin hotãrâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, este alcãtuitã din 11 membri şi are urmãtoarea componenta:
a) preşedinte - secretarul consiliului judeţean, respectiv secretarul primãriei sectorului municipiului Bucureşti;
b) vicepreşedinţi:
- directorul Direcţiei generale de munca şi protecţie socialã judeteana, respectiv a sectorului municipiului Bucureşti;
- directorul serviciului public specializat;
c) membri - câte un reprezentant al serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Sãnãtãţii, Ministerului Învãţãmântului, Ministerului de Interne, Secretariatului de Stat pentru Handicapati, desemnaţi de conducerea acestora, şi patru reprezentanţi ai organismelor private autorizate, care desfãşoarã activitãţi în domeniul protecţiei copilului, sau specialişti independenţi din acest domeniu, propuşi de secretarul consiliului judeţean sau al primãriei sectorului municipiului Bucureşti.
(2) Comisia este legal constituitã în prezenta majoritãţii membrilor sãi. Hotãrârile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor care o alcãtuiesc.
(3) Comisia se întruneşte lunar în şedinţe ordinare şi, ori de câte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare. Convocarea şedinţelor se face de cãtre preşedinte, iar în absenta acestuia, de cãtre unul dintre vicepreşedinţi. Convocarea se face în scris, cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţa, şi cuprinde, în mod obligatoriu, ordinea de zi a acesteia.
(4) Prezenta membrilor comisiei la şedinţa este obligatorie. În cazul în care un membru al comisiei absenteazã de la şedinţe de doua ori consecutiv, fãrã motive temeinice, conducerea instituţiei al carei reprezentant este poate dispune sancţionarea disciplinarã a acestuia, în condiţiile legislaţiei muncii. Preşedintele, vicepreşedinţii şi membrii comisiei au dreptul la o indemnizaţie de şedinţa, al carei cuantum se stabileşte prin hotãrâre a consiliului judeţean sau prin hotãrâri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
ART. 32
(1) Comisia, competenta sa soluţioneze cauzele privitoare la copiii aflaţi în dificultate, este aceea în a carei raza teritorialã se afla domiciliul copilului sau, dupã caz, cea în a carei raza teritorialã copilul a fost gãsit lipsit de supraveghere sau a fost pãrãsit.
(2) Comisia soluţioneazã cauza în termen de cel mult 15 zile de la data sesizãrii.
(3) În fata comisiei vor fi chemaţi pãrinţii, copilul care a împlinit varsta de 10 ani, persoana, familia sau reprezentantul organismului privat autorizat care doreşte sa îi fie încredinţat sau dat în plasament copilul, precum şi orice persoane care pot da relaţii în cauza. În cazul în care copilul care se afla în situaţia prevãzutã la art. 23 nu se prezintã, se va cere sprijinul organelor de poliţie, pentru aducerea acestuia în fata comisiei.
(4) Şedinţele comisiei nu sunt publice. Comisia poate admite sa fie de fata şi alte persoane decât cele chemate, dacã apreciazã ca prezenta lor, este utila.
(5) Pentru soluţionarea cauzelor, este obligatorie prezentarea raportului referitor la ancheta psihosociala a copilului de cãtre specialistul serviciului public specializat care a instrumentat cauza. Raportul va cuprinde date privind personalitatea, starea fizica şi mentala a copilului, antecedentele acestuia, condiţiile în care a fost crescut şi în care a trãit, orice alte date referitoare la creşterea şi la educarea copilului, care pot folosi comisiei în soluţionarea cauzei, propunerea unei mãsuri de protecţie a copilului, precum şi poziţia acestuia cu privire la mãsura propusã. În cazul în care este necesarã stabilirea unei mãsuri educative, raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului se va întocmi în colaborare cu organele de poliţie.
(6) Lucrãrile de secretariat ale comisiei se asigura de cãtre serviciul public specializat.
ART. 33
(1) Hotãrârea comisiei este executorie.
(2) Hotãrârea se comunica pãrinţilor, persoanei, familiei sau organismului privat autorizat cãruia i-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul, copilului care a împlinit varsta de 10 ani, Direcţiei generale de munca şi protecţie socialã, serviciului public specializat, precum şi organelor financiare competente, dacã s-a stabilit plata unei contribuţii în sarcina pãrinţilor.
(3) În cazul în care exista opoziţie la executare, hotãrârea se comunica inspectoratului de poliţie, în vederea executãrii.
ART. 34
Hotãrârea comisiei poate fi atacatã la judecãtoria teritorialã competenta, potrivit normelor de drept comun.
CAP. 5
Organisme private care desfãşoarã activitãţi în domeniul protecţiei copilului
ART. 35
Organismele private, prevãzute în prezenta ordonanta de urgenta, sunt persoane juridice de drept privat cu scop nelucrativ, constituite în condiţiile legii. La constituirea organismelor private romane, instanta judecãtoreascã va cere avizul Departamentului pentru Protecţia Copilului şi al Ministerului Educaţiei Naţionale. În cazul în care obiectivele statutare ale organismului privat cuprind şi activitãţi pentru alte categorii sociale decât copiii, se va cere şi avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 36
(1) Organismele private legal constituite pot desfasura activitãţi în domeniul protecţiei copilului, numai dacã au fost autorizate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta.
(2) Autorizarea organismelor private de naţionalitate romana se face de cãtre comisia în a carei raza teritorialã acestea îşi au sediul social.
(3) Autorizarea organismelor private strãine se face de cãtre Departamentului pentru Protecţia Copilului. Organismele private strãine pot fi autorizate sa desfãşoare activitãţi în domeniul protecţiei copilului pe teritoriul României, numai dacã sunt reprezentate de organisme private de naţionalitate romana, autorizate.
ART. 37
(1) Autorizaţia se elibereazã pentru o perioada de un an.
(2) Reînnoirea autorizaţiei este condiţionatã de prezentarea rapoartelor de activitate autoritãţilor administraţiei publice competente sa o elibereze, anual sau la cererea acestora.
ART. 38
(1) Comisiile au drept de control asupra activitãţii desfãşurate de organismele private autorizate.
(2) Dacã se constata ca aceasta activitate a devenit ilicitã, contrarã bunelor moravuri sau ordinii publice, comisia va solicita instanţei judecãtoreşti competente dizolvarea organismului privat respectiv.
ART. 39
Criteriile şi procedurile de autorizare a organismelor private se aproba prin hotãrâre a Guvernului.
CAP. 6
Raspunderi şi sancţiuni
ART. 40
Nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã a persoanei vinovate.
ART. 41
(1) Nerespectarea hotãrârilor comisiei constituie contravenţie, dacã nu este sãvârşitã în astfel de condiţii încât sa constituie infracţiune.
(2) Contravenţiile prevãzute la alineatul precedent se sancţioneazã cu amenda de la 500.000 lei la 1.500.000 lei.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de cãtre personalul cu atribuţii de control de la consiliile judeţene, respectiv de la consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi de la direcţiile generale de munca şi protecţie socialã judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Sumele încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la bugetul sectorului municipiului Bucureşti.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se completeazã cu cele ale <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
CAP. 7
Finanţarea activitãţilor de protecţie a copilului aflat în dificultate
ART. 42
(1) Cheltuielile pentru protecţia copilului aflat în dificultate se finanţeazã de la bugetul consiliului judeţean, respectiv de la bugetul consiliilor sectoarelor municipiului Bucureşti. În acelaşi scop pot fi utilizate şi fonduri extrabugetare. Departamentul pentru Protecţia Copilului poate finanta programe de interes naţional pentru protecţia copilului aflat în dificultate, din fonduri transferate de la bugetul de stat cu aceasta destinaţie, din intrari de credite externe, precum şi din fonduri extrabugetare.
(2) Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizaţiilor asistentilor maternali profesionisti, precum şi a indemnizaţiilor de şedinţa ale preşedintelui, vicepreşedinţilor şi membrilor comisiei se suporta de la bugetul judeţului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului Bucureşti şi se gestioneazã de cãtre serviciul public specializat.
(3) Cheltuielile pentru plata alocaţiei prevãzute la art. 20 se suporta de la bugetul de stat şi se gestioneazã de cãtre Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
CAP. 8
Dispoziţii finale
ART. 43
(1) În aplicarea prezentei ordonanţe de urgenta, Departamentul pentru Protecţia Copilului împreunã cu ministerele interesate vor elabora norme metodologice şi mãsuri tranzitorii, care se aproba prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Departamentul pentru Protecţia Copilului controleazã, în condiţiile legii, activitatea de protecţie a copilului aflat în dificultate, exercitatã de autoritãţile administraţiei publice locale.
ART. 44
Acţiunile şi cererile privitoare la aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenta sunt scutite de taxa de timbru şi de timbru judiciar.
ART. 45
(1) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, comisiile vor verifica şi vor reevalua toate mãsurile de ocrotire stabilite prin hotãrâri în curs de aplicare ale fostelor comisii teritoriale pentru ocrotirea minorilor, care au funcţionat potrivit <>Legii nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.
(2) La expirarea termenului prevãzut la alin. (1), hotãrârile comisiilor teritoriale pentru ocrotirea minorilor îşi înceteazã aplicabilitatea.
ART. 46
(1) Transferul instituţiilor de ocrotire - leagane, case de copii - şi al centrelor de primire a minorilor, care au funcţionat potrivit <>Legii nr. 3/1970 , transferul patrimoniului şi al personalului acestora, precum şi reorganizarea lor în centre de plasament şi centre de primire a copilului în cadrul serviciilor publice specializate se vor face pana la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pe anul 1998, prin protocol încheiat între consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, şi autoritãţile în subordinea cãrora aceste instituţii au funcţionat pana la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
(2) Patrimoniul transferat potrivit alin. (1) îşi pãstreazã destinaţia de organizare şi desfãşurare a activitãţii de protecţie a copilului aflat în dificultate.
(3) Personalul didactic şi didactic auxiliar, titular, existent în instituţiile de ocrotire care au funcţionat potrivit <>Legii nr. 3/1970 şi care se transfera, potrivit alin. (1), în cadrul centrelor de plasament şi de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate, precum şi în cadrul Departamentului pentru Protecţia Copilului, îşi pãstreazã statutul de personal didactic.
(4) Personalului responsabil cu instructia, educaţia, transferat în condiţiile alin. (3), i se aplica prevederile <>Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
(5) Funcţiile didactice ale personalului din centrele de plasament, menţionat la alin. (3), sunt: educatoare/educator, institutor-educator, invatator-educator, profesor-educator, profesor-logoped, psihopedagog, profesor de muzica, profesor de educaţie fizica.
(6) Funcţiile didactice auxiliare ale personalului din centrele de plasament, menţionat la alin. (3), sunt:
a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician;
c) laborant;
d) tehnician;
e) pedagog şcolar;
f) instructor-animator, instructor de educaţie extraşcolarã;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) supraveghetor de noapte.
ART. 47
Pe data publicãrii în Monitorul Oficial al României a prezentei ordonanţe de urgenta <>Legea nr. 3 din 26 martie 1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 28 martie 1970, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
