Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA DE URGENTA nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protectia mediului
Având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de ţara noastrã în procesul de integrare europeanã, este imperios necesarã adoptarea, în regim de urgenţã, a prezentului act normativ, în baza cãruia sã poatã fi adoptatã legislaţia subsecventã în domeniul protecţiei mediului şi Ţinând cont de necesitatea creãrii cadrului unitar prin care se statueazã principiile care guverneazã întreaga activitate de protecţie a mediului şi care traseazã direcţiile de reglementare a activitãţilor economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltãrii durabile, elemente care vizeazã interesul public şi care constituie situaţii de urgenţã extraordinare.
În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã de urgenţã:
CAP. I Principii şi dispoziţii generale
ART. 1 Obiectul prezentei ordonanţe de urgenţã îl constituie reglementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilã a societãţii. ART. 2 În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie: 1. accident ecologic - eveniment produs ca urmare a unor mari şi neprevãzute deversãri/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formã de vapori sau de energie rezultate din desfãşurarea unor activitãţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deterioreazã sau se distrug ecosistemele naturale şi antropice; 2. acte de reglementare - avize de mediu, aviz Natura 2000, acord de mediu, acord de import/export plante şi/sau animale sãlbatice non-CITES, permis CITES, acord de import pentru organisme modificate genetic, autorizaţie/autorizaţie integratã de mediu, autorizaţie privind activitãţile cu organisme modificate genetic; 3. acord de mediu - act tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecţiei mediului; acordul de mediu reprezintã decizia autoritãţii competente pentru protecţia mediului, care dã dreptul titularului de proiect sã realizeze proiectul din punct de vedere al protecţiei mediului; 4. acordul de import pentru organisme modificate genetic - act tehnico - juridic emis de autoritatea competentã pentru protecţia mediului, care dã dreptul titularului sã realizeze o activitate desfãşurata cu organisme/microorganisme modificate genetic şi stabileşte condiţiile în care aceasta poate avea loc, conform legislaţiei specifice; 5. arie/sit - zonã definitã geografic exact delimitatã; 6. arie naturalã protejatã - zonã terestrã, acvaticã şi/sau subteranã, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care existã specii de plante şi animale sãlbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altã naturã, cu valoare ecologicã, ştiinţificã sau culturalã deosebitã; 7. arie specialã de conservare - arie de interes comunitar desemnatã printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în scopul aplicãrii mãsurilor de conservare necesare pentru menţinerea sau restaurarea unei stãri favorabile de conservare a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care a fost desemnatã; 8. audit de mediu - instrument managerial de evaluare sistematicã, documentatã, periodicã şi obiectivã a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul: a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului; b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei; 9. autorizaţie de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritãţile competente pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activitãţi existente sau a unei activitãţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în funcţiune; 10. autorizaţie integratã de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritãţile competente, conform dispoziţiilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluãrii; 11. autorizaţie privind activitãţi cu organisme modificate genetic - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentã, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care reglementeazã condiţiile privind introducerea deliberatã în mediu şi pe piaţã a organismelor modificate genetic sau utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic; 12. autoritate competentã pentru protecţia mediului - autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului sau, dupã caz, autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului, agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii", precum şi Garda Naţionalã de Mediu şi structurile subordonate acesteia; 13. avize de mediu emise de autoritatea competentã pentru protecţia mediului: a) avizul de mediu pentru planuri şi programe - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentã pentru protecţia mediului, care confirmã integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptãrii; b) avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentã pentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei activitãţi cu impact asupra mediului, vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, vânzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmatã de lichidare, lichidare, încetarea activitãţii, faliment, având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumãrii acestora de cãtre pãrţile implicate în situaţiile menţionate anterior; c) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru autorizarea îngrãşãmintelor chimice - act tehnico-juridic emis de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor si respectiv de autorizare a îngrãşãmintelor chimice; d) aviz Natura 2000 - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentã pentru protecţia mediului, care confirmã integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de florã şi faunã sãlbaticã în planul sau programul supus adoptãrii; 14. bilanţ de mediu - lucrare elaboratã de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a autorizaţiei de mediu, şi care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activitãţii, în vederea cuantificãrii impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identificã un impact semnificativ, bilanţul se completeazã cu un studiu de evaluare a riscului; 15. biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecificã, interspecificã şi diversitatea ecosistemelor; 16. biotehnologie - aplicaţie tehnologicã în care se utilizeazã sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinţã specificã; 17. biotehnologie modernã - aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de fuziune celularã, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorãrii tradiţionale, care înlãturã barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare geneticã; 18. cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activitãţi şi a modurilor de exploatare, care demonstreazã posibilitatea practicã de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor limitã de emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce in ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul sãu: a) tehnicile se refera deopotrivã la tehnologia utilizata si modul in care instalaţia este proiectatã, construitã, întreţinutã, exploatatã, precum si la scoaterea din funcţiune a acesteia si remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în vigoare; b) disponibile se refera la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor in sectorul industrial respectiv, în condiţii economice si tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent daca aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici sa fie accesibile operatorului; c) cele mai bune - se referã la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul sãu; 19. deşeu - orice substanţã, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specificã privind regimul deşeurilor, pe care deţinãtorul îl aruncã, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca; 20. deşeu reciclabil - deşeu care poate constitui materie primã într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri; 21. deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea sã fie periculoase; 22. deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversitãţii sau productivitãţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calitãţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodãrirea şi valorificarea lor deficitarã, ca şi prin amenajarea necorespunzãtoare a teritoriului; 23. dezvoltare durabilã - dezvoltarea care corespunde necesitãţilor prezentului, fãrã a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesitãţi; 24. echilibru ecologic - ansamblul stãrilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigurã menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica idealã a acestuia; 25. ecosistem - complex dinamic de comunitãţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţioneazã într-o unitate funcţionalã; 26. ecoturism - formã de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) sã contribuie la conservarea şi protecţia naturii; b) sã utilizeze resursele umane locale; c) sã aibã caracter educativ, respect pentru naturã - conştientizarea turiştilor şi a comunitãţilor locale; d) sã aibã impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural; 27. efluent - orice formã de deversare în mediu, emisie punctualã sau difuzã, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare; 28. emisie - evacuarea directã sau indirectã, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, cãldurã ori de zgomot în aer, apã sau sol; 29. eticheta ecologicã - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşurã sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferã informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului; 30. evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autoritarilor publice interesate de efectele implementãrii planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultãri în procesul decizional şi asigurarea informãrii asupra deciziei luate; 31. evaluarea impactului asupra mediului - proces menit sã identifice, sã descrie şi sã stabileascã, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sãnãtãţii oamenilor şi a mediului; 32. evaluarea riscului - lucrare elaboratã de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin care se realizeazã analiza probabilitãţii şi gravitãţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea mãsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere; 33. exemplar - orice plantã sau animal în stare vie sau moartã, sau orice parte sau derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin pãrţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele ce le însoţesc, pe ambalaje, pe mãrci sau etichete sau în orice alte situaţii; 34. experţi - persoane fizice, recunoscute si/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de cãtre autoritãţile competente în domeniu; 35. habitat natural - arie terestra, acvaticã sau subteranã, în stare naturalã sau seminaturalã, ce se diferenţiazã prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice; 36. habitat natural de interes comunitar - acel tip de habitat care: a) este în pericol de dispariţie în arealul sãu natural; sau b) are un areal natural redus fie ca urmare a restrângerii acestuia fie datoritã faptului cã în mod natural suprafaţa sa este redusã; sau c) prezintã eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din cele cinci regiuni biogeografice: alpinã, continentalã, panonicã, stepicã şi ponticã; 37. habitat al unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trãieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic; 38. informaţia privind mediul - orice informaţie scrisã, vizualã, audio, electronicã sau sub orice formã materialã despre: 39. infrastructura pentru informaţii spaţiale - metadate, seturi de date spaţiale şi servicii de date spaţiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale; 40. instalaţie - orice unitate tehnicã staţionarã sau mobilã precum şi orice altã activitate direct legatã, sub aspect tehnic, cu activitãţile unitãţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului; 41. mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunãstarea şi sãnãtatea omului; 42. mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pãmântului în adâncime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice; 43. microorganism - orice entitate microbiologicã, celularã sau necelularã, capabila de replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi; 44. monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluãrii sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stãrii de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbãrilor produse, urmate de mãsurile care se impun; 45. monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic; 46. organism modificat genetic - orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturalã; 47. plafon naţional de emisie - cantitatea maximã dintr-o substanţã care poate fi emisã la nivel naţional, în decursul unui an calendaristic; 48. planuri şi programe - planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeanã, ca şi orice modificãri ale acestora, care se elaboreazã şi/sau se adoptã de cãtre o autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregãtite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedurã legislativã, de cãtre Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative; 49. plan de acţiuni - plan de masuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de cãtre titularul activitãţii sub controlul autoritãţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectãrii prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluãrii; planul de acţiune face parte integrantã din autorizaţia integranta de mediu; 50. poluant - orice substanţã, preparat sub formã solidã, lichidã, gazoasã sau sub formã de vapori ori de energie radiaţie electromagneticã, ionizantã, termicã, fonicã sau vibraţii care, introdusã în mediu, modificã echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale; 51. poluare - introducerea directã sau indirectã a unui poluant care poate aduce prejudicii sãnãtãţii umane si/sau calitãţii mediului, dãuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizãrii mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime; 52. prejudiciu - o schimbare adversã cuantificabilã a unei resurse naturale sau o deteriorare cuantificabilã a funcţiilor îndeplinite de o resursã naturalã în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului, care poate sã survinã direct sau indirect; 53. proiect - documentaţie privind execuţia lucrãrilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajãri, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implicã extragerea resurselor minerale; 54. program pentru conformare - plan de mãsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu sau avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu de cãtre titularul activitãţii, sub controlul autoritãţii competente pentru protecţia mediului, în scopul respectãrii prevederilor legale privind protecţia mediului; programul pentru conformare face parte integrantã din autorizaţia de mediu sau din avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu; 55. program operaţional sectorial - document aprobat de Comisia Europeanã pentru implementarea acelor prioritãţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar; 56. public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţã cu legislaţia ori cu practica naţionalã, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora; 57. raport de mediu - parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identificã, descrie şi evalueazã efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicãrii acestora şi alternativele sale raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geograficã aferentã, conform legislaţiei în vigoare; 58. raport de amplasament - documentaţie elaboratã de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiazã starea amplasamentului, situaţia poluãrii existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferã un punct de referinţã şi comparaţie la încetarea activitãţii; 59. raport de securitate - documentaţie elaboratã de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, necesarã pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activitãţilor care prezintã pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase; 60. resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umanã: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, regenerabile - apã, aer, sol, florã, fauna sãlbaticã, inclusiv cele inepuizabile - energie solarã, eolianã, geotermalã şi a valurilor; 61. sistem de management de mediu - componentã a sistemului de management general, care include structura organizatoricã, activitãţile de planificare, responsabilitãţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu; 62. sit de interes comunitar - arie/sit care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care existã, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea stãrii de conservare favorabilã a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei NATURA 2000 şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversitãţii biologice în regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupã arii întinse de rãspândire, ariile de interes comunitar corespund zonelor, din teritoriile în care aceste specii sunt prezente în mod natural şi în care sunt prezenţi factorii abiotici şi biologici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestora. 63. specii de interes comunitar - specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt: a) periclitate, cu excepţia celor al cãror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearcticã; sau b) vulnerabile, speciile a cãror încadrare în categoria celor periclitate este probabilã într-un viitor apropiat dacã acţiunea factorilor perturbatori persistã; sau c) rare, speciile ale cãror populaţii sunt reduse din punct de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi care chiar dacã nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile, riscã sã devinã. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi; sau d) endemice şi care necesitã o atenţie specialã datoritã caracteristicilor specifice ale habitatului lor şi/sau a impactului potenţial pe care îl are exploatarea acestora asupra stãrii de conservare 64. stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţioneazã asupra unui habitat natural şi a speciilor caracteristice acestuia şi care pot influenţa pe termen lung atât distribuţia naturalã, structura şi funcţiile acestuia, cât şi supravieţuirea speciilor caracteristice; 65. stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor ce acţioneazã asupra unei specii şi care pot influenţa pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei respective; 66. substanţã - element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementãrilor legale în vigoare, cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic; 67. substanţa periculoasã - orice substanţã clasificatã ca periculoasã de legislaţia specificã în vigoare din domeniul chimicalelor; 68. substanţe prioritare - substanţe care reprezintã un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apã, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor; 69. substanţe prioritar periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind sã bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creeazã un nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor; 70. sursã de radiaţii ionizante - entitate fizicã, naturalã, realizatã sau utilizatã ca element al unei activitãţi care poate genera expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive; 71. trasabilitate - posibilitatea identificãrii şi urmãririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activitãţilor care implicã astfel de organisme şi produse; 72. utilizare în condiţii de izolare - orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse şi/sau anihilate în condiţii controlate, în spaţii/medii închise. Pentru toate aceste operaţiuni se iau mãsuri specifice de izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi cu mediul; 73. vecinãtatea ariei naturale protejate - zona din afara limitei unei arii naturale protejate din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de cãtre un proiect sau o activitate în funcţie de natura, mãrimea şi/sau localizarea acestora; 74. zonã umedã - întindere de bãlţi, mlaştini, turbãrii, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stãtãtoare sau curgãtoare, dulce, salmastrã sau sãratã, inclusiv întinderea de apã marinã a cãrei adâncime la reflux nu depãşeşte 6 m. ART. 3 Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanţe de urgenţã sunt: a) principiul integrãrii politicii de mediu în celelalte politici sectoriale; b) principiul precauţiei în luarea deciziei; c) principiul acţiunii preventive; d) principiul reţinerii poluanţilor la sursã; e) principiul "poluatorul plãteşte"; f) principiul conservãrii biodiversitãţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; g) utilizarea durabilã a resurselor naturale; h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu; i) dezvoltarea colaborãrii internaţionale pentru protecţia mediului. ART. 4 Modalitãţile de implementare a principiilor şi a obiectivelor strategice sunt: a) prevenirea şi controlul integrat al poluãrii prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitãţile cu impact semnificativ asupra mediului; b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu; c) corelarea planificãrii de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu; d) efectuarea evaluãrii de mediu înaintea aprobãrii planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului; e) evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţialã a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului; f) introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive; g) rezolvarea, pe niveluri de competenţã, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora; h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementãrile europene şi internaţionale în domeniu; i) stabilirea şi urmãrirea realizãrii programelor pentru conformare; j) crearea sistemului naţional de monitorizare integratã a calitãţii mediului; k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice; l) menţinerea şi ameliorarea calitãţii mediului; m) reabilitarea zonelor afectate de poluare; n) încurajarea implementãrii sistemelor de management şi audit de mediu; o) promovarea cercetãrii fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului; p) educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul; q) dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stãrii favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de flora şi faunã sãlbaticã ca parte integranta a reţelei ecologice europene-Natura 2000; r) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilitãţii şi etichetãrii organismelor modificate genetic; s) înlãturarea cu prioritate a poluanţilor care pericliteazã nemijlocit şi grav sãnãtatea oamenilor. ART. 5 Statul recunoaşte oricãrei persoane dreptul la un "mediu sãnãtos şi echilibrat ecologic" garantând în acest scop: a) accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevãzute de legislaţia în vigoare; b) asocierea în organizaţii pentru protecţia mediului; c) consultarea în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor; d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autoritãţilor administrative şi/sau judecãtoreşti, dupã caz, în probleme de mediu; e) dreptul la despãgubire pentru prejudiciul suferit. ART. 6 (1) Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. (2) Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale prevãd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi colaboreazã cu autoritãţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizãrii acestora. ART. 7 (1) Coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, agenţiilor regionale şi judeţene pentru protecţia mediului, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii", iar controlul respectãrii mãsurilor de protecţia mediului se realizeazã de cãtre Garda Naţionalã de Mediu, precum şi de personalul specializat al autoritãţilor de protecţie a mediului şi persoanele împuternicite de autoritatea competentã, conform legislaţiei specifice în vigoare. (2) În perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii" autoritatea publicã teritorialã pentru protecţia mediului este reprezentatã de Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunãrii".
CAP. II Procedura de reglementare
ART. 8 (1) Autoritãţile competente pentru protecţia mediului conduc procedura de reglementare şi emit, dupã caz, avize de mediu, acorduri şi autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu, în condiţiile legii. (2) În derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activitãţi care pot avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autoritãţile competente pentru protecţia mediului respectã prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte. ART. 9 (1) Solicitarea si obţinerea avizului de mediu pentru planuri si programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor si programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului. (2) Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregãtirea şi adoptarea planurilor si programelor. (3) Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontierã, suot stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. (4) Aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionatã de existenţa avizului de mediu pentru respectivul plan sau program. ART. 10 (1) Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sunt obligatorii în cazul în care titularii de activitãţi cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmeazã sã deruleze sau sã fie supuşi unei proceduri de: vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare sau in alte situaţii care implica schimbarea titularului activitãţii, precum si in caz de dizolvare urmatã de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activitãţii, conform, legii. (2) În termen de 60 de zile de la data semnãrii/emiterii documentului care atestã încheierea uneia dintre procedurile menţionate la alin. (1), pãrţile implicate transmit în scris autoritãţii competente pentru protecţia mediului obligaţiile asumate privind protecţia mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul. (3) Clauzele privind obligaţiile de mediu cuprinse în actele întocmite în cadrul procedurilor prevãzute la alin. (1) au caracter public. (4) Îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritarã în cazul procedurilor de: dizolvare urmatã de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activitãţii. (5) Procedura de solicitare şi emitere a avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu se adoptã prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. ART. 11 (1) Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activitãţilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului. (2) Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia autoritãţii competente pentru protecţia mediului, evaluãrii impactului asupra mediului. (3) Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontierã şi lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. (4) Acordul de mediu se emite în paralel cu celelalte acte de reglementare emise de autoritãţile competente, potrivit legii. ART. 12 (1) Desfãşurarea activitãţilor existente precum şi începerea activitãţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizeazã numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu. (2) Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu si lista activitãţilor supuse acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. (3) Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, activitãţile existente, care nu sunt conforme cu normele şi reglementãrile de mediu în vigoare, sunt supuse bilanţului de mediu, la decizia autoritãţii competente pentru protecţia mediului. (4) Procedura de realizare a bilanţului de mediu este stabilitã prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. (5) Autoritatea competentã pentru protecţia mediului negociazã cu titularul activitãţii programul pentru conformare, pe baza concluziilor şi recomandãrilor bilanţului de mediu. (6) Este obligatorie îndeplinirea mãsurilor cuprinse în programul pentru conformare la termenele stabilite. (7) Activitãţile desfãşurate de structurile componente ale sistemului de apãrare, ordine publica si securitate naţionalã sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu. ART. 13 (1) Mãsurile privind prevenirea şi controlul integrat al poluãrii şi lista activitãţilor supuse procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu sunt stabilite prin lege. (2) Procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi normele metodologice de aplicare a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. ART. 14 (1) Autorizaţia/autorizaţia integrata de mediu se emite dupã obţinerea celorlalte avize, acorduri, autorizaţii, dupã caz, ale autoritãţilor competente, potrivit legii. (2) Funcţionarea fãrã autorizaţie de mediu este interzisã pentru activitãţile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecţiei mediului. (3) Funcţionarea fãrã autorizaţie integratã de mediu este interzisã pentru activitãţile supuse legislaţiei privind prevenirea si controlul integrat al poluãrii. (4) Titularul activitãţii are obligaţia de a informa autoritãţile publice teritoriale competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizãrii emisiilor de poluanţi reglementaţi, precum şi cu privire la accidente sau pericole de accidente. ART. 15 (1) Autoritatea competentã pentru protecţia mediului emite, revizuieşte şi actualizeazã, dupã caz, actele de reglementare. (2) Actele de reglementare se emit numai dacã planurile şi programele, proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activitãţile existente prevãd prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, dupã caz, a consecinţelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementãrile în vigoare. (3) Titularii activitãţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului au obligaţia de a respecta termenele stabilite de autoritatea competentã de protecţia mediului în derularea acestor proceduri. (4) Nerespectarea termenelor stabilite de autoritatea competentã de protecţia mediului în derularea procedurii de reglementare conduce la încetarea acestei proceduri, solicitarea actului de reglementare fiind anulatã. ART. 16 (1) Avizul de mediu pentru planuri şi programe are aceeaşi perioadã de valabilitate ca şi planul sau programul pentru care a fost emis, cu excepţia cazului în care intervin modificãri ale respectivului plan sau program, conform legislaţiei specifice. (2) Avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu este valabil pânã la îndeplinirea scopului pentru care a fost emis, cu excepţia cazului în care intervin modificãri ale condiţiilor în care a fost emis. (3) Acordul de mediu este valabil pe toatã perioada punerii în aplicare a proiectului. Acordul de mediu îşi pierde valabilitatea dacã lucrãrile de investiţii pentru care a fost emis nu încep în termen de 2 ani de la data emiterii, cu excepţia proiectelor cu finanţare externã pentru care acordul de mediu îşi pãstreazã valabilitatea pe toatã perioada desfãşurãrii acestora, pânã la finalizarea investiţiei. (4) Autorizaţia de mediu este valabilã 5 ani, iar autorizaţia integratã de mediu este valabilã 10 ani. (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), autorizaţiile de mediu si autorizaţiile integrate de mediu emise cu program pentru conformare, respectiv cu plan de acţiuni sunt valabile pe toata perioada derulãrii programului/planului. (6) Perioada de valabilitate a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu nu poate depãşi ultimul termen scadent al programului pentru conformare, respectiv al planului de acţiuni, cu aplicarea prevederilor alin. (4) şi (5). ART. 17 (1) Avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu, acordul de mediu şi autorizaţia de mediu se revizuiesc dacã apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii. In acest caz se poate cere şi refacerea evaluãrii impactului asupra mediului şi/sau a bilanţului de mediu. (2) Autorizaţia integratã de mediu se revizuieşte în condiţiile prevãzute de legislaţia specificã privind prevenirea şi controlul integrat al poluãrii. (3) Acordul de mediu şi autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu se suspendã de cãtre autoritatea competentã pentru protecţia mediului care a emis actul de reglementare, pentru nerespectarea prevederilor acestora sau ale programelor pentru conformare/planurilor de acţiuni, dupã o notificare prealabilã prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine pânã la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendãrii, desfãşurarea proiectului sau activitãţii este interzisã. (4) În cazul în care nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentã pentru protecţia mediului dispune, dupã expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, dupã caz. (5) Dispoziţiile de suspendare şi, implicit, de încetare a desfãşurãrii proiectului sau activitãţii sunt executorii de drept. ART. 18 Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se soluţioneazã de instanţele de contencios administrativ competente. ART. 19 Acordul de mediu şi autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu pentru activitãţile miniere care utilizeazã substanţe periculoase în procesul de prelucrare şi concentrare, pentru capacitãţi de producţie mai mari de 5 milioane tone/an şi/sau dacã suprafaţa pe care se desfãşoarã activitatea este mai mare de 1.000 ha, se promoveazã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. ART. 20 (1) Autoritatea competentã pentru protecţia mediului, împreunã cu celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale, dupã caz, asigurã informarea, participarea publicului la deciziile privind activitãţi specifice şi accesul la justiţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnatã la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificatã prin <>Legea nr. 86/2000 . (2) Informarea publicului în cadrul procedurilor de reglementare pentru planuri, programe proiecte şi activitãţi se realizeazã conform legislaţiei specifice în vigoare. (3) Consultarea publicului este obligatorie în cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilitã prin acte normative specifice. (4) Modalitãţile de realizare a participãrii publicului la elaborarea unor planuri şi programe specifice în legãturã cu mediul se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. (5) Accesul la justiţie al publicului se realizeazã potrivit reglementãrilor legale în vigoare. (6) Organizaţiile neguvernamentale care promoveazã protecţia mediului au drept la acţiune in justiţie în probleme de mediu. ART. 21 (1) Persoane fizice sau juridice independente de titularul planului, programului, proiectului sau al activitãţii şi atestate de autoritatea competentã pentru protecţia mediului, potrivit legii, realizeazã: a) evaluarea de mediu; b) evaluarea impactului asupra mediului; c) bilanţul de mediu; d) raportul de amplasament; e) raportul de securitate. (2) Procedura de atestare a persoanelor fizice şi juridice se stabileşte prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. (3) Cheltuielile pentru elaborarea evaluãrii de mediu, evaluãrii impactului asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de amplasament şi raportului de securitate sunt suportate de titularul planului, programului, proiectului sau al activitãţii. (4) Rãspunderea pentru corectitudinea informaţiilor puse la dispoziţia autoritãţilor competente pentru protecţia mediului şi a publicului revine titularului planului, programului, proiectului sau al activitãţii, iar rãspunderea pentru corectitudinea lucrãrilor prevãzute la alin. (1) revine autorului acestora. ART. 22 (1) Autoritãţile publice pentru protecţia mediului încaseazã sumele provenite din taxele pentru emiterea actelor de reglementare. (2) Taxele prevãzute la alin. (1) se fac venit la Fondul pentru mediu, iar cuantumul acestora se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. ART. 23 (1) Autoritãţile competente pentru protecţia mediului încaseazã, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrãrile şi serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, în cadrul activitãţilor pe care le desfãşoarã în limitele competenţelor lor legale. (2) Nomenclatorul lucrãrilor şi serviciilor prestate, precum şi cuantumul tarifelor se stabilesc prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. (3) Autoritãţile publice pentru protecţia mediului constituie un fond de stimulare a personalului prin utilizarea unui procent de 25%, obţinut din încasarea tarifelor prevãzute la alin. (1), iar diferenţa de 75% se varsã la bugetul de stat. (4) Metodologia de utilizare a fondului de stimulare este stabilitã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. (5) Disponibilitãţile înregistrate şi neutilizate la finele anului se reporteazã în anul urmãtor şi se utilizeazã cu aceleaşi destinaţii prevãzute la alineatul (3). (6) Autoritãţile competente pentru protecţia mediului au dreptul sã primeascã şi sã utilizeze fonduri provenite din sponsorizãri şi donaţii de la persoane fizice şi juridice, române sau strãine, în condiţiile legii.
CAP. III Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase
ART. 24 Activitãţile privind fabricarea, introducerea pe piaţã, utilizarea, depozitarea temporarã sau definitivã, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţarã a substanţelor şi preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare. ART. 25 (1) Transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase se realizeazã conform acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional al mãrfurilor periculoase, la care România este parte. (2) Importul şi exportul substanţelor şi preparatelor periculoase restricţionate sau interzise la utilizare de cãtre anumite state sau de cãtre România se realizeazã în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. ART. 26 Autoritatea publicã centralã şi autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, precum şi alte autoritãţi publice abilitate prin lege, dupã caz, controleazã respectarea reglementãrilor privind regimul substanţelor şi preparatelor periculoase. ART. 27 Pentru controlul importului, exportului şi tranzitului substanţelor şi preparatelor periculoase în vama, autoritatea vamalã convoacã autoritãţile competente in domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. ART. 28 Persoanele fizice şi juridice care gestioneazã substanţe şi preparate periculoase au urmãtoarele obligaţii: a) sã respecte prevederile art. 24 privind substanţele şi preparatele periculoase; b) sã ţinã evidenţã strictã - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intrã în sfera lor de activitate, şi sã furnizeze informaţiile şi datele cerute de autoritãţile competente conform legislaţiei specifice iu vigoare; c) sã elimine, în condiţii de siguranţã pentru sãnãtatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specificã. d) sã identifice şi sã previnã riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sãnãtatea populaţiei şi sã anunţe iminenţa unor descãrcãri neprevãzute sau accidente autoritãţilor pentru protecţia mediului şi de apãrare civilã.
CAP. IV Regimul deşeurilor
ART. 29 Gestionarea deşeurilor se efectueazã în condiţii de protecţie a sãnãtãţii populaţiei şi a mediului şi se supune prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, precum şi legislaţiei specifice în vigoare. ART. 30 Controlul gestionãrii deşeurilor revine autoritãţilor publice competente pentru protecţia mediului şi celorlaltor autoritãţi cu competente stabilite de legislaţia în vigoare. ART. 31 Autoritãţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfãşoarã activitãţi de gestionare a deşeurilor au atribuţii şi obligaţii în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã şi a celor specifice din domeniul gestionãrii deşeurilor. ART. 32 (1) Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice naturã, în scopul eliminãrii acestora, este interzisã. (2) Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul recuperãrii, se realizeazã în baza reglementãrilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeanã, ratificat prin <>Legea nr. 157/2005 . (3) Valorificarea deşeurilor se realizeazã numai în instalaţii, prin procese sau activitãţi autorizate de autoritãţile publice competente. (4) Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice naturã se realizã în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu legislaţia naţionalã specificã în domeniu. ART. 33 (1) Transportul intern al deşeurilor periculoase se realizeazã în conformitate cu prevederile legale specifice. (2) Transportul internaţional si tranzitul deşeurilor periculoase se realizeazã în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
CAP. V Regimul îngrãşãmintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor
ART. 34 Îngrãşãmintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislaţie specifica in domeniul chimicalelor. ART. 35 Regimul special de reglementare a îngrãşãmintelor chimice si a produselor de protecţie a plantelor se aplica activitãţilor privind fabricarea, plasarea pe piaţa, utilizarea, precum si importul si exportul acestora. ART. 36 Autoritãţile publice centrale competente conform legislaţiei specifice din domeniul chimicalelor, în colaborare cu autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, au urmãtoarele obligaţii: a) sã reglementeze regimul îngrãşãmintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor; b) sã organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul calitãţii îngrãşãmintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor; c) sã verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de produse de protecţie a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale. ART. 37 Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, împreunã cu autoritãţile publice centrale pentru agriculturã, silviculturã, sãnãtate şi cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, dupã caz, supravegheazã şi controleazã aplicarea reglementãrilor privind îngrãşãmintele chimice şi produsele de protectie a plantelor, astfel încât sa se evite poluarea mediului de cãtre acestea. ART. 38 (1) Persoanele juridice care produc, stocheazã, comercializeazã şi/sau utilizeazã îngrãşãminte chimice şi produse de protecţie a plantelor, au urmãtoarele obligaţii: a) sa producã, stocheze, comercializeze şi sã utilizeze produse de protecţia plantelor numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare; b) sã nu foloseascã îngrãşãmintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite mãsuri speciale de protecţie; c) sã administreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autoritãţilor competente pentru protecţia mediului, autoritãţilor competente în domeniul sanitar şi al comisiilor judeţene de bazã melifera şi stupãrit pastoral, potrivit reglementãrilor în vigoare, dupã o prealabilã înştiinţare prin mass-media; d) sã aplice, în perioada înfloririi plantelor a cãror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţã de insectele polenizatoare; e) sã livreze, sã manipuleze, sã transporte şi sã comercializeze îngrãşãmintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţã şi folosire, în condiţii în care sã nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, dupã caz; f) sã stocheze temporar îngrãşãmintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate, bine aerisite. (2) Persoanele juridice interesate in fabricarea si/sau plasarea pe piaţa a produselor de protecţia plantelor si îngrãşãmintelor chimice au obligaţia sa solicite si sa obţinã, în cazul in care legislaţia specifica prevede aceasta, avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrãşãmintelor chimice, in vederea producerii, comercializãrii şi utilizãrii acestora in agricultura si silvicultura. (3) Obligaţiile prevãzute la alin. (1) lit. b) - f) revin şi persoanelor fizice, în condiţiile legii.
CAP. VI Regimul organismelor modificate genetic, obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne
ART. 39 (1) Activitãţile care implicã organisme modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã, a legislaţiei specifice şi convenţiilor si acordurilor internaţionale la care România este parte. (2) Activitãţile prevãzute la alin. (1) includ: a) utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic; b) introducerea deliberatã în mediu şi pe piaţã a organismelor modificate genetic vii; c) importul organismelor/microorganismelor modificate genetic. (3) Activitãţile prevãzute la alin. (2) se desfãşoarã numai în condiţiile asigurãrii protecţiei mediului, precum şi a sãnãtãţii oamenilor şi animalelor, în baza actelor de reglementare, emise de autoritatea competentã. ART. 40 (1) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului emite autorizaţiile şi acordurile de import privind activitãţile cu organisme modificate genetic prevãzute la art. 39. alin. (2) lit. c). (2) În procesul decizional privind activitãţile de la art. 39. alin. (2), lit. b) şi c), autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului solicitã avizele autoritãţilor publice centrale pentru agricultura, sãnãtate, siguranţa alimentelor, protecţia consumatorului, precum şi ale altor instituţii implicate, conform legislaţiei specifice, consultã Comisia pentru Securitate Biologicã şi asigurã informarea şi participarea publicului. (3) În procesul decizional privind activitãţile prevãzute la art. 39. alin. (2) lit. a), autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului aplicã procedura stabilitã prin legislaţia specificã privind microorganismele modificate genetic. ART. 41 (1) Autorizaţiile privind introducerea deliberatã în mediu şi pe piaţã a organismelor modificate genetic vii şi privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice. (2) Importul pe teritoriul României si exportul unui organism modificat genetic se realizeazã numai de cãtre persoane juridice, conform prevederilor legislaţiei specifice în vigoare. (3) Transportul internaţional al organismelor modificate genetic se realizeazã conform legislaţiei naţionale, acordurilor si convenţiilor privind transportul internaţional de mãrfuri/mãrfuri periculoase, dupã caz, la care România este parte. ART. 42 Autoritatea vamalã permite importul/exportul organismelor modificate genetic şi colaboreazã cu autoritãţile publice centrale pentru protecţia mediului, agriculturã, siguranţa alimentelor, sãnãtate şi alte autoritãţi implicate, în conformitate cu legislaţia specificã. ART. 43 Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic si ai autorizaţiilor privind activitãţile cu organisme modificate genetic au obligaţia sã se conformeze cerinţelor legale privind asigurarea trasabilitãţii, etichetãrii, monitorizãrii şi sã raporteze autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului şi altor autoritãţi, dupã caz, rezultatele activitãţii, conform legislaţiei specifice în vigoare. ART. 44 Persoanele juridice care desfãşoarã activitãţi care implicã organisme modificate genetic au urmãtoarele obligaţii: a) sã solicite şi sã obţinã acordul de import pentru organisme modificate genetic şi/sau autorizaţiile privind activitãţile cu organisme modificate genetic, dupã caz; b) sã respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi/sau ale autorizaţiilor privind activitãţile cu organisme modificate genetic, dupã caz; c) sã opreascã activitatea sau sã schimbe condiţiile de desfãşurare, la solicitarea autoritãţii competente, dacã apar informaţii noi, privind riscurile asupra mediului şi sãnãtãţii umane şi animale; d) sã rãspundã, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã şi a legislaţiei specifice în vigoare, pentru prejudiciile rezultate din aceste activitãţi; e) sã acopere costurile mãsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale acestor activitãţi; f) sã aplice masurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activitãţile care implicã organisme/microorganisme modificate genetic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
CAP. VII Regimul activitãţilor nucleare
ART. 45 Activitãţile în domeniul nuclear se desfãşoarã în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţã şi a reglementãrilor naţionale şi internaţionale specifice la care România este parte. ART. 46 (1) Acordul de mediu pentru o practicã sau o activitate din domeniul nuclear se elibereazã înainte de emiterea autorizaţiei de cãtre autoritatea competentã de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear, conform legislaţiei în vigoare. (2) Autorizaţia de mediu se emite dupã eliberarea autorizaţiei de cãtre autoritatea competentã de autorizare, reglementare şi control în domeniul nuclear. (3) Pentru instalaţiile cu risc nuclear major - centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars - acordul de mediu sau autorizaţia de mediu se emit prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii centrale pentru protecţia mediului. ART. 47 (1) Controlul activitãţilor nucleare se realizeazã de autoritatea competentã în domeniul activitãţilor nucleare. (2) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului are urmãtoarele atribuţii: a) organizeazã monitorizarea radioactivitãţii mediului pe întregul teritoriu al ţãrii; b) supravegheazã, controleazã şi dispune luarea mãsurilor ce se impun în domeniul activitãţilor nucleare, pentru respectarea prevederilor legale privind protecţia mediului; c) colaboreazã cu organele competente în apãrarea împotriva dezastrelor, protecţia sãnãtãţii populaţiei şi a mediului. ART. 48 Persoanele fizice şi juridice autorizate, care desfãşoarã activitãţi în domeniul nuclear, au urmãtoarele obligaţii: a) sã evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potenţial, sã solicite şi sã obţinã autorizaţia de mediu; b) sã aplice procedurile şi sã prevadã echipamentele pentru activitãţile noi, care sã permitã realizarea nivelului raţional cel mai scãzut al dozelor de radioactivitate şi al riscurilor asupra populaţiei şi mediului, şi sã solicite şi sã obţinã acordul de mediu sau autorizaţia de mediu, dupã caz; c) sã aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminãrii radioactive a mediului, care sã asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevãzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor de radioactivitate în limitele admise; d) sã menţinã în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local, pentru a depista orice contaminare radioactivã semnificativã care ar rezulta dintr-o eliminare accidentalã de substanţe radioactive; e) sã raporteze prompt autoritãţii competente orice creştere semnificativã a contaminãrii mediului şi dacã aceasta se datoreazã sau nu activitãţii desfãşurate; f) sã verifice continuu corectitudinea presupunerilor fãcute prin evaluãrile probabilistice privind consecinţele radiologice ale eliberãrilor radioactive; g) sã asigure depozitarea deşeurilor radioactive, în condiţii de siguranţã pentru sãnãtatea populaţiei şi a mediului.
CAP. VIII Conservarea biodiversitãţii şi arii naturale protejate
ART. 49 (1) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, împreunã cu alte autoritãţi publice centrale, dupã caz, elaboreazã reglementãri tehnice privind mãsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare durabilã a componentelor diversitãţii biologice. (2) Regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sãlbatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, precum şi legislaţiei specifice în vigoare. (3) La proiectarea lucrãrilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmatã de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de protecţie a speciilor sãlbatice de florã şi faunã, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul de mediu, precum şi automonitorizarea pânã la îndeplinirea acestora. (4) Deţinãtorii cu orice titlu de suprafeţe terestre şi acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie naturalã protejatã au obligaţia de a aplica şi/sau respecta mãsurile stabilite de autoritatea competentã pentru protecţia mediului. ART. 50 (1) Proprietarii de terenuri extravilane situate în arii naturale protejate supuse unor restricţii de utilizare, conform legislaţiei specifice în domeniu, sunt scutiţi de plata impozitului pe teren. (2) Scutirea de la plata impozitului pe teren se acordã în baza unei confirmãri emisã de structura de administrare a ariei naturale protejate sau de autoritatea competentã pentru protecţia mediului ART. 51 (1) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului stabileşte lista siturilor de interes comunitar şi a ariilor de protecţie specialã avifaunisticã, pe care o transmite Comisiei Europeane la data aderãrii, împreunã cu Formularele standard Natura 2000, completate pentru fiecare sit în parte. (2) Formularul Standard Natura 2000 stabilit de Comisia Europeanã se aprobã prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. (3) Siturile de interes comunitar se declarã prin ordin al autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, iar dupã recunoaşterea statutului lor de cãtre Comisia Europeanã devin arii speciale de conservare şi se declarã prin hotãrâre a Guvernului. (4) Managementul siturilor de interes comunitar necesitã planuri de management adecvate specifice sau integrate în alte planuri de management şi mãsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitãrii deteriorãrii habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor ca şi perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, ţinând cont de obiectivele de conservare a ariei şi cu consultarea publicului. Nu sunt acceptate planuri sau proiecte în siturile respective care afecteazã aria. (5) Pentru administrarea parcurilor naţionale, parcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar şi a ariilor de protecţie specialã avifaunistice a cãror suprafaţã este mai mare de 4000 ha, se înfiinţeazã Agenţia Naţionalã pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversitãtii, instituţie publicã, in subordinea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, finanţatã din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, care are în subordine şi/sau coordonare structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridicã. (6) Structura organizatoricã, numãrul de personal, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversitãţii, se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. ART. 52 (1) Respectarea prevederilor din regulamentele şi planurile de management ale ariilor naturale protejate, aprobate conform prevederilor legale, este obligatorie. (2) În ariile naturale protejate şi în vecinãtatea acestora este interzisã: a) desfãşurarea programelor, proiectelor si activitãţilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate sau care sunt susceptibile sã genereze un impact asupra acestora; b) schimbarea destinaţiei terenurilor; c) pãşunatul şi amplasarea de stâne şi locuri de târlire; d) activitãţi comerciale de tip comerţ ambulant. (3) Pe teritoriul ariilor naturale protejate, pe lângã interdicţiile prevãzute în planurile de management şi regulamente, sunt interzise: a) distrugerea sau degradarea panourilor informative si indicatoare, construcţiile, împrejmuirile, barierele, plãcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajãri aflate în inventarul ariilor naturale protejate; b) aprinderea şi folosirea focului deschis în afara vetrelor special amenajate şi semnalizate în acest scop de cãtre administratorii sau custozii ariilor naturale protejate; c) abandonarea deşeurilor în afara locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare daca existã; d) accesul pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi practicarea de sporturi în afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate care utilizeazã carburanţi fosili; e) exploatarea oricãror resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specialã ale parcurilor naturale. În parcurile naturale în afara zonelor de conservare specialã, exploatarea oricãror resurse minerale neregenerabile este permisã numai daca acest lucru este prevãzut în mod explicit în planurile de management şi regulamentele acestora. (4) Pentru orice proiect finanţat din fonduri comunitare este necesarã obţinerea avizului Natura 2000. Competenţele şi procedura de emitere a avizului Natura 2000 se stabilesc prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. ART. 53 (1) Introducerea pe teritoriul tãrii, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege, de culturi de microorganisme, a exemplarelor de plante şi animale sãlbatice vii, fãrã acordul pentru import al speciilor non-CITES sau, respectiv, permisului CITES pentru celelalte specii, este interzisã. (2) Exportul speciilor de plante şi animale din flora şi fauna sãlbaticã se realizeazã pe baza acordului pentru export al speciilor non-CITES si, respectiv, permisul CITES, pentru celelalte specii. (3) Competenţele şi procedura de emitere a acordului de import/export plante şi/sau animale sãlbatice non-CITES şi ale permisului CITES sunt stabilite prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului in termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. (4) Activitãţile de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internã a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sãlbaticã, terestrã şi acvaticã, sau a unor pãrţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspãtã ori semiprelucratã, se pot organiza şi desfãşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de autoritãţile publice judeţene pentru protecţia mediului. ART. 54 Orice activitate de cultivare sau testare a plantelor superioare modificate genetic în ariile naturale protejate, legal constituite, precum şi la o distanţã mai micã de 15 km faţã de limita acestora, este strict interzisã.
CAP. IX Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice
ART. 55 (1) Protecţia apelor de suprafaţã şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi îmbunãtãţirea calitãţii şi productivitãţii biologice ale acestora, în scopul evitãrii unor efecte negative asupra mediului, sãnãtãţii umane şi bunurilor materiale. (2) Conservarea, protecţia şi îmbunãtãţirea calitãţii apelor costiere şi maritime urmãreşte reducerea progresivã a evacuãrilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate în Convenţia privind protecţia Mãrii Negre împotriva poluãrii, semnatã la Bucureşti la 21 aprilie 1992, ratificatã prin <>Legea nr. 98/1992 . ART. 56 (1) Activitãţile de gospodãrire şi protecţie a resurselor de apã şi a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, precum şi legislaţiei specifice în vigoare. (2) Reglementarea activitãţilor din punct de vedere al gospodãririi apelor si controlul respectãrii prevederilor privind protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice se realizeazã de cãtre autoritãţile competente pentru protecţia mediului, de gospodãrire a apelor şi de sãnãtate. ART. 57 Autorizaţia de gospodãrire a apelor pentru activitãţile supuse legislaţiei din domeniul prevenirii şi controlului integrat al poluãrii se emite în conformitate cu prevederile legale din acest domeniu şi se include în autorizaţia integratã de mediu. ART. 58 Persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii: a) sã execute toate lucrãrile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrãrii faunei acvatice şi de ameliorare a calitãţii apei, prevãzute cu termen în avizul sau autorizaţia de gospodãrire a apelor, precum şi în autorizaţia de mediu, şi sã monitorizeze zona de impact; b) sã se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descãrcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare; c) sã amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altã naturã, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi sã constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentalã a apelor şi a zonelor de coastã; d) sã nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi sã nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri; e) sã nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafaţã; f) sã nu deverseze în apele de suprafaţã, subterane şi maritime ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere, substanţe prioritare/prioritar periculoase; g) sã nu arunce şi sa nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de coastã deşeuri de orice fel şi sã nu introducã în ape substanţe explozive, tensiune electricã, narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase.
CAP. X Protecţia atmosferei, schimbãrile climatice, gestionarea zgomotului ambiental
ART. 59 Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi: a) elaboreazã politica naţionalã şi coordoneazã acţiunile la nivel naţional, regional şi local privind protecţia atmosferei, schimbãrile climatice, precum şi pentru protecţia populaţiei faţã de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea efecte negative asupra sãnãtãţii umane, în conformitate cu politicile europene şi internaţionale specifice; b) elabareazã, promoveazã şi actualizeazã Strategia naţionalã în domeniul protecţiei atmosferei şi Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei; c) elaboreazã, promoveazã şi, dupã caz, actualizeazã Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere; d) coordoneazã elaborarea Programului naţional de reducere progresivã a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac; e) elaboreazã, promoveazã şi actualizeazã Strategia naţionalã privind schimbãrile climatice, Planul naţional de acţiune privind schimbãrile climatice; f) asiguri integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serã şi adaptarea la efectele schimbãrilor climatice în strategiile sectoriale; g) administreazã Registrul naţional al emisiilor de gaze cu efect de serã; h) coordoneazã Sistemul naţional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de serã; i) coordoneazã implementarea mecanismelor flexibile prevãzute de Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice; j) aprobã şi promoveazã Planul Naţional de Acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot; k) organizeazã activitatea de monitoring privind calitatea aerului la nivelul întregii ţãri; l) stabileşte, dupã caz, prin actele de reglementare, valori limitã de emisie mai restrictive şi mãsurile necesare în vederea respectãrii plafoanelor naţionale de emisii, respectiv a încãrcãrilor şi nivelelor critice. ART. 60 (1) Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efecte de serã şi condiţiile de elaborare a planurilor naţionale de alocare a acestor certificate se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. (2) Gestionarea durabilã şi unitarã a resursei disponibile de credite de emisii de gaze cu efect de serã se realizeazã prin structuri special constituite, în cadrul Administraţiei Fondului pentru mediu. ART. 61 Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, prin autoritãţile publice din subordinea sa, supravegheazã şi controleazã aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care scop: a) dispune încetarea temporarã sau definitivã a activitãţilor generatoare de poluare, în vederea aplicãrii unor mãsuri de urgentã sau pentru nerespectarea programului pentru conformare/planului de acţiuni; b) solicitã aplicarea mãsurilor tehnologice, a restricţiilor şi interdicţiilor în scopul prevenirii, limitãrii sau eliminãrii emisiilor de poluanţi; c) solicitã luarea mãsurilor în vederea respectãrii nivelului maxim admis al zgomotului ambiental. ART. 62 Deţinãtorii, cu orice titlu, de terenuri sunt obligaţi sã întreţinã perdelele şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunãtãţirea capacitãţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonicã şi eolianã. ART. 63 Autoritãţile cu responsabilitãţi privind securizarea frontierei au obligaţia sã nu permitã intrarea/ieşirea din ţarã a surselor mobile poluante care nu respectã prevederile legale în vigoare. ART. 64 Persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii în domeniu: a) sã respecte reglementãrile privind protecţia atmosferei, adoptând mãsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici; b) sã doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare şi sã asigure corecta lor funcţionare; c) sã asigure personal calificat şi sã furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritãţilor competente pentru protecţia mediului, datele necesare; d) sã îmbunãtãţeascã performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi sã nu punã în exploatare instalaţiile prin care se depãşesc limitele maxime admise prevãzute în legislaţia în vigoare; e) sã asigure, la cererea autoritãţilor competente pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activitãţii generatoare de poluare; f) sã asigure mãsuri şi dotãri speciale pentru izolarea şi protecţia fonicã a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, astfel încât sã nu conducã, prin funcţionarea acestora, la depãşirea nivelurilor limitã a zgomotului ambiental
CAP. XI Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre
ART. 65 Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin mãsuri adecvate de gospodãrire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinãtorii, cu titlu sau fãrã titlu. ART. 66 (1) Reglementãrile privind modalitãţile de investigare şi evaluare a poluãrii solului şi subsolului, remedierea în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecţia calitãţii solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. (2) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autoritãţi publice centrale competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calitãţii mediului geologic în scopul evaluãrii stãrii actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia. ART. 67 Controlul respectãrii reglementãrilor legale privind protecţia, conservarea, amenajarea şi folosirea judicioasã a solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizeazã şi se exercitã de autoritãţile competente pentru protecţia mediului, precum şi, dupã caz, de alte autoritãţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale. ART. 68 Deţinãtorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoanã fizicã sau juridicã care desfãşoarã o activitate pe un teren, fãrã a avea un titlu juridic, au urmãtoarele obligaţii: a) sã previnã, pe baza reglementãrilor în domeniu, deteriorarea calitãţii mediului geologic; b) sã asigure luarea mãsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul cãilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie; c) sã respecte orice alte obligaţii prevãzute de reglementãrile legale în domeniu. ART. 69 Deţinãtorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoanã fizicã sau juridicã care desfãşoarã o activitate pe un astfel de teren, fãrã a avea un titlu juridic, au urmãtoarele obligaţii: a) sã menţinã suprafaţa împãduritã a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisã reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege; b) sã exploateze masa lemnoasã in condiţiile legii precum şi sã ia mãsuri de reîmpãdurire si, respectiv de completare a regenerãrilor naturale; c) sã gestioneze corespunzãtor deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevãzute de lege; d) sã asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversitãţii pãdurilor şi a echilibrului ecologic; e) sã respecte regimul silvic in conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul silviculturii si protecţiei mediului; f) sã asigure aplicarea mãsurilor specifice de conservare pentru pãdurile cu funcţii speciale de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncãrii, la limita superioarã de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea pãduri; g) sã respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe pãşunile împãdurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apã; h) sã asigure exploatarea raţionalã, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora; i) sã exploateze resursele pãdurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu; j) sã exploateze pajiştile, în limitele bonitãţii, cu numãrul şi speciile de animale şi în perioada stabilitã, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice; k) sã protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice; l) sã sesizeze autoritãţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activitãţi care afecteazã ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.
CAP. XII Protecţia aşezãrilor umane
ART. 70 Pentru asigurarea unui mediu de viaţã sãnãtos, autoritãţile administraţiei publice locale, precum şi, dupã caz, persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii: a) sã îmbunãtãţeascã microclimatul urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apã din interiorul localitãţilor şi din zonele limitrofe acestora, sã înfrumuseţeze şi sã protejeze peisajul, sã menţinã curãţenia stradalã; b) sã prevadã, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, mãsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecãrei zone şi localitãţi, condiţii de refacere peisagisticã şi ecologicã a zonelor deteriorate, mãsuri de protecţie sanitarã a captãrilor de apã potabilã şi lucrãri de apãrare împotriva inundaţiilor; c) sã respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a cãilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activitãţi, fãrã a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnã, tratament şi recreere, starea de sãnãtate şi de confort a populaţiei; d) sã informeze publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru sãnãtatea populaţiei si mediu; e) sã respecte regimul de protecţie specialã a localitãţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfãşurarea unor activitãţi cu efecte dãunãtoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora; f) sã adopte elemente arhitecturale adecvate, sã optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradalã, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologicã, esteticã şi recreativã; g) sã reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporarã sau permanentã, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfãşurarea unor activitãţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localitãţilor, cu predominanţã în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului; h) sã nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitãri necontrolate de deşeuri de orice fel; i) sã adopte mãsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea şi înframuseţarea, dupã caz, a clãdirilor, curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clãdiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi; j) sã iniţieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreţinere şi dezvoltare a canalizãrii. ART. 71 Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevãzute în planurile urbanistice este interzisã. ART. 72 La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului se respectã prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã şi a reglementãrilor speciale şi se prevãd, în mod obligatoriu, mãsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecãrei zone şi localitãţi, condiţii de refacere peisagisticã şi ecologicã a zonelor deteriorate şi mãsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitarã a captãrilor de apã potabilã şi lucrãri de apãrare împotriva inundaţiilor. ART. 73 Planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, în vederea obţinerii avizului de mediu pentru planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare.
CAP. XIII Comitetul regional pentru protecţia mediului
ART. 74 (1) La nivelul fiecãrei agenţii regionale pentru protecţia mediului se organizeazã un Comitet regional pentru protecţia mediului, denumit în continuare Comitet regional. (2) Componenţa Comitetului regional este urmãtoarea: a) un reprezentant al autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului; b) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului; c) un reprezentant al agenţiei regionale pentru protecţia mediului; d) un reprezentant al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului din regiunea respectivã, desemnat de cãtre Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului; e) un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectivã al Gãrzii Naţionale de Mediu; f) un reprezentant desemnat de autoritatea publicã centralã în domeniul finanţelor publice, din cadrul unui judeţ din regiunea respectivã; g) un reprezentant al autoritãţii publice în domeniul sãnãtãţii, din regiunea respectivã; h) un reprezentant al autoritãţii publice centrale din domeniul agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale, din regiunea respectiva; i) un prefect din regiunea respectivã, nominalizat de autoritatea publicã centralã în domeniul administraţiei publice; j) un preşedinte de consiliu judeţean, nominalizat de preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea respectivã; k) un reprezentant al Direcţiei Apelor din regiunea respectivã; l) un reprezentant al operatorilor din regiunea respectivã, desemnat de agenţia regionalã pentru protecţia mediului; m) un reprezentant al autoritãţii publice centrale în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului; n) un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în regiunea respectivã. (3) Reprezentanţii autoritãţilor publice sunt desemnaţi de conducãtorii autoritãţilor respective. (4) Reprezentanţii administraţiei publice locale care fac parte din Comitetul regional funcţioneazã în cadrul acestuia numai pe durata exercitãrii mandatului funcţiei pe care o reprezintã. (5) Comitetul regional colaboreazã cu agenţia regionalã pentru protecţia mediului la aplicarea, la nivel regional, a strategiei şi politicii naţionale de protecţie a mediului, în care scop are urmãtoarele atribuţii: a) avizeazã planul regional de acţiune pentru protecţia mediului şi planurile regionale sectoriale specifice şi analizeazã stadiul realizãrii acestora; b) avizeazã lista de proiecte prioritare care urmeazã sã fie finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri identificate la nivel regional şi urmãreşte aplicarea lor; c) evalueazã stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate în negocierea capitolului de mediu la nivelul regiunii respective şi recomandã acţiunile prioritare pentru conformare; d) stabileşte programe de educare şi de conştientizare a publicului privind protecţia mediului. (6) Secretariatul Comitetului regional este asigurat de cãtre agenţia regionalã pentru protecţia mediului. (7) Comitetul regional are acces la informaţiile privind mediul deţinute de sau pentru orice autoritate publicã, la informaţiile privind mediul deţinute de instituţii publice şi de operatorii economici, potrivit legii. (8) Regulamentul de organizare şi funcţionare a comitetelor regionale pentru protecţia mediului se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.
CAP. XIV Atribuţii şi rãspunderi
SECŢIUNEA 1 Atribuţii, rãspunderi ale autoritãţilor pentru protecţia mediului
ART. 75 Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului are urmãtoarele atribuţii şi rãspunderi: a) reactualizeazã strategia protecţiei mediului, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã; b) elaboreazã recomandãrile şi acţioneazã pentru integrarea politicilor de mediu în strategiile şi politicile sectoriale; c) coordoneazã activitatea de instruire în domeniul protecţiei mediului; d) coreleazã planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi urbanism şi stabileşte mãsuri de reconstrucţie ecologicã; e) creeazã sistemul de informare propriu şi stabileşte condiţiile şi termenii care permit accesul liber la informaţiile privind mediul şi participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul; f) stabileşte infrastructura pentru informaţia spaţialã care serveşte scopurilor politicilor de mediu şi politicilor sau activitãţilor care pot avea un impact asupra mediului; g) iniţiazã proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementãri şi proceduri specifice; h) avizeazã normele şi reglementãrile referitoare la activitãţi cu impact asupra mediului, elaborate de alte autoritãţi şi controleazã aplicarea acestora; i) organizeazã sistemul naţional de monitorizare integratã a calitãţii mediului, coordoneazã activitatea acestuia şi asigurã informarea autoritãţii centrale pentru sãnãtate privind rezultatele monitorizãrii contaminãrii radioactive a mediului; j) creeazã cadrul instituţional-administrativ pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare, pentru formarea şi instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analizã, evaluare şi control al mediului; k) implementeazã politicile, strategiile şi reglementãrile de protecţia mediului prin Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului şi agenţiile regionale şi judeţene pentru protecţia mediului; l) numeşte comisii de experţi pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite activitãţi care implicã organisme modificate genetic; m) asigurã, contra cost, consultarea organismelor ştiinţifice şi a experţilor interni si externi, dupã caz; n) elaboreazã şi implementeazã programe şi elaboreazã materiale educative privind importanţa protecţiei mediului; o) urmãreşte, în sfera sa de competenţã, respectarea obligaţiilor asumate prin convenţiile internaţionale la care România este parte; p) urmãreşte şi analizeazã aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã, întocmeşte, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului, rapoarte anuale privind starea mediului; q) colaboreazã cu organizaţii şi autoritãţi similare din alte ţari şi reprezintã Guvernul în relaţiile internaţionale în domeniul protecţiei mediului; r) aplicã sancţiuni, prin Garda Naţionalã de Mediu, pentru nerespectarea legislaţiei de mediu si pentru neconformarea la condiţiile impuse prin actele de reglementare, titularilor activitãţilor; s) colaboreazã cu autoritãţile publice şi alte persoane juridice, în scopul diminuãrii efectelor negative ale activitãţilor economice asupra mediului şi încurajeazã introducerea tehnicilor şi tehnologiilor adecvate pentru mediu; t) pune la dispoziţie publicului date privind starea mediului, programele şi politica de protecţie a mediului; ţ) se consultã periodic cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societãţii civile pentru stabilirea strategiei protecţiei mediului; u) identificã, în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice, noi instrumente financiare care favorizeazã protecţia şi îmbunãtãţirea calitãţii elementelor de mediu; v) realizeazã activitatea de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului prin Garda Naţionalã de Mediu; w) colaboreazã cu autoritãţile publice de protecţie civilã pentru elaborarea planurilor operative şi pentru executarea în comun a intervenţiilor în caz de poluãri sau accidente ecologice; x) elaboreazã Programul Operaţional Sectorial Mediu având responsabilitatea managementului, implementãrii şi gestionãrii asistenţei financiare alocate acestui program; y) declarã, cu informarea Guvernului, în situaţii speciale constatate pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale ţãrii şi elaboreazã, împreunã cu alte autoritãţi publice centrale şi locale, programe speciale pentru înlãturarea riscului survenit în aceste zone. Dupã eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluţiei stãrii mediului, zona respectivã este declaratã reintratã în normalitate. ART. 76 (1) Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului, instituţie publicã cu personalitate juridicã, finanţatã integral de la bugetul de stat, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, în subordinea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. (2) Structura organizatoricã, numãrul de personal, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului sunt stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. ART. 77 Autoritãţile competente pentru protecţia mediului sunt instituţii publice cu personalitate juridicã, finanţate integral de la bugetul de stat. ART. 78 Pentru exercitarea atribuţiilor sale, autoritatea competenta pentru protecţia mediului solicitã informaţiile necesare altor autoritãţi publice centrale, autoritãţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice si juridice. ART. 79 (1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin, comisarii regionali, comisarii şefi şi comisarii Gãrzii Naţionale de Mediu, precum şi persoane împuternicite din cadrul acesteia, au acces, în condiţiile legii, oricând şi în orice incintã unde se desfãşoarã o activitate generatoare de impact asupra mediului. (2) Mijloacele de transport şi intervenţie auto şi navale din dotarea autoritãţilor competente pentru protecţia mediului sunt prevãzute cu girofar de culoare albastrã şi avertizare acusticã. (3) Persoana fizicã sau juridicã prejudiciatã ca urmare a exercitãrii atribuţiilor de verificare, inspecţie şi control poate depune plângere organelor competente în termen de 15 zile de la constatarea prejudiciului. (4) În obiectivele, incintele şi zonele cu regim special din domeniul internelor, justiţiei şi siguranţei naţionale, personalul prevãzut la alin. (1) are acces numai în prezenţa personalului specializat al acestora, dupã caz. (5) In obiectivele, incintele si zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apãrare, ordine publica si securitate naţionalã controlul se realizeazã de cãtre personalul specializat din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul Administraţiei si Internelor, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Paza şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
SECŢIUNEA a 2-a Atribuţii şi rãspunderi ale altor autoritãţi centrale şi locale
ART. 80 Autoritãţile administraţiei publice centrale au urmãtoarele obligaţii: a) sã elaboreze politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate, în conformitate cu principiile prezentei ordonanţe de urgenţã. b) sã asigure integrarea politicilor de mediu în politicile specifice; c) sã elaboreze planuri şi programe sectoriale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã; d) sã asigure pregãtirea şi transmiterea cãtre autoritãţile competente pentru protecţia mediului a informaţiilor şi documentaţiilor necesare obţinerii avizului de mediu pentru planurile şi programele, pentru care este necesarã evaluarea de mediu; e) sã asigure, în structura lor organizatoricã, structuri cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului, încadrate cu personal de specialitate; f) sã dezvolte, cu sprijinul autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, programe de restructurare, în acord cu strategia pentru protecţia mediului şi politica de mediu şi sã asiste unitãţile aflate în coordonarea, în subordinea sau sub autoritatea lor, la punerea în aplicare a acestor programe; g) sã elaboreze normele şi reglementãrile specifice domeniului de activitate în conformitate cu cerinţele legislaţiei de protecţia mediului şi sã le înainteze pentru avizare autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. ART. 81 Autoritãţile publice cu responsabilitãţi în domeniile dezvoltãrii şi prognozei au urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi: a) elaboreazã politicile de dezvoltare pe baza principiilor dezvoltãrii durabile, cu luarea în considerare a posibilelor efecte asupra mediului; b) integreazã în politica proprie mãsuri şi acţiuni de refacere a zonelor afectate şi mãsuri de prevenire a dezastrelor; c) elaboreazã Planurile de dezvoltare regionalã şi celelalte planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare; d) coopereazã cu autoritãţile competente pentru protecţia mediului la elaborarea şi aplicarea strategiilor, a planurilor şi programelor din domeniile lor specifice de activitate; e) colaboreazã cu autoritãţile competente la identificarea şi implementarea proiectelor prioritare finanţate din surse externe. ART. 82 Autoritatea publicã centralã pentru sãnãtate are urmãtoarele atribuţii şi rãspunderi: a) organizeazã şi coordoneazã activitatea de monitorizare a stãrii de sãnãtate a populaţiei în relaţie cu factorii de risc din mediu; b) asigurã supravegherea şi controlul calitãţii apei potabile şi de îmbãiere, precum şi calitatea produselor alimentare; c) elaboreazã, în colaborare cu autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, reglementãri privind calitatea şi igiena mediului şi asigurã controlul aplicãrii acestora; d) colaboreazã cu autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului în managementul calitãţii mediului în relaţie cu starea de sãnãtate a populaţiei; e) colaboreazã cu autoritatea centralã pentru protecţia mediului în autorizarea activitãţilor prevãzute la art. 24 şi 39 şi la emiterea acordului de import pentru aceste activitãţi; f) exercitã controlul de specialitate în domeniul activitãţilor prevãzute de art. 24-28, şi art. 39 pentru a preveni orice efect advers asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei, a lucrãtorilor şi a mediului şi transmite autoritãţilor competente rezultatele controalelor şi mãsurile adoptate; g) colaboreazã cu celelalte autoritãţi publice centrale cu reţea sanitarã proprie, pentru cunoaşterea exactã a stãrii de sãnãtate a populaţiei şi pentru respectarea normelor de igienã a mediului din domeniul lor de activitate; h) colaboreazã, la nivel central şi local, în asigurarea accesului publicului la informaţia de sãnãtate în relaţie cu mediul. ART. 83 Ministerul Apãrãrii Naţionale are urmãtoarele atribuţii: a) elaboreazã norme şi instrucţiuni, specifice pentru domeniile sale de activitate, în concordanţã cu legislaţia privind protecţia mediului; b) supravegheazã respectarea de cãtre personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale a normelor de protecţia mediului pentru activitãţile din zonele militare; c) controleazã acţiunile şi aplicã sancţiuni pentru încãlcarea de cãtre personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale a legislaţiei de protecţia mediului în domeniul militar; d) asigura realizarea evaluãrii impactului asupra mediului, a raportului de amplasament si, dupã caz, a raportului de securitate, prin structuri specializate, atestate de cãtre autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, numai pentru proiectele si activitãţile din zonele militare; e) asigurã informarea autoritãţilor competente pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele automonitorizãrii emisiilor de poluanţi şi a calitãţii mediului în zona de impact, precum şi cu privire la orice poluare accidentalã datorata activitãţii desfãşurate. ART. 84 Autoritãţile publice centrale in domeniul securitãţii naţionale au urmãtoarele atribuţii şi rãspunderi: a) realizeazã activitatea de protecţie a mediului prin structuri proprii care desfãşoarã acţiuni de control, îndrumare şi coordonare, in scopul pãstrãrii si menţinerii echilibrului ecologic in domeniile sale de activitate; b) elaboreazã norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţã cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţã, în domeniile sale de activitate; c) supravegheazã respectarea de cãtre personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului, pentru activitãţile proprii; d) controleazã şi aplicã sancţiuni pentru încãlcarea de cãtre personalul propriu a legislaţiei de protecţie a mediului în domeniul sãu de activitate; e) asigura evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor si activitãţilor proprii prin structuri specializate, certificate de cãtre autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului. ART. 85 Autoritatea publicã centralã pentru educaţie şi cercetare asigurã: a) adaptarea planurilor şi programelor de învãţãmânt la toate nivelurile, în scopul însuşirii noţiunilor şi principiilor de protecţie a mediului, pentru conştientizarea, instruirea şi educaţia în acest domeniu; b) promovarea tematicilor de studii şi programe de cercetare care rãspund prioritãţilor stabilite de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului; c) elaborarea programelor educaţionale în scopul formãrii unui comportament responsabil faţã de mediu; d) elaborarea programelor si studiilor specifice de cercetare ştiinţificã privind controlul produselor şi procedeelor biotehnologice şi de prevenire, reducere/eliminare a riscurilor implicate de obţinerea şi utilizarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne; e) colaboreazã cu autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului in autorizarea activitãţilor prevãzute la art. 39, din domeniul sau de activitate; f) exercita controlul de specialitate pentru activitãţile prevãzute de art. 39, din domeniul sau de activitate, pentru a preveni orice efect advers asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei, a lucratorilor si a mediului si transmite autoritãţilor competente rezultatele controalelor si masurile adoptate. ART. 86 Autoritatea publicã centralã în domeniile economiei şi comerţului are urmãtoarele atribuţii: a) elaborezã politica şi strategiile aplicabile în domeniul propriu de activitate în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului; b) elaboreazã şi aplicã la nivel naţional strategia de exploatare a resurselor minerale, în concordanţã cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã; c) elaboreazã politica în domeniul reciclãrii şi valorificãrii deşeurilor industriale; d) dezvoltã şi promoveazã legislaţia privind protecţia mediului din domeniile specifice de competenţã; e) colaboreazã cu alte autoritãţi publice centrale la elaborarea mecanismelor financiare pentru stimularea utilizãrii tehnologiilor curate; f) colaboreazã la elaborarea şi promovarea normelor care asigurã implementarea cerinţelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluãrii pentru anumite categorii de activitãţi industriale; g) încurajeazã introducerea sistemelor de management de mediu şi a etichetei ecologice; h) promoveazã norme si asigura implementarea acestora in domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase; i) exercitã controlul de specialitate în domeniul activitãţilor prevãzute de art. 24-28. ART. 87 Autoritatea publicã centralã în domeniul agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale are urmãtoarele atribuţii şi rãspunderi: a) asigurã protecţia şi conservarea solurilor şi menţinerea patrimoniului funciar; b) iniţiazã proiecte de acte normative privind volumul de masã lemnoasã ce se recolteazã anual din fondul forestier naţional, pe baza avizului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, conform legislaţiei în vigoare; c) asigurã autorizarea cultivatorilor de plante superioare modificate genetic; d) aprobã locaţiile si suprafeţele în care urmeazã sã fie cultivate plante superioare modificate genetic, în vederea autorizãrii de cãtre autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului; e) colaboreazã cu autoritatea centralã pentru protecţia mediului în autorizarea şi controlul activitãţilor prevãzute la art. 39; f) asigurã, prin registrul naţional, evidenţa suprafeţelor cultivate şi a cultivatorilor de plante superioare modificate genetic; g) aplicã principiul coexistenţei culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte tipuri de culturi agricole; h) asigurã informarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi mãsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic. ART. 88 Autoritatea publicã centralã în domeniul transporturilor, constructiilor şi turismului are urmãtoarele atribuţii şi rãspunderi: a) dezvoltã planuri şi programe care materializeazã politica naţionalã de amenajare a teritoriului şi localitãţilor, cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţã şi a legislaţiei specifice privind evaluarea de mediu a planurilor şi programelor; b) elaboreazã şi aplicã programe pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, a transporturilor multimodale şi a transportului combinat, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã; c) asigurã controlul gazelor de eşapament; d) elaboreazã şi dezvoltã planuri de acţiune şi programe privind îmbunãtãţirea, calitãţii şi protecţiei mediului, inclusiv în domeniul zgomotului şi vibraţiilor pentru toate modurile de transport şi infrastructurile acestora; e) urmãreşte protejarea patrimoniului natural, inclusiv prin mãsuri impuse unitãţilor care desfãşoarã activitãţi în domeniul turismului şi încurajeazã aplicarea principiilor ecoturismului. ART. 89 Autoritatea publicã centralã în domeniul administraţiei şi internelor are urmãtoarele atribuţii şi rãspunderi: a) elaboreazã strategiile în domeniile gospodãririi comunale şi al producerii şi distribuţiei energiei termice în conformitate cu legislaţia privind protecţia mediului; b) elaboreazã norme şi instrucţiuni specifice, în concordanţã cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţã, pentru domeniile sale de activitate; c) supravegheazã respectarea de cãtre personalul aflat în subordine a normelor de protecţie a mediului pentru activitãţile proprii; d) aplicã sancţiuni pentru încãlcarea de cãtre personalul din domeniul internelor a legislaţiei de protecţie a mediului; e) sprijinã autoritãţile competente pentru protecţia mediului în exercitarea controlului transporturilor de substanţe şi materiale supuse unui regim special, pe baza normelor avizate de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului; f) participa, potrivit competentelor, la acţiunile de prevenire, protecţie şi intervenţie în caz de accidente ecologice prin Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţã. ART. 90 Autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele atribuţii şi rãspunderi: a) aplicã prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, cu respectarea principiilor prezentei ordonanţe de urgenţã; b) urmãresc respectarea legislaţiei de protecţia mediului de cãtre operatorii economici care presteazã servicii publice de gospodãrie comunalã; c) adoptã programe si proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localitãţilor, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã; d) organizeazã structuri proprii pentru protecţia mediului, colaboreazã cu autoritãţile competente pentru protecţia mediului şi le informeazã asupra activitãţii desfãşurate; e) promoveazã o atitudine corespunzãtoare a comunitãţilor locale în legãturã cu importanţa protecţiei mediului; f) asigurã, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, luarea mãsurilor de salubrizare a localitãţilor, de întreţinere şi gospodãrire a spaţiilor verzi, a pieţelor şi a parcurilor publice; g) conservã şi protejeazã spaţiile verzi urbane şi/sau rurale, astfel încât sã se asigure suprafaţa optimã stabilitã de reglementãrile în vigoare, în localitãţile în care nu existã posibilitatea asigurãrii acesteia, conservarea spaţiilor verzi existente este prioritarã; h) supravegheazã operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminãrii accidentale de poluanţi sau depozitãrii necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile; i) organizeazã servicii specializate pentru protecţia mediului şi colaboreazã, în acest scop, cu autoritãţile pentru protecţia mediului. ART. 91 Autoritatea naţionalã în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor are urmãtoarele atribuţii şi rãspunderi: a) elaboreazã, în colaborare cu autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, reglementari in domeniul organismelor modificate genetic, pentru figurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sãnãtãţii umane, sãnãtãţii şi bunãstãrii animalelor; b) asigurã controlul activitãţilor în domeniul sãu de activitate şi al trasabilitãţii produselor; c) colaboreazã cu autoritatea publica centralã pentru protecţia mediului în stabilirea unor proceduri armonizate, eficiente şi transparente privind evaluarea riscului şi autorizarea organismelor modificate genetic, precum şi a unor criterii pentru evaluarea potenţialelor riscuri care rezultã din utilizarea alimentelor şi hranei modificate genetic, pentru animale; d) informeazã autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului asupra rezultatelor controlului şi mãsurile adoptate în domeniul organismelor modificate genetic. ART. 92 Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor are urmãtoarele atribuţii şi rãspunderi: a) elaboreazã, în colaborare cu autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului, reglementãri în domeniul organismelor modificate genetic, pentru asigurarea unui nivel ridicat al protecţiei vieţii şi sãnãtãţii umane, sãnãtãţii şi bunãstãrii animale, protecţiei mediului şi intereselor consumatorilor; b) elaboreazã, împreunã cu autoritãţile publice centrale pentru protecţia mediului, pentru agriculturã, silviculturã şi cu autoritatea sanitar veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor, reglementãrile referitoare la produsele biocide, îngrãşãminte chimice, produsele de protecţie a plantelor, organismele modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne şi asigurã controlul aplicãrii acestora în domeniul sãu de competenţã; c) controleazã trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic în toate etapele introducerii lor pe piaţã; d) asigurã controlul activitãţilor în domeniul sãu de activitate şi al trasabilitãţii produselor şi comunicã autoritãţii centrale pentru protecţia mediului rezultatele controlului. ART. 93 Poliţia, Jandarmeria, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgentã şi Garda financiarã sunt obligate sã acorde sprijin, la cerere, reprezentanţilor autoritãţilor competente pentru protecţia mediului în exercitarea atribuţiilor lor.
SECŢIUNEA a 3-a Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice
ART. 94 (1) Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop: a) solicitã şi obţin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã şi a legislaţiei subsecvente; b) respectã condiţiile din actele de reglementare obţinute; c) nu pun în exploatare instalaţii ale cãror emisii depãşesc valorile limitã stabilite prin actele de reglementare; d) persoanele juridice care desfãşoarã activitãţi cu impact semnificativ asupra mediului organizeazã structuri proprii specializate pentru protecţia mediului; e) asistã persoanele împuternicite cu activitãţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa mãsurãtorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le faciliteazã controlul activitãţilor ai cãror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe; f) asigurã accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie si control la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora; g) realizeazã, în totalitate şi la termen, mãsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activitãţi de verificare, inspecţie şi control; h) se supun dispoziţiei scrise de încetare a activitãţii; i) suportã costul pentru repararea prejudiciului şi înlãturã urmãrile produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plãteşte"; j) asigurã sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru automonitorizarea emisiilor poluante; k) asigurã evidenţa rezultatelor şi raporteazã autoritãţii competente pentru protecţia mediului rezultatele automonitorizãrii emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare; l) informeazã autoritãţile competente, în caz de eliminãri accidentale de poluanţi în mediu sau de accident major; m) depoziteazã deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens; n) nu ard miriştile, stuful, tufãrişurile sau vegetaţia ierboasã fãrã acceptul autoritãţii competente pentru protecţia mediului şi fãrã informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţã; o) aplicã mãsurile de conservare stabilite de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului pe suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestioneazã precum si pentru refacerea ecologicã a acestora; p) nu folosesc momeli periculoase în activitãţile de pescuit şi vânãtoare, cu excepţia cazurilor special autorizate; q) asigurã condiţii optime de viaţã, în conformitate cu prevederile legale, animalelor sãlbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme; r) asigurã luarea mãsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul cãilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie; s) sã se legitimeze la solicitarea expresã a personalului de inspecţie şi control prevãzut în prezenta ordonanţa de urgenţã. (2) Persoanele fizice sau juridice care prospecteazã, exploreazã sau exploateazã resursele subsolului au urmãtoarele obligaţii: a) sã efectueze remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate; b) sã anunţe autoritãţile pentru protecţia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol mediul şi sã acţioneze pentru refacerea acestuia. (3) Persoanele fizice şi juridice care cultivã plante superioare modificate genetic au urmãtoarele obligaţii: a) sã solicite şi sã obţinã autorizaţia din partea autoritãţii publice competente pentru agriculturã şi sã desfãşoare activitatea pe bazã de contract cu titularii autorizaţiilor de introducere deliberatã în mediu si pe piaţã a organismelor modificate genetic; b) sã solicite avizul privind amplasarea acestor culturi faţã de ariile naturale protejate legal constituite. (4) Persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii in vederea respectãrii regimului ariilor naturale protejate: a) sã cunoascã şi sã respecte prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate; b) sã nu desfãşoare activitãţi care contravin planurilor de management sau regulamentelor, ariilor naturale protejate, precum şi prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã; c) sã obţinã acordurile aferente ariilor naturale protejate; d) sã permitã accesul în aria naturala protejatã a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu. ART. 95 (1) Rãspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpã. În cazul pluralitãţii autorilor, rãspunderea este solidarã. (2) În mod excepţional, rãspunderea poate fi şi subiectivã pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale, conform reglementãrilor specifice. (3) Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizeazã conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã şi a reglementãrilor specifice.
CAP. XV Sancţiuni
ART. 96 (1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 6500 lei (RON) la 7000 lei (RON) pentru persoane fizice, şi de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane juridice, încãlcarea urmãtoarelor prevederi legale: 1. obligaţiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare şi de a raporta autoritãţii publice teritoriale de protecţie a mediului rezultatele automonitorizãrii şi/sau alte date solicitate, precum şi accidentele şi incidentele care pot conduce la pericole de accidente; 2. obligaţiile persoanelor juridice de a ţine evidenţa strictã a substanţelor şi preparatelor periculoase şi de a furniza informaţiile şi datele cerute de autoritatea competentã pentru protecţia mediului; 3. obligaţiile persoanelor juridice de a identifica şi preveni riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot prezenta asupra sãnãtãţii populaţiei şi mediului şi de a anunţa iminenţa producerii unor descãrcãri neprevãzute sau accidentale autoritãţii competente pentru protecţia mediului şi de apãrare civilã; 4. obligaţia persoanelor fizice şi juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminãrii radioactive a mediului, care sã asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevãzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor radioactive în limitele admise; 5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice autorizate de a menţine în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactivã semnificativã care ar rezulta dintr-o eliminare accidentalã de substanţe radioactive; 6. obligaţia proprietarilor şi deţinãtorilor de terenuri cu titlu sau fãrã titlu, de a întreţine perdelele forestiere şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunãtãţirea capacitãţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonicã şi eolianã; 7. obligaţia proprietarilor şi deţinãtorilor de terenuri cu titlu sau fãrã titlu, de a preveni, pe baza reglementarilor în domeniu, deteriorarea calitãţii mediului geologic; 8. obligaţia proprietarilor şi deţinãtorilor de terenuri cu titlu sau fãrã titlu, de a asigura la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, cât şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevãzute în acordul şi în autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu; 9. obligaţia proprietarilor şi deţinãtorilor de terenuri cu titlu sau fãrã titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufãrişurile sau vegetaţia ierboasã, fãrã acceptul autoritãţii competente pentru protecţia mediului şi fãrã informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţã; 10. obligaţia proprietarilor şi deţinãtorilor de terenuri cu titlu sau fãrã titlu, de a lua mãsuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul cãilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie; 11. obligaţiile deţinãtorilor cu orice titlu ai suprafeţelor de teren de a proteja flora şi fauna sãlbaticã existente pe acestea, în sensul menţinerii echilibrului ecologic şi conservãrii biodiversitãţii, precum şi exploatãrii durabile a resurselor în baza prevederilor legale în vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurãtor şi sãnãtãţii umane; 12. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor fizice şi juridice, dupã caz, sã adopte şi/sau sã aplice mãsuri obligatorii cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea clãdirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clãdiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi; 13. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor juridice, dupã caz, sã prevadã la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, mãsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecãrei zone şi localitãţi, condiţii de refacere peisagisticã şi ecologicã a zonelor deteriorate şi mãsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitarã a captãrilor de apã potabilã şi lucrãri de apãrare împotriva inundaţiilor; 14. obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, dupã caz, de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevãzute în planurile urbanistice; 15. obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, dupã caz, de a nu degrada mediul prin depozitãri necontrolate de deşeuri de orice fel; 16. obligaţia desfãşurãrii pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi în vecinãtatea acestora numai a acelor activitãţi conforme prevederilor planurilor de management şi regulamentelor ariilor naturale protejate; 17. obligaţia obţinerii acordurilor aferente ariei naturale protejate; 18. obligaţia de a nu distruge sau degrada panourile informative si indicatoare, construcţiile, împrejmuirile, barierele, plãcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajãri de teritoriul ariilor naturale protejate, din inventarul ariilor naturale protejate; 19. obligaţia de a aprinde şi folosi focul deschis doar în vetrele special amenajate şi semnalizate în acest scop de cãtre administratorii sau custozii ariilor naturale protejate; 20. obligaţia de a nu abandona deşeuri pe teritoriul ariilor naturale protejate şi de a le evacua de pe suprafaţa ariei naturale protejate sau de a le depozita doar în locuri special amenajate şi semnalizate pentru colectare daca existã; 21. obligaţia de a nu intra pe surafaţa ariilor naturale protejate şi a nu practica sporturi în afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili; 22. obligaţia de a respecta prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate aprobate conform prevederilor legale; 23. obligaţia de a se legitima la solicitarea expresã a personalului de inspecţie şi control prevãzut în prezenta ordonanţã de urgenţã; 24. obligaţia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile nationale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile ştiinţiice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specialã ale parcurilor naturale şi obligaţia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile naturale din zone situate în afara zonelor de conservare specialã dacã acest lucru nu este permis prin planurile de management ale parcurilor respective; 25. obligaţia de a permite accesul în aria protejatã a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu. (2) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 10000 lei (RON) la 15000 lei (RON) pentru persoane fizice, şi de la 35000 lei (RON) la 40000 lei (RON), pentru persoane juridice, încãlcarea urmãtoarelor prevederi legale: 1. obligaţia persoanelor juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale; 2. obligaţia efectuãrii bilanţului de mediu, în procedura de obţinere a autorizaţiei de mediu si, respectiv, a efectuãrii raportului de amplasament în procedura de obţinere a autorizaţiei integrate de mediu, conform deciziei autoritãţii competente pentru protecţia mediului; 3. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale privind îmbunãtãţirea microclimatului urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apã din interiorul localitãţilor şi din zonele limitrofe acestora, de a înfrumuseţa şi proteja peisajul, de a menţine curãţenia localitãţilor; 4. obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale de a informa publicul privind riscurile generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru mediu şi sãnãtatea populaţiei; 5. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale privind adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitãţii de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradalã, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologicã, esteticã şi recreativã; 6. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a reglementa accesul anumitor tipuri de autovehicule sau a desfãşurãrii unor activitãţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localitãţilor, cu predominanţã în spaţiile, destinate locuinţelor, zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului, inclusiv prin interzicerea temporarã sau permanentã; 7. obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale de a supraveghea aplicarea prevederilor din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu; 8. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a supraveghea operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminãrii accidentale de poluanţi sau depozitãrii necontrolate de deşeuri şi de a dezvolta sisteme de colectare a deşeurilor refolosibile; 9. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a avea servicii specializate pentru protecţia mediului şi de a colabora în acest scop cu autoritãţile pentru protecţia mediului; 10. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a asigura, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, salubrizarea stradalã, a spaţiilor verzi, pieţelor şi parcurilor publice, si întreţinerea acestora; 11. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a respecta prevederile din planurile de urbanism cu privire la amplasarea obiectivelor industriale, a cãilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale, şi a altor obiective, fãrã a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnã, tratament şi recreere, starea de sãnãtate şi de confort a populaţiei; 12. obligaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale de a amenaja, întreţine şi dezvolta reţele de canalizare; 13. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a furniza şi/sau utiliza informaţii corecte pentru elaborarea evaluãrilor de mediu, evaluãrilor impactului asupra mediului, a bilanţurilor de mediu si a rapoartelor de amplasament; 14. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura mãsuri şi dotãri speciale pentru izolarea şi protecţia fonicã a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, de a verifica eficienţa acestora şi de a pune în exploatare numai pe cele care nu depãşesc pragul fonic admis; 15. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a livra, manipula, transporta şi de comercializa îngrãşãmintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţã şi folosire, în condiţii în care sã nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului; 16. obligaţiile persoanelor juridice de a stoca temporar îngrãşãmintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri unde s-au prevãzut toate mãsurile de securitate; 17. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu cultiva sau testa, dupã caz, plantele superioare modificate genetic, la o distanţã mai micã de 15 km faţã de limita ariilor naturale protejate; 18. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi îngrãşãmintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite mãsuri speciale de protecţie; 19. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a administra produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice numai cu avizul autoritãţilor competente pentru protecţia mediului, autoritãţilor competente din domeniu sanitar şi al comisiilor judeţene de bazã meliferã şi stupãrit pastoral, potrivit reglementãrilor în vigoare, dupã o prealabilã înştiinţare prin mass-media; 20. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a aplica, în perioada înfloririi plantelor a cãror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţã de insectele polenizatoare; 21. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi momeli periculoase în activitãţile de pescuit şi vânãtoare, cu excepţia cazurilor special autorizate; 22. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a efectua evaluarea impactului asupra mediului la proiectarea lucrãrilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate, şi de avansare a soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor vegetale şi animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin actul de reglementare, precum şi monitorizarea proprie pânã la îndeplinirea acestora; 23. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care gestioneazã suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologicã, de a aplica mãsurile de conservare stabilite de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului; 24. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura condiţii optime de viaţã animalelor sãlbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme; 25. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu exercita acţiuni care sã ducã la distrugerea habitatelor naturale, a florei şi faunei sãlbatice de pe cuprinsul ţãrii; 26. desfãşurarea de activitãţi de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internã a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sãlbaticã, terestrã şi acvaticã, sau a unor pãrţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspãtã ori semiprelucratã, de persoane fizice sau juridice neautorizate de autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului; 27. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care prospecteazã, exploreazã sau exploateazã resursele naturale de a remedia zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate; 28. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a executa în termen toate lucrãrile de asigurare a migrãrii faunei acvatice şi de ameliorare a calitãţii apei prevãzute în actele de reglementare; 29. obligaţia persoanelor juridice de a aplica mãsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activitãţile care implicã organisme modificate genetic; 30. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura dotarea, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descãrcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare; 31. obligaţiile persoanelor juridice de a amenaja porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altã naturã, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi de a constitui echipe de intervenţie în caz de poluare accidentalã a apelor şi a zonelor de coastã; 32. obligaţia persoanelor fizice şi juridice sã nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce poluarea apelor de suprafaţã; 33. obligaţia persoanelor fizice şi juridice sã nu deverseze în apele de suprafaţã sau subterane ape uzate, fecaloid menajere, substanţe petroliere sau periculoase, ape care conţin substanţe periculoase; 34. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu arunca şi de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafaţa şi în zonele umede deşeuri de orice fel; 35. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu introduce în apele de suprafaţã şi în zonele umede substanţe explozive, tensiune electricã, narcotice sau alte substanţe periculoase, (3) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 25000 lei (RON) la 30000 lei (RON) pentru persoane fizice şi de la 75000 lei (RON) la 80000 lei (RON) pentru persoane juridice, încãlcarea urmãtoarelor prevederi legale: 1. obligaţia persoanelor fizice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei de mediu şi a persoanelor juridice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu pentru activitãţile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului; 2. obligaţia titularilor activitãţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare, din punct de vedere al protecţiei mediului de a respecta termenele impuse de autoritatea competentã de protecţia mediului în derularea acestor proceduri; 3. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a obţine acordul structurii de administrare a ariei naturale protejate sau al custodelui, dupã caz, şi al Comisiei de Ocrotire a Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, pentru amplasarea proiectelor şi/sau desfãşurarea oricãrei activitãţi susceptibile sã genereze un impact negativ asupra ariilor naturale protejate; 4. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a diminua, modifica sau înceta activitãţile generatoare de poluare la cererea autoritãţilor pentru protecţia mediului; 5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activitãţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa mãsurãtorilor proprii şi toate celelalte documente relevante; 6. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a prezenta autoritãţilor competente pentru protecţia mediului un document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligaţiile asumate privind protecţia mediului, în termen de 60 de zile de la data semnãrii sau emiterii documentului care atestã încheierea uneia dintre procedurile prevãzute la art. 10 alin. (2); 7. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a facilita verificarea, inspecţia şi controlul activitãţilor ai cãror titulari sunt şi prelevarea de probe; 8. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura accesul persoanelor împuternicite la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele potenţial generatoare de impact asupra mediului; 9. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a realiza în totalitate şi la termen mãsurile impuse de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecţia şi controlul în domeniul protecţiei mediului; 10. obligaţiile persoanelor juridice de a acoperi costurile mãsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale activitãţilor cu organisme modificate genetic; 11. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a produce îngrãşãminte chimice şi produse de protecţie a plantelor numai prin tehnologii şi biotehnologii autorizate, potrivit prevederilor legale; 12. introducerea pe teritoriul ţãrii, cu excepţia cazurilor prevãzute de legislaţia în vigoare, de culturi de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sãlbaticã, fãrã acordul eliberat de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului cu consultarea Academiei Române şi, dupã caz, a autoritãţii centrale pentru sãnãtate; 13. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a îmbunãtãţi performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi de a nu pune în exploatare instalaţiile ale cãror emisii depãşesc limitele stabilite prin actele de reglementare; 14. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu şi de a înlãtura urmãrile produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plãteşte". (4) Amenzile aplicate în temeiul unei legi, ordonanţe de urgenţã, ordonanţe sau hotãrâri ale Guvernului din domeniul protecţiei mediului si gospodãririi apelor se fac 100% venit la bugetul de stat, din care o cotã de 25%, aferentã fondului de stimulare a personalului, se vireazã de cãtre unitãţile Trezoreriei Statului în contul autoritãţii din care face parte agentul constatator, pe baza situaţiilor financiare lunare întocmite şi prezentate de cãtre autoritãţile competente pentru protecţia mediului, în termen de cinci zile lucrãtoare de la primirea acestora, şi este evidenţiatã într-un cont distinct care se gestioneazã în regim extrabugetar. ART. 97 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevãzute la art. 96 se realizeazã de comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gãrzii Naţionale de Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare, cadre de poliţie, jandarmi şi personalul Ministerului Apãrãrii Naţionale, împuternicit în domeniile sale de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege. (2) Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 96 se realizeazã şi de personalul structurilor de administrare şi custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate. (3) Dispoziţiile art. 96 referitoare la contravenţii se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (4) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. (5) Actele de constatare a contravenţiilor întocmite de agenţii constatatori din cadrul autoritãţilor prevãzute la alin. (1) sunt acte procedurale, potrivit reglementãrilor legale, cu toate efectele prevãzute de legislaţia în vigoare. ART. 98 (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendã penalã de la 55000 lei (RON) la 60000 lei (RON), urmãtoarele fapte, dacã au fost de naturã sã punã în pericol viaţa ori sãnãtatea umanã, animalã sau vegetalã: 1. arderea miriştilor, stufului, tufãrişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice; 2. poluarea accidentalã datoritã nesupravegherii executãrii lucrãrilor noi, funcţionãrii instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu. (2) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã penalã de la 65000 lei (RON) la 70000 lei (RON), urmãtoarele fapte, dacã au fost de naturã sã punã în pericol viaţa ori sãnãtatea umanã, animalã sau vegetalã: 1. poluarea prin evacuarea, cu ştiinţã, în apã, în atmosferã sau pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase; 2. nerespectarea restricţiilor sau interdicţiilor stabilite pentru protecţia apei şi a atmosferei, prevãzute de actele normative în vigoare; 3. folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sãlbatice şi a peştilor, în scopul consumului sau al comercializãrii; 4. producerea de zgomote peste limitele admise, dacã prin aceasta se pune în pericol grav sãnãtatea umanã; 5. nerespectarea restricţiilor şi a interdicţiilor la vânat şi pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege şi în zonele cu regim de protecţie integralã, potrivit reglementãrilor specifice; 6. continuarea activitãţii dupã suspendarea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu; 7. nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrãşãmintelor chimice şi produselor de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate; 8. prezentarea, în lucrãrile privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilanţului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii şi informaţii false; 9. producerea şi/sau importul în scopul introducerii pe piaţã şi utilizarea unor substanţe şi preparate periculoase, farã respectarea prevederilor actelor normative în vigoare şi introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice naturã în scopul eliminãrii acestora; 10. importul şi exportul unor substanţe şi preparate periculoase interzise sau restricţionate; 11. transportul şi tranzitul de substariţe şi preparate periculoase, cu încãlcarea prevederilor legale în vigoare; 12. omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major; 13. producerea, livrarea şi utilizarea îngrãşãmintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor neautorizate; 14. desfãşurarea de cãtre persoanele juridice de activitãţi cu organisme modificate genetic sau produse ale acestora, fãrã a solicita şi obţine acordul de import/export şi/sau autorizaţiile prevãzute de reglementãrile specifice; 15. cultivarea plantelor superioare modificate genetic de cãtre persoanele fizice si juridice tarã autorizaţie din partea autoritãţii publice competente pentru agricultura şi fãrã contract cu titularii autorizaţiilor de introducere deliberata in mediu si pe piaţa a organismelor modificate genetic. (3) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani, urmãtoarele fapte, dacã au fost de naturã sã punã în pericol viaţa ori sãnãtatea umanã, animalã sau vegetalã: 1. nerespectarea interdicţiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protecţie a plantelor sau îngrãşãminte chimice; 2. provocarea, datoritã nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminãrii mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminãrii mediului, aplicarea necorespunzãtoare sau neluarea mãsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear; 3. descãrcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale sau provocarea, cu ştiinţã, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase. (4) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, urmãtoarele fapte: 1. continuarea activitãţii dupã dispunerea încetãrii acesteia; 2. neluarea mãsurilor de eliminare totalã a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri; 3. refuzul intervenţiei în cazul poluãrii accidentale a apelor şi a zonelor de coastã; 4. refuzul controlului, la introducerea şi scoaterea din ţarã a substanţelor şi preparatelor periculoase precum şi introducerea în ţarã a culturilor de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sãlbaticã, fãrã acordul eliberat de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului; 5. aplicarea necorespunzãtoare sau neluarea mãsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear; 6. provocarea, cu ştiinţã, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase. (5) În situaţia în care infracţiunile pedepsite conform alin. (3) şi (4) au pus în pericol sãnãtatea sau integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmãrile prevãzute în art. 182 din Codul penal ori au cauzat o pagubã materialã importantã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (6) Tentativa se pedepseşte. ART. 99 (1) Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de cãtre organele de urmãrire penalã, conform competenţelor legale. (2) Descoperirea şi stabilirea, în exercitarea atribuţiilor prevãzute de lege, de cãtre comisarii Gãrzii Naţionale de Mediu, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare, jandarmi şi personalul împuternicit din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, a sãvârşirii oricãreia dintre infracţiunile prevãzute la art. 98, se aduce de îndatã la cunoştinţa organului de urmãrire penalã competent potrivit legii de procedurã penalã.
CAP. XVI Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 100 În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã autoritatea publica centralã pentru protecţia mediului este Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor. ART. 101 În scopul aplicãrii eficiente a mãsurilor de protecţie a mediului domeniile şi dispoziţiile generale din prezenta ordonanţã de urgenţã se vor reglementa prin acte normative speciale. ART. 102 În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, titularii de activitãţi aflaţi în derularea procedurii de reglementare au obligaţia sã depunã la autoritatea competentã pentru protecţia mediului documentaţia completã, conform legislaţiei în vigoare la data solicitãrii actului de reglementare. ART. 103 Regulile generale privind respectarea regimului ariilor naturale protejate şi sancţionarea contravenţiilor se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã. ART. 104 Prezenta ordonanţã de urgenţã intrã în vigoare la 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, cu excepţia urmãtoarelor prevederi: a) art. 14 alin. (3) care intrã în vigoare la 1 ianuarie 2007 pentru activitãţile puse în funcţiune dupã 30 octombrie 1999; b) art. 14 alin. (3) care intrã în vigoare la 30 octombrie 2007 pentru activitãţile puse în funcţiune înainte de 30 octombrie 1999; c) art. 21 alin. 1) lit. d) şi e) care intrã în vigoare la 1 ianuarie 2007. ART. 105 La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã: a) <>Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; b) orice alte dispoziţii contrare.
PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemneazã: --------------- Ministrul mediului şi gospodãririi apelor, Sulfina Barbu
Ministrul agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale, Gheorghe Flutur
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului, Gheorghe Dobre
Ministrul finanţelor publice, Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu
Bucureşti, 22 decembrie 2005. Nr. 195.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
