Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
_________
*) Republicatã în temeiul <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 347/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004 şi a mai fost modificatã şi completatã prin:
- <>Legea nr. 309/2004 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004, abrogatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 21 iulie 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 260/2005 ;
- <>Legea nr. 482/2004 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004;
- <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 113/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 25 iulie 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 306/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 31 octombrie 2005;
- <>Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Domeniul de reglementare
Prezenta ordonanţã de urgenţã constituie cadrul prin care sunt reglementate intrarea, şederea şi ieşirea strãinilor pe teritoriul României sau de pe teritoriul României, drepturile şi obligaţiile acestora, precum şi mãsuri specifice de control al imigraţiei, în conformitate cu obligaţiile asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte.
ART. 2
Definiţii
Pentru scopurile prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtorul înţeles:
a) strãin - persoana care nu are cetãţenia românã sau cetãţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European;
b) apatrid - strãinul care nu are cetãţenia niciunui stat;
c) rezident - strãinul titular al unui permis de şedere temporarã sau al unei cãrţi de rezidenţã, acordate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã;
d) rezident permanent - strãinul titular al unui permis de şedere permanentã sau al unei cãrţi de rezidenţã permanentã, acordate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã;
e) sponsor - strãinul cu şedere legalã pe teritoriul României, care depune cerere pentru reîntregirea familiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã;
f) Centrul Naţional de Vize - structurã specializatã în cadrul Direcţiei generale afaceri consulare din Ministerul Afacerilor Externe, care contribuie la stabilirea şi realizarea politicii naţionale de vize a României, împreunã cu celelalte instituţii din administraţia publicã centralã, potrivit competenţelor stabilite prin lege;
g) vizã - autorizaţia, materializatã prin aplicarea unui colant sau a unei ştampile pe un document de trecere a frontierei de stat valabil, care permite strãinului supus acestei obligativitãţi sã se prezinte la un punct de trecere a frontierei pentru a solicita tranzitul sau şederea temporarã pentru o perioadã determinatã, cu îndeplinirea condiţiilor prevãzute de prezentul act normativ;
h) vizã de tranzit aeroportuar - autorizaţia acordatã de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, care permite strãinului sã treacã prin zona internaţionalã de tranzit a unui aeroport român, fãrã a intra pe teritoriul statului român, cu ocazia unei escale sau a unui transfer între douã tronsoane ale unui zbor internaţional;
i) drept de şedere - dreptul acordat strãinului de cãtre autoritãţile competente, de a rãmâne pe teritoriul României pentru o perioadã determinatã, în condiţiile legii;
j) permis de şedere - documentul de identitate care se elibereazã de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri, în condiţiile legii, strãinului cãruia i se prelungeşte dreptul de şedere în România sau celui cãruia i se acordã dreptul de şedere permanentã, dupã caz;
k) permis de şedere în scop de muncã - documentul de identitate care se elibereazã strãinului de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri, în condiţiile legii, şi atestã dreptul de şedere şi de muncã pe teritoriul României;
l) cãsãtorie de convenienţã - cãsãtoria încheiatã cu singurul scop de a eluda condiţiile de intrare şi şedere a strãinilor şi de a obţine dreptul de şedere pe teritoriul României;
m) interviu - discuţia purtatã de un reprezentant al autoritãţilor române cu persoana care solicitã acordarea vizei române sau prelungirea dreptului de şedere în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, în scopul obţinerii de informaţii suplimentare cu privire la datele înscrise în cererile formulate, motivele deplasãrii şi şederii în România şi veridicitatea documentelor prezentate;
n) ofiţer de interviu - lucrãtorul din cadrul Oficiului Român pentru Imigrãri, cu atribuţii în constatarea existenţei elementelor cãsãtoriei de convenienţã;
o) cercetãtor - strãinul, titular al unei diplome de absolvire a unor studii superioare de naturã sã îi permitã accesul la programe de doctorat şi care este acceptat de o unitate de cercetare-dezvoltare sã desfãşoare activitãţi de cercetare ştiinţificã în cadrul unui proiect.
ART. 3
Drepturile strãinilor
(1) Strãinii care locuiesc legal în România se bucurã de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, garantatã de Constituţie şi de alte legi, precum şi de drepturile prevãzute în tratatele internaţionale la care România este parte.
(2) Strãinii aflaţi legal în România se pot deplasa liber şi îşi pot stabili reşedinţa sau, dupã caz, domiciliul oriunde pe teritoriul României.
(3) Strãinii care locuiesc legal în România şi pãrãsesc temporar teritoriul statului român au dreptul de a reintra pe toatã durata valabilitãţii permisului de şedere.
(4) Pot beneficia de mãsuri de protecţie socialã din partea statului, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii români, numai strãinii cu reşedinţa sau domiciliul în România.
(5) Strãinii cãrora li s-a eliberat un document de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri au dreptul de a verifica datele personale înscrise în acesta şi, când este cazul, sã solicite corectarea sau eliminarea unor date care nu corespund realitãţii.
(6) Strãinii cuprinşi în învãţãmântul de toate gradele au acces, fãrã restricţii, la activitãţile şcolare şi de instruire în societate.
ART. 4
Obligaţiile strãinilor
(1) Pe timpul şederii în România strãinii sunt obligaţi sã respecte legislaţia românã.
(2) Strãinii nu pot organiza pe teritoriul României partide politice ori alte organizaţii sau grupãri similare acestora şi nici nu pot face parte din acestea, nu pot ocupa funcţii şi demnitãţi publice şi nu pot iniţia, organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranţei naţionale.
(3) Strãinii nu pot finanţa partide, organizaţii, grupãri sau manifestaţii ori întruniri dintre cele prevãzute la alin. (2).
(4) Strãinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi sã respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, dupã caz, de a rãmâne pe teritoriul României, sã nu rãmânã pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi sã depunã toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România pânã la expirarea acestei perioade.
(5) Strãinii care intrã pe teritoriul statului român sau care ies de pe acesta au obligaţia de a se supune controlului pentru trecerea frontierei de stat, potrivit legii.
(6) Strãinii aflaţi pe teritoriul României au obligaţia de a se supune, în condiţiile legii, controlului organelor de poliţie şi al celorlalte autoritãţi publice competente în acest sens.
ART. 5
Politica în domeniul imigraţiei
(1) Anual, prin hotãrâre a Guvernului, se stabilesc:
a) numãrul autorizaţiilor de muncã ce pot fi eliberate strãinilor, conform prevederilor legislaţiei speciale privind încadrarea în muncã şi detaşarea strãinilor pe teritoriul României;
b) cuantumul alocaţiilor necesare pentru hrãnirea, întreţinerea şi cazarea în centre, precum şi al celor pentru asistenţã medicalã şi spitalizare;
c) cuantumul sumelor reprezentând mijloacele corespunzãtoare atât pentru întreţinerea pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul cãtre alt stat, prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. c).
(2) Guvernul poate stabili, prin hotãrâre, ori de câte ori este cazul, introducerea ori suspendarea unor facilitãţi pe termen scurt, la acordarea dreptului de a intra sau, dupã caz, la prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României, pentru anumite categorii de strãini, precum şi perioadele pentru care se acordã, respectiv se suspendã aceste facilitãţi. Pe termen lung, Guvernul stabileşte strategia naţionalã în domeniul imigraţiei.
(3) Guvernul României, prin instituţiile abilitate, transmite Comisiei Europene şi guvernelor celorlalte state membre în timp util şi nu mai târziu de momentul în care sunt fãcute publice, informaţii privind:
a) proiectele de acte normative care propun mãsuri cu privire la lucrãtorii din state terţe şi membrii lor de familie, în ceea ce priveşte intrarea, şederea şi angajarea în muncã, precum şi realizarea egalitãţii de tratament în condiţiile de viaţã şi de muncã, drepturile salariale şi alte drepturi economice, promovarea integrãrii în forţa de muncã autohtonã şi în societate şi returnarea voluntarã în ţara de origine a unor astfel de persoane;
b) proiecte de acorduri cu privire la subiectele prevãzute la lit. a), precum şi proiectele de acorduri de cooperare pe care intenţioneazã sã le negocieze sau sã le renegocieze cu state terţe, când aceste acorduri conţin prevederi referitoare la subiectele menţionate la lit. a);
c) proiecte de acorduri privind condiţiile de şedere şi angajare în muncã a propriilor cetãţeni care lucreazã în state terţe şi a membrilor de familie ai acestora, pe care intenţioneazã sã le negocieze sau sã le renegocieze cu statele respective.
(4) Guvernul României transmite Comisiei Europene şi guvernelor celorlalte state membre textele actelor normative în vigoare, precum şi textele acordurilor încheiate cu state terţe, care reglementeazã subiectele menţionate la alin. (3) lit. a).
CAP. II
Dispoziţii generale privind intrarea, şederea şi ieşirea strãinilor
SECŢIUNEA 1
Intrarea strãinilor pe teritoriul României
ART. 6
Condiţii cu privire la intrarea strãinilor
(1) Intrarea pe teritoriul României poate fi permisã strãinilor care îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
a) posedã un document valabil de trecere a frontierei de stat, care este acceptat de statul român;
b) posedã viza românã acordatã în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã sau, dupã caz, posedã permis de şedere valabil, dacã prin înţelegeri internaţionale nu s-a stabilit altfel;
c) prezintã, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, documente care justificã scopul şi condiţiile şederii lor şi care fac dovada existenţei unor mijloace corespunzãtoare atât pentru întreţinere pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul cãtre alt stat în care existã siguranţa cã li se va permite intrarea;
d) prezintã garanţii cã li se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinaţie sau cã vor pãrãsi teritoriul României, în cazul strãinilor aflaţi în tranzit;
e) nu sunt incluşi în categoria strãinilor împotriva cãrora s-a instituit mãsura interzicerii intrãrii în România sau care au fost declaraţi indezirabili;
f) nu au încãlcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei sau, dupã caz, la intrarea pe teritoriul României ori nu au încercat sã treacã frontiera României cu documente false;
g) pe numele lor nu au fost introduse alerte în Sistemul Informatic Schengen în scopul refuzãrii intrãrii;
h) nu prezintã un pericol pentru apãrarea şi siguranţa naţionalã, ordinea, sãnãtatea ori morala publicã.
(2) Cetãţenilor strãini - membri de familie ai cetãţenilor români, precum şi strãinilor titulari ai unui drept de şedere permanentã pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene li se permite intrarea pe teritoriul României fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) lit. c) şi d).
(3) Strãinilor care staţioneazã în zonele de tranzit internaţional ale aeroporturilor, în zonele de tranzit la frontiera de stat sau în centrele de cazare care au regimul zonei de tranzit ori pe navele sau ambarcaţiunile ancorate în porturi maritime şi fluviale nu li se aplicã prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã referitoare la condiţiile de intrare şi de şedere a strãinilor pe teritoriul României.
(4) Intrarea strãinilor pe teritoriul României se poate face prin orice punct de trecere a frontierei de stat deschis traficului internaţional de persoane.
(5) Trecerea frontierei de stat române de cãtre strãini se poate face şi prin alte locuri, în condiţiile stabilite prin acorduri şi înţelegeri între România şi alte state.
ART. 7
Obligaţiile transportatorilor
(1) Este interzisã aducerea în România de cãtre companiile de transport a strãinilor care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b).
(2) În cazul nerespectãrii dispoziţiilor alin. (1), compania de transport respectivã este obligatã sã asigure transportul imediat al strãinilor în cauzã la locul de îmbarcare sau într-un alt loc pe care strãinii îl acceptã şi unde sunt acceptaţi. Dacã acest lucru nu este posibil, transportatorul este obligat sã asigure cheltuielile privind cazarea şi întreţinerea, precum şi toate celelalte cheltuieli determinate de îndepãrtarea de pe teritoriul României, denumitã în continuare îndepãrtare.
(3) Obligaţiile prevãzute la alin. (2) sunt aplicabile şi companiilor de transport cu care sosesc în România strãinii aflaţi în tranzit, dacã:
a) transportatorul care urmeazã sã-i preia pentru a-i duce în ţara de destinaţie refuzã sã-i îmbarce;
b) autoritãţile statului de destinaţie nu permit intrarea strãinilor şi îi returneazã în România.
ART. 8
Nepermiterea intrãrii în România
(1) Strãinilor li se refuzã intrarea pe teritoriul statului român dacã:
a) nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 6 alin. (1);
b) sunt semnalaţi de organizaţii internaţionale la care România este parte, precum şi de instituţii specializate în combaterea terorismului cã finanţeazã, pregãtesc, sprijinã în orice mod sau comit acte de terorism;
c) existã indicii cã fac parte din grupuri infracţionale organizate cu caracter transnaţional sau cã sprijinã în orice mod activitatea acestor grupuri;
d) existã motive serioase sã se considere cã au sãvârşit sau au participat la sãvârşirea unor infracţiuni contra pãcii şi omenirii ori a unor crime de rãzboi sau crime contra umanitãţii, prevãzute în convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) Organele poliţiei de frontierã pot refuza intrarea strãinilor pe teritoriul statului român şi în urmãtoarele situaţii:
a) au sãvârşit infracţiuni pe perioada altor şederi în România ori în strãinãtate împotriva statului sau a unui cetãţean român;
b) au introdus sau au încercat sã introducã ilegal în România alţi strãini;
c) suferã de maladii care pot pune în pericol grav sãnãtatea publicã, stabilite prin ordin al ministrului sãnãtãţii publice.
(3) Organele şi instituţiile care deţin date şi informaţii cu privire la existenţa unor situaţii de natura celor prevãzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia sã informeze Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã şi Oficiul Român pentru Imigrãri sau formaţiunile teritoriale ale acestora.
(4) Mãsura nepermiterii intrãrii în România se motiveazã de organele poliţiei de frontierã şi se comunicã imediat persoanei în cauzã şi Direcţiei generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
ART. 9
Obligaţiile strãinului
(1) Strãinul cãruia i-a fost refuzatã intrarea în România este obligat sã pãrãseascã imediat punctul de trecere a frontierei de stat cãtre ţara de origine sau orice altã destinaţie pe care o doreşte, cu excepţia teritoriului României.
(2) În cazul în care pãrãsirea imediatã a punctului de trecere a frontierei de stat de cãtre strãinul prevãzut la alin. (1) nu este posibilã, organele poliţiei de frontierã pot lua mãsura cazãrii acestuia într-un spaţiu sau loc amenajat în acest scop în zona de tranzit, pus la dispoziţie de administratorul punctului de trecere a frontierei, pânã la încetarea motivelor care fac imposibilã plecarea acestuia, dar nu mai mult de 24 de ore de la data cazãrii.
ART. 10
Documente de trecere a frontierei de stat acceptate de statul român
(1) Urmãtoarele documente de trecere a frontierei de stat sunt acceptate de România, cu condiţia ca acestea sã ateste identitatea şi cetãţenia sau, dupã caz, calitatea de apatrid a deţinãtorului:
a) paşapoartele, titlurile de voiaj, carnetele de marinar sau alte documente similare eliberate, la standardele cerute de practica internaţionalã, de cãtre statele, teritoriile sau entitãţile internaţionale recunoscute de România;
b) cartea de identitate sau alte documente similare, pe bazã de reciprocitate sau unilateral, pentru cetãţenii aparţinând statelor stabilite prin hotãrâre a Guvernului României;
c) documentele de cãlãtorie ale refugiaţilor, eliberate în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor, şi documentele de cãlãtorie eliberate strãinilor cãrora li s-a acordat protecţie umanitarã condiţionatã;
d) documentele de cãlãtorie ale apatrizilor, eliberate de statele în care aceştia îşi au domiciliul.
(2) Strãinii incluşi într-un document de trecere a frontierei de stat aparţinând altei persoane pot intra sau ieşi în/din România numai împreunã cu titularul acestuia.
(3) Strãinii pot intra şi ieşi în/din România şi pe baza unui paşaport colectiv, numai în grup, cu condiţia ca fiecare membru al grupului sã posede un document individual care atestã identitatea şi în care este aplicatã fotografia titularului, iar conducãtorul grupului sã fie în posesia unui document individual de trecere a frontierei de stat.
(4) Elevii care sunt rezidenţi într-un stat membru al Uniunii Europene, care cãlãtoresc sau tranziteazã teritoriul României în cadrul unei excursii şcolare, pot intra şi ieşi în/din România şi pe baza listei de participanţi la care face referire art. 26 alin. (3) lit. b), emisã în conformitate cu Decizia Consiliului nr. 94/795/JHA cu privire la o acţiune comunã adoptatã de Consiliu în baza articolului K.3.2.b al Tratatului asupra Uniunii Europene, referitoare la facilitãţile de cãlãtorie pentru elevii din ţãrile terţe care au rezidenţã într-un stat membru, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. 327 din 19 decembrie 1994, cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) lista de participanţi sã includã o fotografie recentã pentru fiecare participant care nu posedã un document individual în care este aplicatã fotografia titularului;
b) autoritatea responsabilã din statul membru sã confirme statutul de rezident al strãinilor incluşi pe lista de participanţi şi autenticitatea datelor prezentate în acest document;
c) statul membru în care elevii au reşedinţa sã informeze statul român cu privire la excursie şi lista de participanţi pe care o doreşte a fi recunoscutã ca document de cãlãtorie pentru trecerea frontierei de stat române.
(5) La propunerea Ministerului Afacerilor Externe şi a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Guvernul va da publicitãţii lista cuprinzând documentele de trecere a frontierei de stat acceptate de statul român pentru intrarea în ţarã, emise de statele sau entitãţile internaţionale recunoscute de România.
(6) Din considerente umanitare sau în aplicarea unor acorduri ori înţelegeri internaţionale la care România este parte, Guvernul României poate aproba, prin hotãrâre, şi alte documente pe baza cãrora se poate permite intrarea pe teritoriul României.
SECŢIUNEA a 2-a
Şederea strãinilor în România
ART. 11
Dispoziţii generale privind şederea strãinilor
(1) Strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere.
(2) În cazul în care prin convenţiile internaţionale sau actele normative prin care se desfiinţeazã unilateral regimul de vize nu este prevãzutã perioada pentru care vizele sunt desfiinţate, strãinilor care nu au obligaţia obţinerii vizei pentru a intra în România li se permite accesul pe teritoriul statului român şi pot sã rãmânã pânã la 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrãri în ţarã.
ART. 12
Condiţii cu privire la gãzduirea strãinilor
(1) Strãinul intrat legal pe teritoriul României are obligaţia sã anunţe despre aceasta organul de poliţie competent teritorial, în termen de 3 zile de la data intrãrii. Fac excepţie cetãţenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi ale Spaţiului Economic European.
(2) În situaţia cazãrii în hoteluri sau în alte amenajãri turistice, strãinul va îndeplini formalitãţile de luare în evidenţã la administraţia locului respectiv care, în termen de 24 de ore, va comunica datele necesare organului de poliţie competent teritorial.
ART. 13
Informarea autoritãţilor cu privire la schimbãrile intervenite în situaţia strãinului
(1) Pe durata şederii în România strãinii sunt obligaţi sã declare la formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri, care le-a acordat dreptul de şedere, urmãtoarele:
a) orice modificare intervenitã în situaţia personalã, în special schimbarea cetãţeniei, încheierea, desfacerea sau anularea cãsãtoriei, naşterea unui copil, decesul unui membru de familie aflat pe teritoriul României;
b) orice modificare intervenitã în legãturã cu angajarea sa în muncã;
c) pierderea, prelungirea valabilitãţii sau schimbarea documentului de trecere a frontierei de stat.
(2) Strãinul care îşi schimbã domiciliul sau reşedinţa este obligat ca, în termen de 15 zile de la data mutãrii la noua adresã, sã se prezinte la formaţiunea Oficiului Român pentru Imigrãri competentã teritorial, pentru luarea în evidenţã şi efectuarea menţiunilor corespunzãtoare în documentul de identitate.
(3) Furtul sau pierderea documentelor de trecere a frontierei de stat va fi declaratã organului de poliţie competent teritorial.
(4) Declaraţiile prevãzute la alin. (1) se fac în termen de 30 de zile, iar cele prevãzute la alin. (3), în termen de 48 de ore.
SECŢIUNEA a 3-a
Ieşirea strãinilor de pe teritoriul României
ART. 14
Ieşirea strãinilor
(1) În cazul în care strãinul nu mai este în posesia documentului de trecere a frontierei de stat în baza cãruia a intrat în ţarã, acesta trebuie sã prezinte la ieşirea din România un nou document valabil de trecere a frontierei de stat.
(2) Ieşirea din ţarã a strãinilor care au cetãţenia mai multor state se face pe baza documentului de trecere a frontierei de stat cu care au intrat. În cazuri deosebite, organele poliţiei de frontierã pot permite ieşirea din ţarã şi în baza documentului care atestã o altã cetãţenie.
ART. 15
Nepermiterea ieşirii
(1) Strãinului nu i se permite ieşirea din ţarã în urmãtoarele situaţii:
a) este învinuit sau inculpat într-o cauzã penalã şi magistratul dispune instituirea mãsurii interdicţiei de pãrãsire a localitãţii sau a ţãrii;
b) a fost condamnat prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi are de executat o pedeapsã privativã de libertate.
(2) În situaţiile prevãzute la alin. (1) mãsura de a nu permite ieşirea de pe teritoriul României va fi luatã de organul competent din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative numai în baza solicitãrii scrise a procurorului, a instanţelor judecãtoreşti şi a organelor prevãzute de lege care au atribuţii de punere în executare a pedepsei închisorii.
(3) În toate situaţiile se vor preciza motivele pentru care se solicitã mãsura şi, dupã caz, vor fi prezentate documentele doveditoare.
(4) Nepermiterea ieşirii din ţarã se realizeazã prin:
a) instituirea consemnului nominal în sistemul de evidenţã a traficului la frontiera de stat, de cãtre Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã;
b) aplicarea în documentele de trecere a frontierei de stat a ştampilei cu simbolul "C" de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri şi formaţiunile sale teritoriale.
ART. 16
Încetarea mãsurii de nepermitere a ieşirii
(1) Revocarea mãsurii se va face prin anularea consemnului nominal sau prin aplicarea ştampilei cu simbolul "L" în documentul de trecere a frontierei de stat, la solicitarea scrisã a autoritãţii publice cãreia îi revine o astfel de competenţã potrivit legii, pentru cazurile prevãzute la art. 15 alin. (1).
(2) Mãsura de nepermitere a ieşirii înceteazã de drept dacã strãinul aflat în una dintre situaţiile prevãzute la art. 15 dovedeşte, cu documente emise de autoritãţile competente, potrivit legii, organului abilitat din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative cã:
a) s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã ori s-a dispus încetarea urmãririi penale, a fost achitat sau s-a dispus încetarea procesului penal;
b) a executat pedeapsa, a fost graţiat, beneficiazã de amnistie sau a fost condamnat, prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã, cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei.
CAP. III
Regimul acordãrii vizelor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 17
Forma şi conţinutul vizei
Forma, conţinutul şi elementele de securizare ale vizei se aprobã prin hotãrâre a Guvernului României, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe cu consultarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi în conformitate cu standardele Uniunii Europene în domeniu.
ART. 18
Limitele drepturilor conferite de vizã
(1) Viza dã dreptul titularului de a intra pe teritoriul României numai în situaţia în care, în momentul prezentãrii acestuia în punctul de trecere a frontierei de stat, se constatã de cãtre organele Poliţiei de Frontierã Române cã nu existã vreunul dintre motivele de nepermitere a intrãrii în România, prevãzute la art. 8 alin. (1) şi (2).
(2) Dreptul de şedere acordat prin vizã se poate exercita numai în perioada de valabilitate a vizei.
ART. 19
Exceptarea de la regimul obligativitãţii vizelor
(1) Sunt exceptaţi de la obligativitatea vizelor cetãţenii statelor cu care România a încheiat acorduri în acest sens, în condiţiile şi pentru perioadele de şedere stabilite prin aceste acorduri.
(2) Strãinii piloţi de aeronave şi ceilalţi membri ai echipajului, titulari ai unei licenţe de zbor sau ai unui certificat de echipaj, prevãzute la anexa nr. 9 la Convenţia privind aviaţia civilã internaţionalã, semnatã la Chicago la 7 decembrie 1944, sunt scutiţi de obligativitatea de a avea paşaport şi de a avea vizã numai în situaţiile în care se aflã în exerciţiul funcţiunii şi:
a) nu pãrãsesc aeroportul de escalã;
b) nu pãrãsesc aeroportul de destinaţie;
c) nu pãrãsesc teritoriul oraşului situat în apropierea aeroportului;
d) nu pãrãsesc aeroportul decât pentru a merge la un alt aeroport românesc.
(3) Guvernul poate stabili, prin hotãrâre, exceptarea unilateralã a unor categorii de strãini de la obligativitatea vizelor.
SECŢIUNEA a 2-a
Tipuri de vize
ART. 20
Tipuri de vize
În funcţie de scopurile pentru care se acordã, vizele pot fi:
a) viza de tranzit aeroportuar, identificatã prin simbolul A;
b) viza de tranzit, identificatã prin simbolul B;
c) viza de scurtã şedere, identificatã prin simbolul C;
d) viza de lungã şedere, identificatã prin unul dintre urmãtoarele simboluri, în funcţie de activitatea pe care urmeazã sã o desfãşoare în România strãinul cãruia i-a fost acordatã:
(i) desfãşurarea de activitãţi economice, identificatã prin simbolul D/AE;
(ii) desfãşurarea de activitãţi profesionale, identificatã prin simbolul D/AP;
(iii) desfãşurarea de activitãţi comerciale, identificatã prin simbolul D/AC;
(iv) angajare în muncã, identificatã prin simbolul D/AM;
(v) studii, identificatã prin simbolul D/SD;
(vi) reîntregirea familiei, identificatã prin simbolul D/VF;
(vii) activitãţi religioase sau umanitare, identificatã prin simbolul D/RU;
(viii) activitãţi de cercetare ştiinţificã, identificatã prin simbolul D/CS;
(ix) viza diplomaticã şi viza de serviciu, identificatã prin simbolul DS;
(x) alte scopuri, identificatã prin simbolul D/AS.
ART. 21
Viza de tranzit aeroportuar
Viza de tranzit aeroportuar este obligatorie pentru cetãţenii statelor cuprinse în lista stabilitã în anexa nr. 3 la Instrucţiunile consulare comune adoptate prin decizie a Consiliului Uniunii Europene sau în baza deciziilor Consiliului Uniunii Europene. Acelaşi regim se aplicã şi strãinilor care, fãrã a fi cetãţeni ai acestor state, sunt în posesia unui document de trecere a frontierei de stat, eliberat de autoritãţile statelor respective.
ART. 22
Viza de tranzit
Viza de tranzit este viza care permite unui strãin sã tranziteze teritoriul României. Viza de tranzit poate fi eliberatã pentru unul, douã sau mai multe tranzituri, fãrã ca durata fiecãrui tranzit sã depãşeascã 5 zile.
ART. 23
Viza de scurtã şedere
(1) Viza de scurtã şedere este viza care permite strãinilor sã solicite intrarea pe teritoriul României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei şederi neîntrerupte sau a mai multor şederi a cãror duratã sã nu depãşeascã 90 de zile, în decurs de 6 luni de la data primei intrãri. Acest tip de vizã poate fi eliberat cu una sau mai multe intrãri.
(2) În situaţia în care data intrãrii pe teritoriul României nu poate fi stabilitã pe baza menţiunilor din documentul de cãlãtorie al strãinului, Oficiul Român pentru Imigrãri procedeazã potrivit prevederilor art. 11 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 562/2006 privind crearea unui cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere (Codul frontierelor Schengen), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L105 din 13 aprilie 2006.
(3) În cazul strãinilor care cãlãtoresc în mod frecvent în România, pentru relaţii de afaceri-cooperare, la solicitarea autoritãţilor administrative centrale sau a societãţilor comerciale cu mare capacitate economico-financiarã, viza de scurtã şedere cu intrãri multiple poate fi acordatã şi pe o perioadã de un an şi, în mod excepţional, pe o perioadã de pânã la 5 ani. Şi în aceste situaţii durata şederii nu poate depãşi 90 de zile în decurs de 6 luni.
(4) Viza de scurtã şedere se acordã pentru urmãtoarele scopuri:
a) misiune - strãinilor care, pentru raţiuni ce ţin de funcţia lor politicã, administrativã sau de utilitate publicã, trebuie sã se deplaseze în România. Acest tip de vizã se elibereazã strãinilor care îndeplinesc funcţii în cadrul guvernelor, administraţiilor publice sau organizaţiilor internaţionale, precum şi pentru cei care, prin scopul şederii lor în România, prezintã interes pentru relaţiile dintre statul român şi statul de apartenenţã. Acest tip de vizã se poate elibera şi membrilor de familie care îi însoţesc pe aceştia;
b) turism - pentru strãinul care urmeazã sã cãlãtoreascã în România pentru motive turistice;
c) vizitã - pentru strãinul care intenţioneazã sã se deplaseze în România în vizitã la cetãţeni români sau strãini posesori ai unui permis de şedere valabil;
d) afaceri - pentru strãinul care intenţioneazã sã cãlãtoreascã în România în scopuri economice sau comerciale, pentru contracte ori tratative, pentru învãţarea sau verificarea folosirii şi funcţionãrii bunurilor achiziţionate ori vândute în cadrul contractelor comerciale şi de cooperare industrialã, precum şi pentru strãinul care este sau urmeazã sã devinã asociat ori acţionar al unei societãţi comerciale din România;
e) transport - pentru strãinul care urmeazã sã cãlãtoreascã pentru perioade scurte, în scopul desfãşurãrii unor activitãţi profesionale legate de transportul de mãrfuri sau de persoane;
f) activitãţi sportive - pentru strãinul care urmeazã sã intre în România pe o duratã limitatã în vederea participãrii la competiţii sportive;
g) activitãţi culturale, ştiinţifice, umanitare, tratament medical de scurtã duratã sau alte activitãţi care nu contravin legilor române - în condiţiile justificãrii prezenţei în România.
(5) Dreptul de şedere pe teritoriul României, conferit strãinului prin viza de scurtã şedere, nu poate fi prelungit.
ART. 24
Viza de lungã şedere
(1) Viza de lungã şedere se acordã strãinilor, la cerere, pe o perioadã de 90 de zile, cu una sau mai multe cãlãtorii, pentru urmãtoarele scopuri:
a) desfãşurarea de activitãţi economice - strãinilor care urmeazã sã desfãşoare activitãţi economice în mod independent sau în cadrul unor asociaţii familiale, în condiţiile legii privind organizarea şi desfãşurarea unor activitãţi economice de cãtre persoane fizice;
b) desfãşurarea de activitãţi profesionale - strãinilor care au dreptul de a exercita în mod individual profesii pe teritoriul României în baza unor legi speciale;
c) desfãşurarea de activitãţi comerciale - strãinilor care sunt sau urmeazã sã devinã acţionari sau asociaţi cu atribuţii de conducere şi administrare a unor societãţi comerciale din România;
d) angajare în muncã - strãinilor care urmeazã sã intre în România în vederea încadrãrii în muncã. Viza acordatã în acest scop se va elibera şi sportivilor care urmeazã sã evolueze în cadrul unor cluburi sau echipe din România, în baza unui contract individual de muncã sau a unei convenţii civile în condiţiile legii;
e) studii - strãinilor care urmeazã sã intre în România pentru a urma cursuri în învãţãmântul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, dupã caz, ori pentru obţinerea unor titluri ştiinţifice în cadrul instituţiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii;
f) reîntregirea familiei - strãinilor care urmeazã sã intre în România în scopul redobândirii unitãţii familiale;
g) activitãţi religioase sau umanitare - strãinilor care urmeazã sã intre în România pentru a desfãşura activitãţi în domeniul cultelor recunoscute, la cererea acestora, sau în scop umanitar;
h) activitãţi de cercetare ştiinţificã - strãinilor care urmeazã sã intre în România pentru desfãşurarea de activitãţi de cercetare ştiinţificã.
i) alte scopuri.
(2) Viza de lungã şedere permite strãinilor intraţi pe teritoriul României sã solicite prelungirea dreptului de şedere temporarã şi sã obţinã un permis de şedere.
ART. 25
Viza diplomaticã şi viza de serviciu
(1) Viza diplomaticã şi viza de serviciu permit intrarea în România, pentru o şedere, de regulã, de lungã duratã, strãinilor titulari ai unui paşaport diplomatic, respectiv de serviciu, care urmeazã sã îndeplineascã o funcţie oficialã ca membri ai unei reprezentanţe diplomatice sau ai unui oficiu consular al statului de apartenenţã în România.
(2) Aceste tipuri de vize se elibereazã titularilor de paşapoarte diplomatice, respectiv de serviciu sau asimilate acestora, la solicitarea Ministerului Afacerilor Externe al statului trimiţãtor sau a unei reprezentanţe diplomatice ori consulare a acestuia, precum şi membrilor de familie, împreunã cu care titularul locuieşte, şi sunt valabile pe perioada misiunii sau în conformitate cu înţelegerile bilaterale la care România este parte.
ART. 26
Viza colectivã
(1) Viza colectivã este o vizã de tranzit sau de scurtã şedere acordatã în scop turistic şi pentru o perioadã care sã nu depãşeascã 30 de zile, eliberatã unui grup de strãini, constituit anterior solicitãrii, cu condiţia ca membrii acestuia sã intre, sã rãmânã şi sã pãrãseascã teritoriul României în grup.
(2) Acest tip de vizã este eliberat pentru grupuri compuse dintr-un numãr de minimum 5 şi maximum 50 de persoane. Conducãtorul grupului trebuie sã dispunã de un paşaport individual şi, dupã caz, de o vizã individualã.
(3) În cazul unor grupuri organizate de elevi care sunt cetãţeni ai unor state pentru care existã obligativitatea vizei şi sunt rezidenţi într-un stat membru al Uniunii Europene, care cãlãtoresc în România, în cadrul unor excursii şcolare sau se aflã în tranzit, se poate permite intrarea fãrã vizã, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) grupul sã fie însoţit de un cadru didactic din partea şcolii care organizeazã excursia;
b) sã existe o listã oficialã a participanţilor dupã care aceştia sã poatã fi identificaţi;
c) participanţii sã fie în posesia unor documente valabile de trecere a frontierei de stat.
SECŢIUNEA a 3-a
Condiţii generale de acordare a vizelor
ART. 27
Acordarea vizei române
(1) Viza românã poate fi acordatã strãinilor, la cerere, în condiţiile şi pentru scopurile prevãzute în prezentul capitol.
(2) Viza românã se acordã numai dacã:
a) sunt îndeplinite condiţiile cu privire la intrarea în România, prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. a), c)-h);
b) nu existã vreunul dintre motivele de nepermitere a intrãrii pe teritoriul României, prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d);
c) pe numele strãinului nu a fost introdusã alertã privind refuzul eliberãrii vizei în Sistemul informatic integrat pe probleme de migraţie, azil şi vize;
d) pe numele strãinului nu au fost primite semnalãri privind nepermiterea intrãrii din partea reprezentanţilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European, precum şi ai statelor pãrţi la Acordul privind eliminarea treptatã a controalelor la frontierele comune, semnat la Schengen la 14 iunie 1985, denumit în continuare Acordul Schengen, în cadrul cooperãrii consulare;
e) nu existã motive sã se considere cã viza este solicitatã în scopul migrãrii ilegale;
f) strãinul nu a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni sãvârşite în strãinãtate, incompatibile cu scopul pentru care solicitã acordarea vizei;
g) sunt îndeplinite condiţiile generale prevãzute în prezenta secţiune, precum şi condiţiile speciale de acordare a vizei în funcţie de scopul pentru care este solicitatã.
ART. 28
Condiţii cu privire la valabilitatea documentelor de cãlãtorie
(1) Valabilitatea documentului de cãlãtorie în care urmeazã sã fie aplicatã viza trebuie sã depãşeascã valabilitatea vizei solicitate cu cel puţin 3 luni.
(2) Pe cale de excepţie, pentru motive de urgenţã, cu caracter umanitar sau de interes naţional ori în virtutea unor obligaţii internaţionale asumate de România, pot fi acordate vize şi strãinilor care se aflã în posesia unor documente de trecere a frontierei de stat, a cãror valabilitate este mai micã decât cea prevãzutã la alin. (1), cu condiţia ca durata de valabilitate a vizei sã nu o depãşeascã pe cea a documentului.
ART. 29
Condiţii cu privire la solicitarea vizei
(1) Cererea de acordare a vizei trebuie sã fie însoţitã de documentul de trecere a frontierei de stat, valabil potrivit art. 28, în care sã poatã fi aplicatã viza, de documente care sã justifice scopul şi condiţiile cãlãtoriei, precum şi de dovada cã posedã mijloace de întreţinere pe timpul şederii în România şi pentru a pãrãsi teritoriul României.
(2) Pot fi acceptate ca dovadã a mijloacelor de întreţinere sumele de bani în valutã convertibilã, cecuri de cãlãtorie, carnete de cec asupra unui cont în devize, cãrţi de credit cu extrasul de cont pentru acestea, emis cu cel mult douã zile înaintea solicitãrii vizei, sau orice alte mijloace care dovedesc existenţa resurselor financiare corespunzãtoare.
(3) La depunerea cererii de acordare a vizei române, solicitantul este, de regulã, chemat la interviu.
(4) Cererea de acordare a vizei de intrare în România nu se preia în urmãtoarele cazuri:
a) nu este însoţitã de documentele prevãzute la alin. (1);
b) în urma interviului nu s-a demonstrat buna-credinţã a solicitantului sau a rezultat cã strãinul nu îndeplineşte condiţiile generale şi speciale pentru acordarea vizei române prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã.
(5) La solicitarea vizei de intrare în România strãinii trebuie sã se prezinte personal la autoritãţile competente sã acorde viza.
(6) Pot face excepţie de la prevederile alin. (3) şi (5) personalitãţile marcante ale vieţii sociale, culturale, politice sau economice ori cazurile în care strãinii trebuie sã parcurgã o distanţã foarte mare pentru a se prezenta la misiunea diplomaticã sau la oficiul consular şi numai dacã nu existã niciun dubiu cu privire la buna-credinţã a solicitantului, precum şi în cazul unor grupuri organizate, când un organism recunoscut şi demn de încredere rãspunde de buna-credinţã a solicitanţilor.
ART. 30
Organele competente sã acorde viza românã
(1) Viza românã se acordã de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.
(2) Lista statelor ai cãror cetãţeni au nevoie de vizã pentru a intra pe teritoriul României este cea prevãzutã în anexa nr. I la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţãrilor terţe ai cãror resortisanţi trebuie sã deţinã vizã pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţãrilor terţe ai cãror resortisanţi sunt exoneraţi de aceastã obligaţie, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene seria L nr. 81 din 21 martie 2001.
(3) Viza de scurtã şedere se acordã de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, astfel:
a) fãrã aprobarea prealabilã a Centrului Naţional de Vize, pentru strãinii care provin din statele prevãzute în lista menţionatã la alin. (2), pentru care nu este necesarã procedura invitaţiei;
b) cu aprobarea prealabilã a Centrului Naţional de Vize, pentru strãinii care provin din statele menţionate în lista prevãzutã la art. 37 alin. (2).
(4) În vederea aprobãrii cererilor pentru acordarea vizelor de scurtã şedere, Centrul Naţional de Vize solicitã avizul Oficiului Român pentru Imigrãri numai în cazurile stabilite prin protocol aprobat prin ordin comun al ministrului afacerilor externe şi al ministrului internelor şi reformei administrative.
(5) Avizul Oficiului Român pentru Imigrãri prevãzut la alin. (4) constatã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), f), g) şi h), art. 8 alin. (1) lit. b)-d), precum şi la art. 27 alin. (2) lit. c) şi e).
(6) Oficiul Român pentru Imigrãri emite avizul în termen de pânã la 7 zile lucrãtoare de la data primirii solicitãrii Centrului Naţional de Vize. În situaţii temeinic justificate, termenul poate fi prelungit cu pânã la 7 zile lucrãtoare.
(7) Viza de lungã şedere se acordã de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, cu aprobarea Centrului Naţional de Vize, numai dupã obţinerea avizului Oficiului Român pentru Imigrãri.
(8) Avizul Oficiului Român pentru Imigrãri prevãzut la alin. (7) constatã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), f), g) şi h), art. 8 alin. (1) lit. b)-d), art. 27 alin. (2) lit. c) şi e), precum şi a condiţiilor speciale pentru fiecare tip de vizã.
(9) Oficiul Român pentru Imigrãri emite avizul în termen de pânã la 30 de zile de la data primirii solicitãrii Ministerului Afacerilor Externe.
(10) Viza de lungã şedere pentru strãinii care sunt membri de familie ai cetãţenilor români se acordã de misiunile diplomatice şi de oficiile consulare ale României, fãrã plata taxelor consulare.
ART. 31
Eliberarea vizei române
Viza se elibereazã de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României numai dacã la data eliberãrii vizei mai sunt îndeplinite condiţiile ce au stat la baza aprobãrii acesteia.
ART. 32
Acordarea vizei române de cãtre organele poliţiei de frontierã
Vizele de scurtã şedere şi de tranzit se pot acorda, cu titlu de excepţie, şi de cãtre organele poliţiei de frontierã, în punctele de trecere a frontierei de stat, în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 415/2003 privind eliberarea vizelor la frontierã, inclusiv marinarilor în tranzit, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 64 din 7 martie 2003, şi ale Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind crearea unui cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere (Codul Frontierelor Schengen), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 105 din 13 aprilie 2006.
ART. 33
Anularea şi revocarea vizei
(1) Viza poate fi anulatã sau revocatã, în strãinãtate de cãtre misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în ţarã de cãtre Direcţia generalã afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la solicitarea motivatã a organelor poliţiei de frontierã, cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei de stat, ori a Oficiului Român pentru Imigrãri atunci când strãinii se aflã pe teritoriul statului român. Punerea în executare a mãsurii anulãrii sau revocãrii vizei în ţarã se face de cãtre organele poliţiei de frontierã ori, dupã caz, ale Oficiului Român pentru Imigrãri.
(2) Autoritãţile prevãzute la alin. (1) pot lua mãsura anulãrii vizei în urmãtoarele situaţii:
a) se constatã cã la data solicitãrii vizei strãinii nu îndeplineau condiţiile prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã;
b) strãinii au obţinut viza de intrare pe baza unor documente sau informaţii false;
c) strãinii au introdus sau au încercat sã introducã ilegal în România alţi strãini ori au înlesnit transportul sau cazarea acestora;
d) strãinii au încãlcat reglementãrile vamale sau cele privind frontiera de stat.
(3) Mãsura revocãrii vizei poate fi dispusã de cãtre autoritãţile prevãzute la alin. (1) în urmãtoarele situaţii:
a) strãinii nu mai îndeplinesc condiţiile cerute la acordarea vizei;
b) nu se respectã scopul pentru care a fost acordatã viza de intrare;
c) dupã acordarea vizei strãinii au fost declaraţi indezirabili.
(4) Decizia de anulare sau, dupã caz, de revocare a vizei se comunicã strãinului, în scris, împreunã cu motivele care au stat la baza acesteia, de cãtre misiunea diplomaticã sau de oficiul consular care a acordat viza, atunci când solicitantul se aflã în strãinãtate, de cãtre organele poliţiei de frontierã, atunci când acesta se aflã în punctul de trecere a frontierei de stat, şi de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri, prin decizia de returnare prevãzutã la art. 82, atunci când cel în cauzã se aflã în România. De la data comunicãrii, anularea produce efecte retroactive, iar revocarea produce efecte numai pentru viitor.
(5) Cu ocazia comunicãrii deciziei se aplicã pe vizã ştampila cu inscripţia "ANULAT".
(6) La controlul pentru trecerea frontierei de stat organele poliţiei de frontierã limiteazã perioada de valabilitate a vizei în situaţia în care constatã cã strãinul nu posedã mijloacele de întreţinere pentru întreaga perioadã de valabilitate a acesteia. Limitarea vizei se materializeazã prin înscrierea pe vizã a perioadei pentru care strãinul are mijloace de întreţinere, potrivit legii.
SECŢIUNEA a 4-a
Condiţii speciale de acordare a vizelor de tranzit aeroportuar, de tranzit şi de scurtã şedere
ART. 34
Condiţii de acordare a vizei de tranzit aeroportuar
(1) Viza de tranzit aeroportuar se acordã de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu aprobarea prealabilã a Direcţiei generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cetãţenilor proveniţi din statele prevãzute în lista întocmitã de Ministerul Afacerilor Externe în acest scop, în condiţiile existenţei vizei unui stat terţ, care permite strãinilor continuarea cãlãtoriei. Aceastã vizã se poate acorda în condiţiile prezentãrii biletului de avion valabil pânã la destinaţie şi permite strãinilor rãmânerea în zona aeroportuarã cel mult 5 zile.
(2) Acest tip de vizã nu este necesar în cazul:
a) membrilor echipajelor aeronavelor;
b) posesorilor de paşapoarte diplomatice şi de serviciu sau asimilate acestora;
c) posesorilor de permise de rezidenţã sau documente echivalente eliberate de statele membre ale Uniunii Europene;
d) posesorilor de vize eliberate de un stat membru al Uniunii Europene.
ART. 35
Condiţii de acordare a vizei de tranzit
(1) Viza de tranzit se acordã solicitanţilor în urmãtoarele condiţii:
a) sunt în posesia vizei unui stat terţ şi, dacã este cazul, a unui stat limitrof României, care permite strãinilor continuarea cãlãtoriei;
b) posedã bilet de cãlãtorie valabil pânã la destinaţie sau prezintã permisul de conducere, cartea verde şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducãtorilor auto.
(2) Sunt exceptaţi de la îndeplinirea condiţiei prevãzute la alin. (1) lit. b) însoţitorii conducãtorilor auto, care cãlãtoresc împreunã cu aceştia.
ART. 36
Condiţii de acordare a vizelor de scurtã şedere
(1) În funcţie de scopul pentru care a fost solicitatã viza de scurtã şedere, este necesarã îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) misiune - viza se acordã strãinilor care fac dovada cã au una dintre calitãţile prevãzute la art. 23 alin. (4) lit. a) şi se deplaseazã în România în virtutea acestor calitãţi;
b) turism - viza se acordã strãinilor, dacã prezintã:
(i) voucher sau rezervare fermã la o unitate de cazare turisticã şi itinerarul cãlãtoriei;
(ii) bilet de cãlãtorie valabil pânã la destinaţie sau permisul de conducere, cartea verde şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducãtorilor auto;
(iii) asigurare medicalã;
(iv) dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 50 euro/zi pentru întreaga perioadã, dar nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valutã convertibilã;
c) vizitã - viza se acordã strãinilor, dacã prezintã:
(i) bilet de cãlãtorie valabil pânã la destinaţie sau permisul de conducere, cartea verde şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducãtorilor auto;
(ii) asigurare medicalã;
(iii) invitaţie autentificatã din partea persoanei vizitate, din care sã rezulte cã aceasta va asigura costurile privind îndepãrtarea, în cazul în care strãinul invitat nu pãrãseşte România pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã, precum şi, atunci când persoana vizitatã se obligã, mijloacele de întreţinere şi cazarea strãinului;
(iv) dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 50 euro/zi pentru întreaga perioadã, dar nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valutã convertibilã, dacã persoana vizitatã nu asigurã mijloacele de întreţinere;
(v) dovada asigurãrii condiţiilor de cazare, sub forma unei rezervãri ferme la o unitate de cazare, a unui act de proprietate sau de închiriere a unei locuinţe în România pe numele solicitantului, dacã persoana vizitatã nu asigurã cazarea;
d) afaceri - viza se acordã strãinilor, dacã prezintã:
(i) bilet de cãlãtorie valabil pânã la destinaţie sau permisul de conducere, cartea verde şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducãtorilor auto;
(ii) asigurare medicalã;
(iii) invitaţie din partea unei societãţi comerciale sau autoritãţi publice de a participa la întâlniri, conferinţe, târguri ori congrese având legãturã cu comerţul sau cu industria, din care sã rezulte faptul cã societatea comercialã ori autoritatea publicã respectivã va asigura costurile privind îndepãrtarea, în cazul în care strãinul invitat nu pãrãseşte România pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau prin alte documente care dovedesc scopul cãlãtoriei;
(iv) dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 50 euro/zi pentru întreaga perioadã, dar nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valutã convertibilã;
(v) dovada asigurãrii condiţiilor de cazare;
e) transport - viza se acordã strãinilor dacã prezintã:
(i) documente care sã ateste profesia solicitantului, precum şi activitatea ce urmeazã a fi desfãşuratã pe durata şederii;
(ii) asigurare medicalã;
(iii) permisul de conducere, cartea verde şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport;
(iv) licenţã de transport şi licenţã de execuţie;
f) activitãţi sportive - viza se acordã strãinilor dacã prezintã:
(i) invitaţia organizatorilor, care sã ateste asigurarea medicalã şi a cazãrii;
(ii) lista oficialã a delegaţiei sportive strãine, cu specificarea calitãţii fiecãrui membru;
(iii) avizul direcţiei judeţene pentru sport competente teritorial;
g) activitãţi culturale, ştiinţifice, umanitare, tratament medical de scurtã duratã sau alte activitãţi care nu contravin legilor române - viza se acordã strãinilor dacã prezintã:
(i) documente emise de instituţiile la care urmeazã sã se deplaseze pentru a justifica prezenţa în România;
(ii) bilet de cãlãtorie valabil pânã la destinaţie sau permisul de conducere, cartea verde şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport, în cazul conducãtorilor auto;
(iii) dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 100 euro/zi ori echivalentul în valutã convertibilã, pentru întreaga perioadã;
(iv) asigurare medicalã;
(v) dovada asigurãrii condiţiilor de cazare.
(2) Sunt exceptaţi de la îndeplinirea condiţiei prevãzute la alin. (1) lit. b) pct. (ii), lit. c) pct. (i), lit. d) pct. (i) şi lit. g) pct. (ii) însoţitorii conducãtorilor auto care cãlãtoresc împreunã cu aceştia.
(3) Refuzul acordãrii vizei de scurtã şedere nu poate fi contestat.
SECŢIUNEA a 5-a
Condiţii speciale de acordare a vizelor de scurtã şedere pe bazã de invitaţie
ART. 37
Domeniul de aplicare
(1) Acordarea vizelor de scurtã şedere strãinilor proveniţi din statele menţionate în lista prevãzutã la art. 30 alin. (2) pentru care este stabilitã procedura invitaţiei se face potrivit prevederilor art. 27-29, cu respectarea condiţiilor speciale din prezenta secţiune.
(2) Lista statelor pentru ai cãror cetãţeni sunt aplicabile aceste prevederi se stabileşte de cãtre Ministerul Afacerilor Externe, cu avizul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
ART. 38
Procedura invitaţiei
(1) Strãinilor din categoria prevãzutã la art. 37 alin. (1), posesori de paşapoarte simple, li se poate acorda viza de scurtã şedere cu una sau mai multe cãlãtorii, dacã prezintã misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare invitaţie scrisã din partea unei persoane fizice sau juridice, din care sã rezulte cã aceasta va asigura costurile privind îndepãrtarea, în cazul în care strãinul invitat nu pãrãseşte România pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã, în urmãtoarele scopuri:
a) vizitã - pot face invitaţii cetãţenii români sau strãinii posesori ai unui permis de şedere valabil, cu prezentarea, dupã caz, a urmãtoarelor documente:
(i) cartea de identitate sau paşaportul, pentru cetãţenii români, permisul de şedere, pentru strãini, în original şi în copie;
(ii) dovada asigurãrii condiţiilor de cazare;
(iii) dovada posibilitãţilor de asigurare a întreţinerii strãinului în cuantum de cel puţin 30 euro/zi pentru întreaga perioadã pentru care este invitat;
(iv) copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat, aparţinând strãinului invitat;
(v) douã fotografii de dimensiunea 3 x 4 cm ale strãinului invitat;
b) turism - pot face invitaţii, nominal pentru fiecare strãin invitat, societãţile comerciale cu profil turistic, cu prezentarea urmãtoarelor documente:
(i) certificatul de înmatriculare şi statutul societãţii comerciale, în original şi în copie;
(ii) împuternicirea din partea societãţii comerciale pentru persoana desemnatã sã invite în numele acesteia;
(iii) cartea de identitate sau permisul de şedere, dupã caz, al persoanei împuternicite;
(iv) copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat aparţinând strãinului invitat;
(v) douã fotografii de dimensiunea 3 x 4 cm ale strãinului invitat;
c) afaceri - pot face invitaţii, de regulã, pentru 3 persoane simultan, societãţile comerciale cu sediul în România. În numele societãţilor comerciale pot invita numai persoanele care sunt desemnate, conform legii, sã reprezinte societatea comercialã ori sunt deţinãtoare ale majoritãţii capitalului social. În acest caz este necesarã prezentarea urmãtoarelor documente:
(i) certificatul de înmatriculare şi statutul societãţii comerciale, în original şi în copie;
(ii) dovada calitãţii persoanei care invitã în numele societãţii comerciale;
(iii) cartea de identitate sau permisul de şedere, dupã caz, al persoanei împuternicite;
(iv) copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat aparţinând strãinului invitat;
(v) douã fotografii de dimensiunea 3 x 4 cm ale strãinului invitat;
(vi) dovada asigurãrii condiţiilor de cazare a strãinului invitat pe perioada şederii în România.
(2) Invitaţiile se completeazã în douã exemplare şi se depun la sediul formaţiunilor teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrãri, în vederea aprobãrii.
(3) Aprobarea este condiţionatã de verificarea documentelor prezentate şi a evidenţelor Oficiului Român pentru Imigrãri, în scopul constatãrii îndeplinirii condiţiilor legale privind intrarea în România a strãinilor în cauzã şi, implicit, al prevenirii intrãrii în România a unor strãini care nu prezintã suficiente garanţii cã vor pãrãsi teritoriul la expirarea vizei.
(4) Soluţionarea cererilor de aprobare a invitaţiilor se face în termen de 60 de zile de la data depunerii.
(5) În cazul aprobãrii, un exemplar al invitaţiei va fi înmânat persoanei care invitã, în scopul transmiterii cãtre strãinul invitat în vederea prezentãrii în original la misiunea diplomaticã sau la oficiul consular unde solicitã acordarea vizei române.
(6) Strãinul poate solicita acordarea vizei în termen de 30 de zile de la aprobarea invitaţiei.
(7) Nu se aprobã o nouã invitaţie depusã de un solicitant, indiferent de scopul acesteia, dacã una dintre persoanele invitate anterior de acesta nu a pãrãsit teritoriul ţãrii în termenul de valabilitate al vizei.
(8) Vizele se acordã cu un drept de şedere de pânã la 90 de zile, în funcţie de perioada pentru care strãinul este invitat.
ART. 39
Forma şi conţinutul invitaţiei
(1) Forma, conţinutul şi elementele de siguranţã ale invitaţiei prevãzute de prezenta secţiune se stabilesc de cãtre Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative va asigura, prin Oficiul Român pentru Imigrãri, confecţionarea formularelor.
(2) Costul formularelor se suportã de cãtre persoanele fizice sau juridice care invitã.
ART. 40
Excepţii de la procedura invitaţiei
(1) Centrul Naţional de Vize poate aproba acordarea vizelor, cu avizul prealabil al Oficiului Român pentru Imigrãri, fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute în prezenta secţiune, pentru urmãtoarele categorii de strãini:
a) strãinul minor al cãrui pãrinte se aflã în posesia unui permis de şedere în România, cu condiţia ca acesta sã fie valabil cel puţin 90 de zile de la data acordãrii vizei de intrare;
b) soţul/soţia şi pãrinţii strãinului care se aflã în posesia unui permis de şedere în România, cu condiţia ca acesta sã fie valabil cel puţin 90 de zile de la data acordãrii vizei de intrare;
c) strãinul major al cãrui pãrinte este cetãţean român;
d) strãinul, pãrinte al unui cetãţean român.
(2) Centrul Naţional de Vize poate aproba acordarea vizei, fãrã avizul Oficiului Român pentru Imigrãri şi fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute în prezenta secţiune, pentru urmãtoarele categorii de strãini:
a) strãinii cãsãtoriţi cu cetãţeni români;
b) strãinii copii minori ai cetãţenilor români;
c) strãinii posesori ai unui permis de şedere valabil în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în statele pãrţi la Acordul Schengen, fãrã ca valabilitatea vizei sã depãşeascã valabilitatea permisului de şedere;
d) strãinii posesori ai unui permis de şedere valabil în state pentru ai cãror cetãţeni nu existã obligativitatea vizei de intrare în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în statele pãrţi la Acordul Schengen;
e) strãinii care au aplicate în documentul de trecere a frontierei de stat vize ale statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European, ale statelor pãrţi la Acordul Schengen sau ale statelor pentru ai cãror cetãţeni nu existã obligativitatea vizei de intrare în aceste state. Viza românã nu poate depãşi valabilitatea acestei vize;
f) strãinii care urmeazã sã vinã în România în scop de afaceri, la solicitarea autoritãţilor administrative, precum şi a societãţilor comerciale care îşi asumã, printr-o scrisoare de garanţie adresatã în original Centrului Naţional de Vize, obligaţia suportãrii cheltuielilor privind asistenţa materialã, medicalã şi a celor de îndepãrtare;
g) strãinii care urmeazã sã vinã în România în scop de vizitã, la solicitarea misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare strãine acreditate în România;
h) strãinii pentru care s-a solicitat acordarea vizei, în scris, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare, din partea autoritãţilor publice centrale ori a camerelor de comerţ strãine;
i) persoanele pentru care s-a solicitat acordarea vizei la Centrul Naţional de Vize din partea urmãtoarelor instituţii din România: Administraţia Prezidenţialã, Parlament, Guvern şi alte autoritãţi publice centrale şi locale, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, precum şi cele teritoriale şi a prefecturilor, care îşi asuma obligaţia suportãrii cheltuielilor privind asistenţa materialã, medicalã şi a celor de îndepãrtare, printr-o scrisoare de garanţie transmisã în original;
j) şoferii de TIR;
k) personalitãţile din diaspora româneascã şi descendenţii acestora.
SECŢIUNEA a 6-a
Condiţii speciale de acordare a vizei de lungã şedere
ART. 41
Viza de lungã şedere pentru desfãşurarea de activitãţi economice
Viza de lungã şedere pentru desfãşurarea de activitãţi economice se acordã strãinilor care urmeazã sã desfãşoare activitãţi economice în mod independent sau în cadrul unor asociaţii familiale, în conformitate cu legea privind organizarea şi desfãşurarea unor activitãţi economice de cãtre persoane fizice şi care prezintã urmãtoarele documente:
a) dovada îndeplinirii condiţiilor referitoare la atestarea pregãtirii profesionale, prevãzute de legea privind organizarea şi desfãşurarea unor activitãţi economice de cãtre persoane fizice;
b) asigurare medicalã pe perioada valabilitãţii vizei;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridicã.
ART. 42
Viza de lungã şedere pentru desfãşurarea de activitãţi profesionale
(1) Viza de lungã şedere pentru desfãşurarea de activitãţi profesionale în mod individual se acordã strãinilor care urmeazã sã desfãşoare aceste activitãţi în conformitate cu legile speciale care reglementeazã condiţiile de exercitare a profesiilor respective.
(2) Acest tip de vizã poate fi acordat strãinilor care îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
a) fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale de exercitare a profesiilor respective;
b) fac dovada faptului cã în ţara de origine practicã o profesie similarã cu cea pe care intenţioneazã sã o desfãşoare în România;
c) prezintã dovada asigurãrii medicale pe perioada valabilitãţii vizei;
d) prezintã certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridicã.
ART. 43
Viza de lungã şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale
(1) Acest tip de vizã se acordã, pe baza avizului Agenţiei Române pentru Investiţii Strãine, strãinilor care sunt acţionari ori asociaţi, cu atribuţii de conducere sau de administrare, ai unor societãţi comerciale, persoane juridice române.
(2) Avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Strãine se acordã strãinilor prevãzuţi la alin. (1), care îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
a) existenţa unui plan de afaceri care sã cuprindã date referitoare la natura, amplasarea, durata activitãţii avute în vedere, nevoile estimate de forţã de muncã, precum şi proiecţia activitãţii financiare pe perioada amortizãrii investiţiei;
b) fac dovada, printr-un extras de cont eliberat de o bancã din România, pe numele persoanei fizice cetãţean strãin, solicitant al avizului, cã dispun de fondurile necesare desfãşurãrii activitãţii, în valoare de cel puţin 100.000 euro, în cazul în care sunt acţionari într-o societate pe acţiuni, şi 70.000 euro, în cazul în care sunt asociaţi într-o societate cu rãspundere limitatã;
c) investiţia pe care o va realiza societatea în viitor, potrivit planului de afaceri prevãzut la lit. a), sã presupunã aporturi de capital sau tehnologie în valoare minimã de 100.000 euro pentru o societate pe acţiuni sau de 70.000 euro pentru o societate cu rãspundere limitatã;
d) alternativ la investiţia prevãzutã la lit. c) poate fi crearea a minimum 10 locuri de muncã pentru o societate cu rãspundere limitatã şi minimum 15 locuri pentru o societate pe acţiuni.
(3) În cazul societãţilor cu doi sau mai mulţi asociaţi ori acţionari, care solicitã acordarea avizului, condiţiile prevãzute la alin. (2) vor trebui analizate pentru fiecare solicitant în mod separat, valoarea investiţiei pe care societatea urmeazã sã o realizeze sau numãrul locurilor de muncã ce urmeazã a fi create majorându-se în mod corespunzãtor, în funcţie de numãrul solicitanţilor de aviz.
(4) Strãinii care au mai obţinut anterior un aviz din partea Agenţiei Române pentru Investiţii Strãine pot solicita eliberarea unui alt aviz numai în condiţiile în care dovedesc imposibilitatea obiectivã de realizare a planului de afaceri anterior.
(5) Solicitarea de vizã va fi însoţitã de urmãtoarele:
a) avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Strãine;
b) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridicã;
c) asigurare medicalã pe perioada valabilitãţii vizei.
(6) Cererea însoţitã de documentele prevãzute la alin. (5) se depune la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României şi se transmite, prin intermediul Direcţiei generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Oficiului Român pentru Imigrãri, pentru avizare conform competenţelor.
(7) Avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Strãine este valabil 6 luni de la data emiterii şi are drept scop constatarea îndeplinirii condiţiilor tehnice şi de utilitate economicã a activitãţii ce urmeazã a fi desfãşuratã de cãtre strãin.
ART. 44
Viza de lungã şedere pentru angajare în muncã
(1) Viza de lungã şedere pentru angajare în muncã se acordã strãinilor pe baza autorizaţiei de muncã eliberate de Oficiul Român pentru Imigrãri.
(2) Autorizaţia de muncã se elibereazã, la solicitarea angajatorului, dacã se constatã îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) angajatorul face dovada faptului cã desfãşoarã o activitate legalã în România, cã nu are datorii şi cã a fãcut o selecţie legalã, cu prezentarea dovezilor care sã ateste acestea, potrivit prevederilor legislaţiei speciale privind încadrarea în muncã şi detaşarea strãinilor pe teritoriul României;
b) strãinul îndeplineşte condiţiile speciale de pregãtire profesionalã, experienţã în activitate şi autorizare, este apt din punct de vedere medical sã desfãşoare activitatea respectivã, nu are antecedente penale, se încadreazã în contingentul anual aprobat prin hotãrâre a Guvernului, potrivit prevederilor legislaţiei speciale privind încadrarea în muncã şi detaşarea strãinilor pe teritoriul României, precum şi a celor prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), f), g) şi h), art. 8 alin. (1) lit. b)-d), art. 27 alin. (2) lit. c) şi e).
(3) Autorizaţia de muncã nu se acordã strãinilor care în ultimii 2 ani au avut un drept de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale şi nu au respectat planul de afaceri prevãzut la art. 43 alin. (2) lit. a).
(4) Oficiul Român pentru Imigrãri emite autorizaţia în termen de 30 de zile de la data primirii solicitãrii din partea angajatorului. În cazurile în care pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de obţinere a autorizaţiei sunt necesare verificãri suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.
(5) Solicitarea de vizã trebuie sã fie însoţitã de urmãtoarele documente:
a) autorizaţia de muncã, eliberatã de Oficiul Român pentru Imigrãri;
b) dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului minim garantat în platã pentru întreaga perioadã înscrisã în vizã;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridicã, eliberat de autoritãţile din ţara de domiciliu sau de reşedinţã;
d) asigurarea medicalã pe perioada valabilitãţii vizei.
(6) Strãinul poate solicita viza de lungã şedere pentru angajare în muncã în termen de 30 de zile de la eliberarea autorizaţiei. Viza se aprobã de Centrul Naţional de Vize, fãrã a mai fi necesarã şi obţinerea avizului prevãzut la art. 30 alin. (7).
ART. 45
Viza de lungã şedere pentru studii
(1) Viza de lungã şedere pentru studii poate fi acordatã, la cerere, strãinilor care solicitã intrarea pe teritoriul României în calitate de student sau care participã la un program de schimb de elevi.
(2) Calitatea de student o au strãinii acceptaţi la studii de cãtre o instituţie de învãţãmânt de stat sau particularã, acreditatã potrivit legii, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat.
(3) Solicitarea trebuie sã fie însoţitã de urmãtoarele documente:
a) în cazul studenţilor:
(i) dovada de acceptare la studii eliberatã de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, din care sã rezulte cã va urma o formã de învãţãmânt de zi;
(ii) dovada achitãrii taxei de studii pentru cel puţin un an de studii;
(iii) dovada mijloacelor de întreţinere, în cuantum de cel puţin salariul minim net pe ţarã lunar, pentru întreaga perioadã înscrisã în vizã;
(iv) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridicã;
(v) asigurarea medicalã pe perioada valabilitãţii vizei;
(vi) încuviinţarea pãrinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea în scop de studii pe teritoriul României, dacã strãinul este minor;
b) în cazul strãinilor care participã la un program de schimb de elevi:
(i) dovada de acceptare la studii eliberatã de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, din care sã rezulte cã va urma o formã de învãţãmânt de zi;
(ii) dovada de participare într-un program de schimb de elevi, realizat de o organizaţie constituitã în condiţiile legii şi recunoscutã pentru acest scop;
(iii) dovada din partea organizaţiei care realizeazã schimbul de elevi, din care sã rezulte cã aceasta va asigura mijloacele de întreţinere şi eventualele costuri privind îndepãrtarea;
(iv) asigurarea medicalã pe perioada valabilitãţii vizei;
(v) dovada privind asigurarea cazãrii la o familie selectatã de cãtre organizaţia care realizeazã schimbul de elevi şi care deţine un spaţiu de locuit considerat normal pentru o familie din România;
(vi) încuviinţarea pãrinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea în scop de studii pe teritoriul României, dacã strãinul este minor.
(4) Strãinii care participã la un program de schimb de elevi trebuie sã aibã vârsta cuprinsã, de regulã, între 7 şi 19 ani.
(5) Strãinii bursieri ai statului român, precum şi cei de origine românã nu sunt obligaţi sã prezinte documentele prevãzute la alin. (3) lit. a) pct. (iii).
(6) Viza prevãzutã la alin. (1) se acordã şi strãinilor acceptaţi la studii în baza documentelor internaţionale la care România este parte.
ART. 46
Viza de lungã şedere pentru reîntregirea familiei
(1) Sponsorul posesor al unui permis de şedere temporarã valabil un an, al unui permis de şedere permanentã sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare poate solicita reîntregirea familiei pentru:
a) soţ/soţie;
b) copiii minori necãsãtoriţi ai sponsorului sau ai soţului/ soţiei, inclusiv cei adoptaţi şi care se aflã în întreţinerea efectivã a sponsorului sau a soţului/soţiei.
(2) Oficiul Român pentru Imigrãri poate aproba, dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege, reîntregirea familiei şi pentru urmãtoarele categorii:
a) rudele de gradul I în linie ascendentã ale sponsorului sau ale soţului/soţiei, în cazul în care nu se pot întreţine singure şi nu se bucurã de un sprijin familial adecvat în ţara de origine;
b) copiii adulţi necãsãtoriţi ai sponsorului sau ai soţului/soţiei, în cazul în care aceştia nu se pot întreţine singuri din motive medicale.
(3) Minorii neînsoţiţi, beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare, pot solicita reîntregirea familiei pentru:
a) rudele de gradul I în linie ascendentã sau tutorele legal; ori
b) atunci când aceştia nu existã sau nu pot fi identificaţi, orice altã rudã a acestuia.
(4) Strãinii prevãzuţi la alin. (1), titulari ai unui drept de şedere în scop de studii, pot solicita reîntregirea familiei pentru soţ/soţie şi copiii minori necãsãtoriţi, cu condiţia ca data încheierii cãsãtoriei sã fie anterioarã obţinerii dreptului de şedere.
(5) Strãinii beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare pot solicita reîntregirea familiei pentru soţ/soţie numai dacã data la care a fost încheiatã cãsãtoria este anterioarã obţinerii uneia dintre aceste forme de protecţie.
(6) Strãinii prevãzuţi la alin. (1), titulari ai unui drept de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi de cercetare ştiinţificã, pot solicita reîntregirea familiei, chiar dacã valabilitatea permisului de şedere este mai micã de un an.
(7) Cererea-tip se depune la formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri pe a cãrei razã solicitantul locuieşte în mod legal şi va fi însoţitã de urmãtoarele documente:
a) certificatul de cãsãtorie sau, dupã caz, dovada legãturii de rudenie;
b) declaraţia solicitantului, în formã autenticã, din care sã reiasã cã membrii de familie vor locui împreunã cu acesta;
c) copia documentului care atestã dreptul de şedere pe teritoriul României;
d) dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit;
e) dovada mijloacelor de întreţinere;
f) asigurarea medicalã a solicitantului.
(8) În cazul în care existã dubii cu privire la legãtura de rudenie, Oficiul Român pentru Imigrãri poate solicita şi alte dovezi pentru stabilirea acesteia.
(9) Cererea se aprobã în cazul îndeplinirii urmãtoarelor condiţii:
a) sã nu existe o stare de bigamie sau de poligamie;
b) solicitantul sã deţinã un spaţiu de locuit considerat normal pentru o familie similarã din România;
c) solicitantul sã posede mijloace de întreţinere, pe lângã cele necesare pentru propria întreţinere potrivit legii, în cuantum corespunzãtor salariului minim net pe economie pentru fiecare membru de familie.
(10) Pentru beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare, care solicitã reîntregirea familiei, nu este obligatorie prezentarea documentelor prevãzute la alin. (7) lit. d)-f) şi nici îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (9) lit. b) şi c).
(11) Cererea va fi soluţionatã în termen de maximum 3 luni de la data depunerii.
(12) Aprobarea cererii va fi comunicatã în scris solicitantului, în vederea transmiterii acesteia membrilor de familie interesaţi, care o prezintã la misiunea diplomaticã sau la oficiul consular odatã cu cererea de acordare a vizei române.
(13) În cazul respingerii cererii, motivele vor fi comunicate strãinului în scris.
(14) Viza se elibereazã de cãtre misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din ţara în care membrii de familie îşi au reşedinţa sau domiciliul.
(15) Solicitarea de vizã trebuie sã fie însoţitã de urmãtoarele documente:
a) comunicarea Oficiului Român pentru Imigrãri, prevãzutã la alin. (12);
b) dovada asigurãrii medicale pe perioada valabilitãţii vizei;
c) certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridicã, eliberat de autoritãţile din ţara de domiciliu sau de reşedinţã a strãinului.
(16) Pot solicita vizã pentru reîntregirea familiei şi urmãtoarele categorii de persoane:
a) strãinii cãsãtoriţi cu cetãţeni români;
b) strãinii necãsãtoriţi care convieţuiesc cu cetãţeni români necãsãtoriţi, dacã au cel puţin un copil împreunã, denumiţi în continuare parteneri;
c) copiii cetãţeanului român, ai soţului/soţiei sau ai partenerului, inclusiv cei adoptaţi, care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se aflã în întreţinerea cetãţeanului român, a soţului/soţiei sau a partenerului;
d) rudele de gradul I în linie ascendentã ale cetãţeanului român sau ale soţului/soţiei acestuia.
(17) Solicitarea de vizã depusã de persoanele prevãzute la alin. (16) va fi însoţitã de certificatul de cãsãtorie sau, dupã caz, de dovada existenţei legãturii de rudenie sau a calitãţii de partener.
(18) Adopţia trebuie sã fie dispusã printr-o decizie a unei autoritãţi române competente, în condiţiile legii, sau printr-o decizie a unei autoritãţi a altui stat, care produce efecte juridice pe teritoriul României.
(19) Acordarea vizei de lungã şedere pentru reîntregirea familiei poate fi refuzatã atunci când solicitarea se întemeiazã pe o cãsãtorie de convenienţã constatatã anterior, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 47
Viza de lungã şedere pentru activitãţi umanitare sau religioase
Viza de lungã şedere pentru activitãţi umanitare sau religioase se acordã strãinilor, la cerere, de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din ţara în care aceştia îşi au reşedinţa sau domiciliul, în urmãtoarele condiţii:
a) existenţa avizului Ministerului Culturii şi Cultelor ori, dupã caz, al Comisiei interdepartamentale pentru coordonarea şi sprijinirea activitãţilor umanitare din cadrul Ministerului Sãnãtãţii;
b) dovada calitãţii de reprezentant al unei organizaţii religioase legal înfiinţate în România sau al unei organizaţii umanitare;
c) dovada spaţiului de locuit şi a mijloacelor de întreţinere, la nivelul a trei salarii medii pe economia naţionalã;
d) dovada asigurãrii medicale şi cã nu suferã de boli care pot pune în pericol sãnãtatea publicã;
e) prezentarea certificatului de cazier judiciar sau a altui document cu aceeaşi valoare juridicã, eliberat de autoritãţile din ţara de origine a strãinului.
ART. 48
Viza de lungã şedere pentru desfãşurarea de activitãţi de cercetare ştiinţificã
(1) Viza de lungã şedere pentru desfãşurarea de activitãţi de cercetare ştiinţificã se acordã strãinilor în baza avizului Autoritãţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţificã şi al Oficiului Român pentru Imigrãri.
(2) Avizul Autoritãţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţificã se elibereazã la solicitarea unitãţilor şi instituţiilor de cercetaredezvoltare, cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) unitãţile de cercetare-dezvoltare sã fie atestate în condiţiile legii;
b) sã existe un acord de primire între unitãţile prevãzute la lit. a) şi cercetãtorul care a fost acceptat sã desfãşoare activitãţi în cadrul unui proiect de cercetare ştiinţificã. Forma şi condiţiile în care se încheie acordul de primire vor fi stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetãrii şi tineretului.
(3) Solicitarea de vizã trebuie sã fie însoţitã de urmãtoarele documente:
a) acordul de primire avizat de Autoritatea Naţionalã pentru Cercetare Ştiinţificã;
b) certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridicã, eliberat de autoritãţile din ţara de domiciliu sau de reşedinţã;
c) asigurarea medicalã valabilã pe perioada valabilitãţii vizei.
ART. 49
Viza de lungã şedere pentru alte scopuri
(1) Viza de lungã şedere pentru alte scopuri se acordã, la cerere, de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din ţara în care aceştia îşi au reşedinţa sau domiciliul, urmãtoarelor categorii de strãini:
a) celor detaşaţi de cãtre:
(i) o companie strãinã cu sediul pe teritoriul unui stat membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului la o reprezentanţã, sucursalã ori filialã a sa, aflatã pe teritoriul României, sau la o societate comercialã, persoanã juridicã românã, al cãrei asociat/acţionar este compania strãinã, cu acelaşi obiect de activitate, dacã fac dovada cã nu sunt în raporturi de muncã cu o altã persoanã juridicã românã;
(ii) un angajator cu sediul în strãinãtate la o persoanã juridicã din România, în baza unui contract comercial de prestãri de servicii încheiat între cele douã pãrţi;
b) celor al cãror acces pe piaţa muncii din România este reglementat prin acorduri bilaterale încheiate de România cu alte state;
c) celor desemnaţi ca administratori ai unei societãţi comerciale, dacã fac dovada cã îndeplinesc în mod cumulativ urmãtoarele condiţii:
(i) au calitatea de administrator;
(ii) la data solicitãrii nu sunt asociaţi sau acţionari la societatea comercialã în cauzã sau la altã persoanã juridicã românã şi nu au avut aceste calitãţi în ultimii 2 ani;
(iii) la societatea comercialã în cauzã nu mai existã un alt strãin care a obţinut un drept de şedere în acest scop;
(iv) societatea comercialã în cauzã a realizat un aport de capital sau transfer de tehnologie de cel puţin 50.000 euro;
d) celor care solicitã intrarea pe teritoriul României în scopul formãrii profesionale neremunerate în cadrul unei întreprinderi din sectorul public sau privat ori în cadrul unui furnizor de formare profesionalã acreditat, dacã fac dovada cã îndeplinesc în mod cumulativ urmãtoarele condiţii:
(i) au încheiat un contract de formare pentru participarea neremuneratã la o formã de pregãtire în cadrul unei întreprinderi din sectorul public sau privat ori în cadrul unui furnizor de pregãtire profesionalã acreditat;
(ii) dispun de mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin salariul mediu net pe economie lunar pentru întreaga perioadã înscrisã în vizã;
(iii) au încuviinţarea pãrinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea pe teritoriul României în acest scop, dacã strãinul este minor;
e) celor care desfãşoarã activitãţi în cadrul unor programe de voluntariat, dacã fac dovada cã îndeplinesc în mod cumulativ urmãtoarele condiţii:
(i) au încheiat un contract de voluntariat cu o persoanã juridicã de drept public sau de drept privat fãrã scop lucrativ, denumitã în continuare organizaţie-gazdã, în cuprinsul cãruia se face menţiune cu privire la activitatea pe care urmeazã sã o desfãşoare, condiţiile în care sunt supravegheaţi în îndeplinirea sarcinilor, precum şi la orele de lucru;
(ii) organizaţia-gazdã asigurã cazarea, mijloacele de întreţinere şi asigurarea medicalã pentru întreaga perioadã de valabilitate a vizei, precum şi eventualele costuri privind îndepãrtarea;
(iii) au vârsta de peste 14 ani inclusiv;
(iv) au încuviinţarea pãrinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea pe teritoriul României în acest scop, dacã strãinul este minor;
f) celor care urmeazã tratament medical de lungã duratã, în cadrul instituţiilor medicale publice sau private, dacã prezintã scrisoare de acceptare din partea instituţiilor respective, în care sã fie precizate diagnosticul şi durata tratamentului. Aceastã vizã poate fi acordatã şi pentru un eventual însoţitor, care asistã strãinul aflat în imposibilitatea de a se îngriji singur, dacã acest lucru este menţionat expres în scrisoarea de acceptare;
g) celor care desfãşoarã alte activitãţi ce nu contravin legilor române, dacã îşi justificã prezenţa pe teritoriul României.
(2) Strãinilor din categoriile prevãzute la alin. (1) li se acordã vizã dacã:
a) prezintã dovada asigurãrii medicale pe perioada de valabilitate a vizei;
b) prezintã dovada asigurãrii condiţiilor de cazare;
c) prezintã certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridicã, eliberat de autoritãţile din ţara de origine.
CAP. IV
Prelungirea dreptului de şedere temporarã.
Acordarea dreptului de şedere permanentã
SECŢIUNEA 1
Prelungirea dreptului de şedere temporarã în România
ART. 50
Condiţii de prelungire a dreptului de şedere temporarã
(1) Strãinilor care au intrat în România în baza unei vize de lungã şedere, precum şi celor care sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii vizei de lungã şedere li se poate prelungi dreptul de şedere temporarã de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri sau de formaţiunile sale teritoriale, în condiţiile prevãzute în prezenta secţiune.
(2) Dreptul de şedere temporarã în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de pânã la un an, numai dacã:
a) sunt îndeplinite în continuare condiţiile cu privire la intrarea în România, prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. c), e), f), g) şi h);
b) nu a intervenit, pe perioada şederii în România, vreunul dintre motivele de nepermitere a intrãrii prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi alin. (2);
c) posedã document de cãlãtorie valabil, cu excepţia cazurilor în care documentul de cãlãtorie a expirat dupã intrarea în România şi, din motive independente de voinţa strãinului, acesta nu a putut fi prelungit;
d) solicitã acordarea sau prelungirea dreptului de şedere pentru acelaşi scop pentru care i s-a acordat viza sau i s-a prelungit dreptul de şedere în baza cãruia se aflã pe teritoriul României, cu excepţia membrilor de familie ai cetãţeanului român, dacã solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru reîntregirea familiei;
e) a respectat anterior scopul pentru care i s-a aprobat şederea în România;
f) face dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit la adresa la care declarã cã are reşedinţa pe teritoriul României. În cazul strãinilor care beneficiazã de un drept de şedere pentru reîntregirea familiei, dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit se poate face de cãtre sponsorul sau cetãţeanul român ai cãrui membri de familie sunt şi cu care aceştia locuiesc;
g) prezintã dovada asigurãrii sociale de sãnãtate;
h) prezintã dovada achitãrii taxelor aferente prelungirii dreptului de şedere şi a costului documentului ce se emite în acest scop;
i) sunt îndeplinite condiţiile generale prevãzute în prezenta secţiune, precum şi condiţiile speciale de prelungire a dreptului de şedere în funcţie de scopul pentru care este solicitatã aceasta.
(3) Strãinii sunt obligaţi ca, la expirarea valabilitãţii documentelor prevãzute la alin. (2) lit. c), f) şi g), sã întreprindã demersurile necesare prelungirii valabilitãţii sau reînnoirii acestora.
(4) Prelungirea dreptului de şedere se poate acorda şi pentru perioade mai mari de un an în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã sau pe bazã de reciprocitate.
ART. 51
Solicitarea prelungirii dreptului de şedere temporarã
(1) Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporarã se depun personal de cãtre solicitanţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrãri de la locul de reşedinţã.
(2) Cererea va fi însoţitã de documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie, de un certificat medical eliberat de o instituţie sanitarã publicã sau privatã, din care sã rezulte cã nu suferã de boli care pot pune în pericol sãnãtatea publicã, de dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit la adresa la care declarã cã are reşedinţa pe teritoriul României, de dovada asigurãrii sociale de sãnãtate, a mijloacelor de întreţinere şi a taxelor aferente prelungirii dreptului de şedere şi costului documentului ce se emite în acest scop, precum şi de celelalte acte prevãzute în prezentul capitol, în funcţie de scopul pentru care solicitã aprobarea şederii în România.
(3) Dovada mijloacelor de întreţinere poate fi fãcutã cu adeverinţã de salariu, talon de pensie, declaraţie privind impozitul pe venitul global, extras de cont bancar ori alte documente echivalente.
(4) Cererea va fi soluţionatã în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de prelungire a dreptului de şedere, sunt necesare verificãri suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.
(5) Când prelungirea dreptului de şedere este solicitatã în baza cãsãtoriei şi sunt necesare verificãri suplimentare conform art. 63, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit pânã la maximum 90 de zile, caz în care dreptul de şedere se prelungeşte de drept pânã la soluţionarea cererii.
(6) Dacã este necesar, solicitantul poate fi chemat la interviu.
ART. 52
Refuzul prelungirii dreptului de şedere temporarã în România
(1) Dacã la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile generale şi condiţiile speciale în funcţie de scopul şederii, prevãzute în prezenta secţiune, strãinului i se refuzã prelungirea dreptului de şedere temporarã.
(2) Decizia de refuz al prelungirii dreptului de şedere, precum şi motivele care au stat la baza acesteia se comunicã solicitantului prin decizia de returnare prevãzutã la art. 82.
1. Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru desfãşurarea de activitãţi economice, profesionale şi comerciale
ART. 53
Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru strãinii care desfãşoarã activitãţi economice
(1) Strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi economice în mod independent sau în cadrul unor asociaţii familiale i se prelungeşte dreptul de şedere temporarã în acest scop, dacã:
a) prezintã autorizaţia de desfãşurare a activitãţii, în original şi în copie, eliberatã potrivit legii;
b) prezintã dovada deţinerii legale a spaţiului în care îşi desfãşoarã activitatea;
c) face dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de cel puţin 250 euro lunar;
d) activitatea desfãşuratã corespunde condiţiilor pentru care a fost acordat dreptul de şedere iniţial;
e) obiectul activitãţii desfãşurate este cel iniţial ori o continuare sau un rezultat al acesteia.
(2) Cererea de prelungire a dreptului de şedere temporarã trebuie însoţitã de urmãtoarele documente:
a) autorizaţia de desfãşurare a activitãţii, în original şi în copie, eliberatã potrivit legii;
b) dovada deţinerii legale a spaţiului în care îşi desfãşoarã activitatea;
c) documente care sã ateste venituri personale în cuantum de cel puţin 250 euro lunar, obţinute din activitatea desfãşuratã.
ART. 54
Prelungirea dreptului de şedere pentru activitãţi profesionale
Strãinului intrat în România în scopul exercitãrii în mod individual a unei activitãţi profesionale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã, dacã îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) face dovada faptului cã exercitã în mod efectiv activitatea profesionalã în condiţiile prevãzute de legea specialã;
b) prezintã documente care sã ateste venituri personale în cuantum de cel puţin 250 euro lunar.
ART. 55
Prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale
(1) Strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã, în urmãtoarele condiţii:
a) are avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Strãine;
b) deţine legal spaţiul pentru sediul social;
c) este acţionar sau asociat al societãţii comerciale, cu atribuţii de conducere sau de administrare;
d) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin 700 euro lunar, dacã este acţionar, şi 500 euro lunar, dacã este asociat.
(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã se pot acorda dacã strãinul îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) activitatea societãţii comerciale se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri;
b) obiectul activitãţii desfãşurate este cel iniţial ori o continuare sau un rezultat al acestuia;
c) deţine legal spaţiul pentru sediul social;
d) este acţionar sau asociat al societãţii comerciale, cu atribuţii de conducere sau de administrare;
e) investiţia este concretizatã fie în aport de capital sau tehnologie în valoare de 70.000 euro, în cazul acţionarului, sau 50.000 euro, în cazul asociatului, fie, alternativ, în crearea a cel puţin 15 locuri de muncã, în cazul acţionarului, şi 10 în cazul asociatului. În cazul creãrii de locuri de muncã, acestea trebuie sã fie încadrate cu persoane angajate cu normã întreagã de muncã, în condiţiile legii;
f) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin 700 euro lunar, dacã este acţionar, şi 500 euro lunar, dacã este asociat, obţinute din activitatea desfãşuratã pe teritoriul României.
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute în prezentul articol se face cu urmãtoarele documente:
a) planul de afaceri avizat de Agenţia Românã pentru Investiţii Strãine;
b) documentele care atestã cã activitatea se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri;
c) certificatul constatator, din care sã rezulte calitatea solicitantului, denumirea, sediul social şi obiectul principal de activitate al societãţii comerciale, menţiunile efectuate la comunicarea instanţelor de judecatã, durata de funcţionare a societãţii comerciale;
d) înscrierile de menţiuni prevãzute de lege, corespunzãtoare modificãrilor intervenite cu privire la actul constitutiv al societãţii comerciale;
e) certificatul cuprinzând principalii indicatori economico-financiari emis de instituţia competentã, care sã cuprindã, conform bilanţului anual, date referitoare la active imobilizate total, cifra de afaceri, profitul net sau pierderi;
f) adeverinţã eliberatã de inspectoratul teritorial de muncã, din care sã rezulte numãrul persoanelor angajate sau contractele de muncã înregistrate la aceastã instituţie.
(4) În cazul investiţiilor de cel puţin 100.000 euro sau dacã au fost create cel puţin 25 de locuri de muncã, dovada mijloacelor de întreţinere se poate face şi cu alte documente legale. Pentru investiţiile de cel puţin 200.000 euro sau dacã au fost create cel puţin 50 de locuri de muncã, nu este necesarã dovada mijloacelor de întreţinere.
(5) Dreptul de şedere temporarã în acest scop se prelungeşte succesiv pentru perioade de un an, iar în cazul strãinilor care fac dovada cã au efectuat investiţii de minimum 500.000 de euro sau cã au creat peste 50 de locuri de muncã cu normã întreagã, dreptul de şedere se prelungeşte pe perioade de 3 ani.
(6) Cuantumul investiţiei şi numãrul locurilor de muncã se calculeazã în funcţie de cota de participare a asociatului sau acţionarului la societatea comercialã.
2. Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru strãinii angajaţi în muncã
ART. 56
Prelungirea dreptului de şedere temporarã în scop de muncã
(1) Strãinilor intraţi în România în scopul angajãrii în muncã li se prelungeşte dreptul de şedere temporarã, dacã:
a) sunt titulari ai unei autorizaţii de muncã valabile;
b) prezintã contractul individual de muncã vizat de inspectoratul teritorial de muncã în a cãrui razã îşi are sediul angajatorul sau o convenţie civilã încheiatã cu o structurã sportivã, în condiţiile legii, dacã strãinii desfãşoarã activitãţi în calitate de sportiv profesionist;
c) salariul înscris în contractul individual de muncã este cel puţin la nivelul salariului minim garantat în platã;
d) actul medical de atestare a stãrii de sãnãtate, din care sã rezulte cã strãinul este apt pentru a fi încadrat în muncã;
e) certificatul de atestare fiscalã emis de administraţia finanţelor publice în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul angajatorul privind achitarea la zi a obligaţiilor cãtre bugetul public naţional, doar la prelungirile ulterioare sau dacã între data înregistrãrii solicitãrii pentru eliberarea autorizaţiei şi data înregistrãrii cererii pentru eliberarea permisului de şedere au trecut mai mult de 60 de zile;
f) copia actului de identitate şi, dupã caz, a autorizaţiei sau a altui document legal care atestã exercitarea unei activitãţi ori profesii independente, dacã angajatorul este persoanã fizicã.
(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã în scop de muncã se acordã dacã strãinul prezintã documentele prevãzute la alin. (1) lit. b), c) şi e), precum şi dacã îndeplineşte condiţiile pentru prelungirea autorizaţiei de muncã.
(3) Cererea pentru prelungirea dreptului de şedere temporarã se depune de cãtre strãin cel târziu la data încetãrii dreptului de şedere.
(4) Dreptul de şedere temporarã se prelungeşte pentru o perioadã egalã cu perioada de valabilitate a autorizaţiei de muncã sau, dupã caz, cu perioada pentru care valabilitatea acesteia se prelungeşte.
(5) Strãinilor care pot fi încadraţi în muncã la persoane fizice sau juridice din România, fãrã autorizaţie de muncã, în condiţiile legii, li se poate prelungi dreptul de şedere fãrã îndeplinirea condiţiei prevãzute la alin. (1) lit. a).
ART. 57
Prelungirea dreptului de şedere pentru strãinii al cãror acces pe piaţa muncii din România este reglementat prin acorduri bilaterale încheiate de România cu alte state
(1) Condiţiile referitoare la intrarea şi şederea strãinilor al cãror acces pe piaţa muncii din România este reglementat prin acorduri bilaterale încheiate cu alte state sunt prevãzute în aceste acorduri.
(2) Angajatorul are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la intrarea în România a strãinilor prevãzuţi la alin. (1), sã comunice, în scris, formaţiunii Oficiului Român pentru Imigrãri, competentã teritorial, situaţia nominalã a acestora.
3. Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru strãinii veniţi în scop de studii
ART. 58
Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru studii
(1) Strãinii intraţi în România pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de şedere, astfel:
a) în cazul studenţilor sau elevilor, pentru perioade succesive de pânã la un an, dacã:
(i) sunt înscrişi la studii la o instituţie de învãţãmânt de stat sau particularã, acreditatã potrivit legii, forma învãţãmânt de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat;
(ii) dovedesc cã şi-au achitat taxele de studii;
(iii) fac dovada mijloacelor de întreţinere, în cuantum de cel puţin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilitãţii permisului de şedere;
b) în cazul strãinilor care participã la un program de schimb de elevi, pe o perioadã care sã nu depãşeascã un an, dacã:
(i) sunt înscrişi la o unitate de învãţãmânt de stat sau particularã acreditatã potrivit legii, forma învãţãmânt de zi;
(ii) participã într-un program de schimb de elevi, realizat de o organizaţie constituitã în condiţiile legii şi recunoscutã pentru acest scop;
(iii) dacã organizaţia care realizeazã schimbul de elevi îşi asumã responsabilitatea pentru asigurarea cazãrii, a mijloacelor de întreţinere şi a eventualelor costuri privind îndepãrtarea.
(2) Strãinilor de origine românã li se poate prelungi dreptul de şedere temporarã pentru studii, fãrã îndeplinirea condiţiei prevãzute la alin. (1) lit. a) pct. (iii).
(3) Dreptul de şedere temporarã pentru studii se poate prelungi cu cel mult 90 de zile dupã absolvirea studiilor, în vederea definitivãrii situaţiei şcolare sau universitare şi a avizãrii documentelor de studii.
ART. 59
Schimbarea profilului de studiu
(1) Strãinul cãruia i s-a acordat sau, dupã caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România poate schimba profilul de studiu sau al specializãrii profesionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu condiţia ca durata totalã a şederii prevãzutã pentru studiile iniţiale sã nu fie depãşitã.
(2) În situaţia în care, prin schimbarea profilului de studiu sau a specializãrii profesionale, se depãşeşte durata totalã a şederii prevãzutã pentru studiile iniţiale, este necesarã obţinerea unei noi vize de lungã şedere în scop de studii.
ART. 60
Activitatea profesionalã a strãinilor admişi la studii
(1) Strãinii cãrora li s-a acordat dreptul de şedere în scop de studii pot lucra pentru a-şi completa mijloacele de întreţinere numai cu program redus.
(2) Activitatea lucrativã desfãşuratã nu constituie motiv de eliberare a unui permis de şedere pentru muncã.
ART. 61
Bursieri ai statului român
(1) Strãinilor intraţi în România în scop de studii, bursieri ai statului român, li se prelungeşte dreptul de şedere, în condiţiile prevãzute la art. 58 şi 59, fãrã a fi necesarã prezentarea dovezii mijloacelor de întreţinere şi a taxelor de studii.
(2) Permisele de şedere pentru aceastã categorie de strãini se acordã pe o perioadã egalã cu durata totalã a studiilor şi cu scutire de la plata taxelor consulare.
4. Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru reîntregirea familiei
ART. 62
Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru reîntregirea familiei
(1) Strãinilor intraţi în România în conformitate cu prevederile art. 46, cu excepţia persoanelor prevãzute la art. 46 alin. (16), li se poate prelungi dreptul de şedere, astfel:
a) pentru soţul/soţia sponsorului, dacã:
(i) prezintã documente din care sã rezulte existenţa cãsãtoriei;
(ii) nu existã o stare de bigamie sau de poligamie;
(iii) soţii locuiesc împreunã;
(iv) fac dovada mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul salariului minim net pe economie;
b) pentru ceilalţi membri de familie ai sponsorului, dacã:
(i) prezintã documente din care sã rezulte existenţa legãturii de rudenie;
(ii) locuiesc împreunã cu sponsorul, în cazul minorilor;
(iii) fac dovada mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul salariului minim net pe economie.
(2) Pentru membrii de familie ai beneficiarilor statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare care solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru reîntregirea familiei nu este obligatorie îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) lit. a) pct. (iv), respectiv la alin. (1) lit. b) pct. (iii).
(3) Strãinilor membri de familie ai unui cetãţean român li se poate prelungi dreptul de şedere, dacã cetãţeanul român, potrivit legii, are domiciliul sau reşedinţa în România, astfel:
a) pentru strãinii cãsãtoriţi cu cetãţeni români, dacã:
(i) prezintã certificatul de cãsãtorie, în condiţiile prevãzute de lege;
(ii) nu existã o stare de bigamie sau de poligamie;
b) pentru parteneri, dacã:
(i) prezintã certificatul de naştere al copilului;
(ii) atât strãinul, cât şi cetãţeanul român fac dovada cã sunt necãsãtoriţi;
(iii) fac dovada convieţuirii cu cetãţeanul român;
c) pentru copiii cetãţeanului român, ai soţului/soţiei sau ai partenerului, inclusiv cei adoptaţi, care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se aflã în întreţinerea cetãţeanului român, a soţului/soţiei sau a partenerului, dacã:
(i) prezintã documente din care sã rezulte existenţa legãturii de rudenie;
(ii) locuiesc împreunã cu cetãţeanul român;
d) pentru rudele de gradul I în linie ascendentã ale cetãţeanului român sau ale soţului/soţiei acestuia, dacã prezintã documente din care sã rezulte existenţa legãturii de rudenie.
(4) În cazul constatãrii existenţei unei stãri de bigamie sau de poligamie, solicitantului i se refuzã prelungirea dreptului de şedere.
(5) Dreptul de şedere temporarã se prelungeşte individual, pentru fiecare membru de familie pe aceeaşi perioadã pentru care i s-a acordat dreptul de şedere sponsorului. Soţului/soţiei şi membrilor de familie ai unui cetãţean român sau ai sponsorului titular al unui drept de şedere permanentã li se poate prelungi dreptul de şedere temporarã pentru perioade de pânã la 5 ani.
(6) Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru strãinii prevãzuţi la alin. (3) se efectueazã cu scutire de la plata taxelor consulare.
ART. 63
Cãsãtoria de convenienţã
(1) Oficiul Român pentru Imigrãri refuzã prelungirea dreptului de şedere obţinut în baza cãsãtoriei dacã, în urma verificãrilor efectuate, rezultã cã acea cãsãtorie este de convenienţã.
(2) Elementele pe baza cãrora se poate constata faptul cã o cãsãtorie este de convenienţã pot fi urmãtoarele:
a) coabitarea matrimonialã nu existã;
b) soţii nu s-au cunoscut înaintea cãsãtoriei;
c) lipsa unei contribuţii efective la îndeplinirea obligaţiilor nãscute din cãsãtorie;
d) soţii nu vorbesc o limbã înţeleasã de amândoi;
e) existã date cã anterior unul dintre soţi a încheiat o cãsãtorie de convenienţã;
f) soţii sunt inconsecvenţi în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanţelor în care s-au cunoscut ori a altor informaţii relevante despre aceştia;
g) încheierea cãsãtoriei a fost condiţionatã de plata unei sume de bani între soţi, cu excepţia sumelor primite cu titlu de dotã.
(3) Constatarea elementelor prevãzute la alin. (2) se realizeazã de cãtre ofiţerul de interviu. Aceste elemente pot rezulta din:
a) datele obţinute în urma interviului;
b) înscrisuri;
c) declaraţiile celor în cauzã sau ale unor terţe persoane;
d) controale la domiciliul conjugal ori alte verificãri suplimentare.
ART. 64
Dreptul de şedere temporarã acordat membrilor de familie în mod independent
(1) Strãinului, titular al unui drept de şedere pentru reîntregirea familiei, i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã în mod independent în urmãtoarele cazuri:
a) pentru membrii de familie ai sponsorului, dacã:
(i) devin majori;
(ii) sponsorul a decedat;
(iii) a fost pronunţatã desfacerea cãsãtoriei;
b) pentru membrii de familie ai cetãţeanului român, dacã:
(i) împlinesc 21 de ani;
(ii) cetãţeanul român a decedat;
(iii) a fost pronunţatã desfacerea cãsãtoriei.
(2) Pentru prelungirea dreptului de şedere solicitantul va prezenta suplimentar, dupã caz, certificatul de naştere, certificatul de deces sau hotãrârea judecãtoreascã de desfacere a cãsãtoriei.
(3) Dreptul de şedere prevãzut la alin. (1) se prelungeşte pentru o perioadã de pânã la 6 luni.
(4) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere se acordã în condiţiile şi pentru scopurile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã, fãrã a mai fi necesarã pãrãsirea teritoriului României.
ART. 65
Exercitarea de activitãţi economice şi angajarea în muncã
(1) Strãinii, titulari ai unui drept de şedere pentru reîntregirea familiei, pot fi angajaţi sau pot desfãşura activitãţi economice, în condiţiile legii.
(2) Autorizaţia de muncã sau, dupã caz, autorizaţia de desfãşurare a activitãţii se elibereazã în condiţiile legii, pe baza dreptului de şedere.
5. Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru activitãţi umanitare sau religioase. Alte situaţii de prelungire a dreptului de şedere
ART. 66
Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru activitãţi umanitare sau religioase
(1) Strãinii intraţi în România în baza unei vize de lungã şedere, pentru desfãşurarea de activitãţi umanitare sau religioase, pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporarã dacã:
a) prezintã avizul Comisiei interdepartamentale pentru coordonarea şi sprijinirea activitãţilor umanitare din cadrul Ministerului Sãnãtãţii Publice, în cazul în care solicitã acordarea sau prelungirea dreptului de şedere pentru activitãţi umanitare;
b) prezintã avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, în cazul în care solicitã acordarea sau prelungirea dreptului de şedere pentru activitãţi religioase.
(2) Strãinul care solicitã prelungirea dreptului de şedere pentru activitãţi umanitare sau religioase nu trebuie sã facã dovada mijloacelor de întreţinere.
(3) Dreptul de şedere în acest scop se prelungeşte pentru o perioadã egalã cu durata avizului.
ART. 67
Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru desfãşurarea de activitãţi de cercetare ştiinţificã
(1) Strãinilor intraţi în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi de cercetare ştiinţificã li se prelungeşte dreptul de şedere temporarã dacã prezintã acordul de primire avizat de Autoritatea Naţionalã pentru Cercetare Ştiinţificã.
(2) Dreptul de şedere în acest scop se prelungeşte pentru o perioadã egalã cu durata prevãzutã în acordul de primire, dar nu mai mult de 5 ani consecutiv.
(3) Cercetãtorul, posesor al unui permis de şedere în acest scop eliberat de un alt stat membru, aflat pe teritoriul României, poate depune cerere pentru prelungirea dreptului de şedere temporarã în scopul desfãşurãrii de activitãţi de cercetare ştiinţificã fãrã a mai fi necesarã obţinerea în prealabil a unei vize de lungã şedere în acest scop. Permisul de şedere se acordã în baza avizului Autoritãţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţificã, prevãzut la art. 48 alin. (2), în condiţiile alin. (2).
ART. 68
Activitatea didacticã
Strãinii titulari ai unui drept de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi de cercetare ştiinţificã pot desfãşura activitãţi didactice în condiţiile legii.
ART. 69
Alte situaţii de prelungire a dreptului de şedere temporarã
(1) Strãinii intraţi în România în baza unei vize de lungã şedere, pentru alte scopuri, pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporarã, dupã cum urmeazã:
a) strãinii detaşaţi - cu prezentarea autorizaţiei de muncã eliberate în condiţiile legii. Dreptul de şedere pentru acest scop poate fi prelungit pentru întreaga perioadã de valabilitate a autorizaţiei de muncã, pentru prelungirile ulterioare fiind aplicabile dispoziţiile legale privind prelungirea dreptului de şedere a strãinilor angajaţi în muncã;
b) strãinii angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau într-unul dintre statele semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European detaşaţi în România - cu prezentarea urmãtoarelor documente:
(i) copia actului de detaşare tradus şi apostilat în condiţiile legii;
(ii) permisul de şedere eliberat de statul în care îşi are sediul angajatorul, în original şi în copie;
c) strãinii care urmeazã o formã de tratament medical de lungã duratã - cu prezentarea scrisorii de acceptare a unei instituţii medicale publice sau private, în care sã fie precizate diagnosticul şi durata tratamentului. Acest permis de şedere poate fi acordat şi pentru un eventual însoţitor care asistã strãinul aflat în imposibilitatea de a se îngriji singur, dacã acest lucru este menţionat expres în scrisoarea de acceptare;
d) strãinii desemnaţi ca administratori ai unei societãţi comerciale, cu îndeplinirea cumulativã a urmãtoarelor condiţii:
(i) fac dovada calitãţii de administrator;
(ii) fac dovada cã, la data solicitãrii, nu sunt asociaţi sau acţionari la societatea comercialã în cauzã ori la altã persoanã juridicã românã şi cã nu au avut aceste calitãţi în ultimii 2 ani;
(iii) la societatea comercialã în cauzã sã nu mai existe un alt strãin care a obţinut un drept de şedere în acest scop;
(iv) societatea comercialã în cauzã a realizat un aport de capital sau transfer de tehnologie de cel puţin 50.000 euro. La prelungirile ulterioare trebuie sã facã dovada cã aportul de capital s-a concretizat în realizarea sau achiziţionarea de construcţii destinate desfãşurãrii activitãţilor prevãzute de Nomenclatorul Clasificãrii Activitãţilor din Economia Naţionalã sau în transfer de tehnologie;
e) strãinii care au intrat pe teritoriul României în scopul formãrii profesionale neremunerate în cadrul unei întreprinderi din sectorul public sau privat sau în cadrul unui furnizor de formare profesionalã acreditat - cu prezentarea contractului de formare pentru participarea neremuneratã la o formã de pregãtire profesionalã;
f) strãinii care desfãşoarã activitãţi în cadrul unor programe de voluntariat - cu prezentarea contractului de voluntariat încheiat cu organizaţia-gazdã, în cuprinsul cãruia se face menţiune cu privire la activitatea pe care urmeazã sã o desfãşoare, condiţiile în care sunt supravegheaţi în îndeplinirea sarcinilor, precum şi la orele de lucru;
g) strãinii care desfãşoarã alte activitãţi care nu contravin legilor române - cu avizul autoritãţilor competente, atunci când este necesar, sau dacã prezintã documente prin care sã justifice necesitatea şederii în România;
h) apatrizilor de origine românã, care sunt repatriaţi în baza unor înţelegeri internaţionale la care România este parte - fãrã îndeplinirea condiţiilor generale de acordare a dreptului de şedere temporarã.
(2) Strãinilor a cãror şedere este în interesul statului român li se poate prelungi dreptul de şedere temporarã, la solicitarea expresã a Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, autoritãţilor administraţiei publice centrale de specialitate.
(3) La acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporarã, strãinii prevãzuţi la alin. (1) lit. a), c), e), f) şi g) trebuie sã facã dovada mijloacelor de întreţinere, cel puţin la nivelul salariului mediu net pe economie, cei prevãzuţi la alin. (1) lit. d), în cuantum de cel puţin 500 euro lunar proveniţi din activitatea desfãşuratã în calitate de administrator.
(4) Strãinii prevãzuţi la alin. (1) lit. h) sunt exceptaţi de la obligaţia prezentãrii dovezii mijloacelor de întreţinere şi sunt scutiţi de la plata taxelor consulare. Dreptul de şedere pentru aceastã categorie se prelungeşte pe perioade de 4 ani.
(5) Dreptul de şedere pentru strãinii prevãzuţi la alin. (1) lit. e) şi f) se acordã pentru o perioadã de maximum un an, fãrã posibilitatea prelungirii. În cazuri excepţionale, pentru strãinii prevãzuţi la alin. (1) lit. e) dreptul de şedere poate fi prelungit o singurã datã pentru o perioadã de pânã la 6 luni, în vederea dobândirii unei calificãri în profesia în care s-au pregãtit.
SECŢIUNEA a 2-a
Acordarea dreptului de şedere permanentã
ART. 70
Dreptul de şedere permanentã
(1) Dreptul de şedere permanentã se acordã, la cerere, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, pe perioadã nedeterminatã, strãinilor titulari ai unui drept de şedere.
(2) Dreptul de şedere permanentã nu se acordã urmãtoarelor categorii de strãini:
a) titulari ai dreptului de şedere temporarã pentru studii;
b) solicitanţi de azil;
c) beneficiari ai protecţiei umanitare temporare sau ai protecţiei temporare;
d) titulari ai dreptului de şedere conferit de viza diplomaticã sau de serviciu.
(3) Dreptul de şedere permanentã înceteazã în urmãtoarele situaţii:
a) în cazul anulãrii sau revocãrii;
b) în cazul obţinerii unui drept de şedere permanentã pe teritoriul altui stat;
c) în cazul absenţei de pe teritoriul statului român pentru o perioadã mai mare de 12 luni consecutive, cu excepţia situaţiei în care, în aceastã perioadã, strãinul a beneficiat de un drept de şedere temporarã într-un stat membru al Uniunii Europene;
d) în cazul absenţei de pe teritoriul statului român pe o perioadã mai mare de 6 ani consecutivi, chiar dacã în aceastã perioadã a beneficiat de un drept de şedere temporarã într-un stat membru al Uniunii Europene.
(4) În situaţia în care, la încetarea dreptului de şedere permanentã, strãinul se gãseşte pe teritoriul României, iar prezenţa acestuia nu constituie o ameninţare la adresa ordinii publice sau securitãţii naţionale, acesta poate solicita eliberarea unui permis de şedere temporarã pentru scopurile şi în condiţiile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã.
(5) Strãinului al cãrui drept de şedere permanentã a încetat în condiţiile alin. (3) lit. b) sau c) i se poate acorda un nou drept de şedere permanentã, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, dupã o şedere legalã şi continuã pe teritoriul României de 12 luni.
ART. 71
Condiţii de acordare a dreptului de şedere permanentã
(1) Dreptul de şedere permanentã se acordã strãinilor prevãzuţi la art. 70 alin. (1), dacã îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) au avut o şedere continuã şi legalã pe teritoriul României în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, astfel:
(i) şederea va fi consideratã continuã atunci când perioada de absenţã de pe teritoriul României este mai micã de 6 luni consecutive şi nu depãşeşte în total 10 luni;
(ii) şederea va fi consideratã legalã atunci când împotriva strãinului nu a fost dispusã nicio mãsurã de îndepãrtare de pe teritoriul naţional;
(iii) la stabilirea perioadei de şedere continuã şi legalã se ia în calcul jumãtate din perioada de şedere în scop de studii;
(iv) la stabilirea perioadei de şedere continuã şi legalã nu se ia în calcul şederea conferitã de viza diplomaticã sau de serviciu şi nici şederea obţinutã pentru desfãşurarea de activitãţi ca lucrãtor sezonier;
b) fac dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului minim net pe economie, cu excepţia strãinilor membri de familie ai cetãţenilor români;
c) fac dovada asigurãrii sociale de sãnãtate;
d) fac dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, în condiţiile legii;
e) cunosc limba românã cel puţin la un nivel satisfãcãtor;
f) nu prezintã pericol pentru ordinea publicã şi siguranţa naţionalã.
(2) Strãinilor de origine românã sau nãscuţi în România, precum şi celor a cãror şedere este în interesul statului român li se poate acorda dreptul de şedere permanentã fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) lit. a)-e).
(3) Minorilor ai cãror pãrinţi sunt titulari ai unui drept de şedere permanentã li se poate acorda acelaşi statut fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1). În cazul în care numai unul dintre pãrinţi este titular al unui drept de şedere permanentã, este necesar consimţãmântul celuilalt pãrinte, în formã autenticã.
(4) Strãinilor care fac dovada cã au efectuat investiţii de minimum 1.000.000 de euro sau au creat peste 100 de locuri de muncã cu normã întreagã li se poate acorda dreptul de şedere permanentã fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b).
ART. 72
Solicitarea dreptului de şedere permanentã
(1) Strãinii prevãzuţi la art. 70 alin. (1) trebuie sã depunã personal la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrãri o cerere-tip însoţitã de urmãtoarele documente:
a) documentul de trecere a frontierei de stat;
b) acte doveditoare privind deţinerea legalã a spaţiului de locuit;
c) acte doveditoare privind mijloacele de întreţinere;
d) dovada asigurãrii sociale de sãnãtate;
e) certificat de cazier judiciar, eliberat de autoritãţile române.
(2) Cu prilejul depunerii cererii, solicitanţii vor susţine un interviu în vederea stabilirii nivelului de cunoaştere a limbii române.
ART. 73
Aprobarea dreptului de şedere permanentã
(1) Dreptul de şedere permanentã se aprobã de cãtre şeful Oficiului Român pentru Imigrãri.
(2) Cererile se analizeazã de cãtre o comisie special constituitã, prin dispoziţie a şefului Oficiului Român pentru Imigrãri, comisie care formuleazã propuneri motivate pentru fiecare caz în parte.
(3) Termenul de soluţionare a cererilor este de maximum 6 luni de la data înregistrãrii. Pentru motive obiective, şeful Oficiului Român pentru Imigrãri poate prelungi acest termen cu încã 3 luni, cu înştiinţarea solicitantului.
(4) Aprobarea se comunicã în scris solicitantului, în termen de 15 zile lucrãtoare de la soluţionarea cererii.
(5) În termen de 30 de zile de la primirea comunicãrii, strãinul cãruia i s-a aprobat dreptul de şedere permanentã în România este obligat sã se prezinte la formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri unde a fost înregistratã cererea, în vederea eliberãrii permisului de şedere permanentã.
(6) Acordarea dreptului de şedere permanentã pentru strãinii membri de familie ai cetãţenilor români se efectueazã cu scutire de la plata taxelor consulare.
ART. 74
Refuzul acordãrii dreptului de şedere permanentã
(1) Dacã se constatã cã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în prezenta secţiune, comisia constituitã potrivit art. 73 alin. (2) propune şefului Oficiului Român pentru Imigrãri refuzul acordãrii dreptului de şedere permanentã.
(2) Refuzul, precum şi motivele care au stat la baza acestuia se comunicã, în scris, solicitantului, în termen de 15 zile lucrãtoare de la soluţionarea cererii.
(3) Refuzul acordãrii dreptului de şedere permanentã poate fi atacat în termen de 30 de zile de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucureşti.
(4) Refuzul acordãrii dreptului de şedere permanentã nu produce efecte juridice asupra dreptului de şedere al titularului cererii.
ART. 75
Tratament egal
Titularii unui drept de şedere permanentã beneficiazã, în condiţiile legii, de tratament egal cu cetãţenii români în ceea ce priveşte:
a) accesul la piaţa muncii, inclusiv în privinţa condiţiilor de angajare şi de muncã, la activitãţi economice în mod independent şi la activitãţi profesionale, cu aplicarea corespunzãtoare a prevederilor <>Legii nr. 300/2004 *) privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfãşoarã activitãţi economice în mod independent, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu condiţia ca activitatea desfãşuratã sã nu presupunã, chiar şi ocazional, exercitarea unor prerogative ale autoritãţii publice;
_________
*) <>Legea nr. 300/2004 a fost abrogatã prin <>Ordonanţa de urgenţã nr. 44/2008 privind desfãşurarea activitãţilor economice de cãtre persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008.
b) accesul la toate formele şi nivelurile de învãţãmânt şi de pregãtire profesionalã, inclusiv la acordarea burselor de studiu;
c) echivalarea studiilor şi recunoaşterea diplomelor, a certificatelor, a atestatelor de competenţã şi a calificãrilor profesionale, în conformitate cu reglementãrile în vigoare;
d) securitatea socialã, asistenţa şi protecţia socialã;
e) asistenţa de sãnãtate publicã;
f) deduceri de impozit pe venitul global şi scutiri de taxe;
g) accesul la bunuri şi servicii publice, inclusiv obţinerea de locuinţe;
h) libertatea de asociere, afiliere şi apartenenţã la o organizaţie sindicalã sau profesionalã.
ART. 76
Stabilirea domiciliului strãinilor în România
Strãinii titulari ai unui drept de şedere permanentã au dreptul sã îşi stabileascã sau sã îşi schimbe domiciliul pe teritoriul României în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii români.
SECŢIUNEA a 3-a
Anularea şi revocarea dreptului de şedere în România
ART. 77
Cazuri de anulare şi revocare
(1) Oficiul Român pentru Imigrãri anuleazã, prin decizie motivatã, dreptul de şedere permanentã sau temporarã în România, dacã se constatã ulterior cã:
a) la data acordãrii dreptului de şedere permanentã sau a prelungirii dreptului de şedere temporarã strãinul nu îndeplinea condiţiile prevãzute de lege în acest sens;
b) dreptul de şedere permanentã sau prelungirea dreptului de şedere temporarã a fost obţinut/obţinutã prin folosirea de informaţii false, documente false sau falsificate ori de alte mijloace ilegale;
c) dreptul de şedere a fost obţinut în baza unei cãsãtorii de convenienţã, constatatã în condiţiile art. 63;
d) strãinul a fost îndepãrtat anterior de pe teritoriul României şi a reintrat, sub o altã identitate, în perioada de interdicţie.
(2) Oficiul Român pentru Imigrãri revocã, prin decizie motivatã, dreptul de şedere permanentã atunci când se constatã cã rezidentul permanent constituie o ameninţare la adresa ordinii publice, ca urmare a infracţiunilor sãvârşite pe teritoriul României.
(3) Oficiul Român pentru Imigrãri revocã, prin decizie motivatã, dreptul de şedere temporarã atunci când:
a) în urma verificãrilor efectuate de Oficiul Român pentru Imigrãri sau a sesizãrilor primite de la alte autoritãţi competente, potrivit legii, se constatã cã strãinul nu mai îndeplineşte condiţiile pe baza cãrora i-a fost prelungit dreptul de şedere ori nu mai respectã scopul pentru care i-a fost acordat acest drept;
b) se constatã cã strãinul a încãlcat reglementãrile privind frontiera de stat sau pe cele referitoare la angajarea în muncã a strãinilor;
c) se constatã cã strãinul suferã de o boalã ce pune în pericol sãnãtatea publicã şi nu se supune mãsurilor de tratament medical stabilite de autoritãţile competente.
ART. 78
Comunicarea deciziei de anulare sau revocare
Decizia de anulare sau revocare a dreptului de şedere se comunicã:
a) de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri, strãinului care se aflã pe teritoriul României, prin decizia de returnare prevãzutã la art. 82;
b) de cãtre Poliţia de Frontierã Românã, strãinului care se prezintã la frontierã cu scopul de a intra în România, prin comunicarea de nepermitere a intrãrii.
SECŢIUNEA a 4-a
Integrarea în viaţa economicã, culturalã şi socialã a strãinilor
ART. 79
Asistenţa pentru integrarea strãinilor
(1) Statul român asigurã condiţiile pentru integrarea strãinilor cãrora li s-a acordat un drept de şedere în România, în viaţa economicã, socialã şi culturalã a ţãrii.
(2) În scopul integrãrii strãinilor pot fi organizate şi desfãşurate urmãtoarele activitãţi:
a) cursuri de limba românã;
b) cursuri şi alte forme de perfecţionare şi pregãtire profesionalã;
c) asigurarea informãrii cu privire la drepturile şi obligaţiile strãinilor, precum şi asupra oportunitãţilor de integrare în societatea româneascã;
d) cursuri de cunoaştere a istoriei, culturii, civilizaţiei şi a sistemului de drept din România;
e) întâlniri prilejuite de diferite evenimente, la care sã participe şi cetãţeni români, în scopul promovãrii cunoaşterii şi înţelegerii reciproce.
ART. 80
Instituţii şi organizaţii implicate
(1) Instituţiile publice vor coopera, potrivit competenţelor, cu organizaţii neguvernamentale şi organizaţii internaţionale, în scopul promovãrii şi derulãrii de programe pentru integrarea strãinilor în societate, precum şi pentru identificarea resurselor financiare necesare în acest sens.
(2) În toate activitãţile pe care le desfãşoarã, instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale vor asigura protecţia strãinilor împotriva oricãrei forme de discriminare.
CAP. V
Regimul îndepãrtãrii strãinilor de pe teritoriul României
SECŢIUNEA 1
Condiţii generale cu privire la îndepãrtarea strãinilor de pe teritoriul României
ART. 81
Îndepãrtarea strãinilor de pe teritoriul României
(1) Împotriva strãinilor care au intrat ilegal, a cãror şedere pe teritoriul României a devenit ilegalã, a cãror vizã sau drept de şedere a fost anulat sau revocat, a acelora cãrora li s-a refuzat prelungirea dreptului de şedere temporarã, a acelora cãrora le-a încetat dreptul de şedere permanentã, precum şi a foştilor solicitanţi de azil Oficiul Român pentru Imigrãri poate dispune mãsura returnãrii de pe teritoriul României.
(2) În cazul strãinilor declaraţi indezirabili, precum şi împotriva celor pentru care instanţa a dispus mãsura de siguranţã a expulzãrii, îndepãrtarea de pe teritoriul României se face prin punerea în aplicare a prevederilor hotãrârii instanţei prin care s-a dispus mãsura respectivã.
ART. 82
Decizia de returnare a strãinilor de pe teritoriul României
(1) Decizia de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru Imigrãri sau al formaţiunilor sale teritoriale, prin care strãinii prevãzuţi la art. 81 alin. (1) sunt obligaţi sã pãrãseascã teritoriul României.
(2) Decizia de returnare se redacteazã în douã exemplare, fiecare în limba românã şi într-o limbã de circulaţie internaţionalã.
(3) Decizia de returnare dã posibilitatea strãinului sã pãrãseascã ţara neînsoţit, astfel:
a) în termen de 15 zile, pentru:
(i) strãinul a cãrui şedere a devenit ilegalã;
(ii) strãinul a cãrui vizã a fost anulatã sau revocatã;
(iii) foştii solicitanţi de azil pentru care s-a finalizat procedura de azil;
b) în termen de 30 de zile, pentru strãinul cãruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de şedere temporarã ori i-a fost refuzatã prelungirea acestui drept;
c) în termen de 90 de zile, pentru:
(i) strãinul cãruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de şedere temporarã pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale ori i-a fost refuzatã prelungirea acestui drept, precum şi membrii de familie ai acestuia care au beneficiat de un drept de şedere pentru reîntregirea familiei;
(ii) strãinul cãruia i-a încetat dreptul de şedere permanentã, dacã nu îndeplineşte condiţiile de prelungire a dreptului de şedere temporarã pentru unul din scopurile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã.
(4) Termenele prevãzute la alin. (3) curg de la data la care decizia de returnare i-a fost adusã la cunoştinţã strãinului, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã.
(5) Strãinilor care au trecut ilegal frontiera de stat, precum şi celor cu şedere ilegalã a cãror identitate nu a putut fi stabilitã li se emite decizie de returnare sub escortã, care va fi însoţitã de luarea în custodie publicã, în condiţiile prevãzute la art. 97.
ART. 83
Comunicarea deciziei de returnare
(1) Comunicarea deciziei de returnare se realizeazã de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri ori de formaţiunile sale teritoriale prin remiterea unui exemplar al acesteia.
(2) Remiterea se poate face prin înmânarea exemplarului, sub semnãturã, atunci când strãinul este prezent, sau prin trimiterea prin poştã, cu confirmare de primire, la adresa la care strãinul a declarat cã locuieşte, atunci când strãinul nu este prezent.
(3) În cazul în care remiterea nu este posibilã, comunicarea deciziei de returnare se face prin afişarea unui exemplar al acesteia la sediul Oficiului Român pentru Imigrãri sau al formaţiunilor sale teritoriale.
(4) Se prezumã cã remiterea nu este posibilã în urmãtoarele situaţii:
a) strãinul refuzã sã primeascã exemplarul înmânat sau trimis prin poştã;
b) strãinul nu mai locuieşte la adresa declaratã;
c) strãinul nu a fãcut cunoscutã adresa la care locuieşte.
ART. 84
Contestarea deciziei de returnare
(1) Decizia de returnare poate fi contestatã în termen de 10 zile de la data comunicãrii la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Oficiul Român pentru Imigrãri, sau la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instanţei este irevocabilã.
(2) În cazul strãinilor prevãzuţi la art. 82 alin. (5), decizia de returnare sub escortã poate fi contestatã la curtea de apel competentã teritorial pe raza cãreia se aflã centrul de cazare, în termen de 3 zile de la data comunicãrii. Instanţa se pronunţã în termen de 5 zile, hotãrârea fiind definitivã şi irevocabilã.
(3) Contestaţia prevãzutã la alin. (1) şi (2) suspendã executarea mãsurii de îndepãrtare.
(4) Contestarea deciziei de returnare formulatã de cãtre strãinii luaţi în custodie publicã nu suspendã mãsura luãrii în custodie publicã.
SECŢIUNEA a 2-a
Strãini indezirabili
ART. 85
Declararea ca indezirabil
(1) Declararea ca indezirabil este o mãsurã care se dispune împotriva unui strãin care a desfãşurat, desfãşoarã ori existã indicii temeinice cã intenţioneazã sã desfãşoare activitãţi de naturã sã punã în pericol securitatea naţionalã sau ordinea publicã.
(2) Mãsura prevãzutã la alin. (1) se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul sesizeazã instanţa de judecatã, la propunerea instituţiilor cu competenţe în domeniul ordinii publice şi securitãţii naţionale care deţin date sau indicii temeinice, în sensul celor prevãzute la alin. (1).
(3) Datele şi informaţiile în baza cãrora se propune declararea ca indezirabil pentru raţiuni de securitate naţionalã se pun la dispoziţia instanţei de judecatã, în condiţiile stabilite de actele normative care reglementeazã regimul activitãţilor referitoare la siguranţa naţionalã şi protejarea informaţiilor clasificate.
(4) Sesizarea prevãzutã la alin. (2) se judecã în camera de consiliu, cu citarea pãrţilor. Instanţa de judecatã aduce la cunoştinţã strãinului faptele care stau la baza sesizãrii, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementeazã regimul activitãţilor referitoare la siguranţa naţionalã şi protejarea informaţiilor clasificate.
(5) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţã, prin hotãrâre motivatã, în termen de 10 zile de la sesizarea formulatã în condiţiile alin. (2). Hotãrârea instanţei este definitivã. Atunci când declararea strãinului ca indezirabil se întemeiazã pe raţiuni de securitate naţionalã, în conţinutul hotãrârii nu se menţioneazã datele şi informaţiile care au stat la baza motivãrii acesteia.
(6) Hotãrârea se comunicã strãinului, precum şi, dacã instanţa dispune declararea ca indezirabil, Oficiului Român pentru Imigrãri, pentru a fi pusã în executare.
(7) Dreptul de şedere a strãinului înceteazã de la data pronunţãrii hotãrârii prin care acesta a fost declarat indezirabil.
(8) Punerea în executare a hotãrârii prin care strãinul a fost declarat indezirabil se realizeazã prin escortarea strãinului pânã la frontierã sau pânã în ţara de origine, de cãtre personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrãri.
(9) Perioada pentru care un strãin poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o nouã perioadã cuprinsã între aceste limite, în cazul în care se constatã cã nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei mãsuri. Prelungirea termenului se face în condiţiile prevãzute la alin. (2).
(10) Persoanele declarate indezirabile vor fi comunicate de Oficiul Român pentru Imigrãri Direcţiei generale afaceri consulare.
ART. 86
Recursul împotriva hotãrârii prevãzute la art. 85 alin. (5)
(1) Hotãrârea prevãzutã la art. 85 alin. (5) poate fi atacatã cu recurs, în termen de 10 zile de la data comunicãrii, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa se pronunţã în termen de 5 zile de la data primirii cererii.
(2) Exercitarea cãii de atac prevãzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a hotãrârii prin care strãinul a fost declarat indezirabil. În cazuri temeinic justificate şi pentru a se preveni producerea de pagube iminente, strãinul poate cere instanţei sã dispunã suspendarea executãrii hotãrârii prin care a fost declarat indezirabil, pânã la soluţionarea cãii de atac. Instanţa va soluţiona cererea de suspendare de urgenţã, hotãrârea pronunţatã în acest caz fiind executorie de drept.
SECŢIUNEA a 3-a
Îndepãrtarea sub escortã a strãinilor
ART. 87
Îndepãrtarea sub escortã a strãinilor
(1) Îndepãrtarea sub escortã se realizeazã, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, de cãtre personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrãri, pentru urmãtoarele categorii de strãini:
a) care nu au pãrãsit voluntar teritoriul României la expirarea termenului deciziei de returnare prevãzute la art. 82 alin. (3);
b) care au trecut ilegal frontiera de stat;
c) care au fost declaraţi indezirabili;
d) împotriva cãrora a fost dispusã expulzarea.
(2) Îndepãrtarea sub escortã se poate efectua şi în cazul strãinilor care prezintã dizabilitãţi fizice sau mentale ori constituie un pericol pentru sãnãtatea publicã.
ART. 88
Procedura îndepãrtãrii sub escortã
(1) Îndepãrtarea sub escortã presupune însoţirea strãinului de cãtre personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrãri pânã la frontierã ori pânã în ţara de origine, de tranzit sau de destinaţie.
(2) Dacã strãinii posedã document de trecere a frontierei de stat valabil, mijloace financiare şi nu este necesarã efectuarea altor formalitãţi, îndepãrtarea sub escortã se va efectua în termen de 24 de ore.
(3) Strãinii care nu posedã documente de trecere a frontierei de stat vor fi prezentaţi misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare acreditate în România ale statelor ai cãror cetãţeni sunt, pentru eliberarea documentelor.
(4) Procedurile aplicabile în cazul necooperãrii unor reprezentanţe diplomatice în legãturã cu eliberarea de documente de cãlãtorie pentru îndepãrtarea strãinilor de pe teritoriul statului român se stabilesc prin ordin comun al ministrului afacerilor externe şi al ministrului internelor şi reformei administrative.
(5) Pentru strãinii proveniţi din state care nu au misiuni diplomatice sau oficii consulare în România vor fi solicitate documente de trecere a frontierei de stat din ţara de origine, prin Direcţia generalã afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
(6) În situaţia în care documentul de trecere a frontierei de stat nu poate fi obţinut în condiţiile prevãzute la alin. (5), Oficiul Român pentru Imigrãri poate elibera un titlu de cãlãtorie, conform legii.
(7) Când existã indicii temeinice cã îndepãrtarea sub escortã nu poate fi efectuatã în termen de 24 de ore, strãinul va fi luat în custodie publicã.
ART. 89
Îndepãrtarea sub escortã în baza acordurilor de readmisie
(1) Strãinii prevãzuţi la art. 87 pot fi îndepãrtaţi sub escortã şi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, în condiţiile prevãzute în acestea.
(2) La cererea unuia dintre statele care au încheiate acorduri de readmisie cu România, se poate permite tranzitarea teritoriului României de cãtre strãinul care face obiectul unei proceduri de readmisie cãtre un stat terţ, cu condiţia escortãrii şi a prezentãrii garanţiilor cã acesta îşi poate continua cãlãtoria şi poate intra în statul de destinaţie.
ART. 90
Mãsuri de asistenţã între statele membre ale Uniunii Europene în cazul îndepãrtãrii strãinilor pe calea aerului
(1) În situaţia în care îndepãrtarea nu este posibilã prin folosirea zborurilor directe pânã în ţara de destinaţie, Oficiul Român pentru Imigrãri poate solicita altor state tranzitul aeroportuar.
(2) Pentru realizarea îndepãrtãrii strãinului pe calea aerului, Oficiul Român pentru Imigrãri dispune escortarea strãinilor pânã în ţara de tranzit sau de destinaţie în urmãtoarele cazuri:
a) ţara de tranzit sau de destinaţie solicitã ca strãinul sã fie escortat;
b) este necesarã acordarea de asistenţã medicalã strãinului în timpul realizãrii mãsurilor de îndepãrtare;
c) strãinul trebuie supravegheat pentru a se preveni sãvârşirea de fapte de naturã penalã în timpul realizãrii mãsurilor de îndepãrtare;
d) existã indicii temeinice cã strãinul nu va respecta mãsura de îndepãrtare ori cã intenţioneazã sã rãmânã în ţara de tranzit;
e) autoritãţile române cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securitãţii naţionale solicitã ca strãinul sã fie escortat.
(3) Pe durata realizãrii mãsurilor de îndepãrtare, membrii escortei nu sunt înarmaţi şi poartã ţinutã civilã. Aceştia sunt obligaţi sã respecte legislaţia statului de tranzit, sã foloseascã forţa numai în caz de legitimã apãrare sau în scopul împiedicãrii strãinului sã fugã, sã îşi provoace rãni, sã lezeze integritatea corporalã a altor persoane sau sã producã pagube materiale atunci când reprezentanţii statului de tranzit nu sunt prezenţi sau este necesarã acordarea de sprijin acestora.
(4) Oficiul Român pentru Imigrãri întreprinde demersurile necesare pentru întoarcerea în ţarã a strãinilor dacã, în timpul îndepãrtãrii pe calea aerului, a intervenit una dintre urmãtoarele situaţii:
a) autorizaţia de tranzit aeroportuar a fost refuzatã sau revocatã;
b) strãinul a intrat pe teritoriul statului solicitat în timpul tranzitului;
c) îndepãrtarea strãinului cãtre o altã ţarã de tranzit ori cãtre ţara de destinaţie sau îmbarcarea în zborul de legãturã nu a fost realizatã;
d) tranzitul aeroportuar nu mai este posibil.
(5) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã poate aproba solicitãrile de tranzit pentru strãinii care fac obiectul unor mãsuri de îndepãrtare, adresate de autoritãţile competente din statele membre ale Uniunii Europene.
(6) Solicitarea de tranzit prevãzutã la alin. (5) poate fi refuzatã dacã:
a) strãinul este învinuit sau inculpat într-o cauzã penalã ori are de executat o pedeapsã privativã de libertate, ca urmare a sãvârşirii unei infracţiuni pe teritoriul României;
b) tranzitul cãtre alte state sau intrarea în ţara de destinaţie nu este permisã;
c) în timpul tranzitului este necesar transportul cãtre un alt aeroport aflat pe teritoriul României;
d) strãinul reprezintã o ameninţare pentru siguranţa naţionalã, ordinea şi sãnãtatea publicã sau relaţiile internaţionale ale statului român;
e) asistenţa solicitatã este imposibilã în acel moment din motive obiective; în acest caz, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã informeazã, în cel mai scurt timp posibil, autoritãţile solicitante asupra unei date cât mai apropiate de cea solicitatã iniţial, în care poate fi acordatã asistenţa tranzitului.
(7) În situaţia în care, ulterior aprobãrii tranzitului, survin situaţiile prevãzute la alin. (6), autorizaţiile deja eliberate pot fi revocate, cu informarea autoritãţilor solicitante asupra motivelor care au determinat revocarea.
(8) Solicitarea de tranzit trebuie transmisã în scris cu cel târziu douã zile înainte de tranzit. Acest termen poate fi scurtat în cazuri urgente şi justificate.
(9) Forma şi conţinutul solicitãrii de tranzit se stabilesc prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(10) Decizia va fi comunicatã statului membru solicitant în termen de douã zile. Termenul poate fi prelungit, în cazuri justificate, cu maximum 48 de ore.
(11) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã stabileşte puncte de contact în toate zonele de tranzit importante.
(12) Operaţiunea de tranzit nu trebuie sã depãşeascã 24 de ore. În cazul în care, din motive obiective, sunt necesare mãsuri de asistenţã suplimentare pentru continuarea operaţiunii de tranzit, acest termen poate fi prelungit cu maximum 48 de ore.
(13) În limita mijloacelor disponibile şi în conformitate cu standardele internaţionale relevante, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã va asigura mãsurile de asistenţã necesare de la aterizare şi pânã la pãrãsirea aeroportului cãtre ţara de destinaţie a strãinului, în ceea ce priveşte:
a) întâmpinarea strãinului la aeronavã şi escortarea acestuia în perimetrul aeroportului, în special cãtre zborul de legãturã;
b) asigurarea tratamentului medical de urgenţã strãinului şi, dacã este cazul, persoanelor din escorta acestuia;
c) asigurarea hranei pentru strãin şi, dacã este cazul, pentru persoanele din escorta acestuia;
d) primirea, pãstrarea şi predarea documentelor de cãlãtorie, în special în cazul strãinilor neescortaţi;
e) în cazul strãinilor neescortaţi, informarea statului solicitant despre locul şi ora plecãrii strãinului de pe teritoriul statului român;
f) informarea statului solicitant în privinţa oricãror incidente serioase care survin în timpul tranzitului;
g) pe timpul staţionãrii în aeroportul de tranzit, şeful punctului de trecere a frontierei poate dispune cazarea strãinului în spaţii special amenajate şi folosirea mijloacelor legale pentru prevenirea sau împiedicarea oricãrei încercãri a strãinului de a se împotrivi tranzitului.
(14) Costurile serviciilor asigurate potrivit alin. (13) se suportã de statul solicitant.
ART. 91
Organizarea unor zboruri comune cu statele membre ale Uniunii Europene în vederea îndepãrtãrii strãinilor
(1) Oficiul Român pentru Imigrãri poate organiza sau participa la acţiuni comune cu autoritãţile competente din unul ori mai multe state membre ale Uniunii Europene, pentru îndepãrtarea strãinilor care fac obiectul unor mãsuri de îndepãrtare.
(2) Atunci când Oficiul Român pentru Imigrãri decide organizarea unui zbor pentru îndepãrtarea strãinilor, la care ar putea sã participe şi alte state membre ale Uniunii Europene, informeazã autoritãţile competente din aceste state.
(3) În vederea unei bune desfãşurãri a zborului, Oficiul Român pentru Imigrãri întreprinde mãsuri pentru selecţionarea transportatorului, potrivit dispoziţiilor legale, obţinerea autorizaţiilor necesare de la statele de tranzit şi de destinaţie, stabilirea în comun cu autoritãţile competente ale celorlalte state participante a numãrului personalului de escortã necesar, încheierea înţelegerilor financiare necesare, precum şi alte mãsuri ce se impun.
(4) În cazul în care Oficiul Român pentru Imigrãri decide sã participe la un zbor pentru îndepãrtarea strãinilor organizat de un stat membru al Uniunii Europene, informeazã autoritãţile competente din statul organizator despre intenţia de a participa, specificând numãrul de persoane care fac obiectul îndepãrtãrii, şi asigurã un numãr suficient de persoane pentru escortã. În cazul în care escorta este realizatã numai de cãtre statul organizator, Oficiul Român pentru Imigrãri asigurã prezenţa a cel puţin 2 reprezentanţi la bordul aeronavei, care sunt responsabili de predarea strãinilor de care rãspund autoritãţile din statele de destinaţie.
(5) Oficiul Român pentru Imigrãri asigurã atât strãinilor care fac obiectul mãsurilor de îndepãrtare, cât şi personalului de escortã propriu documente de cãlãtorie valabile, vize şi alte documente necesare şi, prin intermediul Direcţiei generale afaceri consulare, solicitã asistenţã necesarã din partea reprezentanţelor diplomatice ale României.
ART. 92
Interzicerea îndepãrtãrii
(1) Îndepãrtarea este interzisã în urmãtoarele cazuri:
a) strãinul este minor, iar pãrinţii acestuia au drept de şedere în România;
b) strãinul este pãrinte al unui minor care are cetãţenia românã, dacã minorul se aflã în întreţinerea acestuia sau dacã existã obligaţia plãţii pensiei alimentare, obligaţie pe care strãinul şi-o îndeplineşte cu regularitate;
c) strãinul este cãsãtorit cu un cetãţean român, iar cãsãtoria nu este de convenienţã;
d) strãinul a depãşit vârsta de 80 de ani;
e) existã temeri justificate cã viaţa îi este pusã în pericol ori cã va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmeazã sã fie trimis strãinul;
f) îndepãrtarea este interzisã de documentele internaţionale la care România este parte.
(2) Persoanelor prevãzute la alin. (1) li se poate acorda sau, dupã caz, prelungi dreptul de şedere în România de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri, pentru unul dintre scopurile şi în condiţiile prevãzute la capitolul IV, fãrã a mai fi necesarã obţinerea în prealabil a unei vize de lungã şedere.
(3) Punerea în executare a mãsurilor de îndepãrtare se suspendã în cazul strãinilor care se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 15 alin. (1), pânã la data la care înceteazã motivele de nepermitere a ieşirii din România.
(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (1), (2) şi (3) strãinii care constituie un pericol pentru ordinea publicã, securitatea naţionalã ori care suferã de o boalã care ameninţã sãnãtatea publicã şi refuzã sã se supunã mãsurilor stabilite de cãtre autoritãţile medicale.
ART. 93
Repatrierea voluntarã umanitarã asistatã
(1) Strãinii aflaţi pe teritoriul României pot solicita sprijinul Oficiului Român pentru Imigrãri, precum şi al organizaţiilor internaţionale sau neguvernamentale cu atribuţii în domeniu pentru repatrierea voluntarã umanitarã asistatã, dacã nu dispun de mijloace financiare.
(2) Oficiul Român pentru Imigrãri, în comun cu organizaţii internaţionale cu atribuţii în domeniu, precum şi cu organizaţii neguvernamentale de profil vor desfãşura programe comune pentru identificarea modalitãţilor concrete de sprijinire a strãinilor prevãzuţi la alin. (1), în vederea repatrierii voluntare umanitare asistate a acestora, precum şi a resurselor financiare necesare în acest sens.
(3) Strãinilor incluşi în programele de repatriere voluntarã umanitarã asistatã li se elibereazã de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri certificate de repatriere.
(4) Strãinii prevãzuţi la alin. (1) pot beneficia, în mod individual, o singurã datã de sprijinul acordat de Oficiul Român pentru Imigrãri, prin intermediul programelor prevãzute la alin. (2), pentru repatrierea voluntarã umanitarã asistatã.
SECŢIUNEA a 4-a
Expulzarea strãinilor
ART. 94
Efectuarea expulzãrii strãinilor
(1) Împotriva strãinului care a sãvârşit o infracţiune pe teritoriul României poate fi dispusã mãsura expulzãrii în condiţiile prevãzute de Codul penal şi de Codul de procedurã penalã.
(2) Dreptul de şedere al strãinului înceteazã de drept la data la care a fost dispusã mãsura expulzãrii.
(3) Instanţa de judecatã poate dispune ca strãinul sã fie luat în custodie publicã, pânã la efectuarea expulzãrii, fãrã ca perioada acestei mãsuri sã depãşeascã 2 ani.
(4) Dacã strãinul nu posedã document de trecere a frontierei de stat sau mijloace financiare suficiente, Oficiul Român pentru Imigrãri procedeazã potrivit prevederilor art. 88 alin. (3), (5) şi (6).
(5) În cazul în care mãsura expulzãrii nu poate fi pusã în executare în termen de 24 de ore, strãinul va fi luat în custodie publicã potrivit prevederilor art. 97 alin. (11).
ART. 95
Interzicerea expulzãrii
(1) Un strãin nu poate fi expulzat într-un stat în care existã temeri justificate cã viaţa îi este pusã în pericol ori cã va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante.
(2) Mãsura expulzãrii nu se dispune, iar în cazul în care a fost dispusã, nu poate fi executatã, dacã strãinul se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 15 alin. (1).
(3) Interdicţia de expulzare dureazã pânã la dispariţia motivelor pe care a fost întemeiatã.
(4) Constatarea situaţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2) este de competenţa instanţei de judecatã, în urma comunicãrii efectuate de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri.
ART. 96
Recunoaşterea deciziilor de îndepãrtare a strãinilor de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene
(1) Deciziile de îndepãrtare a strãinilor, cetãţeni ai unor state terţe, de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene sunt recunoscute de statul român şi sunt puse în aplicare de Oficiul Român pentru Imigrãri în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, în urmãtoarele cazuri:
a) decizia de îndepãrtare este luatã pentru motive de ordine publicã şi siguranţã naţionalã, astfel:
(i) când strãinul a fost condamnat pentru sãvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
(ii) ca urmare a desfãşurãrii de cãtre strãini ori a existenţei unor indicii temeinice cã strãinul urmeazã sã desfãşoare activitãţi de naturã sã punã în pericol ordinea publicã sau siguranţa naţionalã;
b) decizia de îndepãrtare este luatã ca urmare a neîndeplinirii de cãtre strãin a condiţiilor referitoare la intrarea şi şederea strãinilor pe teritoriul statului membru în cauzã.
(2) Criteriile şi aranjamentele practice de compensare a dezechilibrelor financiare rezultate ca urmare a recunoaşterii deciziilor de îndepãrtare prevãzute la alin. (1) se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Pentru a fi puse în aplicare, este necesar ca deciziile de îndepãrtare prevãzute la alin. (1) sã nu fi fost revocate sau suspendate de cãtre autoritãţile emitente.
(4) Sunt exceptaţi de la prevederile alin. (1) strãinii membri de familie ai cetãţenilor români, precum şi membrii de familie ai cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene.
(5) În vederea aplicãrii prezentului articol, Oficiul Român pentru Imigrãri coopereazã şi face schimb de informaţii cu autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene.
(6) Cheltuielile angajate de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri în scopul îndepãrtãrii strãinilor, în baza deciziilor prevãzute la alin. (1), se suportã din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pentru Oficiul Român pentru Imigrãri cu aceastã destinaţie.
(7) Sumele reprezentând cheltuielile prevãzute la alin. (6), recuperate de la statul membru al Uniunii Europene care a emis decizia de îndepãrtare, reprezintã reconstituiri de credite bugetare, dacã cheltuielile au fost efectuate pentru anul în curs, sau se fac venit la bugetul de stat, dacã cheltuielile au fost efectuate în anii precedenţi.
(8) Oficiul Român pentru Imigrãri deconteazã cheltuielile efectuate de alte state membre ale Uniunii Europene care pun în aplicare deciziile de îndepãrtare pânã la împlinirea unei perioade de 4 ani de la data emiterii acestora de cãtre autoritãţile române, în limita bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pentru Oficiul Român pentru Imigrãri cu aceastã destinaţie.
(9) Solicitãrile de rambursare a cheltuielilor efectuate de statul membru al Uniunii Europene pot fi respinse de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri atunci când sunt efectuate dupã o perioadã mai mare de un an de la punerea în aplicare a mãsurii de îndepãrtare.
SECŢIUNEA a 5-a
Luarea în custodie publicã a strãinilor. Centre de cazare
ART. 97
Luarea în custodie publicã a strãinilor
(1) Luarea în custodie publicã este o mãsurã de restrângere temporarã a libertãţii de mişcare pe teritoriul statului român, dispusã de magistrat împotriva strãinului care nu a putut fi îndepãrtat sub escortã în termenul prevãzut de lege, precum şi împotriva strãinului care a fost declarat indezirabil sau cu privire la care instanţa a dispus expulzarea.
(2) În cazul strãinilor care nu au putut fi îndepãrtaţi sub escortã în termenul prevãzut de lege, luarea în custodie publicã se dispune de cãtre procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti, pe o perioadã de 30 de zile, la solicitarea Oficiului Român pentru Imigrãri sau a formaţiunilor sale teritoriale.
(3) În cazul strãinilor împotriva cãrora s-a dispus mãsura expulzãrii, instanţa poate dispune ca strãinul sã fie luat în custodie publicã pânã la efectuarea expulzãrii de cãtre organele de poliţie, în conformitate cu prevederile Codului de procedurã penalã, fãrã ca perioada de custodie publicã sã depãşeascã 2 ani.
(4) Luarea în custodie publicã a strãinilor declaraţi indezirabili se dispune de instanţa de judecatã care a dispus mãsura declarãrii ca indezirabil prin hotãrârea prevãzutã la art. 85 alin. (5). Custodia publicã a strãinilor declaraţi indezirabili înceteazã la data punerii în executare a hotãrârii instanţei de judecatã, în condiţiile prevãzute la art. 85 alin. (8).
(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Oficiului Român pentru Imigrãri. Instanţa trebuie sã se pronunţe înainte de expirarea termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, iar hotãrârea instanţei este irevocabilã.
(6) Perioada maximã de luare în custodie publicã a strãinilor împotriva cãrora s-a dispus mãsura returnãrii nu poate depãşi 6 luni.
(7) În situaţia în care, ulterior luãrii în custodie publicã a unui strãin, se constatã existenţa unuia dintre cazurile prevãzute la art. 92 alin. (1) sau acesta formuleazã pentru prima datã o cerere pentru acordarea unei forme de protecţie, mãsura luãrii în custodie publicã înceteazã de drept. La formularea unei a doua cereri, mãsura luãrii în custodie publicã înceteazã la data acordãrii accesului la o nouã procedurã.
(8) Fac excepţie de la prevederile alin. (7) situaţiile în care, pentru raţiuni de siguranţã naţionalã sau ordine publicã, se impune îndepãrtarea strãinilor de pe teritoriul României sau menţinerea strãinului în custodie publicã pânã la finalizarea procedurii pentru acordarea statutului de refugiat.
(9) Strãinii împotriva cãrora s-a dispus luarea în custodie publicã, în condiţiile prevãzute la alin. (2), pot depune, în termen de 5 zile, plângere la Curtea de Apel Bucureşti, care este obligatã sã o soluţioneze în termen de 3 zile de la data primirii.
(10) Strãinii luaţi în custodie publicã, precum şi cei îndepãrtaţi sub escortã în termen de 24 de ore sunt amprentaţi şi fotografiaţi.
(11) În cazul prevãzut la alin. (3), dacã instanţa care a pronunţat hotãrârea penalã nu a dispus luarea în custodie publicã, Oficiul Român pentru Imigrãri poate solicita Curţii de Apel Bucureşti luarea în custodie publicã a strãinului care urmeazã a fi expulzat. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 3 zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instanţei este definitivã şi irevocabilã.
ART. 98
Centrele de cazare
(1) Strãinii luaţi în custodie publicã vor fi introduşi în centre de cazare, denumite în continuare centre.
(2) Centrele sunt locuri închise, special amenajate, administrate de Oficiul Român pentru Imigrãri, şi sunt destinate cazãrii temporare a strãinilor declaraţi indezirabili sau împotriva cãrora s-a dispus mãsura returnãrii ori expulzãrii şi au fost luaţi în custodie publicã.
(3) Centrele sunt organizate şi funcţioneazã pe baza regulamentului care se aprobã de ministrul internelor şi reformei administrative.
(4) Centrele sunt înfiinţate, organizate, autorizate sanitar, amenajate şi dotate astfel încât sã ofere condiţii adecvate de cazare, hranã, asistenţã medicalã şi igienã personalã.
ART. 99
Drepturile şi obligaţiile strãinilor cazaţi în centre
(1) Strãinii cazaţi în centre beneficiazã de drepturile prevãzute de lege, precum şi de cele prevãzute în tratatele şi acordurile internaţionale în materie la care România este parte.
(2) Strãinii cazaţi în centre au dreptul la asistenţã juridicã, medicalã şi socialã şi la respectarea opiniei şi specificului propriu, în materie religioasã, filozoficã şi culturalã.
(3) Strãinii cazaţi în centre au dreptul de a fi informaţi imediat dupã aducerea lor în aceste locuri, în limba în care vorbesc sau într-o limbã înţeleasã, despre motivele principale care au condus la luarea mãsurii, drepturile şi obligaţiile pe care le au în timpul şederii în aceste centre. Motivul luãrii în custodie publicã, precum şi drepturile şi obligaţiile strãinilor cazaţi în centre le vor fi comunicate în scris de cãtre persoanele desemnate sã conducã aceste centre.
(4) Pe întreaga perioadã a şederii în centre strãinilor li se va asigura posibilitatea comunicãrii cu reprezentanţii diplomatici şi consulari ai statului de provenienţã.
(5) Personalul centrelor va trata strãinii cazaţi în mod nediscriminatoriu pe motiv de rasã, sex, vârstã, culturã, naţionalitate, religie sau apartenenţã la un anumit grup social.
(6) Pe toatã durata cazãrii în centre strãinii sunt obligaţi sã respecte regulile, programul zilnic şi ordinea interioarã stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
(7) Minorii introduşi în centrele de cazare au acces gratuit la sistemul de învãţãmânt obligatoriu.
ART. 100
Asistenţa medicalã a strãinilor luaţi în custodie
(1) Strãinii luaţi în custodie publicã au dreptul la asistenţã medicalã, medicamente şi materiale sanitare gratuite.
(2) Serviciile medicale prevãzute la alin. (1) se asigurã, dupã caz, prin serviciul medical al centrelor de cazare sau prin unitãţile sanitare ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative ori ale Ministerului Sãnãtãţii Publice. Decontarea cheltuielilor se asigurã de cãtre Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin bugetul alocat Oficiului Român pentru Imigrãri, special prevãzut în acest scop.
ART. 101
Mãsuri speciale
(1) Strãinii luaţi în custodie publicã, condamnaţi prin hotãrâri judecãtoreşti definitive, vor fi cazaţi separat de celelalte categorii de strãini.
(2) Pe toatã perioada cât strãinii prevãzuţi la alin. (1) se aflã în custodie publicã deplasarea în afara centrelor se va efectua sub escortã.
SECŢIUNEA a 6-a
Tolerarea rãmânerii pe teritoriul României
ART. 102
Acordarea tolerãrii
(1) Tolerarea rãmânerii pe teritoriul României, denumitã în continuare tolerare, reprezintã permisiunea de a rãmâne pe teritoriul ţãrii acordatã de Oficiul Român pentru Imigrãri strãinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu pãrãsesc teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, se înţelege acele împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlãturate, datoritã cãrora strãinul nu poate pãrãsi teritoriul României.
(3) Neacordarea tolerãrii de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri poate fi contestatã în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentã teritorial. Instanţa se pronunţã în termen de 30 de zile, hotãrârea instanţei fiind irevocabilã.
ART. 103
Situaţii de tolerare pe teritoriul României
Strãinii prevãzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în urmãtoarele situaţii:
a) atunci când se aflã în situaţiile prevãzute la art. 15 alin. (1) şi nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege pentru acordarea unui permis de şedere;
b) când strãinii luaţi în custodie publicã, împotriva cãrora s-a dispus mãsura returnãrii, nu au putut fi îndepãrtaţi în termen de 6 luni;
c) când strãinii luaţi în custodie publicã, împotriva cãrora instanţa a dispus expulzarea, nu au putut fi expulzaţi în termen de 2 ani de la data la care au fost luaţi în custodie publicã;
d) atunci când prezenţa temporarã pe teritoriul României a acestora este cerutã de interese publice importante. În acest caz, tolerarea se acordã la solicitarea organelor de stat competente;
e) atunci când existã motive serioase sã se considere cã strãinii sunt victime ale traficului de fiinţe umane. În acest caz, tolerarea se acordã la solicitarea procurorului sau a instanţei;
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrãri constatã cã aceştia se aflã în imposibilitatea de a pãrãsi temporar România din alte motive obiective.
ART. 104
Regimul tolerãrii
(1) Tolerarea se acordã pentru o perioadã de pânã la 6 luni, care poate fi prelungitã pentru noi perioade de pânã la 6 luni, pânã la dispariţia cauzelor.
(2) Tolerarea nu anuleazã obligaţia strãinilor de a pãrãsi teritoriul statului român la încetarea motivelor pentru care a fost acordatã.
(3) Tolerarea înceteazã în momentul pãrãsirii teritoriului României de cãtre strãin.
(4) La încetarea motivelor care au stat la baza acordãrii tolerãrii strãinul va fi îndepãrtat imediat de pe teritoriul României, fãrã o notificare prealabilã.
(5) În cazul persoanelor prevãzute la art. 103 lit. e), procurorul, prin ordonanţã sau, dupã caz, instanţa, prin încheiere, poate dispune prelungirea tolerãrii dacã prezenţa acestora este necesarã pentru buna desfãşurare a procesului penal. În acest caz tolerarea se prelungeşte succesiv, în condiţiile prevãzute la alin. (1), pânã la încetarea procesului penal.
(6) Strãinul este obligat sã se prezinte lunar sau ori de câte ori este chemat la formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri care i-a acordat tolerarea şi sã anunţe orice schimbare a reşedinţei.
(7) Tolerarea are valabilitate teritorialã limitatã la raza de competenţã a formaţiunii Oficiului Român pentru Imigrãri care a acordat-o, iar orice deplasare în afara acesteia este permisã numai cu aprobare prealabilã.
(8) În situaţia nerespectãrii obligaţiilor prevãzute la alin. (6) sau (7) poate fi dispusã mãsura luãrii în custodie publicã a strãinului.
(9) În cazul strãinilor prevãzuţi la art. 103 lit. b) şi c), dacã au dispãrut motivele pentru care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în perioada de custodie publicã, aceştia pot fi luaţi din nou în custodie publicã, pentru o perioadã de maximum 30 de zile, în condiţiile art. 97 alin. (2), în vederea îndepãrtãrii de pe teritoriul României.
SECŢIUNEA a 7-a
Interzicerea intrãrii pe teritoriul României
ART. 105
Dispunerea mãsurii de interzicere a intrãrii în România
(1) Concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a mãsurii de expulzare, Oficiul Român pentru Imigrãri poate dispune, în condiţiile legii, şi interzicerea intrãrii în România pentru o perioadã determinatã.
(2) Mãsura prevãzutã la alin. (1) poate fi dispusã de Oficiul Român pentru Imigrãri sau de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã, în condiţiile legii, şi în situaţia în care strãinul nu a fãcut obiectul unei mãsuri de îndepãrtare sau împotriva strãinilor prevãzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi alin. (2) lit. a) şi b).
(3) Aplicarea mãsurii de interzicere a intrãrii se realizeazã în toate cazurile prin instituirea consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei de stat şi, atunci când este posibil, prin aplicarea în documentele de trecere a frontierei de stat a ştampilei în care se precizeazã durata acesteia.
(4) Instituirea mãsurii interzicerii intrãrii în România se comunicã strãinilor, în scris, de cãtre organul care a luat mãsura, împreunã cu motivele care au stat la baza dispunerii acesteia.
(5) Interzicerea intrãrii în România poate fi contestatã de cãtre strãin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea care a dispus aceastã mãsurã. Contestaţia nu suspendã executarea mãsurilor de îndepãrtare. Hotãrârea instanţei este irevocabilã.
(6) Toate cazurile în care a fost dispusã interzicerea intrãrii în România vor fi comunicate de instituţia care a dispus aceastã mãsurã Direcţiei generale afaceri consulare din Ministerul Afacerilor Externe.
ART. 106
Stabilirea duratei interdicţiei de intrare în România
(1) Împotriva strãinilor care au intrat legal în România, dar a cãror şedere a devenit ilegalã, durata interdicţiei de intrare în România va fi dupã cum urmeazã:
a) un an, în cazul:
(i) unei şederi ilegale de la 30 de zile la un an, pentru strãinii care nu au pãrãsit teritoriul României la expirarea dreptului de şedere conferit prin vizã sau în temeiul unor convenţii internaţionale ori acte normative prin care se desfiinţeazã unilateral regimul de vize;
(ii) unei şederi ilegale de la 3 luni la un an, pentru strãinii care au fost titulari ai unui permis de şedere temporarã;
(iii) strãinilor care nu au respectat decizia de returnare şi care au fost îndepãrtaţi sub escortã;
b) 2 ani - în cazul unei şederi ilegale de la 1 an la 2 ani;
c) 3 ani - în cazul unei şederi ilegale de la 2 ani la 3 ani;
d) 5 ani - în cazul unei şederi ilegale de peste 3 ani.
(2) Limitele interdicţiilor prevãzute la alin. (1) se reduc la jumãtate pentru strãinii care:
a) solicitã repatrierea voluntarã umanitarã asistatã, în condiţiile prevãzute la art. 93;
b) suportã cheltuielile necesare îndepãrtãrii de pe teritoriul României;
c) ramburseazã ulterior Oficiului Român pentru Imigrãri cheltuielile suportate pentru îndepãrtarea de pe teritoriul României;
d) nu necesitã cheltuieli cu transportul internaţional pentru îndepãrtarea de pe teritoriul României;
(3) În cazul strãinilor împotriva cãrora instanţa a dispus mãsura de siguranţã a expulzãrii, durata interdicţiei va fi egalã cu durata pedepsei la care au fost condamnaţi, dar nu mai micã de 3 ani.
(4) Împotriva strãinilor care au trecut ilegal ori au încercat sã treacã fraudulos frontiera de stat, durata interdicţiei va fi de 5 ani.
(5) Împotriva strãinilor prevãzuţi la art. 105 alin. (2) durata interdicţiei va fi dupã cum urmeazã:
a) 15 ani - pentru strãinii prevãzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b)-d);
b) 5 ani - pentru strãinii prevãzuţi la art. 8 alin. (2) lit. a) şi b).
CAP. VI
Documente care se elibereazã strãinilor
SECŢIUNEA 1
Permisele de şedere
ART. 107
Eliberarea permiselor de şedere
(1) Strãinului cãruia i s-a acordat sau, dupã caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în România i se elibereazã de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri, prin formaţiunile sale teritoriale, un permis de şedere, dupã cum urmeazã:
a) permis de şedere temporarã strãinului cãruia i s-a acordat sau, dupã caz, i s-a prelungit dreptul de şedere temporarã;
b) permisul de şedere în scop de muncã strãinului cãruia i s-a acordat sau, dupã caz, i s-a prelungit dreptul de şedere temporarã şi dreptul de muncã;
c) permis de şedere permanentã strãinului cãruia i s-a acordat dreptul de şedere permanentã.
(2) Prevederile referitoare la permisul de şedere temporarã se aplicã în mod corespunzãtor şi permisului de şedere în scop de muncã.
ART. 108
Regimul permisului de şedere
(1) Permisul de şedere eliberat strãinului în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã face dovada identitãţii, a adresei de reşedinţã sau de domiciliu pe teritoriul României şi atestã existenţa dreptului de şedere în România, precum şi durata şi scopul pentru care i-a fost acordat acest drept.
(2) Titularul permisului de şedere are obligaţia de a avea în permanenţã asupra sa documentul, de a nu-l înstrãina şi de a-l prezenta organelor autoritãţilor competente ori de câte ori i se solicitã aceasta.
ART. 109
Permisul de şedere temporarã
(1) Permisul de şedere temporarã se elibereazã strãinilor la acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporarã. În permisul de şedere temporarã se înscrie adresa la care strãinul declarã cã are reşedinţa pe teritoriul României.
(2) Permisul de şedere temporarã are o valabilitate limitatã la perioada pentru care s-a acordat sau, dupã caz, s-a prelungit dreptul de şedere temporarã. Permisul de şedere temporarã se reînnoieşte de fiecare datã cu ocazia prelungirii dreptului de şedere temporarã.
ART. 110
Permisul de şedere permanentã
(1) Permisul de şedere permanentã se elibereazã strãinilor, în baza obţinerii dreptului de şedere permanentã, pentru o perioadã de 5 ani şi se reînnoieşte succesiv pentru aceeaşi perioadã.
(2) În permisul de şedere permanentã se înscrie adresa la care strãinul declarã cã are domiciliul pe teritoriul României.
(3) Cererea pentru acordarea permisului de şedere permanentã se depune de cãtre titularul dreptului de şedere permanentã la formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri în a cãrei razã de competenţã locuieşte în mod legal solicitantul şi trebuie sã fie însoţitã de urmãtoarele documente:
a) documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie;
b) documentele care dovedesc deţinerea în mod legal a spaţiului de locuit la adresa la care strãinul declarã cã are domiciliul pe teritoriul României, în original şi în copie.
(4) Pentru reînnoirea permisului de şedere permanentã, solicitantul trebuie sã depunã, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea valabilitãţii documentului, o cerere însoţitã de documentele care dovedesc deţinerea în mod legal a spaţiului de locuit la adresa la care strãinul declarã cã are domiciliul pe teritoriul României.
ART. 111
Anularea permisului de şedere
În cazul în care titularului permisului de şedere i se revocã sau i se anuleazã dreptul de şedere, documentul se anuleazã la data luãrii deciziei şi se retrage cel mai târziu la data la care aceastã decizie este adusã la cunoştinţã strãinului.
ART. 112
Furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea permisului de şedere
(1) Titularul permisului de şedere este obligat sã anunţe formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri care a eliberat documentul despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situaţii.
(2) Strãinului i se elibereazã de cãtre formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri competentã un nou permis de şedere în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus.
(3) Permisele de şedere a cãror valabilitate a expirat, precum şi cele deteriorate se anuleazã de formaţiunea competentã teritorial a Oficiului Român pentru Imigrãri.
ART. 113
Forma şi conţinutul permiselor de şedere
Forma şi conţinutul permiselor de şedere se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului României.
SECŢIUNEA a 2-a
Cãrţile de rezidenţã pentru strãinii membri de familie ai cetãţenilor români
ART. 114
Emiterea cãrţilor de rezidenţã
(1) Strãinului, membru de familie al unui cetãţean român, cãruia i s-a acordat sau, dupã caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în România i se elibereazã de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri, prin formaţiunile sale teritoriale, o carte de rezidenţã, dupã cum urmeazã:
a) carte de rezidenţã pentru strãinii membri de familie - strãinului membru de familie al cetãţeanului român, cãruia i s-a acordat sau, dupã caz, i s-a prelungit dreptul de şedere temporarã;
b) carte de rezidenţã permanentã pentru strãinii membri de familie - strãinului membru de familie al cetãţeanului român, cãruia i s-a acordat dreptul de şedere permanentã.
(2) În cartea de rezidenţã şi în cartea de rezidenţã permanentã se înscrie adresa la care strãinul declarã cã are reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României.
(3) Forma şi conţinutul cãrţilor de rezidenţã sunt similare celor eliberate membrilor de familie ai cetãţenilor Uniunii Europene, cu aplicarea corespunzãtoare a dispoziţiilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.864/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European şi pentru stabilirea formei şi conţinutului documentelor care se elibereazã cetãţenilor Uniunii Europene şi membrilor lor de familie.
(4) Materialele necesare producerii cãrţilor de rezidenţã eliberate strãinilor membri de familie ai cetãţenilor români sunt asigurate din stocurile achiziţionate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative pentru confecţionarea cãrţilor de identitate pentru cetãţenii români, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţã a persoanelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 372/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 115
Valabilitatea cãrţilor de rezidenţã
(1) Cartea de rezidenţã se elibereazã la acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporarã şi are o valabilitate limitatã la perioada pentru care s-a acordat sau, dupã caz, s-a prelungit dreptul de şedere temporarã.
(2) Cartea de rezidenţã permanentã se elibereazã în baza obţinerii dreptului de şedere permanentã, pentru o perioadã de 10 ani, şi se reînnoieşte succesiv, pentru aceeaşi perioadã.
ART. 116
Regimul cãrţilor de rezidenţã
(1) Cartea de rezidenţã dovedeşte identitatea strãinului membru de familie al unui cetãţean român şi atestã exercitarea dreptului de şedere în România.
(2) Titularul cãrţii de rezidenţã are obligaţia de a nu o înstrãina şi de a o prezenta autoritãţilor competente ori de câte ori i se solicitã aceasta.
(3) Se interzice darea, primirea sau solicitarea documentelor prevãzute la art. 114 drept garanţie pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri sau valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri.
(4) Orice modificare, adãugare sau menţiune, alta decât cea prevãzutã de lege, înscrisã în documentele prevãzute la art. 114, este interzisã şi atrage nulitatea acestora.
(5) În situaţiile prevãzute la alin. (4), nulitatea se constatã de cãtre personalul Oficiului Român pentru Imigrãri.
(6) Poliţistul care constatã una dintre situaţiile prevãzute la alin. (4) este obligat sã reţinã documentul respectiv şi sã îl transmitã celei mai apropiate formaţiuni teritoriale a Oficiului Român pentru Imigrãri.
(7) Titularul cãrţii de rezidenţã este obligat sã se prezinte la formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri competentã, în vederea eliberãrii unui nou document, în urmãtoarele situaţii:
a) când au intervenit modificãri cu privire la nume, prenume, cetãţenie şi adresã;
b) în cazul distrugerii sau deteriorãrii cãrţii de rezidenţã;
c) în cazul pierderii sau furtului, numai dupã declararea evenimentului la organul de poliţie competent teritorial.
ART. 117
Anularea cãrţilor de rezidenţã
În cazul în care titularului cãrţii de rezidenţã i se revocã sau i se anuleazã dreptul de şedere, documentul se anuleazã la data luãrii deciziei şi se retrage cel mai târziu la data la care aceastã decizie este adusã la cunoştinţã strãinului.
SECŢIUNEA a 3-a
Documente de cãlãtorie care se elibereazã strãinilor
ART. 118
Tipuri de documente de cãlãtorie care se elibereazã strãinilor
(1) Oficiul Român pentru Imigrãri, prin formaţiunile sale teritoriale, sau, dupã caz, Ministerul Afacerilor Externe, prin reprezentanţele diplomatice şi oficiile consulare ale României din strãinãtate, poate elibera, la cerere, urmãtoarele tipuri de documente de cãlãtorie:
a) titlu de cãlãtorie - urmãtoarelor categorii de strãini:
(i) apatrizilor domiciliaţi în strãinãtate, aflaţi temporar pe teritoriul României, care nu mai sunt în posesia unui document de trecere a frontierei de stat şi, din motive obiective, nu pot obţine un asemenea document de la reprezentanţa diplomaticã a ţãrii de domiciliu;
(ii) cetãţenilor strãini aflaţi pe teritoriul României, care nu mai sunt în posesia unui paşaport naţional şi, din motive obiective, nu pot obţine un document de cãlãtorie de la reprezentanţa diplomaticã a statului lor;
(iii) apatrizilor cu şedere permanentã în România aflaţi temporar în strãinãtate, care nu mai sunt în posesia documentelor româneşti de trecere a frontierei de stat;
b) paşaport pentru persoana fãrã cetãţenie - apatrizilor cu şedere permanentã în România, precum şi apatrizilor de origine românã, care sunt repatriaţi în baza unor înţelegeri internaţionale la care România este parte.
(2) În situaţia elevilor care sunt rezidenţi pe teritoriul României, care doresc sã cãlãtoreascã sau sã tranziteze teritoriul unui stat membru în cadrul unei excursii şcolare, în conformitate cu Decizia Consiliului nr. 94/795/JHA cu privire la o acţiune comunã adoptatã de Consiliu în baza articolului K.3.2.b al Tratatului asupra Uniunii Europene, referitoare la facilitãţile de cãlãtorie pentru elevii din ţãrile terţe care au rezidenţã într-un stat membru, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. 327 din 19 decembrie 1994, Oficiul Român pentru Imigrãri confirmã statutul de rezident al strãinilor incluşi pe lista de participanţi şi autenticitatea datelor prezentate în acest document.
(3) Notificarea statelor membre cu privire la folosirea listei de participanţi ca document de cãlãtorie de cãtre elevii care sunt rezidenţi pe teritoriul României se realizeazã de cãtre Ministerul Afacerilor Externe.
ART. 119
Eliberarea titlului de cãlãtorie
(1) Pentru persoanele prevãzute la art. 118 alin. (1) lit. a) pct. (i) şi (ii) titlul de cãlãtorie se elibereazã de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri prin formaţiunile sale teritoriale şi este valabil pentru o singurã cãlãtorie, pentru o perioadã de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii valabilitãţii cu încã 30 de zile.
(2) Pentru persoanele prevãzute la art. 118 alin. (1) lit. a) pct. (iii) titlul de cãlãtorie se elibereazã de cãtre misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din strãinãtate, cu avizul Oficiului Român pentru Imigrãri, în vederea reîntoarcerii acestor persoane în România. La revenirea în ţarã, titlul de cãlãtorie se predã de cãtre titular formaţiunii teritoriale a Oficiului Român pentru Imigrãri pe a cãrei razã teritorialã îşi are domiciliul apatridul.
ART. 120
Regimul paşaportului pentru persoanã fãrã cetãţenie
(1) Paşaportul pentru persoana fãrã cetãţenie face dovada identitãţii şi a calitãţii de apatrid cu drept de şedere în România şi îi dã dreptul titularului de a ieşi şi de a intra în ţarã prin oricare dintre punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional de persoane.
(2) În strãinãtate paşaportul pentru persoanã fãrã cetãţenie dã dreptul titularului la asistenţã şi protecţie din partea misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare ale României.
(3) Paşaportul pentru persoanã fãrã cetãţenie este proprietatea statului român.
ART. 121
Eliberarea paşaportului pentru persoanã fãrã cetãţenie
Paşaportul pentru persoanã fãrã cetãţenie se elibereazã de Oficiul Român pentru Imigrãri prin formaţiunile sale teritoriale, la cerere, pentru o perioadã de 5 ani, care poate fi prelungitã o singurã datã, fãrã a se putea depãşi 10 ani de la data emiterii.
ART. 122
Condiţii cu privire la cererea de eliberare a paşaportului pentru persoanã fãrã cetãţenie
(1) Cererea de eliberare a paşaportului pentru persoanã fãrã cetãţenie se depune de cãtre persoanele prevãzute la art. 118 alin. (1) lit. b) la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrãri şi va fi însoţitã de urmãtoarele documente:
a) permisul de şedere permanentã valabil, în cazul apatrizilor cu drept de şedere permanentã în România;
b) permisul de şedere temporarã valabil, în cazul apatrizilor de origine românã, care sunt repatriaţi în baza unor înţelegeri internaţionale la care România este parte.
(2) Paşapoartele se elibereazã în termen de pânã la 30 de zile de la data depunerii cererii.
ART. 123
Anularea paşaportului pentru persoanã fãrã cetãţenie
În cazul în care titularul paşaportului pentru persoanã fãrã cetãţenie îşi pierde calitatea de apatrid cu şedere permanentã în România sau obţine cetãţenia unui stat, are obligaţia de a depune documentul la formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri competentã, care îl retrage şi îl anuleazã.
ART. 124
Furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea paşaportului pentru persoanã fãrã cetãţenie
(1) Titularul paşaportului pentru persoanã fãrã cetãţenie este obligat sã anunţe formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri care a eliberat documentul despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situaţii.
(2) Strãinului i se elibereazã, la cerere, în condiţiile prevãzute la art. 120, un nou document în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus, în termen de cel mult 30 de zile.
(3) Paşapoartele pentru persoane fãrã cetãţenie, deteriorate, se retrag şi se anuleazã de cãtre formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri.
ART. 125
Forma şi conţinutul documentelor de cãlãtorie
Forma şi conţinutul documentelor de cãlãtorie prevãzute în aceastã secţiune se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului României.
CAP. VII
Prelucrarea şi protecţia datelor personale ale strãinilor
ART. 126
Instituţii competente sã prelucreze date cu caracter personal ale strãinilor
(1) În scopul aplicãrii prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, a regulamentelor sau instrucţiunilor emise în baza acesteia, Oficiul Român pentru Imigrãri, Poliţia de Frontierã Românã, precum şi alte autoritãţi competente în materie pot efectua activitãţi de prelucrare a datelor cu caracter personal ale strãinilor.
(2) Prelucrarea datelor personale ale strãinilor se efectueazã în condiţiile stabilite de legea privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
ART. 127
Organizarea evidenţelor
(1) La nivelul Oficiului Român pentru Imigrãri se constituie Sistemul Naţional de Evidenţã a Strãinilor, ca sistem complex de prelucrare a datelor personale ale strãinilor, necesar îndeplinirii atribuţiilor legale cu privire la intrarea, şederea, îndepãrtarea strãinilor şi interzicerea intrãrii acestora pe teritoriul României.
(2) Evidenţa strãinilor se organizeazã dupã principiul locului de reşedinţã sau al domiciliului prin Oficiul Român pentru Imigrãri, la nivel central, şi formaţiunile sale teritoriale, la nivel local.
(3) Fiecãrui strãin cãruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporarã sau i s-a acordat dreptul de şedere permanentã i se atribuie de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri un cod numeric personal, care se înscrie în permisul de şedere.
(4) Tipurile şi categoriile de evidenţe vor fi stabilite de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri şi aprobate de cãtre ministrul internelor şi reformei administrative.
CAP. VIII
Regimul juridic aplicabil unor categorii speciale de strãini
ART. 128
Strãinii cu drept de şedere permanentã în statele membre ale Uniunii Europene
(1) Strãinii, cetãţeni ai unor state terţe sau apatrizi, cu drept de şedere permanentã în statele membre ale Uniunii Europene, pot intra şi rãmâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadã de 90 de zile în decurs de 6 luni, fãrã obligativitatea obţinerii unei vize de intrare.
(2) Persoanelor prevãzute la alin. (1) li se poate prelungi dreptul de şedere temporarã, fãrã îndeplinirea condiţiei prealabile de obţinere a unei vize de lungã şedere, în condiţiile prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã.
(3) Persoanele prevãzute la alin. (1) se bucurã de tratament egal în domeniile şi în condiţiile prevãzute la art. 75.
(4) Prin derogare de la prevederile alin. (3), accesul pe piaţa muncii pentru strãinii cu drept de şedere permanentã într-un stat membru al Uniunii Europene se va realiza în raport cu legislaţia muncii în domeniu şi cu necesitatea ocupãrii locurilor de muncã ce se încadreazã în registrul ocupaţional deficitar pe teritoriul României, stabilit de structura specializatã din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse.
ART. 129
Membrii de familie ai strãinilor cu drept de şedere permanentã în statele membre ale Uniunii Europene
(1) Membrii de familie ai strãinilor prevãzuţi la art. 128, care au un drept de şedere temporarã în scopul reîntregirii familiei într-un stat membru al Uniunii Europene, pot intra în România în baza unei vize de lungã şedere acordate în acelaşi scop de cãtre misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu îndeplinirea condiţiilor generale de acordare a vizelor, precum şi cu prezentarea dovezilor privind dreptul de şedere pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene în aceastã calitate.
(2) Membrilor de familie ai strãinilor prevãzuţi la art. 128, care nu au un drept de şedere temporarã în scopul reîntregirii familiei într-un stat membru al Uniunii Europene, le sunt aplicabile prevederile art. 46.
(3) Strãinilor prevãzuţi la alin. (1) li se poate prelungi dreptul de şedere cu îndeplinirea condiţiilor generale prevãzute de lege, dacã:
a) prezintã permisul de şedere într-un stat membru al Uniunii Europene;
b) fac dovada cã au locuit ca membri de familie ai strãinului cu drept de şedere permanentã într-un stat membru al Uniunii Europene;
c) fac dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de cel puţin salariul minim net pe economie.
(4) Strãinilor prevãzuţi la alin. (2) li se poate prelungi dreptul de şedere, potrivit prevederilor art. 62.
ART. 130
Acordarea dreptului de şedere temporarã pentru strãinii victime ale traficului de persoane, traficului de migranţi sau ale infracţiunii prevãzute la art. 141
(1) Strãinilor victime ale traficului de persoane, traficului de migranţi sau ale infracţiunii prevãzute la art. 141 li se poate acorda un permis de şedere temporarã, chiar dacã au intrat ilegal în România, la solicitarea procurorului sau instanţei de judecatã, în urmãtoarele condiţii:
a) manifestã o intenţie clarã de a coopera cu autoritãţile române pentru a facilita identificarea şi tragerea la rãspundere penalã a participanţilor la sãvârşirea infracţiunilor ale cãror victime sunt;
b) au încetat relaţiile cu persoanele suspectate de comiterea infracţiunilor ale cãror victime sunt;
c) acordarea dreptului de şedere este oportunã pentru derularea investigaţiilor judiciare;
d) şederea acestora în România nu prezintã pericol pentru ordinea publicã şi securitatea naţionalã.
(2) Dreptul de şedere poate fi acordat, pentru o perioadã de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii pe noi perioade în aceleaşi condiţii.
(3) Dreptul de şedere poate fi revocat în urmãtoarele situaţii:
a) nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la alin. (1);
b) titularul dreptului de şedere, în mod intenţionat, a reînnoit contactele cu persoanele suspectate de comiterea infracţiunilor prevãzute la alin. (1);
c) dacã se constatã cã strãinul a indus în eroare autoritãţile competente cu privire la calitatea de victimã sau cu privire la datele şi informaţiile furnizate;
d) când victima înceteazã sã coopereze;
e) când autoritãţile competente constatã existenţa vreunuia dintre cazurile prevãzute la art. 10 din Codul de procedurã penalã.
(4) Permisul de şedere pentru persoanele prevãzute la alin. (1) se elibereazã în regim gratuit.
ART. 131
Regimul juridic aplicabil strãinilor minori neînsoţiţi
(1) În situaţia strãinilor minori care intrã neînsoţiţi sau care rãmân neînsoţiţi dupã intrarea pe teritoriul României, Oficiul Român pentru Imigrãri şi formaţiunile sale teritoriale procedeazã dupã cum urmeazã:
a) se stabilesc identitatea acestora şi modul de intrare în ţarã;
b) indiferent de modul de intrare în România, li se asigurã reprezentarea printr-o instituţie competentã potrivit legii, care le va asigura şi protecţia şi îngrijirea necesare, inclusiv cazarea în centre speciale de ocrotire a minorilor în aceleaşi condiţii ca şi pentru minorii români;
c) se iau mãsuri de identificare a pãrinţilor, indiferent de locul de reşedinţã al acestora, în scopul reunificãrii familiale;
d) pânã la identificarea pãrinţilor, minorii de vârstã şcolarã au acces la sistemul de învãţãmânt;
e) în situaţia în care pãrinţii minorului nu au reşedinţa pe teritoriul României, acesta se returneazã în ţara de reşedinţã a pãrinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri de familie, cu acceptul acestora;
f) în cazul neidentificãrii pãrinţilor ori a altor membri de familie sau dacã minorul nu este acceptat în statul de origine, i se acordã dreptul de şedere temporarã pe teritoriul României.
(2) În scopul gãsirii soluţiilor adecvate, Oficiul Român pentru Imigrãri coopereazã cu alte instituţii, precum şi cu organizaţii naţionale şi internaţionale specializate în domeniul ocrotirii minorilor.
ART. 132
Accesul strãinilor minori la educaţie
(1) Strãinii minori care locuiesc în România au acces la învãţãmântul şcolar obligatoriu în aceleaşi condiţii ca şi minorii cetãţeni români.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului stabileşte, potrivit legii, limitele şi condiţiile recunoaşterii şi echivalãrii studiilor efectuate în ţara de origine, pentru înscrierea elevilor strãini în sistemul naţional de învãţãmânt.
CAP. IX
Contravenţii şi infracţiuni
ART. 133
Rãspunderea juridicã pentru încãlcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã
Încãlcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã atrage, dupã caz, rãspunderea penalã, civilã, contravenţionalã sau administrativã a persoanei vinovate.
ART. 134
Contravenţii
Sunt considerate contravenţii urmãtoarele fapte:
1. nerespectarea de cãtre transportator a interdicţiilor prevãzute la art. 7 alin. (1);
2. neîndeplinirea de cãtre strãin a obligaţiei de a pãrãsi teritoriul României dupã data la care înceteazã dreptul de şedere în România prevãzut la art. 11;
3. neîndeplinirea de cãtre strãin a obligaţiei de anunţare a şederii sale la organul de poliţie competent teritorial, pânã cel târziu dupã 3 zile de la împlinirea termenului prevãzut la art. 12 alin. (1);
4. nerespectarea de cãtre strãin a obligaţiei prevãzute la art. 13 alin. (2);
5. nedeclararea informaţiilor prevãzute la art. 13 alin. (1) şi (3), în termenele prevãzute la art. 13 alin. (4);
6. permiterea ieşirii din ţarã a strãinilor care se aflã în una dintre situaţiile de nepermitere a ieşirii prevãzute la art. 15 alin. (1);
7. nerespectarea termenului de depunere a cererii de prelungire a dreptului de şedere temporarã, prevãzut la art. 51 alin. (1);
8. neîndeplinirea de cãtre strãini a obligaţiilor prevãzute la art. 50 alin. (3);
9. nerespectarea de cãtre angajator a obligaţiei de comunicare a situaţiei nominale, prevãzutã la art. 57 alin. (2);
10. neîndeplinirea de cãtre strãin a obligaţiei de a se prezenta la formaţiunea teritorialã a Oficiului Român pentru Imigrãri, în termenul de 30 de zile prevãzut la art. 73 alin. (5);
11. nerespectarea obligaţiei ce revine strãinului cu privire la permisul de şedere, prevãzutã la art. 108 alin. (2), respectiv cu privire la cartea de rezidenţã, prevãzutã la art. 116 alin. (4), precum şi neprezentarea documentelor de cãlãtorie, în cazul strãinilor aflaţi în România în baza unei vize sau în temeiul unor convenţii internaţionale sau acte normative prin care se desfiinţeazã unilateral regimul de vize;
12. nerespectarea termenului pentru depunerea cererii de reînnoire a permisului de şedere, prevãzut la art. 110 alin. (4);
13. nerespectarea termenului de declarare a furtului, pierderii, deteriorãrii sau distrugerii permisului de şedere, prevãzut la art. 112 alin. (1);
14. nerespectarea termenului de declarare a furtului, pierderii, deteriorãrii sau distrugerii paşaportului pentru persoana fãrã cetãţenie, prevãzut la art. 124 alin. (1);
15. reţinerea documentului de trecere a frontierei de stat al unui strãin sau a permisului de şedere de cãtre persoane neautorizate;
16. facilitarea, sub orice formã, a şederii ilegale a strãinilor pe teritoriul României.
ART. 135
Sancţiuni
Contravenţiile prevãzute la art. 134 se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) cu amendã de la 100 lei la 500 lei, cele prevãzute la pct. 3, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 12, 13 şi 14;
b) cu amendã de la 500 lei la 1000 lei cea prevãzutã la pct. 6;
c) cu amendã de la 2000 lei la 3000 lei cele prevãzute la pct. 9, 15 şi 16;
d) cu amendã de la 5000 lei la 15000 lei cea prevãzutã la pct. 1;
e) în cazul contravenţiei prevãzute la pct. 2, amenda se aplicã dupã cum urmeazã:
(i) de la 400 lei la 700 lei, în cazul unei şederi de pânã la 30 de zile dupã încetarea dreptului de şedere;
(ii) de la 600 lei la 1000 lei, în cazul unei şederi de pânã la 60 de zile dupã încetarea dreptului de şedere;
(iii) de la 800 lei la 1200 lei, în cazul unei şederi de peste 60 de zile dupã încetarea dreptului de şedere.
ART. 136
Constatarea contravenţiilor
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre lucrãtori anume desemnaţi din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative ori, dupã caz, de cãtre agenţi constatatori anume desemnaţi ai altor instituţii, potrivit competenţelor.
ART. 137
Regimul contravenţiilor
(1) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã se completeazã cu dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În cazul contravenţiilor prevãzute la art. 134 pct. 5, 11 şi 16, contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute la art. 135, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal.
ART. 138
Sustragerea de la mãsurile de îndepãrtare de pe teritoriul României
Sustragerea cu rea-credinţã de la executarea obligaţiilor instituite de autoritãţile competente de cãtre strãinul faţã de care s-a dispus mãsura expulzãrii, a returnãrii ori a fost dispusã una dintre mãsurile de interzicere a dreptului de a rãmâne pe teritoriul ţãrii sau de stabilire temporarã a domiciliului ori a reşedinţei în anumite zone sau localitãţi constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 139
Intrarea frauduloasã a strãinului declarat indezirabil sau împotriva cãruia s-a dispus mãsura interzicerii intrãrii pe teritoriul României
(1) Intrarea pe teritoriul României, prin trecerea ilegalã a frontierei sau sub o altã identitate, de cãtre strãinul declarat indezirabil ori cãruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau şedere în ţarã, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.
(2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) a fost sãvârşitã în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani.
ART. 140
Desfãşurarea unor activitãţi interzise de lege
(1) Organizarea de cãtre strãini, pe teritoriul României, a unui partid politic sau a altei organizaţii ori grupãri dintre cele prevãzute la art. 4 alin. (2), aderarea unui strãin la acestea, precum şi iniţierea, organizarea şi participarea la manifestaţii sau întruniri care aduc atingere ordinii publice şi siguranţei naţionale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã la alin. (1) se sancţioneazã şi fapta strãinului de a finanţa un partid politic, organizaţie, grupare sau manifestaţie ori o întrunire dintre cele prevãzute la art. 4 alin. (3).
(3) Sumele de bani, bunurile de orice fel sau alte valori primite cu încãlcarea prevederilor art. 4 alin. (3) se confiscã.
ART. 141
Facilitarea şederii ilegale a strãinilor pe teritoriul României
(1) Facilitarea cu intenţie în orice mod a şederii ilegale pe teritoriul României a strãinilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Fapta prevãzutã la alin. (1), sãvârşitã în urmãtoarele împrejurãri:
a) de douã sau mai multe persoane împreunã;
b) s-a cauzat strãinilor o vãtãmare gravã a vieţii sau integritãţii corporale a acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani.
(3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea strãinului, pedeapsa este închisoare de la 3 la 15 ani.
(4) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) este sãvârşitã de o persoanã care face parte dintr-un grup organizat sau care a produs ori a obţinut pentru sine sau pentru altul beneficii materiale importante, maximul special al pedepsei se majoreazã cu 3 ani.
(5) Tentativa se pedepseşte.
ART. 142
Rãspunderea persoanelor juridice
(1) Dacã fapta prevãzutã la art. 141 a fost comisã în numele sau în interesul unei persoane juridice, de cãtre organele sau reprezentanţii acesteia, se pedepseşte cu amendã de la 15.000 lei la 30.000 lei.
(2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã fapta prevãzutã la art. 141, dacã a fost sãvârşitã în interesul unei persoane juridice, ca urmare a neexercitãrii de cãtre persoanele prevãzute la alin. (1) a atribuţiilor de control, de orice persoanã aflatã sub autoritatea acestora.
(3) Rãspunderea persoanei juridice nu exclude rãspunderea penalã a persoanelor fizice participante la sãvârşirea infracţiunii prevãzute de art. 141.
CAP. X
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 143
Oficiul Român pentru Imigrãri
În aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, poliţiştii din cadrul Oficiului Român pentru Imigrãri sunt abilitaţi:
a) sã efectueze acte de constatare în vederea informãrii organelor de urmãrire penalã, atunci când constatã sãvârşirea unor infracţiuni în legãturã cu regimul strãinilor;
b) sã depisteze şi sã conducã la sediul formaţiunilor teritoriale pe strãinii care încalcã dispoziţiile legale privind regimul strãinilor în România sau pe cei a cãror identitate nu poate fi stabilitã, sã verifice şi sã ia mãsurile legale în cel mult 24 de ore de la depistare;
c) sã organizeze şi sã efectueze, în condiţiile legii, controale în mediile şi locurile frecventate de strãini, în instituţiile publice sau particulare, precum şi în incinta operatorilor economici, indiferent de proprietar sau deţinãtor, atunci când existã date sau indicii cu privire la existenţa în aceste locuri sau medii a unor strãini care nu respectã prevederile legale privind regimul strãinilor în România;
d) sã foloseascã gratuit mijloacele de transport în comun şi mijloacele de transport feroviare, în timpul serviciului, pentru executarea unor misiuni care nu pot fi îndeplinite altfel.
ART. 144
Suportarea unor cheltuieli
(1) Cheltuielile ocazionate de îndepãrtarea de pe teritoriul României a strãinilor care dispun de mijloace financiare se suportã de cãtre aceştia.
(2) Dacã strãinul nu dispune de mijloace financiare şi a intrat în România în baza unei invitaţii, cheltuielile de îndepãrtare se suportã de cãtre persoana fizicã sau juridicã care a fãcut invitaţia. Invitaţia constituie titlu executoriu în situaţia în care strãinul invitat nu pãrãseşte România pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã. Sumele de platã se determinã de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri prin întocmirea unei note de constatare a cheltuielilor privind îndepãrtarea strãinului invitat.
(3) Angajatorul, persoanã fizicã sau juridicã, este obligat sã suporte cheltuielile de îndepãrtare a strãinului pe care l-a angajat ilegal sau al cãrui permis de şedere nu mai este valabil.
(4) Unitatea de cercetare-dezvoltare este obligatã sã suporte cheltuielile de îndepãrtare a strãinului care a fost acceptat de cãtre aceasta sã desfãşoare activitãţi de cercetare ştiinţificã în cadrul unui proiect, în cazul în care acesta rãmâne pe teritoriul României dupã încetarea dreptului de şedere. Rãspunderea unitãţii de cercetare-dezvoltare privind suportarea cheltuielilor înceteazã dupã 6 luni de la încetarea valabilitãţii acordului de acceptare.
(5) Cheltuielile ocazionate de îndepãrtarea strãinilor care nu dispun de fonduri necesare în acest sens, cele pentru transportul, hrãnirea, întreţinerea şi cazarea în centre, precum şi cele pentru asistenţã medicalã şi spitalizare se suportã din bugetul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
(6) Costurile aferente construirii, amenajãrii, întreţinerii şi funcţionãrii centrelor se suportã din bugetul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
(7) Fondurile necesare pentru cheltuielile prevãzute la alin. (5) şi (6) vor fi prevãzute în bugetul de stat pentru Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
(8) Normele de dotare pentru centre, normele referitoare la materialele de întreţinere şi igienã personalã, precum şi normele de hranã pentru strãinii luaţi în custodie publicã se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 145
Acordarea asistenţei medicale în cazuri deosebite
În situaţii deosebite şi pentru motive umanitare, organul competent teritorial al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative poate solicita autoritãţilor competente acordarea asistenţei medicale pentru strãini în condiţiile prevãzute la art. 100.
ART. 146
Excepţii de la aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã
Guvernul poate stabili, prin hotãrâre, exceptarea strãinilor, cetãţeni ai unor state pentru care nu existã obligativitatea obţinerii vizei de intrare în România, de la îndeplinirea condiţiei prevãzute la art. 6 alin. (1) lit. c), precum şi a unor condiţii de prelungire a dreptului de şedere prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã.
ART. 147
Aplicarea reglementãrilor speciale
Prevederile <>Legii nr. 122/2006 privind azilul în România se aplicã cu prioritate faţã de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã, cu excepţia situaţiilor în care raţiuni de securitate naţionalã sau de ordine publicã impun îndepãrtarea acestora de pe teritoriul României.
ART. 148
Dispoziţii procedurale
În toate plângerile şi cererile adresate instanţelor în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţã, în care Oficiul Român pentru Imigrãri este parte, participarea procurorului este obligatorie.
ART. 149
Limitele aplicãrii în timp a prezentei ordonanţe de urgenţã cu privire la unele categorii de strãini
De la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã vor înceta sã fie aplicabile cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale spaţiului economic european.
ART. 150
Prevederi aplicabile de la data aderãrii României la Uniunea Europeanã
Prevederile art. 5 alin. (3) şi (4), art. 90, 91, 96, 128 şi ale art. 129 intrã în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 151
Dispoziţii tranzitorii
(1) În termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã strãinii cu şedere ilegalã pot solicita Oficiului Român pentru Imigrãri eliberarea unei dispoziţii de pãrãsire a teritoriului.
(2) Eliberarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului, în condiţiile prevãzute la alin. (1), nu va fi însoţitã de mãsura interzicerii intrãrii în România.
(3) Toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã vor fi soluţionate în conformitate cu prevederile acesteia.
ART. 152
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României.
(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã <>Legea nr. 123/2001 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 3 aprilie 2001, şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 476/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 123/2001 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 29 mai 2001, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile <>art. II şi menţiunea de transpunere a normelor comunitare din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, precum şi art. 8 şi menţiunea de transpunere a normelor comunitare din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 347/2007 , texte care nu au fost încorporate în forma republicatã a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 :
- <>Legea nr. 56/2007 :
Art. II - (1) În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, strãinii fãrã drept de şedere în România pot solicita Autoritãţii pentru strãini emiterea unei decizii de returnare, fãrã instituirea mãsurii de interzicere a intrãrii în România.
(2) Toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate potrivit prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege.
(3) Ordonanţele de declarare ca indezirabil, emise de procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti, care nu au fost puse în executare, îşi înceteazã efectele la data intrãrii în vigoare a prevederilor prezentei legi.
*
- Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 86/2003 privind dreptul la reunificare familialã, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L251 din 3 octombrie 2003, Directiva Consiliului nr. 109/2003 privind statutul cetãţenilor statelor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L16 din 23 ianuarie 2004, Directiva Consiliului nr. 110/2003 privind asistenţa în cazul tranzitului pentru scopul îndepãrtãrii pe calea aerului, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L321 din 6 decembrie 2003, şi Directiva Consiliului nr. 114/2004 privind condiţiile admisiei cetãţenilor statelor terţe în scop de studii, schimb de elevi, pregãtire neremuneratã sau servicii de voluntariat, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L375 din 23 decembrie 2004.
- <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 :
Art. 8 - În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagmele «Autoritatea pentru Strãini» şi «Oficiul Naţional pentru Refugiaţi» se înlocuiesc, în mod corespunzãtor, cu sintagma «Oficiul Român pentru Imigrãri».
*
- Prezenta ordonanţã de urgenţã transpune Directiva Consiliului 2005/71/CE privind o procedurã specialã de admisie a resortisanţilor ţãrilor terţe în scopul desfãşurãrii unei activitãţi de cercetare ştiinţificã, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 289 din 3 noiembrie 2005.
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
