Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ţinând seama cã importanţa îndeplinirii în termen a angajamentelor asumate de România în vederea integrãrii în Uniunea Europeanã, respectiv a transpunerii în legislaţia româneascã a documentelor comunitare în domeniul schimbului de date şi informaţii operative, al prevenirii, descoperirii şi combaterii faptelor prevãzute de legea penalã şi al asistenţei mutuale,
având în vedere cã pregãtirea aderãrii României la Convenţia Schengen impune îndeplinirea anumitor obiective prevãzute în Planul de acţiune Schengen, revizuit 2006, pânã la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, relevantã pentru prezentul proiect fiind crearea cadrului legal pentru aplicarea prevederilor art. 7, 39, 41, 46 şi 47 din Convenţia, semnatã la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptatã a controalelor la frontierele comune, cu termen de 30 decembrie 2006,
luând în considerare faptul cã, potrivit art. 4 alin. (1) din Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României şi adaptãrile tratatelor pe care se întemeiazã Uniunea Europeanã, anexat Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeanã, ratificat prin <>Legea nr. 157/2005 , dispoziţiile acquis-ului Schengen care au fost integrate în cadrul Uniunii Europene prin protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeanã şi la Tratatul de instituire a Comunitãţii Europene şi actele care se întemeiazã pe acestea sau care sunt conexe acestuia, enumerate în anexa II, precum şi orice alte acte noi de acest fel care ar putea fi adoptate înainte de data aderãrii sunt obligatorii şi se aplicã în România de la data aderãrii,
în baza faptului cã România va gestiona, începând cu anul 2007, o parte din frontiera externã a Uniunii Europene, astfel încât se impune realizarea unui sistem flexibil şi operativ pe segmentul prevenirii şi combaterii criminalitãţii transfrontaliere nu numai pentru perioada imediatã postaderare la Uniunea Europeanã, ci şi pentru momentul accederii României la spaţiul Schengen, precum şi ulterior acestuia,
ţinând seama de faptul cã toate aceste elemente vizeazã interesul public şi constituie situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã de urgenţã.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã are ca scop dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional intern privind cooperarea poliţieneascã internaţionalã şi se aplicã activitãţilor specifice de cooperare şi asistenţã poliţieneascã internaţionalã, potrivit legislaţiei naţionale, acordurilor, convenţiilor sau tratatelor internaţionale la care România este parte şi instrumentelor juridice ale Uniunii Europene relevante.
(2) Prezenta ordonanţã de urgenţã nu aduce atingere dispoziţiilor <>Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi normelor de drept internaţional şi comunitar relevante în domeniul cooperãrii judiciare.
ART. 2
În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) autoritate competentã - autoritate românã sau strãinã care desfãşoarã activitãţi specifice de cooperare şi asistenţã poliţieneascã internaţionalã;
b) autoritate solicitantã - autoritatea care formuleazã o cerere de asistenţã în domeniile reglementate de prezenta ordonanţã de urgenţã;
c) autoritate solicitatã - autoritatea cãreia îi este adresatã o cerere de asistenţã în domeniile reglementate de prezenta ordonanţã de urgenţã;
d) cerere de asistenţã poliţieneascã - solicitarea de date şi informaţii operative sau o altã solicitare care corespunde scopului cooperãrii poliţieneşti, astfel cum rezultã acesta din tratatele internaţionale şi din instrumentele juridice ale Uniunii Europene relevante;
e) date şi informaţii operative de interes poliţienesc - denumite în continuare date şi informaţii operative, reprezintã orice informaţii, documente, evidenţe, activitãţi sau rapoarte, indiferent de suport, formã, mod de exprimare sau de punere în circulaţie, care sunt destinate utilizãrii de cãtre autoritãţile competente în scopul prevenirii şi combaterii criminalitãţii;
f) agenţi - personalul desemnat din cadrul autoritãţilor române competente şi al autoritãţilor strãine similare din statele membre Schengen, pentru efectuarea activitãţilor de urmãrire transfrontalierã;
g) schimb de date şi informaţii operative - reprezintã transferul efectiv al acestora de la autoritatea solicitatã la cea solicitantã, cu respectarea condiţiilor convenite între autoritãţile respective şi a prevederilor legale aplicabile în materie;
h) state membre Schengen - statele pãrţi la Convenţia, semnatã la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptatã a controalelor la frontierele comune.
ART. 3
Cooperarea poliţieneascã internaţionalã se desfãşoarã în conformitate cu urmãtoarele principii:
a) principiul reciprocitãţii - schimbul de date şi informaţii de interes operativ se realizeazã în condiţii de reciprocitate;
b) principiul legalitãţii - schimbul de date şi informaţii operative se realizeazã la cererea autoritãţilor competente, potrivit dispoziţiilor prevãzute de lege;
c) principiul prevalenţei cooperãrii judiciare - dispoziţiile legale privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã prevaleazã asupra dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã în cazul activitãţilor de cooperare poliţieneascã desfãşurate în cursul procesului penal;
d) principiul confidenţialitãţii - autoritãţile române competente au obligaţia de a asigura, pe cât posibil, la cererea autoritãţii solicitante, confidenţialitatea cererilor de asistenţã formulate în domeniile reglementate de prezenta ordonanţã de urgenţã şi a actelor anexate acestora. În cazul în care condiţia pãstrãrii confidenţialitãţii nu ar putea fi asiguratã autoritatea românã competentã înştiinţeazã autoritatea solicitantã, care decide cu privire la transmiterea cererii de asistenţã;
e) principiul specialitãţii - autoritãţile române competente nu vor folosi datele şi informaţiile primite de la autoritãţile solicitate decât în scopul îndeplinirii obiectului cererii de asistenţã.
CAP. II
Organizarea şi atribuţiile Centrului de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã
ART. 4
Pentru activitãţile specifice de cooperare şi asistenţã poliţieneascã internaţionalã prevãzute la art. 1 alin. (1) se desemneazã ca autoritate centralã transmiţãtoare Centrul de Cooperare Poliţieneascã Internaţionalã, denumit în continuare CCPI, structurã subordonatã Ministerului Administraţiei şi Internelor, fãrã personalitate juridicã.
ART. 5
În cadrul CCPI funcţioneazã Biroul Naţional Interpol, Punctul Naţional Focal şi alte structuri, în condiţiile legii.
ART. 6
(1) CCPI are urmãtoarele atribuţii principale:
a) primirea şi transmiterea cererilor de asistenţã, care privesc:
1. organizarea şi realizarea schimbului de date şi informaţii operative desfãşurat între autoritãţile competente române şi structurile similare din strãinãtate, precum şi cu organisme ori instituţii internaţionale;
2. realizarea cooperãrii la nivel operaţional în domeniul poliţienesc pe segmentul schimbului de date şi informaţii, cu respectarea regulilor de confidenţialitate şi de protecţie a datelor cu caracter personal, precum şi a legislaţiei în domeniu;
3. informarea autoritãţilor competente române şi strãine cu privire la traficul de droguri, falsificarea de monedã şi alte titluri de valoare române sau strãine, furturile de obiecte de artã şi autovehicule, activitatea infractorilor strãini sau români urmãriţi internaţional, conţinutul unor documente de identitate strãine în vederea prevenirii intrãrii/ieşirii ilegale a unor persoane, precum şi despre orice alte fapte prevãzute de legea penalã pentru luarea mãsurilor operative ce se impun în domeniul prevenirii şi combaterii criminalitãţii cu caracter transfrontalier;
4. alte forme de cooperare şi asistenţã poliţieneascã ce derivã din tratate la care România este parte sau din instrumente juridice comunitare;
b) dezvoltarea cooperãrii internaţionale în lupta împotriva criminalitãţii şi coordonarea permanentã a activitãţii ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de legãturã români acreditaţi în strãinãtate, în domeniul schimbului de date şi informaţii operative;
c) coordonarea schimbului de date şi informaţii între autoritãţile competente române şi strãine, în scopul desfãşurãrii unor acţiuni comune care necesitã realizarea de operaţiuni pe teritoriul mai multor state;
d) sprijinirea activitãţii ofiţerilor de legãturã români la Centrul SECI;
e) asigurarea schimbului de experienţã cu structurile similare din strãinãtate.
(2) În desfãşurarea activitãţilor specifice, CCPI constituie o bazã de date proprie în care implementeazã, stocheazã şi prelucreazã cererile de asistenţã, în condiţiile legii.
CAP. III
Proceduri specifice
ART. 7
(1) Schimbul de date şi informaţii operative se realizeazã între autoritãţile române competente sau strãine, prin intermediul CCPI, în baza cererii de asistenţã.
(2) Autoritãţile române competente pot, fãrã cerere de asistenţã prealabilã, sã transmitã autoritãţilor competente strãine date şi informaţii de interes operativ, atunci când se considerã cã acestea ar putea ajuta la prevenirea, descoperirea sau combaterea criminalitãţii.
ART. 8
Cererea de asistenţã se întocmeşte în scris şi cuprinde urmãtoarele elemente:
a) autoritatea de la care emanã cererea şi destinatarul cererii;
b) data şi numãrul de înregistrare al lucrãrii;
c) obiectul şi scopul cererii, precum şi modul de utilizare a informaţiei;
d) datele persoanelor implicate, menţionate în conformitate cu documentele lor de identitate naţionale sau internaţionale, dacã sunt cunoscute;
e) caracterul de urgenţã şi nivelul de clasificare;
f) descrierea faptelor sãvârşite, încadrarea juridicã a acestora, conform legislaţiei în vigoare, şi/sau prezentarea faptelor de naturã penalã despre care existã date şi informaţii cã sunt pregãtite sau comise;
g) ofiţerul de caz şi coordonatele acestuia.
ART. 9
(1) CCPI întreprinde demersurile necesare soluţionãrii cererii de asistenţã numai dacã aceasta cuprinde elementele prevãzute la art. 8. În situaţia în care cererea nu cuprinde aceste elemente, se restituie autoritãţii solicitante pentru completare.
(2) În caz de urgenţã, cererea de asistenţã poate fi transmisã verbal, cu respectarea prevederilor alin. (1), urmând ca, în termen de cel mult 24 de ore, autoritatea solicitantã sã o confirme şi în scris.
(3) Modalitãţile de transmitere a cererilor de asistenţã trebuie sã asigure respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi a celor referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.
(4) În situaţii deosebite, determinate de necesitatea asigurãrii rapiditãţii schimbului de date şi informaţii sau a pãstrãrii confidenţialitãţii acţiunilor desfãşurate, solicitarea poate fi adresatã direct autoritãţii competente, române sau strãine, dupã caz, situaţie în care autoritatea românã competentã va informa CCPI în termen de 24 de ore de la primirea, respectiv transmiterea cererii de asistenţã.
ART. 10
(1) CCPI transmite cererea de asistenţã formulatã de autoritãţile competente strãine cãtre autoritatea românã competentã, în funcţie de obiectul acesteia.
(2) În cazul în care autoritatea cãreia i s-a transmis cererea de asistenţã constatã cã nu este competentã sã o soluţioneze, aceasta se transmite de îndatã autoritãţii române competente sã o soluţioneze, concomitent cu informarea CCPI.
(3) Obligaţia autoritãţilor române de soluţionare a cererii de asistenţã opereazã de la momentul primirii acesteia.
ART. 11
CCPI transmite cererea de asistenţã formulatã de autoritãţile române competente cãtre structurile strãine corespondente acestuia ori, dupã caz, ataşaţilor de afaceri interne sau ofiţerilor de legãturã români acreditaţi în strãinãtate ori strãini acreditaţi în România, în cel mai scurt timp posibil.
ART. 12
Informaţiile scrise primite de autoritãţile române competente în cadrul cooperãrii poliţieneşti nu pot fi utilizate ca probe în procesul penal decât cu acordul scris al autoritãţilor judiciare competente din statul care a furnizat informaţiile respective.
CAP. IV
Cooperarea desfãşuratã prin ataşaţi de afaceri interne şi ofiţeri de legãturã
ART. 13
(1) România poate încheia tratate având ca obiect trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legãturã, pe o perioadã determinatã.
(2) Trimiterea în misiune a ofiţerilor de legãturã şi a ataşaţilor de afaceri interne are ca scop promovarea şi accelerarea cooperãrii dintre România şi celelalte state, în special prin acordarea de asistenţã:
a) sub forma schimbului de date şi informaţii în scopul prevenirii şi combaterii criminalitãţii;
b) pentru soluţionarea cererilor de asistenţã poliţieneascã şi judiciarã în materie penalã;
c) în legãturã cu atribuţiile autoritãţilor responsabile cu supravegherea frontierelor externe.
(3) Ofiţerii de legãturã şi ataşaţii de afaceri interne au sarcina de a acorda consultanţã şi asistenţã şi nu pot întreprinde acţiuni concrete în domeniul prevenirii şi combaterii criminalitãţii. Aceştia furnizeazã date şi informaţii şi îşi exercitã îndatoririle potrivit instrucţiunilor primite de la autoritãţile române competente.
ART. 14
(1) Ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legãturã români care îşi desfãşoarã activitatea într-un stat terţ sau în cadrul unei organizaţii internaţionale transmit CCPI datele şi informaţiile obţinute în activitatea desfãşuratã, referitoare la ameninţãri grave îndreptate împotriva altui stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legãturã în statul terţ ori în cadrul organizaţiei internaţionale respective.
(2) CCPI transmite statului membru interesat datele şi informaţiile prevãzute la alin. (1) numai cu avizul autoritãţilor române competente sã decidã cu privire la oportunitatea transmiterii acestora.
(3) În situaţia în care statul membru al Uniunii Europene este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legãturã într-un stat terţ ori în cadrul unei organizaţii internaţionale în care este reprezentatã şi România, ataşatul de afaceri interne sau ofiţerul de legãturã român comunicã direct ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legãturã informaţii referitoare la ameninţãri grave îndreptate împotriva statului membru respectiv.
(4) CCPI poate primi cereri privind schimbul de informaţii de la un stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legãturã într-un stat terţ ori într-o organizaţie internaţionalã în care România este reprezentatã prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legãturã. CCPI verificã dacã solicitarea nu contravine legislaţiei române, comunicã în cel mai scurt timp posibil statului membru solicitant dacã cererea acestuia poate fi îndeplinitã şi, dacã este cazul, o transmite ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legãturã român.
(5) Prevederile alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor şi în relaţia cu Europol.
ART. 15
Ministerul Administraţiei şi Internelor transmite anual Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene şi statelor membre informaţii referitoare la:
a) trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legãturã ce reprezintã România în state terţe sau în organizaţii internaţionale, acreditaţi în baza legislaţiei naţionale ori în baza obligaţiilor internaţionale asumate prin tratatele la care România este parte;
b) tratatele încheiate de România cu state membre ale Uniunii Europene privind trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legãturã.
ART. 16
Prin tratate bilaterale sau multilaterale se poate stabili ca ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legãturã români dintr-un stat terţ ori din cadrul unei organizaţii internaţionale sã asigure şi reprezentarea unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene în statul terţ ori în organizaţia internaţionalã respectivã.
CAP. V
Urmãrirea transfrontalierã
ART. 17
(1) Urmãrirea transfrontalierã constã în ansamblul de mãsuri operative întreprinse pe teritoriul mai multor state în scopul prinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii unei infracţiuni sau care a participat la comiterea acesteia ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.
(2) Urmãrirea transfrontalierã se poate efectua de agenţii autoritãţii competente a unui stat membru Schengen pe teritoriul statului român, dacã autoritãţile române competente au fost informate prin mijloace de comunicaţie directe despre pãtrunderea pe teritoriul României.
(3) Autoritãţile române competente prevãzute la alin. (2) sunt Poliţia Românã şi Poliţia de Frontierã.
(4) La solicitarea autoritãţii române competente, urmãrirea transfrontalierã înceteazã imediat.
ART. 18
(1) Autoritãţile competente ale unui stat membru Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmãresc o persoanã aflatã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 17 alin. (1), pot continua urmãrirea pe teritoriul statului român, fãrã informarea prealabilã a autoritãţilor române competente, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) din cauza urgenţei deosebite a situaţiei, autoritãţile române competente nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicaţie directe, despre pãtrunderea pe teritoriul statului român sau când autoritãţile române competente nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acţiunea de urmãrire;
b) urmãrirea transfrontalierã se efectueazã pentru una dintre urmãtoarele fapte:
1. ucidere din culpã, omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
2. infracţiuni privitoare la viaţa sexualã;
3. distrugere prin incendiere sau explozie ori prin orice alt asemenea mijloc;
4. falsificarea de monede sau alte valori;
5. furt calificat şi tâlhãrie, precum şi tãinuire sau favorizare a infractorului;
6. şantaj;
7. lipsire de libertate în mod ilegal;
8. infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legãturã cu traficul de persoane;
9. infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;
10. infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor materii radioactive;
11. nerespectarea dispoziţiilor privind importul şi/sau exportul de deşeuri şi reziduuri;
12. pãrãsirea locului accidentului, fãrã încuviinţarea poliţiei care efectueazã cercetarea locului faptei, de cãtre conducãtorul oricãrui vehicul angajat într-un accident de circulaţie de pe urma cãruia a rezultat uciderea sau vãtãmarea integritãţii corporale ori a sãnãtãţii uneia sau a mai multor persoane.
(2) Agenţii care efectueazã urmãrirea transfrontalierã au obligaţia ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat sã informeze despre aceasta structura Poliţiei de Frontierã sau a Poliţiei Române competentã teritorial, care poate solicita încetarea de îndatã a urmãririi.
ART. 19
(1) La cererea agenţilor care efectueazã urmãrirea, autoritãţile române competente iau mãsurile necesare în vederea stabilirii identitãţii persoanei urmãrite sau pentru a se dispune reţinerea ori arestarea preventivã a acesteia, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) În cazul persoanei reţinute în condiţiile prevãzute la alin. (1), mãsura reţinerii nu poate depãşi 6 ore, cu excepţia cazului în care autoritãţile române competente au primit în prealabil o cerere pentru arestarea preventivã a persoanei respective în scopul extrãdãrii sale, indiferent de modalitatea acesteia. Termenul de 6 ore se calculeazã fãrã a se include intervalul dintre orele 0,00 şi 9,00.
ART. 20
(1) Urmãrirea transfrontalierã se poate efectua numai cu respectarea urmãtoarelor condiţii generale:
a) agenţii care efectueazã urmãrirea transfrontalierã trebuie sã respecte legislaţia românã şi sã se conformeze instrucţiunilor autoritãţilor române competente;
b) urmãrirea se efectueazã numai peste frontierele terestre;
c) pãtrunderea agenţilor în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisã;
d) agenţii care efectueazã urmãrirea transfrontalierã trebuie sã fie uşor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei inscripţii la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul. Este interzisã folosirea de haine civile, combinatã cu utilizarea vehiculelor nemarcate, fãrã mijloacele de identificare precizate. Agenţii trebuie sã fie permanent în mãsurã sã justifice calitatea lor oficialã;
e) agenţii care efectueazã urmãrirea transfrontalierã pot purta armamentul din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisã, cu excepţia cazului de legitimã apãrare;
f) dupã fiecare activitate prevãzutã la art. 17, agenţii care efectueazã urmãrirea prezintã, personal, autoritãţii române competente o informare cu privire la misiunea lor. La cererea autoritãţii române competente, agenţii sunt obligaţi sã rãmânã la dispoziţia acesteia pânã când împrejurãrile în care s-a desfãşurat acţiunea au fost suficient lãmurite, chiar dacã urmãrirea nu s-a finalizat cu reţinerea sau arestarea preventivã a persoanei urmãrite;
g) autoritatea statului cãruia îi aparţin agenţii care au efectuat urmãrirea, la cererea autoritãţii române competente, poate asista la ancheta ce urmeazã operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare.
(2) Dacã prin acorduri bilaterale încheiate potrivit art. 24 alin. (1) se stabileşte faptul cã agenţii strãini care efectueazã urmãrirea transfrontalierã pot opri persoana urmãritã, pentru conducerea acesteia la autoritãţile române competente, aceasta poate fi percheziţionatã, iar în timpul transferului se pot folosi cãtuşele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmãrite cu ocazia percheziţiei pot fi indisponibilizate, în condiţiile legii.
ART. 21
În ceea ce priveşte rãspunderea agenţilor strãini care desfãşoarã urmãrirea transfrontalierã, se aplicã în mod corespunzãtor dispoziţiile <>art. 187^10 din Legea nr. 302/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. VI
Dispoziţii speciale privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene
ART. 22
Autoritãţile române competente acordã asistenţã autoritãţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi asigurã o cooperare strânsã şi permanentã în vederea exercitãrii eficiente a controalelor la frontiera de stat şi a pazei şi supravegherii acesteia, procedând, în special, la schimbul tuturor informaţiilor pertinente, cu excepţia datelor cu caracter personal, dacã nu se prevede altfel prin Convenţia, semnatã la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptatã a controalelor la frontierele comune, la armonizarea, în mãsura în care este posibil, a instrucţiunilor date autoritãţilor însãrcinate cu controalele la frontiera de stat şi la promovarea formãrii profesionale şi a unui sistem de reciclare uniformã a personalului care efectueazã controalele la frontiera de stat. Aceastã cooperare se poate materializa prin trimiterea în misiune a unor ofiţeri de legãturã.
ART. 23
(1) Autoritãţile române competente, în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţã şi în limitele competenţelor lor, acordã asistenţã poliţieneascã autoritãţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene în scopul prevenirii şi combaterii criminalitãţii, cu excepţia cazurilor în care pentru aceasta trebuie formulatã o cerere de asistenţã judiciarã internaţionalã.
(2) Dacã autoritatea românã sesizatã cu o cerere de asistenţã constatã cã nu este competentã în soluţionarea respectivei cereri, o înainteazã autoritãţilor competente.
(3) În zonele de frontierã, cooperarea poliţieneascã va fi reglementatã prin tratate încheiate între autoritãţile române competente şi autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene vecine.
CAP. VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 24
(1) În scopul aplicãrii dispoziţiilor referitoare la urmãrirea transfrontalierã, prin acorduri bilaterale se stabilesc urmãtoarele:
a) în legãturã cu activitatea agenţilor, una dintre urmãtoarele situaţii:
(i) agenţii care efectueazã urmãrirea transfrontalierã nu au dreptul sã opreascã sau sã reţinã persoana urmãritã;
(ii) agenţii care efectueazã urmãrirea transfrontalierã pot opri persoana urmãritã pânã la intervenţia autoritãţilor române competente;
b) în legãturã cu delimitarea teritorialã a zonei în care pot acţiona agenţii, una dintre urmãtoarele situaţii:
(i) agenţii pot acţiona pe o suprafaţã din teritoriu sau într-o perioadã de timp limitate;
(ii) agenţii pot acţiona pe tot teritoriul României şi fãrã limitã de timp.
(2) Prin acordurile bilaterale încheiate potrivit alin. (1), pe bazã de reciprocitate, se poate stabili ca infracţiunile pentru care se poate efectua urmãrirea transfrontalierã, prevãzute la art. 18 alin. (1) lit. b), sã fie înlocuite cu infracţiunile pentru care se poate solicita extrãdarea.
ART. 25
Pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã, Ministerul Administraţiei şi Internelor va elabora norme metodologice, care vor fi aprobate prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 26
Prezenta ordonanţã de urgenţã intrã în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, cu excepţia cap. V care intrã în vigoare la data ratificãrii de cãtre România a Convenţiei, semnatã la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptatã a controalelor la frontierele comune.
ART. 27
La data aderãrii României la Uniunea Europeanã, <>art. 187^9 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogã.
*
Prezenta ordonanţã de urgenţã asigurã crearea condiţiilor necesare aplicãrii directe a art. 7, 39, 41, 46 şi 47 din Convenţia, semnatã la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptatã a controalelor la frontierele comune.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul administraţiei
şi internelor,
Vasile Blaga
Ministrul afacerilor externe,
Mihai Rãzvan Ungureanu
Ministrul integrãrii europene,
Anca Daniela Boagiu
Ministrul justiţiei,
Monica Luisa Macovei
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu
Bucureşti, 13 decembrie 2006.
Nr. 103.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
