Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANŢĂ nr. 6 din 28 ianuarie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare
EMITENT: Guvernul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 72 din 31 ianuarie 2020
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I poziţiile 5 şi 7 din Legea nr. 262/2019 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.
ART. I
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 13 alineatul (1), după litera e) se introduc două noi litere, literele f) şi g), cu următorul cuprins:
"f) persoanele juridice străine rezidente într-un stat terţ care desfăşoară activitate în România prin intermediul unuia sau mai multor elemente tratate drept sedii permanente, în ceea ce priveşte situaţiile ce implică existenţa unor tratamente neuniforme ale elementelor hibride sau tratamente neuniforme ale rezidenţei fiscale, astfel cum acestea sunt reglementate în cadrul cap. III^1;
g) entitatea transparentă fiscal, în ceea ce priveşte situaţiile ce implică existenţa unor tratamente neuniforme ale elementelor hibride inversate, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 40^7."
2. La articolul 13 alineatul (2), litera j) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"j) entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică ce nu se află în cazul prevăzut la alin. (1) lit. g)."
3. La articolul 40^1, după punctul 4 se introduce un nou punct, punctul 4^1, cu următorul cuprins:
"4^1. în sensul art. 40^6 şi 40^7:
a) în cazul în care tratamentul neuniform decurge din situaţiile prevăzute de pct. 11 al prezentului articol lit. a) subpct. (ii)-(v) sau dintr-o dublă deducere şi, respectiv, în cazul în care este necesară o ajustare în temeiul art. 40^6 alin. (3) sau al art. 40^7, definiţia întreprinderii asociate se modifică astfel încât procentul impus de 25% să fie înlocuit cu un procent impus de 50%;
b) o persoană care acţionează împreună cu o altă persoană în ceea ce priveşte drepturile de vot sau proprietatea asupra capitalului unei entităţi este considerată deţinătoare a unei participaţii în ceea ce priveşte toate drepturile de vot în cadrul entităţii respective sau proprietatea asupra capitalului entităţii respective care sunt deţinute de cealaltă persoană;
c) o întreprindere asociată înseamnă, de asemenea, o entitate care face parte din acelaşi grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară ca şi contribuabilul, o întreprindere în care contribuabilul are o influenţă semnificativă asupra conducerii sau o întreprindere care are o influenţă semnificativă asupra conducerii contribuabilului;"
4. La articolul 40^1, după punctul 10 se introduc trei noi puncte, punctele 11-13, cu următorul cuprins:
"11. tratament neuniform al elementelor hibride - o situaţie care implică un contribuabil sau o entitate, în ceea ce priveşte art. 40^6 alin. (3), şi conduce la un tratament neuniform de deducere fără includere sau de dublă deducere; în înţelesul acestei definiţii se au în vedere următoarele:
a) deducerea fără includere apare atunci când:
(i) plata este efectuată în temeiul unui instrument financiar şi aceasta nu urmează să fie inclusă într-o perioadă de timp rezonabilă, iar tratamentul neuniform poate fi pus pe seama diferenţelor în ceea ce priveşte calificarea instrumentului sau a plăţii respective. În sensul prezentului subpunct, o plată efectuată în temeiul unui instrument financiar este tratată ca fiind inclusă în venit într-un interval de timp rezonabil, în cazul în care acea plată este inclusă de către jurisdicţia plătitorului într-o perioadă fiscală care debutează în termen de 12 luni de la sfârşitul perioadei fiscale a plătitorului sau este rezonabil să se prevadă că plata va fi inclusă de către jurisdicţia beneficiarului plăţii într-o perioadă fiscală viitoare, iar condiţiile plăţii sunt cele preconizate a fi convenite între întreprinderi independente;
(ii) plata este efectuată către o entitate hibridă, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor diferenţe privind alocarea plăţilor efectuate către entitatea hibridă în temeiul legislaţiei jurisdicţiei în care entitatea hibridă este stabilită sau înregistrată şi al legislaţiei jurisdicţiei oricărei persoane care participă la entitatea hibridă respectivă;
(iii) plata este efectuată către o entitate cu unul sau mai multe sedii permanente, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor diferenţe privind alocarea plăţilor între sediul central şi sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente ale aceleiaşi entităţi în temeiul legislaţiei jurisdicţiei în care îşi desfăşoară activitatea entitatea respectivă;
(iv) plata este efectuată către un sediu permanent ignorat;
(v) plata este efectuată de către o entitate hibridă, iar tratamentul neuniform este rezultatul faptului că plata este ignorată în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
(vi) plata este o plată preconizată între sediul central şi sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente, iar tratamentul neuniform este rezultatul faptului că plata este ignorată în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
b) o plată reprezentând randamentul aferent unui instrument financiar transferat nu conduce la un tratament neuniform al elementelor hibride în conformitate cu lit. a) subpct. (i), în cazul în care plata este efectuată de un comerciant financiar în cadrul unui transfer hibrid pe piaţa reglementată, cu condiţia ca jurisdicţia plătitorului să impună comerciantului financiar includerea tuturor sumelor încasate în legătură cu instrumentul financiar transferat;
c) un tratament neuniform apare numai în temeiul lit. a) subpct. (v) şi (vi), precum şi dintr-o dublă deducere, în măsura în care jurisdicţia plătitorului permite ca deducerea să fie compensată cu o sumă care nu reprezintă venituri cu dublă includere;
d) un tratament neuniform nu este considerat tratament neuniform al unor elemente hibride, cu excepţia cazului în care apare între întreprinderi asociate, între un contribuabil şi o întreprindere asociată, între sediul central şi sediul permanent, între două sau mai multe sedii permanente ale aceleiaşi entităţi sau în cadrul unui acord structurat;
e) în sensul pct. 11 al art. 40^1, art. 40^6, art. 40^7, precum şi al art. 40^8, se utilizează termenii şi expresiile următoare:
(i) tratament neuniform - o dublă deducere sau o deducere fără includere;
(ii) dublă deducere - o deducere a aceleiaşi plăţi sau a aceloraşi cheltuieli sau pierderi în jurisdicţia în care îşi are originea plata, sunt suportate cheltuielile sau sunt suferite pierderile, în jurisdicţia plătitorului, precum şi într-o altă jurisdicţie, respectiv jurisdicţia investitorului. În cazul unei plăţi efectuate de către o entitate hibridă sau un sediu permanent, jurisdicţia plătitorului este jurisdicţia în care îşi are sediul sau se situează entitatea hibridă sau sediul permanent;
(iii) deducere fără includere - deducerea unei plăţi sau a unei plăţi preconizate între sediul principal şi sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente în orice jurisdicţie în care plata sau plata preconizată este tratată ca efectuată, în jurisdicţia plătitorului fără o includere corespunzătoare în scopuri fiscale a aceleiaşi plăţi sau plăţi preconizate, în jurisdicţia beneficiarului plăţii. Jurisdicţia beneficiarului plăţii este orice jurisdicţie în care plata sau plata preconizată este primită sau tratată ca fiind primită în conformitate cu legislaţia oricărei alte jurisdicţii;
(iv) deducere - suma care este tratată ca deductibilă din rezultatul fiscal/venitul impozabil în temeiul legislaţiei din jurisdicţia plătitorului sau a investitorului. Deducerea/Deductibilitatea pentru o plată înseamnă că, după o determinare corespunzătoare a caracterului şi a modului de tratare a plăţii în conformitate cu legislaţia din jurisdicţia plătitorului, plata este luată în considerare ca o deducere sau o scutire fiscală echivalentă de impozit în temeiul legislaţiei acestei jurisdicţii atunci când se calculează venitul net al contribuabilului;
(v) includere - suma luată în considerare la calcularea rezultatului fiscal/venitului impozabil în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii. O plată în temeiul unui instrument financiar nu ar trebui tratată ca inclusă în măsura în care plata se califică pentru orice avantaj fiscal exclusiv datorită modului în care plata se califică în temeiul legislaţiei din jurisdicţia beneficiarului plăţii;
(vi) venituri cu dublă includere - orice element de venit care este inclus atât în temeiul prezentului titlu, cât şi în temeiul legislaţiei celeilalte jurisdicţii implicate în apariţia tratamentului neuniform;
(vii) instrument financiar - orice instrument, în măsura în care generează rentabilitate financiară sau o rentabilitate a capitalurilor proprii, care este impozitată pe baza normelor de impozitare a datoriei, participaţiei sau instrumentelor financiare derivate în conformitate cu legislaţia din jurisdicţia beneficiarului plăţii sau din cea a plătitorului şi include un transfer hibrid;
(viii) transfer hibrid - orice acord referitor la transferul unui instrument financiar, în cazul în care randamentul aferent instrumentului financiar transferat este tratat în scopuri fiscale ca fiind obţinut simultan de mai mult de una dintre părţile la acordul respectiv;
(ix) avantaj fiscal - o scutire fiscală, o reducere a cotei de impozitare sau orice tip de credit/rambursare fiscală, altul decât un credit fiscal pentru impozitul reţinut la sursă;
(x) entitate hibridă - orice entitate sau acord care este considerată/considerat ca fiind o entitate impozabilă în temeiul legislaţiei existente dintr-o jurisdicţie şi ale cărei/cărui venituri sau cheltuieli sunt tratate ca venituri sau cheltuieli ale uneia sau mai multor altor persoane în temeiul legislaţiei dintr-o altă jurisdicţie;
(xi) persoană - o persoană fizică sau o entitate;
(xii) sediu permanent ignorat - orice entitate care este tratată ca dând naştere unui sediu permanent în temeiul legislaţiei din jurisdicţia în care se află sediul social şi care nu este tratată ca dând naştere unui sediu permanent în temeiul legislaţiei din cealaltă jurisdicţie;
(xiii) comerciant financiar - o persoană sau o entitate care desfăşoară activitatea de cumpărare şi vânzare de instrumente financiare, în mod regulat şi în nume propriu, cu scop lucrativ;
(xiv) transfer hibrid pe piaţa reglementată - orice transfer hibrid încheiat de un comerciant financiar în cursul activităţii uzuale desfăşurate, şi nu ca parte a unui acord structurat;
12. grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară - un grup compus din toate entităţile care sunt incluse în totalitate în situaţiile financiare consolidate întocmite în conformitate cu standardele internaţionale de raportare financiară sau cu sistemul naţional de raportare financiară al unui stat membru;
13. acord structurat - orice acord care implică un tratament neuniform al elementelor hibride în care preţul tratamentului neuniform este fixat în clauzele acordului sau un acord care a fost conceput pentru a avea ca rezultat un tratament neuniform al elementelor hibride, cu excepţia cazului în care nu s-ar fi putut aştepta în mod rezonabil ca respectivul contribuabil sau o întreprindere asociată să aibă cunoştinţă de tratamentul neuniform şi acesta/aceasta nu a beneficiat de o parte din valoarea avantajului fiscal rezultat din tratamentul neuniform al elementelor hibride."
5. Articolul 40^6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 40^6
Tratamentele neuniforme ale elementelor hibride
(1) În situaţia în care există un tratament neuniform al unor elemente hibride care are drept rezultat o dublă deducere se aplică una dintre următoarele reguli:
a) în cazul unui contribuabil care desfăşoară activitate într-o altă jurisdicţie, printr-un sediu permanent, respectiv deţine o entitate hibridă stabilită/înregistrată într-o altă jurisdicţie, nu i se acordă deducere pentru suma duplicată aferentă unei plăţi efectuate/cheltuieli suportate/pierderi suferite de sediul permanent/entitatea hibridă, dedusă în jurisdicţia în care este stabilit/înregistrat sediul permanent, respectiv entitatea hibridă;
b) în cazul unei entităţi hibride/entităţi tratate drept sediu permanent, nu i se acordă deducerea pentru plata efectuată, cheltuiala suportată sau pierderea suferită de aceasta, în măsura în care jurisdicţia investitorului său acordă deducere pentru suma duplicată aferentă plăţii/cheltuielii/pierderii realizate de entitate;
c) orice deducere pentru plata efectuată, cheltuiala suportată sau pierderea suferită de un contribuabil este eligibilă pentru compensare cu venituri cu dublă includere, indiferent dacă acestea apar în perioada fiscală curentă sau în cea ulterioară.
(2) În măsura în care există un tratament neuniform al unor elemente hibride care are drept rezultat o deducere fără includere se aplică una dintre următoarele reguli:
a) în situaţia în care contribuabilul are calitatea de plătitor, acestuia nu i se acordă deducerea pentru plata efectuată;
b) în situaţia în care contribuabilul are calitatea de beneficiar al unei plăţi, acesta include în veniturile impozabile cuantumul plăţii respective dacă jurisdicţia în care îşi are originea plata a permis deducerea acesteia.
(3) Unui contribuabil nu i se acordă dreptul de deducere a unei plăţi în măsura în care acea plată finanţează, direct sau indirect, cheltuieli deductibile care conduc la un tratament neuniform al elementelor hibride prin intermediul unei tranzacţii sau al unei serii de tranzacţii între întreprinderi asociate sau încheiate ca parte a unui acord structurat, cu excepţia cazului în care unul dintre statele implicate în tranzacţie sau în seria de tranzacţii a realizat o ajustare echivalentă în raport cu un astfel de tratament neuniform al elementelor hibride.
(4) Se exclud din domeniul de aplicare al alin. (2):
a) pentru lit. b), tratamentele neuniforme ale elementelor hibride, astfel cum sunt definite la art. 40^1 pct. 11 lit. a) subpct. (ii), (iii), (iv) sau (vi);
b) pentru lit. a) şi b), tratamentele neuniforme ale elementelor hibride care rezultă dintr-o plată de dobânzi efectuată în cadrul unui instrument financiar către o întreprindere asociată, în cazul în care:
(i) instrumentul financiar are caracteristici de conversie, de recapitalizare internă sau de reducere a valorii contabile;
(ii) instrumentul financiar a fost emis cu scopul unic de a satisface cerinţele de capacitate de absorbţie a pierderilor aplicabile sectorului bancar şi instrumentul financiar este recunoscut ca atare în cerinţele de capacitate de absorbţie a pierderilor care se aplică contribuabilului;
(iii) instrumentul financiar a fost emis:
(a) în legătură cu instrumente financiare cu caracteristici de conversie, de recapitalizare internă sau de reducere a valorii contabile, la nivelul unei societăţi-mamă;
(b) la un nivel necesar pentru a satisface cerinţele aplicabile în materie de capacitate de absorbţie a pierderilor;
(c) nu ca parte a unui acord structurat; şi
(iv) deducerea totală netă pentru grupul consolidat în cadrul acordului nu depăşeşte cuantumul la care s-ar fi ridicat dacă contribuabilul ar fi emis un astfel de instrument financiar direct pe piaţă.
(5) Prevederile alin. (4) lit. b) se aplică până la 31 decembrie 2022.
(6) În măsura în care un tratament neuniform al elementelor hibride implică venitul unui sediu permanent ignorat, care nu face obiectul impozitării în România, prin care un contribuabil cu rezidenţa fiscală în România îşi desfăşoară activitatea într-un alt stat membru/stat terţ, contribuabilul român include în baza impozabilă veniturile care, în caz contrar, ar fi atribuite sediului permanent ignorat. Această regulă se aplică, cu excepţia cazului în care România scuteşte veniturile respective în temeiul unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate cu un stat terţ.
(7) În măsura în care un transfer hibrid are rolul de a genera o reducere a impozitului reţinut la sursă pentru o plată care decurge dintr-un instrument financiar transferat către mai multe părţi implicate, beneficiile unei astfel de reduceri se limitează proporţional cu veniturile nete impozabile legate de o astfel de plată."
6. După articolul 40^6 se introduc patru noi articole, articolele 40^7-40^10, cu următorul cuprins:
"ART. 40^7
Tratamentele neuniforme ale elementelor hibride inversate
(1) În cazul în care una sau mai multe entităţi nerezidente asociate care deţin în total o participare directă sau indirectă de minimum 50% privind drepturile de vot, capitalul sau cota de profit într-o entitate hibridă înregistrată sau stabilită în România, sunt situate într-o jurisdicţie sau în jurisdicţii care tratează respectiva entitate hibridă ca pe un contribuabil, entitatea hibridă este considerată rezident fiscal în România şi i se percepe impozit pe profit, potrivit prevederilor prezentului titlu, în măsura în care venitul entităţii hibride nu este impozitat într-un alt mod în temeiul legislaţiei din oricare altă jurisdicţie implicată.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică unui organism de plasament colectiv, stabilit în România, care îmbracă forma unui fond sau a unui organism de investiţii cu deţinere largă şi care deţine un portofoliu diversificat de titluri de valoare şi face obiectul regulamentului privind protecţia investitorilor, conform legilor speciale în materie, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia investitorilor.
ART. 40^8
Tratamentele neuniforme ale rezidenţei fiscale
În măsura în care sumele reprezentând plăţi, cheltuieli sau pierderi realizate de un contribuabil care îşi are rezidenţa fiscală în România şi într-o altă jurisdicţie fiscală sunt deductibile din baza impozabilă în ambele jurisdicţii, contribuabilului nu i se acordă dreptul de deducere în cazul în care cealaltă jurisdicţie fiscală permite ca deducerea duplicată să fie compensată cu venituri care nu reprezintă venituri cu dublă includere. În situaţia în care cealaltă jurisdicţie este tot un stat membru şi, în temeiul unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi acel stat, contribuabilul nu este considerat ca fiind rezident fiscal în România, acestuia nu i se acordă deducerea pentru plăţile/cheltuielile/pierderile respective.
ART. 40^9
Utilizarea normelor elaborate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în materie de tratamente neuniforme ale elementelor hibride
În aplicarea art. 40^6-40^8 se utilizează şi normele/conceptele/definiţiile/exemplele elaborate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică cuprinse în raportul său privind neutralizarea efectelor schemelor bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride, acţiunea 2 - raport final 2015, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 40^10
Compatibilitatea cu legislaţia europeană
Dispoziţiile prezentului capitol transpun prevederile Directivei 2016/1.164/UE a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 193 din 19 iulie 2016, precum şi pe cele ale Directivei 2017/952/UE a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Directivei (UE) 2016/1.164 în ceea ce priveşte tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 144 din 7 iunie 2017."
7. La articolul 267, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(2) Următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene se exclud din teritoriul Uniunii Europene din punctul de vedere al taxei:
a) Republica Federală Germania:
1. Insula Heligoland;
2. teritoriul Busingen;
b) Regatul Spaniei:
1. Ceuta;
2. Melilla;
c) Republica Italiană:
Livigno.
(3) Următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene se exclud din teritoriul Uniunii Europene din punctul de vedere al taxei:
a) Insulele Canare;
b) teritoriile franceze menţionate la art. 349 şi art. 355 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
c) Muntele Athos;
d) Insulele Aland;
e) Insulele anglo-normande;
f) Campione d’Italia;
g) apele italiene ale lacului Lugano."
8. După articolul 270 se introduce un nou articol, articolul 270^1, cu următorul cuprins:
"ART. 270^1
Stocuri la dispoziţia clientului
(1) Transferul de către o persoană impozabilă de bunuri care fac parte din activele activităţii sale economice către un alt stat membru în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului nu este tratat ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.
(2) În sensul prezentului articol, se consideră că regimul de stocuri la dispoziţia clientului există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) bunurile sunt expediate sau transportate de o persoană impozabilă sau de o parte terţă în numele său către un alt stat membru, în vederea livrării bunurilor respective în acel stat membru, într-un stadiu ulterior şi după sosire, către altă persoană impozabilă care are dreptul să intre în posesia respectivelor bunuri în conformitate cu un acord existent între ambele persoane impozabile;
b) persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile nu şi-a stabilit activitatea economică şi nici nu are un sediu fix în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile;
c) persoana impozabilă căreia îi sunt destinate a fi livrate bunurile este identificată în scopuri de TVA în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile şi atât identitatea sa, cât şi codul de înregistrare în scopuri de TVA care i-a fost atribuit de statul membru respectiv sunt cunoscute de persoana impozabilă menţionată la lit. b) în momentul în care începe expedierea sau transportul bunurilor. În situaţia în care bunurile sunt expediate din alt stat membru în România, codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile căreia îi sunt destinate bunurile este reprezentat de codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit conform art. 316 sau 317;
d) persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile înregistrează transferul bunurilor în registrul prevăzut la art. 321 alin. (6), în cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate din România în alt stat membru sau în cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate din alt stat membru în România, în registrul corespunzător prevăzut în legislaţia acelui stat membru şi include identitatea persoanei impozabile care achiziţionează bunurile, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit acesteia de statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 325 sau la corespondentul acestui articol din legislaţia statului membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.
(3) În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alin. (2) şi transferul dreptului de a dispune de bunuri ca proprietar către persoana impozabilă menţionată la alin. (2) lit. c) are loc în termenul menţionat la alin. (4), în momentul transferului se consideră:
a) că a fost realizată o livrare de bunuri în conformitate cu art. 294 alin. (2) lit. a) de către persoana impozabilă care a expediat sau a transportat bunurile, fie ea însăşi, fie prin intermediul unei terţe părţi, în situaţia în care România este statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile, şi o achiziţie intracomunitară în statul membru de destinaţie;
b) că a fost realizată o achiziţie intracomunitară de bunuri în România de către persoana impozabilă căreia îi sunt livrate bunurile respective, conform art. 273 alin. (1), în situaţia în care România este statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile, şi o livrare intracomunitară în statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile.
(4) În cazul în care, în termen de 12 luni de la sosirea bunurilor în statul membru către care au fost expediate sau transportate, bunurile nu au fost livrate persoanei impozabile căreia i-au fost destinate menţionate la alin. (2) lit. c) şi la alin. (6) şi nu a survenit niciuna dintre circumstanţele prevăzute la alin. (7), se consideră că:
a) are loc un transfer în înţelesul art. 270 alin. (10) şi (11), în ziua următoare expirării perioadei de 12 luni, în situaţia în care România este statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile, şi o achiziţie intracomunitară în statul membru de destinaţie;
b) are loc o achiziţie intracomunitară în înţelesul art. 273 alin. (2) lit. a), în ziua următoare expirării perioadei de 12 luni, în situaţia în care România este statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile, şi un transfer în statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile.
(5) Nu se consideră că are loc un transfer în înţelesul art. 270 alin. (10) şi (11) în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a) dreptul de a dispune de bunuri nu a fost transferat, iar bunurile respective sunt returnate în statul membru din care au fost expediate sau transportate, în termenul menţionat la alin. (4); şi
b) persoana impozabilă care a expediat sau transportat bunurile înregistrează returul acestora în registrul prevăzut la art. 321 alin. (6).
(6) În cazul în care în termenul menţionat la alin. (4), persoana impozabilă menţionată la alin. (2) lit. c) este înlocuită cu o altă persoană impozabilă, nu se consideră că are loc un transfer în înţelesul art. 270 alin. (10) şi (11) în momentul înlocuirii, cu următoarele condiţii:
a) sunt îndeplinite toate celelalte condiţii aplicabile de la alin. (2); şi
b) înlocuirea se înregistrează de către persoana impozabilă prevăzută la alin. (2) lit. b) în registrul prevăzut la art. 321 alin. (6).
(7) În cazul în care în termenul prevăzut la alin. (4) nu mai este îndeplinită oricare dintre condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6), în conformitate cu art. 270 alin. (10) şi (11) se consideră a avea loc un transfer de bunuri în momentul în care condiţia respectivă nu mai este îndeplinită.
(8) În cazul în care bunurile sunt livrate unei alte persoane decât persoana impozabilă menţionată la alin. (2) lit. c) sau la alin. (6), condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite imediat înainte de o astfel de livrare.
(9) În cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate în altă ţară decât statul membru din care au fost transferate iniţial, condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite imediat înainte de începerea unei astfel de expedieri sau a unui astfel de transport în altă ţară.
(10) În caz de distrugere, pierdere sau furt al bunurilor, condiţiile stabilite la alin. (2) şi (6) se consideră că încetează să mai fie îndeplinite la data la care bunurile au fost efectiv pierdute, furate sau distruse sau, dacă este imposibil să se determine respectiva dată, de la data în care s-a constatat lipsa sau distrugerea bunurilor."
9. La articolul 275, după alineatul (8) se introduc trei noi alineate, alineatele (9)-(11), cu următorul cuprins:
"(9) În cazul în care aceleaşi bunuri sunt livrate succesiv şi sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru direct de la primul furnizor la ultimul client din lanţ, expedierea sau transportul este atribuit numai livrării efectuate către operatorul intermediar.
(10) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (9), expedierea sau transportul este atribuit numai livrării de bunuri efectuate de către operatorul intermediar în cazul în care operatorul intermediar a comunicat furnizorului său codul său de înregistrare în scopuri de TVA care i-a fost eliberat de către statul membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.
(11) În sensul prezentului articol, «operator intermediar» înseamnă un furnizor din lanţ, altul decât primul furnizor din lanţ, care expediază sau transportă bunurile, fie el însuşi, fie prin intermediul unei părţi terţe care acţionează în numele său."
10. La articolul 294, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) livrările intracomunitare de bunuri către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care acţionează ca atare în alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor, care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, cu excepţia:
1. livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică, altele decât livrările intracomunitare de mijloace de transport noi;
2. livrărilor intracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, conform prevederilor art. 312;"
11. La articolul 294, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
"(2^1) Scutirea prevăzută la alin. (2) lit. a) nu se aplică în cazul în care furnizorul nu a respectat obligaţia prevăzută la art. 325 alin. (1) de a depune o declaraţie recapitulativă sau declaraţia recapitulativă depusă de acesta nu conţine informaţiile corecte referitoare la această livrare, astfel cum se solicită în temeiul art. 325 alin. (3), cu excepţia cazului în care furnizorul poate justifica în mod corespunzător deficienţa într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile fiscale competente."
12. La articolul 321, după alineatul (5) se introduc noi două alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:
"(6) Fiecare persoană impozabilă care transferă bunuri în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului prevăzut la art. 270^1 păstrează un registru care permite autorităţilor fiscale să verifice aplicarea corectă a articolului respectiv. Acest registru conţine informaţiile prevăzute la art. 54a alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) Fiecare persoană impozabilă căreia îi sunt livrate bunurile în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului prevăzut la art. 270^1 ţine un registru al bunurilor respective. Acest registru conţine informaţiile prevăzute la art. 54a alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările şi completările ulterioare."
13. La articolul 324, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(4) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 310 alin. (2), realizată la finele unui an calendaristic este inferioară sumei de 300.000 lei, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale de care aparţin, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:
a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, precum şi suma taxei aferente;
b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, precum şi suma taxei aferente.
(5) Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 310 alin. (2), dar excluzând veniturile obţinute din vânzarea de bilete de transport internaţional rutier de persoane, realizată la finele unui an calendaristic este inferioară sumei de 300.000 lei, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:
a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316;
b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316;
c) suma totală şi taxa aferentă achiziţiilor de la persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316;
d) suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316."
14. La articolul 325, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Fiecare persoană impozabilă înscrie în declaraţia recapitulativă informaţii cu privire la codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanelor impozabile cărora le sunt destinate bunurile expediate sau transportate în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului, conform condiţiilor stabilite la art. 270^1, şi cu privire la orice modificare a informaţiilor furnizate."
15. La articolul 325, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Declaraţia recapitulativă se întocmeşte conform modelului stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., pentru fiecare lună calendaristică în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1), respectiv pentru fiecare lună calendaristică în care sunt expediate sau transportate bunuri în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului."
16. La articolul 337 alineatul (2), literele f) şi g) se abrogă.
ART. II
Aplicarea prevederilor art. 324 alin. (4)-(6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2022.
ART. III
Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 5 august 2019, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) În scopul revitalizării şi evitării deschiderii procedurii insolvenţei, debitorii, persoane juridice de drept public sau privat, cu excepţia instituţiilor publice definite potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a unităţilor administrativ-teritoriale, aflaţi în dificultate financiară şi pentru care există riscul intrării în insolvenţă, îşi pot restructura obligaţiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018 şi neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum şi obligaţiile bugetare accesorii."
2. La articolul 1, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:
"(7) Dispoziţiile prezentului capitol sunt aplicabile şi următorilor debitori:
a) debitorii care pierd eşalonarea la plată întrucât disponibilităţile băneşti ale acestora, previzionate pe perioada de derulare a eşalonării, nu permit susţinerea acesteia;
b) debitorii care au garantate obligaţiile bugetare potrivit art. 210-211 şi art. 235 din Codul de procedură fiscală."
3. La articolul 3, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Debitorul care doreşte să îşi restructureze obligaţiile bugetare, potrivit prezentului capitol, are obligaţia de a notifica organul fiscal competent cu privire la intenţia sa în perioada 8 august-31 octombrie 2019, precum şi în perioada 1 februarie-31 martie 2020, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare, şi se adresează unui expert independent în vederea întocmirii unui plan de restructurare şi a testului creditorului privat prudent."
4. La articolul 15, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:
"(3^1) Garanţiile constituite de debitori sub forma scrisorii de garanţie/poliţei de asigurare de garanţie ori consemnarea de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului urmează să fie valorificate conform Codului de procedură fiscală doar în ipoteza în care planul de restructurare nu prevede modalitatea de valorificare a sumelor de bani sau a bunurilor proprii ale debitorului care au stat la baza emiterii garanţiilor."
5. La articolul 22, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Solicitarea de restructurare prevăzută la art. 5 se poate depune până la 31 iulie 2020, sub sancţiunea decăderii."
ART. IV
Pentru debitorii prevăzuţi la art. 22 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de restructurare poate fi depusă în termen de 6 luni de la data agreării modului de acordare a facilităţii fiscale de către Comisia Europeană.
ART. V
(1) În anul 2020, termenul de 15 martie inclusiv prevăzut pentru depunerea Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, în situaţiile reglementate de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Cod fiscal, precum şi în alte acte normative, se prorogă până la data de 25 mai 2020 inclusiv.
(2) În anul 2020, termenul de 15 martie inclusiv prevăzut pentru depunerea formularului 230 «Cerere privind destinaţia sumei reprezentând 2% sau 3,5% din impozitul anual pe veniturile din salarii şi din pensii»/«Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat», după caz, în situaţiile reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 25 mai 2020 inclusiv.
(3) În anul 2020, termenul de 15 martie inclusiv prevăzut pentru plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale obligatorii, datorate de persoanele fizice în situaţiile reglementate de Codul fiscal, se prorogă până la data de 25 mai 2020 inclusiv.
ART. VI
Prin derogare de la prevederile art. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile art. I din prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dispoziţiile art. I din prezenta ordonanţă transpun prevederile referitoare la tratamentul neuniform al elementelor hibride din Directiva 2016/1.164/UE a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne, Directiva 2017/952/UE a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Directivei (UE) 2016/1.164 în ceea ce priveşte tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică ţări terţe, Directiva (UE) 2018/1.910 a Consiliului din 4 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte armonizarea şi simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre şi Directiva (UE) 2019/475 a Consiliului din 18 februarie 2019 de modificare a directivelor 2006/112/CE şi 2008/118/CE în ceea ce priveşte includerea comunei italiene Campione d’Italia şi a apelor italiene ale lacului Lugano în teritoriul vamal al Uniunii şi în domeniul de aplicare teritorială al Directivei 2008/118/CE.
PRIM-MINISTRU
LUDOVIC ORBAN
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice,
Vasile-Florin Cîţu
Ministrul afacerilor externe,
Bogdan Lucian Aurescu
Bucureşti, 28 ianuarie 2020.
Nr. 6.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
