Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANŢĂ nr. 25 din 26 august 2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 30 august 2014
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. III.4 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.
TITLUL I
Încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României
CAP. I
Domeniu de aplicare şi definiţii
ART. 1
Prezentul titlu reglementează încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României.
ART. 2
(1) În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a) angajator - persoana juridică sau persoana fizică cu sediul social ori profesional, respectiv domiciliul în România ori filiala din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, care încadrează în muncă un străin în condiţiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul muncii;
b) beneficiarul prestării de servicii - persoana fizică sau juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice străine care, în baza unui contract sau, după caz, a unei decizii de detaşare, primeşte în vederea desfăşurării unei activităţi lucrative pe teritoriul României un străin angajat al unei persoane juridice cu sediul în străinătate;
c) aviz de angajare - documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin pe o anumită funcţie;
d) aviz de detaşare - documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care dă dreptul titularului să solicite o viză de lungă şedere în scop de detaşare şi un permis de şedere în acest scop pentru o perioadă de maximum un an la un interval de minimum 5 ani, în baza deciziei de detaşare de la un angajator persoană juridică cu sediul în străinătate la un beneficiar, persoană fizică sau juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice străine. În temeiul prevederilor acordurilor, convenţiilor sau înţelegerilor internaţionale la care România este parte, perioada pentru care lucrătorul detaşat desfăşoară activitatea pe teritoriul României poate fi prelungită în condiţiile şi situaţiile prevăzute în mod expres de acestea;
e) lucrător permanent - străinul încadrat în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;
f) lucrător stagiar - străinul încadrat în muncă pe teritoriul României în baza avizului de angajare, pentru efectuarea unui stagiu cu durată determinată în scopul obţinerii unei calificări profesionale sau îmbunătăţirii pregătirii profesionale, precum şi al îmbunătăţirii cunoştinţelor lingvistice şi culturale;
g) lucrător sezonier - străinul încadrat în muncă pe teritoriul României într-un sector în care activitatea se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor, cu contract individual de muncă pe durată determinată care nu poate depăşi 6 luni într-un interval de 12 luni, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;
h) lucrător transfrontalier - străinul, cetăţean al unui stat ce are frontieră comună cu România şi care locuieşte în zona de frontieră a statului respectiv, încadrat în muncă într-o localitate de frontieră de pe teritoriul României cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;
i) lucrător înalt calificat - străinul încadrat în muncă pe teritoriul României pe un loc de muncă înalt calificat, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată de cel puţin un an, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;
j) lucrător detaşat - străinul calificat, angajat al unei persoane juridice cu sediul în străinătate, care poate să desfăşoare o activitate lucrativă pe teritoriul României în una dintre următoarele situaţii:
(i) este detaşat pe teritoriul României, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în România;
(ii) este detaşat la o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice străine;
(iii) este detaşat la o întreprindere care aparţine unui grup de întreprinderi, recunoscut conform legislaţiei naţionale, situată pe teritoriul României;
k) personal cu calificare specială - profesorii universitari, cercetătorii şi personalul ştiinţific care desfăşoară în România o activitate academică sau o activitate de cercetare în cadrul instituţiilor de învăţământ superior acreditate/autorizate să funcţioneze provizoriu, instituţiilor de educaţie şi cercetare, autorităţilor şi instituţiilor din sistemul administraţiei publice centrale;
l) loc de muncă înalt calificat - locul de muncă al unei persoane care, în scopul exercitării unei activităţi salariate, reale şi efective, în beneficiul sau sub coordonarea altei persoane, este plătită şi are competenţe adecvate şi specifice necesare, demonstrate prin calificări profesionale superioare;
m) calificări profesionale superioare - calificările atestate prin prezentarea calificărilor din învăţământul postliceal sau superior ori prin documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene a calificării profesionale, ca urmare a unei experienţe profesionale cu un nivel de cunoştinţe comparabil cu calificările din învăţământul postliceal ori superior, cu relevanţă în profesia sau sectorul specificat în contractul de muncă ori în oferta fermă de angajare;
n) calificare din învăţământul postliceal sau superior - orice diplomă, certificat sau alt titlu oficial de calificare emisă/emis de către o autoritate competentă, prin care se atestă absolvirea unui program de învăţământ postliceal ori superior;
o) programe de învăţământ postliceal sau superior - serie de cursuri, cu durata de minimum 3 ani, urmate după absolvirea învăţământului liceal şi furnizate de o unitate/instituţie de învăţământ recunoscută de către statul în care aceasta se găseşte;
p) drept de muncă - dreptul străinilor de a fi încadraţi în muncă sau detaşaţi pe teritoriul României.
(2) Prezenta ordonanţă utilizează termeni şi expresii având semnificaţia prevăzută în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în cuprinsul Codului muncii.
CAP. II
Încadrarea în muncă a străinilor pe teritoriul României
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale privind încadrarea în muncă a străinilor
ART. 3
(1) Străinii cu şedere legală pe teritoriul României pot fi încadraţi în muncă în baza avizului de angajare obţinut de angajatori în condiţiile prezentei ordonanţe.
(2) Prin excepţie de la alin. (1), nu este necesară obţinerea avizului de angajare pentru încadrarea în muncă pe teritoriul României a străinilor din următoarele categorii:
a) străinii al căror acces liber pe piaţa muncii din România este stabilit prin tratate încheiate de România cu alte state;
b) străinii care urmează să desfăşoare activităţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de activităţi specifice cu caracter temporar în instituţii de profil acreditate ori autorizate provizoriu din România, în baza unor acorduri bilaterale sau ca titulari ai unui drept de şedere temporară pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică, şi personalul cu calificare specială, în baza ordinului ministrului educaţiei naţionale, precum şi străinii care desfăşoară activităţi artistice în instituţii de cultură din România, în baza ordinului ministrului culturii;
c) străinii care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi administrative autonome;
d) străinii care sunt numiţi la conducerea unei filiale, reprezentanţe sau sucursale de pe teritoriul României a unei companii care are sediul în străinătate, în conformitate cu actele prevăzute de legislaţia română care fac dovada în acest sens;
e) străinii titulari ai dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României;
f) străinii titulari ai dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei în calitate de membri de familie ai unui cetăţean român;
g) străinii titulari ai dreptului de şedere temporară pentru studii;
h) străinii titulari ai dreptului de şedere temporară acordat potrivit prevederilor art. 130 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
i) străinii care au beneficiat anterior de un drept de şedere pe teritoriul României de cel puţin 3 ani, în calitate de membri de familie ai unui cetăţean român şi care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 64 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
j) străinii care au dobândit o formă de protecţie în România;
k) solicitanţii de azil de la data la care au dreptul de a primi acces la piaţa forţei de muncă potrivit Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare, dacă se mai află în procedura de determinare a unei forme de protecţie;
l) străinii toleraţi, pe perioada cât li s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României.
(3) Străinii titulari ai dreptului de şedere temporară pentru studii pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României fără aviz de angajare numai cu contract individual de muncă cu timp parţial cu durata muncii de maximum 4 ore pe zi.
ART. 4
(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător.
(2) Condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele:
a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară efectiv activitatea pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului;
b) angajatorul are achitate obligaţiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru, anterior depunerii cererii;
c) angajatorul nu a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune prevăzută de Codul muncii ori pentru o infracţiune contra persoanei săvârşită cu intenţie, prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul penal;
d) angajatorul nu a fost sancţionat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanţă, art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii sau potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările ulterioare, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii;
e) contingentul anual pe tipuri de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă stabilit potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) nu a fost epuizat;
f) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze în muncă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. 11 şi art. 27 alin. (2) lit. c) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 5
(1) În vederea obţinerii avizului de angajare, angajatorul depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o cerere însoţită de:
a) copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului pe care intenţionează să îl încadreze în muncă şi, după caz, copia permisului de şedere temporară în România al acestuia;
b) două fotografii tip 3/4 ale străinului;
c) declaraţia pe propria răspundere a străinului că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are cunoştinţe minime de limba română;
d) fişa postului pentru locul de muncă vacant;
e) documentele care fac dovada îndeplinirii condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a)-c);
f) documentele care fac dovada îndeplinirii condiţiilor speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător.
(2) Angajatorul persoană fizică trebuie să depună şi copia actului său de identitate.
ART. 6
(1) Dovada îndeplinirii condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală a următoarelor documente:
a) certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în copie şi în original;
b) certificatul constatator din care să rezulte că în registrul comerţului sau, după caz, în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor nu au fost înregistrate menţiuni privind deschiderea procedurii falimentului.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a certificatului de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional ori, după caz, domiciliul angajatorul, privind achitarea obligaţiilor către bugetul de stat la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii.
(3) Dovada îndeplinirii condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. c) se face prin prezentarea de către angajator a cazierului judiciar.
(4) Verificarea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. d)-f) se realizează de către Inspectoratul General pentru Imigrări prin formaţiunile sale teritoriale.
SECŢIUNEA a 2-a
Încadrarea în muncă a străinilor ca lucrători permanenţi
ART. 7
(1) Avizul de angajare pentru lucrători permanenţi se eliberează angajatorului în vederea încadrării în muncă a unui străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau determinată. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată se prelungeşte în condiţiile prevăzute de Codul muncii, fără obţinerea unui nou aviz de angajare, în situaţia în care se menţin condiţiile de angajare pe locul de muncă respectiv.
(2) Condiţiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători permanenţi sunt următoarele:
a) angajatorul a depus diligenţe pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetăţean român, de către un cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de către un cetăţean al Confederaţiei Elveţiene sau de către un străin titular al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României;
b) angajatorul intenţionează să încadreze în muncă un străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau determinată;
c) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplineşte condiţiile de pregătire profesională, experienţă în activitate sau autorizare prevăzute de legislaţia în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă şi nu are antecedente penale incompatibile cu activitatea pe care urmează să o desfăşoare pe teritoriul României.
(3) Avizul de angajare pentru lucrători permanenţi se eliberează fără îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (2) lit. a) dacă locul de muncă vacant este funcţia de administrator societate reglementată de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar la angajatorul în cauză nu mai este alt străin angajat pe o astfel de funcţie.
(4) Avizul de angajare pentru lucrători permanenţi se eliberează fără îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la alin. (2) lit. a) şi c) dacă locul de muncă vacant este pentru sportivi profesionişti, iar angajatorul în cauză este o persoană juridică al cărei obiect principal de activitate îl constituie desfăşurarea de activităţi sportive.
ART. 8
(1) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:
a) organigrama angajatorului cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante;
b) adeverinţa cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii pentru avizul de angajare de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional angajatorul;
c) dovada publicării într-un cotidian de largă circulaţie din România a cel puţin unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant. În situaţia în care există forţă de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, angajatorul trebuie să facă dovada publicării a cel puţin 3 anunţuri consecutive pentru ocuparea locului de muncă vacant;
d) copia procesului-verbal întocmit de angajator cu privire la selecţia realizată pentru ocuparea locului de muncă vacant, ca urmare a publicării anunţului/anunţurilor prevăzut(e) la lit. c).
(2) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a copiei ofertei ferme de angajare.
(3) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. c) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:
a) curriculum vitae al străinului;
b) documentul de autorizare prevăzut de lege, atunci când este cazul;
c) cazierul judiciar al străinului sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine ori reşedinţă, tradus şi legalizat în condiţiile legii.
(4) La curriculum vitae al străinului se ataşează, atunci când este cazul, unul dintre următoarele documente:
a) atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării locului de muncă vacant, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de învăţământ acreditate în România;
b) copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în condiţiile legii;
c) copiile documentelor care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene a calificării profesionale necesare ocupării locului de muncă vacant, traduse şi legalizate în condiţiile legii, atunci când este cazul.
SECŢIUNEA a 3-a
Încadrarea în muncă a străinilor ca lucrători stagiari
ART. 9
(1) Avizul de angajare pentru lucrători stagiari se eliberează exclusiv angajatorului persoană juridică în vederea încadrării în muncă a unui străin pentru efectuarea unui stagiu cu durată determinată în scopul obţinerii unei calificări profesionale sau îmbunătăţirii pregătirii profesionale, precum şi al îmbunătăţirii cunoştinţelor lingvistice şi culturale. Durata stagiului nu poate fi prelungită.
(2) Condiţiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători stagiari sunt următoarele:
a) angajatorul a depus diligenţe pentru încadrarea în muncă în vederea efectuării stagiului a unui cetăţean român, a unui cetăţean al altui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, a unui cetăţean al Confederaţiei Elveţiene sau a unui străin titular al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României;
b) angajatorul intenţionează să încadreze în muncă un străin pentru efectuarea unui stagiu cu durată determinată în scopul obţinerii unei calificări profesionale sau îmbunătăţirii pregătirii profesionale, precum şi al îmbunătăţirii cunoştinţelor lingvistice şi culturale;
c) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze în muncă îndeplineşte condiţiile de studii sau calificare profesională pentru efectuarea stagiului şi nu are antecedente penale incompatibile cu activitatea pe care urmează să o desfăşoare pe teritoriul României.
ART. 10
(1) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:
a) dovada publicării într-un cotidian de largă circulaţie din România a cel puţin unui anunţ pentru încadrarea în muncă în vederea efectuării stagiului;
b) copia procesului-verbal întocmit de angajator cu privire la selecţia realizată pentru încadrarea în muncă în vederea efectuării stagiului.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiilor speciale prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:
a) copia ofertei ferme de angajare;
b) copia contractului de stagiu încheiat sau care urmează să se încheie odată cu încheierea contractului individual de muncă.
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor speciale prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:
a) curriculum vitae al străinului;
b) copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ, traduse şi legalizate în condiţiile legii;
c) copiile documentelor care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene a calificării profesionale necesare efectuării stagiului, traduse şi legalizate în condiţiile legii, atunci când este cazul.
SECŢIUNEA a 4-a
Încadrarea în muncă a străinilor ca lucrători sezonieri
ART. 11
(1) Avizul de angajare pentru lucrători sezonieri se eliberează angajatorului în vederea încadrării în muncă a unui străin într-un sector în care activitatea se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor, cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată determinată care nu poate depăşi 6 luni într-un interval de 12 luni. Contractul individual de muncă nu poate fi prelungit.
(2) Condiţiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători sezonieri sunt următoarele:
a) angajatorul intenţionează să încadreze în muncă un străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată determinată care nu poate depăşi 6 luni într-un interval de 12 luni;
b) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplineşte condiţiile de pregătire profesională, experienţă în activitate sau autorizare prevăzute de legislaţia în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă.
ART. 12
(1) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 11 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajator a copiei ofertei ferme de angajare.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 11 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:
a) curriculum vitae al străinului;
b) documentul de autorizare prevăzut de lege, atunci când este cazul.
(3) La curriculum vitae al străinului se ataşează, atunci când este cazul, unul dintre următoarele documente:
a) atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării locului de muncă vacant, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de învăţământ acreditate în România;
b) copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în condiţiile legii;
c) copiile documentelor care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene a calificării profesionale necesare ocupării locului de muncă vacant, traduse şi legalizate în condiţiile legii, atunci când este cazul.
(4) În vederea eliberării avizului de angajare pentru încadrarea în muncă a unui străin ca lucrător sezonier la angajatorul la care a desfăşurat anterior aceeaşi activitate, nu este necesară depunerea documentelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor speciale prevăzute la art. 15 alin. (2), dacă străinul a respectat obligaţia de a părăsi teritoriul României la încetarea contractului individual de muncă anterior.
SECŢIUNEA a 5-a
Încadrarea în muncă a străinilor ca lucrători transfrontalieri
ART. 13
(1) Avizul de angajare pentru lucrători transfrontalieri se eliberează angajatorului în vederea încadrării în muncă într-o localitate de frontieră de pe teritoriul României, cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, a unui străin, cetăţean al unui stat ce are frontieră comună cu România şi care locuieşte în zona de frontieră a statului respectiv. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată se prelungeşte în condiţiile prevăzute de Codul muncii, fără obţinerea unui nou aviz de angajare.
(2) Condiţiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători transfrontalieri sunt următoarele:
a) angajatorul intenţionează să încadreze în muncă într-o localitate de frontieră de pe teritoriul României, cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau determinată, un străin, cetăţean al unui stat ce are frontieră comună cu România şi care locuieşte în zona de frontieră a statului respectiv;
b) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplineşte condiţiile de pregătire profesională, experienţă în activitate sau autorizare prevăzute de legislaţia în vigoare în România pentru ocuparea acelui loc de muncă şi nu are antecedente penale incompatibile cu activitatea pe care urmează să o desfăşoare pe teritoriul României.
ART. 14
(1) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:
a) copia ofertei ferme de angajare;
b) copia documentului de identitate, valabil, al străinului.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiilor speciale prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:
a) curriculum vitae al străinului;
b) documentul de autorizare prevăzut de lege, atunci când este cazul;
c) cazierul judiciar al străinului sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine sau reşedinţă, tradus şi legalizat în condiţiile legii.
(3) La curriculum vitae al străinului se ataşează, atunci când este cazul, unul dintre următoarele documente:
a) atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării locului de muncă vacant, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de învăţământ acreditate în România;
b) copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în condiţiile legii;
c) copiile documentelor care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene a calificării profesionale necesare ocupării locului de muncă vacant, traduse şi legalizate în condiţiile legii, atunci când este cazul.
SECŢIUNEA a 6-a
Încadrarea în muncă a străinilor ca lucrători înalt calificaţi
ART. 15
(1) Avizul de angajare pentru lucrători înalt calificaţi se eliberează exclusiv angajatorului persoană juridică în vederea încadrării în muncă a unui străin pe un loc de muncă înalt calificat, cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată de cel puţin un an. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată se prelungeşte în condiţiile prevăzute de Codul muncii, fără obţinerea unui nou aviz de angajare.
(2) Condiţiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători înalt calificaţi sunt următoarele:
a) angajatorul intenţionează să încadreze în muncă un străin pe un loc de muncă înalt calificat, cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată de cel puţin un an, şi să îi plătească un salariu de cel puţin 4 ori câştigul salarial mediu brut;
b) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplineşte condiţiile de pregătire profesională, experienţă în activitate sau autorizare prevăzute de legislaţia în vigoare pentru ocuparea locului de muncă înalt calificat şi nu are antecedente penale incompatibile cu activitatea pe care urmează să o desfăşoare pe teritoriul României.
ART. 16
(1) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajator a copiei ofertei ferme de angajare.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiilor speciale prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:
a) curriculum vitae al străinului;
b) documentul de autorizare prevăzut de lege, atunci când este cazul;
c)cazierul judiciar al străinului sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine sau reşedinţă, tradus şi legalizat în condiţiile legii.
(3) La curriculum vitae al străinului se ataşează unul dintre următoarele documente:
a) atestatul de recunoaştere a studiilor, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii/certificatul de calificare eliberată/eliberat de unităţi/instituţii de învăţământ acreditate în România, care fac dovada calificării din învăţământul postliceal sau superior, atât în cazul profesiilor reglementate, cât şi în cazul profesiilor nereglementate;
b) documentele care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, ca urmare a unei experienţe profesionale cu un nivel de cunoştinţe comparabil cu calificările din învăţământul postliceal sau superior, a calificării profesionale superioare necesare ocupării locului de muncă vacant, numai în cazul profesiilor reglementate.
SECŢIUNEA a 7-a
Eliberarea avizului de angajare în situaţii speciale
ART. 17
(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE. Străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obţinut de angajator în condiţiile prezentei ordonanţe.
(2) Noul aviz de angajare se eliberează fără îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b), e) şi f) şi, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) sau la art. 9 alin. (2) lit. a).
(3) Pentru eliberarea noului aviz de angajare se depune şi cazierul judiciar al străinului eliberat de autorităţile române.
ART. 18
(1) Avizul de angajare se eliberează fără îndeplinirea condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b) şi f) şi, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) sau la art. 9 alin. (2) lit. a) în cazul în care angajatorul intenţionează să încadreze în muncă un străin titular al dreptului de şedere temporară pentru studii după absolvirea studiilor sau titular al dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei.
(2) Pentru eliberarea avizului de angajare se depune şi cazierul judiciar al străinului eliberat de autorităţile române.
ART. 19
La cererea autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, Inspectoratul General pentru Imigrări, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, eliberează avizul de angajare fără îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b) şi e), dacă angajatorul intenţionează să încadreze în muncă un străin care are sau urmează să aibă o implicare directă şi necesară în cadrul unui proiect desfăşurat în România ce contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a ţării şi determină un efect pozitiv de antrenare în economie.
CAP. III
Detaşarea străinilor pe teritoriul României
ART. 20
În vederea detaşării pe teritoriul României a unui străin este necesar ca beneficiarul prestării de servicii să obţină avizul de detaşare. Acesta se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări, la cererea beneficiarului prestării de servicii, dacă se constată îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă.
ART. 21
(1) Beneficiarul prestării de servicii, care funcţionează în mod legal, poate primi în vederea desfăşurării unei activităţi lucrative pe teritoriul României un străin angajat al unei persoane juridice cu sediul în străinătate, numai dacă:
a) străinul îndeplineşte condiţiile speciale de pregătire profesională, experienţă în activitate şi autorizare, potrivit legislaţiei în vigoare, şi nu are antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare pe teritoriul României;
b) are achitate obligaţiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru, anterior depunerii cererii;
c) desfăşoară efectiv activitatea pentru care solicită detaşarea străinului;
d) nu a fost sancţionat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanţă, art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii sau potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011, cu modificările ulterioare, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii;
e) nu a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune prevăzută de Codul muncii ori pentru o infracţiune contra persoanei săvârşită cu intenţie, prevăzută de Codul penal;
f) contingentul anual pe tipuri de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă stabilit potrivit art. 29 alin. (1) nu a fost epuizat;
g) străinul care urmează a fi detaşat îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. 11 şi art. 27 alin. (2) lit. c) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se face cu următoarele documente:
a) atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării locului de muncă vacant, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de învăţământ acreditate în România;
b) copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în condiţiile legii;
c) atunci când este cazul, documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene a calificării profesionale necesare ocupării funcţiei, după caz, traduse şi legalizate în condiţiile legii;
d) curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a acestuia că este apt din punct de vedere medical şi are cunoştinţe minime de limba română;
e) cazierul judiciar al străinului sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine sau reşedinţă, tradus şi legalizat în condiţiile legii;
f) copia contractului individual de muncă, înregistrat la autorităţile competente din ţara de origine, tradus şi legalizat;
g) copia actului de detaşare, tradus şi legalizat;
h) certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială beneficiarul prestării de servicii îşi are sediul social, privind achitarea obligaţiilor către bugetul de stat, la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii;
i) certificatul de înmatriculare în registrul comerţului şi certificatul constatator din care să rezulte că în registrul comerţului nu au fost înregistrate menţiuni privind deschiderea procedurii falimentului, în copie şi în original;
j) cazierul judiciar al beneficiarului prestării de servicii;
k) copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului;
l) două fotografii tip 3/4 ale străinului.
(3) Verificarea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), f) şi g) se realizează de către Inspectoratul General pentru Imigrări prin formaţiunile sale teritoriale.
ART. 22
Avizul de detaşare pentru străinii detaşaţi în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în România se eliberează de Inspectoratul General pentru Imigrări la solicitarea beneficiarului prestării de servicii, în baza unei cereri motivate însoţite de documentele prevăzute la art. 21 alin. (2), precum şi de copia contractului de prestări de servicii, înregistrat la organul fiscal competent teritorial, potrivit legislaţiei naţionale.
ART. 23
Avizul de detaşare pentru străinii detaşaţi la o reprezentanţă, sucursală sau filială din România a unei persoane juridice străine se eliberează de Inspectoratul General pentru Imigrări la solicitarea beneficiarului prestării de servicii, în baza unei cereri motivate însoţite de documentele prevăzute la art. 21 alin. (2).
ART. 24
Avizul de detaşare pentru străinii detaşaţi la o întreprindere care aparţine unui grup de întreprinderi, recunoscut conform legislaţiei naţionale, situată pe teritoriul României, se eliberează de Inspectoratul General pentru Imigrări la solicitarea beneficiarului prestării de servicii, în baza unei cereri motivate însoţite de documentele prevăzute la art. 21 alin. (2), precum şi de dovada apartenenţei la grupul de întreprinderi, recunoscut potrivit legislaţiei naţionale.
ART. 25
Pot fi detaşaţi în România, fără obţinerea în prealabil de către beneficiarul prestării de servicii a avizului de detaşare, străinii din următoarele categorii:
a) străinii angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European ori în Confederaţia Elveţiană, detaşaţi în România, cu condiţia prezentării permisului de şedere din acel stat;
b) străinii care desfăşoară activităţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de activităţi specifice cu caracter temporar în instituţii de profil acreditate ori autorizate provizoriu din România, în baza unor acorduri bilaterale ori ca titulari ai unui drept de şedere pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică şi personalul cu calificare specială, în baza ordinului ministrului educaţiei naţionale, precum şi străinii care desfăşoară activităţi artistice în instituţii de cultură din România, în baza ordinului ministrului culturii;
c) străinii care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi administrative autonome;
d) străinii care urmează să desfăşoare activităţi lucrative în baza acordurilor, convenţiilor sau înţelegerilor internaţionale la care România este parte.
ART. 26
(1) Beneficiarul prestării de servicii la care s-a dispus detaşarea transmite inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul o comunicare privind detaşarea salariaţilor străini, în cel mult 5 zile de la data începerii activităţii acestora pe teritoriul României. Orice modificare a elementelor prevăzute în comunicare se transmite inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul, în termen de maximum 5 zile de la data producerii acesteia.
(2) Comunicarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a) datele de identificare ale beneficiarului prestării de servicii la care s-a făcut detaşarea: în cazul persoanei juridice - denumirea, adresa completă, codul unic de înregistrare sau un alt număr de identificare, iar, în cazul persoanei fizice - numele şi prenumele, adresa completă, codul numeric personal sau un alt număr de identificare;
b) datele de identificare ale angajatorului străin care face detaşarea: denumirea, adresa completă, codul unic de înregistrare sau un alt număr de identificare a angajatorului, şi, după caz, numele/denumirea şi adresa completă ale reprezentantului legal în România;
c) numele şi prenumele străinului detaşat, data naşterii, cetăţenia, seria şi numărul documentului de călătorie, perioada detaşării, funcţia şi locul desfăşurării activităţii.
ART. 27
La cererea autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, Inspectoratul General pentru Imigrări, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, eliberează avizul de detaşare fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b) şi f) străinilor care au o implicare directă şi necesară în cadrul unor proiecte desfăşurate în România, dacă străinul detaşat are sau urmează să aibă o implicare directă şi necesară în cadrul unui proiect desfăşurat în România ce contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a ţării şi determină un efect pozitiv de antrenare în economie.
CAP. IV
Dispoziţii comune
ART. 28
(1) Cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii la formaţiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări în a cărei rază de competenţă îşi are sediul angajatorul/beneficiarul prestării de servicii. Documentaţia necesară obţinerii avizului de angajare/detaşare poate fi depusă de orice persoană care are calitatea de reprezentant al angajatorului/beneficiarului prestării de servicii, în condiţiile legii.
(2) Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de obţinere a avizului de angajare/detaşare, sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Cererea de eliberare a avizului de angajare formulată de angajatorul unui posesor de Carte albastră a Uniunii Europene obţinută într-un alt stat membru se soluţionează în termen de 15 zile de la data primirii.
(3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă, precum şi epuizarea contingentului anual pe tipuri de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă constituie motive de refuz de eliberare a avizului de angajare/detaşare.
(4) Refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare se comunică în scris angajatorului/beneficiarului prestării de servicii împreună cu motivele care au stat la baza acestei decizii, de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin formaţiunile sale teritoriale.
(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 29
(1) La propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în concordanţă cu politica privind migraţia forţei de muncă şi luând în considerare situaţia pieţei muncii din România, anual, prin hotărâre a Guvernului se stabileşte contingentul pe tipuri de lucrători nou admişi pe piaţa forţei de muncă.
(2) În vederea elaborării hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1):
a) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice elaborează lista ocupaţiilor deficitare pe piaţa forţei de muncă autohtonă;
b) Inspectoratul General pentru Imigrări transmite trimestrial Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice situaţia statistică a avizelor de angajare/detaşare, a permiselor unice şi a permiselor de şedere care conferă şi drept de muncă, precum şi situaţia cetăţenilor Uniunii Europene care desfăşoară pe teritoriul României activităţi dependente.
ART. 30
(1) La eliberarea avizelor de angajare/detaşare, angajatorul/beneficiarul prestării de servicii plăteşte un tarif în lei, echivalent a 200 euro raportat la cursul oficial al Băncii Naţionale a României la data efectuării plăţii. Pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători sezonieri sau în cazul aplicării art. 17 sau 18, angajatorul plăteşte un tarif în lei, echivalent a 50 euro raportat la cursul oficial al Băncii Naţionale a României la data efectuării plăţii.
(2) Pe documentele prin care au fost achitate tarifele pentru eliberarea avizelor de angajare/detaşare, unităţile Trezoreriei Statului vor confirma, prin semnătură şi ştampilă, încasarea sumelor respective în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat.
ART. 31
Avizul de angajare/detaşare se anulează de Inspectoratul General pentru Imigrări în următoarele cazuri:
a) se constată ulterior că la data eliberării avizului de angajare/detaşare nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă în acest sens;
b) se constată ulterior că avizul de angajare/detaşare a fost obţinut pe baza unor documente false sau falsificate;
c) angajatorul/beneficiarul prestării de servicii nu se prezintă la Inspectoratul General pentru Imigrări în vederea ridicării avizului de angajare/detaşare, în termen de 30 de zile de la data programată pentru soluţionarea cererii;
d) se constată că până la obţinerea vizei de lungă şedere pentru angajare în muncă sau detaşare nu mai sunt îndeplinite condiţiile de eliberare a avizului de angajare/detaşare.
ART. 32
La cererea titularului, Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează un duplicat al avizului de angajare/detaşare pierdut, deteriorat sau distrus.
ART. 33
(1) Avizul de angajare/detaşare se păstrează de către angajator/beneficiarul prestării de servicii pe durata întregii perioade de angajare sau detaşare.
(2) Angajatorul/Beneficiarul prestării de servicii trebuie să păstreze, cel puţin pe durata perioadei de angajare/detaşare, o copie a permisului de şedere sau a documentului de călătorie din care să rezulte legalitatea şederii străinului pe teritoriul României.
ART. 34
(1) Angajatorul/Beneficiarul prestării de servicii care are încadrat în muncă/detaşat un străin din categoria celor prevăzuţi la art. 3 alin. (2) sau la art. 25 are obligaţia de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în cel mult 10 zile de la data începerii activităţii acestora pe teritoriul României, copia contractului individual de muncă, copia actului de detaşare, precum şi a înscrisurilor care atestă apartenenţa la una dintre categoriile prevăzute la art. 3 alin. (2) sau la art. 25, după caz.
(2) Angajatorul/Beneficiarul prestării de servicii prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detaşării acestuia.
CAP. V
Contravenţii şi sancţiuni. Dispoziţii tranzitorii
ART. 35
Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
a) netransmiterea către inspectoratul teritorial de muncă a comunicării prevăzute la art. 26 alin. (1) sau a modificării elementelor prevăzute în această comunicare, cu amendă de la 1000 lei la 2000 lei;
b) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 33, cu amendă de la 700 lei la 1.000 lei;
c) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 34, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.
ART. 36
(1) Primirea la muncă a până la 5 străini fără drept de muncă pe teritoriul României constituie contravenţia prevăzută la art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
(2) În cazul în care contravenţia prevăzută la alin. (1) priveşte primirea la muncă a unor străini cu şedere ilegală pe teritoriul României, se poate aplica şi una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:
a) pierderea totală ori parţială a dreptului angajatorului/beneficiarului prestării de servicii de a beneficia de prestaţii, ajutoare ori subvenţii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, pentru o perioadă de până la 5 ani;
b) interzicerea dreptului angajatorului/beneficiarului prestării de servicii de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la 5 ani;
c) recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor ori subvenţiilor publice, inclusiv a fondurilor Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, atribuite angajatorului/beneficiarului prestării de servicii pe o perioadă de până la 12 luni înainte de constatarea faptei;
d) închiderea temporară sau definitivă a punctului ori a punctelor de lucru în care s-a săvârşit contravenţia sau retragerea temporară ori definitivă a licenţei de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.
ART. 37
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 35 şi 36 se fac de către lucrătorii Inspectoratului General pentru Imigrări şi de către inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.
(2) Prevederile prezentului titlu referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Străinii depistaţi desfăşurând activităţi în muncă fără drept de muncă sunt informaţi, în scris, în limba română şi în limba engleză, de către lucrătorii Inspectoratului General pentru Imigrări sau, după caz, de către inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, cu privire la drepturile pe care aceştia le au în legătură cu recuperarea remuneraţiilor restante datorate de către angajator, înainte de executarea unei eventuale obligaţii de returnare.
ART. 38
(1) În fiecare caz în care se constată săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 36 alin. (1), angajatorul este răspunzător pentru plata:
a) oricărei remuneraţii restante datorate străinilor angajaţi ilegal. Cuantumul remuneraţiei se presupune a fi egal cu câştigul salarial mediu brut, cu excepţia cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;
b) cuantumului tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă străinul ar fi fost angajat legal, inclusiv penalităţile de întârziere şi amenzile administrative corespunzătoare;
c) oricăror cheltuieli determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care străinul s-a întors de bunăvoie sau a fost returnat.
(2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1) lit. a) şi b) se presupune că un raport de muncă a durat 3 luni, cu excepţia cazului în care angajatorul sau angajatul poate dovedi contrariul.
(3) Prevederile alin. (1) se aplică inclusiv în cazurile în care străinii angajaţi ilegal au plecat voluntar sau au fost îndepărtaţi sub escortă potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Atunci când se constată săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 36 alin. (1) de către un subcontractant angajator, atât contractantul principal, cât şi orice subcontractant intermediar vor fi consideraţi răspunzători solidar sau în locul subcontractantului angajator, dacă au avut cunoştinţă de faptul că subcontractantul angajator angaja străini aflaţi în situaţie de şedere ilegală, pentru a efectua plăţile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) şi pentru suportarea amenzii contravenţionale.
(5) Contractantul principal sau subcontractantul intermediar care dovedeşte că a primit din partea subcontractantului angajator o declaraţie privind îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 33 şi 34 în legătură cu activităţile în muncă rezultate din subcontractare nu poate fi considerat răspunzător în temeiul alin. (4).
ART. 39
Sumele provenite din tarifele plătite conform prevederilor art. 30, precum şi cele provenite din sancţiunile prevăzute la art. 35 şi art. 36 alin. (1) se fac venit la bugetul de stat.
ART. 40
(1) Cererile formulate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se vor soluţiona în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe.
(2) În cuprinsul actelor normative şi tratatelor în vigoare, prin sintagmele "permis de muncă" şi "autorizaţie de muncă" se înţelege "aviz de angajare" sau "aviz de detaşare", după caz, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(3) Autorizaţiile de muncă eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe vor fi considerate a fi "avize de angajare" sau "avize de detaşare", după caz, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(4) Condiţiile generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. d) şi la art. 21 alin. (1) lit. d) nu sunt îndeplinite dacă angajatorul, respectiv beneficiarul prestării de servicii a fost sancţionat potrivit art. 26 lit. a) sau b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii.
TITLUL II
Modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România
ART. 41
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2, literele e), f), k), s), u), v) şi y) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"e) sponsor - străinul, posesor al unui permis de şedere, altul decât cel în scop de reîntregire a familiei, sau al unei Cărţi albastre a Uniunii Europene eliberate de Inspectoratul General pentru Imigrări, care solicită reîntregirea familiei ori ai cărui membri de familie solicită reîntregirea familiei cu acesta, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;
f) Centrul Naţional de Vize - structură special desemnată din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, care contribuie la stabilirea şi realizarea politicii naţionale de vize a României, împreună cu celelalte instituţii din administraţia publică centrală, potrivit competenţelor stabilite prin lege, şi este punct central de acces la Sistemul de informaţii privind vizele;
.....................................................................
k) permis unic - documentul de identitate, eliberat străinului de către Inspectoratul General pentru Imigrări, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, care atestă dreptul de şedere şi de muncă al acestuia pe teritoriul României;
.....................................................................
s) Cartea albastră a UE - documentul de identitate, eliberat străinului de către Inspectoratul General pentru Imigrări care atestă dreptul de şedere şi de muncă al acestuia pe teritoriul României în calitate de lucrător înalt calificat;
.....................................................................
u) şedere ilegală - prezenţa pe teritoriul României a unui străin care nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare prevăzute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen), denumit în continuare Codul frontierelor Schengen, ori condiţiile de intrare sau de şedere prevăzute de prezenta ordonanţă;
v) returnare - procesul de întoarcere voluntară sau sub escortă a unui străin într-o ţară terţă, respectiv ţara de origine, ţara de tranzit stabilită potrivit acordurilor la care România ori Uniunea Europeană sunt părţi sau altă ţară terţă în care străinul decide să se întoarcă şi în care acesta este acceptat;
.....................................................................
y) riscul sustragerii - existenţa motivelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă care justifică într-un caz particular presupunerea că un străin care face obiectul unei măsuri de îndepărtare se poate sustrage acesteia;"
2. La articolul 2, după litera u) se introduce o nouă literă, litera u^1), cu următorul cuprins:
"u^1) decizie de returnare - actul administrativ emis de Inspectoratul General pentru Imigrări prin care se constată că şederea unui străin este ilegală şi se stabileşte obligaţia acestuia de returnare;"
3. La articolul 2, după litera v) se introduc două noi litere, literele v^1) şi v^2), cu următorul cuprins:
"v^1) expulzare - punerea în executare a pedepselor accesorii, respectiv complementare de interzicere a exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României, aplicate potrivit prevederilor art. 65 alin. (2) sau ale art. 66 alin. (1) lit. c) din Codul penal;
v^2) îndepărtare sub escortă - executarea măsurilor de îndepărtare, respectiv returnarea sau expulzarea, prin însoţirea străinilor în afara României;"
4. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se abrogă.
5. La articolul (6) alineatul (1), literele e) şi g) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"e) pe numele lor nu sunt introduse semnalări în Sistemul informatic naţional de semnalări în scopul refuzului intrării pe teritoriul statului român;
...........................................................................
g) pe numele lor nu sunt introduse semnalări în Sistemul de informaţii Schengen în scopul refuzului intrării;"
6. La articolul 7, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1), compania de transport respectivă este obligată să asigure transportul imediat al străinilor în cauză la locul de îmbarcare sau într-un alt loc pe care străinii îl acceptă şi unde sunt acceptaţi. Dacă acest lucru nu este posibil, transportatorul este obligat să asigure cheltuielile determinate de acordarea drepturilor prevăzute la art. 9 alin. (4), precum şi cele de punere în executare a măsurii nepermiterii intrării în România."
7. La articolul 8, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de către organele poliţiei de frontieră şi se comunică imediat persoanei în cauză, utilizând formularul prevăzut în partea B din anexa V la Codul frontierelor Schengen, precum şi Centrului Naţional de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe."
8. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 9
Executarea măsurii nepermiterii intrării în România
(1) Străinul împotriva căruia s-a dispus măsura nepermiterii intrării în România are posibilitatea să părăsească voluntar punctul de trecere a frontierei de stat în termen de cel mult 24 de ore. Termenul se calculează începând cu ora următoare celei în care s-a dispus măsura nepermiterii intrării în România.
(2) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), măsura nepermiterii intrării în România se pune în executare de către organele poliţiei de frontieră, cu luarea în considerare a stării de sănătate a străinului şi cu respectarea prevederilor art. 90 alin. (7) şi (8), prin trimiterea acestuia către ţara de origine sau către o altă destinaţie pe care o acceptă şi unde este acceptat, cu excepţia teritoriului României.
(3) În cazul în care organele poliţiei de frontieră constată că pentru îndeplinirea demersurilor legate de părăsirea punctului de trecere a frontierei sunt necesare mai mult de 12 ore, străinul este cazat într-un spaţiu amenajat în acest scop în zona de tranzit, pus la dispoziţie de administratorul punctului de trecere a frontierei, ori, în cazul în care acest lucru nu este posibil, într-o altă locaţie stabilită în afara punctului de trecere a frontierei, cu regim de zonă de tranzit.
(4) Pe timpul cazării potrivit alin. (3), străinul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 104 alin. (4), de hrană, îngrijire medicală de urgenţă şi tratamentul de bază al bolii, cu luarea în considerare a nevoilor speciale în cazul persoanei vulnerabile, prin grija organelor poliţiei de frontieră.
(5) În cazul în care străinul declară în faţa organelor poliţiei de frontieră că părăsirea punctului de trecere a frontierei este posibilă numai către un stat faţă de care există temeri justificate că viaţa sa este pusă în pericol ori că va fi supus la tortură, tratamente inumane sau degradante şi că înţelege să nu depună o cerere pentru acordarea unei forme de protecţie, acesta este cazat în spaţiul prevăzut la alin. (3).
(6) La apariţia situaţiei prevăzute la alin. (5) organele poliţiei de frontieră informează de îndată Inspectoratul General pentru Imigrări care, în termen de cel mult 10 zile, analizează situaţia străinului şi stabileşte dacă declaraţia acestuia este întemeiată.
(7) În cazul în care Inspectoratul General pentru Imigrări constată că declaraţia străinului nu este întemeiată, comunică aceasta organelor poliţiei de frontieră, care informează străinul în acest sens. Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător. Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează începând cu ora următoare celei în care a fost informat străinul.
(8) În cazul în care constată că declaraţia străinului este întemeiată, Inspectoratul General pentru Imigrări pune în executare măsura nepermiterii intrării în România prin îndepărtarea sub escortă a străinului. Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privind îndepărtarea sub escortă, luarea în custodie publică a străinilor şi tolerarea rămânerii pe teritoriul României se aplică în mod corespunzător."
9. La articolul 10, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(1) Trecerea frontierei de stat prin punctele de trecere a frontierei sau alte locuri stabilite pentru trecerea frontierei se face numai pe baza documentelor de trecere a frontierei acceptate de statul român.
..................................................................................................
(3) În scop de informare, lista documentelor de trecere a frontierei de stat acceptate de statul român se publică, în regim de gratuitate, în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin ordin al ministrului afacerilor externe, în ultimul trimestru al fiecărui an calendaristic."
10. La articolul 11, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) În cazul în care prin convenţiile internaţionale sau actele normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada de şedere, străinilor care nu au obligaţia obţinerii vizei pentru a intra în România li se permite accesul pe teritoriul statului român şi pot să rămână maximum 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul României."
11. La articolul 12, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
"(3) Datele prevăzute la alin. (2) se prezintă şi poliţiştilor din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări şi celor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, la solicitarea acestora."
12. La articolul 13 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) orice modificare intervenită în situaţia personală, în special schimbarea numelui, a cetăţeniei, a domiciliului sau reşedinţei, încheierea, desfacerea ori anularea căsătoriei, naşterea unui copil, decesul unui membru de familie aflat pe teritoriul României;"
13. La articolul 13, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Străinul care îşi schimbă numele, cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa este obligat ca, odată cu declararea modificării intervenite în situaţia personală, să solicite un nou document de identitate."
14. La articolul 13, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
"(5) În cazul străinului care îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa, termenul prevăzut la alin. (4) curge de la data stabilirii la noua adresă."
15. La articolul 16^4 alineatul (5), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"c) Inspectoratul General pentru Imigrări, atunci când cel în cauză se află în România, prin decizia de returnare."
16. La articolul 16^5, alineatele (1), (2), (7) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(1) În situaţia în care titularul permisului de mic trafic de frontieră depăşeşte perioada de şedere stabilită prin acordul care reglementează regimul juridic privind micul trafic la frontiera comună, împotriva acestuia se dispune măsura sancţionării contravenţionale cu amendă de la 600 lei la 1.200 lei şi se emite decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1).
(2) În situaţia în care titularul permisului de mic trafic de frontieră depăşeşte zona de frontieră stabilită prin acordul care reglementează regimul juridic privind micul trafic la frontiera comună, împotriva acestuia se dispune măsura sancţionării contravenţionale cu amendă de la 600 lei la 1.200 lei şi se emite decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1).
......................................................................
(7) Interzicerea intrării se dispune în condiţiile prevăzute la art. 106^3.
(8) În cazurile prevăzute la alin. (5) lit. a), durata interdicţiei se stabileşte cu aplicarea prevederilor art. 106^4 alin. (4)."
17. La articolul 23, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(1) Viza de scurtă şedere este viza care permite străinilor să solicite intrarea pe teritoriul României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei şederi neîntrerupte sau a mai multor şederi a căror durată să nu depăşească 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul României. Acest tip de viză poate fi eliberat cu una sau mai multe intrări.
.........................................................................
(3) În cazul străinilor care călătoresc în mod frecvent în România, pentru relaţii de afaceri-cooperare, la solicitarea autorităţilor administrative centrale sau a societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu mare capacitate economico-financiară, viza de scurtă şedere cu intrări multiple poate fi acordată şi pe o perioadă de un an şi, în mod excepţional, pe o perioadă de până la 5 ani. Şi în aceste situaţii durata şederii nu poate depăşi 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul României."
18. La articolul 24 alineatul (1), literele a), b), d) şi d^1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"a) desfăşurarea de activităţi economice - străinilor care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi economice organizate şi reglementate prin legi speciale;
b) desfăşurarea de activităţi profesionale - străinilor care urmează să exercite pe teritoriul României profesii liberale reglementate prin legi speciale;
.................................................................
d) angajare în muncă - străinilor care urmează să intre în România în vederea încadrării în muncă. Viza acordată în acest scop se va elibera şi sportivilor care urmează să evolueze în cadrul unor cluburi sau echipe din România, în baza unui contract individual de muncă în condiţiile legii;
d^1) detaşare - străinilor calificaţi, angajaţi ai unei persoane juridice cu sediul în străinătate, care urmează să desfăşoare activităţi în muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii."
19. La articolul 24, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Prin viza de lungă şedere străinilor li se acordă dreptul de şedere temporară şi posibilitatea de a solicita prelungirea acestuia şi obţinerea unui permis de şedere."
20. La articolul 27, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Cererea de viză se depune la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din străinătate, în a căror circumscripţie solicitantul îşi are domiciliul ori reşedinţa, iar în cazuri deosebite, urgente, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din statul pe al cărui teritoriu solicitantul se află legal."
21. La articolul 27, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
"(3) Străinilor a căror şedere pe teritoriul României este în interesul statului român li se poate acorda viza română, la solicitarea expresă a Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului sau autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate adresată Centrului Naţional de Vize, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2), dacă nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională."
22. La articolul 27 alineatul (2), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"b) nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării în România, prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) sau alin. (2) lit. c);"
23. La articolul 27 alineatul (2), după litera g) se introduc două noi litere, literele h) şi i), cu următorul cuprins:
"h) documentul de călătorie nu este contrafăcut, fals sau falsificat;
i) nu există îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentelor justificative înaintate de către solicitant sau cu privire la veridicitatea datelor pe care acestea le cuprind, la gradul de încredere care poate fi acordat declaraţiilor solicitantului, sau cu privire la intenţia acestuia de a părăsi teritoriul României înainte de expirarea vizei pe care o solicită."
24. La articolul 28, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Documentul de călătorie în care urmează să fie aplicată viza trebuie să fi fost eliberat în ultimii 10 ani, iar valabilitatea acestuia trebuie să depăşească valabilitatea vizei solicitate cu cel puţin 3 luni."
25. La articolul 29, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Cererea de acordare a vizei de intrare în România nu se preia, fiind considerată inadmisibilă, iar examinarea dosarului de viză este oprită, în următoarele cazuri:
a) este depusă cu mai mult de 3 luni înainte de data preconizată a sosirii în România;
b) solicitantul nu prezintă formularul de cerere completat, semnat şi două fotografii conforme standardelor;
c) atunci când taxa de viză nu a fost plătită."
26. După articolul 29 se introduce un nou articol, articolul 29^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 29^1
Cooperarea cu prestatorii externi de servicii
(1) Prin excepţie de la art. 29 alin. (5), cererile de acordare a vizelor pot fi depuse şi prin intermediul prestatorilor externi de servicii contractaţi de Ministerul Afacerilor Externe potrivit legii.
(2) Condiţiile şi modalităţile de cooperare cu prestatorii externi de servicii se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe.
(3) Prestatorilor externi de servicii nu li se permite accesul la Sistemul naţional de informaţii privind vizele şi nu le pot fi delegate atribuţii privind examinarea cererilor, efectuarea interviurilor cu solicitanţii de vize, decizia asupra cererilor, tipărirea şi aplicarea colantelor de vize.
(4) Pe baza contractelor de cooperare încheiate cu Ministerul Afacerilor Externe, prestatorii externi de servicii pot îndeplini, după caz, una sau mai multe dintre următoarele sarcini:
a) furnizarea de informaţii privind condiţiile de acordare a vizelor şi formularele pentru cererile de viză;
b) informarea solicitantului cu privire la documentele justificative solicitate, pe baza unei liste de control;
c) colectarea datelor, inclusiv, după caz, a elementelor biometrice de identificare şi a cererilor de acordare a vizelor, precum şi transmiterea acestora, în condiţiile legii, către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României competente;
d) perceperea taxelor de viză şi transferul acestora către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României competente;
e) gestionarea programărilor pentru prezentarea în persoană la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României competente;
f) depunerea şi ridicarea documentelor de călătorie la şi de la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi returnarea acestora solicitanţilor.
(5) Ministerul Afacerilor Externe urmăreşte ca taxele suplimentare de servicii percepute de prestatorii externi de servicii să fie proporţionale cu cheltuielile suportate de aceştia pentru îndeplinirea sarcinilor care le-au fost încredinţate şi să nu depăşească jumătate din cuantumul taxei aferente procesării unei cereri de viză.
(6) Cooperarea cu prestatorii externi de servicii nu exclude posibilitatea depunerii cererilor de acordare a vizei direct la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.
(7) În eventualitatea încetării cooperării cu un prestator extern de servicii, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României competente asigură continuitatea furnizării de servicii complete în materie de acordare a vizelor."
27. La articolul 30 alineatul (3), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"b) cu aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize, pentru străinii care provin din statele menţionate în lista prevăzută la art. 37 alin. (2), precum şi în cazul în care sunt necesare verificări suplimentare pentru soluţionarea cererilor depuse de străinii care provin din statele prevăzute în lista menţionată la alin. (2), pentru care nu este necesară procedura invitaţiei."
28. La articolul 30, alineatul (10) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(10) Viza pentru străinii care sunt membri de familie ai cetăţenilor români şi viza de scurtă şedere pentru străinii prevăzuţi la art. 16 alin. (4) din Codul de vize se acordă de misiunile diplomatice şi de oficiile consulare ale României, fără plata taxelor."
29. La articolul 33, alineatele (4) şi (4^1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(4) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare a vizei se comunică străinului, în scris, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, de către misiunea diplomatică sau de oficiul consular care a acordat viza, atunci când solicitantul se află în străinătate, de către organele poliţiei de frontieră, atunci când acesta se află în punctul de trecere a frontierei de stat, şi de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizia de returnare, atunci când cel în cauză se află în România. De la data comunicării, anularea produce efecte retroactive, iar revocarea produce efecte numai pentru viitor.
(4^1) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare dispusă de misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României ori, după caz, de organele poliţiei de frontieră poate fi contestată potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Decizia de anulare sau de revocare dispusă de către Inspectoratul General pentru Imigrări poate fi contestată în condiţiile art. 85."
30. La articolul 36, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Sunt exceptaţi de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. (ii), lit. c) pct. (i), lit. d) pct. (i) şi lit. g) pct. (ii) însoţitorii conducătorilor auto care călătoresc împreună cu aceştia şi de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. (iv) solicitanţii de vize care fac dovada achitării anticipate şi integrale a pachetelor de servicii turistice privind cel puţin cazarea şi hrana."
31. La articolul 36, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
"(2^1) Străinii membri de familie ai cetăţenilor români, categorie de persoane în care sunt încadraţi soţul sau soţia cetăţeanului român, descendenţii direcţi ai cetăţeanului român, în vârstă de cel mult 21 de ani, precum şi ascendenţii direcţi ai cetăţeanului român sau ai soţului ori soţiei, care se află în întreţinerea sa, sunt exceptaţi de la îndeplinirea condiţiilor stabilite la alin. (1) lit. c) pct. (iii)-(v), dacă prezintă următoarele documente:
a) paşaportul sau actul de identitate al cetăţeanului român, în original, însoţit de declaraţia cetăţeanului român privind asigurarea condiţiilor de cazare sau invitaţie autentificată din partea cetăţeanului român în care se menţionează asigurarea condiţiilor de cazare, însoţită de copia paşaportului sau actului de identitate al cetăţeanului român;
b) documente doveditoare ale căsătoriei cu cetăţeanul român, eliberate în conformitate cu legislaţia română, respectiv documente doveditoare ale legăturii de rudenie cu cetăţeanul român."
32. La articolul 36, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
"(4) Atunci când rezultatele interviului, documentele prezentate şi circumstanţele personale ale solicitantului vizei indică neclarităţi, pot fi solicitate şi alte documente decât cele prevăzute la alin. (1) sau (2^1)."
33. La articolul 38, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(3) Invitaţia se aprobă dacă străinul invitat îndeplineşte condiţiile legale de intrare în România, dacă nu prezintă risc de migraţie ilegală sau risc la adresa securităţii naţionale şi dacă există suficiente garanţii că va părăsi teritoriul ţării la expirarea vizei. Pentru străinii care provin din state cunoscute cu problematică teroristă activă se consultă autoritatea naţională în domeniul combaterii terorismului.
(4) Soluţionarea cererilor de aprobare a invitaţiilor se face în termen de 60 de zile de la data depunerii. Pentru străinii care urmează să vină în România în scop turistic, în grupuri organizate de minimum 20 de persoane, la solicitarea societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, membre ale Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism din România, aprobarea invitaţiilor se face în termen de 30 de zile de la data depunerii."
34. La articolul 40 alineatul (2), literele f) şi i) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"f) străinii care urmează să vină în România în scop de afaceri, la solicitarea autorităţilor administrative, precum şi a societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt înscrise pe listele contribuabililor la bugetul de stat, stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial al României, şi care îşi asumă, printr-o scrisoare de garanţie adresată în original Centrului Naţional de Vize, obligaţia suportării cheltuielilor privind asistenţa materială, medicală şi a celor de executare a măsurilor de îndepărtare;
..........................................................................
i) persoanele pentru care s-a solicitat acordarea vizei la Centrul Naţional de Vize din partea următoarelor instituţii din România: Administraţia Prezidenţială, Parlamentul, Guvernul şi alte autorităţi publice centrale şi locale, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, precum şi cele teritoriale şi a prefecturilor, care îşi asuma obligaţia suportării cheltuielilor privind asistenţa materială, medicală şi a celor de executare a măsurilor de îndepărtare, printr-o scrisoare de garanţie transmisă în original;"
35. La articolul 40 alineatul (2), după litera l) se introduce o nouă literă, litera m), cu următorul cuprins:
"m) străinii care urmează să vină în România la solicitarea unei persoane juridice de interes public, care funcţionează în mod legal şi care îşi asumă obligaţia suportării cheltuielilor privind asistenţa materială, medicală şi a celor de executare a măsurilor de îndepărtare, printr-o scrisoare de garanţie adresată în original Centrului Naţional de Vize."
36. Articolul 41 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 41
Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi economice
(1) Viza de lungă şedere pentru activităţi economice se acordă străinilor care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi economice organizate şi reglementate prin legi speciale şi care prezintă următoarele documente:
a) dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legea specială;
b) asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică.
(2) Străinilor li se aplică în mod corespunzător prevederile legislaţiei speciale privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale."
37. Articolul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 42
Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi profesionale
Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi profesionale se acordă străinilor care urmează să exercite pe teritoriul României profesii liberale reglementate prin legi speciale, cu prezentarea următoarelor documente:
a) dovada îndeplinirii condiţiilor legale de exercitare a profesiilor respective;
b) dovada faptului că în ţara de origine practică o profesie similară cu cea pe care intenţionează să o desfăşoare în România;
c) asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;
d) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică."
38. Articolul 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 44
Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă
(1) Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă se acordă străinilor în scopul încadrării în muncă pe teritoriul României la un angajator.
(2) Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
a) copia avizului de angajare eliberat în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României sau, după caz, documente prin care să se facă dovada că solicitantul se încadrează în categoriile prevăzute la alin. (3);
b) dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din statul de domiciliu ori de reşedinţă;
d) asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.
(3) Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă se acordă fără prezentarea copiei avizului de angajare străinilor din următoarele categorii:
a) străinilor al căror acces liber pe piaţa muncii din România este stabilit prin tratate încheiate de România cu alte state;
b) străinilor care urmează să desfăşoare activităţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de activităţi specifice în instituţii de profil acreditate ori autorizate provizoriu din România, în baza unor acorduri bilaterale, şi personalul cu calificare specială, în baza ordinului ministrului educaţiei naţionale, precum şi străinii care desfăşoară activităţi artistice în instituţii de cultură din România, în baza ordinului ministrului culturii;
c) străinilor care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi administrative autonome;
d) străinilor care sunt numiţi la conducerea unei filiale, reprezentanţe sau sucursale de pe teritoriul României a unei companii care are sediul în străinătate, iar la data solicitării nu sunt asociaţi, acţionari sau administratori la o persoană juridică română şi, la filiala, reprezentanţa sau sucursala respectivă, nu mai există un alt străin care beneficiază de un drept de şedere în acest scop.
(4) Străinul poate solicita viza de lungă şedere pentru angajare în muncă în termen de 60 de zile de la data obţinerii avizului de angajare de către angajator. Viza se aprobă de Centrul Naţional de Vize, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii de eliberare a vizei, fără a mai fi necesară obţinerea avizului prevăzut la art. 30 alin. (7).
(5) Pentru străinii prevăzuţi la alin. (3) este necesară obţinerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrări, prevăzut la art. 30 alin. (7).
(6) Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă atestă şi dreptul de muncă al străinului pe teritoriul României."
39. Articolul 44^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 44^1
Viza de lungă şedere pentru detaşare
(1) Viza de lungă şedere pentru detaşare se acordă străinilor în scopul desfăşurării de activităţi lucrative pe teritoriul României la un beneficiar al prestării de servicii.
(2) Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
a) copia avizului de detaşare eliberat în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României;
b) dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din statul de domiciliu ori de reşedinţă;
d) asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.
(3) Viza de lungă şedere pentru detaşare se acordă fără prezentarea copiei avizului de detaşare străinilor din următoarele categorii:
a) străinii angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European ori în Confederaţia Elveţiană, detaşaţi în România, cu condiţia prezentării permisului de şedere din acel stat;
b) străinii care urmează să desfăşoare activităţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de activităţi specifice cu caracter temporar în instituţii de profil acreditate ori autorizate provizoriu din România, în baza unor acorduri bilaterale, şi personalul cu calificare specială, în baza ordinului ministrului educaţiei naţionale, precum şi străinii care desfăşoară activităţi artistice în instituţii de cultură din România, în baza ordinului ministrului culturii;
c) străinii care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi administrative autonome.
(4) Solicitarea de viză prevăzută la alin. (3) trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
a) copia contractului individual de muncă, înregistrat la autorităţile competente din statul membru respectiv, tradus şi legalizat;
b) permisul de şedere valabil eliberat de statul în care îşi are sediul angajatorul, în original şi în copie;
c) copia actului de detaşare, tradus şi legalizat;
d) dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
e) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din statul de domiciliu sau de reşedinţă;
f) asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.
(5) Străinul poate solicita viza de lungă şedere pentru detaşare în termen de 60 de zile de la data obţinerii avizului de detaşare de către beneficiarul prestării de servicii. Viza se aprobă de Centrul Naţional de Vize, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii de eliberare a vizei, fără a mai fi necesară obţinerea avizului prevăzut la art. 30 alin. (7).
(6) Pentru străinii prevăzuţi la alin. (3) este necesară obţinerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrări, prevăzut la art. 30 alin. (7).
(7) Viza de lungă şedere pentru detaşare atestă şi dreptul de muncă al străinului pe teritoriul României."
40. La articolul 46 alineatul (16), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"c) copiii cetăţeanului român, ai soţului/soţiei sau ai partenerului, inclusiv cei adoptaţi, care:
(i) nu au împlinit vârsta de 21 de ani;
(ii) se află în continuarea studiilor şi nu au depăşit vârsta de 26 de ani;
(iii) deşi sunt adulţi, aceştia nu se pot întreţine singuri din motive medicale;"
41. La articolul 47, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) existenţa avizului Secretariatului de Stat pentru Culte. Avizul se acordă străinilor care desfăşoară activităţi similare în ţara de origine sau de reşedinţă, după consultarea autorităţii naţionale în domeniul combaterii terorismului;"
42. La articolul 50 alineatul (2), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"d) solicită acordarea sau prelungirea dreptului de şedere pentru acelaşi scop pentru care i s-a acordat viza de lungă şedere sau i s-a prelungit dreptul de şedere în baza căruia se află pe teritoriul României, cu excepţia membrilor de familie ai cetăţeanului român sau ai străinului beneficiar al unui drept de şedere pe termen lung, dacă solicită prelungirea dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei, precum şi a solicitanţilor unei Cărţi albastre a UE;"
43. La articolul 50, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
"(5) Străinilor a căror şedere pe teritoriul României este în interesul statului român li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, la solicitarea expresă a Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului sau autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate adresată Inspectoratului General pentru Imigrări, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2), dacă nu prezintă pericol pentru ordinea publică ori securitatea naţională."
44. La articolul 52, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Decizia de refuz al prelungirii dreptului de şedere, precum şi motivele care au stat la baza acesteia se comunică solicitantului prin decizia de returnare."
45. Articolul 53 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 53
Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru străinii care desfăşoară activităţi economice
Străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi economice i se prelungeşte dreptul de şedere temporară în acest scop dacă:
a) prezintă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legea specială;
b) face dovada mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut, lunar, pentru perioada pentru care se solicită prelungirea dreptului de şedere."
46. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 54
Prelungirea dreptului de şedere temporară pentru activităţi profesionale
Străinului intrat în România în scopul exercitării unei profesii liberale reglementate prin legi speciale i se prelungeşte dreptul de şedere temporară dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) face dovada faptului că exercită în mod efectiv activitatea profesională în condiţiile prevăzute de legea specială;
b) face dovada mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut, lunar, pentru perioada pentru care se solicită prelungirea dreptului de şedere."
47. Articolul 56 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 56
Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de muncă
(1) Străinilor intraţi în România în scopul încadrării în muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară în scop de muncă dacă prezintă contractul individual de muncă cu normă întreagă, înregistrat în registrul general de evidenţă a salariaţilor, din care rezultă că salariul este cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut. În cazul lucrătorilor înalt calificaţi, salariul trebuie să fie la nivelul de cel puţin 4 ori câştigul salarial mediu brut.
(2) Prevederile alin. (1) referitoare la nivelul salariului înscris în contractul de muncă nu se aplică în cazul străinilor angajaţi în sistemul bugetar al căror salariu este stabilit potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(3) În cazul în care informaţiile sau documentele furnizate, pe care se întemeiază cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară în scop de muncă sunt necorespunzătoare, Inspectoratul General pentru Imigrări îi comunică solicitantului informaţiile suplimentare cerute şi stabileşte un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar nu mai mult de 30 de zile. Termenul prevăzut la art. 51 alin. (4) se suspendă până la primirea de către Inspectoratul General pentru Imigrări a informaţiilor sau a documentelor suplimentare necesare. Dacă nu au fost furnizate informaţiile sau documentele suplimentare până la termenul prevăzut, solicitarea poate fi respinsă.
(4) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară în scop de muncă se acordă dacă străinul prezintă următoarele documente:
a) contractul individual de muncă cu normă întreagă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă;
b) dovada menţinerii salariului cel puţin la nivelul prevăzut la alin. (1) pe toată perioada şederii acordată anterior.
(5) Prin excepţie de la alin. (1) şi (4), străinilor care sunt numiţi la conducerea unei filiale, reprezentanţe sau sucursale de pe teritoriul României a unei companii care are sediul în străinătate, în baza unui contract de mandat ori altui document cu aceeaşi valoare juridică, li se prelungeşte dreptul de şedere temporară în scop de muncă fără prezentarea unui contract de muncă, dacă fac dovada mijloacelor de întreţinere obţinute din activitatea desfăşurată în această calitate, cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut.
(6) Dreptul de şedere temporară în scop de muncă se prelungeşte în condiţiile alin. (1) sau (4) pentru o perioadă egală cu perioada de valabilitate a contractului de muncă, dar nu mai mult de un an.
(7) Străinilor, lucrători înalt calificaţi, li se prelungeşte dreptul de şedere temporară în scop de muncă în condiţiile alin. (1) sau (5) pentru o perioadă egală cu perioada de valabilitate a contractului de muncă plus 3 luni, dar nu mai mult de 2 ani.
(8) Prelungirea ulterioară a dreptului de şedere temporară în scop de muncă se acordă fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (4) pentru întreaga perioadă în care străinul beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.
(9) Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau nu mai mult de 60 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj.
(10) Străinii titulari ai unui drept de şedere temporară pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de şedere în scop de muncă, după finalizarea studiilor, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi cu prezentarea copiei avizului de angajare eliberat în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, fără obligativitatea obţinerii unei vize de lungă şedere pentru angajare în muncă.
(11) Străinii care au beneficiat anterior de un drept de şedere pe teritoriul României de cel puţin 3 ani, în calitate de membri de familie ai unui cetăţean român şi care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 64 alin. (2), pot solicita prelungirea dreptului de şedere în scop de muncă în condiţiile prevăzute la alin. (1), fără obligativitatea obţinerii unei vize de lungă şedere pentru angajare în muncă.
(12) Aprobarea sau respingerea cererii de eliberare a Cărţii albastre a UE se comunică de către Inspectoratul General pentru Imigrări, în scris, primului stat membru, în termen de 30 de zile de la data deciziei, atunci când România este al doilea stat membru."
48. După articolul 56 se introduce un nou articol, articolul 56^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 56^1
Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de detaşare
(1) Străinilor intraţi în România în scopul detaşării li se prelungeşte dreptul de şedere temporară de la data depunerii cererii, dacă:
a) beneficiarul prestării de servicii a obţinut un aviz de detaşare, în condiţiile legii;
b) prezintă decizia de detaşare, tradusă şi legalizată;
c) prezintă dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut.
(2) Străinilor prevăzuţi la art. 44^1 alin. (3) lit. b) şi c) li se prelungeşte dreptul de şedere temporară dacă prezintă următoarele documente:
a) ordinul ministrului de resort sau, după caz, solicitarea expresă a organelor administraţiei publice centrale sau locale ori a autorităţilor administrative autonome;
b) adresă din partea beneficiarului prestării de servicii din care să rezulte activitatea desfăşurată de străin şi durata acesteia;
c) dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.
(3) Dreptul de şedere se prelungeşte pentru o perioadă de până la un an într-un interval de 5 ani de la data depunerii cererii de prelungire a dreptului de şedere.
(4) Străinilor angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul pe teritoriul unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European ori pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, detaşaţi în România, li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, fără a fi limitaţi la intervalul prevăzut la alin. (3), dacă prezintă următoarele documente:
a) copia contractului individual de muncă, înregistrat la autorităţile competente din statul membru respectiv, tradus şi legalizat;
b) permisul de şedere valabil eliberat de statul în care îşi are sediul angajatorul, în original şi în copie;
c) copia actului de detaşare, tradus şi legalizat;
d) dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut.
(5) Străinilor care au obţinut un aviz de detaşare în baza avizului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice li se prelungeşte dreptul de şedere dacă prezintă documentele prevăzute la alin. (1), fără a fi limitaţi la intervalul prevăzut la alin. (3)."
49. La articolul 58 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) în cazul studenţilor sau elevilor, pe o perioadă egală cu durata totală a studiilor, dacă:
(i) sunt înscrişi la studii la o instituţie de învăţământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învăţământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat, în baza aprobării ministrului de resort;
(ii) fac dovada mijloacelor de întreţinere, în cuantum de cel puţin salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru o perioadă de cel puţin 6 luni;"
50. La articolul 58, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(2) Bursierilor statului român, precum şi străinilor de origine română li se poate prelungi dreptul de şedere temporară pentru studii, fără îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (ii).
(3) Dreptul de şedere temporară pentru studii se poate prelungi cu cel mult 6 luni după absolvirea studiilor, în vederea definitivării situaţiei şcolare sau universitare, a avizării documentelor de studii, precum şi pentru căutarea unui loc de muncă şi efectuarea formalităţilor de angajare în muncă."
51. La articolul 58, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
"(2^1) Permisele de şedere pentru bursierii statului român se acordă cu scutire de la plata taxelor."
52. La articolul 60, alineatul (2) se abrogă.
53. Articolul 61 se abrogă.
54. La articolul 62 alineatul (3), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"c) pentru copiii cetăţeanului român, ai soţului/soţiei ori ai partenerului, inclusiv cei adoptaţi, care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care, deşi sunt adulţi, nu se pot întreţine singuri din motive medicale, dacă:
(i) prezintă documente din care să rezulte existenţa legăturii de rudenie;
(ii) locuiesc împreună cu cetăţeanul român;
(iii) după caz, prezintă documente din care să rezulte că nu se pot întreţine singuri din motive medicale;"
55. Articolul 65 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 65
Desfăşurarea de activităţi economice sau profesionale şi angajarea în muncă
Străinii, titulari ai unui drept de şedere pentru reîntregirea familiei, pot desfăşura activităţi economice sau profesionale ori pot fi încadraţi în muncă, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor din legile speciale care reglementează aceste domenii."
56. La articolul 66, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Străinii intraţi în România în baza unei vize de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi religioase pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară în acest scop dacă prezintă avizul valabil acordat de Secretariatul de Stat pentru Culte în condiţiile art. 47 lit. a)."
57. La articolul 69 alineatul (1), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"h) apatrizii de origine română - fără îndeplinirea condiţiilor generale de acordare a dreptului de şedere temporară."
58. La articolul 69, alineatul (2) se abrogă.
59. La articolul 69, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) La acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporară, străinii prevăzuţi la alin. (1) lit. c), e), f) şi g) trebuie să facă dovada mijloacelor de întreţinere, cel puţin la nivelul câştigului salarial mediu brut, lunar, pentru perioada pentru care se solicită prelungirea dreptului de şedere, iar cei prevăzuţi la alin. (1) lit. d), în cuantum de cel puţin 500 euro lunar, proveniţi din activitatea desfăşurată în calitate de administrator."
60. La articolul 70 alineatul (3), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"c) în cazul absenţei de pe teritoriul statului român pentru o perioadă mai mare de 12 luni consecutive, cu excepţia situaţiei în care, în această perioadă, străinul a beneficiat de un drept de şedere temporară într-un stat membru al Uniunii Europene sau în care titularul dreptului de şedere pe termen lung este minor, iar unul dintre părinţi este cetăţean român sau titular al unui drept de şedere pe teritoriul României;"
61. La articolul 70, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(5) Străinului al cărui drept de şedere pe termen lung a încetat în condiţiile alin. (3) lit. b) sau c) i se poate acorda un nou drept de şedere pe termen lung, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, după o nouă şedere continuă pe teritoriul României de cel puţin 12 luni."
62. La articolul 71 alineatul (1), punctul (i) al literei a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(i) în această perioadă nu au absentat de pe teritoriul României mai mult de 6 luni consecutive şi nu depăşesc 10 luni de absenţă în total. Nu se consideră absenţă de pe teritoriul României dacă prin natura serviciului străinul s-a deplasat în străinătate pentru desfăşurarea unor activităţi de transport internaţional şi prezintă înscrisuri doveditoare în acest sens."
63. La articolul 71 alineatul (1), literele b) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"b) fac dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere la nivelul câştigului salarial mediu brut, cu excepţia străinilor membri de familie ai cetăţenilor români;
..................................................................
f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională."
64. Articolul 75 se abrogă.
65. La articolul 77 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"d) străinul a fost returnat sau expulzat anterior de pe teritoriul României şi a reintrat, sub o altă identitate, în perioada interdicţiei de intrare în România."
66. La articolul 77 alineatul (3), după punctul (iv) al literei a^1) se introduce un nou punct, punctul (v), cu următorul cuprins:
"(v) absenţa de pe teritoriul României ca angajat sau detaşat la o persoană juridică din străinătate;".
67. La articolul 77 alineatul (3), după litera a^1) se introduce o nouă literă, litera a^2), cu următorul cuprins:
"a^2) se constată că, după acordarea dreptului de şedere temporară pentru studii, străinul şi-a suspendat studiile din alte motive decât cele medicale;"
68. La articolul 77, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
"(5) Şomajul nu constituie un motiv de revocare a dreptului de şedere temporară în scop de muncă în perioada în care străinul beneficiază de indemnizaţie de şomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare."
69. La articolul 78, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"a) de către Inspectoratul General pentru Imigrări, străinului care se află pe teritoriul României, prin decizia de returnare;"
70. După articolul 80 se introduce un nou articol, articolul 80^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 80^1
Tratamentul egal
(1) Străinii, titulari ai dreptului de şedere pe termen lung, beneficiază, în condiţiile legii, de tratament egal cu cetăţenii români în ceea ce priveşte:
a) accesul la piaţa muncii, inclusiv în privinţa condiţiilor de angajare şi de muncă, la activităţi economice în mod independent şi la activităţi profesionale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legislaţiei speciale privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu condiţia ca activitatea desfăşurată să nu presupună, chiar şi ocazional, exercitarea unor prerogative ale autorităţii publice;
b) accesul la toate formele şi nivelurile de învăţământ şi de pregătire profesională, inclusiv la acordarea burselor de studiu;
c) echivalarea studiilor şi recunoaşterea diplomelor, a certificatelor, a atestatelor de competenţă şi a calificărilor profesionale, în conformitate cu reglementările în vigoare;
d) securitatea socială, asistenţa şi protecţia socială;
e) asistenţa de sănătate publică;
f) deduceri de impozit pe venitul global şi scutiri de taxe;
g) accesul la bunuri şi servicii publice, inclusiv obţinerea de locuinţe;
h) libertatea de asociere, afiliere şi apartenenţă la o organizaţie sindicală sau profesională.
(2) Drepturile beneficiarilor protecţiei internaţionale în România prevăzute de Legea nr. 122/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi limitate ca urmare a obţinerii dreptului de şedere pe termen lung de către aceştia.
(3) Străinii titulari ai unui drept de şedere temporară, încadraţi în muncă sau şomeri înregistraţi, beneficiază, în condiţiile legii, de tratament egal cu cetăţenii români în ceea ce priveşte:
a) condiţiile de muncă, inclusiv în ceea ce priveşte salarizarea şi concedierea, precum şi în materie de securitate şi sănătate în muncă;
b) domeniile prevăzute la alin. (1) lit. b)-h);
c) serviciile oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
(4) Prevederile alin. (3) lit. b) şi c) nu se aplică în cazul străinilor titulari ai dreptului de şedere temporară în scop de muncă obţinut în baza avizului de angajare pentru lucrători sezonieri sau ai dreptului de şedere temporară în scop de detaşare.
(5) Străinii care au fost încadraţi în muncă pe teritoriul României sau urmaşii acestora beneficiază de dreptul la pensie pentru limită de vârstă, invaliditate sau deces, chiar dacă nu mai locuiesc în România, în aceleaşi condiţii precum cetăţenii români ori urmaşii acestora care nu mai locuiesc în România."
71. Capitolul V "Regimul îndepărtării străinilor de pe teritoriul României" se modifică şi va avea următorul cuprins:
"CAPITOLUL V
Regimul şederii ilegale
SECŢIUNEA 1
Stabilirea obligaţiei de returnare a străinilor
ARTICOLUL 81
Situaţiile în care se dispune returnarea
(1) Inspectoratul General pentru Imigrări dispune returnarea împotriva străinilor pentru care constată şederea ilegală, prin emiterea deciziei de returnare.
(2) Inspectoratul General pentru Imigrări constată şederea ilegală a străinilor aflaţi în oricare dintre următoarele situaţii:
a) străinul a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României;
b) străinul a intrat în România în perioada interdicţiei de intrare în România dispusă anterior;
c) străinul nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare şi/sau de şedere prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;
d) dreptul de şedere al străinului, stabilit prin viză, în baza acordurilor de desfiinţare a vizelor, sau, după caz, prin permisul de şedere ori de mic trafic de frontieră, a încetat;
e) străinul pentru care s-a finalizat procedura de azil sau care a renunţat la aceasta şi care nu a respectat obligaţia de a părăsi teritoriul României, stabilită potrivit legislaţiei privind azilul;
f) străinul a fost declarat indezirabil.
(3) Străinilor aflaţi în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-e) şi care beneficiază de un drept de şedere pe teritoriul unui alt stat membru li se solicită, în scris, de către Inspectoratul General pentru Imigrări să părăsească în termen de 3 zile teritoriul României. În cazul în care aceştia nu părăsesc teritoriul României, împotriva lor se dispune măsura prevăzută la alin. (1).
(4) În cazul străinilor aflaţi în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), dar care se află într-o procedură de preluare de către un alt stat membru al Uniunii Europene în baza unui acord bilateral, nu se emite decizie de returnare. În cazul în care la finalizarea procedurii străinii nu sunt preluaţi de celălalt stat membru, împotriva lor se dispune măsura prevăzută la alin. (1).
(5) În cazul străinilor aflaţi în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), dar şi într-o procedură de prelungire a dreptului de şedere temporară sau de acordare a dreptului de şedere pe termen lung, prevederile alin. (1) nu se aplică până la finalizarea procedurii respective.
(6) În situaţia în care perioada de şedere legală pe teritoriul României nu poate fi stabilită pe baza menţiunilor din documentul de călătorie al străinului, Inspectoratul General pentru Imigrări sau Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră procedează potrivit prevederilor art. 11 din Codul frontierelor Schengen.
ARTICOLUL 82
Interzicerea returnării
(1) Măsura returnării nu poate fi dispusă împotriva străinilor aflaţi în oricare dintre următoarele situaţii:
a) străinul este minor, iar unul dintre părinţii acestuia are drept de şedere în România;
b) străinul este părinte al unui minor care are cetăţenia română, dacă minorul se află în întreţinerea acestuia sau dacă există obligaţia plăţii pensiei de întreţinere, obligaţie pe care străinul şi-o îndeplineşte cu regularitate;
c) străinul este căsătorit cu un cetăţean român sau cu un străin care are drept de şedere pe termen lung pe teritoriul României;
d) străinul a depăşit vârsta de 80 de ani.
(2) În cazul în care situaţiile prevăzute la alin. (1) se constată după dispunerea măsurii returnării, dar înainte de executarea obligaţiei de returnare, Inspectoratul General pentru Imigrări revocă decizia de returnare.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul străinilor aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c) dacă se constată existenţa unei căsătorii de convenienţă sau că soţii nu mai au o relaţie conjugală ori o relaţie de familie efectivă pe teritoriul României.
(4) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul străinilor care constituie un pericol pentru ordinea publică, securitatea naţională ori care suferă de o boală care ameninţă sănătatea publică şi refuză să se supună măsurilor stabilite de către autorităţile medicale.
(5) Străinii cărora li se aplică prevederile alin. (1) sau (2) pot solicita acordarea ori, după caz, prelungirea dreptului de şedere temporară pentru oricare dintre scopurile şi în condiţiile prevăzute la capitolul IV al prezentei ordonanţe de urgenţă, fără a mai fi necesară obţinerea în prealabil a unei vize de lungă şedere.
ARTICOLUL 83
Decizia de returnare
(1) Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care Inspectoratul General pentru Imigrări constată şederea ilegală pe teritoriul României a străinului şi stabileşte obligaţia acestuia de returnare, precum şi termenul pentru plecarea voluntară.
(2) Prin excepţie de la alin. (1), în cazul străinului declarat indezirabil sau care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligaţiei de returnare, prin decizia de returnare se constată şederea ilegală pe teritoriul României şi se stabileşte obligaţia de returnare şi îndepărtarea sub escortă.
(3) Prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligaţiei de returnare:
a) străinul care a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României;
b) străinul care a intrat în România în perioada de interdicţie dispusă anterior;
c) străinul a cărui identitate nu a putut fi stabilită;
d) străinul pentru care s-a finalizat procedura de azil sau care a renunţat la aceasta şi care nu a respectat obligaţia de a părăsi teritoriul României, stabilită potrivit legislaţiei privind azilul;
e) străinul a cărui conduită determină suspiciunea rezonabilă că intenţionează să se sustragă de la executarea voluntară a obligaţiei de returnare.
(4) Decizia de returnare se întocmeşte în scris în două exemplare, fiecare în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională, şi conţine motivele de fapt şi de drept, precum şi informaţiile privind căile de atac posibile.
(5) Inspectoratul General pentru Imigrări furnizează, la cererea străinului, o traducere scrisă sau orală a principalelor elemente ale deciziei de returnare, inclusiv informaţii cu privire la căile de atac posibile, în limba pe care acesta o înţelege sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înţelege.
(6) Prevederile alin. (5) nu sunt aplicabile străinilor care au trecut ilegal frontiera de stat a României sau a altui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European ori a Confederaţiei Elveţiene. În acest caz, odată cu decizia de returnare se comunică şi o fişă, redactată în 5 limbi dintre cele mai des utilizate sau înţelese de către străinii aflaţi pe teritoriul României, conţinând informaţii care să explice principalele elemente din formularul standard al deciziei de returnare.
ARTICOLUL 84
Comunicarea deciziei de returnare
(1) Comunicarea deciziei de returnare se realizează de către Inspectoratul General pentru Imigrări prin remiterea unui exemplar al acesteia străinului împotriva căruia a fost emisă.
(2) Remiterea se poate face prin înmânarea exemplarului, sub semnătură, atunci când străinul este prezent, sau prin trimiterea prin poştă, cu confirmare de primire, la adresa la care străinul a declarat că locuieşte, atunci când străinul nu este prezent.
(3) În cazul în care remiterea nu este posibilă, comunicarea deciziei de returnare se face prin afişarea unui exemplar al acesteia la sediul structurii Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare.
(4) Se prezumă că remiterea nu este posibilă în următoarele situaţii:
a) străinul refuză să primească exemplarul înmânat sau trimis prin poştă;
b) străinul nu mai locuieşte la adresa declarată;
c) străinul nu a făcut cunoscută adresa la care locuieşte.
ARTICOLUL 85
Contestarea deciziei de returnare
(1) Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este definitivă.
(2) Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (2) poate fi contestată în termen de 3 zile de la data comunicării la instanţa prevăzută la alin. (1) dacă străinul nu este luat în custodie publică ori la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află centrul de cazare dacă străinul este luat în custodie publică. Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 5 zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este definitivă.
(3) Contestaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) suspendă executarea obligaţiei de returnare. În cazul străinilor care solicită emiterea unei decizii de returnare înainte de a fi depistaţi cu şedere ilegală sau a străinilor declaraţi indezirabili, contestaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) nu suspendă executarea obligaţiei de returnare.
(4) Contestarea deciziei de returnare formulată de către străinul luat în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică.
(5) Străinul care contestă decizia de returnare are dreptul de a obţine consiliere juridică, reprezentare şi asistenţă lingvistică pe cheltuială proprie.
(6) Străinului care contestă decizia de returnare îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 2, 2^1 şi 8^1 din respectiva ordonanţă de urgenţă.
SECŢIUNEA a 2-a
Străini indezirabili
ARTICOLUL 86
Măsura declarării ca indezirabil
(1) Declararea ca indezirabil este măsura ce se dispune împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică.
(2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul sesizează instanţa de judecată la propunerea instituţiilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care deţin date sau indicii temeinice în sensul celor prevăzute la alin. (1).
(3) Datele şi informaţiile în baza cărora se propune declararea ca indezirabil pentru raţiuni de securitate naţională se pun la dispoziţia instanţei de judecată în condiţiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.
(4) Sesizarea prevăzută la alin. (2) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Instanţa de judecată aduce la cunoştinţă străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.
(5) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2). Hotărârea instanţei este executorie. Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe raţiuni de securitate naţională, în conţinutul hotărârii nu se menţionează datele şi informaţiile care au stat la baza motivării acesteia.
(6) Hotărârea se comunică străinului, precum şi, dacă instanţa dispune declararea ca indezirabil, Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru a fi pusă în executare.
(7) Dreptul de şedere al străinului încetează de la data pronunţării hotărârii prin care acesta a fost declarat indezirabil.
(8) Perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o nouă perioadă cuprinsă între aceste limite, în cazul în care se constată că nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri. Prelungirea termenului se face în condiţiile prevăzute la alin. (2).
(9) Încetarea măsurii declarării ca indezirabil se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în situaţia în care prezenţa străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român, iar pericolul determinat de motivele care au stat la baza declarării ca indezirabil nu mai subzistă. Procurorul sesizează instanţa de judecată la propunerea instituţiei cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care a propus sesizarea instanţei potrivit alin. (2) teza finală.
(10) Sesizarea prevăzută la alin. (9) se judecă în camera de consiliu. Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizare. Hotărârea instanţei este definitivă. Hotărârea se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru a fi pusă în executare.
(11) Hotărârile prin care străinii au fost declaraţi indezirabili sau prin care s-a dispus încetarea măsurii declarării ca indezirabil se pun în executare de către Inspectoratul General pentru Imigrări potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(12) Datele de identificare ale persoanelor declarate indezirabile sau cu privire la care s-a dispus încetarea măsurii declarării ca indezirabil se comunică Departamentului Consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe de către Inspectoratul General pentru Imigrări.
ARTICOLUL 87
Recursul împotriva hotărârii prevăzute la art. 86 alin. (5)
(1) Hotărârea prevăzută la art. 86 alin. (5) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la data comunicării, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa se pronunţă în termen de 5 zile de la data primirii cererii.
(2) Exercitarea căii de atac prevăzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a hotărârii prin care străinul a fost declarat indezirabil. În cazuri temeinic justificate şi pentru a se preveni producerea de pagube iminente, străinul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării hotărârii prin care a fost declarat indezirabil până la soluţionarea căii de atac. Instanţa soluţionează cererea de suspendare de urgenţă, hotărârea pronunţată în acest caz fiind executorie de drept.
SECŢIUNEA a 3-a
Executarea obligaţiei de returnare
ARTICOLUL 88
Plecarea voluntară
(1) Străinul împotriva căruia a fost emisă decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) are posibilitatea să execute voluntar obligaţia de returnare oricând în termenul pentru plecarea voluntară.
(2) Termenul pentru plecarea voluntară este de 15 zile de la comunicarea deciziei de returnare pentru:
a) străinul care a fost depistat fără drept de şedere ori care a depăşit perioada de şedere sau zona de frontieră stabilite prin acordul care reglementează regimul juridic privind micul trafic la frontiera comună;
b) străinul al cărui permis de mic trafic de frontieră sau a cărui viză a fost anulat/ă ori revocat/ă.
(3) Termenul pentru plecarea voluntară este de 30 de zile de la comunicarea deciziei de returnare pentru:
a) străinul care solicită emiterea unei decizii de returnare înainte de a fi depistat cu şedere ilegală;
b) străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de şedere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept;
c) străinul căruia i-a încetat dreptul de şedere pe termen lung şi care nu a solicitat prelungirea dreptului de şedere temporară potrivit art. 70 alin. (4).
(4) În situaţii temeinic justificate, ţinând seama de circumstanţele specifice ale fiecărui caz în parte, cum ar fi durata şederii legale, existenţa copiilor care frecventează şcoala şi existenţa altor legături familiale, Inspectoratul General pentru Imigrări prelungeşte termenele prevăzute la alin. (2) şi (3), la cererea străinului împotriva căruia a fost emisă decizia de returnare, cu cel mult 30 de zile. Prelungirea se comunică, în scris, străinului.
(5) Până la data aplicării în totalitate de către România a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, în temeiul deciziei Consiliului emisă în acest sens, obligaţia de returnare se prezumă executată la data la care străinul părăseşte teritoriul României.
ARTICOLUL 89
Îndepărtarea sub escortă
(1) Străinul împotriva căruia a fost emisă decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (2) este îndepărtat sub escortă.
(2) Străinul împotriva căruia a fost emisă decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) este îndepărtat sub escortă:
a) dacă nu a executat voluntar obligaţia de returnare, după împlinirea termenului pentru plecarea voluntară;
b) dacă se constată că străinul prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligaţiei de returnare potrivit art. 83 alin. (3), chiar înainte de împlinirea termenului pentru plecarea voluntară.
(3) Îndepărtarea sub escortă se realizează, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări prin însoţirea străinului până la frontieră ori până într-o ţară terţă, respectiv ţara de origine, de tranzit sau de destinaţie.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), străinul, în al cărui permis de şedere pe termen lung era înscrisă menţiunea privind acordarea protecţiei internaţionale de către un alt stat membru, este îndepărtat sub escortă către statul membru indicat în respectiva menţiune, dacă, în urma verificărilor realizate de Inspectoratul General pentru Imigrări în statul membru în cauză, rezultă că acesta beneficiază în continuare de protecţie internaţională. Pentru respectarea obligaţiilor asumate de România prin tratate, în cazul străinului declarat indezirabil sau care face obiectul expulzării ca urmare a condamnării pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute în cap. IV din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal este posibilă îndepărtarea sub escortă şi către un alt stat decât cel în care beneficiază de protecţie internaţională.
(5) Prin excepţie de la alin. (3), străinul care a avut un drept de şedere temporară potrivit art. 128, în al cărui permis de şedere pe termen lung eliberat de un alt stat membru este înscrisă menţiunea privind acordarea protecţiei internaţionale, poate fi îndepărtat sub escortă către o ţară terţă dacă, în urma verificărilor realizate de Inspectoratul General pentru Imigrări în statul membru în cauză, rezultă că protecţia internaţională a fost retrasă sau dacă a fost declarat indezirabil ori face obiectul expulzării ca urmare a condamnării pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute în cap. IV din Legea nr. 535/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal.
(6) În cadrul procedurii de îndepărtare sub escortă autorităţile române analizează situaţia străinului pentru a se asigura că acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (2) sau art. 96 alin. (1), dar şi că acesta nu este o persoană vulnerabilă. Îndepărtarea sub escortă a persoanelor vulnerabile se realizează cu luarea în considerare a nevoilor speciale ale acestora.
ARTICOLUL 90
Procedura îndepărtării sub escortă
(1) Îndepărtarea sub escortă a străinilor care posedă documente de trecere a frontierei de stat valabile şi mijloace financiare se realizează în termen de 24 de ore de la depistarea acestora, dacă nu este necesară efectuarea altor formalităţi.
(2) În cazul în care există indicii temeinice că îndepărtarea sub escortă nu poate fi realizată în termenul prevăzut la alin. (1), Inspectoratul General pentru Imigrări analizează situaţia străinului şi aplică dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privind tolerarea rămânerii pe teritoriul României sau privind custodia publică, după caz.
(3) Străinii care nu posedă documente de trecere a frontierei de stat vor fi prezentaţi misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare acreditate în România ale statelor ai căror cetăţeni sunt, pentru eliberarea documentelor.
(4) Procedurile aplicabile în cazul necooperării unor reprezentanţe diplomatice în legătură cu eliberarea de documente de călătorie pentru îndepărtarea sub escortă a străinilor de pe teritoriul României se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe şi al ministrului afacerilor interne.
(5) Pentru străinii proveniţi din state care nu au misiuni diplomatice sau oficii consulare în România se solicită documente de trecere a frontierei de stat din ţara de origine prin Departamentul Consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
(6) În situaţia în care documentele de trecere a frontierei de stat nu au putut fi obţinute în condiţiile alin. (3) sau (5), Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează titluri de călătorie pentru străini, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(7) Pe timpul îndepărtării sub escortă se poate utiliza forţa numai în cazurile în care aceasta este necesară pentru protejarea vieţii sau integrităţii fizice a personalului din escortă, a străinului ori a altor persoane, pentru împiedicarea producerii de pagube materiale sau pentru îndeplinirea obiectivului îndepărtării sub escortă. Măsurile se aplică cu respectarea demnităţii străinului, gradual şi proporţional cu starea de pericol ce trebuie înlăturată.
(8) La îndepărtarea sub escortă pe cale aeriană sunt respectate prevederile Orientărilor comune privind dispoziţiile de siguranţă care urmează să fie luate pentru operaţiunile comune de expulzare pe cale aeriană, cuprinse în anexa la Decizia 2004/573/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind organizarea de zboruri comune pentru expulzarea de pe teritoriul a două sau mai multe state membre a resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul măsurilor individuale de expulzare.
ARTICOLUL 91
Îndepărtarea sub escortă în baza acordurilor de readmisie
(1) Străinii pot fi îndepărtaţi sub escortă şi potrivit procedurii stabilite prin acordurile de readmisie încheiate de Uniunea Europeană sau de România cu state terţe, doar în măsura în care dispoziţiile acestora le sunt mai favorabile decât dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) La cererea unuia dintre statele care au încheiate acorduri de readmisie cu România se poate permite tranzitarea teritoriului României de către străinul care face obiectul unei proceduri de readmisie către un stat terţ, cu condiţia escortării şi a prezentării garanţiilor că acesta îşi poate continua călătoria şi poate intra în statul de destinaţie.
ARTICOLUL 92
Măsuri de asistenţă între statele membre ale Uniunii Europene în cazul îndepărtării sub escortă pe calea aerului
(1) În situaţia în care executarea măsurii de îndepărtare nu este posibilă prin folosirea zborurilor directe până în ţara de destinaţie, Inspectoratul General pentru Imigrări poate solicita altor state tranzitul aeroportuar.
(2) Pentru executarea măsurii de îndepărtare a străinului pe calea aerului, Inspectoratul General pentru Imigrări dispune escortarea acestuia până în ţara de tranzit sau de destinaţie în următoarele cazuri:
a) ţara de tranzit sau de destinaţie solicită ca străinul să fie escortat;
b) este necesară acordarea de asistenţă medicală străinului în timpul îndepărtării sub escortă;
c) străinul trebuie supravegheat pentru a se preveni săvârşirea de fapte de natură penală în timpul îndepărtării sub escortă;
d) există indicii temeinice că străinul nu va respecta măsura de îndepărtare ori că intenţionează să rămână în ţara de tranzit;
e) autorităţile române cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale solicită ca străinul să fie escortat.
(3) Pe durata executării măsurilor de îndepărtare, membrii escortei nu sunt înarmaţi şi poartă ţinută civilă. Aceştia sunt obligaţi să respecte legislaţia statului de tranzit, să folosească forţa, cu respectarea prevederilor art. 90 alin. (7), numai atunci când reprezentanţii statului de tranzit nu sunt prezenţi sau este necesară acordarea de sprijin acestora.
(4) Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare pentru întoarcerea în ţară a străinilor dacă, în timpul executării măsurii de îndepărtare pe calea aerului, a intervenit una dintre următoarele situaţii:
a) autorizaţia de tranzit aeroportuar a fost refuzată sau revocată;
b) străinul a intrat pe teritoriul statului solicitat în timpul tranzitului;
c) îndepărtarea străinului către o altă ţară de tranzit ori către ţara de destinaţie sau îmbarcarea în zborul de legătură nu a fost realizată;
d) tranzitul aeroportuar nu mai este posibil.
(5) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră poate aproba solicitările de tranzit pentru străinii care fac obiectul unor măsuri de îndepărtare, adresate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene.
(6) Solicitarea de tranzit prevăzută la alin. (5) poate fi refuzată dacă:
a) străinul este suspect sau inculpat într-o cauză penală ori are de executat o pedeapsă privativă de libertate, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pe teritoriul României;
b) tranzitul către alte state sau intrarea în ţara de destinaţie nu este permisă;
c) în timpul tranzitului este necesar transportul către un alt aeroport aflat pe teritoriul României;
d) străinul reprezintă o ameninţare pentru securitatea naţională, ordinea şi sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale statului român;
e) asistenţa solicitată este imposibilă în acel moment din motive obiective; în acest caz, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră informează, în cel mai scurt timp posibil, autorităţile solicitante asupra unei date cât mai apropiate de cea solicitată iniţial, în care poate fi acordată asistenţa tranzitului.
(7) În situaţia în care, ulterior aprobării tranzitului, survin situaţiile prevăzute la alin. (6), autorizaţiile deja eliberate pot fi revocate, cu informarea autorităţilor solicitante asupra motivelor care au determinat revocarea.
(8) Solicitarea de tranzit trebuie transmisă în scris cu cel puţin două zile înainte de tranzit. Acest termen poate fi scurtat în cazuri urgente şi justificate.
(9) Forma şi conţinutul solicitării de tranzit se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(10) Decizia se comunică statului membru solicitant în termen de două zile. Termenul poate fi prelungit, în cazuri justificate, cu maximum 48 de ore.
(11) Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră stabileşte puncte de contact în toate zonele de tranzit importante.
(12) Operaţiunea de tranzit nu trebuie să depăşească 24 de ore. În cazul în care, din motive obiective, sunt necesare măsuri de asistenţă suplimentare pentru continuarea operaţiunii de tranzit, acest termen poate fi prelungit cu maximum 48 de ore.
(13) În limita mijloacelor disponibile şi în conformitate cu standardele internaţionale relevante, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră asigură măsurile de asistenţă necesare de la aterizare şi până la părăsirea aeroportului către ţara de destinaţie, în ceea ce priveşte:
a) întâmpinarea străinului la aeronavă şi escortarea acestuia în perimetrul aeroportului, în special către zborul de legătură;
b) asigurarea tratamentului medical de urgenţă străinului şi, dacă este cazul, persoanelor din escorta acestuia;
c) asigurarea hranei pentru străin şi, dacă este cazul, pentru persoanele din escorta acestuia;
d) primirea, păstrarea şi predarea documentelor de călătorie, în special în cazul străinilor neescortaţi;
e) în cazul străinilor neescortaţi, informarea statului solicitant despre locul şi ora plecării străinului de pe teritoriul statului român;
f) informarea statului solicitant în privinţa oricăror incidente serioase care survin în timpul tranzitului;
g) pe timpul staţionării în aeroportul de tranzit, şeful punctului de trecere a frontierei poate dispune cazarea străinului în spaţii special amenajate şi folosirea mijloacelor legale pentru prevenirea sau împiedicarea oricărei încercări a străinului de a se împotrivi tranzitului.
(14) Costurile serviciilor asigurate potrivit alin. (13) se suportă de statul solicitant.
ARTICOLUL 93
Organizarea unor zboruri comune cu statele membre ale Uniunii Europene în vederea îndepărtării sub escortă a străinilor
(1) Inspectoratul General pentru Imigrări poate organiza sau participa la acţiuni comune cu autorităţile competente din unul ori mai multe state membre ale Uniunii Europene, pentru îndepărtarea sub escortă a străinilor.
(2) Atunci când Inspectoratul General pentru Imigrări decide organizarea unui zbor pentru îndepărtarea sub escortă a străinilor, la care ar putea să participe şi alte state membre ale Uniunii Europene, informează autorităţile competente din aceste state.
(3) În vederea unei bune desfăşurări a zborului, Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde măsuri pentru selecţionarea transportatorului, potrivit dispoziţiilor legale, obţinerea autorizaţiilor necesare de la statele de tranzit şi de destinaţie, stabilirea în comun cu autorităţile competente ale celorlalte state participante a numărului personalului de escortă necesar, încheierea înţelegerilor financiare necesare, precum şi alte măsuri ce se impun.
(4) În cazul în care Inspectoratul General pentru Imigrări decide să participe la un zbor pentru îndepărtarea sub escortă a străinilor organizat de un stat membru al Uniunii Europene, informează autorităţile competente din statul organizator despre intenţia de a participa, specificând numărul de persoane care fac obiectul îndepărtării sub escortă, şi asigură un număr suficient de persoane pentru escortă. În cazul în care escorta este realizată numai de către statul organizator, Inspectoratul General pentru Imigrări asigură prezenţa a cel puţin 2 reprezentanţi la bordul aeronavei, care sunt responsabili de predarea străinilor de care răspund către autorităţile din statele de destinaţie.
(5) Inspectoratul General pentru Imigrări asigură atât străinilor care fac obiectul îndepărtării sub escortă, cât şi personalului de escortă propriu documente de călătorie valabile, vize şi alte documente necesare şi, prin intermediul Departamentului Consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, solicită asistenţă necesară din partea reprezentanţelor diplomatice ale României.
ARTICOLUL 94
Recunoaşterea deciziilor de îndepărtare a străinilor emise de alte state membre ale Uniunii Europene
(1) Deciziile de îndepărtare a străinilor emise de alte state membre ale Uniunii Europene sunt recunoscute de statul român şi sunt puse în executare de Inspectoratul General pentru Imigrări, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, în următoarele cazuri:
a) decizia de îndepărtare este luată pentru motive de ordine publică sau securitate naţională, astfel:
(i) când străinul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
(ii) ca urmare a desfăşurării de către străini ori a existenţei unor indicii temeinice că străinul urmează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol ordinea publică sau securitatea naţională;
b) decizia de îndepărtare este luată ca urmare a neîndeplinirii de către străin a condiţiilor referitoare la intrarea şi şederea străinilor pe teritoriul statului membru în cauză.
(2) Criteriile şi aranjamentele practice de compensare a dezechilibrelor financiare rezultate ca urmare a recunoaşterii deciziilor de îndepărtare prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(3) Pentru a fi puse în executare este necesar ca deciziile de îndepărtare prevăzute la alin. (1) să nu fi fost revocate sau suspendate de către autorităţile emitente.
(4) Sunt exceptaţi de la prevederile alin. (1) străinii membri de familie ai cetăţenilor români, precum şi membrii de familie ai cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene.
(5) În vederea aplicării prezentului articol, Inspectoratul General pentru Imigrări cooperează şi face schimb de informaţii cu autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene.
(6) Cheltuielile angajate de către Inspectoratul General pentru Imigrări în scopul punerii în executare a deciziilor prevăzute la alin. (1) se suportă din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat Ministerului Afacerilor Interne pentru Inspectoratul General pentru Imigrări cu această destinaţie.
(7) Sumele reprezentând cheltuielile prevăzute la alin. (6), recuperate de la statul membru al Uniunii Europene care a emis decizia de îndepărtare reprezintă reconstituiri de credite bugetare, dacă cheltuielile au fost efectuate pentru anul în curs, sau se fac venit la bugetul de stat, dacă cheltuielile au fost efectuate în anii precedenţi.
(8) Inspectoratul General pentru Imigrări decontează cheltuielile efectuate de alte state membre ale Uniunii Europene care pun în executare măsurile de îndepărtare până la împlinirea unei perioade de 4 ani de la data emiterii acestora de către autorităţile române, în limita bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat Ministerului Afacerilor Interne pentru Inspectoratul General pentru Imigrări cu această destinaţie.
(9) Solicitările de rambursare a cheltuielilor efectuate de statul membru al Uniunii Europene pot fi respinse de către Inspectoratul General pentru Imigrări atunci când sunt efectuate după o perioadă mai mare de un an de la punerea în executare a măsurii de îndepărtare.
(10) În cazul deciziilor de îndepărtare care fac obiectul alin. (1), străinul poate contesta măsurile ce ţin de punerea în executare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
ARTICOLUL 95
Repatrierea voluntară umanitară asistată
(1) Străinii aflaţi pe teritoriul României pot solicita sprijinul Inspectoratului General pentru Imigrări, precum şi al organizaţiilor internaţionale sau neguvernamentale cu atribuţii în domeniu, pentru repatrierea voluntară umanitară asistată, dacă nu dispun de mijloace financiare.
(2) Inspectoratul General pentru Imigrări, în cooperare cu organizaţii internaţionale cu atribuţii în domeniu, precum şi cu organizaţii neguvernamentale de profil desfăşoară programe comune pentru identificarea modalităţilor concrete de sprijinire a străinilor prevăzuţi la alin. (1), în vederea repatrierii voluntare umanitare asistate a acestora, precum şi a resurselor financiare necesare în acest sens.
(3) Străinilor incluşi în programele de repatriere voluntară umanitară asistată li se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări certificate de repatriere.
(4) Străinii prevăzuţi la alin. (1) pot beneficia, în mod individual, o singură dată de sprijinul acordat de Inspectoratul General pentru Imigrări, prin intermediul programelor prevăzute la alin. (2), pentru repatrierea voluntară umanitară asistată.
ARTICOLUL 96
Suspendarea executării obligaţiei de returnare
(1) Executarea obligaţiei de returnare se suspendă în perioada în care Inspectoratul General pentru Imigrări constată incidenţa următoarelor situaţii:
a) îndepărtarea sub escortă se poate realiza numai către un stat faţă de care există temeri justificate că viaţa străinului este pusă în pericol ori că va fi supus la tortură, tratamente inumane sau degradante;
b) starea de sănătate a străinului face imposibilă realizarea îndepărtării sub escortă;
c) străinul este părintele unui minor care urmează cursurile unei instituţii de învăţământ de stat ori particulare, acreditate sau autorizate provizoriu potrivit legii, iar anul şcolar este în curs;
d) străinul este căsătorit cu un alt străin care are drept de şedere temporară sau permisiunea de a rămâne pe teritoriul României, iar căsătoria nu este de convenienţă;
e) străinul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1).
(2) Prevederile alin. (1) lit. c) şi d) nu se aplică în cazul străinilor care constituie un pericol pentru ordinea publică, securitatea naţională ori care suferă de o boală care ameninţă sănătatea publică şi refuză să se supună măsurilor stabilite de către autorităţile medicale.
(3) Termenul de plecare voluntară sau îndepărtarea sub escortă, după caz, îşi reia cursul de la data la care Inspectoratul General pentru Imigrări constată încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1).
(4) Inspectoratul General pentru Imigrări informează în scris străinul cu privire la constatarea incidenţei sau încetării situaţiilor prevăzute la alin. (1).
ARTICOLUL 97
Garanţii în aşteptarea returnării
Măsurile luate de autorităţile române competente cu privire la străinii aflaţi pe teritoriul României în termenul pentru plecarea voluntară sau în perioada suspendării executării obligaţiei de returnare respectă următoarele principii:
a) menţinerea unităţii familiale cu membrii familiei prezenţi pe teritoriul României;
b) asigurarea îngrijirii medicale de urgenţă şi a tratamentului de bază al bolii;
c) acordarea accesului minorilor la sistemul de învăţământ;
d) luarea în considerare a nevoilor speciale ale persoanelor vulnerabile.
ARTICOLUL 98
Monitorizarea îndepărtării sub escortă
(1) Monitorizarea activităţii de îndepărtare sub escortă se realizează de organizaţiile şi organismele naţionale, internaţionale şi neguvernamentale cu atribuţii în domeniul migraţiei, care desfăşoară activitatea de supraveghere a îndepărtării sub escortă a străinilor.
(2) La solicitarea organizaţiilor şi organismelor naţionale, internaţionale şi neguvernamentale cu atribuţii în domeniul migraţiei, Inspectoratul General pentru Imigrări furnizează informaţii privind organizarea misiunilor de escortă, asigurând posibilitatea reprezentanţilor acestora de a supraveghea modul în care se desfăşoară acestea.
(3) Rapoartele de evaluare întocmite cu ocazia monitorizării vor fi transmise spre valorificare Avocatului Poporului.
SECŢIUNEA a 4-a
Expulzarea
ARTICOLUL 99
Efectuarea expulzării
(1) Expulzarea se efectuează de către Inspectoratul General pentru Imigrări prin îndepărtarea sub escortă a străinului. Prevederile art. 90-93 şi 98 se aplică în mod corespunzător.
(2) Dreptul de şedere al străinului încetează de drept la data începerii executării pedepsei accesorii, respectiv complementare, aplicată potrivit prevederilor art. 65 alin. (2) sau ale art. 66 alin. (1) lit. c) din Codul penal.
ARTICOLUL 100
Suspendarea expulzării
(1) Expulzarea se suspendă în perioada în care Inspectoratul General pentru Imigrări constată incidenţa următoarelor situaţii:
a) străinul poate fi îndepărtat sub escortă numai către un stat faţă de care există temeri justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante;
b) starea de sănătate a străinului face imposibilă realizarea îndepărtării sub escortă;
c) străinul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1).
(2) Îndepărtarea sub escortă îşi reia cursul de la data la care Inspectoratul General pentru Imigrări constată încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1).
(3) Inspectoratul General pentru Imigrări informează în scris străinul şi instanţa de judecată competentă cu privire la constatarea incidenţei sau încetării situaţiilor prevăzute la alin. (1).
SECŢIUNEA a 5-a
Custodia publică
ARTICOLUL 101
Luarea în custodie publică a străinilor
(1) Luarea în custodie publică este măsura de restrângere temporară a libertăţii de mişcare pe teritoriul României, dispusă împotriva străinilor în scopul îndeplinirii tuturor demersurilor necesare îndepărtării sub escortă.
(2) Luarea în custodie publică se dispune în scris prin ordonanţă motivată în drept şi în fapt de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe o perioadă de 30 de zile, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, împotriva străinului care nu poate fi îndepărtat sub escortă în termen de 24 de ore şi care se află în una dintre următoarele situaţii:
a) prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă;
b) evită ori împiedică pregătirea returnării sau procesul de îndepărtare sub escortă;
c) face obiectul expulzării.
(3) Prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă:
a) străinul care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligaţiei de returnare potrivit art. 83 alin. (3);
b) străinul declarat indezirabil;
c) străinul care nu a respectat termenul de plecare voluntară;
d) străinul căruia i-a fost revocată tolerarea.
(4) Prelungirea duratei de luare în custodie publică prevăzute la alin. (2) pentru străinii care nu pot fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări. Instanţa trebuie să se pronunţe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanţei este definitivă.
(5) De îndată ce constată că solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, prevăzută la alin. (4), îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, judecătorul stabileşte primul termen de judecată şi dispune citarea părţilor. Întâmpinarea nu este obligatorie, iar atunci când străinul depune întâmpinare aceasta nu se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări, care ia cunoştinţă despre conţinutul său din dosarul cauzei. Cererile de prelungire a duratei de luare în custodie publică sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
(6) Perioada de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu poate depăşi 6 luni.
(7) Perioada prevăzută la alin. (6) poate fi extinsă în mod excepţional, în condiţiile prevăzute la alin. (4), pe o perioadă suplimentară ce nu poate depăşi 12 luni, în cazurile în care Inspectoratul General pentru Imigrări a fost în imposibilitate de a efectua îndepărtarea sub escortă a străinului, din cauza:
a) acţiunilor acestuia care împiedică procesul de îndepărtare sub escortă;
b) întârzierilor în obţinerea documentaţiei necesare îndepărtării sub escortă din partea ţărilor terţe.
(8) În situaţia în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată că acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (1) sau art. 96 alin. (1) ori dacă acesta formulează pentru prima dată o cerere pentru acordarea unei forme de protecţie, măsura luării în custodie publică încetează de drept. La formularea unei cereri de acces la o nouă procedură de azil, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării accesului la noua procedură.
(9) Fac excepţie de la prevederile alin. (8) situaţiile în care, pentru raţiuni de securitate naţională sau ordine publică, se impune îndepărtarea sub escortă a străinului sau menţinerea acestuia în custodie publică până la finalizarea procedurii pentru acordarea unei forme de protecţie.
(10) Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică, în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluţioneze în termen de 3 zile de la data primirii. Plângerea formulată nu suspendă îndepărtarea sub escortă.
(11) Străinii luaţi în custodie publică, precum şi cei îndepărtaţi sub escortă în termen de 24 de ore sunt amprentaţi şi fotografiaţi.
(12) În cazul în care Inspectoratul General pentru Imigrări, din oficiu sau la solicitarea străinului, constată faptul că nu mai există posibilitatea îndepărtării sub escortă în perioada pentru care a fost instituită măsura custodiei publice, dispune încetarea măsurii luării în custodie publică şi acordarea tolerării. Decizia de respingere a cererii străinului poate fi contestată în termen de 5 zile la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluţioneze în termen de 3 zile de la data primirii. Hotărârea instanţei este definitivă.
(13) Inspectoratul General pentru Imigrări analizează oportunitatea menţinerii măsurii luării în custodie publică, la intervale de maximum 3 luni. În cazul familiilor cu minori luate în custodie publică, analiza se efectuează la intervale de maximum o lună.
ARTICOLUL 102
Dispunerea de măsuri derogatorii în situaţii excepţionale
(1) În situaţiile în care trebuie returnat un număr mare de străini, caz care reprezintă o sarcină neprevăzută şi dificilă pentru capacitatea centrelor de cazare sau pentru personalul Inspectoratului General pentru Imigrări, cu aprobarea ministrului afacerilor interne, cazarea străinilor se poate realiza în alte spaţii aflate în administrarea ministerului, separat de alte persoane împotriva cărora au fost dispuse măsuri privative de libertate, atât timp cât durează situaţia excepţională.
(2) Pe durata aplicării măsurilor derogatorii prevăzute la alin. (1), termenele prevăzute la art. 101 alin. (10) pot fi depăşite cu maximum 30 de zile.
(3) Inspectoratul General pentru Imigrări informează Comisia Europeană cu privire la măsurile dispuse potrivit alin. (1), precum şi la încetarea aplicării acestora.
ARTICOLUL 103
Centrele de cazare
(1) Străinii luaţi în custodie publică vor fi introduşi în centre de cazare, denumite în continuare centre.
(2) Centrele sunt locuri închise, special amenajate şi destinate cazării temporare a străinilor care au fost luaţi în custodie publică, administrate de Inspectoratul General pentru Imigrări.
(3) Centrele sunt înfiinţate, organizate, autorizate sanitar, amenajate şi dotate astfel încât să ofere condiţii adecvate de cazare, hrană, asistenţă medicală şi igienă personală.
(4) Organizaţiilor şi organismelor naţionale, internaţionale şi neguvernamentale cu atribuţii în domeniul migraţiei, autorizate şi acreditate în condiţiile legii, li se asigură posibilitatea de a vizita centrele, pe baza protocoalelor încheiate cu Inspectoratul General pentru Imigrări sau a unei autorizări prealabile. În situaţii excepţionale şi temeinic motivate se poate asigura posibilitatea de a vizita centrele într-un termen de 48 de ore.
ARTICOLUL 104
Drepturile şi obligaţiile străinilor cazaţi în centre
(1) Străinii cazaţi în centre beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum şi de cele prevăzute în tratatele şi acordurile internaţionale în materie la care România este parte.
(2) Străinii cazaţi în centre au dreptul la asistenţă juridică, medicală şi socială şi la respectarea opiniei şi specificului propriu, în materie religioasă, filozofică şi culturală.
(3) Străinii cazaţi în centre au dreptul de a fi informaţi imediat după aducerea lor în aceste locuri, în limba în care vorbesc sau într-o limbă înţeleasă de ei, despre motivele principale care au condus la luarea măsurii, drepturile şi obligaţiile pe care le au în timpul şederii în aceste centre. Motivul luării în custodie publică, precum şi drepturile şi obligaţiile străinilor cazaţi în centre le vor fi comunicate în scris de către persoanele desemnate să conducă aceste centre.
(4) Pe întreaga perioadă a şederii în centre, străinilor li se asigură posibilitatea comunicării cu reprezentanţii diplomatici şi consulari ai statului de provenienţă, cu membrii lor de familie, precum şi cu reprezentantul legal.
(5) Personalul centrelor va trata străinii cazaţi în mod nediscriminatoriu pe motiv de rasă, sex, vârstă, cultură, naţionalitate, religie sau apartenenţă la un anumit grup social.
(6) Minorii introduşi în centre care însoţesc cel puţin unul dintre părinţi sau reprezentantul legal, luat în custodie publică, au acces gratuit la sistemul de învăţământ obligatoriu.
(7) Persoanele vulnerabile cazate în centre au dreptul la îngrijire medicală şi tratament adecvat situaţiilor speciale în care se află.
(8) La introducerea în centre, străinii sunt obligaţi să se supună controlului corporal, medical, amprentării şi fotografierii, precum şi să predea obiectele periculoase sau interzise de lege, pe cele de valoare, sumele de bani deţinute şi mijloacele electronice de comunicare la distanţă.
(9) Pe durata cazării în centre, străinii sunt obligaţi să respecte programul zilnic, regulile de igienă individuală şi colectivă, să nu distrugă bunurile din dotarea centrelor, să se conformeze dispoziţiilor personalului centrelor date în exerciţiul atribuţiilor profesionale şi să se supună investigaţiilor şi tratamentelor medicale în cazul constatării unor afecţiuni medicale de natură să pună în pericol sănătatea celorlalte persoane aflate în centru.
(10) Pe durata cazării în centre, străinilor le este interzis să desfăşoare acţiuni care pot aduce prejudicii securităţii şi ordinii interioare a centrului sau să incite la săvârşirea de astfel de acţiuni, să consume băuturi alcoolice sau substanţe interzise prin lege, să comercializeze alimente, echipamente ori alte bunuri în incinta centrelor.
(11) În cazul nerespectării de către străini a obligaţiilor stabilite în sarcina acestora se pot lua măsurile necesare, inclusiv utilizarea forţei, pentru protejarea vieţii sau a integrităţii fizice a personalului centrelor, a străinilor ori a altor persoane, împiedicarea producerii de pagube materiale, a părăsirii neautorizate a centrului sau pentru restabilirea ordinii interioare. Măsurile se aplică gradual şi proporţional cu starea de pericol ce trebuie înlăturată.
(12) Regulile de ordine interioară pe care străinii cazaţi în centre sunt obligaţi să le respecte, precum şi modul de organizare a accesului, pazei, supravegherii şi însoţirii străinilor în şi din centre sunt prevăzute în regulamentul aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ARTICOLUL 105
Asistenţa medicală a străinilor luaţi în custodie
(1) Străinii luaţi în custodie publică şi cazaţi în centre au dreptul la asistenţă medicală, medicamente şi materiale sanitare gratuite.
(2) Serviciile medicale, medicamentele şi materialele sanitare prevăzute la alin. (1) se asigură, după caz, prin serviciul medical al centrelor de cazare sau prin unităţile sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne ori ale Ministerului Sănătăţii. Decontarea cheltuielilor aferente alin. (1) se asigură de către Ministerul Afacerilor Interne, prin bugetul alocat Inspectoratului General pentru Imigrări, special prevăzut în acest scop.
ARTICOLUL 106
Alte măsuri în perioada custodiei publice
(1) Străinii declaraţi indezirabili sau care fac obiectul expulzării, luaţi în custodie publică, sunt cazaţi separat de celelalte categorii de străini.
(2) Pe toată perioada cât străinii se află în custodie publică, deplasarea în afara centrelor se efectuează sub escortă.
(3) Familiile luate în custodie publică sunt cazate separat, asigurându-li-se un nivel corespunzător de intimitate.
SECŢIUNEA a 6-a
Tolerarea rămânerii pe teritoriul României
ARTICOLUL 106^1
Acordarea tolerării
(1) Inspectoratul General pentru Imigrări acordă, din oficiu sau la cerere, tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, străinilor care nu au drept de şedere şi care, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.
(2) Reprezintă motive obiective în sensul alin. (1) următoarele situaţii:
a) străinului îi sunt aplicabile prevederile art. 15 alin. (1) privind nepermiterea ieşirii din România şi nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru acordarea unui drept de şedere;
b) măsura custodiei publice dispusă împotriva străinului a încetat fără ca străinul să fie îndepărtat sub escortă;
c) prezenţa temporară pe teritoriul României a străinului este cerută de interese publice importante. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea autorităţilor sau a instituţiilor publice;
d) străinului îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (1) privind interzicerea returnării, dar nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporară;
e) străinului îi sunt aplicabile prevederile art. 96 alin. (1) privind suspendarea executării obligaţiei de returnare;
f) îndepărtarea sub escortă nu poate fi executată în termen de 24 de ore de la depistarea străinului şi există indicii temeinice că nu se impune ca acesta să fie luat în custodie publică;
g) Inspectoratul General pentru Imigrări constată că imposibilitatea temporară de a părăsi România este determinată de alte împrejurări, independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate.
(3) Neacordarea tolerării de către Inspectoratul General pentru Imigrări poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentă teritorial. Instanţa se pronunţă în termen de 30 de zile, hotărârea instanţei fiind definitivă.
(4) Procurorul, prin ordonanţă, sau, după caz, instanţa, prin încheiere, acordă tolerarea atunci când există motive serioase să se considere că un străin care nu are drept de şedere este victimă a traficului de fiinţe umane şi prezenţa acestuia pe teritoriul României este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.
ARTICOLUL 106^2
Regimul tolerării
(1) Tolerarea se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni, care poate fi prelungită pentru noi perioade de până la 6 luni, până la dispariţia cauzelor.
(2) În cazul prevăzut la art. 106^1 alin. (4) tolerarea se prelungeşte succesiv de către procuror, prin ordonanţă, sau de către instanţă, prin încheiere, în condiţiile prevăzute la alin. (1), până la încetarea procesului penal.
(3) Pe perioada cât li s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României, străinii au acces la piaţa forţei de muncă, în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români.
(4) Dreptul la muncă acordat străinilor cărora li s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României încetează de drept în toate situaţiile în care încetează tolerarea.
(5) Străinul este obligat să se prezinte periodic, la un interval de două luni sau ori de câte ori este chemat, la structura Inspectoratului General pentru Imigrări care i-a eliberat documentul de tolerat şi să anunţe orice schimbare a adresei unde locuieşte.
(6) Tolerarea are valabilitate teritorială limitată la raza de competenţă a structurii Inspectoratului General pentru Imigrări care i-a eliberat documentul de tolerat, iar orice deplasare în afara acesteia este permisă numai cu aprobare prealabilă.
(7) În situaţia prevăzută la art. 106^1 alin. (2) lit. b), dacă au dispărut motivele pentru care străinul nu a putut fi îndepărtat sub escortă în perioada de custodie publică anterioară, se poate dispune din nou luarea în custodie publică, în condiţiile art. 101 alin. (2).
(8) Acordarea tolerării nu anulează obligaţia străinului de a părăsi teritoriul României. Termenul de plecare voluntară sau îndepărtarea sub escortă, după caz, îşi reia cursul de la data la care Inspectoratul General pentru Imigrări, procurorul sau instanţa, după caz, constată încetarea motivelor care au stat la baza acordării tolerării şi informează străinul în acest sens.
(9) Tolerarea încetează în următoarele situaţii:
a) prin acordarea ori prelungirea unui drept de şedere în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;
b) în cazul acordării permisiunii de a rămâne pe teritoriul României potrivit Legii nr. 122/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
c) în momentul părăsirii teritoriului României de către străin.
(10) Inspectoratul General pentru Imigrări poate să revoce tolerarea acordată potrivit art. 106^1 alin. (1), prin decizie motivată, atunci când constată că străinul nu a respectat, din motive imputabile lui, obligaţiile prevăzute la alin. (5) sau (6).
SECŢIUNEA a 7-a
Interzicerea intrării pe teritoriul României
ARTICOLUL 106^3
Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România
(1) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.
(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi art. 8 alin. (2) lit. a)-b^1) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).
(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu şedere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voinţa sa.
(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura şi conţine motivarea în fapt şi în drept, precum şi informaţiile privind căile de atac posibile.
(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă.
ARTICOLUL 106^4
Stabilirea duratei interdicţiei de intrare
(1) În cazul străinilor care au intrat legal în România, dar a căror şedere a devenit ilegală, durata interdicţiei de intrare se stabileşte după cum urmează:
a) de la 6 luni la 1 an, în cazul:
(i) unei şederi ilegale de la 30 de zile la un an, pentru străinii care nu au părăsit teritoriul României la expirarea dreptului de şedere conferit prin viză sau în temeiul unor convenţii internaţionale ori acte normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize;
(ii) unei şederi ilegale de la 90 de zile la 1 an, pentru străinii care au fost titulari ai unui permis de şedere temporară;
(iii) străinilor care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligaţiei de returnare potrivit art. 83 alin. (3) lit. d) şi e);
b) de la 1 an la 2 ani - în cazul unei şederi ilegale de la 1 an la 2 ani;
c) de la 2 ani la 3 ani - în cazul unei şederi ilegale de la 2 ani la 3 ani;
d) de la 3 ani la 4 ani - în cazul unei şederi ilegale de peste 3 ani.
(2) Durata interdicţiei de intrare în cazurile prevăzute la alin. (1) se stabileşte pe ani şi luni calendaristice, în limitele prevăzute, ţinându-se seama de conduita străinului şi de circumstanţele care au condus la şederea ilegală a acestuia.
(3) În cazul străinilor care nu respectă termenul de plecare voluntară prevăzut în decizia de returnare emisă fără stabilirea unei perioade de interdicţie, durata interdicţiei de intrare se stabileşte potrivit alin. (1), în funcţie de perioada de şedere ilegală, dar nu mai puţin de 1 an. În cazul în care împotriva acestora a fost stabilită anterior o perioadă de interdicţie potrivit alin. (1), aceasta se recalculează în funcţie de perioada de şedere ilegală şi se majorează cu 1 an.
(4) Durata interdicţiei de intrare prevăzută la alin. (1) şi (3) se reduce la jumătate, pe ani şi luni calendaristice, jumătate de lună fiind considerată 15 zile, dacă străinul:
a) solicită repatrierea voluntară umanitară asistată, în condiţiile prevăzute la art. 95;
b) suportă cheltuielile necesare executării măsurilor de îndepărtare de pe teritoriul României;
c) rambursează ulterior Inspectoratului General pentru Imigrări cheltuielile suportate pentru executarea măsurilor de îndepărtare de pe teritoriul României;
d) nu necesită cheltuieli cu transportul internaţional pentru îndepărtarea sub escortă.
(5) În cazul străinilor cărora le-a fost revocată sau anulată viza ori dreptul de şedere pentru nerespectarea scopului declarat în faţa autorităţilor, durata interdicţiei de intrare este de 6 luni.
(6) În cazul străinilor care au solicitat sau au obţinut viza ori un drept de şedere temporară sau un drept de şedere pe termen lung prin folosirea de informaţii false, documente false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale, durata interdicţiei de intrare este de 2 ani.
(7) În cazul străinilor care au intrat în România în perioada de interdicţie, durata interdicţiei de intrare este cea dispusă anterior, dar nu mai mică de 5 ani.
(8) În cazul străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicţiei de intrare este de 5 ani.
(9) În cazul străinilor declaraţi indezirabili, durata interdicţiei de intrare este egală cu perioada pentru care au fost declaraţi indezirabili.
(10) În cazul străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b)-d), durata interdicţiei de intrare este de 15 ani.
(11) În cazul străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (2) lit. a)-b^1) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h), durata interdicţiei de intrare este de 5 ani.
(12) Durata interdicţiei de intrare se calculează de la data ieşirii din ţară a străinului sau, dacă străinul nu se află în România, de la data dispunerii interzicerii intrării în România.
ARTICOLUL 106^5
Încetarea măsurilor de interzicere a intrării în România
(1) Instituţia care a dispus o măsură de interzicere a intrării în România cu aplicarea prevederilor art. 106^4 alin. (1)-(8) şi (11) poate dispune încetarea acesteia, în baza unei solicitări scrise, în situaţii temeinic justificate, ţinând seama de circumstanţele specifice ale fiecărui caz în parte, cum ar fi incidenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 82 alin. (1) lit. b)-d), motive umanitare sau atunci când prezenţa străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român. La analizarea situaţiei se va lua în calcul dacă străinul a părăsit teritoriul cu respectarea deplină a deciziei de returnare.
(2) Instituţia care a dispus o măsură de interzicere a intrării în România cu aplicarea prevederilor art. 106^4 alin. (9) dispune încetarea acesteia în situaţia în care instanţa competentă a hotărât încetarea măsurii declarării ca indezirabil.
(3) Instituţia care a dispus o măsură de interzicere a intrării în România cu aplicarea prevederilor art. 106^4 alin. (10) poate dispune încetarea acesteia, în baza unei solicitări scrise, în situaţia în care prezenţa străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român, iar pericolul determinat de motivele care au stat la baza acesteia nu mai subzistă.
(4) În situaţia în care, cu ocazia verificărilor ulterioare, se constată că încetarea măsurii de interzicere a intrării în România a avut la bază prezentarea unei informaţii false, documente false sau falsificate ori alte mijloace ilegale, dreptul de şedere al străinului se revocă. Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă privind stabilirea şi executarea obligaţiei de returnare se aplică în mod corespunzător.
(5) În situaţia prevăzută la alin. (4) împotriva străinului se dispune interzicerea intrării în România pentru o perioadă compusă din perioada de interdicţie dispusă anterior şi neefectuată şi perioada prevăzută la art. 106^4 alin. (6).
ARTICOLUL 106^6
Măsuri tehnice
(1) Autoritatea care dispune măsura de interzicere a intrării în România sau care efectuează expulzarea introduce în baza de date proprie o semnalare în scopul refuzului intrării pe teritoriul statului român, pe care o transmite în Sistemul informatic naţional de semnalări.
(2) Autoritatea care dispune încetarea măsurii de interzicere a intrării în România şterge semnalarea introdusă potrivit alin. (1).
(3) Atunci când este posibil, Inspectoratul General pentru Imigrări sau, după caz, organele poliţiei de frontieră înscrie/înscriu în documentul de trecere a frontierei de stat al străinului în cauză menţiuni privind durata interdicţiei de intrare stabilită potrivit art. 106^4 sau privind perioada pentru care s-a dispus interzicerea exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României potrivit art. 65 alin. (2) sau art. 66 alin. (1) din Codul penal."
72. Articolul 107 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 107
Eliberarea permiselor de şedere
(1) Străinului căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în România i se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări un permis de şedere, după cum urmează:
a) permis de şedere temporară, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară acordat prin viza de lungă şedere, cu excepţia dreptului de şedere temporară în scop de muncă sau de detaşare, ori, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obţinerii unei vize;
b) permis unic, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară în scop de muncă sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obţinerii unei vize;
c) Cartea albastră a UE, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară în scop de muncă în calitate de lucrător înalt calificat sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obţinerii unei vize;
d) permis de şedere în scop de detaşare, străinului căruia i sa prelungit dreptul de şedere temporară în scop de detaşare sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obţinerii unei vize;
e) permis de şedere pe termen lung, străinului căruia i s-a acordat dreptul de şedere pe termen lung.
(2) În permisele de şedere eliberate străinilor care au drept de muncă în România se înscrie menţiunea «Drept de muncă».
(3) Prevederile referitoare la permisul de şedere temporară se aplică în mod corespunzător şi permisului unic, Cărţii albastre a UE şi permisului de şedere în scop de detaşare."
73. La articolul 117^1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează, cu titlu gratuit, străinilor cărora li s-a acordat tolerarea un document de tolerat care atestă existenţa permisiunii de a rămâne pe teritoriul României şi perioada pentru care beneficiază de aceasta şi care face dovada adresei de reşedinţă pe teritoriul României."
74. Articolul 121 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 121
Eliberarea paşaportului pentru persoană fără cetăţenie
Paşaportul pentru persoană fără cetăţenie se eliberează de Inspectoratul General pentru Imigrări, la cerere, pentru o perioadă de 5 ani."
75. La articolul 122 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"b) permisul de şedere temporară valabil, în cazul apatrizilor de origine română."
76. La articolul 128, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Străinii, cetăţeni ai unor state terţe sau apatrizi, cu drept de şedere pe termen lung în statele membre ale Uniunii Europene ori state care aplică integral dispoziţiile acquis-ului Schengen, pot intra şi rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul României, fără obligativitatea obţinerii unei vize de intrare."
77. După articolul 129 se introduce un nou articol, articolul 129^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 129^1
Facilităţi la intrarea pe teritoriul României a membrilor de familie ai cetăţenilor români
Străinii membrii de familie ai cetăţenilor români pot intra pe teritoriul României în vederea unei şederi neîntrerupte sau a mai multor şederi a căror durată să nu depăşească 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul României, fără viză de scurtă şedere, dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
a) însoţesc cetăţeanul român sau i se alătură pe teritoriul României;
b) prezintă un document valabil care atestă rezidenţa pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene în calitate de membri de familie ai cetăţeanului român pe care îl însoţesc sau căruia i se alătură pe teritoriul României."
78. Articolul 130 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 130
Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni
(1) Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se acordă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, în condiţiile prevăzute la alin. (2), străinilor victime ale:
a) infracţiunilor prevăzute la art. 210, 211, 263 sau 264 din Codul penal;
b) infracţiunilor prevăzute la art. 264 alin. (4) sau art. 265 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se acordă pentru o perioadă de 6 luni, fără obligativitatea obţinerii unei vize şi chiar dacă străinii au intrat ilegal în România, la solicitarea procurorului sau a instanţei de judecată, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) străinii manifestă o intenţie clară de a coopera sau cooperează cu autorităţile competente pentru a facilita identificarea şi tragerea la răspundere penală a participanţilor la săvârşirea infracţiunilor ale căror victime sunt;
b) străinii au încetat relaţiile cu persoanele suspectate de comiterea infracţiunilor ale căror victime sunt;
c) acordarea dreptului de şedere este oportună pentru derularea investigaţiilor judiciare;
d) şederea străinilor în România nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională.
(3) Dreptul de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se prelungeşte de către Inspectoratul General pentru Imigrări succesiv, pentru noi perioade de câte 6 luni, la solicitarea procurorului sau a instanţei de judecată, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute la alin. (2).
(4) În cazul în care nu se solicită prelungirea dreptului de şedere temporară potrivit alin. (3), la solicitarea străinilor victime ale infracţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. b), dreptul de şedere temporară acordat potrivit alin. (2) se prelungeşte de către Inspectoratul General pentru Imigrări succesiv, pentru noi perioade de câte 6 luni, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) prezenţa străinilor pe teritoriul României este necesară în vederea realizării procedurilor legale pentru recuperarea remuneraţiilor restante de la angajatorul care a comis infracţiunile prevăzute la art. 264 alin. (4) sau la art. 265 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) străinii nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională.
(5) Permisul de şedere temporară se eliberează cu titlu gratuit.
(6) Dreptul de şedere temporară acordat potrivit alin. (2) sau prelungit potrivit alin. (3) se revocă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizie motivată, la solicitarea procurorului sau a instanţei de judecată, în oricare dintre următoarele situaţii:
a) străinii au reînnoit în mod intenţionat contactele cu persoanele suspectate de comiterea infracţiunilor prevăzute la alin. (1);
b) străinii au indus în eroare autorităţile competente cu privire la calitatea de victimă sau cu privire la datele şi informaţiile furnizate;
c) străinii refuză să coopereze cu autorităţile competente;
d) străinii prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională;
e) autorităţile competente constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 16 din Codul de procedură penală.
(7) Dreptul de şedere temporară prelungit potrivit alin. (4) se revocă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizie motivată, în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (6) lit. a)-d) sau în situaţia în care străinii au primit remuneraţiile restante.
(8) Deciziile de revocare a dreptului de şedere temporară pentru victimele unor infracţiuni se comunică străinilor potrivit art. 78.
(9) Străinii victime ale infracţiunilor prevăzute la alin. (1), cărora nu le-a fost acordat dreptul de şedere temporară, nu pot face obiectul măsurii de interzicere a intrării în România decât atunci când reprezintă o ameninţare pentru ordinea publică ori securitatea naţională sau nu au respectat decizia de returnare."
79. La articolului 131 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"e) executarea măsurilor de îndepărtare a unui minor neînsoţit se poate face, în urma unei evaluări prealabile de către autorităţile competente, doar dacă minorul este trimis părinţilor, atunci când aceştia au fost identificaţi şi nu au reşedinţa pe teritoriul României, membrilor familiei, cu acordul acestora, tutorelui desemnat sau unor centre de primire corespunzătoare în statul de returnare;".
80. La articolul 134, punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"3. neîndeplinirea de către străin sau de către persoana care îl găzduieşte a obligaţiei de anunţare a şederii acestuia la organul de poliţie competent teritorial, până cel târziu după 3 zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 12 alin. (1);".
81. La articolul 134, punctul 16 se abrogă.
82. La articolul 135, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"c) cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei, cele prevăzute la pct. 9 şi 15;".
83. La articolul 143 alineatul (1), după litera d) se introduc două noi litere, literele e) şi f), cu următorul cuprins:
"e) să beneficieze de serviciile unui interpret autorizat sau a unei persoane de încredere, atunci când situaţia o impune, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
f) să solicite expertize şi să consulte experţi în vederea stabilirii situaţiei juridice a străinilor şi dispunerii unor măsuri administrative."
84. La articolul 144, alineatele (1)-(5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(1) Cheltuielile ocazionate de executarea măsurilor de îndepărtare de pe teritoriul României a străinilor care dispun de mijloace financiare se suportă de către aceştia, cu condiţia ca, după achitarea acestor cheltuieli, să le rămână o sumă echivalentă cu minimum 50 de euro, necesară acoperirii cheltuielilor proprii pe timpul îndepărtării.
(2) Dacă străinul nu dispune de mijloace financiare şi a intrat în România în baza unei invitaţii, cheltuielile de executare a măsurilor de îndepărtare se suportă de către persoana fizică sau juridică ce a făcut invitaţia. Invitaţia constituie titlu executoriu în situaţia în care străinul invitat nu părăseşte România până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză. Sumele de plată se determină de către Inspectoratul General pentru Imigrări prin întocmirea unei note de constatare a cheltuielilor privind executarea măsurilor de îndepărtare a străinului invitat.
(3) Angajatorul, persoană fizică sau juridică, este obligat să suporte cheltuielile de executare a măsurilor de îndepărtare a străinului pe care l-a angajat ilegal sau al cărui permis de şedere nu mai este valabil.
(4) Unitatea de cercetare-dezvoltare este obligată să suporte cheltuielile de executare a măsurilor de îndepărtare a străinului care a fost acceptat de către aceasta să desfăşoare activităţi de cercetare ştiinţifică în cadrul unui proiect, în cazul în care acesta rămâne pe teritoriul României după încetarea dreptului de şedere. Răspunderea unităţii de cercetare-dezvoltare privind suportarea cheltuielilor încetează după 6 luni de la încetarea valabilităţii acordului de acceptare.
(5) Cheltuielile ocazionate de executarea măsurilor de îndepărtare a străinilor care nu dispun de fonduri necesare în acest sens, cele pentru transportul, hrănirea, întreţinerea, cazarea în centre şi cele determinate prin distrugerea de către străini a bunurilor aflate în dotarea centrelor, precum şi cele pentru asistenţă medicală, spitalizare şi asigurarea comunicării cu reprezentanţii diplomatici şi consulari ai statului de provenienţă, cu membrii lor de familie şi cu reprezentantul legal se suportă din bugetul Ministerului Afacerilor Interne, în limita fondurilor alocate pentru aceste destinaţii."
85. Articolul 145 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 145
Acordarea asistenţei medicale în cazuri deosebite
În situaţii deosebite şi pentru motive umanitare, organul competent teritorial al Ministerului Afacerilor Interne poate solicita autorităţilor competente acordarea asistenţei medicale pentru străini în condiţiile prevăzute la art. 105."
86. Articolul 147 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 147
Aplicarea reglementărilor speciale
Prevederile Legii nr. 122/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică cu prioritate faţă de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia situaţiilor în care raţiuni de securitate naţională sau de ordine publică impun returnarea ori expulzarea acestora de pe teritoriul României."
87. Articolul 150 se abrogă.
88. După articolul 152 se introduce menţiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
"*
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune:
1. Directiva 2001/40/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind recunoaşterea reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanţilor ţărilor terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 149 din 2 iunie 2001;
2. Directiva 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a dispoziţiilor prevăzute la articolul 26 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 187 din 10 iulie 2001;
3. Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 251 din 3 octombrie 2003;
4. Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 16 din 23 ianuarie 2004, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/51/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2011 de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii de protecţie internaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 19 mai 2011;
5. Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistenţa la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 321 din 6 decembrie 2003;
6. Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condiţiile de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 375 din 23 decembrie 2004;
7. Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedură specială de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe în scopul desfăşurării unei activităţi de cercetare ştiinţifică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 289 din 3 noiembrie 2005;
8. Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 348 din 24 decembrie 2008;
9. Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor din statele terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 155 din 18 iunie 2009;
10. Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 168 din 30 iunie 2009, cu excepţia art. 9-12;
11. Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanţii ţărilor terţe în vederea şederii şi ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre şi un set comun de drepturi pentru lucrătorii din ţările terţe cu şedere legală pe teritoriul unui stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 343 din 23 decembrie 2011."
ART. 42
În tot cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "costuri privind îndepărtarea" se înlocuieşte cu sintagma "costuri privind executarea măsurilor de îndepărtare", sintagma "siguranţă naţională" se înlocuieşte cu sintagma "securitate naţională" şi sintagma "salariul mediu brut pe economie" se înlocuieşte cu sintagma "câştigul salarial mediu brut".
ART. 43
Articolul III din Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. După punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 2^1, cu următorul cuprins:
"2^1 La articolul 6, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(3) Străinilor care staţionează în zonele de tranzit internaţional ale aeroporturilor, în zonele de tranzit la frontiera de stat sau în centrele de cazare care au regimul zonei de tranzit, precum şi străinilor care nu debarcă de pe navele ori ambarcaţiunile ancorate în porturi maritime şi fluviale nu li se aplică prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la condiţiile de intrare şi de şedere a străinilor pe teritoriul României.»"
2. Punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"3. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«ARTICOLUL 11
Dispoziţii generale privind şederea străinilor
(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.
(2) Străinilor care nu au obligaţia obţinerii vizei în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viza pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie li se permite intrarea pe teritoriul României şi pot să rămână pentru o perioadă de maximum 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul oricărui stat Schengen.
(3) Străinii care se află în posesia unei vize eliberate de un stat Schengen în condiţiile Codului de vize, cu excepţia vizelor care fac obiectul unei limitări pentru teritoriul României, pot intra şi rămâne în România cu respectarea valabilităţii vizei şi a perioadei de şedere acordate prin viza respectivă.
(4) Străinilor posesori ai vizelor de lungă şedere sau ai permiselor de şedere eliberate de alte state Schengen li se permite intrarea pe teritoriul statului român şi pot să rămână pentru o perioadă de maximum 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriile celorlalte state Schengen, altele decât cel care le-a eliberat viza de lungă şedere, respectiv permisul de şedere.»"
3. Punctul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"8. Articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«ARTICOLUL 27
Acordarea vizei
(1) Autorităţile române acordă străinilor, la cerere, vize dintre cele prevăzute la art. 20, în condiţiile şi pentru scopurile prevăzute în Codul de vize sau în prezenta ordonanţă de urgenţă, după caz.
(2) Ministerul Afacerilor Externe informează Comisia Europeană cu privire la înţelegerile de reprezentare încheiate în temeiul art. 8 din Codul de vize.
(3) Lista statelor ai căror cetăţeni au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul României este cea prevăzută în anexa nr. I la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului.
(4) Viza de lungă şedere se acordă numai dacă:
a) sunt îndeplinite condiţiile cu privire la intrarea pe teritoriul României, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), c)-h);
b) nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării în România, prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi alin. (2) lit. c);
c) pe numele străinului nu a fost introdusă alerta privind refuzul eliberării vizei în Sistemul informatic integrat pentru managementul migraţiei şi azilului;
d) nu există motive să se considere că viza este solicitată în scopul migrării ilegale;
e) străinul nu a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni săvârşite în străinătate, incompatibile cu scopul pentru care solicită acordarea vizei;
f) sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute în prezenta secţiune, precum şi condiţiile speciale de acordare a vizei, în funcţie de scopul pentru care este solicitată;
g) documentul de călătorie nu este contrafăcut, fals sau falsificat;
h) nu există îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentelor justificative înaintate de către solicitant sau cu privire la veridicitatea datelor pe care acestea le cuprind ori la gradul de încredere care poate fi acordat declaraţiilor solicitantului.
(5) În situaţia în care străinii nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (4) lit. a), deoarece fac obiectul unor semnalări introduse în Sistemul de informaţii Schengen de către alt stat Schengen în scopul nepermiterii intrării, viza de lungă şedere se acordă numai pentru motive justificate, în special din motive umanitare sau datorită obligaţiilor internaţionale şi numai în urma consultării statului Schengen care a introdus semnalarea, în conformitate cu procedura prevăzută în Manualul Sirene.
(6) Străinilor a căror şedere pe teritoriul României este în interesul statului român li se acordă viza de lungă şedere, la solicitarea expresă a Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului sau autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate adresată Centrului Naţional de Vize, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (4), dacă nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea naţională.»"
4. Punctul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"11. Articolul 29 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Articolul 29
Condiţii cu privire la solicitarea vizei de lungă şedere
(1) Cererea de acordare a vizei de lungă şedere trebuie să fie însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, care îndeplineşte condiţiile de valabilitate, potrivit art. 28 alin. (2), în care să poată fi aplicată viza, de documente care să justifice scopul şi condiţiile călătoriei, precum şi de dovada că străinul posedă mijloace de întreţinere pe timpul şederii în România şi pentru a părăsi teritoriul României.
(2) Pot fi acceptate ca dovadă a mijloacelor de întreţinere sumele de bani în valută convertibilă, cecurile de călătorie, carnetele de cec asupra unui cont în devize, cărţile de credit cu extrasul de cont pentru acestea, emis cu cel mult două zile înaintea solicitării vizei de lungă şedere, sau orice alte mijloace care dovedesc existenţa resurselor financiare corespunzătoare.
(3) La depunerea cererii de acordare a vizei de lungă şedere, solicitantul este, de regulă, chemat la interviu.
(4) Cererea de acordare a vizei de lungă şedere nu se preia, fiind considerată inadmisibilă, iar examinarea dosarului de viză este oprită, în următoarele cazuri:
a) nu este depusă cu cel mult 3 luni înainte de data preconizată a sosirii în România;
b) solicitantul nu prezintă formularul de cerere completat, semnat şi două fotografii conforme standardelor;
c) atunci când taxa de viză nu a fost plătită.
(5) La solicitarea vizei de lungă şedere, străinii trebuie să se prezinte personal la autorităţile competente să acorde viza.
(6) Pot face excepţie de la prevederile alin. (3) şi (5) personalităţile marcante ale vieţii sociale, culturale, politice sau economice, străinii care trebuie să parcurgă o distanţă foarte mare pentru a se prezenta la misiunea diplomatică ori la oficiul consular şi numai dacă nu există dubiu cu privire la buna-credinţă a solicitantului, precum şi grupurile organizate, când un organism recunoscut şi demn de încredere răspunde de buna-credinţă a solicitanţilor.»"
5. După punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 11^1, cu următorul cuprins:
"11^1. Articolul 29^1 se abrogă."
6. Punctul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"12. Articolul 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«ARTICOLUL 30
Autorităţile competente să acorde viza
(1) Viza de tranzit aeroportuar şi viza de scurtă şedere se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României:
a) fără aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize, pentru străinii care provin din statele prevăzute în lista menţionată la art. 27 alin. (3), pentru care nu este necesară procedura invitaţiei;
b) cu aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize, pentru străinii care provin din statele menţionate în lista prevăzută la art. 37 alin. (2), precum şi în cazul în care sunt necesare verificări suplimentare pentru soluţionarea cererilor depuse de străinii care provin din statele prevăzute în lista menţionată la art. 27 alin. (3), pentru care nu este necesară procedura invitaţiei.
(2) În vederea aprobării cererilor pentru acordarea vizelor de scurtă şedere, Centrul Naţional de Vize poate:
a) solicita avizul Inspectoratului General pentru Imigrări, în cazurile stabilite prin protocol, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe şi al ministrului afacerilor interne;
b) consulta autorităţile competente ale statelor membre, potrivit prevederilor art. 22 din Codul de vize.
(3) Avizul Inspectoratului General pentru Imigrări prevăzut la alin. (2) lit. a) constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h) şi la art. 8 alin. (1) lit. b)-d).
(4) Inspectoratul General pentru Imigrări emite avizul prevăzut la alin. (2) lit. a) în termen de până la 7 zile lucrătoare de la data primirii solicitării Centrului Naţional de Vize. În situaţii temeinic justificate, termenul poate fi prelungit cu până la 7 zile lucrătoare.
(5) Viza de tranzit aeroportuar şi viza de scurtă şedere se acordă de către autorităţile competente ale altor state Schengen, potrivit înţelegerilor de reprezentare încheiate în temeiul art. 8 din Codul de vize.
(6) Viza de scurtă şedere se acordă de către organele poliţiei de frontieră, la punctele de trecere a frontierei externe, potrivit prevederilor art. 35 şi 36 din Codul de vize.
(7) Viza de lungă şedere se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, cu aprobarea Centrului Naţional de Vize, numai după obţinerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrări.
(8) Avizul Inspectoratului General pentru Imigrări prevăzut la alin. (7) constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi la art. 27 alin. (4) lit. c) şi d), precum şi a condiţiilor speciale pentru fiecare tip de viză de lungă şedere.
(9) Inspectoratul General pentru Imigrări emite avizul prevăzut la alin. (7) în termen de până la 30 de zile de la data primirii solicitării Ministerului Afacerilor Externe. În cazuri temeinic justificate, când este necesară o examinare mai aprofundată a cererii, termenul poate fi prelungit cu 15 zile.
(10) Viza pentru străinii care sunt membri de familie ai cetăţenilor români se acordă de misiunile diplomatice şi de oficiile consulare ale României, fără plata taxelor.»"
7. Punctul 18 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"18. La articolul 33, alineatul (4^1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(4^1) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare dispusă de misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României poate fi contestată la comisia prevăzută la art. 31 alin. (3). Decizia de anulare sau de revocare dispusă de organele poliţiei de frontieră poate fi contestată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Decizia de anulare sau de revocare dispusă de Inspectoratul General pentru Imigrări poate fi contestată în condiţiile art. 85.»"
8. Punctul 35 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"35. La articolul 106^3, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
«(2^2) În situaţia în care străinul împotriva căruia se intenţionează dispunerea interzicerii intrării în România posedă permis de şedere eliberat de un alt stat Schengen, se declanşează consultarea statului emitent al permisului, în conformitate cu procedura prevăzută în Manualul Sirene.»"
TITLUL III
Dispoziţii finale
ART. 44
(1) Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
PRIM-MINISTRU
VICTOR-VIOREL PONTA
Contrasemnează:
---------------
p. Viceprim-ministru,
ministrul afacerilor interne,
Ilie Botoş,
secretar de stat
Ministrul afacerilor externe,
Titus Corlăţean
Ministrul muncii, familiei,
protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,
Rovana Plumb
Bucureşti, 26 august 2014.
Nr. 25.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
