Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Având în vedere că prin aplicarea Legii nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare ar trebui creat un cadru legislativ care să determine înfiinţarea unui sistem sustenabil şi funcţional, prin care se reduce procentul alimentelor care riscă să ajungă deşeuri, toate acestea conducând la implementarea unor practici de dezvoltare durabilă conform principiilor economiei circulare,
o serie de măsuri prevăzute în lege sunt lipsite de claritate şi previzibilitate şi creează dificultăţi în aplicare, cu atât mai mult cu cât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are obligaţia legală de a elabora normele de aplicare ale acestui act normativ. A se vedea în acest sens, utilizarea sintagmelor: „aproape de expirarea datei-limită de consum“ sau „....entităţi, devenite operatori din sectorul agroalimentar“,
în urma întâlnirilor cu reprezentanţii sectoarelor care se află sub incidenţa prevederilor Legii nr. 217/2016, în vederea elaborării normelor metodologice, au rezultat o serie de observaţii referitoare la aspecte disfuncţionale ale acesteia. Astfel nu este foarte clar definit cine sunt operatorii economici care trebuie să aplice acest act normativ, fiind o prevedere cu caracter general. Măsurile prevăzute ca fiind o ierarhie a diminuării risipei de alimente nu sunt armonizate cu realitatea din România şi nu au un caracter imperativ clar. Data-limită de consum este un termen relativ care poate varia foarte mult în funcţie de specificul fiecărui produs. Prevederile referitoare la vânzarea produselor cu 3% plus TVA din preţul de achiziţie poate crea o reţea paralelă de comercializare a produselor agroalimentare care au fost supuse prevederilor referitoare la reducerea risipei de alimente. În prezent se află în dezbatere parlamentară Codul economic care ar trebui să fie armonizat cu aceste prevederi referitoare la comercializarea produselor cu 3% plus TVA din preţul de achiziţie sau de producţie. În actul normativ nu sunt prevederi exprese referitoare la autorităţile care efectuează constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor. În cadrul discuţiilor avute pe marginea legii şi a propunerii de norme metodologice au fost consultaţi reprezentanţi ai formelor asociative din următoarele sectoare: producţie primară, procesare, comerţ şi ONG-uri care activează în acest sector, aceştia nu au putut susţine crearea mecanismelor propuse prin norme motivând lipsa resurselor financiare de implementare a acestora. Autoritatea publică nu îşi poate asuma alocarea acestor cheltuieli deoarece acestea nu au fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul în curs,
Legea nr. 217/2016 stabileşte ca destinatari ai normei pe operatorii economici din sectorul agroalimentar, însă aceştia nu sunt definiţi nicăieri în cuprinsul legii. Mai mult, art. 2 alin. (2) lit. c) prevede transferul alimentelor către „entităţi, devenite operatori din sectorul agroalimentar ca urmare a înregistrării la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare ANSVSA“, fără ca această procedură să fie reglementată în legislaţia specifică. În lipsa reglementării la nivel de lege a unor elemente cu caracter imperativ, aceste obligaţii nu pot fi stipulate nici în normele de aplicare a legii fără a se încălca principiul ierarhiei actelor normative,
sintagma, prevăzută la art. 4 alin. (1), „încălcarea uneia din prevederile art. 2“ este imprecisă, vagă şi lipsită de claritate, determinând confuzie atât pentru destinatarul normei, cât şi pentru reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţilor cu atribuţii de control în domeniul agroalimentar ce au atribuţia de a constata contravenţiile şi de a aplica sancţiunile, cu atât mai mult cu cât la art. 2 nu este reglementată în sarcina destinatarului o acţiune determinată, ci obligaţia de a adopta doar anumite măsuri. Această dispoziţie este imprecisă sub aspectul aplicării ei inclusiv cu privire la caracterul obligatoriu al îndeplinirii cumulative a tuturor măsurilor prevăzute la art. 2 alin. (2) sau a uneia/unora din acestea,
prin aceste formulări care nu sunt proprii unui act normativ, neputându-se identifica scopul şi raţiunea acului normativ şi nici conduita pe care trebuie să o urmeze destinatarii unor astfel de norme, considerăm că actul normativ aduce atingere principiilor constituţionale ale previzibilităţii şi clarităţii normelor,
prevederile art. 3 alin. (4), potrivit cărora asociaţiile şi fundaţiile pot comercializa alimente aflate aproape de expirarea datei-limită de consum, creează premisele ca produsele alimentare destinate consumului uman să ajungă la destinatarul final şi, implicit, să fie consumate într-o stare de degradare improprie consumului astfel încât să producă consecinţe extrem de negative pentru sănătatea omului,
prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din lege creează discriminare între entităţile care, în condiţiile legii, pot desfăşura activităţi economice. Astfel, conform dispoziţiilor alin. (1), operatorilor din sectorul agroalimentar prevăzuţi la art. 2 alin. (2) lit. c) le este interzisă comercializarea în orice mod a alimentelor către alţi operatori din sectorul agroalimentar sau direct consumatorului final, în timp ce, conform dispoziţiilor alin. (2), asociaţiile şi fundaţiile care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi întreprinderile sociale care funcţionează în baza Legii nr. 219/2015 privind economia socială, cu modificările ulterioare, pot comercializa alimente aflate aproape de expirarea datei-limită de consum,
având în vedere cele expuse anterior, sunt necesare reanalizarea întregului text al actului normativ şi găsirea unor soluţii de modificare care să facă aplicabilă această lege, de asemenea România ca stat membru al Uniunii Europene trebuie să respecte recomandările Comisiei Europene şi ale Parlamentului European aşa cum s-a angajat prin semnarea şi ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, cu scopul de a diminua risipa de alimente într-un mod cât mai sustenabil,
ţinând cont de situaţia existentă în prezent, caracterizată prin lipsa de infrastructură şi capacitate de gestionare a acestor aspecte, în cazul emiterii normelor se creează premisele apariţiei unor circuite paralele de comercializare a produselor agroalimentare. Existând astfel posibilitatea apariţiei unor entităţi de tipul ONG care în siajul operatorilor din sectorul agroalimentar pot aduce prejudicii, de ordin material, de mediu, aşa cum s-a întâmplat în cazul reciclării ambalajelor din industria alimentară, toate acestea ducând la creşterea risipei de alimente,
luând în considerare că aceste situaţii aduc atingere interesului public general şi constituie un motiv de urgenţă deosebită şi extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată,
întrucât risipa de alimente reprezintă una dintre priorităţile majore ale Comisiei Europene, aceasta având ca obiectiv reducerea risipei cu 50% până în anul 2030, iar faptul că aceasta poate contribui la diminuarea procentului persoanelor afectate de lipsa de alimente,
deoarece toate aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
ARTICOL UNIC
Aplicarea prevederilor Legii nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 21 noiembrie 2016, se suspendă începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă până la data de 31 decembrie 2017.
PRIM-MINISTRU
MIHAI TUDOSE
Contrasemnează:
Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,
Petre Daea
Bucureşti, 30 iunie 2017.
Nr. 45.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
