Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 34 din 27 iunie 2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României
Având în vedere necesitatea adoptării rapide a unui cadru juridic în conformitate cu reglementările Uniunii Europene necesar administrării sectorului fitosanitar, se impune adoptarea prezentului act normativ în regim de urgenţă, în scopul: - asigurării compatibilităţii legislaţiei naţionale cu acquis-ul Uniunii Europene în domeniul fitosanitar, respectiv Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acţiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor; – stabilirii cadrului instituţional pentru realizarea utilizării durabile a pesticidelor; – reducerii dependenţei de utilizarea pesticidelor; – reducerii riscurilor şi a efectelor utilizării pesticidelor asupra sănătăţii umane şi a mediului; – promovării gestionării integrate a dăunătorilor şi a unor abordări şi tehnici alternative, cum ar fi metode nechimice alternative pentru pesticide.
Având în vedere Notificarea Comisiei Europene nr. 4.337 din data de 22 martie 2012, este necesară adoptarea în regim de urgenţă a prezentei ordonanţe de urgenţă. În răspunsul procedural la scrisoarea de punere în întârziere s-a menţionat că proiectul de act normativ va fi adoptat în luna iunie a.c. În caz contrar, Comisia Europeană va emite un aviz motivat cu privire la încălcarea de către România a obligaţiilor care îi revin în temeiul tratatelor europene şi, ulterior, poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în vederea aplicării de sancţiuni financiare în cazul în care România nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisia Europeană. Neadoptarea proiectului de act normativ în regim de urgenţă conduce la: - afectarea sănătăţii umane şi a mediului prin utilizarea produselor de protecţie a plantelor; – afectarea culturilor şi a mediului prin utilizarea produselor de protecţie a plantelor de către persoane neavizate; – menţinerea dependenţei de utilizarea pesticidelor.
În considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul naţional privind sănătatea umană şi a mediului şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Obiectul Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul instituţional pentru realizarea utilizării durabile a pesticidelor, prin reducerea riscurilor şi a efectelor acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului, inclusiv prin promovarea gestionării integrate a dăunătorilor şi a unor abordări şi tehnici alternative, cum ar fi metode nechimice alternative pentru pesticide.
ART. 2 Domeniul de aplicare (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică pesticidelor, astfel cum sunt definite la art. 3 alin. (1) lit. j). (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică fără a aduce atingere oricăror altor dispoziţii ale legislaţiei naţionale, care transpun sau creează cadrul necesar aplicării directe a actelor Uniunii Europene incidente domeniului reglementat. (3) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă respectă principiul precauţiei în restricţionarea sau interzicerea utilizării pesticidelor în circumstanţe sau zone specifice.
ART. 3 Definiţii Pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează: a) utilizator profesionist - orice persoană care utilizează pesticide în cadrul activităţii sale profesionale, inclusiv operatori, tehnicieni, angajatori şi liber-profesionişti, atât din sectorul agricol, cât şi din alte sectoare; b) distribuitor - orice persoană fizică sau juridică care introduce un pesticid pe piaţă, inclusiv angrosişti, vânzători cu amănuntul, vânzători şi furnizori; c) consilier - orice persoană care a dobândit cunoştinţe corespunzătoare şi oferă consultanţă în ceea ce priveşte gestionarea dăunătorilor şi utilizarea în siguranţă a pesticidelor, în cadrul exercitării unei activităţi profesionale sau al prestării unui serviciu comercial, inclusiv serviciile private de consultanţă independentă şi serviciile publice de consultanţă, agenţii comerciali, producătorii de produse alimentare şi vânzătorii cu amănuntul, dacă este cazul; d) echipament de aplicare a pesticidelor - orice echipament special conceput pentru aplicarea pesticidelor, inclusiv accesoriile care sunt esenţiale funcţionării sale efective, cum ar fi duze, manometre, filtre, site şi dispozitive de curăţare a rezervorului; e) pulverizare aeriană - aplicarea pesticidelor dintr-o aeronavă (avion sau elicopter); f) gestionarea integrată a dăunătorilor - analizarea tuturor metodelor disponibile de protecţie a plantelor şi integrarea ulterioară a unui ansamblu de măsuri adecvate, destinate să inhibe dezvoltarea populaţiilor de organisme nocive şi să păstreze utilizarea produselor de protecţie a plantelor şi a altor forme de intervenţie la niveluri care sunt justificate din punct de vedere economic şi ecologic şi care reduc sau minimizează riscurile pentru sănătatea umană sau mediu. Gestionarea integrată a dăunătorilor pune accentul pe creşterea unor culturi sănătoase prin metode care afectează cât mai puţin agro-ecosistemele şi încurajează mecanismele naturale de control al dăunătorilor; g) indicator de risc - rezultatul unei metode de calcul care este utilizată în evaluarea riscurilor pe care le prezintă pesticidele asupra sănătăţii umane şi/sau asupra mediului; h) metode nechimice - metode alternative utilizării produselor pentru protecţia plantelor şi pentru gestionarea organismelor dăunătoare, care se bazează pe tehnici agronomice, cum sunt cele prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 3, sau pe metode fizice sau biologice de control a organismelor dăunătoare; i) apă de suprafaţă şi apă subterană, astfel cum sunt definite la pct. 7 şi 8 din anexa nr. 1 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; j) pesticid reprezintă un produs de protecţie a plantelor, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului şi Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului, precum şi un produs biocid, astfel cum a fost definit în art. 10 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 4 Planul naţional de acţiune (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului şi Pădurilor, Ministerul Sănătăţii şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Şişeşti" sunt autorităţile competente pentru elaborarea Planului naţional de acţiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecţie a plantelor, denumit în continuare Plan naţional de acţiune, care va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) În scopul elaborării Planului naţional de acţiune, autorităţile desemnate prevăzute la alin. (1) şi reprezentanţii industriei de pesticide, ai asociaţiei producătorilor agricoli şi ai Societăţii Naţionale de Protecţie a Plantelor desemnează specialişti din toate domeniile pentru grupul de lucru coordonat de un reprezentant al Agenţiei Naţionale Fitosanitare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. (3) Planul naţional de acţiune conţine obiective cantitative, măsuri şi calendare în vederea reducerii riscurilor şi a efectelor utilizării pesticidelor asupra sănătăţii umane şi mediului şi în vederea încurajării introducerii şi dezvoltării gestionării integrate a dăunătorilor şi a unor abordări sau tehnici alternative, pentru a reduce dependenţa deutilizarea pesticidelor. (4) Obiectivele Planului naţional de acţiune pot reglementa diferite domenii de interes cum ar fi: protecţia lucrătorilor, protecţia mediului, reziduurile de pesticide, utilizarea unor tehnici sau culturi specifice. (5) Planul naţional de acţiune include indicatori de monitorizare a utilizării produselor de protecţie a plantelor care conţin substanţe active ce prezintă interes deosebit, în special dacă sunt disponibile metode alternative. (6) În Planul naţional de acţiune autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită produselor de protecţie a plantelor care conţin substanţe active autorizate potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, care, atunci când sunt supuse reînnoirii autorizării, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 , nu îndeplinesc criteriile relevante pentru autorizare, prevăzute la pct. 3.6-3.8 din anexa II la respectivul regulament. (7) Pe baza indicatorilor prevăzuţi la alin. (5), autorităţile competente desemnate prin grupul de lucru prevăzut la alin. (2) stabilesc în Planul naţional de acţiune calendare şi obiective de reducere a utilizării pesticidelor, în special dacă reducerea utilizării acestora reprezintă un mijloc potrivit de reducere a riscurilor legate de elementele prioritare prevăzute la art. 15 alin. (3) lit. c). Aceste obiective sunt intermediare sau finale. În Planul naţional de acţiune se utilizează toate mijloacele necesare pentru realizarea acestor obiective. (8) La întocmirea şi revizuirea Planului naţional de acţiune, grupul de lucru trebuie să ţină seama de: a) stabilirea măsurilor pentru protecţia sănătăţii şi a mediului, implicaţiile sociale şi economice; b) situaţia naţională, regională şi locală specifică; c) opinia tuturor grupurilor relevante ale părţilor interesate.
(9) Planul naţional de acţiune trebuie să cuprindă modalităţile de punere în aplicare a măsurilor prevăzute la art. 5-15 pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alin. (3) şi (4). (10) La întocmirea Planului naţional de acţiune se iau în considerare prevederile actelor normative în vigoare care se referă la efectele utilizării pesticidelor, cum ar fi măsurile planificate potrivit prevederilor Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. (11) Planul naţional de acţiune se comunică Comisiei Europene şi statelor membre până la data de 26 noiembrie 2012. (12) Planul naţional de acţiune trebuie să fie reexaminat cel puţin o dată la 5 ani şi orice modificare semnificativă a acestuia este notificată Comisiei Europene în cel mai scurt termen. (13) În cadrul procesului de elaborare şi modificare a Planului naţional de acţiune autorităţile competente aplică dispoziţiile privind participarea publicului, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul.
CAP. II Instruirea, comercializarea de pesticide, informarea şi programele de sensibilizare ART. 5 Instruirea (1) Prin ordin comun al autorităţilor desemnate la art. 4 alin. (1) se instituie sistemele de instruire şi certificare şi se stabilesc autorităţile responsabile cu punerea în aplicare a acestora, până la data de 26 noiembrie 2013. (2) Autorităţile responsabile stabilite la alin. (1) asigură pentru toţi utilizatorii profesionişti, distribuitorii şi consilierii accesul la o instruire corespunzătoare, incluzând instruirea iniţială şi instruirea suplimentară, în vederea dobândirii sau actualizării cunoştinţelor, după caz. (3) Instruirea este astfel concepută încât utilizatorii, distribuitorii şi consilierii să dobândească cunoştinţe suficiente cu privire la temele prevăzute în anexa nr. 1, luând în considerare rolurile diferite şi responsabilităţile acestora. (4) Certificatele emise trebuie să ateste dobândirea prin instruire sau prin alte forme de şcolarizare de către utilizatorii profesionişti, distribuitorii şi consilierii a unor cunoştinţe necesare privind temele prevăzute în anexa nr. 1. (5) Sistemele de certificare trebuie să includă cerinţe şi proceduri privind acordarea, reînnoirea şi retragerea certificatelor. (6) Anexa nr. 1 se modifică şi se completează, în raport cu evoluţiile tehnice şi ştiinţifice, prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului şi pădurilor şi al ministrului sănătăţii.
ART. 6 Cerinţe pentru comercializarea pesticidelor (1) Cerinţele privind comercializarea pesticidelor sunt prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecţie a plantelor, precum şi pentru modificarea şi abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 28/2009, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/1995, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Distribuitorii de pesticide au obligaţia de a oferi clienţilor informaţii complete privind utilizarea pesticidelor, riscurile pentru sănătatea umană şi mediu, precum şi instrucţiuni şi măsuri de siguranţă referitoare la gestionarea acestor riscuri pentru produsele în cauză. (3) Micii distribuitori care vând numai produse de uz neprofesional şi nu pun în vânzare pesticide clasificate ca toxice, foarte toxice, carcinogene, mutagene sau toxice pentru reproducere de categoriile I şi II, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase, sunt scutiţi de îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (2). Produsele de protecţie a plantelor clasificate toxice, foarte toxice, nocive şi iritante, utilizate de profesionişti, trebuie să fie însoţite de fişele tehnice cu date de securitate traduse în limba română. (4) Distribuitorii care vând pesticide utilizatorilor neprofesionişti au obligaţia să furnizeze informaţii generale cu privire la riscurile pentru sănătatea umană şi mediu asociate utilizării pesticidelor, în special în ceea ce priveşte: pericolele, expunerea, condiţiile adecvate de depozitare, manipularea, aplicarea şi eliminarea în siguranţă a deşeurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare privind deşeurile, precum şi cu privire la soluţiile alternative cu risc minim. (5) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin direcţiile pentru agricultură judeţene - unităţile fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, ia măsurile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (2) şi (4), prin controale periodice şi aplicarea de sancţiuni. Operaţiunile de control se efectuează de către personalul specializat prevăzut la art. 2 alin. (2) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 38/2009 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Fitosanitare. (6) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale solicită producătorilor de pesticide să furnizeze tuturor părţilor interesate informaţiile prevăzute la alin. (4). (7) Măsurile prevăzute la alin. (2) şi (3) trebuie îndeplinite până la data de 26 noiembrie 2015.
ART. 7 Informarea şi programele de sensibilizare (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în colaborare cu Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România (AIPROM), ia măsuri în vederea informării publicului larg, a promovării şi facilitării programelor de informare şi sensibilizare şi pune la dispoziţia publicului informaţii precise şi echilibrate privind produsele de protecţie a plantelor, în special privind riscurile pe care acestea le prezintă, incluzând pericolele şi efectele potenţial acute şi cronice asupra sănătăţii umane, organismelor-neţintă şi mediului, determinate de utilizarea produselor de protecţie a plantelor, precum şi utilizarea metodelor nechimice alternative. (2) Ministerul Sănătăţii instituie sisteme de colectare a informaţiilor privind cazurile de intoxicaţii acute cu pesticide, precum şi evoluţia intoxicaţiilor cronice, dacă există, în rândul grupurilor care ar putea fi expuse periodic la pesticide, cum ar fi: operatorii, lucrătorii din sectorul agricol sau populaţia din zonele de aplicare a pesticidelor. (3) Autorităţile competente desemnate la art. 4 alin. (1) colaborează cu Comisia Europeană în vederea elaborării unui document strategic de îndrumare privind monitorizarea şi controlul impactului utilizării pesticidelor asupra sănătăţii umane şi mediului, în scopul îmbunătăţirii comparabilităţii informaţiilor.
CAP. III Echipamentul de aplicare a pesticidelor ART. 8 Inspecţia echipamentului aflat în folosinţă (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin ordin al ministrului, desemnează organismul care va efectua inspecţia echipamentelor de aplicare a pesticidelor şi responsabilităţile acestuia, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Inspectarea echipamentelor de aplicare a pesticidelor de uz profesional se efectuează la intervale regulate de timp. (3) Perioada de timp dintre inspecţii este de maximum 5 ani până în 2020 şi nu depăşeşte 3 ani după această dată. (4) Până la data de 26 noiembrie 2016, echipamentele de aplicare a pesticidelor trebuie să fie inspectate cel puţin o dată. După această dată, doar echipamentele care îndeplinesc condiţiile relevante prevăzute în anexa nr. 2 pot fi utilizate în scop profesional. (5) Orice echipament nou este inspectat cel puţin o dată pe parcursul unei perioade de 5 ani după cumpărare. (6) Prin excepţie de la alin. (1)-(5) şi ca urmare a evaluării riscurilor pentru sănătatea umană şi mediu, inclusiv a evaluării privind scara la care se utilizează echipamentul, efectuată de către autorităţile competente desemnate la art. 4 alin. (1), organismul desemnat la alin. (1) poate stabili: a) calendare şi perioade diferite de inspecţie pentru echipamentele de aplicare a pesticidelor care nu sunt utilizate pentru pulverizarea pesticidelor, pentru echipamentele de aplicare manuală a pesticidelor sau pentru pulverizatoarele de spate şi pentru echipamentele suplimentare de aplicare a pesticidelor, utilizate la scară foarte redusă, care sunt enumerate în Planul naţional de acţiune prevăzut la art. 4. Nu pot fi considerate echipamente utilizate la scară foarte redusă, indiferent de condiţii, tipurile de echipamente suplimentare de aplicare a pesticidelor, respectiv echipamentele de pulverizare amplasate în trenuri sau în aeronave şi echipamentele de pulverizare montate pe rampe mai mari de 3 metri, inclusiv cele amplasate pe echipamentele de semănat; b) scutirea de la inspecţie a echipamentelor de aplicare manuală a pesticidelor sau pulverizatoarelor de spate. În acest caz, organismul desemnat se asigură că operatorii au fost informaţi cu privire la necesitatea de a schimba periodic accesoriile, riscurile specifice legate de echipamentul respectiv şi cu privire la utilizarea corectă a echipamentului de aplicare, potrivit prevederilor art. 5.
(7) Prin inspecţii se verifică dacă echipamentul de aplicare a pesticidelor îndeplineşte cerinţele relevante prevăzute în anexa nr. 2, în vederea obţinerii unui grad ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului. (8) Echipamentul de aplicare a pesticidelor care respectă standardele armonizate, stabilite la nivel european, respectă implicit cerinţele de siguranţă, de protecţie a sănătăţii şi a mediului. (9) Utilizatorii profesionişti trebuie să efectueze periodic controale tehnice şi etalonări ale echipamentului de aplicare a pesticidelor, conform formării profesionale de care au beneficiat, potrivit art. 5. (10) Organismul desemnat conform alin. (1) este responsabil cu punerea în aplicare a sistemelor de inspecţie. (11) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale stabileşte sistemele de certificare astfel concepute încât să permită verificarea inspecţiilor şi să recunoască certificatele acordate în alte state membre, potrivit cerinţelor prevăzute la alin. (7) şi (8), chiar dacă perioada care a trecut de la efectuarea ultimei inspecţii în alt stat membru este egală sau mai mică decât perioada cuprinsă în intervalul dintre inspecţii stabilit prin prezenta ordonanţă de urgenţă. (12) Certificatele emise în alte state membre sunt recunoscute dacă se respectă intervalele de inspecţie menţionate la alin. (3). (13) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale informează Comisia Europeană cu privire la sistemul de inspecţii şi efectuarea inspecţiilor. (14) Anexa nr. 2 se modifică şi se completează în raport cu evoluţiile tehnice şi ştiinţifice, prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.
CAP. IV Practici şi utilizări specifice ART. 9 Pulverizarea aeriană (1) Pulverizarea aeriană a pesticidelor este interzisă. (2) Prin excepţie de la alin. (1), pulverizarea aeriană poate fi permisă numai în cazuri speciale, cu condiţia respectării următoarelor cerinţe: a) nu există metode alternative viabile sau pulverizarea aeriană prezintă avantaje clare din punctul de vedere al efectelor reduse asupra sănătăţii umane şi a mediului, în raport cu aplicarea terestră a pesticidelor; b) produsele de protecţie a plantelor utilizate trebuie să fie aprobate nominal de Comisia Naţională de Omologare a Produselor de Protecţie a Plantelor, în vederea pulverizării aeriene, în urma unei evaluări specifice a riscurilor care decurg din pulverizarea aeriană. Lista produselor de protecţie a plantelor autorizate în vederea aplicării prin pulverizare aeriană se aprobă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului şi pădurilor şi al ministrului sănătăţii, şi se publică pe paginile web ale celor 3 ministere; c) operatorul care efectuează pulverizarea aeriană trebuie să fie titularul unui certificat de tipul celui prevăzut la art. 5 alin. (4); d) operatorii aeronavelor utilizate pentru efectuarea pulverizării, aeronavele, precum şi echipamentele instalate pe acestea sunt certificaţi/certificate în conformitate cu reglementările specifice aviaţiei civile, aplicabile în România; e) zona unde se face pulverizarea aeriană nu trebuie să fie situată în imediata apropiere a zonelor rezidenţiale şi a ariilor naturale protejate şi a zonelor de protecţie situate în vecinătatea apelor, conform art. 40 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul în care zona unde se face pulverizarea este situată în imediata apropiere a zonelor accesibile publicului, în autorizaţie sunt incluse măsuri specifice de gestionare a riscurilor pentru a se asigura că nu există efecte nocive asupra sănătăţii trecătorilor; f) începând cu anul 2013, aeronavele trebuie să fie echipate cu accesorii care să constituie cele mai bune dispozitive tehnice existente, pentru reducerea devierii produselor pulverizate şi asigurarea unor rate de stropire cu volum redus şi ultra redus.
(3) Condiţiile specifice în care poate fi efectuată pulverizarea aeriană sunt prevăzute în art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului şi Pădurilor informează publicul cu privire la culturile, zonele, circumstanţele şi cerinţele specifice de aplicare, inclusiv condiţiile meteorologice în care poate fi permisă pulverizarea aeriană. (4) Orice utilizator profesionist care aplică produse de protecţie a plantelor prin pulverizare aeriană trebuie să prezinte direcţiei pentru agricultură judeţene - unităţii fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti şi agenţiei judeţene pentru protecţia mediului o cerere de aprobare a planului său de a aplicare a produselor de protecţie a plantelor, însoţită de documente care să demonstreze că sunt întrunite condiţiile menţionate la alin. (2) şi (3). Cererea de aplicare prin pulverizare aeriană în conformitate cu planul de aplicare aprobat este prezentată în timp util autorităţilor competente, respectiv direcţiei pentru agricultură judeţene - unităţii fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti şi agenţiei judeţene pentru protecţia mediului. Cererea conţine informaţii cu privire la perioada provizorie în care se va efectua pulverizarea aeriană, precum şi cu privire la cantităţile şi tipul de pesticide utilizate. (5) Fiecare din cele două autorităţi menţionate anterior, după evaluarea documentaţiei, în termen de maximum 7 zile calendaristice de la depunerea cererii de aprobare a planului de aplicare a produselor de protecţie a plantelor, va comunică în scris aprobarea/neaprobarea planurilor de aplicare a produselor de protecţie a plantelor prin pulverizare aeriană, Ministerul Mediului şi Pădurilor, prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, menţionând inclusiv măsurile specifice care trebuie luate pentru avertizarea în timp util a rezidenţilor şi a trecătorilor şi pentru protejarea mediului din vecinătatea zonei pulverizate. (6) Cererile de aplicare prin pulverizare aeriană în conformitate cu planul de aplicare aprobat pentru care nu s-a primit un răspuns cu privire la decizia luată, în termen de 6 zile calendaristice de la depunere, se consideră aprobate. (7) În cazuri deosebite cum ar fi: situaţii de urgenţă generate de invazii ale agenţilor de dăunare sau în situaţii dificile de aplicare a tratamentelor terestre din cauza terenurilor denivelate, se acceptă solicitarea aplicării produselor de protecţie a plantelor prin pulverizare aeriană. În aceste situaţii, direcţia pentru agricultură judeţeană - unitatea fitosanitară judeţeană şi a municipiului Bucureşti şi agenţia judeţeană pentru protecţia mediului trebuie să aplice o procedură accelerată pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la alin. (2) şi (3), înainte de efectuarea pulverizării aeriene, în termen de maximum 4 zile calendaristice de la depunerea cererii de aprobare a măsurii de aplicare prin pulverizare aeriană a pesticidelor. (8) Direcţia pentru agricultură judeţeană - unitatea fitosanitară judeţeană şi a municipiului Bucureşti şi agenţia judeţeană pentru protecţia mediului monitorizează toate aplicările pesticidelor prin pulverizare aeriană, pentru a se asigura că sunt întrunite condiţiile menţionate la alin. (2) şi (3). (9) Direcţia pentru agricultură judeţeană - unitatea fitosanitară judeţeană şi a municipiului Bucureşti şi agenţia judeţeană pentru protecţia mediului înregistrează toate cererile şi aprobările menţionate la alin. (4), (6) şi (7) şi pun la dispoziţia publicului informaţii relevante pe care acestea le conţin, menţionate la alin. (3).
ART. 10 Informarea publicului În Planul naţional de acţiune trebuie incluse prevederi referitoare la informarea persoanelor care ar putea fi expuse la efectul de deviere a produselor pulverizate.
ART. 11 Măsuri specifice de protecţie a mediului acvatic, a zonelor limitrofe captărilor de apă de suprafaţă şi din subteran în scopul potabilizării, a zăcămintelor de ape minerale şi a captărilor aferente, a lacurilor şi nămolurilor terapeutice şi a zonelor de îmbăiere (1) Măsurile corespunzătoare de protecţie a mediului acvatic de efectele pesticidelor, precum şi protecţia apelor de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă şi a aprovizionării cu apă potabilă sunt adoptate de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Ministerul Sănătăţii şi sunt prevăzute în Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 100/2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare şi a Normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată, şi se conformează dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 . (2) Măsurile corespunzătoare de protecţie a surselor de ape subterane sau de suprafaţă, a zăcămintelor de ape minerale şi captările aferente, a lacurilor şi nămolurilor terapeutice de efectele pesticidelor se vor adopta conform Hotărârii Guvernului nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică. (3) Măsurile specifice de protecţie pentru corpurile de apă desemnate ca ape cu scop recreaţional, inclusiv arii destinate ca ape de îmbăiere, de efectele pesticidelor se vor adopta conform Hotărârii Guvernului nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, cu modificările ulterioare. (4) Măsurile prevăzute la alin. (1) includ: a) folosirea de preferinţă a pesticidelor care nu sunt clasificate periculoase pentru mediul acvatic, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 937/2010, şi care nu conţin substanţe periculoase prioritare, aşa cum sunt prevăzute în Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; b) utilizarea celor mai eficiente tehnici de aplicare a pesticidelor, ca utilizarea unui echipament de aplicare a pesticidelor cu deviere mică, în special în cazul culturilor verticale, cum ar fi plantaţiile de hamei, şi în cazul livezilor, podgoriilor şi pădurilor; c) utilizarea măsurilor de reducere a riscului poluării externe cauzate de devierea pulverizării, drenare şi scurgere. Măsurile privind stabilirea zonelor-tampon de dimensiuni corespunzătoare pentru protejarea organismelor acvatice neţintă, zonelor de protecţie pentru apa de suprafaţă şi apa subterană şi zonelor utilizate pentru captarea apei potabile în care pesticidele nu trebuie să fie utilizate sau depozitate sunt reglementate în Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; d) reducerea sau eliminarea aplicării pesticidelor pe sau dea lungul drumurilor, căilor ferate, suprafeţelor foarte permeabile sau altor infrastructuri din apropierea apelor subterane sau de suprafaţă sau pe suprafeţe impermeabile cu risc mare de scurgere în apele de suprafaţă sau în sistemele de canalizare.
ART. 12 Reducerea utilizării pesticidelor sau a riscurilor în anumite zone (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Ministerul Sănătăţii se asigură că în anumite zone specifice utilizarea pesticidelor este redusă la minimum sau interzisă, luând în considerare igiena necesară, cerinţele de sănătate publică, protecţia şi conservarea speciilor de floră şi faună sălbatică, habitatele naturale menţionate în anexele la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, şi rezultatele evaluării riscurilor relevante. (2) În aceste zone specifice sunt adoptate măsuri adecvate de gestionare a riscurilor, şi se utilizează cu prioritate produse de protecţie a plantelor cu risc redus, astfel cum sunt definite la art. 22 din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 , precum şi măsuri de control biologic. (3) Zonele specifice prevăzute la alin. (1) sunt următoarele: a) zonele utilizate de public sau de grupurile vulnerabile, astfel cum sunt definite la art. 3 pct. 14 din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 , precum parcurile, grădinile publice, terenurile de sport şi de recreere, curţile şcolilor şi terenurile de joacă şi terenurile aflate în imediata vecinătate a instituţiilor de sănătate publică; b) ariile naturale protejate, stabilite potrivit Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sau alte zone identificate în vederea instituirii măsurilor de conservare necesare potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011; c) zonele tratate recent, utilizate sau accesibile lucrătorilor din agricultură.
ART. 13 Manipularea şi depozitarea pesticidelor şi tratarea ambalajelor şi a deşeurilor de pesticide (1) Direcţiile pentru agricultură judeţene - unităţile fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu verifică dacă următoarele operaţiuni efectuate de utilizatorii profesionişti şi, după caz, de distribuitori nu pun în pericol sănătatea umană sau a mediului: a) depozitarea, manipularea, diluarea şi amestecul pesticidelor înainte de utilizare; b) manipularea ambalajelor şi a deşeurilor de pesticide; c) eliminarea amestecurilor din rezervor rămase după aplicare; d) curăţarea echipamentului utilizat după aplicarea pesticidelor; e) recuperarea sau eliminarea deşeurilor de pesticide şi a ambalajelor acestora în conformitate cu legislaţia în vigoare privind deşeurile.
(2) Direcţiile pentru agricultură judeţene - unităţile fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti şi agenţiile judeţene pentru protecţia mediului iau toate măsurile necesare cu privire la pesticidele autorizate pentru utilizatorii neprofesionişti pentru a evita operaţiunile de manipulare periculoase, măsuri care prevăd utilizarea pesticidelor cu toxicitate redusă, a produselor formulate gata de utilizare şi dimensiunea containerelor sau a ambalajelor utilizatorilor neprofesionişti. (3) Direcţiile pentru agricultură judeţene - unităţile fitosanitare, agenţiile pentru protecţia mediului şi comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu verifică dacă spaţiile de depozitare a pesticidelor pentru uz profesional sunt construite astfel încât să împiedice emisiile accidentale, dacă amplasamentul, dimensiunile şi materialele de construcţie a depozitelor sunt corespunzătoare scopului acestora şi dacă proprietarii depozitelor deţin autorizaţie de mediu pentru comercializare şi depozitare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu modificările ulterioare.
ART. 14 Gestionarea integrată a dăunătorilor (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" promovează gestionarea dăunătorilor cu consum redus de pesticide şi acordă prioritate metodelor nechimice, astfel încât utilizatorii profesionişti de pesticide să treacă la utilizarea practicilor şi produselor disponibile care prezintă cele mai mici riscuri pentru sănătatea umană şi pentru mediu. (2) Gestionarea dăunătorilor cu consum redus de pesticide include atât gestionarea integrată a dăunătorilor, cât şi agricultura ecologică, potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2.092/91 , al cărui cadru instituţional de aplicare a fost instituit prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 65/2010 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii organismelor de control, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 51/56/2010 pentru aprobarea regulilor naţionale privind autorizarea importurilor de produse agroalimentare ecologice din ţări terţe. (3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" stabilesc şi susţin crearea condiţiilor necesare de punere în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor. (4) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" se asigură că utilizatorii profesionişti au la dispoziţie informaţii şi instrumente pentru monitorizarea dăunătorilor şi pentru luarea deciziilor, precum şi servicii de consultanţă privind gestionarea integrată a dăunătorilor. (5) Până la data de 30 iunie 2013, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale trebuie să prezinte Comisiei Europene un raport privind punerea în aplicare a prevederilor alin. (1)-(4) şi în special privind îndeplinirea condiţiilor necesare pentru punerea în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor. (6) Până la data de 1 ianuarie 2014, în Planul naţional de acţiune sunt prezentate modalităţile prin care sunt puse în aplicare principiile generale ale gestionării integrate a dăunătorilor, astfel cum sunt prevăzute în anexa nr. 3, de către toţi utilizatorii profesionişti de pesticide. (7) Anexa nr. 3 se modifică şi se completează în raport cu evoluţiile tehnice şi ştiinţifice, prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale. (8) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale stabileşte măsurile necesare de stimulare a utilizatorilor profesionişti pentru punerea în aplicare, pe bază de voluntariat, a unor ghiduri specifice anumitor culturi sau sectoare privind gestionarea integrată a dăunătorilor. (9) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, AIPROM sau asociaţiile profesionale ale producătorilor agricoli elaborează ghidurile prevăzute la alin. (8). (10) Ghidurile care sunt relevante sunt prezentate în Planul naţional de acţiune.
CAP. V Indicatori, raportarea şi schimbul de informaţii ART. 15 Indicatori (1) Indicatorii de risc armonizaţi sunt stabiliţi la nivel european. (2) Prin Planul naţional de acţiune se stabilesc indicatori naţionali de monitorizare a progresului. (3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti": a) calculează indicatorii de risc armonizaţi prevăzuţi la alin. (1), folosind datele statistice culese în conformitate cu legislaţia Uniunii în vigoare privind statisticile referitoare la produsele de protecţie a plantelor şi alte date relevante; b) identifică tendinţele în ceea ce priveşte utilizarea anumitor substanţe active; c) identifică elementele prioritare, cum ar fi: substanţele active, culturile, regiunile sau practicile care necesită o atenţie deosebită sau bunele practici care pot fi folosite ca exemple în vederea realizării obiectivelor de reducere a riscurilor şi efectelor utilizării pesticidelor asupra sănătăţii umane şi a mediului, precum şi de încurajare a dezvoltării şi introducerii gestionării integrate a dăunătorilor şi a unor tehnici sau abordări alternative pentru a reduce dependenţa de utilizarea pesticidelor.
(4) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale comunică Comisiei Europene şi celorlalte state membre rezultatele evaluărilor desfăşurate potrivit cerinţelor prevăzute la alin. (3) şi pune la dispoziţia publicului aceste informaţii.
CAP. VI Dispoziţii finale ART. 16 Contravenţii (1) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nedeţinerea de către operatorii care efectuează pulverizarea aeriană a unui certificat de formare profesională, potrivit prevederilor art. 5; b) utilizarea produselor de protecţie a plantelor neaprobate pentru pulverizarea aeriană; c) utilizarea unor spaţii necorespunzătoare de depozitare a pesticidelor pentru uz profesional în vederea preîntâmpinării emisiilor accidentale; d) neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin distribuitorilor de pesticide de a oferi informaţii complete privind utilizarea pesticidelor, riscurile pentru sănătatea umană şi mediu, precum şi instrucţiuni şi măsuri de siguranţă referitoare la gestionarea acestor riscuri pentru produsele în cauză; e) neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin distribuitorilor care vând pesticide utilizatorilor neprofesionişti privind furnizarea de informaţii generale cu privire la riscurile pentru sănătatea umană şi mediu asociate utilizării pesticidelor, în special în ceea ce priveşte: pericolele, expunerea, condiţiile adecvate de depozitare, manipularea, aplicarea şi eliminarea în siguranţă a deşeurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare privind deşeurile, precum şi cu privire la soluţiile alternative cu risc minim; f) utilizarea echipamentelor de aplicare a pesticidelor de uz profesional neinspectate periodic sau defecte; g) aplicarea aeriană a pesticidelor fără autorizaţie emisă de unitatea fitosanitară judeţeană.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e) se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, iar cele prevăzute la lit. f) şi g), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei. (3) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiunea despre această posibilitate în procesul-verbal. (4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se realizează de către: a) persoane împuternicite de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale conform prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 38/2009; b) comisarii din cadrul comisariatelor judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. c).
ART. 17 Prevederile referitoare la contravenţiile stabilite la art. 16 se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 18 Taxe şi tarife (1) Următoarele activităţi vor face obiectul aplicării unor taxe sau tarife specifice, după cum urmează: a) eliberarea certificatului de formare profesională prevăzut la art. 5 alin. (4); b) reînnoirea certificatului de formare profesională prevăzut la art. 5 alin. (4); c) inspecţia echipamentelor de aplicare a pesticidelor ce trebuie realizată până la data de 26 noiembrie 2016, conform art. 8 alin. (4).
(2) Prin hotărâre a Guvernului se aprobă cuantumul şi normele metodologice privind modul de calcul şi de colectare, precum şi termenele de plată aferente taxelor sau tarifelor asociate activităţilor prevăzute la alin. (1).
ART. 19 Transpunerea Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale comunică Comisiei Europene, după publicare, prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi textele principalelor prevederi din legislaţia naţională adoptate în domeniul reglementat de prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. 20 Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acţiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 309 din 24 noiembrie 2009.
PRIM-MINISTRU VICTOR-VIOREL PONTA Contrasemnează: Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Daniel Constantin Ministrul sănătăţii, Vasile Cepoi Ministrul mediului şi pădurilor, Rovana Plumb Ministrul transporturilor şi infrastructurii, Ovidiu Ioan Silaghi Ministrul afacerilor europene, Leonard Orban Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice, Florin Georgescu
Bucureşti, 27 iunie 2012. Nr. 34. ANEXA 1 Teme de formare 1. Toată legislaţia în vigoare referitoare la pesticide şi la utilizarea acestora 2. Impactul existenţei pe piaţa din România a produselor de protecţie a plantelor contrafăcute/ilegale, riscurile pentru sănătate şi mediu reprezentate de acestea şi metodele de identificare a produselor de acest tip 3. Pericole şi riscuri asociate pesticidelor şi modalităţile de identificare şi control ale acestora, în special: a) riscurile pentru operatori, rezidenţi, trecători, persoane care intră în zonele tratate şi persoane care manipulează sau consumă produse tratate, precum şi modul în care aceste riscuri sunt agravate de factori precum fumatul; b) simptomele intoxicaţiilor cu pesticide şi măsurile de prim ajutor; c) riscurile pentru plantele-neţintă, pentru insectele folositoare, fauna sălbatică, biodiversitate şi mediu în general.
4. Noţiuni privind strategiile şi tehnicile de gestionare integrată a culturilor, principiile agriculturii ecologice, metodele biologice de luptă împotriva dăunătorilor; informaţii privind principiile generale, precum şi orientări specifice pentru anumite culturi sau sectoare cu privire la gestionarea integrată a dăunătorilor 5. Iniţiere în evaluarea comparativă la nivel de utilizator, pentru a ajuta utilizatorii profesionişti să aleagă, într-o situaţie dată, produsul cu cele mai puţine efecte secundare asupra sănătăţii umane, asupra organismelor-neţintă şi asupra mediului, dintre toate produsele autorizate, pentru a remedia o anumită problemă cu dăunătorii. 6. Măsuri menite să reducă la minimum riscurile pentru oameni, pentru organismele-neţintă şi pentru mediu: practici de lucru sigure pentru depozitarea, manipularea şi amestecarea pesticidelor, precum şi eliminarea ambalajelor goale, a altor materiale contaminate şi a surplusului de pesticide inclusiv amestecurile rămase în rezervor sub formă concentrată sau diluată; metode recomandate pentru a controla expunerea operatorului, cum ar fi echipamentul de protecţie individuală 7. Abordări bazate pe risc, care ţin seama de variabilele locale pentru bazinele hidrografice, precum clima, tipurile de sol şi de culturi, precum şi gradul de denivelare 8. Proceduri de pregătire a echipamentului de aplicare înainte de utilizare, mai ales pentru etalonare, şi pentru a face astfel încât funcţionarea acestuia să prezinte riscuri minime pentru sănătatea umană, speciile de floră şi faună-neţintă şi mediu 9. Utilizarea şi întreţinerea echipamentului de aplicare a pesticidelor şi tehnicile specifice de pulverizare ca de exemplu, pulverizarea volumelor mici şi duzele cu deviere mică, precum şi obiectivele controlului tehnic al pulverizatorilor în folosinţă şi metodele de ameliorare a calităţii pulverizării. Riscuri specifice legate de utilizarea echipamentelor de aplicare manuală a pesticidelor sau a pulverizatoarelor de spate şi măsurile relevante de gestionare a riscului 10. Măsuri de urgenţă pentru protejarea sănătăţii umane, a mediului şi a resurselor de apă în caz de deversare accidentală, contaminare şi condiţii meteorologice extreme care ar putea conduce la riscuri de percolare a pesticidelor 11. Interdicţiile în zonele protejate stabilite în conformitate cu art. 2^6, art. 5 alin. (1), (2) şi (5), art. 5^1 alin. (1) şi (5), art. 17 lit. a^2 ), precum şi art. 40 alin. (2) şi (3) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, care au transpus în legislaţia naţională art. 6 şi 7 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei 12. Monitorizarea stării de sănătate şi facilităţi de acces pentru a semnala orice incident sau incident bănuit 13. Păstrarea evidenţei utilizării pesticidelor, în conformitate cu legislaţia relevantă 14. Cunoştinţe minime despre legislaţia din domeniul chimicalelor privind: clasificarea, etichetarea, ambalarea acestora şi fişele tehnice cu date de securitate
ANEXA 2 Cerinţe în materie de sănătate, siguranţă şi protecţia mediului, legate de inspecţia echipamentului de aplicare a pesticidelor Inspecţia echipamentului de aplicare a pesticidelor acoperă toate aspectele importante în vederea atingerii unui înalt grad de siguranţă şi protecţie pentru sănătatea umană şi pentru mediu. Eficacitatea optimă a aplicării ar trebui asigurată printr-o bună operare a dispozitivelor şi a funcţiilor echipamentului pentru a garanta îndeplinirea următoarelor obiective: - Echipamentul de aplicare a pesticidelor trebuie să funcţioneze în mod fiabil şi să fie folosit în mod corespunzător, în scopul pentru care a fost conceput, pentru a garanta că pesticidele pot fi dozate şi distribuite cu exactitate. – Echipamentul trebuie să fie într-o stare de funcţionare care să permită cu uşurinţă umplerea şi golirea completă a acestuia în deplină siguranţă şi să prevină scurgerea pesticidelor. De asemenea, trebuie să permită curăţarea completă cu uşurinţă. În plus, trebuie să garanteze siguranţa operaţiilor şi să poată fi controlat şi oprit imediat din locul operatorului. Atunci când sunt necesare, reglările trebuie să fie simple, precise şi să poată fi reproduse.
Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită următoarelor elemente: 1. Elementele de transmisie Elementele de siguranţă ale arborelui de transmisie şi elementele de siguranţă ale conectorului la alimentarea electrică trebuie să se afle la locul lor şi în stare bună şi nimic nu trebuie să împiedice dispozitivele de protecţie sau orice piesă de transmisie mobilă ori rotativă să îşi îndeplinească funcţiile, astfel încât să se asigure protecţia operatorului.
2. Pompa Volumul pompei trebuie adaptat nevoilor echipamentului, iar pompa trebuie să funcţioneze corect pentru a garanta o rată de aplicare stabilă şi fiabilă. Pompa nu trebuie să aibă scurgeri.
3. Agitarea Dispozitivele de agitare trebuie să asigure o recirculare adecvată, astfel încât concentraţia să fie omogenă în tot amestecul de lichid pentru pulverizare din rezervor.
4. Rezervorul Rezervoarele, precum şi indicatoarele de nivel, dispozitivele de umplere, sitele şi filtrele, sistemele de golire şi de clătire, precum şi dispozitivele de amestecare trebuie să funcţioneze astfel încât să reducă la minimum deversarea accidentală, distribuirea neregulată a concentraţiei, expunerea operatorului şi depunerile din rezervor.
5. Sistemele de măsură, comandă şi reglare Toate dispozitivele de măsură, de pornire şi de oprire, de reglare a presiunii şi/sau a debitului trebuie să fie calibrate corespunzător şi să funcţioneze în mod corect şi nu trebuie să existe scurgeri. Controlul presiunii şi acţionarea dispozitivelor de reglare a presiunii trebuie să fie uşor de realizat în timpul aplicării. Dispozitivele de reglare a presiunii trebuie să îşi menţină o presiune de lucru constantă pentru un regim de funcţionare constant al pompei, pentru a garanta aplicarea unui volum constant.
6. Ţevile şi conductele Ţevile şi conductele trebuie să fie într-o stare bună pentru a evita perturbări ale debitului lichidelor sau deversări accidentale în caz de spargere. Nu trebuie să existe scurgeri la nivelul ţevilor şi conductelor atunci când echipamentul este utilizat la presiunea maximă de operare.
7. Filtrele În vederea evitării turbulenţelor şi a unei repartizări neomogene a conţinutului, filtrele trebuie să fie în stare bună, iar ţesătură acestora trebuie să corespundă mărimii duzelor din pulverizator. Sistemul de indicare a înfundării filtrelor trebuie să funcţioneze corect atunci când există.
8. Rampa - pentru echipamentul de pulverizare a pesticidelor prin intermediul unei rampe orizontale aflate aproape de cultura sau materialul care este tratat Rampa trebuie să fie în stare bună şi stabilă în toate direcţiile. Sistemele de fixare şi reglare, precum şi dispozitivele care permit amortizarea mişcărilor neintenţionate şi compensarea pantei trebuie să funcţioneze în mod corespunzător.
9. Duzele Duzele trebuie să funcţioneze corect, astfel încât să se evite orice scurgere în momentul opririi pulverizării. Pentru a asigura omogenitatea pulverizării, debitul fiecărei duze nu trebuie să devieze semnificativ faţă de debitul nominal indicat în tabelele furnizate de fabricant.
10. Distribuirea Distribuirea transversală şi verticală, în cazul aplicării pe culturile verticale, a amestecului de produse pentru pulverizare în zona vizată trebuie să se facă uniform, dacă este cazul.
11. Ventilatorul pentru echipamentul de pulverizare a pesticidelor cu flux de aer Ventilatorul trebuie să fie în stare bună şi să producă un curent de aer stabil şi fiabil.
ANEXA 3 Principiile generale ale gestionării integrate a dăunătorilor 1. Prevenirea apariţiei şi/sau eliminarea organismelor dăunătoare ar trebui să se realizeze sau să fie sprijinită prin intermediul mai multor metode şi, în special, prin: a) rotaţia culturilor; b) utilizarea unor tehnici de cultivare adecvate (de exemplu, tehnica semănatului tardiv, datele şi densităţile semănatului, subînsămânţarea, aratul de conservare, curăţarea şi însămânţarea directă); c) utilizarea, după caz, a varietăţilor rezistente/tolerante, precum şi a seminţelor şi a materialului săditor standard/certificat; d) utilizarea fertilizării echilibrate, a unor practici de stropire cu var şi de irigare/drenare; e) prevenirea răspândirii organismelor dăunătoare prin măsuri de igienă (de exemplu, prin curăţarea permanentă a maşinilor şi a echipamentului); f) protejarea şi răspândirea organismelor benefice importante (de exemplu, prin măsuri adecvate de protejare a plantelor sau prin utilizarea infrastructurilor ecologice înăuntrul şi în afara locurilor de producţie).
2. Organismele dăunătoare trebuie să fie monitorizate cu ajutorul unor metode şi instrumente adecvate, atunci când acestea sunt disponibile. Printre instrumentele adecvate ar trebui să se numere observaţiile efectuate în câmp, precum şi sistemele fiabile din punct de vedere ştiinţific pentru avertizare sonoră, prognoză şi diagnoză timpurie, atunci când este posibil, precum şi apelarea la consultanţă din partea unor profesionişti calificaţi. 3. Pe baza rezultatelor monitorizării, utilizatorul profesionist trebuie să decidă dacă şi când să aplice măsurile de protecţie a plantelor. Valorile-limită solide şi fiabile din punct de vedere ştiinţific sunt componente esenţiale în procesul de luare a deciziilor. Pentru organismele dăunătoare, valorile-limită stabilite pentru regiunea în cauză, zonele specifice, culturile şi condiţiile climaterice speciale trebuie luate în considerare înainte de aplicarea tratamentelor, atunci când acest lucru este posibil. 4. Metodele durabile biologice, fizice şi alte metode nechimice trebuie preferate metodelor chimice, dacă acestea asigură un control corespunzător al dăunătorilor. 5. Pesticidele aplicate trebuie să fie cât se poate de specifice pentru ţinta vizată şi trebuie să aibă efecte secundare minime asupra sănătăţii umane, asupra organismelor-neţintă şi asupra mediului. 6. Utilizatorul profesionist ar trebui să menţină utilizarea pesticidelor şi alte forme de intervenţie la nivelurile minime necesare, de exemplu, prin aplicarea unor doze reduse, prin frecvenţa redusă a aplicării sau prin aplicări parţiale, în condiţiile în care nivelul de risc pentru vegetaţie este acceptabil, iar acestea nu măresc riscul de dezvoltare a rezistenţei în cadrul populaţiilor de organisme dăunătoare. 7. Atunci când se cunoaşte riscul rezistenţei faţă de o măsură de protecţie a plantelor şi când nivelul populaţiei organismelor dăunătoare necesită aplicări repetate de pesticide pe culturi, ar trebui aplicate strategiile antirezistenţă disponibile, pentru menţinerea eficacităţii produselor. Aceasta ar putea include utilizarea pesticidelor multiple cu modalităţi diferite de acţiune. 8. Pe baza înregistrărilor referitoare la utilizarea pesticidelor şi a monitorizării organismelor dăunătoare, utilizatorul profesionist ar trebui să verifice reuşita măsurilor de protecţie a plantelor aplicate.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
