Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 204 din 23 noiembrie 2020 privind stabilirea unor măsuri de aplicare a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană şi din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, în materie de reglementare a dreptului de intrare şi şedere pe teritoriul României
EMITENT: Guvernul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1132 din 25 noiembrie 2020
Având în vedere invocarea la 29 martie 2017 de către Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, denumit în continuare Regatul Unit, a art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care a determinat iniţierea procesului de retragere a acestuia din Uniunea Europeană,
luând în considerare faptul că la 17 octombrie 2019 Consiliul European a aprobat versiunea revizuită a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană şi din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, denumit în continuare Acord de retragere, respectiv a Declaraţiei politice privind cadrul relaţiilor viitoare,
ţinând cont de faptul că la 21 octombrie 2019 Consiliul Uniunii Europene a adoptat decizia privind semnarea Acordului de retragere şi a aprobat decizia privind încheierea Acordului de retragere,
în considerarea faptului că la 1 februarie 2020 a intrat în vigoare Acordul de retragere ca o consecinţă directă a retragerii la data de 31 ianuarie 2020,
având în vedere că la data de 21 februarie 2020 Comisia Europeană a adoptat Decizia de implementare nr. 1.114 privind documentele ce vor fi emise de către statele membre conform art. 18 alin. (1) şi (4), precum şi art. 26 din Acordul de retragere,
ca urmare a declaraţiei oficiale a Regatului Unit de a refuza extinderea perioadei de tranziţie agreată în cadrul Acordului de retragere, perioada de tranziţie încheindu-se la data de 31 decembrie 2020,
ţinând seama de faptul că neadoptarea de măsuri imediate ar conduce la dificultăţi în ceea ce priveşte asigurarea continuităţii exerciţiului drepturilor cetăţenilor vizaţi, aspect care poate avea efecte negative inclusiv în planul relaţiilor bilaterale, având în vedere necesitatea protejării atât a cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul Regatului Unit, cât şi a cetăţenilor britanici aflaţi pe teritoriul României, în lipsa acestor măsuri statutul lor juridic putând fi afectat iremediabil şi nemijlocit,
în considerarea celor mai sus precizate, din perspectiva exigenţelor art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, motivarea urgenţei şi a situaţiei extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată este generată de lipsa unor instrumente legale şi a unor mecanisme adecvate care să permită punerea în aplicare a dispoziţiilor Acordului de retragere,
ţinând cont că nepromovarea în regim de urgenţă a prezentului act normativ poate conduce inclusiv la imposibilitatea onorării obligaţiilor României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, fapt care poate afecta relaţiile bilaterale cu partea britanică,
reţinându-se că, în cazul în care nu sunt acceptate măsurile propuse, nu se poate asigura predictibilitate pentru persoanele care beneficiază de drepturi în temeiul Acordului de retragere, astfel că acesta nu poate fi pus în aplicare în mod eficient şi în coordonatele stabilite de acesta, cu urmări directe asupra cetăţenilor, elemente care vizează interesul public general,
luând în considerare că în contextul arătat demersul nu poate fi amânat, existând riscul unor blocaje sau disfuncţionalităţi instituţionale, şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare impune adoptarea unor măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă,
în considerarea faptului că retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană constituie o situaţie extraordinară, complexă şi fără precedent, a cărei reglementare nu poate fi amânată şi care impune luarea, de îndată, a tuturor măsurilor necesare pentru protejarea cetăţenilor britanici, în lipsa acestor măsuri statutul juridic al acestora fiind afectat nemijlocit şi iremediabil, astfel că este necesară luarea unor măsuri urgente pentru prevenirea unor asemenea consecinţe,
în considerarea faptului că protejarea drepturilor cetăţenilor a constituit prioritatea principală a României şi a Uniunii Europene în cadrul procesului Brexit,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează unele măsuri de aplicare a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, denumit în continuare Acordul de retragere, în materie de reglementare a dreptului de intrare şi şedere pe teritoriul României.
ART. 2
Pentru scopul aplicării prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) beneficiar al art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, denumit în continuare beneficiar al art. 50 TUE - cetăţeanul britanic care se află în România şi continuă să îşi aibă reşedinţa pe teritoriul României după încheierea perioadei de tranziţie, membrii de familie ai acestuia care îl însoţesc sau care i se alătură ulterior încheierii perioadei de tranziţie în cazul în care aveau calitatea de membri de familie înainte de încheierea acesteia, precum şi copiii născuţi sau adoptaţi după încheierea perioadei de tranziţie;
b) membrii de familie ai cetăţeanului britanic beneficiar al art. 50 TUE, indiferent de cetăţenie, care îl însoţesc pe acesta în România - persoanele care se află în una dintre următoarele situaţii:
(i) soţul sau soţia cetăţeanului britanic beneficiar al art. 50 TUE;
(ii) descendenţii în linie directă, inclusiv cei adoptaţi, indiferent de cetăţenie, care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea cetăţeanului britanic beneficiar al art. 50 TUE, precum şi cei ai soţului/soţiei sau ai partenerului/partenerei;
(iii) ascendenţii în linie directă, indiferent de cetăţenie, care se află în întreţinerea cetăţeanului britanic beneficiar al art. 50 TUE, precum şi cei ai soţului/soţiei sau ai partenerului/partenerei;
(iv) partener - persoana care convieţuieşte cu cetăţeanul britanic, beneficiar al art. 50 TUE, dacă parteneriatul este înregistrat conform legii din statul de origine ori de provenienţă sau, în cazul în care parteneriatul nu este înregistrat, relaţia de convieţuire poate fi dovedită;
(v) persoană aflată în întreţinere - orice alt membru de familie, indiferent de cetăţenie, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la pct. (i)-(iv) şi care, în statul de origine ori de provenienţă, se află în întreţinerea sau gospodăreşte împreună cu cetăţeanul britanic, beneficiar al art. 50 TUE, ori se află în situaţia în care, din motive medicale grave, este necesară asistenţa personală a acestuia;
(vi) orice alt membru de familie, indiferent de cetăţenie, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la pct. (i)-(v) a cărui prezenţă pe teritoriul României este necesară cetăţeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE, pentru ca acesta să nu fie privat de un drept de şedere acordat în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă.
c) membrii de familie ai cetăţeanului britanic beneficiar al art. 50 TUE care se alătură ulterior încheierii perioadei de tranziţie - persoanele care se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. b) pct. (i)-(iv) şi (vi);
d) perioada de tranziţie - perioada prevăzută la art. 126 din Acordul de retragere;
e) lucrător frontalier - cetăţeanul britanic beneficiar al art. 50 TUE care nu are reşedinţa pe teritoriul României, încadrat în muncă pe teritoriul României înainte de încheierea perioadei de tranziţie şi care îşi continuă activitatea şi după încheierea acestei perioade.
CAP. II
Dispoziţii privind dreptul de şedere şi de intrare pe teritoriul României
SECŢIUNEA 1
Şederea pe teritoriul României
ART. 3
Prezenta ordonanţă de urgenţă utilizează termeni şi expresii având semnificaţiile prevăzute în cuprinsul Acordului de retragere, al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 4
Beneficiarii art. 50 TUE se bucură, pe teritoriul României, de drepturile prevăzute în Acordul de retragere.
ART. 5
(1) Beneficiarii art. 50 TUE au următoarele obligaţii:
a) să respecte legislaţia română pe timpul şederii în România;
b) să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei perioade;
c) să se supună controlului pentru trecerea frontierei de stat, potrivit legii;
d) să se supună, în condiţiile legii, controlului organelor de poliţie şi al celorlalte autorităţi publice competente în acest sens;
e) să declare, în termen de 30 de zile, la formaţiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care le-a acordat dreptul de şedere, următoarele:
(i) orice modificare intervenită în situaţia personală, în special schimbarea numelui, a cetăţeniei, a domiciliului sau reşedinţei, încheierea, desfacerea ori anularea căsătoriei, naşterea sau adopţia unui copil, decesul unui membru de familie aflat pe teritoriul României;
(ii) prelungirea valabilităţii sau schimbarea documentului de trecere a frontierei de stat
f) să solicite un nou permis de şedere în cazul în care îşi schimbă numele, cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa, odată cu declararea modificării intervenite în statutul personal;
g) să declare, în termen de 48 de ore, la organul de poliţie competent teritorial, furtul sau pierderea documentelor de trecere a frontierei de stat sau a documentelor de identitate.
(2) În cazul în care beneficiarii art. 50 TUE îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa, termenul prevăzut la alin. (1) lit. e) curge de la data stabilirii la noua adresă.
ART. 6
(1) Beneficiarilor art. 50 TUE care au obţinut dreptul de rezidenţă permanentă pe teritoriul României sau au fost înregistraţi pe teritoriul României în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la sfârşitul perioadei de tranziţie inclusiv, li se recunosc până la data de 31 decembrie 2021, inclusiv, documentele eliberate de către Inspectoratul General pentru Imigrări.
(2) Drepturile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă de care beneficiază membrii de familie se păstrează inclusiv după ce aceştia încetează a mai fi în întreţinerea cetăţeanului britanic beneficiar al art. 50 TUE, precum şi în eventualitatea decesului sau plecării cetăţeanului britanic beneficiar al art. 50 TUE de pe teritoriul României ori în caz de divorţ, de anulare a căsătoriei sau de încetare a parteneriatului.
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii privind dreptul de şedere temporară
ART. 7
(1) Beneficiarii art. 50 TUE care au intrat pe teritoriul României în perioada 1-31 decembrie 2020 pot solicita, în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în ţară, prelungirea dreptului de şedere temporară în România în temeiul Acordului de retragere şi al dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.
(2) Beneficiarii art. 50 TUE titulari ai unor documente de rezidenţă eliberate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară în România în temeiul Acordului de retragere şi al dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, începând cu 1 decembrie 2020 până cel târziu la data de 31 decembrie 2021.
(3) Dreptul de şedere temporară în România al beneficiarilor art. 50 TUE se prelungeşte dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) nu sunt semnalaţi de autorităţile competente că prezintă un pericol pentru apărarea şi securitatea naţională;
b) posedă document de trecere a frontierei de stat valabil, cu excepţia cazurilor în care acesta a expirat după intrarea în România şi, din motive independente de voinţa persoanei în cauză, respectivul document nu a putut fi prelungit;
c) fac dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit şi locuiesc efectiv la adresa la care declară că au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României;
d) fac dovada că deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii de familie, cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România.
(4) Cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară al beneficiarilor art. 50 TUE va fi însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie, de o asigurare de sănătate valabilă, de dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit la adresa la care declară că are reşedinţa pe teritoriul României, de dovada mijloacelor de întreţinere, precum şi, după caz, de unul dintre următoarele documente:
a) dovada legăturii de rudenie în cazul membrilor de familie;
b) documente emise de autorităţile din statul de cetăţenie sau de rezidenţă prin care se face dovada că membrul de familie al cetăţeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE, se află în întreţinerea sau gospodăreşte împreună cu acesta sau se află în situaţia în care, din motive medicale grave, este necesară asistenţa personală a acestuia;
c) documentul prin care se atestă faptul că relaţia de parteneriat cu cetăţeanul britanic, beneficiar al art. 50 TUE, a fost înregistrată în cazul parteneriatului înregistrat sau documente care să ateste faptul că persoana în cauză are o relaţie de convieţuire de lungă durată cu acesta, în cazul parteneriatului neînregistrat;
d) documente din care să rezulte că prezenţa pe teritoriul României a membrului de familie al cetăţeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE, este necesară acestuia din urmă pentru a nu fi privat de un drept de şedere acordat în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă.
(5) Dovada mijloacelor de întreţinere poate fi făcută cu adeverinţă de salariu, talon de pensie, declaraţie unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, extras de cont bancar ori alte documente echivalente. În cazul studenţilor, dovada mijloacelor de întreţinere se poate face printr-o declaraţie pe propria răspundere.
ART. 8
(1) Membrii de familie prevăzuţi la art. 2 lit. c) care se alătură cetăţeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE, începând cu data de 1 ianuarie 2021 până la 30 septembrie 2021 pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară în România până la data de 31 decembrie 2021.
(2) Membrii de familie prevăzuţi la art. 2 lit. c) care se alătură cetăţeanului britanic, beneficiar al art. 50 TUE, începând cu data de 1 octombrie 2021, au obligaţia de a solicita prelungirea dreptului de şedere, în termen de maximum 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.
(3) Dreptul de şedere temporară în România a membrilor de familie prevăzuţi la art. 2 lit. c) se prelungeşte dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (3).
(4) Dreptul de şedere temporară prevăzut la alin. (3) se prelungeşte individual, pentru fiecare membru de familie.
(5) Cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară va fi însoţită de documentele prevăzute la art. 7 alin. (4).
(6) Dovada mijloacelor de întreţinere poate fi făcută cu documentele prevăzute la art. 7 alin. (5).
ART. 9
(1) În cazul în care, pe baza documentelor depuse de beneficiarul art. 50 TUE, Inspectoratul General pentru Imigrări constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute pentru prelungirea dreptului de şedere temporară, solicită ca, într-un termen considerat necesar de beneficiarul art. 50 TUE, dar nu mai mare de 30 de zile, să prezinte eventualele documente care mai sunt necesare în vederea soluţionării cererii. Dacă după termenul stabilit se constată în continuare că nu sunt îndeplinite condiţiile, Inspectoratul General pentru Imigrări emite decizie de refuz al eliberării permisului de şedere temporară, care conţine motivele care au stat la baza acestei decizii, instanţa competentă şi termenul în care măsura poate fi atacată.
(2) Împotriva refuzului eliberării permisului de şedere temporară se poate face acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă.
(3) Termenul în care beneficiarul art. 50 TUE trebuie să părăsească teritoriul României este de o lună de la data comunicării deciziei de refuz al eliberării permisului de şedere temporară, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, cu excepţia cazurilor în care se constată că beneficiarul art. 50 TUE trebuie să părăsească teritoriul României de îndată ori într-un termen mai scurt, în scopul evitării unui risc iminent şi grav la adresa securităţii naţionale.
(4) Instanţa care judecă acţiunea introdusă împotriva unei decizii de refuz al eliberării permisului de şedere temporară analizează legalitatea deciziei, precum şi faptele şi circumstanţele care justifică măsura dispusă.
(5) Deciziile de refuz al eliberării permisului de şedere temporară, al căror termen de părăsire a teritoriului României nu a fost respectat şi cele prin care se dispune părăsirea de îndată a teritoriului României se pun în executare prin escortarea persoanei în cauză până la frontieră sau până în ţara de origine de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări.
(6) Dacă escortarea prevăzută la alin. (5) nu se poate efectua în termen de 24 de ore, Inspectoratul General pentru Imigrări poate solicita luarea în custodie publică a persoanei în cauză, aplicându-se în mod corespunzător prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică şi, după caz, la tolerarea rămânerii pe teritoriul României.
(7) Beneficiarii art. 50 TUE care se află sub efectul unei decizii de refuz al eliberării permisului de şedere temporară, identificaţi pe teritoriul României după executarea voluntară sau în condiţiile alin. (5), sunt escortaţi până la frontieră sau până în ţara de origine de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări, concomitent cu sesizarea organelor de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 262 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
(8) Decizia de refuz al eliberării permisului de şedere temporară se comunică beneficiarului art. 50 TUE de către:
a) Inspectoratul General pentru Imigrări sau de formaţiunile sale teritoriale prin remiterea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana este prezentă pe teritoriul României, sau prin trimiterea prin poştă, cu confirmare de primire, la adresa la care aceasta a declarat că locuieşte, atunci când persoana nu este prezentă;
b) Poliţia de Frontieră Română, prin înmânarea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana se prezintă la frontieră cu scopul de a intra pe teritoriul României.
(9) Dispoziţiile art. 28 alin. (5) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
ART. 10
(1) Dreptul de şedere temporară al beneficiarilor art. 50 TUE încetează atunci când se constată că aceştia prezintă pericol pentru securitatea naţională.
(2) Decizia de încetare a dreptului de şedere temporară, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, trebuie să conţină prezentarea precisă şi completă a tuturor motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza dispunerii unei astfel de măsuri, implicaţiile acesteia pentru persoana în cauză, informaţii privind instanţa unde poate fi atacată decizia, termenul de introducere a acţiunii şi termenul în care beneficiarul art. 50 TUE trebuie să părăsească teritoriul României.
(3) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(7) şi (9) din prezenta ordonanţă de urgenţă şi ale art. 29^1 alin. (1), (2) şi (4)-(8) şi art. 29^2, 30, 31, 31^1, 32 şi 33^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. Ulterior încheierii perioadei de tranziţie, comunicarea deciziei de încetare a dreptului de şedere temporară se realizează potrivit art. 9 alin. (8) din prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. 11
(1) Inspectoratul General pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de şedere temporară în România, dacă ulterior obţinerii acestuia se constată că:
a) la data prelungirii dreptului de şedere temporară, calitatea de beneficiar al art. 50 TUE a fost dovedită prin folosirea de informaţii false, documente false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale;
b) dreptul de şedere temporară a fost obţinut în baza unei căsătorii de convenienţă, constatată în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau în baza unui parteneriat, dacă acesta a fost încheiat ori este declarat cu scopul de a beneficia de drept de şedere pe teritoriul României;
c) dreptul de rezidenţă, obţinut în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost înregistrat în baza unui parteneriat încheiat ori declarat cu scopul de a beneficia de drept de şedere pe teritoriul României.
(2) Permisul de şedere temporară se anulează la data luării deciziei prevăzute la alin. (1) şi se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoştinţa persoanei în cauză.
(3) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(9) se aplică în mod corespunzător.
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii privind dreptul de şedere permanentă
ART. 12
(1) Beneficiarilor art. 50 TUE care au obţinut până la data de 31 decembrie 2020 dreptul de rezidenţă permanentă pe teritoriul României în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, li se recunoaşte în continuare acest drept, dacă solicită eliberarea permisului de şedere permanentă până la data de 31 decembrie 2021 inclusiv, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 7 alin. (3) lit. a)-c).
(2) Cererea de eliberare a permisului de şedere permanentă va fi însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie, certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din statul de domiciliu sau de reşedinţă, precum şi de dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit la adresa la care declară că are reşedinţa pe teritoriul României.
ART. 13
(1) Dreptul de şedere permanentă se recunoaşte, la cerere, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, pe perioadă nedeterminată, persoanelor prevăzute la art. 7 şi 8 care, la data soluţionării cererii, sunt titulari ai unui drept de şedere temporară pe teritoriul României şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au avut drept de şedere temporară pe teritoriul României în mod continuu în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, iar în această perioadă împotriva acestora nu a fost dispusă nicio măsură de îndepărtare de pe teritoriul naţional;
b) fac dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere la nivelul venitului minim garantat în România;
c) fac dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, în condiţiile legii;
d) nu prezintă pericol pentru securitatea naţională;
e) nu constituie o ameninţare la adresa ordinii publice. Condiţia se consideră îndeplinită dacă străinul nu a săvârşit, cu intenţie, infracţiuni pe teritoriul României pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani.
(2) Dovada mijloacelor de întreţinere poate fi făcută cu documentele prevăzute la art. 7 alin. (5).
(3) Minorii pot obţine drept de şedere permanentă fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi numai dacă unul sau ambii părinţi sunt titulari ai unui drept de şedere permanentă pe teritoriul României. În cazul în care numai unul dintre părinţi este titular al unui drept de şedere permanentă pe teritoriul României, este necesar consimţământul celuilalt părinte, exprimat în formă autentică.
(4) La stabilirea continuităţii perioadei de şedere temporară nu sunt considerate întreruperi:
a) absenţele temporare de pe teritoriul României care nu depăşesc 6 luni în decurs de un an;
b) absenţa de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu;
c) absenţa de pe teritoriul României pentru motive întemeiate, precum starea de graviditate şi de naştere, boală gravă, participarea la programe de învăţământ sau pregătire profesională ori mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau o ţară terţă, pentru o perioadă de maximum 12 luni consecutive;
d) perioada în care a fost executată o pedeapsă privativă de libertate pe teritoriul României, mai mică de 6 luni.
(5) Dovada continuităţii şederii temporare pe teritoriul României prevăzută la alin. (1) lit. a) cade în sarcina solicitantului şi poate fi făcută prin orice mijloc de probă.
(6) Acordarea dreptului de şedere permanentă se efectuează cu scutire de la plata taxei prevăzute în anexă la lit. B pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea anumitor servicii publice şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora pe teritoriul României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 89/1993, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 14
(1) În cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, Inspectoratul General pentru Imigrări comunică în scris refuzul eliberării permisului de şedere permanentă, şi motivele care au stat la baza acestei decizii, indicându-se instanţa competentă şi termenul în care decizia de refuz poate fi atacată.
(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate formula acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă.
(3) Instanţa care judecă acţiunea introdusă împotriva unei decizii de refuz al eliberării permisului de şedere permanentă analizează legalitatea deciziei, precum şi faptele şi circumstanţele care justifică măsura dispusă.
(4) Comunicarea deciziei de refuz al eliberării permisului de şedere permanentă prevăzută la alin. (1) se realizează prin remiterea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana este prezentă pe teritoriul României, sau prin trimiterea prin poştă, cu confirmare de primire, la adresa la care aceasta a declarat că locuieşte, atunci când persoana nu este prezentă.
ART. 15
(1) Dreptul de şedere permanentă încetează în una dintre următoarele situaţii:
a) persoana prezintă pericol pentru securitatea naţională;
b) persoana absentează de pe teritoriul României pe o perioadă mai mare de 5 ani consecutivi.
(2) Pentru situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(8) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi cele ale art. 28 alin. (5) lit. a) şi b), art. 29^1 alin. (1), (2) şi (4)-(8) şi art. 29^2, 30, 31, 31^1, 32 şi 33^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(3) Pentru situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), în termen de 30 de zile de la încetarea dreptului de şedere permanentă, beneficiarul art. 50 TUE poate solicita Inspectoratului General pentru Imigrări sau formaţiunilor sale teritoriale acordarea dreptului de şedere temporară, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(4) Dreptul de şedere permanentă încetează inclusiv în situaţia în care persoana formulează o cerere în acest sens. În termen de 30 de zile de la încetarea dreptului de şedere permanentă, beneficiarul art. 50 TUE poate solicita Inspectoratului General pentru Imigrări sau formaţiunilor sale teritoriale acordarea dreptului de şedere temporară, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 16
(1) Inspectoratul General pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de şedere permanentă, dacă ulterior recunoaşterii acestuia se constată că:
a) la data obţinerii acestui drept, calitatea de beneficiar al art. 50 TUE a fost dovedită prin folosirea de informaţii false, documente false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale;
b) dreptul de şedere temporară a fost obţinut în baza unei căsătorii de convenienţă, constatată în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau în baza unui parteneriat, dacă acesta a fost încheiat ori este declarat cu scopul de a beneficia de drept de şedere pe teritoriul României;
c) dreptul de rezidenţă, obţinut în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost înregistrat în baza unui parteneriat încheiat ori declarat cu scopul de a beneficia de drept de şedere pe teritoriul României.
(2) Permisul de şedere permanentă se anulează la data luării deciziei prevăzute la alin. (1) şi se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoştinţa persoanei în cauză.
(3) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(8) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi ale art. 28 alin. (5) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii privind cererile de prelungire a dreptului de şedere temporară, de recunoaştere a dreptului de şedere permanentă şi permisele de şedere eliberate
ART. 17
(1) Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporară, precum şi cele de recunoaştere a dreptului de şedere permanentă se depun personal de către solicitanţi.
(2) Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporară, precum şi cele de recunoaştere a dreptului de şedere permanentă se soluţionează de către formaţiunile competente teritorial ale Inspectoratului General pentru Imigrări în termen de 30 de zile de la data depunerii acestora. În cazul în care pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de prelungire a dreptului de şedere temporară sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererilor poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.
(3) În situaţia continuării şederii pe teritoriul României, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea valabilităţii permisului de şedere temporară, titularul este obligat să se prezinte la formaţiunea competentă teritorial a Inspectoratului General pentru Imigrări, în vederea eliberării unui nou permis de şedere temporară.
(4) Cu cel puţin 30 de zile înaintea expirării perioadei de valabilitate, titularul permisului de şedere permanentă este obligat să se prezinte la formaţiunea competentă teritorial a Inspectoratului General pentru Imigrări, în vederea preschimbării documentului.
(5) La depunerea cererilor prevăzute la alin. (1), Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează solicitanţilor o dovadă care atestă depunerea cererii, dovadă care conţine informaţii privind faptul că solicitantul beneficiază de drepturile prevăzute de Acordul de retragere, până la adoptarea deciziei finale cu privire la cererea sa.
ART. 18
(1) Prelungirea dreptului de şedere temporară în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se efectuează cu scutire de la plata taxei prevăzute în anexă la lit. B pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1992, aprobată cu modificări prin Legea nr. 89/1993, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Permisele de şedere se eliberează cu scutire de la plata costului permisului de şedere şi conţin menţiunea „articol 50 TUE“. La rubrica „observaţii“ se înscrie menţiunea „art. 18 (1) din WA“, prin „WA“ înţelegându-se Acordul de retragere.
(3) Valabilitatea permiselor de şedere temporară este de 5 ani de la data emiterii.
(4) Valabilitatea permiselor de şedere permanentă este de 10 ani de la data emiterii, cu excepţia celor care se eliberează persoanelor cu vârsta de până la 14 ani, a căror valabilitate este de 5 ani de la data emiterii.
(5) Forma şi conţinutul permiselor de şedere se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 19
Fiecărui beneficiar al art. 50 TUE căruia i s-a prelungit dreptul de şedere temporară sau i s-a recunoscut dreptul de şedere permanentă pe teritoriul României i se atribuie sau i se menţine, în cazul în care a fost atribuit deja, de către Inspectoratul General pentru Imigrări un cod numeric personal, care se înscrie în permisul de şedere.
ART. 20
(1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la permisele de şedere temporară şi permisele de şedere permanentă eliberate beneficiarilor art. 50 TUE se completează cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la permisele de şedere temporară şi permisele de şedere pe termen lung.
(2) Prevederile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică beneficiarilor art. 50 TUE, în mod corespunzător.
SECŢIUNEA a 5-a
Dispoziţii privind lucrătorii frontalieri şi membrii de familie ai acestora
ART. 21
(1) Lucrătorii frontalieri se bucură, pe teritoriul României, de drepturile prevăzute în Acordul de retragere.
(2) Lucrătorii frontalieri au obligaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1).
(3) Permisul pentru lucrătorii frontalieri, eliberat în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, reprezintă documentul care dă dreptul de intrare şi ieşire în/din România cetăţeanului britanic beneficiar al art. 50 TUE încadrat în muncă pe teritoriul României.
(4) În perioada de valabilitate a permisului pentru lucrătorii frontalieri, şederea lucrătorilor frontalieri este considerată legală. Această perioadă de şedere nu reprezintă şedere temporară în sensul art. 13 alin. (1).
(5) Lucrătorii frontalieri pot solicita, începând cu data de 1 ianuarie 2021, eliberarea permisului pentru lucrătorii frontalieri în temeiul Acordului de retragere şi al dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.
(6) Cererile de eliberare a permisului pentru lucrătorii frontalieri se depun personal de către lucrătorii frontalieri la sediul formaţiunii competente teritorial a Inspectoratului General pentru Imigrări pe a cărei rază de competenţă lucrătorul frontalier îşi desfăşoară activitatea.
(7) Permisul pentru lucrătorii frontalieri se eliberează dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) nu sunt semnalaţi de autorităţile competente că prezintă un pericol pentru apărarea şi securitatea naţională;
b) posedă document de trecere a frontierei de stat valabil, cu excepţia cazurilor în care acesta a expirat după intrarea în România şi, din motive independente de voinţa persoanei în cauză, respectivul document nu a putut fi prelungit;
c) posedă un contract de muncă, valabil, încheiat în condiţiile legii, pe teritoriul României.
(8) Cererea de eliberare a permisului pentru lucrătorii frontalieri va fi însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie, precum şi de copia contractului de muncă.
(9) Cererile de eliberare a permisului pentru lucrătorii frontalieri se soluţionează de către formaţiunile competente teritorial ale Inspectoratului General pentru Imigrări în termen de 30 de zile de la data depunerii acestora.
(10) Titularul permisului pentru lucrătorii frontalieri este obligat să se prezinte la formaţiunea competentă teritorial a Inspectoratului General pentru Imigrări cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea valabilităţii permisului, în vederea eliberării unui nou document.
(11) Permisele pentru lucrătorii frontalieri se eliberează cu scutire de la plata costului permisului. La rubrica „observaţii“ se înscriu menţiunile „art. 26 din WA“, prin „WA“ înţelegându-se Acordul de retragere. La rubrica „tipul permisului’’ se înscrie menţiunea „Articol 50 TUE - Lucrător frontalier“.
(12) Valabilitatea permisului pentru lucrătorii frontalieri este egală cu valabilitatea contractului de muncă, dar nu mai mult de 5 ani.
(13) Forma şi conţinutul permisului pentru lucrătorii frontalieri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(14) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(8), art. 10 şi art. 11 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi ale art. 8 şi art. 28 alin. (5) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică lucrătorilor frontalieri, în mod corespunzător.
ART. 22
Membrilor de familie ai lucrătorilor frontalieri care au reşedinţa pe teritoriul României sau care îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul României ulterior încheierii perioadei de tranziţie li se aplică în mod corespunzător prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la membrii de familie ai beneficiarului art. 50 TUE.
SECŢIUNEA a 6-a
Contravenţii
ART. 23
(1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) neîndeplinirea de către beneficiarii art. 50 TUE a obligaţiei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) de a părăsi teritoriul României după data la care încetează dreptul de şedere în România, respectiv după încetarea valabilităţii permisului pentru lucrătorii frontalieri;
b) nedeclararea de către beneficiarii art. 50 TUE a informaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. e) şi f);
c) nerespectarea de către beneficiarii art. 50 TUE a obligaţiei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. g);
d) nedepunerea de către beneficiarii art. 50 TUE a solicitării de prelungire a dreptului de şedere pe teritoriul României în termenele prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 17 alin. (3), respectiv de eliberare a permisului pentru lucrătorii frontalieri în termenul prevăzut la art. 21 alin. (10);
e) nerespectarea de către beneficiarii art. 50 TUE a obligaţiei prevăzute la art. 17 alin. (4).
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 500 lei.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către ofiţerii şi agenţii de poliţie anume desemnaţi din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări şi al Poliţiei de Frontieră Române.
(4) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
SECŢIUNEA a 7-a
Dispoziţii privind intrarea în România în scopul alăturării ulterioare
ART. 24
(1) Pentru aplicarea dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol, membrii de familie ai cetăţeanului britanic beneficiar al art. 50 TUE, care se alătură ulterior încheierii perioadei de tranziţie, sunt persoanele care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. e), alin. (3) şi (4) din Acordul de retragere.
(2) Pentru intrarea în România în scopul obţinerii dreptului de şedere temporară şi a noului statut, membrii de familie ai beneficiarului art. 50 TUE, prevăzuţi la alin. (1), care se alătură cetăţeanului britanic beneficiar al art. 50 TUE, ulterior încheierii perioadei de tranziţie, pot obţine o viză de intrare care se eliberează gratuit, în cel mai scurt termen şi pe baza unei proceduri accelerate, dacă nu sunt exoneraţi de această obligaţie potrivit convenţiilor internaţionale la care România este parte, actelor normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize sau actelor juridice legislative ale Uniunii Europene prin care se exceptează de la obligativitatea obţinerii vizelor.
(3) Viza prevăzută la alin. (2) se acordă, la cerere, cu şedere autorizată pentru o perioadă de 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere pe teritoriul României, cu multiple intrări şi cu valabilitate de un an.
(4) La cererea de viză, fiecare solicitant va prezenta următoarele documente:
a) un document de trecere a frontierei de stat valabil şi acceptat de statul român;
b) copia permisului de şedere al beneficiarului art. 50 TUE a cărui calitate o invocă, împreună cu o declaraţie autentificată a acestuia care va indica faptul că relaţia de familie sau de parteneriat invocată este actuală, faptul că este de acord ca solicitantul să i se alăture, precum şi menţiuni privind reşedinţa din România a solicitantului;
c) orice dovadă privind motivul pentru care nu a solicitat înregistrarea ca beneficiar al art. 50 TUE în calitate de membru de familie în termenul prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă;
d) documentele justificative necesare înregistrării noului statut, astfel cum sunt prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. m) din Acordul de retragere, care să facă dovada continuităţii relaţiei de familie sau de parteneriat la momentul solicitării vizei.
(5) Viza se eliberează de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, cu aprobarea prealabilă a Centrului Naţional de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, după obţinerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrări.
(6) Avizul prevăzut la alin. (5) se emite în termen de 7 zile lucrătoare de la data solicitării Centrului Naţional de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cu posibilitatea prelungirii cu până la 7 zile lucrătoare, în cazuri temeinic justificate şi constată calitatea persoanei căreia i se alătură solicitantul vizei ca fiind beneficiar al Acordului de retragere, precum şi îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) solicitantul şi beneficiarul art. 50 TUE căruia acesta i se alătură nu constituie o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru apărarea şi securitatea naţională, ordinea şi sănătatea publică;
b) solicitantul şi beneficiarul art. 50 TUE căruia acesta i se alătură nu se află sub efectul uneia dintre măsurile de restrângere a dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României, altor state membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi al statelor părţi la Acordul privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnat la Schengen la 14 iunie 1985.
(7) Viza se eliberează doar dacă sunt îndeplinite toate condiţiile stabilite în prezentul articol.
(8) La rubrica „observaţii“ a autocolantului de viză aferent vizei eliberate în baza prezentului articol se înscrie menţiunea „Membru familie beneficiar art. 50 TUE“.
(9) Refuzul eliberării vizei se comunică în scris, alături de motivele care au stat la baza acestei decizii. Împotriva refuzului eliberării vizei se poate formula acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă.
(10) Pentru nerespectarea obligaţiei stabilite la art. 18 alin. (1) lit. b) din Acordul de retragere, de a solicita prelungirea dreptului de şedere la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, după intrarea în România, din motive imputabile solicitantului, posesorul vizei obţinute în baza prezentului articol nu va mai beneficia de procedura de eliberare a unei vize în baza Acordului de retragere şi a prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 25
Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1 decembrie 2020.
PRIM-MINISTRU
LUDOVIC ORBAN
Contrasemnează:
Ministrul afacerilor interne,
Marcel Ion Vela
Ministrul afacerilor externe,
Bogdan Lucian Aurescu
Ministrul finanţelor publice,
Vasile-Florin Cîţu
Bucureşti, 23 noiembrie 2020.
Nr. 204.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect: