Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 15 din 28 februarie 2024 privind administratorii de credite şi cumpărătorii de credite, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind contractele de credit pentru consumatori
EMITENT: Guvernul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 188 din 7 martie 2024
Având în vedere că prezenta reglementare contribuie la creşterea pieţei unice privind administratorii de credite şi cumpărătorii de credite atât în beneficiul consumatorilor, cât şi al întreprinderilor, normele vor reduce nesiguranţa cu care se confruntă întreprinderile şi consumatorii din cauza complexităţii cadrului juridic, astfel consumatorii beneficiind de o protecţie mai mare cu privire la administrarea creditelor lor.
Pentru a se evita o reducere a protecţiei debitorului şi pentru a promova încrederea acestuia, reglementarea se asigură de faptul că administratorii de credite, persoanele care posedă o deţinere calificată în cadrul administratorului de credite şi membrii organului de conducere sau administrativ al acestuia nu au înscrise în cazierul judiciar infracţiuni contra patrimoniului, infracţiuni privind activităţi financiare, spălarea banilor, fraudă sau infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii şi nu fac obiectul unei proceduri de insolvenţă şi nici nu au fost declaraţi anterior în stare de faliment.
Pentru protejarea debitorilor, reglementarea se asigură de faptul că administratorii de credite şi cumpărătorii de credite acţionează întotdeauna cu bună-credinţă, tratează în mod echitabil debitorii şi le respectă dreptul la viaţă privată. Aceştia nu au voie să hărţuiască debitorii şi nici să le ofere informaţii înşelătoare. De asemenea, înainte de prima colectare a datoriilor şi ori de câte ori debitorii solicită acest lucru, aceştia vor furniza debitorilor informaţii privind cesiunea care a avut loc, identitatea şi datele de contact ale cumpărătorului de credite şi ale administratorului de credite, în cazul în care acesta este desemnat, precum şi informaţii privind sumele datorate de debitor şi o declaraţie conform căreia continuă să se aplice toate dispoziţiile relevante din dreptul Uniunii Europene şi din dreptul intern.
Reglementarea stabileşte obligaţia cumpărătorilor de credite care execută direct contractul de credit cumpărat de a respecta legile aplicabile contractului de credit, inclusiv normele privind protecţia consumatorilor aplicabile debitorului.
Luând în considerare Dosarul EUP(2023)10426, deschis de către Comisia Europeană cu privire la transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi aRegulamentului (UE) nr. 1.093/2010,
ca urmare a solicitării suplimentare de informaţii în Dosarul EU Pilot EUP(2023)10426 deschis de către Comisia Europeană cu privire la o posibilă încălcare a Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, la momentul transpunerii acesteia prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2023, cu modificările ulterioare, România s-a angajat să modifice anumite prevederi din actul normativ intern în concordanţă cu textul actului normativ european, astfel încât Dosarul EUP(2023)10426 să poată fi închis.
Pentru a se evita posibilitatea declanşării procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României,
luând în considerare toate aceste aspecte şi având în vedere interesul public generat de stabilirea unui cadru legal care să ofere certitudine juridică, de natură să crească încrederea consumatorilor debitori şi a întreprinderilor, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public general şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. 1
Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadru comun şi cerinţe comune referitoare la:
a) administratorii de credite care, acţionând în numele unui cumpărător de credite, administrează drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituţie de credit stabilită în Uniunea Europeană sau administrează contractul de credit neperformant în sine;
b) cumpărătorii de credite care achiziţionează drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituţie de credit stabilită în Uniunea Europeană sau care achiziţionează contractul de credit neperformant în sine.
ART. 2
(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică:
a) administratorilor de credite care acţionează în numele unui cumpărător de credite în ceea ce priveşte drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituţie de credit stabilită în Uniunea Europeană în conformitate cu prevederile legale din Uniunea Europeană şi cu prevederile legale naţionale sau în ceea ce priveşte contractul de credit neperformant în sine;
b) cumpărătorilor de credite care achiziţionează drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituţie de credit stabilită în Uniunea Europeană în conformitate cu prevederile legale din Uniunea Europeană şi cu prevederile legale naţionale sau care achiziţionează contractul de credit neperformant în sine.
(2) În ceea ce priveşte contractele de credit care intră în domeniul său de aplicare, prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică cu respectarea principiului libertăţii contractuale din dreptul civil în ceea ce priveşte cesiunea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau a contractului de credit în sine, a protecţiei acordate consumatorilor sau debitorilor în temeiul, în special, al Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I), al Regulamentului (UE) nr. 1.215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, a prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări prin Legea nr. 134/2023, cu modificările ulterioare, sau în temeiul altor prevederi legale relevante ale Uniunii Europene şi din legislaţia naţională referitoare la protecţia consumatorilor şi la drepturile debitorilor.
(3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică cu respectarea restricţiilor impuse de prevederile legale naţionale referitoare la cesiunea drepturilor unui creditor, inclusiv în ceea ce priveşte obţinerea prealabilă a acordului debitorului cedat, ce decurg dintr-un contract de credit neperformant care nu este restant sau a cărui scadenţă nu a depăşit 90 de zile sau care nu este reziliat în conformitate cu prevederile legale naţionale sau a celor referitoare la cesiunea contractului de credit neperformant în sine.
(4) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică cu respectarea cerinţelor prevederilor legale naţionale referitoare la administrarea drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau la administrarea contractului de credit în sine, atunci când cumpărătorul de credite este o entitate special constituită în scopul securitizării, în sensul definiţiei prevăzute la art. 2 pct. 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 şi (UE) nr. 648/2012, în măsura în care prevederile legale naţionale în cauză:
a) asigură nivelul de protecţie a consumatorilor prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă;
b) oferă garanţia că autoritatea competentă primeşte informaţiile necesare din partea administratorilor de credite.
(5) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică în cazul:
a) administrării drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau administrării contractului de credit în sine, efectuată de:
(i) o instituţie de credit stabilită în Uniunea Europeană;
(ii) un administrator de fonduri de investiţii alternative, denumit în continuare AFIA, autorizat sau înregistrat potrivit dispoziţiilor Legii nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările şi completările ulterioare, sau o societate de administrare sau o societate de investiţii autorizată potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cu condiţia ca societatea de investiţii să nu fi desemnat o societate de administrare în temeiul Legii nr. 74/2015 în numele fondului pe care îl administrează;
(iii) o instituţie financiară nebancară care face obiectul supravegherii de către o autoritate competentă potrivit dispoziţiilor art. 89 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările şi completările ulterioare sau cu prevederile art. 128 şi 129 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016, aprobată cu modificări prin Legea nr. 134/2023, cu modificările ulterioare, şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când desfăşoară activităţi la nivel naţional;
b) administrării drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit care nu a fost emis de o instituţie de credit stabilită în Uniunea Europeană sau administrării contractului de credit în sine, cu excepţia cazului în care drepturile creditorului ce decurg din contractul de credit sau contractul de credit în sine sunt înlocuite cu un contract de credit emis de o astfel de instituţie de credit;
c) achiziţionării drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine de către o instituţie de credit stabilită în Uniunea Europeană;
d) cesiunii drepturilor unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau a contractului de credit în sine, în cazul în care cesiunea are loc înainte de data prevăzută la art. 31 alin. (2).
ART. 3
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
1. activităţi de administrare a creditelor - una sau mai multe dintre următoarele activităţi:
a) colectarea sau recuperarea de la debitor a oricăror plăţi datorate legate de drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau de contractul de credit în sine;
b) renegocierea cu debitorul a oricăror termene şi condiţii legate de drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau de contractul de credit în sine, în conformitate cu instrucţiunile date de cumpărătorul de credite, în cazul în care administratorul de credite nu este un intermediar de credite, în sensul definiţiei prevăzute la art. 7 pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările şi completările ulterioare, sau al celei prevăzute la art. 3 pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016, aprobată cu modificări prin Legea nr. 134/2023, cu modificările ulterioare;
c) gestionarea oricăror plângeri legate de drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau legate de contractul de credit în sine;
d) informarea debitorului în legătură cu orice modificare adusă ratelor dobânzii sau costurilor sau plăţilor datorate legate de drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit sau de contractul de credit în sine;
2. administrator de credite - o persoană juridică care, în cadrul activităţii sale, în numele unui cumpărător de credite, administrează şi execută drepturile şi obligaţiile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau contractul de credit neperformant în sine şi care desfăşoară cel puţin una sau mai multe activităţi de administrare a creditelor;
3. consumator - o persoană fizică care, în contractele de credit reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă, acţionează în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, de afaceri sau profesională;
4. contract de administrare a creditelor - un contract scris încheiat între un cumpărător de credite şi un administrator de credite referitor la serviciile ce urmează a fi furnizate de administratorul de credite în numele cumpărătorului de credite;
5. contract de credit - un contract, astfel cum a fost încheiat iniţial, modificat sau înlocuit, prin care o instituţie de credit acordă un credit sub formă de amânare la plată, de împrumut sau sub forma altor facilităţi financiare similare;
6. contract de credit neperformant - un contract de credit care este clasificat drept expunere neperformantă potrivit dispoziţiilor art. 47a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;
7. creditor - o instituţie de credit care a acordat un credit sau un cumpărător de credite;
8. cumpărător de credite - orice persoană fizică autorizată sau juridică, alta decât o instituţie de credit, care achiziţionează drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau contractul de credit neperformant în sine în cursul exercitării activităţii sale comerciale, de afaceri sau profesionale, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile;
9. debitor - o persoană juridică sau fizică care a încheiat un contract de credit cu o instituţie de credit, inclusiv moştenitorul legal sau cesionarul acesteia;
10. furnizor de servicii de administrare a creditelor - o parte terţă la care apelează un administrator de credite pentru a desfăşura oricare dintre activităţile de administrare a creditelor;
11. instituţie de credit - o instituţie de credit în sensul definiţiei prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;
12. microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii, în sensul definiţiei din art. 2 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii;
13. stat membru de origine pentru un administrator de credit înseamnă statul membru în care se află sediul său social ori, în cazul în care acesta nu are sediu social, statul membru în care se află sediul său central;
14. stat membru de origine pentru un cumpărător de credite înseamnă statul membru în care se află domiciliul sau sediul social al cumpărătorului de credit sau al reprezentantului acestuia ori, în cazul în care acesta nu are sediu social, statul membru în care se află sediul său central;
15. stat membru gazdă - statul membru care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) statul membru, altul decât statul membru de origine, în care se află domiciliul sau sediul social al debitorului ori, în cazul în care, în temeiul prevederilor legale naţionale, acesta nu are sediu social, statul membru în care se află sediul său central;
b) statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un administrator de credite a înfiinţat o sucursală sau în care acesta desfăşoară activităţi de administrare a creditelor;
16. suport durabil - orice instrument care permite stocarea informaţiilor de către persoanele fizice ori juridice cărora le sunt adresate, într-un mod accesibil pentru referinţe ulterioare pentru o perioadă de timp adecvată, în vederea informării, şi care permite reproducerea neschimbată a informaţiilor stocate.
ART. 4
(1) În situaţia în care România este stat membru de origine pentru administratorul de credite, acesta are obligaţia de a obţine o autorizaţie în România înainte de a începe să desfăşoare activităţi pe teritoriul naţional, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Autoritatea competentă, desemnată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4) are competenţa de a acorda autorizaţia prevăzută la alineatul (1).
ART. 5
(1) Pentru acordarea autorizaţiei prevăzute la art. 4 alin. (1), trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
a) solicitantul este o persoană juridică, înfiinţată în conformitate cu prevederile art. 194 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar sediul său social se află pe teritoriul României;
b) membrii organului de conducere sau ai organului administrativ al solicitantului au o bună reputaţie, fapt demonstrat prin probarea următoarelor:
(i) aceştia nu au înscrise în cazierul judiciar infracţiuni respectiv infracţiuni contra patrimoniului, infracţiuni privind servicii şi activităţi financiare, spălarea banilor, camătă, fraudă, infracţiuni fiscale, divulgarea secretului profesional sau infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii şi nici alte infracţiuni sau contravenţii prevăzute de Legea societăţilor nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare sau protecţia consumatorilor şi nu intră sub incidenţa Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare;
(ii) efectele cumulative ale unor incidente de ordin personal sau profesional nu le strică buna reputaţie;
(iii) aceştia au fost întotdeauna transparenţi, deschişi şi cooperanţi în interacţiunile lor anterioare în context profesional cu autorităţile de supraveghere şi de reglementare;
(iv) aceştia nu fac obiectul niciunei proceduri de insolvenţă în curs şi nu au fost declaraţi anterior în stare de faliment, cu excepţia cazului în care au ieşit din procedura de reorganizare în conformitate cu prevederile legale naţionale;
c) organul administrativ sau de conducere al solicitantului în ansamblu dispune de cunoştinţe şi experienţa necesară pentru a-şi desfăşura activitatea cu competenţă şi responsabilitate;
d) persoanele care posedă deţineri calificate în cadrul solicitantului, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, au o bună reputaţie, fapt demonstrat de îndeplinirea cerinţelor stabilite în conformitate cu prevederile alin. b) pct. (i) şi (iv);
e) solicitantul a instituit cadre solide de guvernanţă şi mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri contabile şi de gestionare a riscurilor, care să asigure respectarea drepturilor debitorului şi conformarea cu legislaţia care reglementează drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau contractul de credit în sine, precum şi cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor);
f) solicitantul aplică o politică adecvată care asigură respectarea normelor de protecţie a debitorilor, precum şi faptul că debitorii sunt trataţi în mod echitabil şi cu diligenţă, inclusiv prin luarea în considerare a situaţiei lor financiare şi a necesităţii ca debitorii în cauză să fie orientaţi către servicii de consiliere în materie de îndatorare sau către serviciile sociale, dacă sunt disponibile astfel de servicii;
g) solicitantul a instituit proceduri interne necesare şi specifice care să asigure înregistrarea şi soluţionarea plângerilor formulate de debitori;
h) solicitantul a instituit proceduri necesare de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, în cazul în care prevederile Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, îi desemnează pe administratorii de credite ca fiind entităţi obligate în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului;
i) solicitantul este obligat să respecte cerinţele de raportare şi de prezentare publică a informaţiilor, conform normelor Băncii Naţionale a României.
(2) Pentru a dovedi respectarea punctelor e) şi h) de la alin. (1), solicitantul obţine în prealabil avizul Băncii Naţionale a României.
(3) În cazul în care solicitantul respectă toate cerinţele prevăzute la alin. (1), autorizaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) este eliberată.
(4) După ce a obţinut autorizaţia prevăzută la art. 4 alin. (1), administratorul de credite se asigură că doar persoanele care respectă cerinţele prevăzute la alin. (1) lit. b) devin sau rămân membre ale organului său de conducere sau ale organului său administrativ.
ART. 6
Administratorii de credite, atunci când desfăşoară activităţi de administrare a creditelor pe teritoriul României, nu sunt autorizaţi să primească şi să deţină fonduri de la debitori.
ART. 7
(1) Autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) stabileşte prin ordin procedura de autorizare a administratorilor de credite care să le permită solicitanţilor să depună cereri şi să furnizeze toate informaţiile necesare, astfel încât aceasta să poată verifica dacă solicitanţii au îndeplinit toate condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1).
(2) Cererea de autorizare a administratorilor de credite prevăzută la alin. (1) este însoţită de următoarele elemente:
a) acte doveditoare privind statutul juridic al solicitantului şi o copie a actului său constitutiv şi a statutului societăţii;
b) adresa sediului principal al solicitantului sau a sediului său social;
c) identitatea membrilor organului de conducere sau ai organului administrativ al solicitantului şi a persoanelor care posedă deţineri calificate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;
d) acte doveditoare din care să reiasă că solicitantul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi c);
e) acte doveditoare din care să reiasă că persoanele care posedă deţineri calificate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d);
f) acte doveditoare privind cadrele de guvernanţă şi mecanismele de control intern prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. e);
g) acte doveditoare privind politica prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. f);
h) acte doveditoare privind procedurile interne prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. g);
i) acte doveditoare privind procedurile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. (h);
j) acte doveditoare privind contractul de externalizare prevăzut la art. 12 alin. (1).
(3) Autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) analizează, în termen de 45 de zile de la primirea cererii de autorizare, dacă aceasta este completă.
(4) În termen de 90 de zile de la primirea unei cereri complete sau, în cazul în care cererea este considerată incompletă, de la primirea informaţiilor solicitate, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) informează solicitantul dacă autorizaţia este acordată sau refuzată şi prezintă motivele refuzului.
(5) Solicitantul are dreptul de a contesta, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care autoritatea competentă decide să respingă cererea de autorizare pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 5 alin. (1) şi în cazul în care, în termenul prevăzut la alin. (4), solicitantul nu a primit răspuns din partea autorităţii competente în ceea ce priveşte cererea.
ART. 8
(1) Autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) deţine competenţele de supraveghere, de investigare şi de sancţionare necesare, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1), pentru a retrage autorizaţia acordată unui administrator de credite în cazul în care administratorul de credite în cauză se află în oricare dintre situaţiile următoare:
a) nu utilizează autorizaţia în termen de 12 luni de la data acordării acesteia;
b) renunţă în mod expres la autorizaţie;
c) a încetat să desfăşoare activităţi de administrator de credite pe o perioadă mai mare de 12 luni;
d) a obţinut autorizaţia pe baza unor declaraţii false sau prin orice alte mijloace ilegale;
e) nu mai îndeplineşte cerinţele pentru acordarea autorizaţiei de administrator de credite prevăzute la art. 5 alin. (1);
f) săvârşeşte o încălcare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă sau a prevederilor legale privind protecţia consumatorilor, inclusiv a prevederilor legale din statul membru gazdă şi din statul membru în care a fost acordat creditul.
(2) În cazul retragerii unei autorizaţii în conformitate cu prevederile alin. (1), autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) informează în termen de 5 zile autorităţile competente ale statelor membre gazdă, în cazul în care administratorul de credite în cauză furnizează servicii în conformitate cu art. 13, precum şi autorităţile competente ale statului membru în care a fost acordat creditul, atunci când acesta este diferit de statul membru gazdă şi de statul membru de origine.
ART. 9
(1) Autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) întocmeşte şi actualizează registrul naţional al tuturor administratorilor de credite autorizaţi să furnizeze servicii pe teritoriul României, inclusiv administratorii de credite care furnizează servicii, în conformitate cu prevederile art. 13.
(2) Registrul prevăzut la alin. (1) este pus la dispoziţia publicului online, pe site-ul autorităţii competente prevăzute la art. 21 alin. (4) şi actualizat din 6 în 6 luni.
(3) În cazul retragerii unei autorizaţii în conformitate cu prevederile art. 8, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) actualizează fără întârziere registrul prevăzut la alin. (1).
ART. 10
(1) Cumpărătorii de credite şi administratorii de credite sunt obligaţi să respecte în relaţiile lor cu debitorii următoarele:
a) să acţioneze cu bună-credinţă, în mod echitabil şi cu profesionalism;
b) să le ofere debitorilor informaţii care să nu fie înşelătoare, neclare sau false;
c) să respecte şi să protejeze informaţiile personale şi dreptul la viaţă privată al debitorilor;
d) să comunice cu debitorii într-un mod care să nu constituie hărţuire, constrângere sau influenţă nejustificată.
(2) După orice cesiune a drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau după o cesiune a contractului de credit neperformant în sine către un cumpărător de credite şi întotdeauna înainte de prima colectare a datoriilor, dar şi ori de câte ori debitorul îi cere acest lucru, cumpărătorul de credite sau, atunci când unul dintre aceştia este desemnat să desfăşoare activităţi de administrare a creditelor, entitatea prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau administratorul de credite, îi transmite debitorului o comunicare, pe suport de hârtie sau pe un alt suport durabil, care cuprinde următoarele:
a) informaţii privind cesiunea care a avut loc, inclusiv data cesiunii;
b) identitatea şi datele de contact ale cumpărătorului de credite;
c) dacă se desemnează un administrator de credite sau entitatea prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii), identitatea şi datele de contact ale acestora;
d) dacă se desemnează un administrator de credite, acte doveditoare privind autorizarea sa acordată în conformitate cu prevederile art. 7;
e) dacă este cazul, identitatea şi datele de contact ale furnizorului de servicii de administrare a creditelor;
f) un punct de contact pentru cumpărătorul de credite sau, atunci când unul dintre aceştia este desemnat să desfăşoare activităţi de administrare a creditelor, pentru entitatea prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. (a) pct. (i) sau (iii) sau pentru administratorul de credite şi, dacă este cazul, pentru furnizorul de servicii de administrare a creditelor, de la care să primească informaţii atunci când este necesar, prezentat într-un mod vizibil;
g) informaţii privind sumele datorate de debitor la momentul comunicării, prezentând detaliat sumele datorate sub formă de capital, dobânzi, comisioane şi alte costuri permise;
h) o declaraţie conform căreia continuă să se aplice toate dispoziţiile relevante din prevederile legale naţionale şi din cele aplicabile în Uniunea Europeană în domeniu referitoare, mai ales, la executarea contractelor, protecţia consumatorilor, drepturile debitorului şi dreptul penal;
i) numele, adresa şi datele de contact ale autorităţilor competente ale statului membru în care se află domiciliul sau sediul social al debitorului ori, în cazul în care, în temeiul prevederilor legale naţionale, acesta nu are sediu social, statul membru în care se află sediul său central şi unde debitorul poate depune o plângere.
(3) În toate comunicările ulterioare cu debitorul, cumpărătorul de credite sau, atunci când unul dintre aceştia este desemnat să desfăşoare activităţi de administrare a creditelor, entitatea prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau administratorul de credite includ informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. f), exceptând cazul primei comunicări după numirea unui nou administrator de credite, caz în care trebuie incluse şi informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d).
(4) Dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplică cu respectarea oricăror altor cerinţe legate de comunicările prevăzute în prevederile legale ale Uniunii Europene sau în legislaţia naţională aplicabilă.
ART. 11
(1) În situaţia în care un cumpărător de credite nu desfăşoară el însuşi activităţile de administrare a creditelor, administratorul de credite desemnat furnizează serviciile legate de gestionarea şi executarea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau a contractului de credit în sine pe baza unui contract de administrare a creditelor încheiat cu cumpărătorul de credit.
(2) Contractul de administrare a creditelor prevăzut la alin. (1) cuprinde următoarele elemente:
a) o descriere detaliată a activităţilor de administrare a creditelor care urmează să fie desfăşurate de administratorul de credite;
b) nivelul remuneraţiei administratorului de credite sau modul de calcul al remuneraţiei;
c) măsura în care administratorul de credite poate reprezenta cumpărătorul de credite faţă de debitor;
d) angajamentul părţilor de a respecta prevederile legale ale Uniunii Europene şi prevederile legale naţionale aplicabile drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau aplicabil contractului de credit în sine, inclusiv în materie de protecţie a consumatorilor şi a datelor cu caracter personal;
e) o clauză care impune un tratament echitabil şi diligent al debitorilor;
f) obligaţia administratorului de credite de a-l înştiinţa pe cumpărătorul de credite înainte de a externaliza vreuna dintre activităţile sale de administrare a creditelor.
(3) Administratorul de credite întocmeşte şi păstrează timp de zece ani de la data rezilierii contractului de administrare a creditelor prevăzut la alin. (1) următoarele evidenţe:
a) corespondenţa relevantă purtată atât cu cumpărătorul de credite, cât şi cu debitorul;
b) instrucţiunile relevante primite de la cumpărătorul de credite pentru drepturile creditorului ce decurg din fiecare contract de credit sau pentru contractul de credit în sine pe care îl gestionează şi îl execută în numele cumpărătorului de credite în cauză;
(c) contractul de administrare a creditelor.
(4) Administratorul de credite pune la dispoziţia autorităţii competente prevăzute la art. 21 alin. (4) evidenţele prevăzute la alin. (3), la cererea acesteia.
ART. 12
(1) În cazul în care un administrator de credite apelează la un furnizor de servicii de administrare a creditelor pentru a desfăşura orice fel de activităţi de administrare a creditelor, administratorul de credite rămâne pe deplin responsabil de respectarea tuturor obligaţiilor care îi revin în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Externalizarea respectivelor activităţi de administrare a creditelor se realizează cu respectarea următoarelor condiţii:
a) între administratorul de credite şi furnizorul de servicii de administrare a creditelor a fost încheiat în scris un contract de externalizare, în temeiul căruia furnizorul de servicii de administrare a creditelor are obligaţia de a respecta prevederile legale aplicabile, inclusiv prezenta ordonanţă de urgenţă şi prevederile legale ale Uniunii Europene, precum şi cele naţionale aplicabile drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau aplicabile contractului de credit în sine;
b) externalizarea către un furnizor de servicii de administrare a creditelor a tuturor activităţilor de administrare a creditelor în acelaşi timp este interzisă;
c) contractul de externalizare încheiat cu furnizorul de servicii de administrare a creditelor se face cu respectarea relaţiei contractuale dintre administratorul de credite şi cumpărătorul de credite şi a obligaţiilor administratorului de credite faţă de cumpărătorul de credite sau faţă de debitori;
d) externalizarea unei părţi a activităţilor sale de administrare a creditului se realizează cu respectarea obligaţiei administratorului de credite de a respecta cerinţele autorizaţiei sale prevăzute la art. 5 alin. (1);
e) autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) supraveghează administratorul de credite în conformitate cu art. 14 şi 21 şi în cazul în care acesta externalizează activităţi de administrare a creditului către furnizorul de servicii de administrare a creditelor;
f) administratorul de credite are acces direct la toate informaţiile relevante privind activităţile de administrare a creditelor externalizate către furnizorul de servicii de administrare a creditelor;
g) după rezilierea contractului de externalizare, administratorul de credite dispune de cunoştinţele de specialitate şi resursele necesare pentru a putea desfăşura activităţile de administrare a creditelor externalizate.
(3) Externalizarea activităţilor de administrare a creditelor are loc fără să afecteze calitatea controlului intern al administratorului de credite şi calitatea şi continuitatea activităţilor sale de administrare a creditelor.
(4) Administratorul de credite informează în termen de 15 zile autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin (4) şi, după caz, pe cele ale statului membru gazdă, înainte să îşi externalizeze activităţile de administrare a creditelor în conformitate cu alin. (1).
(5) Administratorul de credite întocmeşte şi păstrează evidenţe ale instrucţiunilor relevante transmise furnizorului de servicii de administrare a creditelor, precum şi contractul de externalizare prevăzut la alin. (1), timp de zece ani de la data rezilierii contractului de externalizare.
(6) Administratorul de credite şi furnizorul de servicii de administrare a creditelor pun la dispoziţia autorităţii competente prevăzute la art. 21 alin. (4) informaţiile prevăzute la alin. (5), la cererea acestora.
(7) Furnizorii de servicii de administrare a creditelor nu sunt autorizaţi să primească şi să deţină fonduri de la debitori.
ART. 13
(1) Libertatea de a desfăşura activităţi de administrare a creditelor într-un stat membru gazdă se realizează astfel:
a) administratorul de credite care a obţinut o autorizaţie în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) are dreptul de a furniza în Uniunea Europeană serviciile care fac obiectul autorizaţiei respective, cu respectarea oricărei restricţii sau cerinţe stabilite în legislaţia de transpunere a Directivei (UE) 2021/2.167 a statului membru gazdă care nu este legată de alte cerinţe de autorizare a administratorilor de credite sau de cerinţele stabilite pentru renegocierea termenelor şi condiţiilor referitoare la drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau oricărei restricţii ce vizează renegocierea contractului de credit în sine, inclusiv interdicţiei de a primi şi de a deţine fonduri de la debitori;
b) administratorul de credite care a obţinut o autorizaţie în statul membru de origine, altul decât România, are dreptul de a furniza la nivel naţional serviciile care fac obiectul autorizaţiei respective, cu respectarea oricărei restricţii sau cerinţe stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă care nu este legată de alte cerinţe de autorizare a administratorilor de credite sau de cerinţele stabilite pentru renegocierea termenelor şi condiţiilor referitoare la drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau a oricărei restricţii ce vizează renegocierea contractului de credit în sine, inclusiv interdicţiei de a primi şi de a deţine fonduri de la debitori.
(2) În cazul în care un administrator de credite care a obţinut o autorizaţie în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) intenţionează să furnizeze servicii într-un stat membru gazda, respectivul administrator de credite transmite autorităţii competente prevăzute la art. 21 alin. (4) următoarele informaţii:
a) statul membru gazdă în care intenţionează să presteze servicii administratorul de credite şi, dacă această informaţie este deja cunoscută de administratorul de credite, statul membru în care a fost acordat creditul, atunci când acesta este diferit de statul membru gazdă şi de statul membru de origine România;
b) dacă este cazul, adresa sucursalei înfiinţate de administratorul de credite în statul membru gazdă;
c) dacă este cazul, identitatea şi adresa furnizorului de servicii de administrare a creditelor în statul membru gazdă;
d) identitatea persoanelor care răspund de gestionarea desfăşurării activităţilor de administrare a creditelor în statul membru gazdă;
e) dacă este cazul, precizări privind măsurile luate pentru a adapta procedurile interne, cadrele de guvernanţă şi mecanismele de control intern în vederea asigurării conformităţii cu prevederile legale aplicabile drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau aplicabile contractului de credit în sine;
f) o descriere a procedurii introduse pentru a se conforma normelor privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, prin care prevederile Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, din statul membru gazdă îi desemnează pe administratorii de credite ca fiind entităţi obligate în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului;
g) faptul că administratorul de credite dispune de mijloace corespunzătoare pentru a comunica în limba statului membru gazdă sau în limba în care a fost redactat contractul de credit;
h) faptul că administratorul de credite nu este autorizat în statul său membru de origine să primească şi să deţină fonduri de la debitori.
(3) În termen de 45 de zile de la primirea tuturor informaţiilor prevăzute la alin. (2), autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) comunică informaţiile respective autorităţilor competente ale statului membru gazdă, care confirmă fără întârziere primirea lor.
(4) Autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) îl informează ulterior pe administratorul de credite despre data la care informaţiile au fost comunicate autorităţilor competente ale statului membru gazdă şi data la care autorităţile competente respective confirmă primirea informaţiilor.
(5) Autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) comunică toate informaţiile prevăzute la alin. (2) şi autorităţilor competente din statul membru în care a fost acordat creditul, atunci când acesta este diferit de statul membru gazdă şi de statul membru de origine.
(6) Administratorul de credite are dreptul de a contesta, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) nu comunică informaţiile prevăzute la alin. (2).
(7) Administratorul de credite poate furniza servicii în statul membru gazdă cu începere de la prima dintre datele următoare:
a) data de primire a comunicării autorităţilor competente ale statului membru gazdă prin care se confirmă primirea comunicării prevăzute la alin. (3);
b) în cazul în care nu se primeşte comunicarea prevăzută la lit. a), la expirarea unui termen de două luni de la data transmiterii tuturor informaţiilor prevăzute la alin. (2) către autorităţile competente ale statului membru gazdă.
(8) Administratorul de credite informează în termen de 10 zile calendaristice autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) în legătură cu orice modificări ulterioare aduse informaţiilor care trebuie comunicate în conformitate cu alin. (2).
(9) În cazurile prevăzute la alin. (8), se respectă procedura prevăzută la alin. (3)-(7).
(10) În situaţia în care România este statul membru gazdă, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) înscrie în registrul prevăzut la art. 9 administratorii de credite care sunt autorizaţi să desfăşoare activităţi de administrare a creditelor pe teritoriul naţional şi informaţiile legate de statul membru de origine al acestora.
ART. 14
(1) În situaţia în care România este statul membru de origine pentru administratorul de credite, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) are următoarele atribuţii:
a) verifică şi evaluează respectarea continuă a cerinţelor prezentei ordonanţe de urgenţă de către administratorii de credite care desfăşoară activităţi de administrare a creditelor într-un stat membru gazdă;
b) supraveghează şi investighează administratorii de credite şi le impune acestora sancţiuni administrative şi măsuri de remediere în raport cu cerinţele prezentei ordonanţe de urgenţă atunci când îşi desfăşoară activităţile de administrare a creditelor într-un stat membru gazdă;
c) comunică autorităţilor competente ale statului membru gazdă şi, după caz, autorităţilor competente ale statului membru în care a fost acordat creditul, atunci când acesta este diferit de statul membru gazdă şi de România, măsurile luate faţă de administratorul de credite;
d) cooperează îndeaproape, în exercitarea funcţiilor şi în îndeplinirea sarcinilor sale, în special atunci când efectuează verificări, investigaţii şi inspecţii la faţa locului, cu autorităţile competente ale statului membru gazdă şi, după caz, ale statului membru în care a fost acordat creditul, atunci când acesta este diferit de statul membru gazdă şi de Romania, în cazul în care administratorul de credite desfăşoară activităţi de administrare a creditelor într-un stat membru gazdă;
e) solicită asistenţa autorităţilor competente ale statului membru gazdă pentru efectuarea unei inspecţii la faţa locului, în conformitate cu prevederile legale ale statului membru în care are loc inspecţia, într-o sucursală înfiinţată într-un stat membru gazdă sau cu privire la un furnizor de servicii de administrare a creditelor numit în statul respectiv, în exercitarea funcţiilor şi în îndeplinirea sarcinilor lor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă;
f) comunică autorităţilor competente ale statului membru gazdă care a transmis dovezi potrivit cărora un administrator de credite care desfăşoară activităţi de administrare a creditelor pe teritoriul statului membru gazdă încalcă prevederile legale aplicabile, inclusiv obligaţiile care decurg din prevederile lor legale naţionale de transpunere a Directivei (UE) 2021/2.167, detalii cu privire la orice procedură administrativă sau de alt tip iniţiată în legătură cu dovezile furnizate de statul membru gazdă sau cu privire la sancţiunile administrative sau măsurile de remediere luate împotriva administratorului de credite sau cu privire la o decizie motivată care explică de ce nu s-au luat măsuri, în termen de cel mult două luni de la data solicitării acestora să ia măsuri adecvate;
g) ca urmare a dovezilor transmise de un stat membru gazdă prevăzut la lit. f), a fost iniţiată o procedură, iar autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) informează cu regularitate autorităţile competente ale statului membru gazdă în legătură cu stadiul acesteia.
(2) În situaţia în care România este stat membru gazdă, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) are următoarele atribuţii:
a) în cazul în care primeşte o solicitare de asistenţă din partea statului membru de origine pentru efectuarea unei inspecţii la faţa locului, în conformitate cu prevederile legale naţionale, într-o sucursală înfiinţată pe teritoriul naţional sau cu privire la un furnizor de servicii de administrare a creditelor numit în România, acesta are dreptul de a decide cu privire la măsurile cele mai adecvate care trebuie luate în fiecare caz în parte pentru a răspunde cererii de asistenţă primite din partea autorităţilor competente ale statului membru de origine;
b) în cazul în care decide să efectueze inspecţii la faţa locului în numele autorităţilor competente ale statului membru de origine, aceasta informează autorităţile competente ale statului membru de origine fără întârziere cu privire la rezultatele inspecţiilor în cauză;
c) poate efectua controale, inspecţii şi investigaţii din propria iniţiativă, în ceea ce priveşte activităţile de administrare a creditelor desfăşurate pe teritoriul naţional de către un administrator de credite autorizat într-un stat membru de origine şi comunică fără întârziere autorităţilor competente ale statului membru de origine rezultatele respectivelor controale, inspecţii şi investigaţii;
d) în cazul în care deţine dovezi potrivit cărora un administrator de credite, care a obţinut o autorizaţie în statul membru de origine şi desfăşoară activităţi de administrare a creditelor pe teritoriul naţional, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. b), încalcă prevederile legale aplicabile, inclusiv obligaţiile care decurg din prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, transmite dovezile autorităţilor competente ale statului membru de origine şi le solicită acestora să ia măsuri adecvate, fără a aduce atingere competenţelor lor de supraveghere, de investigare şi de sancţionare cu privire la administratorul de credite în temeiul prevederilor legale naţionale aplicabile creditului sau contractului de credit;
e) în cazul în care un administrator de credite continuă să încalce prevederile legale aplicabile pe teritoriul naţional, inclusiv obligaţiile care îi revin în temeiul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, şi după ce autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) informează statul membru de origine cu privire la încălcarea respectivă, aceasta impune sancţiuni administrative şi măsuri de remediere adecvate pentru a asigura respectarea prevederilor prezentei ordonanţei de urgenţă dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
(i) administratorul de credite nu a luat măsuri adecvate şi eficace pentru a remedia încălcarea într-un termen rezonabil;
(ii) într-un caz urgent, când sunt necesare măsuri imediate pentru a contracara o ameninţare gravă la adresa intereselor colective ale debitorilor;
f) impune sancţiunile administrative şi măsurile de remediere prevăzute la lit. e), indiferent de sancţiunile administrative şi măsurile de remediere deja impuse de autorităţile competente ale statului membru de origine;
g) poate interzice să mai desfăşoare alte activităţi unui administrator de credite care încalcă prevederile legale aplicabile pe teritoriul naţional, inclusiv obligaţiile care îi revin în temeiul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, până când autoritatea competentă a statului membru de origine ia o decizie corespunzătoare sau până când administratorul de credite face demersuri pentru a remedia încălcarea.
(3) În situaţia în care România este statul membru în care a fost acordat creditul, diferit de statul membru gazdă şi de statul membru de origine, şi autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) deţine dovezi potrivit cărora un administrator de credite încalcă obligaţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă sau în prevederile legale naţionale aplicabile creditului sau contractului de credit, aceasta transmite dovezile autorităţilor competente ale statului membru de origine şi le solicită acestora să ia măsuri adecvate, cu respectarea competenţelor lor de supraveghere, de investigare şi de sancţionare, atunci când acesta este diferit de statul membru gazdă şi de statul membru de origine.
ART. 15
(1) Instituţia de credit pune la dispoziţia unui potenţial cumpărător de credite informaţiile necesare privind drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau privind contractul de credit neperformant în sine şi, după caz, privind garanţiile reale, pentru a-i permite potenţialului cumpărător de credite să evalueze el însuşi valoarea drepturilor creditorului ce decurg din contractul de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine şi probabilitatea de recuperare a valorii contractului respectiv înainte de a încheia un contract de cesiune cu privire la respectivele drepturi ale creditorului ce decurg din contractul de credit neperformant sau la contractul de credit neperformant în sine, asigurând în acelaşi timp protecţia informaţiilor puse la dispoziţie de instituţia de credit şi confidenţialitatea datelor comerciale.
(2) În situaţia în care România este statul membru gazdă, instituţiile de credit care cesionează unui cumpărător de credite drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau contractul de credit neperformant în sine au obligaţia de a comunica semestrial autorităţii competente desemnate în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4) din prezenta ordonanţă de urgenţă şi autorităţii competente prevăzute la art. 171 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, fără a se limita, următoarele informaţii:
a) identificatorul entităţii juridice (LEI) al cumpărătorului de credite sau, după caz, al reprezentantului său desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) sau, dacă nu există un asemenea identificator:
(i) identitatea cumpărătorului de credite sau a membrilor organului de conducere sau ai organului administrativ al cumpărătorului de credite şi a persoanelor care posedă în cadrul cumpărătorului de credite deţineri calificate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(ii) adresa cumpărătorului de credite şi, după caz, a reprezentantului său desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1);
b) soldul total al drepturilor creditorului cesionate ce decurg din contractele de credite neperformante sau soldul contractelor de credite neperformante cesionate;
c) numărul şi dimensiunea drepturilor creditorului cesionate ce decurg din contractele de credite neperformante sau ale contractelor de credite neperformante cesionate;
d) dacă cesiunea include drepturile creditorului ce decurg din contractele de credite neperformante încheiate cu consumatorii sau contractele de credite neperformante în sine şi tipurile de active cu care sunt garantate contractele de credite neperformante, după caz.
(3) Ori de câte ori este necesar, autoritatea competentă prevăzută la alin. (2) poate solicita instituţiilor de credit să furnizeze trimestrial informaţiile prevăzute la alin. (2).
(4) În situaţia în care România este statul membru gazdă, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) transmite fără întârziere autorităţii competente a statului membru de origine al cumpărătorului de credite informaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), precum şi orice alte informaţii pe care le-ar putea considera necesare pentru exercitarea funcţiilor şi pentru îndeplinirea sarcinilor lor în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă.
(5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplică în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) şi aleRegulamentului (UE) 2018/1.725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1.247/2002/CE.
ART. 16
(1) Formatele de date ce trebuie utilizate de instituţiile de credit pentru a furniza informaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1), specificate prin standardele tehnice de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană cu scopul de a oferi informaţii detaliate cumpărătorilor de credite cu privire la expunerile din credite din portofoliul bancar pentru analiză, obligaţia de diligenţă financiară şi evaluarea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine se utilizează pentru tranzacţiile aferente creditelor emise la 1 iulie 2018 sau după această dată, care devin neperformante după 28 decembrie 2021.
(2) Pentru creditele acordate între 1 iulie 2018 şi data intrării în vigoare a standardelor tehnice de punere în aplicare prevăzute la alin. (1), instituţiile de credit completează modelul de date cu informaţiile de care dispun deja.
(3) Instituţiile de credit aplică standardele tehnice de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană şi în cazul cesiunii drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine către alte instituţii de credit.
(4) Instituţiile de credit utilizează modelele de date pentru a transmite informaţii între instituţii de credit în cazurile în care se cesionează numai drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau contractul de credit neperformant în sine.
ART. 17
(1) Un cumpărător de credite al cărui domiciliu sau sediu social se află în România desemnează o entitate prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau un administrator de credite pentru a efectua activităţi de administrare a creditelor în raport cu drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant încheiat cu consumatorii sau cu contractul de credit neperformant în sine.
(2) În cazul unui cumpărător de credite al cărui domiciliu sau sediu social nu se află în Uniunea Europeană ori, în cazul în care, în temeiul prevederilor legale din ţara acestuia, acesta nu are sediu social, al cărui sediu central nu se află în Uniunea Europeană, reprezentantul său desemnat care are domiciliul sau sediul social în România potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) numeşte o entitate prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau un administrator de credite, exceptând cazul în care reprezentantul este el însuşi o entitate menţionată la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau un administrator de credite, pentru a efectua activităţi de administrare a creditelor în raport cu drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau cu contractul de credit neperformant în sine încheiat cu:
a) persoane fizice, inclusiv consumatori şi lucrători independenţi;
b) microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii, prevăzute la art. 3 pct. 12 din prezenta ordonanţă de urgenţă.
(3) Cumpărătorii de credite nu sunt obligaţi să respecte nicio cerinţă administrativă suplimentară legată de achiziţionarea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau a contractului de credit neperformant în sine, în afară de cerinţele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă sau de prevederile legale naţionale în vigoare din domeniul protecţiei consumatorilor, al dreptului civil şi al celui penal, aplicabile contractelor.
(4) Cumpărătorului de credite i se aplică în continuare prevederile legale relevante ale Uniunii Europene şi prevederile legale naţionale privind, în special, executarea contractelor, protecţia consumatorilor, drepturile debitorilor, acordarea creditelor, normele privind secretul bancar şi dreptul penal după cesiunea către cumpărătorul de credite a drepturilor creditorului ce decurg din contractul de credit sau a contractului de credit în sine.
(5) Cesiunea drepturilor creditorului ce decurg din contractul de credit sau cesiunea contractului în sine către cumpărătorul de credite nu afectează nivelul de protecţie conferit consumatorilor şi altor debitori în temeiul prevederilor legale ale Uniunii Europene şi al prevederilor legale naţionale, precum şi în temeiul normelor aplicabile insolvenţei, fără a aduce atingere prevederilor legale naţionale şi internaţionale privind cambiile şi biletele la ordin.
(6) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică fără a aduce atingere competenţelor naţionale legate de registrele de credite, inclusiv competenţei de a le solicita informaţii cumpărătorilor de credite despre drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau despre contractul de credit în sine şi despre performanţa acestuia.
(7) Administratorul de credite desemnat sau entitatea desemnată prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) îndeplineşte, în numele cumpărătorului de credite, obligaţiile impuse acestuia în conformitate cu prevederile alin. (3)-(5) şi ale art. 18 şi 20.
(8) În cazul în care nu se desemnează niciun administrator de credite sau nicio entitate prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii), cumpărătorul de credite sau reprezentantul său se supune în continuare obligaţiilor impuse cumpărătorului de credite în conformitate cu prevederile alin. (3)-(5) şi ale art. 18 şi 20.
(9) Administratorul de credite desemnat sau entitatea desemnată prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. (a) pct. (i) sau (iii) îndeplineşte, în numele cumpărătorului de credite, obligaţiile prevăzute de prevederile legale naţionale în sarcina cumpărătorului de credite, inclusiv cele prevăzute la alin. (3).
ART. 18
(1) În cazul în care cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu prevederile art. 19 numeşte o entitate prevăzută la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau un administrator de credite pentru a desfăşura activităţi de administrare a creditelor în legătură cu drepturile cesionate ale creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau cu contractul de credit neperformant în sine, cumpărătorul de credite sau reprezentantul acestuia, care are domiciliul sau sediul social în România, are obligaţia de a comunica autorităţilor competente, desemnate în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4), identitatea şi adresa entităţii prevăzute la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) sau ale administratorului de credite, cel mai târziu la data la care încep activităţile de administrare a creditelor.
(2) În cazul în care numeşte o altă entitate decât cea notificată potrivit dispoziţiilor alin. (1), cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu prevederile art. 19 informează în acest sens autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4), cel târziu la data la care se produce modificarea respectivă, şi indică identitatea şi adresa noii entităţi pe care a desemnat-o pentru desfăşurarea activităţilor de administrare a creditelor legate de drepturile cesionate ale creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau de contractul de credit neperformant în sine.
(3) În situaţia în care România este statul membru de origine al cumpărătorului de credite, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) transmite în termen de 15 zile informaţiile primite potrivit dispoziţiilor alin. (1) şi (2) autorităţilor competente ale statului membru gazdă, autorităţilor competente ale statului membru în care a fost acordat creditul şi autorităţilor competente ale statului membru de origine al noului administrator de credite, atunci când acestea sunt diferite de România.
ART. 19
(1) Atunci când se încheie cesiunea drepturilor creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau cesiunea contractului de credit neperformant în sine, cumpărătorul de credite al cărui domiciliu sau sediu social nu se află în Uniunea Europeană ori, în cazul în care, în temeiul prevederilor sale legale naţionale, acesta nu are sediu social, al cărui sediu central nu se află în Uniunea Europeană, desemnează în scris un reprezentant în România care poate avea:
a) domiciliul sau sediul social pe teritoriul României, considerată în această situaţie statul membru de origine;
b) domiciliul sau sediul social în oricare alt stat membru decât România ori, în cazul în care, în temeiul dreptului său intern, acesta nu are sediu social, al cărui sediu central se află în oricare alt stat membru decât România.
(2) Autoritatea competentă contactează reprezentantul prevăzut la alin. (1), în plus faţă de cumpărătorul de credite sau în locul acestuia, cu privire la toate aspectele legate de respectarea continuă a prezentei ordonanţe de urgenţă, iar reprezentantul în cauză este pe deplin răspunzător de respectarea obligaţiilor ce revin cumpărătorului de credite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 20
(1) Cumpărătorul de credite care cesionează drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau contractul de credit neperformant în sine sau, după caz, reprezentantul său desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19, care are domiciliul sau sediul social pe teritoriul României, are obligaţia de a comunica semestrial autorităţii competente desemnate potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (4) identificatorul entităţii juridice (LEI) al noului cumpărător de credite şi, după caz, al reprezentantului său desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19 sau, dacă nu există un astfel de identificator:
a) identitatea noului cumpărător de credite sau, după caz, a reprezentantului său desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19 sau a membrilor organului de conducere sau ai organului administrativ al cumpărătorului de credite ori al reprezentantului său şi a persoanelor care posedă în cadrul noului cumpărător de credite sau în cadrul reprezentantului său deţineri calificate potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b) adresa noului cumpărător de credite sau, după caz, a reprezentantului său desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19.
(2) Cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19, care are domiciliul sau sediul social pe teritoriul României, transmite suplimentar autorităţii competente prevăzute la art. 21 alin. (4) cel puţin următoarele:
a) soldul agregat restant al drepturilor creditorului cesionate ce decurg din contractele de credite neperformante sau al contractelor de credite neperformante cesionate;
b) numărul şi dimensiunea drepturilor creditorului cesionate ce decurg din contractele de credite neperformante sau ale contractelor de credite neperformante cesionate;
c) dacă cesiunea include drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant încheiat cu consumatorii sau un contract de credit neperformant în sine şi tipurile de active cu care este garantat contractul de credit neperformant, după caz.
(3) Ori de câte ori este necesar, autoritatea competentă desemnată prevăzută la art. 21 alin. (4) poate solicita cumpărătorilor de credite care cesionează drepturile unui creditor ce decurg dintr-un contract de credit neperformant sau contractul de credit neperformant în sine sau, după caz, reprezentanţilor lor desemnaţi potrivit dispoziţiilor art. 19 să transmită trimestrial informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), inclusiv pentru a monitoriza mai bine un număr mare de cesiuni care ar putea avea loc într-o perioadă de criză.
(4) Autoritatea competentă desemnată prevăzută la art. 21 alin. (4) transmite în termen de 15 zile autorităţilor competente ale statului membru gazdă şi autorităţilor competente ale statului membru de origine al noului cumpărător de credite informaţiile primite în conformitate cu alin. (1)-(3). Termenul curge de la data la care autoritatea competentă a luat cunoştinţă de noua identitate a cumpărătorului de credite.
ART. 21
(1) Administratorii de credite şi, după caz, furnizorii de servicii de administrare a creditelor cărora le-au fost externalizate activităţile de administrare a creditelor potrivit dispoziţiilor art. 12 au obligaţia de a respecta prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) În situaţia în care România este stat membru de origine pentru administratorii de credite, autoritatea competentă prevăzută la alin. (4) supraveghează în mod corespunzător activităţile în cauză în vederea evaluării respectării prevederilor alin. (1), potrivit competenţelor.
(3) Exercitarea supravegherii de către autoritatea competentă se realizează astfel:
a) autoritatea competentă prevăzută la alin. (4) supraveghează modul în care sunt respectate prevederile art. 17-19 stabilite în sarcina cumpărătorului de credite sau, dacă este cazul, a reprezentantului său desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19, în situaţia în care România este stat membru de origine al unui cumpărător de credite sau, după caz, al reprezentantului acestuia desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19;
b) autoritatea competentă prevăzută la alin. (4) supraveghează modul în care sunt respectate prevederile art. 10 stabilite în sarcina cumpărătorului de credite sau, dacă este cazul, a reprezentantului său desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19, atunci când debitorul este persoană fizică, în situaţia în care România este stat membru de origine al unui cumpărător de credite sau, după caz, al reprezentantului acestuia desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19;
c) autoritatea competentă prevăzută la alin. (4) supraveghează modul în care sunt respectate prevederile art. 20 stabilite în sarcina cumpărătorului de credite sau, dacă este cazul, a reprezentantului său desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19, în situaţia în care România este stat membru de origine al unui cumpărător de credite sau, după caz, al reprezentantului acestuia desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19.
(4) Autoritatea competentă responsabilă cu exercitarea funcţiilor şi cu îndeplinirea sarcinilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(5) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este autoritatea competentă responsabilă cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, conform competenţelor prevăzute la art. 22 alin. (1) şi (2).
(6) Se desemnează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ca punct unic de contact pentru toate schimburile şi interacţiunile necesare cu autorităţile competente din statul membru de origine sau din statul membru gazdă.
(7) Autoritatea competentă desemnată în conformitate cu prevederile alin. (4) solicită cumpărătorilor de credite sau reprezentanţilor acestora desemnaţi potrivit dispoziţiilor art. 19, administratorilor de credite, furnizorilor de servicii de administrare a creditelor cărora le-au fost externalizate activităţi potrivit dispoziţiilor art. 12, debitorilor şi oricărei alte persoane sau oricărei alte autorităţi publice informaţiile necesare pentru îndeplinirea următoarelor atribuţii, potrivit competenţelor:
a) evaluarea respectării continue a cerinţelor stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă;
b) investigarea eventualelor încălcări ale cerinţelor prevăzute la lit. a);
c) impunerea de sancţiuni administrative şi de măsuri de remediere în conformitate cu prevederile art. 23.
(8) Autoritatea competentă prevăzută la alin. (4) asigură resursele necesare cu privire la capacitatea operaţională, precum şi competenţele necesare exercitării funcţiilor şi îndeplinirii sarcinilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. 22
(1) În situaţia în care România este stat membru de origine, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) are toate competenţele de supraveghere, de investigare şi de sancţionare necesare pentru exercitarea funcţiilor şi îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, inclusiv următoarele:
a) competenţa de a acorda sau de a refuza să acorde o autorizaţie potrivit dispoziţiilor art. 5;
b) competenţa de a retrage o autorizaţie potrivit dispoziţiilor art. 8;
c) competenţa de a interzice oricare dintre activităţile de administrare a creditelor;
d) competenţa de a efectua inspecţii, inclusiv la faţa locului;
e) competenţa de a impune sancţiuni administrative şi măsuri de remediere potrivit dispoziţiilor art. 23;
f) competenţa de a reexamina contractele de externalizare încheiate de administratorii de credite cu furnizori de servicii de administrare a creditelor potrivit dispoziţiilor art. 12;
g) competenţa de a solicita unui administrator de credite să îi demită pe membrii organului său de conducere sau ai organului său administrativ care nu respectă cerinţele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b);
h) competenţa de a le solicita administratorilor de credite să îşi modifice sau să îşi actualizeze cadrele de guvernanţă internă şi mecanismele de control intern pentru a asigura efectiv respectarea drepturilor debitorilor în conformitate cu legislaţia care reglementează contractul de credit;
i) competenţa de a le solicita administratorilor de credite să îşi modifice sau să îşi actualizeze politicile adoptate astfel încât să asigure tratamentul echitabil şi diligent al debitorilor şi înregistrarea şi soluţionarea plângerilor debitorilor;
j) competenţa de a solicita informaţii suplimentare despre cesiunea drepturilor unui creditor ce decurg din contractul de credit neperformant sau despre cesiunea contractului de credit neperformant în sine.
(2) În situaţia în care România este stat membru de origine, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) are toate competenţele de supraveghere şi de sancţionare necesare pentru exercitarea funcţiilor şi îndeplinirea sarcinilor lor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, inclusiv cel puţin următoarele:
a) competenţa de a impune sancţiuni administrative şi măsuri de remediere potrivit dispoziţiilor art. 23;
b) competenţa de a solicita informaţii suplimentare despre cesiunea drepturilor unui creditor ce decurg din contractul de credit neperformant sau despre cesiunea contractului de credit neperformant în sine.
(3) Competenţele necesare pentru exercitarea funcţiilor şi îndeplinirea sarcinilor:
a) în situaţia în care România este stat membru gazdă, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) are toate competenţele necesare pentru exercitarea funcţiilor şi pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (2);
b) în situaţia în care România este stat membru în care a fost acordat creditul, atunci când acesta este diferit de statul membru gazdă şi de statul membru de origine, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) are toate competenţele necesare pentru exercitarea funcţiilor şi pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, în conformitate cu atribuţiile ce îi revin.
(4) În situaţia în care România este stat membru de origine, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) are obligaţia:
a) de a evalua, prin adoptarea unei abordări bazate pe riscuri, modul de punere în aplicare de către administratorii de credite a cerinţelor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. e)-h), stabilind elementele acoperite de evaluare în funcţie de volumul, caracterul, amploarea şi complexitatea activităţilor administratorului de credite în cauză;
b) de a informa autorităţile competente ale statului membru gazdă sau ale statului membru în care a fost acordat creditul, atunci când acesta este diferit de statul membru gazdă şi de statul membru de origine, cu privire la rezultatele evaluării prevăzute la lit. a), la cererea uneia dintre respectivele autorităţi competente sau dacă consideră că se impune acest lucru;
c) de a comunica întotdeauna în detaliu autorităţilor competente ale statului membru gazdă şi, după caz, autorităţilor competente ale statului membru în care a fost acordat creditul, atunci când acesta este diferit de statul membru gazdă şi de statul membru de origine, eventualele sancţiuni administrative sau măsuri de remediere care au fost aplicate;
d) de a schimba toate informaţiile necesare pentru exercitarea funcţiilor şi pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă cu autorităţile competente ale statului membru gazdă, precum şi cu cele ale statului membru în care a fost acordat creditul, atunci când acesta este diferit de statul membru gazdă şi de statul membru de origine, atunci când efectuează evaluarea.
(5) În situaţia în care România este stat membru de origine, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) solicită administratorilor de credite, furnizorilor de servicii de administrare a creditelor sau cumpărătorilor de credite ori reprezentanţilor acestora din urmă, desemnaţi în conformitate cu prevederile art. 19, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă să întreprindă toate acţiunile şi să dispună toate măsurile necesare pentru a se conforma dispoziţiilor respective, în conformitate cu atribuţiile ce revin fiecăreia dintre ele prevăzute la art. 21 alin. (5).
ART. 23
(1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni şi se sancţionează după cum urmează:
a) încălcarea de către un administrator de credite a prevederilor art. 6 privind interdicţia de a primi sau de a deţine fonduri de la debitori, cu amendă de la 10.000 lei la 40.000 lei;
b) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f) privind aplicarea adecvată a politicii pentru tratamentul corespunzător al debitorilor, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;
c) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) de instituire a procedurilor interne care să asigure înregistrarea şi soluţionarea plângerilor debitorilor în conformitate cu obligaţiile stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;
d) încălcarea de către un administrator de credite a prevederilor art. 25 alin. (1) şi (2) privind reclamaţiile debitorilor, cu amendă de la 10.000 la 50.000 lei;
e) încălcarea de către un cumpărător de credite sau, după caz, administrator de credite sau orice entitate menţionată la art. 2 alin. (5) lit. a) pct. (i) sau (iii) a prevederilor art. 10 privind relaţia şi comunicările cu debitorul, cu amendă de la 20.000 lei la 80.000 lei;
f) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. e) privind respectarea drepturilor debitorului prin neinstituirea cadrelor de guvernanţă şi mecanismele de control intern, cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei;
g) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b)-d) prin acceptarea uneia sau mai multor persoane să devină sau să rămână membre ale organului său de conducere sau ale organului său administrativ care nu respectă cerinţele prevăzute, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;
h) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 11 privind cerinţele referitoare la contractul de administrare a creditelor încheiat cu cumpărătorul de credite, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;
i) încălcarea de către furnizorul de servicii de administrare a creditelor a prevederilor art. 12, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;
j) încălcarea de către administratorul de credite a prevederilor art. 12 alin. (1)-(4) privind cerinţele referitoare la externalizarea activităţii de administrare a creditelor, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;
k) încălcarea de către o instituţie de credit a prevederilor art. 15 privind comunicarea informaţiilor, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;
l) încălcarea de către cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu art. 19 a prevederilor art. 17 privind obligaţiile ce îi revin, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;
m) încălcarea de către cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu art. 19 a prevederilor art. 18 alin. (1) şi (2) referitoare la comunicarea informaţiilor privind entităţile desemnate, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;
n) încălcarea de către cumpărătorul de credite dintr-o ţară terţă a prevederilor art. 19 alin. (1) privind cerinţa de a fi desemnat în scris un reprezentant legal în România, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;
o) încălcarea de către cumpărătorul de credite sau, după caz, reprezentantul său desemnat în conformitate cu art. 19 a prevederilor art. 20 alin. (1)-(3) referitoare la comunicarea informaţiilor referitoare la cesionarea drepturilor unui creditor, cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei;
p) desfăşurarea activităţii unui reprezentant al unui cumpărător de credite dintr-o ţară terţă, fără a fi desemnat în scris de către acesta, conform art. 19 alin. (1), cu amendă de la 80.000 la 100.000 lei.
(2) Odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale principale, agentul constatator poate dispune, potrivit competenţelor, următoarele sancţiuni complementare:
a) retragerea unei autorizaţii de a desfăşura activităţi în calitate de administrator de credite;
b) măsura prin care administratorului de credite sau cumpărătorului de credite sau, după caz, reprezentantului acestuia din urmă desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19 i se impune să remedieze încălcarea, să pună capăt conduitei respective şi/sau interzicerea repetării acesteia.
(3) Sancţiunile dispuse trebuie să fie proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi cu efect de descurajare.
(4) La stabilirea sancţiunilor, agentul constatator are în vedere următoarele circumstanţe:
a) gravitatea şi durata încălcării;
b) gradul de vinovăţie a administratorului de credite sau a cumpărătorului de credite sau, după caz, a reprezentantului acestuia din urmă desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19, care este responsabil pentru încălcare;
c) capacitatea financiară a administratorului de credite sau a cumpărătorului de credite care este responsabil pentru încălcare, inclusiv prin raportare la cifra de afaceri totală a persoanei juridice sau la venitul anual al persoanei fizice autorizate;
d) amploarea profiturilor obţinute sau a pierderilor evitate prin încălcarea săvârşită de către administratorul de credite sau de către cumpărătorul de credite sau, după caz, de către reprezentantul acestuia din urmă desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19, care este responsabil pentru încălcare, în măsura în care profiturile sau pierderile respective pot fi stabilite;
e) pierderile cauzate părţilor terţe prin încălcare, în măsura în care aceste pierderi pot fi determinate;
f) măsura în care administratorul de credite sau cumpărătorul de credite care este responsabil pentru încălcare cooperează cu autorităţile competente;
g) încălcările comise anterior de administratorul de credite sau de cumpărătorul de credite sau, după caz, de reprezentantul acestuia din urmă desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19, care este responsabil pentru încălcare;
h) orice consecinţe sistemice reale sau potenţiale ale încălcării.
(5) Autoritatea competentă poate aplica sancţiunile contravenţionale principale şi complementare prevăzute la alin. (1) şi (2) membrilor organului de conducere sau ai organului administrativ, precum şi altor persoane care, în temeiul prevederilor legale naţionale, sunt responsabile pentru încălcare.
(6) Înainte de a lua orice decizie de aplicare a sancţiunilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) şi (2), autoritatea competentă acordă administratorului de credite sau cumpărătorului de credite vizat sau, după caz, reprezentantului acestuia din urmă desemnat potrivit dispoziţiilor art. 19 posibilitatea de a fi audiat.
(7) Orice decizie de aplicare a sancţiunilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) şi (2) se motivează în mod corespunzător în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii şi poate fi contestată în instanţă.
ART. 24
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor principale prevăzute la art. 23 alin. (1) şi a sancţiunilor complementare prevăzute la art. 23 alin. (2) se fac de către agenţii constatatori ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) În măsura în care prezenţa ordonanţă de urgenţă nu prevede altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 28 alin. (1), art. 29 şi art. 32 alin. (3) teza întâi.
ART. 25
(1) Administratorii de credite stabilesc şi aplică proceduri transparente pentru soluţionarea reclamaţiilor primite de la debitori.
(2) Administratorii de credite soluţionează reclamaţiile primite din partea debitorilor în mod gratuit.
(3) Administratorii de credite păstrează evidenţa reclamaţiilor şi a măsurilor luate pentru a le da curs.
(4) Pentru soluţionarea reclamaţiilor depuse de debitori împotriva cumpărătorilor de credite, a administratorilor de credite şi a furnizorilor de servicii de administrare a creditelor, autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) aplică procedura prevăzută în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă.
ART. 26
Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează potrivit dispoziţiilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE şi Regulamentul (UE) 2018/1.725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1.247/2002/CE.
ART. 27
(1) Autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4) care primeşte informaţii confidenţiale în cadrul exercitării funcţiilor şi al îndeplinirii sarcinilor, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, utilizează aceste informaţii numai în cursul exercitării funcţiilor şi al îndeplinirii sarcinilor, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Personalul care lucrează sau care a lucrat pentru autoritatea competentă prevăzută la art. 21 alin. (4), precum şi orice alte persoane care acţionează în numele acesteia, au obligaţia de a păstra secretul profesional.
ART. 28
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 30, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alin. (6) şi (7), cu următorul cuprins:
"(6) În perioada derulării raporturilor contractuale, consumatorul informează banca în cazul în care situaţia sa financiară se modifică.
(7) În situaţia prevăzută la alin. (6), creditorul este obligat să renegocieze condiţiile şi să recalculeze, cu acordul consumatorului, ratele în funcţie de gradul de îndatorare al acestuia de la momentul informării."
2. După articolul 84 se introduc două noi articole, art. 84^1 şi 84^2, cu următorul cuprins:
"ART. 84^1
Fără a aduce atingere altor obligaţii prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, înainte de a modifica termenele şi condiţiile contractului de credit, creditorul îi comunică următoarele informaţii consumatorului:
a) o descriere clară a modificărilor propuse, precizând dacă debitorul trebuie să îşi dea consimţământul sau dacă modificările sunt introduse prin efectul legii;
b) calendarul de punere în aplicare a modificărilor menţionate la lit. a);
c) mijloacele de care dispune consumatorul pentru a depune o reclamaţie cu privire la modificările menţionate la lit. a);
d) termenul în care trebuie formulată o astfel de reclamaţie;
e) denumirea şi adresa autorităţii competente la care consumatorul poate depune reclamaţia.
ART. 84^2
(1) Creditorii au obligaţia de a avea politici şi proceduri adecvate în virtutea cărora să depună eforturi pentru a aplica, dacă este cazul, o restructurare rezonabilă datorată dificultăţilor financiare înainte de a demara procedura de executare silită.
(2) Măsurile de restructurare datorată dificultăţilor financiare ţin seama, printre alte elemente, de situaţia consumatorului şi constau în următoarele:
a) refinanţarea totală sau parţială a contractului de credit;
b) modificarea termenelor şi condiţiilor existente ale unui contract de credit, care include:
(i) prelungirea duratei contractului de credit;
(ii) modificarea tipului de contract de credit;
(iii) amânarea plăţii tuturor sau a unei părţi a ratelor de credit pentru o anumită perioadă;
(iv) schimbarea ratei dobânzii;
(v) oferirea unei perioade fără plăţi;
(vi) plăţi parţiale;
(vii) conversii monetare;
(viii) iertarea parţială de datorie şi consolidarea datoriilor;
(3) Lista măsurilor potenţiale de restructurare datorată dificultăţilor financiare prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere niciunei prevederi legale naţionale."
3. La articolul 86, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 86
(1) Încălcarea prevederilor art. 8, 9, 11-20, 22-28, art. 29 alin. (2), art. 30 alin. (7), art. 31, art. 32 alin. (1) şi (2), art. 33, 34, 46-58, art. 59 alin. (3), art. 60-63, 65-78, 84, 84^1, 84^2, 95 şi 95^1 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 80.000 lei."
ART. 29
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 20 septembrie 2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2023, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (2), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"d) contractelor de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns în baza unei dispoziţii legale de interes general, fără dobândă sau la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în mod obişnuit pe piaţă ori în condiţii care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele obişnuite de pe piaţă şi cu rate ale dobânzii care să nu fie mai mari decât cele practicate în mod normal pe piaţă, cu condiţia informării corecte, clare şi neechivoce a consumatorilor în etapa precontractuală, cu privire la principalele caracteristici, riscuri şi costuri aferente unor astfel de contracte de credite."
2. La articolul 3, punctul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"20. stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care creditorul sau intermediarul de credite are o sucursală sau în care prestează servicii;"
3. După articolul 39 se introduce un nou articol, art. 39^1, cu următorul cuprins:
"ART. 39^1
Fără a aduce atingere altor obligaţii prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, înainte de a modifica termenele şi condiţiile contractului de credit, creditorul îi comunică următoarele informaţii consumatorului:
a) o descriere clară a modificărilor propuse, precizând dacă debitorul trebuie să îşi dea consimţământul sau dacă modificările sunt introduse prin efectul legii;
b) calendarul de punere în aplicare a modificărilor menţionate la lit. a);
c) mijloacele de care dispune consumatorul pentru a depune o reclamaţie cu privire la modificările menţionate la lit. a);
d) termenul în care trebuie formulată o astfel de reclamaţie;
e) denumirea şi adresa autorităţii competente la care consumatorul poate depune plângerea."
4. Articolul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 45
(1) Creditorii au obligaţia de a avea politici şi proceduri adecvate în virtutea cărora să depună eforturi pentru a aplica, dacă este cazul, o restructurare rezonabilă datorată dificultăţilor financiare înainte de a demara procedura de executare silită.
(2) Măsurile de restructurare prevăzute la alin. (1) datorate dificultăţilor financiare ţin seama, printre alte elemente, de situaţia consumatorului şi constau în următoarele:
a) refinanţarea totală sau parţială a contractului de credit;
b) modificarea termenelor şi condiţiilor existente ale unui contract de credit, care include:
(i) prelungirea duratei contractului de credit;
(ii) modificarea tipului de contract de credit;
(iii) amânarea plăţii tuturor sau a unei părţi a ratelor de credit pentru o anumită perioadă;
(iv) schimbarea ratei dobânzii;
(v) oferirea unei perioade fără plăţi;
(vi) plăţi parţiale;
(vii) conversii monetare;
(viii) iertarea parţială de datorie şi consolidarea datoriilor.
(3) Lista măsurilor potenţiale de restructurare datorată dificultăţilor financiare prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere niciunei prevederi legale naţionale."
5. După articolul 57 se introduce un nou articol, art. 57^1, cu următorul cuprins:
"ART. 57^1
(1) În cazul în care drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau contractul de credit în sine se cesionează unei părţi terţe, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului iniţial, inclusiv dreptul la compensare.
(2) Consumatorul trebuie să fie informat despre cesiunea menţionată la alin. (1), cu excepţia cazului în care creditorul iniţial, prin acord cu cesionarul, administrează în continuare creditul în relaţia cu consumatorul."
6. După articolul 88 se introduc două noi articole, art. 88^1 şi 88^2, cu următorul cuprins:
"ART. 88^1
În situaţia în care un creditor sau un intermediar de credite cu sediul social în România prestează servicii în alt stat membru în temeiul libertăţii de a presta servicii, acesta respectă cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţe aplicabile personalului unei sucursale prevăzute în anexa nr. 3.
ART. 88^2
În situaţia în care un creditor sau un intermediar de credite cu sediul social în alt stat membru prestează servicii pe teritoriul României în temeiul libertăţii de a presta servicii, acesta respectă cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţe stabilite de statul membru de origine."
7. Articolul 89 se abrogă.
8. La articolul 107, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"ART. 107
(1) Orice intermediar de credite înregistrat în România care intenţionează să îşi desfăşoare pentru prima dată activitatea în alte state membre ale Uniunii Europene sau din cadrul Spaţiului Economic European, în baza libertăţii de a presta servicii sau prin înfiinţarea unei sucursale, informează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
...............................................................................................
(4) În cazul în care un intermediar de credite din alt stat membru intenţionează să îşi desfăşoare pentru prima dată activitatea în România în baza libertăţii de a presta servicii sau prin înfiinţarea unei sucursale, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor introduce, în registrul său, informaţiile notificate de către autoritatea competentă."
9. La articolul 113, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ART. 113
(1) În cazul în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor constată, în baza unor dovezi clare că un intermediar de credite care operează în cadrul regimului libertăţii de a presta servicii pe teritoriul său sau care deţine o sucursală pe teritoriul României încalcă obligaţiile care îi revin potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele menţionate la art. 111 alin. (2)-(5), aceasta comunică aceste aspecte autorităţii competente a statului membru de origine, care ia măsurile corespunzătoare."
ART. 30
(1) În vederea îndeplinirii atribuţiilor, numărul maxim de posturi al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor se suplimentează, prin hotărârea Guvernului, cu un număr de maximum 200 de posturi, necesare desfăşurării activităţilor de supraveghere şi control, de cooperare şi efectuare a schimbului de informaţii cu autorităţile competente din statele membre, derulării activităţii de autorizare a administratorilor de credite, supravegherii cumpărătorilor de credite şi a reprezentanţilor desemnaţi, a administratorilor de credite şi furnizorilor de servicii de administrare a creditelor.
(2) Procedura de autorizare a administratorilor de credite şi tariful perceput pentru autorizarea administratorilor de credite se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, ce se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 31
(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 10 zile de la data publicării.
(2) Entităţile care au ţara de origine România şi care deja desfăşoară activităţi de administrare a creditelor în conformitate cu prevederile legale naţionale pot să desfăşoare în continuare activităţile respective de administrare a creditelor pe teritoriul naţional până la 29 iunie 2024 sau până la data la care obţin o autorizaţie în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă, oricare dintre aceste termene se împlineşte primul.
(3) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor notifică Comisiei Europene adoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă.
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile Directivei (UE) 2021/2.167 a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2021 privind administratorii de credite şi cumpărătorii de credite şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2014/17/UE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 438 din 8 decembrie 2021.
PRIM-MINISTRU
ION-MARCEL CIOLACU
Contrasemnează:
p. Ministrul economiei, antreprenoriatului şi turismului,
Flavius Constantin Nedelcea,
secretar de stat
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,
Horia-Miron Constantinescu
p. Ministrul muncii şi solidarităţii sociale,
Marius-Ilie Stanciu,
secretar de stat
Ministrul afacerilor externe,
Luminiţa-Teodora Odobescu
p. Ministrul finanţelor,
Carmen Moraru,
secretar de stat
Bucureşti, 28 februarie 2024.
Nr. 15.
ANEXA 1
PROCEDURĂ
privind soluţionarea reclamaţiilor depuse de debitori împotriva
cumpărătorilor de credite, a administratorilor de credite
şi a furnizorilor de servicii de administrare a creditelor
Prin prezenta procedură se stabileşte modul de soluţionare a reclamaţiilor depuse de debitori împotriva cumpărătorilor de credite, a administratorilor de credite şi a furnizorilor de servicii de administrare a creditelor, adresate ANPC în calitate de autoritate competentă conform art. 21 alin. (4) din prezenta ordonanţă de urgenţă.
Procedura se aplică de către întreg personalul cu atribuţii de control al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Reclamaţiile se repartizează spre cercetare şi soluţionare de către conducătorul departamentului către personalul cu atribuţii de control.
Reclamaţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare ale debitorului nu se iau în considerare şi se clasează.
Declanşarea cercetării se realizează în termen rezonabil de la data înregistrării reclamaţiei, dar nu mai târziu de 10 zile calendaristice de la data înregistrării.
În cazul mai multor reclamaţii vizând acelaşi operator economic, dacă acestea nu au fost cercetate individual vor fi cercetate concomitent de către o singură echipă formată din doi comisari.
În cazul în care un debitor adresează mai multe reclamaţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa, debitorul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate reclamaţiile primite.
Cercetarea reclamaţiilor se va face cu respectarea confidenţialităţii datelor.
Concluzionarea reclamaţiilor se realizează în termen de 45 de zile calendaristice de la data înregistrării.
În cazul în care aspectele sesizate prin reclamaţie impun o cercetare care necesită timp, ca urmare a apariţiei unor situaţii neprevăzute, termenul de 45 de zile se prelungeşte cu încă 15 zile calendaristice.
Cercetarea se va efectua având la bază documentele probatorii puse la dispoziţie de petiţionar, precum şi orice alte documente puse la dispoziţie de către operatorul economic.
Echipa de control are obligaţia să repună în drepturi debitorul, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, atunci când se constată că reclamaţia este justificată.
În cazul în care reclamaţia este soluţionată în defavoarea debitorului - concluzionată ca fiind neîntemeiată, se va încheia procesul-verbal de constatare.
În cazul în care reclamaţia este soluţionată în favoarea debitorului - concluzionată ca fiind întemeiată, se va încheia procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
Semnarea exemplarului de răspuns transmis debitorului poate fi făcută fizic sau electronic.
Răspunsul va cuprinde şi temeiul legal al soluţiei.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
