Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 118 din 14 decembrie 2023 pentru completarea Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României
Având în vedere necesitatea prevenirii pronunţării de către instanţele de judecată din România a unor soluţii neconforme cu legislaţia vamală unională, în ceea ce priveşte suspendarea executării actului administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe cu consecinţa pierderii de sume la bugetul României şi acumulării de sume de plată în sarcina acesteia către bugetul Uniunii Europene, ţinând cont de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2021/768 al Consiliului din 30 aprilie 2021 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 608/2014 şi ale art. 13 alin. (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele şi procedura de punere la dispoziţie a resurselor proprii tradiţionale şi a resurselor proprii bazate pe TVA şi pe VNB şi privind măsurile pentru a răspunde necesităţilor trezoreriei (reformare), potrivit cărora statele membre ale Uniunii Europene iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că sumele reprezentând resurse proprii tradiţionale sunt puse la dispoziţia Comisiei Europene în condiţiile prevăzute în regulamentele unionale, deoarece Comisia Europeană a solicitat informaţii şi clarificări statului român prin intermediul Dosarului (EU) Pilot (2020) 9670 ca urmare a constatării neconformităţii prevederilor legale din legislaţia naţională privind soluţionarea cererilor de suspendare a executării deciziilor vamale care au ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe - acte administrative fiscale - decizii pentru regularizarea situaţiei, deoarece Comisia Europeană a constatat că suspendarea executării acestor acte administrative fiscale se acordă potrivit legislaţiei naţionale cu depunerea în contul instanţei de judecată a unei cauţiuni al cărei cuantum legal este de maximum 10% din suma contestată şi a identificat cazuri în care, ca urmare a unor acte administrative fiscale întocmite de autoritatea vamală, debitorii au obţinut în instanţă suspendarea executării acestora, iar în cele din urmă, deşi autoritatea vamală a beneficiat de hotărâri judecătoreşti favorabile pe fond, sumele care au făcut obiectul cererilor de suspendare nu au mai putut fi încasate, de exemplu, resurse financiare insuficiente, insolvenţă, faliment etc., fiind declarate de autoritatea vamală nerecuperabile la Comisia Europeană, ţinând cont că, în situaţia descrisă, dacă s-ar fi constituit o garanţie la autoritatea vamală în cuantum de 100% potrivit Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, cu modificările şi completările ulterioare, chiar dacă ar fi intervenit falimentul, insolvenţa etc. după pronunţarea hotărârii definitive pe fond, garanţia constituită s-ar fi încasat de către autoritatea vamală şi astfel s-ar fi evitat pierderile de resurse financiare atât la bugetul României, cât şi la bugetul Uniunii Europene. Ţinând cont că obligaţia statelor membre de a stabili şi a pune la dispoziţie resursele proprii tradiţionale derivă din dispoziţiile art. 2 şi 9 din Decizia (UE, EURATOM) 2020/2.053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene şi de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom şi ale art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, întrucât Comisia Europeană învederează României că regulamentele UE în general, precum şi Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligatorii şi sunt direct aplicabile în toate statele membre în conformitate cu art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - TFUE, luând în considerare faptul că la acest moment în România suspendarea executării actului administrativ fiscal emis de autoritatea vamală care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe se acordă de instanţa de judecată potrivit art. 14 şi/sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că aceste reglementări naţionale nu conferă cadrul legal pentru acordarea suspendării executării actului administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe doar cu constituirea unei garanţii obligatorii la un cuantum al cărui nivel să fie egal cu cuantumul exact al taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi al altor taxe, aşa cum este prevăzut la art. 90 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece în prezent nu sunt respectate reglementările vamale unionale referitoare la garantarea în cuantum de 100% a datoriei vamale atunci când se analizează de instanţa de judecată o cerere de suspendare a unui act administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe, iar serviciile Comisiei Europene consideră că nerecuperarea taxelor la import sau la export din această cauză este responsabilitatea financiară a României, având în vedere că suspendarea executării actului administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe ar trebui să fie posibilă doar cu constituirea unei garanţii obligatorii la un cuantum al cărui nivel este egal cu cuantumul exact al taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi al altor taxe, şi nu cu depunerea unei cauţiuni al cărei cuantum legal este de maximum 10% din suma contestată, aşa cum este în prezent, luând în considerare că lipsa reglementării referitoare la obligativitatea debitorului de a constitui o garanţie conform art. 90 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când solicită suspendarea executării actului administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe, creează consecinţe grave, care nu pot fi înlăturate, respectiv imposibilitatea recuperării sumelor ce reprezintă resurse proprii tradiţionale, după pronunţarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi, implicit, suportarea de către statul român a principalului şi a dobânzilor aferente, ţinând cont că, deşi reglementările Uniunii Europene sunt obligatorii şi de directă aplicare în dreptul intern, este nevoie de crearea unui cadru legal de aplicare prin completarea corespunzătoare a legislaţiei naţionale incidente, respectiv prin crearea unui cadru derogatoriu expres, dacă este cazul. În caz contrar, instanţele de judecată sunt tentate să aplice cadrul legislativ general în materie, în speţă art. 14 şi/sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Având în vedere necesitatea creării unui mecanism derogatoriu de la art. 14 şi/sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi de la art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, prin care cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe să poată fi analizată şi soluţionată doar potrivit art. 45 şi 90 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere necesitatea instituirii unor prevederi tranzitorii pentru soluţionarea cererilor de suspendare a executării actelor administrative fiscale care au ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată, ţinând cont de necesitatea completării prevederilor Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la legislaţia vamală unională menţionată, cu incidenţă asupra resurselor proprii tradiţionale colectate de România şi datorate la bugetul Uniunii Europene, precum şi de importanţa eficientizării modului de implementare a anumitor atribuţii ce revin autorităţii vamale, ţinând cont de faptul că neadoptarea unor măsuri urgente, cu caracter excepţional, contribuie la creşterea pierderilor financiare ale României şi ale Uniunii Europene prin continuarea soluţionării de către instanţele de judecată a cererilor de suspendare a executării actelor administrative fiscale care au ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe fără aplicarea directă de către acestea a art. 90 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţia României, republicată, autorităţile statului român s-au angajat să garanteze ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din tratatele constitutive ale Uniunii Europene, din reglementările unionale cu caracter obligatoriu şi din actul de aderare, este necesar să se modifice şi să se completeze dispoziţiile Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare. Luând în considerare alin. (1) lit. (a) al art. 3 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit căruia „Competenţa Uniunii este exclusivă în următoarele domenii: (a) uniunea vamală; [...]“, având în vedere că demersul de completare a Legii nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se înscrie în sensul celor convenite cu serviciile Comisiei Europene în cadrul mecanismului de cooperare EU Pilot, respectiv ca autorităţile române să stabilească cât mai repede posibil cadrul legal naţional de aplicare pentru prevederile art. 45, 90 şi 92 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, în acest context, autorităţile române au transmis serviciilor Comisiei Europene cu Adresa nr. 14.853 din 3 aprilie 2023 un calendar de conformare care se încheie la data de 20 decembrie 2023 şi că există riscul iminent ca, după această dată, să fie declanşată procedura de infringement, ţinând cont că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, statuată prin deciziile nr. 15 din 25 ianuarie 2000, nr. 802 din 19 mai 2009, nr. 1.599 din 9 decembrie 2010 şi nr. 60 din 12 februarie 2020, actele obligatorii ale Uniunii Europene pot fi transpuse prin ordonanţă de urgenţă numai în condiţii restrictive, respectiv iminenţa declanşării procedurii de infringement în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, şi că în situaţia prezentată sunt întrunite asemenea condiţii, având în vedere că în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 60 din 12 februarie 2020, paragraful 59, se menţionează că „Curtea a admis utilizarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului ca instrument de legiferare pentru situaţii concrete, stabilind, în considerarea obligaţiilor impuse statului român de art. 148 alin. (4) din Constituţie, că «Guvernul este abilitat din punct de vedere constituţional ca, prin mijloacele pe care le are la îndemână, să garanteze îndeplinirea obligaţiilor României faţă de Uniunea Europeană. Astfel, folosirea ordonanţelor de urgenţă pentru punerea de acord a legislaţiei naţionale cu cea comunitară în situaţia în care era iminentă declanşarea procedurii de infringement în faţa Curţii de Justiţie este pe deplin constituţional㻓, având în vedere că tot în Decizia nr. 60 din 12 februarie 2020, paragraful 60, Curtea precizează „Considerentele mai sus relevate, desprinse din jurisprudenţa Curţii, exprimă, cu alte cuvinte, ideea potrivit căreia urgenţa reglementării apare atunci când o situaţie extraordinară - care se abate semnificativ de la obişnuit, este preexistentă urgenţei, este cuantificabilă şi obiectivă - determină, prin aceste caracteristici, necesitatea reglementării imediate, fără întârziere, a unor măsuri prompte şi adecvate, în lipsa cărora ar exista riscul iminent al producerii unor consecinţe negative de natură să afecteze un anumit interes public sau chiar drept fundamental. Totodată, mecanismul comun de legiferare specific Parlamentului, chiar şi în procedură de urgenţă, nu este în măsură să răspundă cu celeritate necesităţii de a se interveni de îndată, astfel că reglementarea de către Guvern, prin procedura ordonanţei de urgenţă, este singura soluţie pentru evitarea unor grave consecinţe.“, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. ART. I După capitolul II al titlului I din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou capitol, capitolul II^1 „Dispoziţii privind suspendarea executării actului administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe“, cu următorul cuprins: " CAP. II^1 Dispoziţii privind suspendarea executării actului administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe ART. 30^1 (1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi de la dispoziţiile art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de suspendare a executării actului administrativ care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe se soluţionează de către direcţia regională vamală în a cărei rază de competenţă teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul debitorului, cu respectarea dispoziţiilor art. 45 şi 90 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2913 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu aduc atingere dreptului contestatarului de a exercita, împotriva actului administrativ care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe, calea de atac prealabilă prevăzută la art. 44 alin. (2) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv la art. 268 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Decizia emisă ca urmare a exercitării căii de atac prealabile poate fi atacată de către contestatar la instanţa judecătorească competentă, conform prevederilor art. 44 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv ale Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa soluţionează cererea cu respectarea dispoziţiilor alin. (1). (4) Obiectul cererii prevăzute la alin. (1) îl constituie suspendarea executării actului administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe, emis de autoritatea vamală. (5) Suspendarea executării actului administrativ fiscal are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării. ART. 30^2 (1) Suspendarea executării actului administrativ fiscal se solicită în termen de 5 zile de la data comunicării acestuia, sub sancţiunea decăderii. (2) Cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe se transmite la direcţia regională vamală în a cărei arie de competenţă îşi are domiciliul/sediul solicitantul. ART. 30^3 (1) Cererea de suspendare se soluţionează de către comisia de soluţionare constituită la nivelul direcţiei regionale vamale în a cărei arie de competenţă îşi are domiciliul/sediul solicitantul, în termen de 5 zile de la data depunerii acesteia. (2) Componenţa şi atribuţiile comisiei de soluţionare constituite la nivelul direcţiei regionale vamale se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române. ART. 30^4 (1) Cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe se formulează în scris şi cuprinde: a) datele de identificare a solicitantului; b) obiectul cererii; c) motivele de fapt şi de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura solicitantului sau a împuternicitului acestuia. (2) La cerere se anexează următoarele înscrisuri: a) înscrisuri care atestă că solicitantul se află în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi are capacitate financiară de plată pe perioada de suspendare. Aceste situaţii se determină de către comisia de soluţionare pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori a altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de solicitant sau deţinute de organul fiscal în a cărui arie de competenţă îşi are domiciliul/sediul solicitantul; b) dovada constituirii garanţiei la un nivel egal cu cuantumul exact al taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi al altor taxe; c) dovada exercitării căii de atac prealabile, potrivit art. 44 alin. (2) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 268 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare; d) dovada calităţii de împuternicit al solicitantului, persoană fizică sau juridică, potrivit art. 18 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare; e) cazierele judiciare ale solicitantului şi împuternicitului acestuia; f) cazierul judiciar al administratorului solicitantului. (3) Pentru emiterea deciziei privind suspendarea, comisia de soluţionare verifică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) solicitantul nu înregistrează debite faţă de autoritatea vamală; b) solicitantul nu înregistrează obligaţii fiscale restante administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici alte creanţe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal central în vederea recuperării; c) solicitantul nu are înscrise în cazierul fiscal informaţii, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, aprobată cu modificări prin Legea nr. 327/2015, cu modificările şi completările ulterioare; d) solicitantul nu este în stare de insolvenţă, în procedură de reorganizare, lichidare judiciară sau faliment; e) în cazierele judiciare prevăzute la alin. (2) lit. e) şi f) nu sunt înscrise fapte din care să rezulte că, în cursul ultimilor trei ani, au fost comise încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale sau ale dispoziţiilor fiscale în legătură cu activitatea economică a solicitantului, inclusiv cu activitatea economică a administratorului şi a împuternicitului. ART. 30^5 (1) Garanţia se constituie potrivit art. 90 alin. (1) şi art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, într-un cuantum care să asigure încasarea integrală a taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe, în cadrul operaţiunilor vamale, corespunzătoare actului administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), garanţia se constituie la biroul vamal unde a fost depusă declaraţia vamală care face obiectul actului administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită. ART. 30^6 Prin excepţie de la art. 30^4 alin. (2) lit. b), nu se depune dovada constituirii garanţiei atunci când comisia de soluţionare stabileşte pe baza unei analize documentate că furnizarea garanţiei ar fi de natură să cauzeze debitorului dificultăţi grave de ordin economic sau social. ART. 30^7 (1) Situaţia prevăzută la art. 30^6 care permite suspendarea executării actului administrativ fiscal fără a fi necesară constituirea unei garanţii se constată ca urmare a determinării stării de fapt fiscale a debitorului. (2) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, comisia de soluţionare solicită administrarea de mijloace de probă potrivit art. 55 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând cont de clasa/subclasa de risc fiscal în care este încadrat solicitantul. ART. 30^8 (1) Suspendarea executării actului administrativ fiscal cu constituire de garanţie la un nivel egal cu cuantumul exact al taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi al altor taxe poate fi acordată până la soluţionarea definitivă a căilor de atac exercitate în conformitate cu prevederile art. 44 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv ale art. 30^1 alin. (2) şi (3) şi art. 30^10 alin. (3). (2) Suspendarea executării actului administrativ fiscal fără constituire de garanţie în condiţiile art. 30^7 se poate acorda pe o perioadă de maximum 30 de zile, fără posibilitate de prelungire. (3) Garanţia constituită potrivit art. 30^5 se eliberează conform art. 98 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 30^9 (1) În cazul în care comisia de soluţionare constată neîndeplinirea unei condiţii sau lipsa unui document dintre cele prevăzute la art. 30^4 alin. (2) şi (3), respinge cererea fără să procedeze la analiza acesteia pe fond. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul în care Comisia de soluţionare stabileşte că nu este necesară depunerea dovezii privind constituirea unei garanţii, soluţionează cererea de suspendare a executării actului administrativ dacă constată existenţa celorlalte înscrisuri prevăzute la art. 30^4 alin. (2) şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3) al aceluiaşi articol. ART. 30^10 (1) Prin decizie motivată, comisia de soluţionare poate să admită ori să respingă cererea şi să decidă, după caz, suspendarea totală sau parţială a actului administrativ fiscal ce face obiectul cererii de suspendare. (2) Comunicarea deciziei privind suspendarea se realizează potrivit art. 47 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi se comunică autorităţii vamale emitente a actului administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită, precum şi biroului vamal unde s-a constituit garanţia. (3) Decizia emisă în soluţionarea cererii de suspendare a actului administrativ fiscal al autorităţii vamale care are ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe, împreună cu actele administrative fiscale la care se referă, ori refuzul nejustificat de soluţionare poate fi atacat de către contestatar la instanţa judecătorească competentă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa soluţionează cererea cu respectarea dispoziţiilor art. 45 alin. (3) şi art. 90 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 30^11 (1) Prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române se stabileşte structura competentă care monitorizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 30^4 alin. (3) de către titularul deciziei pe toată perioada acordării suspendării. (2) Constatarea neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 30^4 alin. (3) în perioada de valabilitate a deciziei de suspendare se consemnează într-un proces-verbal de control care se semnează de către echipa de control şi de titularul deciziei de suspendare sau de reprezentantul legal al acestuia. (3) Procesul-verbal de control însoţit de documente privind susţinerea constatărilor se înregistrează la sediul direcţiei regionale vamale şi se transmite comisiei de soluţionare în ziua constatării neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 30^4 alin. (3). (4) Comisia de soluţionare motivează, emite şi comunică decizia de anulare a deciziei de suspendare în termen de maximum două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de control. (5) Decizia de anulare se comunică titularului deciziei de suspendare şi biroului vamal unde s-a constituit garanţia. Biroul vamal procedează la executarea garanţiei la data primirii deciziei de anulare, cu excepţia cazului în care până la acea dată se efectuează plata taxelor la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe."
ART. II Cererile de suspendare a executării actelor administrative fiscale care au ca efect aplicarea de taxe la import sau la export corespunzător datoriei vamale şi a altor taxe, deduse judecăţii instanţelor la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă, se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (3) cu aplicarea art. 90 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. III Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. II, care se aplică de la publicare.
ART. IV Ordinul preşedintelui Autorităţii Vamale Române prevăzut la art. 30^3 alin. (2) şi art. 30^11 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, se adoptă şi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă.
