Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDIN nr. M.36 din 17 aprilie 2008 pentru aprobarea Regulamentului logisticii operatiilor intrunite Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDIN nr. M.36 din 17 aprilie 2008 pentru aprobarea Regulamentului logisticii operatiilor intrunite

EMITENT: MINISTERUL APARARII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 7 mai 2008
Comenteaza legea

Având în vedere Avizul nr. BStd(2004) - 2.182(2) - 0008 din 10 decembrie 2004 al preşedintelui Consiliului de Standardizare şi Interoperabilitate al Ministerului Apãrãrii,
în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. r) şi ale <>art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apãrãrii, cu modificãrile ulterioare,

ministrul apãrãrii emite prezentul ordin.

ART. 1
Se aprobã Regulamentul logisticii operaţiilor întrunite, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogã L-1, Regulamentul logisticii acţiunilor militare, aprobat prin Ordinul ministrului de stat, ministrul apãrãrii naţionale, nr. M. 72/1999*).
-----------
*) Ordinul M. 72/1999 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementãri din sectorul de apãrare a ţãrii şi securitate naţionalã.

ART. 3
Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul apãrãrii,
Teodor Viorel Meleşcanu

Bucureşti, 17 aprilie 2008.
Nr. M.36.

ANEXĂ

REGULAMENTUL
logisticii operaţiilor întrunite

CAP. I
Principii generale

SECŢIUNEA 1
Noţiuni fundamentale

ART. 1
(1) Logistica reprezintã ştiinţa planificãrii şi executãrii mişcãrii şi asigurãrii forţelor; în sensul sãu cel mai cuprinzãtor, ea cuprinde acele aspecte ale operaţiilor militare care se referã la:
a) proiecţia şi dezvoltarea, achiziţia, depozitarea, transportul, distribuţia, întreţinerea, evacuarea materialelor şi scoaterea acestora din uz;
b) transportul personalului;
c) achiziţia, construcţia, întreţinerea, exploatarea clãdirilor şi scoaterea lor din uz;
d) achiziţia sau furnizarea de servicii;
e) sprijinul medical.
(2) Logistica militarã reprezintã un complex de mãsuri şi activitãţi, desfãşurate pe timp de pace, în situaţii de crizã şi la rãzboi, într-o concepţie unitarã, pentru asigurarea resurselor materiale necesare forţelor în vederea susţinerii pregãtirii şi ducerii operaţiilor.
ART. 2
Logistica de producţie/logistica achiziţiei este componenta logisticii care se ocupã cu cercetarea, proiectarea, dezvoltarea, fabricarea, contractarea şi achiziţia tehnicii, echipamentelor, bunurilor materiale şi serviciilor.
ART. 3
Logistica de consum, denumitã în continuare logistica trupelor, este componenta logisticii care se ocupã cu cererea, recepţia, depozitarea, transportul, mentenanţa, operarea şi scoaterea din funcţiune a bunurilor materiale şi a serviciilor.
ART. 4
Logistica prin cooperare este reprezentatã de totalitatea activitãţilor desfãşurate în baza înţelegerilor bilaterale şi multilaterale, convenite pentru a optimiza, în mod coordonat şi raţionalizat, suportul logistic necesar forţelor.
ART. 5
Logistica multinaţionalã asigurã suportul logistic operaţional multinaţional şi se realizeazã prin structurile logistice naţionale în cooperare cu structurile logistice specifice forţelor multinaţionale, cu folosirea pe scarã largã a serviciilor diferiţilor contractori din zona de operaţii.
ART. 6
Suportul logistic reprezintã totalitatea bunurilor materiale şi echipamentelor necesare unei structuri conform prevederilor statelor de organizare şi normelor de înzestrare.
ART. 7
Sprijinul logistic reprezintã totalitatea activitãţilor ce se desfãşoarã de cãtre structurile logistice, în scopul asigurãrii forţelor cu tot ceea ce le este necesar pentru menţinerea suportului logistic necesar ducerii acţiunilor militare.
ART. 8
Logistica trupelor constituie un factor hotãrâtor pentru realizarea scopului operaţiilor întrunite şi pentru îndeplinirea misiunilor ce revin forţelor participante şi are urmãtoarele domenii funcţionale: aprovizionarea, mişcarea şi transportul, mentenanţa, sprijinul medical, infrastructura, serviciile de campanie, contractarea, sprijinul naţiunii-gazdã, precum şi domenii conexe.
ART. 9
Logistica trupelor se organizeazã pe baza Ordinului de sprijin logistic/anexei - sprijin logistic la Ordinul de operaţie/Operation Order - OPORD al eşalonului superior şi se realizeazã pe baza deciziei comandantului, de cãtre forţele de logisticã ale fiecãrei structuri militare.
ART. 10
Scopul elaborãrii Regulamentului logisticii operaţiilor întrunite îl constituie crearea unei logistici specializate adecvate, interoperabile, capabilã sã realizeze o adaptare modularã rapidã, care sã contribuie la optimizarea operaţiilor întrunite, realizarea unui algoritm coerent privind modul de realizare a sprijinului logistic în operaţiile întrunite, în perspectiva participãrii la acţiuni comune cu armatele ţãrilor membre ale Alianţei Nord-Atlantice.
ART. 11
Sensul unor termeni şi expresii utilizate este precizat în glosarul cu termeni operaţionali specifici logisticii prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul regulament.

SECŢIUNEA a 2-a
Principiile logisticii operaţiilor întrunite

ART. 12
Sprijinul logistic se focalizeazã pe asigurarea necesarului operaţiei şi presupune aplicarea obligatorie a urmãtoarelor principii:
a) responsabilitatea - presupune luarea tuturor mãsurilor pentru realizarea gradului de suport logistic ordonat la locul şi în timpul potrivit şi reprezintã principiul de bazã al logisticii, deoarece toate celelalte principii devin irelevante dacã sistemul logistic nu poate sprijini concepţia operaţiei;
b) autoritatea - conferã comandanţilor structurilor operaţionale şi administrative drepturi depline asupra resurselor logistice din zona lor de responsabilitate, pentru susţinerea forţelor în modul cel mai eficient;
c) previziunea - presupune identificarea şi evaluarea, din timp, a nevoilor şi posibilitãţilor de sprijin logistic, fãrã întârzieri sau limitãri cauzate de lipsuri esenţiale, care puteau fi anticipate;
d) cooperarea - vizeazã conjugarea tuturor eforturilor, în vederea realizãrii sprijinului logistic adecvat al forţelor participante la operaţia întrunitã;
e) flexibilitatea - oferã posibilitatea planificãrii sprijinului logistic al operaţiilor întrunite pe ipoteze, precum şi adaptarea/corectarea acestuia în cadrul aceleiaşi ipoteze;
f) simplitatea - presupune conceperea de planuri şi ordine logistice într-o manierã care sã nu creeze confuzii, realizate în concordanţã cu cerinţele operaţionale, prin utilizarea ordinelor şi procedurilor standardizate;
g) economia - reprezintã optimizarea sprijinului logistic al operaţiilor întrunite, astfel încât cheltuielile sã fie minime şi în ordinea prioritãţilor;
h) vizibilitatea - presupune cunoaşterea şi efectuarea schimbului de informaţii privind datele referitoare la disponibilitatea, desfãşurarea şi sprijinul logistic al forţelor;
i) mobilitatea - reprezintã capacitatea de dislocare/redislocare, în timp scurt, concomitent cu realizarea sprijinului logistic pentru menţinerea capacitãţii de luptã a forţelor;
j) coordonarea - urmãreşte sincronizarea activitãţilor şi eforturilor în vederea atingerii eficienţei maxime;
k) promptitudinea - presupune realizarea sprijinului logistic, la locul potrivit şi în timp oportun;
l) suficienţa - capacitatea de a furniza provizii şi servicii esenţiale în cantitãţi minime, pentru iniţierea operaţiilor; nicio operaţie nu va fi iniţiatã fãrã a exista la dispoziţie cantitãţile minime esenţiale destinate sprijinului.

SECŢIUNEA a 3-a
Structuri de logisticã

ART. 13
Pentru realizarea logisticii trupelor, în cadrul fiecãrui eşalon sunt prevãzute structuri de logisticã, care funcţioneazã în cadrul unui sistem compus din:
a) structuri de conducere - reprezentate de subsistemele decizionale de logisticã constituite la fiecare eşalon;
b) structuri de execuţie - subsistemele acţionale;
c) relaţiile funcţionale dintre structurile de conducere şi cele de execuţie.
ART. 14
(1) În scopul menţinerii capacitãţii de luptã şi îndeplinirii misiunilor primite de cãtre forţele participante la operaţiile întrunite, sunt prevãzute urmãtoarele structuri de execuţie:
a) structuri cu responsabilitãţi teritoriale stabilite la fiecare eşalon;
b) structuri din compunerea marilor unitãţi operative/tactice şi a unitãţilor.
(2) În funcţie de eşalonul la care se constituie, acestea se compun din:
a) unitãţi şi subunitãţi de aprovizionare şi reaprovizionare;
b) unitãţi şi subunitãţi de transport, comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
c) unitãţi, subunitãţi şi formaţiuni de mentenanţã;
d) subunitãţi şi formaţiuni medicale.

SECŢIUNEA a 4-a
Misiunile structurilor de logisticã

ART. 15
Misiunile structurilor de logisticã sunt:
a) hrãnirea şi echiparea efectivelor;
b) asigurarea cu carburanţi-lubrifianţi;
c) organizarea, planificarea şi executarea transporturilor;
d) completarea stocurilor de produse, tehnicã şi materiale, pe mãsura consumului sau distrugerii acestora de cãtre inamic;
e) mentenanţa tehnicii şi echipamentelor militare;
f) prevenirea şi combaterea îmbolnãvirilor, acordarea sprijinului medical, evacuarea rãniţilor şi bolnavilor, spitalizarea, tratarea şi recuperarea acestora;
g) asigurarea viabilitãţii cãilor de comunicaţie;
h) cartiruirea trupelor;
i) strângerea şi evacuarea capturilor de rãzboi;
j) hrãnirea, echiparea, cazarea, acordarea asistenţei medicale şi a indemnizaţiei de muncã prizonierilor de rãzboi;
k) asigurarea acţiunilor şi protecţia structurilor de logisticã.
ART. 16
Marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã sunt în mãsurã sã acţioneze ca structuri luptãtoare pentru paza şi apãrarea proprie, iar, la nevoie, participã la lupta împotriva desantului aerian, trupelor aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune şi elementelor teroriste.
ART. 17
Misiunile structurilor de logisticã se realizeazã prin:
a) constituirea/completarea stocurilor ordonate, depozitarea, conservarea, evidenţa şi pregãtirea lor pentru distribuţii;
b) menţinerea în permanenţã a gradului de suport logistic necesar forţelor;
c) dispunerea judicioasã şi manevra oportunã a structurilor de logisticã;
d) menţinerea permanentã în stare de viabilitate a cãilor de comunicaţie;
e) repartiţia pe mari unitãţi şi unitãţi a materialelor din sursele de aprovizionare de teritoriu, stabilite de eşalonul superior;
f) folosirea eficientã a mijloacelor de transport;
g) desfãşurarea, în timp oportun, a activitãţilor de acordare a sprijinului medical la unitãţi/subunitãţi, a evacuãrii rãniţilor şi bolnavilor şi a tratamentului acestora în spitalele de campanie şi de teritoriu.

CAP. II
Domenii funcţionale şi conexe ale logisticii operaţiilor întrunite

SECŢIUNEA 1
Aprovizionarea

ART. 18
Aprovizionarea este parte componentã/domeniu a/al logisticii trupelor şi cuprinde totalitatea activitãţilor ce se desfãşoarã pentru stabilirea necesarului, lansarea cererii, desfãşurarea procedurilor de achiziţii, recepţia, gestionarea, depozitarea, distribuţia şi scoaterea din funcţiune a bunurilor materiale necesare pentru dotarea şi susţinerea forţelor, pe timpul generãrii, ducerii operaţiilor şi regenerãrii acestora. Aceasta se executã pe clase şi subclase de aprovizionare.
ART. 19
Comandanţii de la toate eşaloanele sunt obligaţi sã cunoascã în orice moment situaţia aprovizionãrii trupelor.
ART. 20
Responsabilitatea organizãrii aprovizionãrii cu tehnicã, produse şi materiale pentru realizarea gradului de suport logistic ordonat revine şefului structurii logistice.
ART. 21
(1) Aprovizionarea se executã pe bazã de repartiţie, prin achiziţii pe plan local, din sursele stabilite de eşaloanele superioare, potrivit legilor în vigoare.
(2) De regulã, aprovizionarea se face cu prioritate din economie şi din depozitele militare de teritoriu şi numai dupã epuizarea acestora se folosesc materialele din depozitele de campanie.
(3) Fluxul materialelor într-o zonã a operaţiilor trebuie sã fie instituit mai înainte de sau concomitent cu afluirea unitãţilor şi personalului şi sã fie sincronizat pe deplin.
ART. 22
Dupã constituirea stocurilor necesare în zonã, se stabileşte un flux de reaprovizionare, în scopul optimizãrii transporturilor de materiale şi minimizãrii riscului pierderilor.
ART. 23
(1) Reaprovizionarea constituie responsabilitatea structurilor de logisticã din zona de operaţii, iar stabilirea prioritãţilor revine comandantului forţei.
(2) Procedeele de realizare a reaprovizionãrii sunt urmãtoarele:
a) trimiterea - când recompletarea se face prin distribuţia planificatã a resurselor la dispoziţie pe baza normelor de consum aprobate; în general, într-un asemenea sistem, materialele sunt expediate/"împinse", prin sistemul de împingere/"push", cât mai aproape de consumator; în scopul evitãrii creãrii de stocuri mari de materiale, este nevoie de o perfectã coordonare între planificatori, inclusiv de utilizarea efectivã a tehnologiei informatice;
b) cererea - când reaprovizionarea se face pe bazã de cereri ale beneficiarilor, prin sistemul "tragere/pull".
ART. 24
Sprijinul logistic al operaţiilor întrunite va fi asigurat din:
a) sursele militare, fie din organica forţelor, fie puse la dispoziţia comandantului de cãtre Elementul de sprijin naţional/National Support Element - NSE;
b) sursele civile din zona de operaţii, dispuse convenabil, în scopul derulãrii eficiente şi în condiţii de siguranţã a contractelor;
c) sursele contractate sau rechiziţionate în zona de operaţii;
d) sursele contractate de pe piaţa internaţionalã;
e) materialele rãmase pe câmpul de luptã;
f) capturi de rãzboi.
ART. 25
Operaţiile întrunite ce se desfãşoarã în afara teritoriului naţional sunt sprijinite logistic astfel:
a) cu tehnicã, produse şi materiale de producţie româneascã, din surse dispuse în ţarã;
b) prin achiziţii din teatrele de operaţii;
c) cu produse şi materiale comune, din surse puse la dispoziţie de forţa multinaţionalã, pe baza acordurilor încheiate pentru fiecare operaţie;
d) cu produse, materiale comune şi servicii, de cãtre naţiunea-gazdã, pe baza înţelegerilor şi a acordurilor privind Sprijinul naţiunii-gazdã.
ART. 26
Sursele economiei naţionale se repartizeazã marilor unitãţi - MU şi unitãţilor - U în a cãror zonã de responsabilitate se gãsesc, în funcţie de produsul/materialul şi cantitatea solicitatã de structura respectivã pentru completarea stocurilor.
ART. 27
Produsele şi materialele puse la dispoziţie în surse se repartizeazã marilor unitãţi, unitãţilor şi subunitãţilor de cãtre organele de conducere logisticã.
ART. 28
Eşaloanele superioare transmit marilor unitãţi, unitãţilor şi subunitãţilor subordonate informaţii referitoare la: denumirea surselor de aprovizionare, felul materialelor, cantitatea, data şi ora când se pun la dispoziţie, cu mijloacele cãrui eşalon se executã transportul.
ART. 29
(1) Stocul reprezintã cantitatea de produse şi materiale, din toate clasele de materiale, care se realizeazã din timp de pace, necesarã pentru susţinerea acţiunilor militare, în situaţii de crizã sau la rãzboi, în scopul asigurãrii unitãţilor luptãtoare cu materialele necesare, pânã la mobilizarea economiei naţionale, trecerea la producţia de rãzboi şi stabilizarea fluxului de aprovizionare din surse economice sau import.
(2) Acesta se pãstreazã la nivelul diferitelor eşaloane şi se clasificã în:
a) stocul trupelor;
b) stocul operativ;
c) stocul strategic.
(3) Stocul trupelor reprezintã cantitatea de produse şi materiale prevãzutã în normative sã existe asupra luptãtorului, piesei, autovehiculului, utilajului etc., necesare ducerii acţiunilor de luptã pentru 7 zile.
(4) Stocul operativ reprezintã cantitatea de produse şi materiale prevãzutã sã existe în depozitele Comandamentului logistic întrunit, pentru susţinerea acţiunilor de luptã pentru 23 de zile.
(5) Stocul strategic reprezintã cantitatea de produse şi materiale prevãzutã sã existe în:
a) depozitele Comandamentului logistic întrunit, în cuantum de 10% din valoarea integralã a stocului operativ, la principalele produse prevãzute de norme;
b) depozitele Comandamentului comunicaţiilor şi informaticii, în cuantum de 15% din principalele echipamente/sisteme de comunicaţii şi informaticã, utilizate la nivel strategic pe timp de pace.
ART. 30
În funcţie de natura produselor şi materialelor, cantitãţile constituite în stocurile menţionate sunt dimensionate pentru perioade prestabilite de timp, care, însumate, trebuie sã asigure susţinerea pentru o perioadã de 30/7+23 de zile de luptã.
ART. 31
Produsele şi materialele constituite în stocuri se stabilesc pe clase, similare celor folosite în documentele Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord/North Atlantic Treaty Organisation - NATO, dupã cum urmeazã:
a) clasa I: elemente de subzistenţã: hranã, apã etc.;
b) clasa a II-a: elemente de echipament, armamente, utilaje, piese de schimb, vehicule etc.;
c) clasa a III-a şi a III-a A: carburanţi, inclusiv de aviaţie, uleiuri şi lubrifianţi/Petroleum, Oil and Lubricants - POL;
d) clasa a IV-a: elemente de construcţii, materiale din aceastã categorie;
e) clasa a V-a: muniţii, rachete, explozivi şi agenţi chimici de toate tipurile.
ART. 32
(1) Materialele prevãzute sã existe la om, piesã, autovehicul, utilaj etc. se împart în parte consumabilã şi parte intangibilã.
(2) Partea intangibilã se consumã, de regulã, cu aprobarea eşaloanelor superioare; în situaţia în care continuitatea misiunii o impune, aceasta se face şi cu aprobarea comandanţilor de unitãţi/subunitãţi.
(3) Când consumul din stocul de materiale prevãzute sã existe la om, piesã, autovehicul, utilaj etc. se apropie de jumãtate, militarul este obligat sã raporteze ierarhic pentru a se lua mãsuri de completare.
ART. 33
(1) Stocurile trebuie sã fie, de regulã, completate la nivelul cuantumurilor ordonate.
(2) Completarea stocurilor consumate se face pânã la începerea îndeplinirii unei misiuni, iar, în situaţii deosebite, şi pe timpul îndeplinirii acesteia.
(3) Manevra stocurilor între unitãţi, de pe o direcţie pe alta, se executã în funcţie de situaţia operativã/tacticã, atât din adâncime spre înainte, cât şi paralel cu limita dinainte a dispozitivului.
ART. 34
La începutul misiunii, în cadrul fiecãrei structuri trebuie sã se gãseascã, de regulã, stocuri complete, conform eşalonãrii stabilite.
ART. 35
(1) În situaţii deosebite, unele mari unitãţi, unitãţi şi subunitãţi pot începe desfãşurarea acţiunilor fãrã sã aibã stocurile complete la unele feluri de materiale; acestea vor fi completate, în cel mai scurt timp, când condiţiile devin favorabile.
(2) Lipsa temporarã a unei pãrţi din stocul trupelor nu întrerupe îndeplinirea misiunilor.
ART. 36
Marile unitãţi, unitãţile şi subunitãţile independente au ca sursã de aprovizionare depozitele eşalonului cãruia i se subordoneazã, iar când sunt date în sprijin, se aprovizioneazã cu produse şi materiale prin eşalonul la care sunt date în sprijin.
ART. 37
(1) La începerea misiunii, marile unitãţi, unitãţile şi subunitãţile date în sprijin vor avea stocurile de produse şi materiale complete, iar la încheierea misiunii acestea vor fi refãcute prin grija eşalonului la care au fost date în sprijin.
(2) Marile unitãţi, unitãţile şi subunitãţile date în sprijin se aprovizioneazã prin eşaloanele din care fac parte.
ART. 38
În scopul executãrii aprovizionãrii marilor unitãţi, unitãţilor şi subunitãţilor cu tehnicã, produse şi materiale, organul de aprovizionare desfãşoarã urmãtoarele activitãţi:
a) calculeazã necesarul;
b) stabileşte deficitul şi excedentul pe care îl înainteazã la eşalonul superior;
c) organizeazã recepţia, transportul, primirea şi distribuţia materialelor;
d) solicitã mijloacele de transport necesare;
e) organizeazã, urmãreşte şi controleazã modul cum se executã aprovizionarea marilor unitãţi, unitãţilor şi subunitãţilor subordonate.
ART. 39
La stabilirea necesarului de tehnicã, produse şi materiale se au în vedere urmãtoarele elemente:
a) datele comunicate de statul major privind încadrarea cu personal, precum şi dotarea cu tehnicã şi armament a marilor unitãţi şi unitãţilor primite în sprijin şi alte sarcini stabilite prin ordinul de acţiune;
b) mãrimea stocurilor ordonate a se realiza;
c) drepturile din norme prevãzute pentru consum;
d) existentul în produse, materiale şi tehnicã;
e) cantitãţile de produse şi materiale puse la dispoziţie în sursele militare şi în sursele civile din zona de operaţii;
f) posibilitãţile pentru fabricaţii şi reparaţii de produse, tehnicã şi materiale, existente în zona de operaţii;
g) deficitele şi excedentele raportate de marile unitãţi, unitãţile şi subunitãţile subordonate.
ART. 40
(1) Responsabilitãţile privind transportul stocurilor, de la locurile de depozitare la forţele participante la operaţiile întrunite, revin urmãtoarelor structuri:
a) Comandamentului 2 operaţional întrunit - planificare transporturi stoc strategic şi stoc operativ;
b) Comandamentului logistic întrunit - execuţie transporturi stoc strategic şi stoc operativ;
c) comandamentului MU/U - planificare transporturi stoc trupe;
d) structurilor logistice ale MU/U - execuţie transporturi stoc trupe.
(2) Pe timpul procesului de planificare vor fi incluşi reprezentanţi ai structurilor care asigurã mijloacele militare de transport strategic.
(3) Comandamentul logistic întrunit foloseşte mijloacele militare de transport din organicã, mijloacele militare de transport ale Alianţei, UE, statelor membre şi partenere, puse la dispoziţie pe baza memorandumurilor sau acordurilor tehnice din cadrul iniţiativelor de cooperare sau mijloacele de transport civile, puse la dispoziţie pe baza acordurilor, contractelor directe sau "în aşteptare".
ART. 41
(1) Potrivit politicii NATO de planificare a stocurilor, constituirea stocurilor se realizeazã cu respectarea urmãtoarelor cerinţe specifice:
a) stocurile sunt exprimate, în principal, sub forma zilelor standard de aprovizionare/Standard Days of Supply - SDOS, cu excepţia anumitor categorii de materiale ale cãror stocuri se exprimã în funcţie de necesitãţi şi independent de perioade;
b) în cadrul procesului de planificare a stocurilor, unitãţile au stocuri pentru 30 de zile;
c) în situaţia în care o naţiune nu este în mãsurã sã asigure stocuri pentru 30 de zile, comandamentele strategice/Strategic Commands - SCs stabilesc variantele optime de completare a acestora;
d) naţiunile care se bazeazã pe producţia industrialã proprie, în vederea constituirii stocurilor, trebuie sã se convingã cã aceasta are capacitatea de a asigura stocurile necesare obţinerii capacitãţii de operaţionalizare.
(2) Calculul stocurilor, pe clase de materiale, de regulã, are la bazã un scenariu sau un plan operaţional şi se face folosindu-se aplicaţiile informatice Allied Commands Resource Optimisation Software System - ACROSS şi Sustainment Planning Module - SPM.
ART. 42
Pentru aplicarea metodologiei de calcul se folosesc urmãtoarele unitãţi de mãsurã standard:
a) bucatã, complet/buc., cpl pentru armament şi tehnicã de luptã, muniţii şi rachete, muniţii de aviaţie şi marinã, echipamente/sisteme de comunicaţii şi informaticã, muniţii de geniu, tehnicã şi materiale de aviaţie, alimente;
b) litru - pentru apã potabilã, carburanţi;
c) centimetru cub - pentru apã nepotabilã;
d) lot/cpl pentru materiale pentru armament de infanterie şi artilerie;
e) lot pentru intervenţii de mentenanţã pe niveluri - lot - pentru materiale de tancuri, transportoare amfibii blindate şi automobile;
f) rând de echipament - re - pentru echipament.
ART. 43
(1) Pentru forţele dislocabile, nivelul stocurilor se constituie pentru 30 de zile de luptã.
(2) Stocurile de muniţii cu caracter decisiv în luptã - cu calibru mai mare de 20 mm - se calculeazã cu ajutorul aplicaţiei informatice ACROSS, al cãrei principiu de bazã este nimicirea în proporţie de 95% a ţintei alese din Lista de ţinte stabilite de NATO.
(3) Pentru clasele de materiale nr. I, III, III A şi V - muniţii cu calibru pânã în 20 mm se calculeazã stocurile folosind aplicaţia informaticã SPM, care are la bazã consumurile zilnice pentru misiuni, în situaţia în care numãrul ţintelor este necunoscut sau nu se poate aplica.
(4) Pentru forţele de generare şi regenerare, nivelul stocurilor pentru structurile luptãtoare din cadrul forţelor de generare şi regenerare se constituie eşalonat pentru 30 de zile.
(5) Constituirea acestor stocuri se face gradual, potrivit graficului de operaţionalizare a structurilor respective, prevederilor strategiei de înzestrare şi pe mãsura asigurãrii fondurilor destinate pentru acest scop.
(6) În cazul particular al materialelor de clasa a III-a şi clasa a III-a A - carburanţi şi lubrifianţi - POL, aplicaţia informaticã SPM calculeazã nivelul stocurilor având la bazã media consumurilor pentru o zi de luptã la toate categoriile de tehnicã şi SDOS, ca unitate de mãsurã.
(7) Cantitatea minimã de POL, în vrac, se calculeazã, pentru toate tipurile de tehnicã consumatoare de POL, astfel:
a) vehicule pe roţi şi cu şenile: 100 km deplasare pe teren uscat cu viteza de 50 km/orã;
b) aeronave de luptã: o ieşire sau douã, la viteza de deplasare specificã operaţiei;
c) aeronave de transport: o ieşire cu 4 ore de zbor la înãlţime medie operaţionalã şi vitezã de croazierã;
d) alte avioane: o ieşire cu 2 ore de zbor la viteza de deplasare specificã operaţiei;
e) elicoptere: 5 ore de zbor, la viteza de deplasare specificã operaţiei;
f) avioane fãrã pilot: 2 ore de zbor, în configuraţie standard;
g) nave maritime diverse: 12 ore de activitate în mediu operaţional, cu viteza şi încãrcarea stabilite la nivel naţional;
h) nave de luptã şi sprijin: 24 de ore de croazierã, la viteza de 15 noduri sau viteza normalã, dacã aceasta este mai micã;
i) motoare staţionare şi echipamente consumatoare de POL: 12 ore de activitate în mediu operaţional;
j) echipamente de gãtit, încãlzire şi echipamente uşoare: 24 de ore de activitate în mediu operaţional.
(8) În cazul uleiurilor şi lubrifianţilor, se iau în calcul stabilirea unor stocuri de minim 30 de zile care sã asigure funcţionarea tuturor echipamentelor consumatoare de acest tip de materiale.

SECŢIUNEA a 2-a
Mişcarea şi transportul

ART. 44
Mişcarea şi transportul cuprind totalitatea activitãţilor desfãşurate pentru dislocarea, susţinerea şi redislocarea forţelor, precum şi pentru executarea deplasãrii acestora în cadrul operaţiilor întrunite.
ART. 45
În funcţie de perioada de desfãşurare, locul şi felul operaţiei se executã urmãtoarele tipuri de transporturi:
a) pentru ridicarea capacitãţii operaţionale a unitãţilor şi marilor unitãţi;
b) pentru mobilizare;
c) pentru dislocarea/redislocarea forţelor la nivel strategic şi operativ;
d) pentru aprovizionare şi completare cu tehnicã, materiale şi echipamente;
e) de evacuare;
f) de dispersare sau regrupare;
g) false.
ART. 46
(1) Principiul de bazã în executarea transporturilor constã în utilizarea de cãtre eşalonul superior a mijloacelor de transport din organicã în folosul eşaloanelor subordonate.
(2) La ordinul comandantului/şefului eşalonului superior, eşaloanele subordonate executã transportul tehnicii, materialelor şi echipamentelor cu mijloace proprii.
(3) În situaţiile în care mijloacele de transport avute la dispoziţie nu asigurã transportul în timp oportun, cu aprobarea comandantului, se utilizeazã pentru transporturile urgente de armament, muniţie sau carburanţi-lubrifianţi, fãrã a influenţa îndeplinirea misiunilor de luptã, şi autovehicule destinate transportului de trupe.
ART. 47
Pentru executarea transporturilor se utilizeazã mijloacele de transport auto, aeriene, navale şi de cale feratã:
a) din organica unitãţilor şi marilor unitãţi;
b) aparţinând operatorilor de transport civili contractaţi;
c) rechiziţionate.
ART. 48
Responsabilitatea planificãrii, organizãrii, monitorizãrii şi controlului mişcãrii şi transportului, în cadrul operaţiilor întrunite, revine structurilor de mişcare şi transport din organica unitãţilor şi marilor unitãţi din compunerea forţei.
ART. 49
Coordonarea activitãţilor desfãşurate pentru planificarea, organizarea, monitorizarea şi controlul executãrii mişcãrii şi transportului în cadrul operaţiilor întrunite se face de cãtre structura de mişcare şi transport din cadrul comandamentului forţei.
ART. 50
Planificarea, organizarea, monitorizarea şi controlul executãrii mişcãrii şi transportului în operaţiile întrunite au la bazã:
a) actele normative specifice care reglementeazã planificarea, organizarea, monitorizarea şi controlul executãrii mişcãrii şi transportului în Armata României;
b) ordinul de sprijin logistic al eşalonului superior;
c) decizia comandantului;
d) cererile de transport;
e) mijloacele de transport avute la dispoziţie şi cele primite în sprijin.
ART. 51
În vederea executãrii mişcãrii şi transportului, structurile de mişcare şi transport ale unitãţilor şi marilor unitãţi întocmesc, dupã elaborarea estimãrilor logistice, planuri de mişcare pe misiuni, care sunt anexe la Planul de operaţie/Operation Plan - OPLAN.
ART. 52
Cererile de transport se întocmesc/centralizeazã la nivelul unitãţii de structura de mişcare şi transport, pe baza nevoilor de transport ale unitãţii identificate, în colaborare cu structura de logisticã şi cu cea de operaţii, se aprobã de comandantul/şeful unitãţii şi se înainteazã eşalonului superior.
ART. 53
Transporturile se executã pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusã, iar atunci când misiunea o impune sau tipul operaţiei o permite, se executã pe timp de zi, cu luarea tuturor mãsurilor de siguranţã şi protecţie corespunzãtoare.
ART. 54
Urgenţa executãrii transportului se stabileşte de comandantul eşalonului care organizeazã transportul.
ART. 55
Mijloacele de transport de toate categoriile, indiferent de eşalon, care se întorc dinspre limita dinainte a dispozitivului, se folosesc în primul rând pentru evacuarea rãniţilor şi bolnavilor, iar cele care rãmân disponibile se utilizeazã pentru evacuarea prizonierilor, capturilor, tehnicii deteriorate, materialelor excedentare şi ambalajelor.
ART. 56
Cãile de comunicaţie rutiere, feroviare, aeriene şi maritime necesare executãrii operaţiunilor de mişcare şi transport se stabilesc de cãtre structura de mişcare şi se aprobã de cãtre comandantul unitãţii, marii unitãţi sau comandantul forţei, în funcţie de nivelul eşalonului la care se organizeazã transportul.

SECŢIUNEA a 3-a
Mentenanţa

ART. 57
(1) Sistemul de mentenanţã reprezintã totalitatea principiilor, regulilor, resurselor umane, materiale şi financiare, interdependente între ele şi care formeazã un tot unitar, destinat desfãşurãrii tuturor acţiunilor întreprinse pentru a menţine şi restabili echipamentele tehnice la caracteristicile tehnice specifice de funcţionare.
(2) Totalitatea pieselor de schimb şi materialelor care asigurã nevoile acţiunilor de mentenanţã, pentru o anumitã perioadã de timp sau misiune şi pentru un anumit numãr de produse, constituie stocul normat, exprimat în loturi de piese de schimb.
(3) În funcţie de starea tehnicii şi momentul efectuãrii lucrãrilor, conceptul de mentenanţã se redefineşte prin douã componente:
a) mentenanţã preventivã;
b) mentenanţã corectivã.
ART. 58
Mentenanţa preventivã cuprinde un ansamblu de activitãţi întreprinse pentru menţinerea sistemelor tehnicii în condiţii normale de funcţionare, prin înlocuirea sistematicã a elementelor şi executarea unor lucrãri de revizie periodicã, reglaj, diagnosticare şi control, planificate la intervale stabilite în funcţie de durata de utilizare.
ART. 59
Mentenanţa corectivã cuprinde activitãţi desfãşurate pentru restabilirea capacitãţii normale de funcţionare a sistemelor defecte, cum ar fi reparaţiile de micã, medie sau mare amploare, care au ca scop repunerea în stare de funcţionare a tehnicii defecte şi/sau deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participãrii la operaţii întrunite; astfel de activitãţi de mentenanţã cuprind operaţii, cum sunt testarea/diagnoza, localizarea şi remedierea defecţiunilor prin înlocuirea sau repararea elementelor defecte, verificarea şi executarea reglajelor.
ART. 60
Complexitatea lucrãrilor, durata de imobilizare a tehnicii, dotarea cu echipamente, aparaturã şi utilaje, calificarea personalului şi condiţiile de lucru determinã structurarea sistemului de mentenanţã pe urmãtoarele niveluri:
a) nivelul de bazã - cuprinde intervenţiile de mentenanţã preventive şi corective, cu imobilizãri ale tehnicii, de scurtã duratã: control tehnic înaintea misiunii, control tehnic pe parcurs, întreţineri tehnice curente, întreţineri tehnice şi inspecţii periodice, revizii, reparaţii;
b) nivelul intermediar - cuprinde intervenţiile de mentenanţã preventive şi corective, cu imobilizãri ale tehnicii, pe duratã medie de timp: testare, clasificare operaţionalã, revizii, reparare;
c) nivelul general - cuprinde intervenţiile de mentenanţã preventive şi corective, cu imobilizãri ale tehnicii, pe duratã de timp relativ mare.
ART. 61
Reparaţiile se executã în funcţie de tipul tehnicii, gradul de uzurã şi volumul de manoperã, astfel:
a) reparaţii curente şi de complexitate redusã -RC;
b) reparaţii de complexitate medie - RM;
c) reparaţii de complexitate ridicatã - RR.
ART. 62
În urma diagnosticãrii efectuate şi în funcţie de importanţa şi specificul tehnicii, comandanţii unitãţilor, la propunerea şefilor structurilor logistice subordonate, decid reparaţia în unitate, solicitã sprijin de mentenanţã de la eşaloanele superioare sau apeleazã la serviciile operatorilor economici specializaţi.
ART. 63
Pentru tehnica interoperabilã, desfãşurarea activitãţilor de mentenanţã, în sistem externalizat, se executã prin:
a) acorduri tehnice cu naţiunea-lider, încheiate în perioada de organizare şi pregãtire a misiunii, pentru firmele desemnate a desfãşura activitãţi de mentenanţã în teatre;
b) forţe proprii sau contracte cu operatori economici interni, la tehnica de comunicaţii şi informaticã;
c) contracte cu operatori economici externi, pentru asigurarea de produse şi servicii necesare susţinerii forţelor, identificaţi cu ajutorul Agenţiei NATO de mentenanţã şi aprovizionare/NATO Maintenance and Supply Agency - NAMSA.
ART. 64
Comandamentul logistic întrunit şi Comandamentul comunicaţiilor şi informaticii încheie contracte cu operatorii economici naţionali, pentru tehnica neinteroperabilã, în scopul desfãşurãrii activitãţilor de mentenanţã, în sistem externalizat.

SECŢIUNEA a 4-a
Sprijinul medical

ART. 65
(1) Sprijinul medical al personalului participant la operaţia întrunitã constã în asigurarea de servicii de medicinã preventivã şi curativã, servicii stomatologice, reaprovizionarea cu medicamente, sânge, materiale medicale, protecţia medicalã împotriva armelor nucleare, biologice şi chimice - NBC, precum şi evacuarea medicalã a rãniţilor şi bolnavilor, pentru a reduce la minimum, pe cât posibil, pierderile de forţe umane din cauza rãnirilor şi îmbolnãvirilor şi întoarcerea la datorie a acestora.
(2) Realizarea sprijinului medical în cadrul zonei de operaţii se desfãşoarã sub coordonarea medicului-şef al comandamentului forţei întrunite şi se asigurã prin utilizarea dotãrilor medicale proprii, celor puse la dispoziţie şi celor existente în zonã.
ART. 66
Sprijinul medical se acordã de cãtre formaţiunile medicale ROL 1, 2 şi 3, pe niveluri de competenţã, în funcţie de eşalon, atât pentru forţele proprii, cât şi pentru populaţia civilã din zona de operaţii, în limitele posibilitãţilor.
ART. 67
La realizarea sprijinului medical participã formaţiunile medicale din compunerea marilor unitãţi/unitãţilor şi din reţeaua sanitarã teritorialã.
ART. 68
Pentru îndeplinirea misiunilor, formaţiunile medicale se dispun în teren, constituind etape medicale de evacuare şi tratament.
ART. 69
Asistenţa medicalã se acordã rãniţilor şi bolnavilor la formaţiunile de ROL 1 sau ROL 2, în vederea limitãrii complicaţiilor şi creãrii condiţiilor necesare pentru evacuarea acestora la spitalele de ROL 3 sau la formaţiunile medicale de teritoriu.
ART. 70
(1) Organizarea evacuãrii medicale constituie responsabilitatea medicului-şef de la fiecare etapã de evacuare şi se executã cu mijloacele sanitare de evacuare proprii şi cu cele primite în sprijin.
(2) Principiul de bazã în executarea evacuãrii rãniţilor şi bolnavilor constã în faptul cã eşalonul superior pune la dispoziţie mijloacele sanitare de evacuare din înzestrare şi cele primite în sprijin.
(3) Evacuarea rãniţilor şi bolnavilor se face şi cu mijloace nespecializate, amenajate în acest scop, atât cu mijloace de transport care se întorc de la forţele de angajare imediatã, cât şi cu mijloace aeriene.
(4) Evacuarea rãniţilor şi bolnavilor este o activitate permanentã, care se executã în orice situaţie, indiferent de condiţiile de anotimp şi stare a vremii.
(5) În operaţiile întrunite desfãşurate în afara teritoriului, în situaţia în care posibilitãţile imediate de asistenţã medicalã sunt depãşite, tratamentul şi evacuarea rãniţilor/bolnavilor se executã în urma triajului medical, dupã urmãtoarele prioritãţi:
a) URGENT/cod ROŞU - pacienţi cu instabilitate criticã a funcţiilor vitale, a cãror viaţã, simţuri sau membre pot fi salvate prin proceduri chirurgicale în interval de 1-4 ore şi care sunt candidaţii recomandaţi pentru evacuarea aero-medicalã;
b) PRIORITAR/cod GALBEN - pacienţi cu leziuni severe, care nu pun viaţa sau membrele în pericol, dar a cãror rezolvare depinde de acordarea asistenţei medicale chirurgicale; au parametrii vitali stabili dupã resuscitare şi sunt recomandaţi pentru evacuarea medicalã aerianã sau terestrã;
c) RUTINĂ/cod VERDE - pacienţi cu leziuni medii/minore care nu necesitã resuscitare, tratament medico-chirurgical de specialitate în primele 1-2 zile şi nici evacuare aero-medicalã;
d) DEPĂŞIT/AMÂNAT/cod NEGRU - pacienţi cu leziuni dramatice, în special cerebrale, neresuscitabili sau cu instabilitate criticã a funcţiilor vitale dupã resuscitare, al cãror exitus este apreciat a se produce înaintea acordãrii ajutorului medical calificat/specializat; tratamentul de urgenţã este paliativ şi nu sunt recomandaţi pentru evacuarea medicalã decât dacã existã resursele necesare.
ART. 71
(1) În responsabilitatea formaţiunilor medicale ale Forţei intrã şi acordarea asistenţei medicale civililor, atunci când viaţa le este pusã în pericol.
(2) Formaţiunile medicale ale Forţei, cu aprobarea mediculuişef, acordã ajutorul medical de urgenţã populaţiei civile din zonã în cazul în care aceasta nu se poate asigura pe plan local.
(3) Pentru cazurile de evacuare a populaţiei din zonã se înfiinţeazã puncte de colectare şi de transbordare şi se asigurã paza locului de evacuare şi a ambulanţelor necesare transportului; acordarea tratamentului medical de urgenţã populaţiei civile se consemneazã în raportul medical zilnic.
ART. 72
Protecţia medicalã împotriva armelor nucleare, biologice şi chimice cuprinde mãsurile ce se iau, pe baza deciziei comandantului, pentru prevenirea şi combaterea efectelor acestora asupra efectivelor şi se realizeazã prin coordonarea şi desfãşurarea într-o concepţie unitarã a activitãţii formaţiunilor medicale ale marii unitãţi/unitãţii, a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţã şi a reţelei sanitare teritoriale.

SECŢIUNEA a 5-a
Infrastructura

ART. 73
Infrastructura cuprinde obiectivele şi facilitãţile necesare conducerii, cartiruirii/cazãrii, adãpostirii, depozitãrii, deplasãrii, protecţiei forţelor şi populaţiei civile, bunurilor materiale şi valorilor patrimoniului cultural naţional, asistenţei medicale, asigurãrii cu apã potabilã etc.
ART. 74
La nivel strategic funcţia de infrastructurã este legatã de asigurarea pe termen lung a dotãrilor necesare antrenamentului forţelor sau pentru implementarea planurilor operaţionale.
ART. 75
(1) La nivel operativ funcţia de infrastructurã este mai mult legatã de asigurarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii necesare pentru operaţii viitoare şi/sau în derulare.
(2) În funcţie de operaţie, infrastructura necesarã constã în porturi, aeroporturi, cãi ferate şi gãri, instalaţii de depozitare, axe de aprovizionare-evacuare, mijloace de adãpostire şi utilitãţi; identificarea din timp a cerinţelor de infrastructurã şi pregãtirea acesteia au o influenţã majorã asupra operaţiilor ulterioare.
ART. 76
(1) Recunoaşterea trebuie sã aibã în vedere infrastructura existentã şi resursele locale disponibile privind construcţia, întreţinerea şi exploatarea clãdirilor.
(2) Prioritate trebuie acordatã acelor construcţii destinate instalãrii punctelor de comandã şi de debarcare, zonelor de staţionare şi de adunare, precum şi cãilor de comunicaţie care le leagã; în plus, la recunoaştere se urmãresc toate celelalte elemente de infrastructurã solicitate de comandant sau de statul major.
(3) Dupã recunoaştere se întocmeşte o situaţie a capacitãţilor şi o listã cu noile proiecte, precum şi mãsurile recomandate a fi luate pentru pregãtirea teatrului de operaţii; în listã se include finanţarea necesarã şi adaptarea structurii echipamentului trupelor de geniu pentru a fi în mãsurã sã rezolve situaţiile concrete depistate pe timpul recunoaşterilor.
ART. 77
Managementul şi coordonarea problematicilor bunurilor imobiliare şi proprietãţii acestora sunt de primã importanţã în cadrul activitãţilor logistice.
ART. 78
(1) Cartiruirea trupelor se organizeazã de cãtre şeful structurii logistice, având la bazã ordinul de sprijin logistic al eşalonului superior şi decizia comandantului.
(2) În vederea cartiruirii trupelor se folosesc, în primul rând, adãposturile amenajate şi corturile din înzestrare.
(3) Se pot folosi şi imobilele aflate în interiorul zonei de responsabilitate logisticã, oricare ar fi proprietarul acestora.
(4) Proprietarilor de imobile, persoane fizice, trebuie sã li se lase spaţiul strict necesar pentru locuit, preparat hranã şi grupuri sanitare separate.
ART. 79
Proprietarii sau deţinãtorii, cu orice titlu, ai imobilelor sunt obligaţi prin lege sã le punã la dispoziţia forţelor, la solicitarea acestora sau a autoritãţilor administraţiei publice locale, cu utilitãţile şi echipamentele aferente.
ART. 80
Pentru imobilele folosite la cartiruire sau cazare nu se plãteşte chirie pe timpul mobilizãrii generale ori parţiale, pe timpul stãrii de asediu, stãrii de urgenţã sau la rãzboi, oricare ar fi durata de utilizare a acestora.
ART. 81
În caz de concentrãri, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, cartiruirea sau cazarea dã dreptul la încasarea unei chirii potrivit dispoziţiilor legale.
ART. 82
Infrastructura de transport este, de asemenea, obiectiv de interes naţional, atât civil cât şi militar, prin care se îndeplinesc, pe de o parte, cererile de servicii publice de transport personal şi mãrfuri, precum şi necesitãţile strategice; aceasta contribuie direct la asigurarea legãturii între localitãţile ţãrii şi chiar depãşirea frontierelor administrative, atunci când situaţia o impune.
ART. 83
(1) România are o infrastructurã publicã de transport ce cuprinde drumuri, cãi ferate, cãi navigabile, canale navigabile, porturi maritime şi fluviale, aeroporturi, care asigurã realizarea conectãrii tuturor zonelor la reţeaua naţionalã şi la sistemele internaţionale de transport.
(2) Dintre acestea, organele de conducere logisticã, în colaborare cu celelalte compartimente ale comandamentului, aleg pe cele din fâşia de acţiune, orientate convenabil, pe direcţiile cele mai scurte, ferite de observarea inamicului şi în afara razei de acţiune a sistemului de foc al acestuia, urmãrind sã aibã cât mai puţine puncte obligate de trecere şi sã nu necesite lucrãri de amploare pentru reparare şi întreţinere.
ART. 84
Folosirea infrastructurii de transport se aprobã de comandant la propunerea şefului logisticii.
ART. 85
(1) În cazul în care elementele de infrastructurã nu sunt suficiente pentru a satisface nevoile operaţionale, neajunsurile pot fi rezolvate în cadrul unui proiect din Programul NATO de investiţii în securitate/NATO Security Investment Programme - NSIP.
(2) NSIP este principalul mecanism al Alianţei pentru identificarea şi dotarea cu infrastructurã finanţatã în comun de cãtre NATO.
ART. 86
(1) Geniu de infrastructurã pentru logisticã cuprinde totalitatea mãsurilor şi lucrãrilor ce se executã în scopul creãrii condiţiilor favorabile pentru desfãşurarea activitãţilor specifice sprijinului logistic al operaţiilor, pentru protecţia şi mascarea personalului, tehnicii şi materialelor de logisticã.
(2) Volumul, urgenţele şi termenele de execuţie ale lucrãrilor se stabilesc de cãtre şeful structurii logistice.

SECŢIUNEA a 6-a
Protecţia structurilor de logisticã

ART. 87
(1) Protecţia structurilor de logisticã se referã la totalitatea mãsurilor şi activitãţilor ce se iau într-o concepţie unitarã, în scopul de a le feri de cercetarea şi atacurile prin surprindere ale agresorului terestru şi aerian, precum şi pentru a le preveni despre pericolul agresiunii chimice, biologice, radiologice şi nucleare şi a le proteja împotriva efectelor acestora, în vederea îndeplinirii misiunilor ce le revin.
(2) Protecţia structurilor de logisticã este atributul şefului structurii de comandã logisticã al MU/U şi al comandanţilor acestora.
(3) Modalitãţile de realizare a protecţiei structurilor de logisticã sunt prezentate în "L-2, Manualul conducerii sprijinului logistic în operaţiile întrunite".

SECŢIUNEA a 7-a
Serviciile de campanie

ART. 88
(1) Rãspunderea pentru contractarea şi urmãrirea modului de executare a serviciilor de campanie revine structurilor logistice din cadrul forţelor participante la operaţia întrunitã.
(2) Serviciile de campanie se executã prin structurile proprii, cele puse la dispoziţie în sistem externalizat, prin operatori economici, pe plan local sau contractori tradiţionali.
(3) Din raţiuni umanitare, responsabilitatea asigurãrii serviciilor de campanie se poate extinde şi asupra populaţiei civile.
ART. 89
Hrãnirea efectivelor se executã în funcţie de:
a) rezerva/stocurile de alimente existente;
b) rolul, locul şi misiunile forţelor;
c) posibilitãţile de reaprovizionare cu alimente;
d) posibilitãţile de preparare a hranei;
e) posibilitãţile de asigurare a apei;
f) posibilitãţile de transport.
ART. 90
În funcţie de situaţie, se stabileşte unul dintre urmãtoarele regimuri de hrãnire:
a) regim de hrãnire normal - hranã caldã;
b) regim de hrãnire de luptã - raţii de luptã;
c) regim de hrãnire cu hranã rece - hranã rece.
ART. 91
(1) Îmbãierea efectivelor se executã la bãile operatorilor economici şi ale organelor administraţiei publice din zona de responsabilitate logisticã sau la baia de campanie, dacã timpul la dispoziţie permite instalarea acesteia.
(2) În situaţii deosebite se pot utiliza şi instalaţiile de duş şi dezinfecţie montate pe autospecialele pentru decontaminarea echipamentului din dotarea subunitãţilor de protecţie NBC.
ART. 92
(1) Spãlatul lenjeriei şi curãţatul echipamentului se realizeazã prin intermediul spãlãtoriilor şi curãţãtoriilor civile din zona de responsabilitate logisticã sau prin cele de campanie.
(2) În situaţii deosebite pot fi amenajate spãlãtorii improvizate în apropierea cursurilor de apã.
ART. 93
Spãlarea lenjeriei şi curãţatul echipamentului militarilor bolnavi sau rãniţi se executã prin grija structurilor medicale în care sunt spitalizaţi.
ART. 94
În situaţii deosebite se pot utiliza autospecialele pentru decontaminarea echipamentului din dotarea subunitãţilor de protecţie NBC.
ART. 95
(1) Serviciile poştale şi de curierat se organizeazã în conformitate cu prevederile dispoziţiei pentru comunicaţii şi informaticã.
(2) Responsabilitatea primirii şi distribuirii de la/la militari a coletelor, scrisorilor, telegramelor, mandatelor etc. revine administratorilor de subunitãţi.
ART. 96
(1) Deratizarea şi dezinsecţia se executã prin intermediul operatorilor economici de profil, la instalarea într-un nou raion.
(2) Responsabilitatea organizãrii acestor activitãţi revine structurii logistice, prin intermediul organelor medicale, ori de câte ori este nevoie.

SECŢIUNEA a 8-a
Contractarea

ART. 97
Contractarea este un instrument semnificativ utilizat pentru obţinerea accesului la resursele de pe plan local şi la alte materiale şi servicii necesare şi are un rol din ce în ce mai important în conducerea operaţiilor întrunite.
ART. 98
(1) În scopul creşterii eficienţei utilizãrii fondurilor, achiziţiile de produse, servicii şi lucrãri în Armata României se efectueazã centralizat, la nivelul Ministerului Apãrãrii, şi descentralizat, la nivelul categoriilor de forţe ale armatei/similar.
(2) La nivelul Ministerului Apãrãrii, achiziţiile de produse, servicii şi lucrãri se executã centralizat de cãtre:
a) Departamentul pentru armamente - sisteme majore de tehnicã, sprijinul logistic iniţial şi activitatea de mentenanţã aferentã acestora, pentru Forţele Terestre şi Forţele Navale, echipamente complexe din economia naţionalã, armament, muniţii, tehnicã medicalã de înaltã performanţã etc.;
b) Comandamentul logistic întrunit - tehnicã şi materiale comune categoriilor de forţe ale armatei, altele decât cele din competenţa Departamentului pentru armamente, produsele şi serviciile necesare pregãtirii/susţinerii forţelor;
c) Comandamentul comunicaţiilor şi informaticii - echipamente/bunuri şi servicii specifice domeniului de activitate, altele decât cele din competenţa Departamentului pentru armamente etc.;
d) Direcţia medicalã -- medicamente, echipamente şi tehnicã medicalã, altele decât cele din competenţa Departamentului pentru armamente etc.
(3) Pentru celelalte produse, servicii şi lucrãri care nu sunt cuprinse în sistemul centralizat - hrãnire, spãlarea lenjeriei şi curãţatul echipamentului, materiale de întreţinere, instrumentar medical, rechizite şi furnituri de birou, produse de curãţenie şi igienã personalã, reparaţii şi piese de schimb aferente mentenanţei tehnicii, reparaţii curente la clãdiri etc. achiziţiile de produse, servicii şi lucrãri se executã descentralizat, la nivelul categoriilor de forţe ale armatei/similar.

SECŢIUNEA a 9-a
Sprijinul naţiunii-gazdã

ART. 99
Sprijinul naţiunii gazdã/Host Nation Support - HNS reprezintã totalitatea acţiunilor de sprijin logistic, financiar, legislativ şi procedural, care definesc asistenţa civilã sau militarã acordatã de cãtre naţiunea-gazdã/Host Nation - HN forţelor armate strãine care staţioneazã, intrã/ies, opereazã sau se aflã în tranzit pe teritoriul naţional al HN.
ART. 100
(1) Acordarea HNS se fundamenteazã prin memorandumuri de înţelegere/Memorandum of Understanding - MOU, acorduri tehnice/Technical Agreements - TAs şi aranjamente de implementare întrunitã/Joint Implementation Agreements - JIAs, încheiate între România şi alte state.
(2) Pilonul central al acordãrii de cãtre România a HNS este memorandumul de înţelegere permanent/Standing Memorandum of Understanding - SMOU între România şi Comandamentul Aliat pentru Operaţii.
(3) Pentru acordarea de cãtre România a HNS în cadrul unei anumite operaţii, se va elabora un MOU specific.
(4) Naţiunile trimiţãtoare/Sending Nations - SNs, membre NATO, pot adera la acest memorandum prin notã de aderare/Note of Adherence - NOA.
ART. 101
În calitate de HN, România are urmãtoarele responsabilitãţi:
a) asigurarea cadrului legislativ care sã permitã desfãşurarea optimã a activitãţilor specifice HNS - toate acţiunile forţelor armate strãine pe timpul staţionãrii, intrãrii/ieşirii, operãrii şi tranzitului pe teritoriul naţional al României se vor planifica şi desfãşura potrivit legilor României, care corespund prevederilor Acordului dintre statele pãrţi ale Tratatului Atlanticului de Nord privind Statutul forţelor/Status of Forces Agreement - SOFA, Londra, 19 iunie 1951, şi Protocolului privind Statutul comandamentelor militare internaţionale - Paris, 28 august 1952;
b) asigurarea asistenţei de specialitate HNS privind domeniile potenţiale de sprijin - potrivit principiului transparenţei, România pune la dispoziţia comandamentelor NATO autorizate şi autoritãţilor militare naţionale ale SNs Catalogul de planificare a capabilitãţilor/Capabilities Catalogue - RO- HNS CAPCAT şi Baza de date HNS a României/Data Base - RO-HNS DB, în pãrţile care le privesc;
c) asigurarea coordonãrii şi cooperãrii dintre sectoarele militar şi civil - potrivit principiului responsabilitãţii, în România autoritatea de reglementare, planificare şi coordonare în sfera HNS este reprezentatã de Ministerul Apãrãrii, ca integrator al activitãţilor specifice în acest domeniu;
d) asigurarea accesului la resurse - potrivit principiului asigurãrii resurselor, România asigurã resursele necesare sprijinului logistic al forţelor armate aliate şi partenere, într-un spectru cât mai extins, potrivit legislaţiei şi prioritãţilor naţionale, precum şi posibilitãţilor şi capabilitãţilor sale curente;
e) potrivit principiului coordonãrii, România acordã o atenţie deosebitã stabilirii unei relaţii funcţionale de coordonare comunã a resurselor între structurile logistice ale Forţei combinate de arme întrunite/Combined Joint Task Force - CJTF, care opereazã la nivelul teatrului de operaţii - structuri de tip Centru logistic multinaţional întrunit/Multinational Joint Logistic Centre - MJLC - şi structurile logistice abilitate ale Armatei României;
f) asigurarea asistenţei de specialitate în domeniile financiar şi al achiziţiilor - structurile Ministerului Apãrãrii abilitate în domeniul achiziţiilor oferã asistenţa de specialitate necesarã în domeniul încheierii contractelor; totodatã, Ministerul Apãrãrii pune la dispoziţia SNs, la cerere, prin intermediul RO-HNS DB, toate informaţiile necesare privind operatorii economici autorizaţi pentru comercializarea produselor şi serviciilor necesare forţelor armate strãine, în cantitãţile solicitate, necesare îndeplinirii misiunilor, şi la standardele de calitate impuse de beneficiari;
g) asigurarea personalului de legãturã HNS - România asigurã existenţa şi funcţionarea echipelor de legãturã HNS în toate locaţiile operaţionale identificate prin RO-HNS CAPCAT;
h) colaborarea cu comandamentele NATO şi SN pe timpul procesului de planificare HNS - România asigurã expertiza juridicã, financiarã şi logisticã necesarã deplinei colaborãri cu comandamentele NATO şi SNs pe timpul procesului de planificare HNS.

SECŢIUNEA a 10-a
Domenii conexe

1. Cooperarea civili - militari - CIMIC
ART. 102
(1) Activitãţile desfãşurate în domeniul cooperãrii civili-militari/Civilian Military Coperation - CIMIC au scopul de a stabili şi menţine o cooperare strânsã cu populaţia şi instituţiile civile pentru a crea condiţiile necesare obţinerii unor avantaje de ordin moral, material şi tactic pentru trupele proprii şi de a interzice adversarului obţinerea acestor avantaje.
(2) De regulã, forţa întrunitã coopereazã pe timpul desfãşurãrii operaţiilor militare cu agenţii guvernamentale şi neguvernamentale; o parte din condiţiile necesare obţinerii succesului poate fi obţinutã fãrã utilizarea forţei, prin armonizarea scopurilor şi metodelor militare utilizate cu cele ale instituţiilor şi populaţiei civile aflate în zona de operaţii întrunite.
(3) De cele mai multe ori este necesar sã se coordoneze activitãţile militare cu cele ale organizaţiilor civile care sunt prezente în zona de operaţii întrunite.
(4) Într-un mediu ostil ori într-un conflict major activitãţile CIMIC sunt de mare importanţã, întrucât acestea trebuie sã asigure accesul la resurse şi sã faciliteze tranziţia la starea de normalitate.

2. Asigurarea urgenţelor civile
ART. 103
(1) Sprijinul logistic necesar în situaţii de urgenţe civile se va dimensiona pe baza planurilor de acţiune proprii şi a celor de cooperare cu instituţiile abilitate prin lege.
(2) Structurile logistice ale forţelor angajate trebuie sã menţinã legãtura neîntreruptã cu aceste instituţii pentru a se informa şi a rezolva toate problemele privind logistica.

3. Dislocarea strategicã, recepţia, staţionarea, continuarea deplasãrii şi integrarea forţelor
ART. 104
(1) Procesul de dislocare strategicã a forţelor proprii participante la acţiuni militare întrunite şi logistica asociatã acestuia presupun conducerea şi corelarea corespunzãtoare a activitãţilor specifice între structurile de mişcare şi transport naţionale şi cele ale NATO, UE sau cele stabilite în cadrul coaliţiilor multinaţionale pentru planificarea, organizarea şi coordonarea executãrii acestuia.
(2) Dislocarea strategicã presupune deplasarea forţelor din punctele de îmbarcare/Points of Embarkation - POE, în punctele de debarcare/Points of Debarkation - POD, bazele înaintate de grupare/Forward Mounting Bases - FMB.
(3) Coordonarea procesului de dislocare strategicã a forţelor proprii în teatrele/zonele de operaţii se asigurã de cãtre Centrul de coordonare a mişcãrii din Comandamentul logistic întrunit.
(4) Structura de coordonare a mişcãrii din Comandamentul operaţional întrunit defineşte condiţiile şi cerinţele de mişcare şi transport ce trebuie îndeplinite în cadrul procesului de dislocare strategicã, corespunzãtor celor stabilite de cãtre NATO, UE sau în cadrul coaliţiilor multinaţionale.
(5) Centrul de coordonare a mişcãrii stabileşte structurile de transport şi control al mişcãrii, necesare asigurãrii coordonãrii procesului de dislocare strategicã a forţelor.
(6) Sarcinile şi responsabilitãţile structurilor de mişcare şi transport pentru dislocarea strategicã a forţelor sunt definite în SMG/L-2, Doctrina întrunitã de mişcare şi transport.
(7) Recepţia, staţionarea, continuarea deplasãrii şi integrarea forţelor/Reception, Staging and Onward Movement - RSOM&I constituie procesul de tranziţie a forţelor dislocate în teatrul/zona de operaţii pentru realizarea capacitãţii de luptã necesare îndeplinirii cerinţelor operaţionale stabilite.
(8) Operaţiile de RSOM&I a forţelor trebuie sã se desfãşoare în condiţii de deplinã siguranţã, fiind astfel necesarã asigurarea mãsurilor corespunzãtoare de protecţie a forţelor şi activitãţilor.
(9) Planificarea şi executarea operaţiilor RSOM&I se realizeazã avându-se în vedere urmãtoarele principii:
a) responsabilitatea colectivã;
b) unitatea de efort prin unitate de comandã;
c) sincronizarea.
(10) Responsabilitatea colectivã presupune ca pentru elaborarea planurilor RSOM&I şi executarea acestora sã fie implicate toate structurile de mişcare şi transport/movement and transportation - M&T şi logistice participante la proces, respectiv cele ale unitãţilor ce se dislocã, cele care asigurã funcţionarea zonelor stabilite şi cele de coordonare ale Comandamentului logistic întrunit şi ale Comandamentului operaţional întrunit. Centrul de coordonare a mişcãrii trebuie sã asigure cooperarea permanentã cu Centrul aliat de coordonare a mişcãrii sau Centrul de coordonare a mişcãrii al UE ori cu structura de mişcare şi transport stabilitã ca fiind coordonator principal al activitãţilor RSOM&I în cadrul coaliţiilor multinaţionale.
(11) Unitatea de efort constituie principiul esenţial al utilizãrii optime a resurselor pentru realizarea obiectivului dorit; unitatea de comandã faciliteazã realizarea unitãţii de efort prin asigurarea unei conducerii unice a tuturor participanţilor la aceste operaţii.
(12) Sincronizarea dintre dislocarea strategicã şi operaţiile RSOM&I asigurã deplasarea forţelor în locurile şi cu capacitatea de luptã dorite.

4. Prevenirea şi stingerea incendiilor
ART. 105
Pentru protecţia personalului şi a bunurilor materiale în perioada desfãşurãrii operaţiilor întrunite, comandanţii MU/U trebuie sã ia urmãtoarele mãsuri:
a) eliminarea posibilelor surse de producere a incendiilor: vegetaţie uscatã, deşeuri, substanţe inflamabile;
b) stabilirea personalului cu responsabilitãţi pe linia prevenirii şi stingerii incendiilor - PSI;
c) instruirea întregului personal privind manipularea mijloacelor PSI;
d) încheierea unor acorduri de cooperare pe linie PSI cu structuri abilitate în domeniu, aparţinând altor ministere sau organizaţii civile care dispun de detaşamente de intervenţie PSI.

5. Protecţia mediului, securitatea şi sãnãtatea în muncã, supravegherea tehnicã şi metrologia legalã
ART. 106
Protecţia mediului, securitatea şi sãnãtatea în muncã, supravegherea tehnicã şi metrologia legalã cuprind:
a) asigurarea condiţiilor optime în desfãşurarea activitãţilor, apãrarea vieţii, integritãţii corporale şi sãnãtãţii personalului militar şi civil;
b) respectarea legislaţiei de mediu şi a reglementãrilor naţionale şi internaţionale cu specific militar pentru prevenirea şi reducerea poluãrii în zonele de responsabilitate sau acţiune;
c) exploatarea în condiţii de siguranţã a instalaţiilor mecanice sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi aparatelor consumatoare de combustibil de uz neindustrial.
ART. 107
(1) Protecţia mediului se realizeazã pentru pãstrarea/conservarea echilibrului ecologic, prevenirea, limitarea şi combaterea riscurilor şi ameninţãrilor la adresa mediului înconjurãtor şi reconstrucţia factorilor de mediu afectaţi, din zona de responsabilitate logisticã a marii unitãţi.
(2) Protecţia mediului este organizatã şi se desfãşoarã de cãtre întregul personal, sub conducerea comandanţilor şi a persoanei învestite cu atribuţii în domeniu.
(3) Protecţia mediului cuprinde:
a) protejarea vegetaţiei sãlbatice - flori, puieţi, vegetaţie lemnoasã - de acţiunea distructivã a personalului şi tehnicii;
b) protejarea apelor;
c) protejarea atmosferei;
d) protejarea solului.
(4) Mãsurile de protecţie a mediului sunt respectate de cãtre întregul personal participant la operaţia întrunitã şi constau în respectarea legislaţiei şi a reglementãrilor naţionale de mediu.
ART. 108
Protecţia apelor constã în:
a) interzicerea în toate situaţiile a deversãrii ori împrãştierii substanţelor chimice periculoase şi a produselor petroliere sau toxice în apele de suprafaţã;
b) evitarea spãlãrii tehnicii, recipientelor sau vaselor contaminate cu produse chimice, petroliere sau toxice în apele de suprafaţã şi desfãşurarea acestei activitãţi în locuri special amenajate;
c) stoparea oricãror scãpãri sau scurgeri de substanţe poluante şi curãţarea zonei afectate prin decontaminare mecanicã.
ART. 109
Protejarea solului se realizeazã prin:
a) deplasarea forţelor pe drumuri, poteci existente, evitându-se efectuarea de noi trasee;
b) evitarea efectuãrii de lucrãri genistice în zonele cu influenţe istorice sau rezervaţii naturale.

6. Serviciile funerare
ART. 110
(1) Înhumarea militarilor decedaţi în zona de desfãşurare a operaţiilor, dupã evacuarea acestora de pe câmpul de luptã de cãtre echipe aparţinând formaţiunilor necombatante, se executã cu asigurarea asistenţei religioase corespunzãtoare confesiunii de care aparţin, dupã ce au fost adunaţi, identificaţi şi înregistraţi.
(2) De regulã, atunci când existã posibilitatea, trupurile neînsufleţite se repatriazã prin grija Ministerului Apãrãrii.
ART. 111
Înhumarea militarilor din forţele proprii sau a celor ai inamicului, decedaţi în zona de desfãşurare a operaţiei, se executã potrivit reglementãrilor în vigoare, cu asigurarea, atunci când este posibil, a asistenţei religioase corespunzãtoare confesiunii de care aparţin, dupã ce au fost adunaţi de cãtre personalul destinat de comandantul unitãţii, identificaţi şi înregistraţi.
ART. 112
Militarii decedaţi care fac parte din armatele aliate, în funcţie de situaţie, se predau cu aprobarea eşalonului superior reprezentanţilor acestora sau sunt înhumaţi prin grija comandantului unitãţii, ţinându-se evidenţa lor.
ART. 113
Militarii decedaţi care fac parte din forţele armate ale inamicului se identificã, se înscriu într-o evidenţã separatã, întocmitã de marea unitate în fâşia cãreia au fost gãsiţi, şi sunt înhumaţi în locuri separate, individual, cu excepţia cazurilor de forţã majorã care impun un loc de înhumare colectiv.
ART. 114
Lucrurile personale ale militarilor decedaţi şi care au fost identificaţi sunt expediate prin canalele normale de sprijin logistic familiilor acestora/autoritãţilor naţionale abilitate, în cazul militarilor decedaţi care au aparţinut inamicului.
ART. 115
(1) Locurile în care se înhumeazã militarii decedaţi sunt trecute pe hãrţi sau planuri şi se marcheazã cu semne vizibile.
(2) Hãrţile sau planurile respective intrã în arhiva marii unitãţi care a efectuat înhumarea.
ART. 116
Pe mormintele militarilor înhumaţi se fixeazã semnul de cãpãtâi corespunzãtor confesiunii cãreia îi aparţin, pe care se va scrie gradul, funcţia, numele şi prenumele decedatului, unitatea din care a fãcut parte, data naşterii, precum şi alte date utile pentru identificarea ulterioarã a persoanei respective.

CAP. III
Zona de responsabilitate logisticã şi liniile de sprijin logistic

SECŢIUNEA 1
Zona de responsabilitate logisticã

ART. 117
În scopul asigurãrii condiţiilor optime de dispunere, de desfãşurare a activitãţilor, de stabilire a responsabilitãţilor în folosirea cãilor de comunicaţie şi aplicãrii unitare a mãsurilor de protecţie, marile unitãţi primesc o zonã de responsabilitate logisticã.
ART. 118
Mãrimea zonei de responsabilitate logisticã depinde de:
a) compunerea de luptã şi misiunile marii unitãţi;
b) dispozitivul operativ adoptat;
c) existenţa şi dispunerea surselor de aprovizionare;
d) existenţa şi starea cãilor de comunicaţie şi caracteristicile terenului.
ART. 119
Zona de responsabilitate logisticã trebuie sã asigure:
a) concentrarea forţelor de logisticã pentru corelarea efortului operativ cu efortul logistic;
b) posibilitãţi de manevrã pentru marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã;
c) dispunerea dispersatã a forţelor de logisticã pentru protecţia acestora împotriva acţiunii distructive a inamicului.
ART. 120
În zona de responsabilitate logisticã a marii unitãţi se pot dispune unitãţi, subunitãţi şi formaţiuni de logisticã ale eşalonului superior sau ale unor mari unitãţi şi unitãţi subordonate nemijlocit acestuia. În aceste situaţii, raioanele ce urmeazã a fi ocupate se comunicã marii unitãţi, pentru evitarea suprapunerilor.
ART. 121
Responsabilitatea privind organizarea, executarea şi conducerea activitãţilor de sprijin logistic, precum şi pentru folosirea legalã a posibilitãţilor economice, printr-o continuã colaborare cu autoritãţile administraţiei publice locale din zona de responsabilitate logisticã, revine şefului structurii logistice a marii unitãţi.
ART. 122
Zona de responsabilitate logisticã se stabileşte de eşalonul superior şi se comunicã prin ordinul de sprijin logistic.

SECŢIUNEA a 2-a
Liniile de sprijin logistic

ART. 123
(1) Sprijinul logistic al forţelor româneşti pe timpul ducerii operaţiilor întrunite naţionale sau multinaţionale, pe sau în afara spaţiului naţional, se desfãşoarã pe linii de sprijin.
(2) Primele 3 linii de sprijin acţioneazã în teatrul de operaţii şi pe teritoriul naţional, dupã cum urmeazã:
a) linia I - subunitãţile/unitãţile logistice de la nivelul batalion şi brigadã, nava de suport logistic; secţia logisticã/baza navalã - numai pe teritoriul naţional;
b) linia a II-a - marile unitãţi şi unitãţile logistice de la nivel divizie; unitãţi logistice ale forţelor aeriene - numai pe teritoriul naţional;
c) linia a III-a - Elementul de sprijin naţional; unitãţi logistice ale forţelor aeriene, baza navalã - numai pe teritoriul naţional.
(3) Pe teritoriul naţional acţioneazã liniile a IV-a şi a V-a de sprijin logistic:
a) linia a IV-a - Comandamentul logistic întrunit, cu forţele din organicã; forţele din compunere destinate pachetelor de forţe ale NATO şi UE pot sã se regãseascã şi în alte situaţii operaţionale, precum sprijinul la nivelul întrunit al forţei multinaţionale; în cadrul aceleiaşi linii acţionezã marile unitãţi şi unitãţi logistice din structura categoriilor de forţe ale armatei;
b) linia a V-a - materializatã prin componentele economiei naţionale.
ART. 124
Linia de sprijin logistic cuprinde:
a) raioane de dispunere, de bazã şi de rezervã ale structurilor de logisticã proprii şi cele ale eşaloanelor subordonate, cu un eşalon mai jos;
b) axe de aprovizionare şi evacuare, de bazã, de rezervã;
c) drumuri de rocadã;
d) drumuri de aprovizionare/reaprovizionare de la surse;
e) surse de aprovizionare/reaprovizionare;
f) unitãţi/subunitãţi destinate pentru protecţia structurilor de logisticã;
g) staţii de îmbarcare/debarcare, terminale şi cheiuri;
h) puncte de transbordare a tehnicii şi materialelor;
i) raioane/locuri de adunare a tehnicii deteriorate;
j) detaşamente de încãrcare, descãrcare a materialelor din staţiile de aprovizionare şi descãrcare;
k) zone de delestare pentru materiale şi evacuare rãniţi şi bolnavi;
l) alte elemente.
ART. 125
Liniile de sprijin logistic trebuie sã asigure condiţii pentru:
a) sprijinul logistic al trupelor;
b) dispunerea corespunzãtoare a tuturor elementelor componente;
c) concentrarea forţelor de logisticã pe direcţiile unde efortul operativ este mai mare;
d) stabilitate în funcţionare;
e) manevra rapidã şi în ascuns a forţelor de logisticã;
f) folosirea judicioasã a cãilor de comunicaţie din zona de responsabilitate logisticã;
g) posibilitãţi pentru asigurarea acţiunilor şi protecţia structurilor de logisticã;
h) conducerea fermã şi neîntreruptã.
ART. 126
Pentru îndeplinirea misiunilor, structurilor de logisticã proprii li se stabilesc raioane de bazã şi de rezervã, separat pentru fiecare element de dispozitiv.
ART. 127
La stabilirea raioanelor se va ţine seama de:
a) misiunea şi dispozitivul forţelor luptãtoare pe care le deservesc;
b) succesiunea acţiunilor pentru ducerea operaţiei ce urmeazã a se desfãşura;
c) gradul de pregãtire a teritoriului, economiei şi forţelor participante la operaţie;
d) dispunerea surselor de aprovizionare în teritoriu;
e) existenţa, starea de viabilitate şi orientarea cãilor de comunicaţie;
f) structura organizatoricã şi gradul de înzestrare a marilor unitãţi, unitãţilor, subunitãţilor şi formaţiunilor de logisticã.
ART. 128
(1) Structurile de logisticã se dispun, de regulã, în localitãţi sau raioane care oferã suficiente condiţii naturale de protecţie, mascare şi adãpostire.
(2) Raioanele de dispunere trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã fie în apropierea cãilor de comunicaţie, a axelor de aprovizionare-evacuare şi sã dispunã de drumuri de pãtrundere şi rocadã accesibile, fãrã puncte obligate de trecere sau lucrãri de artã numeroase;
b) sã permitã dispunerea dispersatã a elementelor din compunere;
c) sã aibã acoperiri naturale şi denivelãri de teren în care sã se poatã amenaja adãposturi pentru personal, tehnicã, rãniţi, bolnavi şi materiale;
d) sã asigure condiţii favorabile pentru conectarea la sistemul de comunicaţii şi informaticã;
e) sã asigure condiţii naturale favorabile pentru realizarea mãsurilor de protecţie, evacuare rapidã şi în ascuns, precum şi pentru organizarea şi desfãşurarea oportunã a activitãţilor de primire (evacuare) a rãniţilor şi bolnavilor;
f) sã ofere posibilitãţi de organizare a încãrcãrii şi descãrcãrii materialelor, de manevrã a autovehiculelor şi de aterizare a elicopterelor de transport;
g) sã permitã luarea mãsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
h) sã dispunã de surse de apã cu debit suficient şi de calitate;
i) sã nu fie în apropierea unor obiective importante, evitându-se dispunerea în imediata apropiere a unor unitãţi industriale, noduri importante de comunicaţii feroviare sau a altor elemente de importanţã deosebitã ce pot fi lovite de adversar.
(3) La nevoie, în aceste raioane se executã amenajãri şi lucrãri genistice de cãtre forţele proprii sau de cãtre cele destinate de comandant.
ART. 129
În toate situaţiile, pentru structurile de logisticã se stabilesc şi raioane de dispunere de rezervã, de regulã la o distanţã de 1-2 km faţã de cel de bazã, iar în anumite situaţii şi mai mult.
ART. 130
În cadrul raioanelor de dispunere ale marilor unitãţi şi unitãţilor/subunitãţilor de logisticã, formaţiunile componente se instaleazã dispersat, la o depãrtare care sã le asigure siguranţã.
ART. 131
Depozitele de armament şi muniţii şi carburanţi-lubrifianţi vor fi dispuse cãtre partea din faţã a raionului.
ART. 132
Unitãţile şi subunitãţile de transport se dispun pe lângã structurile pe care le deservesc, fiind în mãsurã ca, la nevoie, sã execute transporturi şi în folosul altor formaţiuni.

CAP. IV
Sprijinul logistic în operaţiile întrunite

SECŢIUNEA 1
Sprijinul logistic în operaţia ofensivã

ART. 133
Sprijinul logistic în operaţia ofensivã reprezintã ansamblul acţiunilor desfãşurate de forţele de logisticã în scopul asigurãrii trupelor cu tot ceea ce le este necesar pentru neutralizarea, nimicirea sau capturarea forţei vii, neutralizarea sau distrugerea armamentului şi instalaţiilor adversarului, ocuparea obiectivelor şi privarea acestuia de resurse, dezorganizarea dispozitivului şi acţiunilor adversarului, crearea condiţiilor pentru succesul operaţiilor ulterioare, pentru încetarea ostilitãţilor şi trecerea la operaţii postconflict.
ART. 134
(1) În operaţia ofensivã, sursele repartizate se folosesc începând cu cele mai îndepãrtate de limita dinainte a dispozitivului.
(2) Pe timpul ducerii operaţiei creşte ponderea aprovizionãrii trupelor din depozitele eşalonului superior în comparaţie cu cele primite din economie şi din depozitele militare de teritoriu.
ART. 135
În situaţiile în care nu se pot asigura stocurile conform eşalonãrii, forţele luptãtoare pot trece la îndeplinirea unei noi misiuni, cu obligaţia luãrii tuturor mãsurilor pentru asigurarea completã a stocurilor de materiale pentru cele constituite ca forţe de angajare imediatã, urmând ca pe timpul ducerii operaţiei sã se realizeze stocurile şi la celelalte mari unitãţi/unitãţi şi depozitele proprii.
ART. 136
Pe timpul ducerii operaţiei, completarea stocurilor se face zilnic la eşaloanele tactice şi, în funcţie de posibilitãţi, la celelalte eşaloane.
ART. 137
Marile unitãţi/unitãţile constituite ca forţe de angajare ulterioarã, la introducerea în luptã, vor avea stocul trupelor complet la toate felurile de materiale.
ART. 138
(1) Unitãţile/subunitãţile folosite ca desant aerian în adâncimea dispozitivului adversarului se asigurã cu muniţii, carburanţi, alimente şi medicamente, de regulã pentru toatã perioada executãrii misiunilor.
(2) Aprovizionarea acestor structuri se realizeazã de cãtre eşaloanele superioare de care aparţin.
ART. 139
La sfârşitul operaţiei ofensive, marile unitãţi operative vor avea stocurile complete, pentru a fi în mãsurã sã treacã la îndeplinirea altor misiuni de luptã, fãrã pauzã operativã.
ART. 140
(1) Transporturile logistice se executã atât cu mijloacele din înzestrare, cât şi cu cele din parcul public.
(2) De organizarea şi executarea transporturilor de materiale la subordonaţi rãspunde structura logisticã a eşalonului superior; în unele situaţii, acesta va transporta muniţii pânã în poziţiile de tragere ale artileriei şi alte feluri de materiale pânã în punctele de lucru ale geniului.
ART. 141
Pe timpul ducerii operaţiei ofensive, executarea transporturilor devine mai complexã, ca urmare a mãririi circuitelor de transport, distrugerilor şi contaminãrilor provocate de inamic pe cãile de comunicaţie, precum şi a pierderilor în materiale şi mijloace de transport.
ART. 142
(1) Pentru a asigura o capacitate de luptã ridicatã este necesar ca reparaţiile sã fie executate cât mai aproape posibil din punct de vedere tactic de limita dinainte a forţelor proprii; în acest fel, se reduc nevoile de evacuare, iar tehnica cu nevoi de reparaţii reintrã în luptã în timp mai scurt.
(2) Dispunerea înaintatã a instalaţiilor de reparat tehnica este necesarã pentru repararea autovehiculelor de luptã care, de regulã, constã în înlocuirea ansamblurilor şi subansamblurilor defecte.
ART. 143
Marile unitãţi din forţele de angajare imediatã sunt întãrite cu personal medico-sanitar calificat şi mijloace sanitare de evacuare, prin grija eşalonului superior, înainte de începerea acţiunilor militare.
ART. 144
La introducerea în operaţie, forţelor de angajare ulterioarã li se asigurã evacuarea rãniţilor şi bolnavilor existenţi, completarea personalului medico-sanitar şi a mijloacelor sanitare de evacuare.
ART. 145
Axele de aprovizionare-evacuare se stabilesc din reţeaua de drumuri existentã în zona de desfãşurare a operaţiei ofensive, pe direcţiile cele mai scurte, orientate convenabil şi care nu necesitã lucrãri de reparare şi întreţinere; pe timpul ducerii operaţiei ofensive, acestea se prelungesc spre înainte, pe mãsurã ce se pãtrunde în dispozitivul de apãrare al adversarului.
ART. 146
Întreţinerea şi repararea cãilor de comunicaţie, precum şi organizarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei se executã prin grija organelor de logisticã, cu participarea unitãţilor specializate, stabilite de organele administraţiei publice locale, dupã ce activitãţile economico-sociale îşi reiau cursul normal.
ART. 147
(1) În funcţie de nevoile forţelor, ritmul ofensivei, situaţia operativã şi starea de practicabilitate a cãilor de comunicaţie pe timpul ducerii operaţiei ofensive, structurile de logisticã se deplaseazã şi se dispun în noi raioane.
(2) Deplasarea se executã prin salturi, astfel încât acestea sã nu rãmânã faţã de aliniamentul atins de trupe la mai mult decât dublul distanţei la care au fost dispuse iniţial.
ART. 148
Numãrul deplasãrilor pe care le pot executa forţele de logisticã în cursul unei operaţii ofensive este diferit de la eşalon la eşalon, de la o direcţie la alta, în funcţie de misiunile stabilite, atât ziua, cât şi noaptea, respectându-se cerinţele de mascare şi proprietãţile de protecţie ale terenului.

SECŢIUNEA a 2-a
Sprijinul logistic în operaţia de apãrare

ART. 149
Sprijinul logistic în operaţia de apãrare reprezintã ansamblul acţiunilor desfãşurate de forţele de logisticã în scopul asigurãrii trupelor cu tot ceea ce le este necesar pentru slãbirea capacitãţii ofensive a adversarului, prin producerea de pierderi cât mai mari, respingerea atacului acestuia, menţinerea unor obiective dinainte stabilite şi împiedicarea pãtrunderii adversarului în acestea, temporizarea ofensivei adversarului în vederea realizãrii tuturor condiţiilor pentru trecerea la ofensivã şi preluarea iniţiativei.
ART. 150
Particularitãţile sprijinului logistic, în apãrare, sunt:
a) existã posibilitatea realizãrii din timp a stocurilor şi mijloacelor de asigurare tehnicã şi medicalã pentru prima zi de luptã, ceea ce constituie o mãsurã preventivã pentru eventualitatea unui atac al inamicului prin surprindere şi pentru posibila lovire a surselor şi drumurilor de aprovizionare, având în vedere superioritatea aerianã probabilã a acestuia;
b) forţele şi mijloacele de sprijin logistic sunt dispuse de regulã mai în adâncime decât în ofensivã, pentru a evita suprapunerea cu zona operaţiilor la contact şi pentru a mãri posibilitãţile de protecţie;
c) comandantul trebuie sã ia mãsuri suplimentare de siguranţã şi protecţie a raioanelor de dispunere a forţelor şi mijloacelor de sprijin logistic, de control al circulaţiei şi pazã a liniilor de aprovizionare, pentru a contracara operaţiile în adâncime intensificate ale inamicului;
d) planificarea operaţiilor logistice are în vedere şi cerinţele specifice pentru operaţiile cu caracter ofensiv executate pe timpul operaţiei de apãrare, precum şi pentru trecerea la ofensiva generalizatã dupã finalizarea cu succes a apãrãrii.
ART. 151
Aprovizionarea trupelor în operaţia de apãrare se realizeazã cu prioritate din sursele de aprovizionare de teritoriu, începând cu cele existente în apropierea limitei dinainte a dispozitivului.
ART. 152
Materialele rãmase în sursele de teritoriu dupã completarea stocurilor stabilite se evacueazã în adâncimea apãrãrii, în depozitele existente sau constituite la nevoie.
ART. 153
Stocurile de materiale stabilite se asigurã, în primã urgenţã, marilor unitãţi, unitãţilor/subunitãţilor constituite ca forţe de reacţie în situaţii de crizã, iar pe timpul ducerii operaţiei de apãrare, celor constituite ca forţe de angajare imediatã.
ART. 154
Materialele consumate sau distruse ca urmare a acţiunilor adversarului se completeazã în cel mai scurt timp, în funcţie de eşalon şi misiunile de îndeplinit, de regulã zilnic, la eşaloane tactice, şi când este posibil, la celelalte eşaloane.
ART. 155
Pentru anumite misiuni se vor crea stocuri suplimentare, în special la muniţii, alimente şi materiale de geniu, ce se vor pãstra la marile unitãţi, unitãţile/subunitãţile pentru care s-au creat.
ART. 156
(1) Pentru marile unitãţi şi unitãţile care acţioneazã pe direcţii independente, compartimentate de relief, eşalonul superior poate crea eşaloane de materiale care se dispun înapoia raioanelor unitãţilor/subunitãţilor de logisticã ale forţelor respective sau chiar în cadrul acestora.
(2) Eşalonul de materiale conţine stocurile de materiale reprezentând cota de depozit a eşalonului care l-a organizat, corespunzãtoare eşalonului pentru care a fost creat.
ART. 157
Transporturile se executã cu mijloace de transport feroviar, auto, navale, aeriene şi prin conducte în funcţie de orientarea, distanţa şi eşalonul care le organizeazã.
ART. 158
(1) Pentru întreţinerea şi repararea cãilor de comunicaţie se folosesc cu prioritate unitãţile şi formaţiunile specializate ale administraţiei publice locale şi ale operatorilor economici care le administreazã.
(2) Unitãţile şi subunitãţile de drumuri, proprii, se pãstreazã pe cât posibil în rezervã, pentru a putea interveni oportun pe cãile de comunicaţie de pãtrundere şi de rocadã.
ART. 159
În operaţia de apãrare, sistemul logistic se va realiza ţinându-se seama de urmãtorii factori:
a) condiţiile în care se pregãteşte şi se duce apãrarea;
b) fronturile largi şi discontinui;
c) dezvoltarea şi starea cãilor de comunicaţie;
d) posibilitãţile logistice ale zonei;
e) condiţiile oferite de teren;
f) necesitatea dispersãrii stocurilor de materiale.
ART. 160
Forţele de logisticã se dispun, de regulã, pe direcţia pe care se apãrã forţele principale, iar pe cealaltã direcţie se poate constitui un eşalon de materiale care sã funcţioneze împreunã cu structurile de logisticã ale forţelor care se apãrã pe direcţia respectivã.
ART. 161
Manevra structurilor de logisticã are loc în urmãtoarele situaţii:
a) când se executã regrupãri de trupe;
b) când inamicul a reuşit sã pãtrundã în fâşia de apãrare pânã la jumãtatea distanţei iniţiale dintre limita dinainte a dispozitivului şi raioanele de dispunere ale structurilor de logisticã;
c) când se executã o contraloviturã/contrtac;
d) când se prevede ca o parte din forţe sã ducã lupta în încercuire;
e) când raioanele de dispunere ale structurilor de logisticã au fost descoperite şi lovite de inamic şi când au fost contaminate.
ART. 162
Manevra structurilor de logisticã începe dupã efectuarea distribuţiilor de materiale, organizarea transporturilor, pe mãsura terminãrii lucrãrilor de reparaţii şi predãrii cãtre eşaloanele superioare sau unitãţilor de reparaţii teritoriale a tehnicii deteriorate care depãşeşte posibilitãţile proprii, dupã triajul rãniţilor şi bolnavilor şi evacuarea acestora la spitalele de campanie şi spitalele de zonã interioarã, gruparea celor netransportabili, completarea stocurilor de medicamente şi materiale sanitare.

SECŢIUNEA a 3-a
Sprijinul logistic în operaţii multinaţionale

ART. 163
Problemele specifice operaţiilor multinaţionale pe linie de sprijin logistic sunt determinate de:
a) deosebirile de doctrinã;
b) nivelul stocurilor;
c) mobilitatea, interoperabilitatea şi limitele resurselor şi de infrastructurã naţionale.
ART. 164
(1) Pe timpul operaţiilor multinaţionale, sprijinul logistic este o responsabilitate colectivã a comandantului forţei multinaţionale şi a naţiunilor care contribuie la constituirea forţei.
(2) Comandantul forţelor naţionale participante la operaţii poartã responsabilitatea furnizãrii de resurse logistice necesare îndeplinirii misiunilor, iar autoritãţile organismului internaţional reprezentat de comandantul eşalonului respectiv au autoritate asupra resurselor logistice, pentru utilizarea acestora în mod eficient.
ART. 165
Elementele logistice organice ale unitãţilor combatante vor fi dispuse, în general, sub acelaşi statut al comenzii ca şi unitãţile pe care le deservesc.
ART. 166
De asemenea, în zona de operaţii va fi dispus un numãr important de forţe logistice care, din cauza specificului sprijinului logistic al fiecãrei naţiuni, nu vor fi plasate sub controlul operaţional al comandantului operaţiei multinaţionale; acestea pot include grupuri de sprijin logistic specifice categoriilor de forţe angajate în operaţie, care formeazã NSE.
ART. 167
Controlul deplasãrilor, utilizarea porturilor şi aerodromurilor, cãile de comunicaţie din zona de responsabilitate şi funcţiile specifice de aprovizionare sunt probleme decisive care trebuie coordonate la nivel superior celui al forţelor naţionale.
ART. 168
Transportul, construcţiile, sprijinul medical şi unele categorii de aprovizionare pot fi asigurate de HN.
ART. 169
Comandantul grupãrii multinaţionale trebuie sã coordoneze utilizarea unor elemente de infrastructurã/ autostrãzi, cãi ferate, porturi şi aerodromuri.
ART. 170
Ofiţerii responsabili cu relaţiile militari-civili trebuie sã-i sprijine pe comandanţi în identificarea şi coordonarea nevoilor de resurse, instalaţii şi sprijin local.
ART. 171
Când partenerii din alianţã/coaliţie utilizeazã echipament şi tehnicã similare, reaprovizionarea, întreţinerea sau alte operaţii de sprijin se pot planifica şi executa fãrã a ţine cont de apartenenţa naţionalã, în toate situaţiile urgente şi ori de câte ori este posibil.
ART. 172
Comandantul grupãrii multinaţionale asigurã obţinerea şi distribuirea articolelor comune printr-o singurã agenţie multinaţionalã de aprovizionare, în scopul simplificãrii operaţiilor şi realizãrii economiei de efort.
ART. 173
În operaţiile multinaţionale la care iau parte, forţele româneşti se pot afla în urmãtoarele situaţii:
a) ca naţiune coordonatoare, situaţie în care România va asigura nucleul comenzii şi organizarea sprijinului, iar celelalte naţiuni vor adãuga elementele lor naţionale de comandã şi de sprijin şi vor fi reprezentate în statul major operaţional român;
b) în cadrul unei structuri coordonate de altã naţiune, situaţie în care România va contribui cu personal în cadrul statului major al forţei multinaţionale, va nominaliza componenta naţionalã de comandã şi va desfãşura NSE;
c) în cadrul unei formaţiuni multinaţionale care poate fi desfãşuratã fãrã sã fie stabilitã o naţiune coordonatoare, caz în care comanda, sprijinul şi procedurile de operare sunt aprobate şi puse în practicã dinainte.
ART. 174
Etapele operaţiilor multinaţionale desfãşurate de cãtre unitãţile din compunerea forţelor Armatei României, care acţioneazã în afara teritoriului naţional, sunt asemãnãtoare cu cele specifice proiecţiei forţelor şi cuprind:
a) pregãtirea forţei - constituirea, pregãtirea la nivel de contingent naţional;
b) dislocarea şi concentrarea în teatrul de operaţii;
c) pregãtirea centralizatã a forţei;
d) consolidarea suportului logistic şi a sprijinului din partea ţãrii gazdã;
e) desfãşurarea în vederea executãrii operaţiei;
f) executarea operaţiei;
g) încheierea conflictului şi activitãţilor militare postconflict;
h) redislocarea/extracţia forţei.
ART. 175
În cadrul operaţiilor multinaţionale desfãşurate sub egida ONU şi UE, la planificarea sprijinului logistic se vor avea în vedere capabilitãţile oferite de aceste organisme.
ART. 176
Sprijinul logistic se poate acorda şi în cazul operaţiilor multinaţionale în care România nu participã cu forţe combatante în baza prevederilor acordurilor convenite.

SECŢIUNEA a 4-a
Sprijinul logistic al operaţiilor de stabilitate

ART. 177
În operaţiile de stabilitate, sprijinul logistic diferã foarte mult de la misiune la misiune şi în funcţie de condiţiile concrete.
ART. 178
Comandanţii forţelor de sprijin logistic şi statele lor majore trebuie sã prezinte comandantului concepţii de sprijin logistic originale, care sã rãspundã nevoilor specifice şi sã asigure flexibilitatea necesarã pentru a face faţã situaţiilor des schimbãtoare.
ART. 179
Sprijinul logistic pentru unele operaţii de stabilitate ca impunerea pãcii este similar celui efectuat pentru lupta armatã.
ART. 180
Sprijinul contractat este utilizat mai frecvent decât în lupta armatã.
ART. 181
Integrarea sprijinului logistic al forţelor Armatei României trebuie realizatã cu forţele ţãrilor partenere participante la operaţie şi cu unele organizaţii neguvernamentale.

SECŢIUNEA a 5-a
Sprijinul logistic al operaţiilor de sprijin

ART. 182
În operaţiile de sprijin, unde accentul se pune pe asigurarea apei potabile, a alimentelor, a bunurilor de folosinţã îndelungatã, electricitãţii, adãpostului şi pe sprijinul medical, forţele de sprijin logistic pot fi cele care executã partea principalã a operaţiei.
ART. 183
Unitãţile şi formaţiunile de sprijin logistic trebuie sã fie în mãsurã sã acţioneze şi ca unitãţi luptãtoare pentru paza şi apãrarea proprie, iar la nevoie sã participe la lupta împotriva forţelor aeropurtate, a forţelor aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune, precum şi a elementelor teroriste.

CAP. V
Sprijinul logistic al operaţiilor intermediare

SECŢIUNEA 1
Sprijinul logistic pe timpul deplasãrii

ART. 184
Pe timpul deplasãrii, sprijinul logistic al trupelor este influenţat de:
a) procedeul prin care se executã deplasarea, marş, transport sau combinat;
b) dispozitivul de deplasare;
c) distanţa şi timpul cât dureazã deplasarea;
d) dacã deplasarea se executã în spatele unui front constituit sau se prevede întâlnirea cu inamicul;
e) natura terenului;
f) starea şi orientarea cãilor de comunicaţie;
g) condiţiile de timp, anotimp şi stare a vremii.
ART. 185
În cazul deplasãrii prin marş, şeful structurii logistice trebuie sã cunoascã:
a) itinerarele de deplasare;
b) aliniamentul iniţial şi cele de coordonare;
c) locul raioanelor haltelor şi al odihnei de zi/noapte;
d) locurile marilor unitãţi, unitãţilor/subunitãţilor şi formaţiunilor de logisticã în coloanele de marş;
e) ora trecerii acestora pe la aliniamentele stabilite şi timpul de staţionare în halte;
f) modul de organizare a asigurãrii acţiunilor şi protecţiei pe fiecare itinerar de deplasare;
g) modul de realizare a legãturilor pe timpul deplasãrii.
ART. 186
Pânã la începerea marşului se desfãşoarã urmãtoarele activitãţi:
a) verificarea stãrii autovehiculelor, armamentului şi mijloacelor de protecţie, a modului de aranjare a materialelor pe maşini;
b) completarea plinurilor de carburanţi-lubrifianţi la autovehicule;
c) asigurarea condiţiilor de hrãnire şi echipare a militarilor.
ART. 187
(1) Completarea materialelor consumate pe timpul marşului şi alimentarea cu carburanţi-lubrifianţi a autovehiculelor se executã de regulã în raioanele odihnei de zi/noapte.
(2) Completarea stocurilor de materiale la depozitele unitãţilor se executã de marea unitate în aceleaşi raioane, iar în depozitele marii unitãţi se executã de regulã cu mijloacele proprii, din sursele deschise de eşalonul superior pe itinerarele de marş sau cu mijloacele acestuia, în raionul de dispunere, dupã încheierea marşului.
ART. 188
Hrana caldã se distribuie în raioanele haltelor mari şi ale odihnei de zi/noapte.
ART. 189
Atunci când marşul se executã în spatele unui front constituit şi nu se prevede întâlnirea cu inamicul, materialele necesare completãrii consumurilor se pot transporta de cãtre eşalonul superior direct în raioanele haltelor mari şi ale odihnei de zi/noapte, astfel încât, pe mãsurã ce coloanele ajung, sã se execute şi distribuţia materialelor.
ART. 190
Pe timpul marşului, lucrãrile specifice de mentenanţã la tehnicã se executã de cãtre echipaj, pe timpul haltelor de pe traseu sau în raioanele haltelor mari şi ale odihnei de zi/noapte.
ART. 191
(1) Pentru repararea autovehiculelor ce se defecteazã pe traseu, în cadrul marilor unitãţi/unitãţilor se organizeazã asistenţa tehnicã a coloanelor, pe subunitãţi, în compunerea cãrora se destinã mijloace de reparaţii, evacuare şi piese de schimb.
(2) Atunci când defecţiunile depãşesc posibilitãţile proprii, autovehiculele se evacueazã la cel mai apropiat raion de adunare a tehnicii deteriorate.
ART. 192
(1) Sprijinul medical se asigurã rãniţilor şi bolnavilor pe loc sau la punctul medical, dupã care aceştia continuã deplasarea în cadrul subunitãţilor din care fac parte sau în autosanitare.
(2) Pentru cazurile grave se asigurã evacuarea la cele mai apropiate formaţiuni medicale sau spitale teritoriale.
ART. 193
Medicul-şef informeazã permanent despre situaţia epizooticã din zona în care se executã marşul şi întreprinde mãsurile de asigurare medicalã de specialitate la nevoie.
ART. 194
Asigurarea cãilor de comunicaţie pe care se executã deplasarea se organizeazã de statul major al eşalonului care conduce marşul, iar mãsurile stabilite se transmit şefilor de coloane.
ART. 195
Conducerea logisticii pe timpul executãrii marşului se realizeazã de la punctul de comandã, de cãtre şeful logisticii, al cãrui loc în coloanã este stabilit de cãtre comandant, în raport cu condiţiile în care se desfãşoarã marşul.
ART. 196
Realizarea logisticii trupelor ce se transportã pe calea feratã presupune:
a) completarea stocurilor de materiale conform eşalonãrii stabilite şi luarea mãsurilor de hrãnire şi asigurare cu apã a personalului pe timpul transportului;
b) organizarea sprijinului medical şi evacuãrii rãniţilor şi bolnavilor în raioanele de aşteptare, îmbarcare, debarcare, adunare, precum şi pe timpul transportului;
c) stabilirea ordinii şi termenelor pentru transportul structurilor, precum şi a modului de conducere a acestora pe timpul transportului.
ART. 197
Calculele pentru nevoile de transport se întocmesc, ţinându-se seama de principiul pãstrãrii integritãţii organizatorice a structurilor de logisticã, astfel încât acestea sã fie în mãsurã ca dupã debarcare sã execute misiunile ce le revin; la subunitãţile luptãtoare se ţine seama de principiul pãstrãrii integritãţii şi de posibilitatea pregãtirii hranei.
ART. 198
Pe timpul transportului trupelor pe calea feratã se realizeazã un stoc suplimentar la alimente, din care sã se asigure prepararea hranei efectivelor pe durata deplasãrii şi debarcãrii acestora.
ART. 199
Materialele din depozitele tuturor eşaloanelor se încarcã în mijloacele de transport şi se îmbarcã pe platforme şi în vagoane acoperite.
ART. 200
(1) Hrãnirea trupelor pe timpul transportului se face, de regulã, cu hranã caldã.
(2) În vagoanele în care se transportã militarii se asigurã apã de bãut îmbuteliatã, iar în vagoanele în care se preparã hrana, butoaie cu apã.
ART. 201
În vederea transportului pe calea feratã, tehnica se reparã şi se pune în funcţiune, iar la îmbarcare se va acorda o atenţie deosebitã ancorãrii autovehiculelor pe platforme.
ART. 202
Formaţiunile medicale se repartizeazã pe eşaloanele de transport organizate, în funcţie de structurile de care aparţin.
ART. 203
Evacuarea rãniţilor şi bolnavilor pe timpul transportului pe calea feratã se face la formaţiunile medicale teritoriale cele mai apropiate sau la punctele medicale organizate în staţiile de cale feratã de pe traseu.

SECŢIUNEA a 2-a
Sprijinul logistic pe timpul staţionãrii

ART. 204
(1) Pe timpul staţionãrii trupelor, marilor unitãţi, unitãţilor, subunitãţilor şi formaţiunilor de logisticã li se stabilesc raioane de dispunere de cãtre comandant, la propunerea şefului logisticii.
(2) Acestea, pe lângã condiţiile generale pe care trebuie sã le îndeplineascã, trebuie sã ofere şi posibilitatea adunãrii şi încolonãrii rapide în vederea îndeplinirii unei noi misiuni.
ART. 205
Atunci când situaţia o permite, se executã recunoaşterea raionului şi cercetarea acestuia, îndeosebi când se aflã în teritoriul care a fost vremelnic ocupat de adversar.
ART. 206
Ocuparea raioanelor de cãtre marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã se face în ordinea sosirii acestora, luându-se mãsuri de evitare a aglomerãrii autovehiculelor pe cãile de acces.
ART. 207
Pe cât posibil, raioanele de dispunere se stabilesc în localitãţi, folosindu-se pentru depozitarea materialelor toate facilitãţile zonei.
ART. 208
(1) Schimbarea raioanelor de dispunere se face numai cu aprobarea comandantului forţei.
(2) În situaţia când raionul a fost descoperit şi lovit cu arme de nimicire în masã sau mijloace incendiare, acesta se pãrãseşte în cel mai scurt timp, lichidarea urmãrilor atacului fãcându-se înaintea ocupãrii noilor raioane.
(3) Odatã cu ocuparea noilor raioane, se iau mãsuri de asigurare a acţiunilor şi de protecţie a forţelor, executându-se şi cercetarea chimicã, de radiaţie şi biologicã, precum şi a stãrii epizootice din zonã.
ART. 209
Misiunea principalã a organelor de logisticã constã în completarea materialelor consumate şi a celor pierdute pe timpul marşului şi menţinerea permanentã a stocurilor la nivelul ordonat, în vederea îndeplinirii unei noi misiuni.
ART. 210
Completarea stocurilor se executã pe urgenţe începând cu subunitãţile, unitãţile şi apoi marile unitãţi, din depozitele eşalonului superior sau din sursele deschise în apropierea raionului de dispunere.
ART. 211
Transporturile logistice se executã, de regulã, cu mijloacele proprii fiecãrui eşalon, limitându-se pe cât posibil circulaţia în raionul de staţionare.
ART. 212
Activitãţile de mentenanţã şi sprijin medical se executã cu formaţiunile proprii sau la cele mai apropiate unitãţi teritoriale.

SECŢIUNEA a 3-a
Sprijinul logistic pe timpul regrupãrii

ART. 213
În vederea regrupãrii, marilor unitãţi, unitãţilor şi subunitãţilor li se destinã raioane de adunare în locuri ce permit o bunã mascare şi protecţie împotriva loviturilor adversarului.
ART. 214
În funcţie de misiunea urmãtoare pe care o au de îndeplinit aceste mari unitãţi/unitãţi, în aceste raioane se executã activitãţi de completare a stocurilor de materiale, completarea plinurilor de carburanţi-lubrifianţi, trierea şi pregãtirea pentru evacuare a tehnicii deteriorate, a rãniţilor şi bolnavilor.
ART. 215
În scopul completãrii la timp a stocurilor diminuate ca urmare a consumurilor şi distrugerilor survenite pe timpul desfãşurãrii acţiunilor militare, mijloacele de transport ale marii unitãţi/unitãţii, încãrcate cu materiale, se trimit în punctele stabilite de cãtre şeful structurii logistice, unde în cel mai scurt timp se executã activitãţile prin aplicarea metodei schimbului de recipiente/ambalaje.
ART. 216
Marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã se dispun în raioane corespunzãtor noilor misiuni primite de cãtre forţele luptãtoare.
ART. 217
(1) În situaţia în care marile unitãţi/unitãţile nu mai primesc alte misiuni, acestea vor fi scoase din dispozitiv şi vor fi trimise în raioane de concentrare, unde se vor executa operaţiunile de regenerare a forţei.
(2) În acest caz, marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã vor însoţi trupele în aceste raioane, unde îşi vor îndeplini misiunile specifice.

SECŢIUNEA a 4-a
Sprijinul logistic pe timpul înlocuirii

ART. 218
Pentru realizarea înlocuirii trupelor în deplinã siguranţã, marile unitãţi/unitãţile care înlocuiesc ocupã raioane de plecare la înlocuire, dispuse în acoperiri, ferite de observarea adversarului; în aceste raioane se completeazã stocurile de materiale şi plinurile de carburanţi-lubrifianţi consumate pe timpul deplasãrii şi dispunerii.
ART. 219
Marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã se vor dispune în raioane corespunzãtor noilor misiuni pe care le vor avea de îndeplinit forţele luptãtoare în scopul susţinerii oportune a acestora.
ART. 220
Materialele prepoziţionate, folosite în operaţia de apãrare, se preiau de cãtre unitatea care înlocuieşte.
ART. 221
Dupã realizarea înlocuirii, activitãţile de sprijin logistic se desfãşoarã conform ordinelor de sprijin logistic ale eşaloanelor superioare şi deciziei comandantului forţei.

SECŢIUNEA a 5-a
Sprijinul logistic pe timpul înaintãrii spre contact

ART. 222
(1) Sprijinul logistic trebuie planificat atât pentru cerinţele deplasãrii, cât şi pentru cerinţele preconizate ale oricãrei misiuni urmãtoare.
(2) Problema sprijinului în deplasare este aceea a lungimii liniilor de reaprovizionare determinate de continua deplasare a forţelor.
(3) Deoarece în astfel de situaţii mijloacele de transport sunt rareori suficiente, trebuie fãcut un calcul atent al cerinţelor preconizate şi stabilite prioritãţile.
ART. 223
La începutul acţiunii, unitãţile trebuie sã aibã plinurile realizate şi sã fie pregãtite pentru a fi în mãsurã sã execute reaprovizionarea cu combustibil pe timpul deplasãrii.
ART. 224
(1) Depozitele de materiale de geniu pentru repararea drumurilor şi podurilor pot fi constituite prin misiuni de transport la scarã mare.
(2) Este important ca mijloacele de întreţinere şi reparaţii sã fie astfel dispuse pentru a menţine deschise comunicaţiile şi a sprijini unitãţile.
ART. 225
(1) Unitãţile medicale trebuie sã se deplaseze împreunã cu forţa şi sã fie apte pentru a asigura tratament imediat, în timpul deplasãrii.
(2) Când contactul cu inamicul este realizat, ele trebuie sã stabileascã cu rapiditate al doilea aliniament al formaţiunilor medicale rapide.
(3) Elicopterele trebuie sã fie folosite pentru evacuarea cazurilor urgente pe mãsurã ce liniile de comunicaţie se extind.

SECŢIUNEA a 6-a
Sprijinul logistic pe timpul luptei de întâlnire

ART. 226
Activitatea marilor unitãţi, unitãţilor, subunitãţilor şi formaţiunilor de logisticã este determinatã de situaţia în care se ajunge la angajarea luptei de întâlnire.
ART. 227
Pe timpul organizãrii marşului, stocurile de materiale se completeazã pânã la nivelurile stabilite, cu prioritate la detaşamentele înaintate şi avangãrzi şi apoi la restul forţelor.
ART. 228
(1) Pe timpul marşului, marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã se deplaseazã de regulã înapoia forţelor principale.
(2) Pentru ducerea cu succes a luptei de întâlnire, înapoia forţelor de angajare imediatã se deplaseazã un eşalon de materiale.
ART. 229
La întâlnirea cu adversarul şi desfãşurarea forţelor principale în dispozitiv de luptã, marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã pãrãsesc itinerarele şi se opresc la distanţe corespunzãtoare luptei de apãrare.
ART. 230
Dacã lupta de întâlnire se desfãşoarã cu succes, forţele de logisticã se deplaseazã şi se dispun la distanţele prevãzute pentru lupta ofensivã; în situaţia în care adversarul a devansat forţele principale în desfãşurare şi în trecere la ofensivã, acestea se dispun în raioanele în care s-au oprit iniţial, evitându-se flancurile descoperite sau intervalele prin care ar putea pãtrunde acesta.
ART. 231
Atunci când lupta de întâlnire se angajeazã pe timpul ofensivei sau al executãrii contrtacului/contraloviturii, marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã rãmân în raioanele de dispunere, urmând sã se deplaseze, în funcţie de desfãşurarea operaţiei.
ART. 232
(1) Marile unitãţi/unitãţile se aprovizioneazã de la sursele stabilite şi comunicate prin ordinele de sprijin logistic ale eşaloanelor superioare.
(2) De regulã, pânã la angajarea luptei de întâlnire stocul trupelor trebuie sã fie completat, dar atunci când nu se dispune de timpul necesar, marile unitãţi/unitãţile pot acţiona cu stocurile pe care le au asupra lor;
(3) În aceastã situaţie, se completeazã stocul trupelor cu prioritate la detaşamentele înaintate, la marile unitãţi/unitãţile din forţele de angajare imediatã, în ordinea intrãrii lor în luptã, în aşa fel încât la angajarea luptei de întâlnire acestea sã aibã stocul trupelor complet.
ART. 233
Pe timpul luptei de întâlnire, pe baza deciziei comandantului, şeful logisticii ia mãsuri corespunzãtoare pentru conducerea forţelor de logisticã, dispunerea acestora şi completarea stocurilor de materiale la marile unitãţi, unitãţi şi subunitãţi.

SECŢIUNEA a 7-a
Sprijinul logistic în acţiunea de joncţiune a forţelor

ART. 234
Consideraţiile privind sprijinul logistic sunt, în principiu, aceleaşi ca pentru operaţia ofensivã, cu particularitatea cã, pe lângã luarea în calcul a necesitãţilor referitoare la acţiunea de joncţiune a propriei forţe, comandantul trebuie sã ia în calcul necesitatea susţinerii logistice a forţei cu care urmeazã sã realizeze joncţiunea.

SECŢIUNEA a 8-a
Sprijinul logistic pe timpul retragerii

ART. 235
Sprijinul logistic al trupelor pe timpul retragerii este influenţat de urmãtorii factori:
a) desfãşurarea acţiunilor sub presiunea inamicului;
b) timpul scurt la dispoziţie;
c) complexitatea acţiunilor de luptã desfãşurate de forţele luptãtoare;
d) executarea retragerii pe fronturi largi;
e) consumurile mari de materiale necesare retragerii, în special la muniţii, carburanţi-lubrifianţi şi materiale de geniu.
ART. 236
Pentru asigurarea retragerii, la unitãţile/ subunitãţile de acoperire şi la ariergãrzi se creeazã stocuri suplimentare la muniţii şi materiale de geniu, cu prioritate.
ART. 237
Marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã se deplaseazã cãtre înapoi în faţa forţelor principale, o parte rãmânând însã în cadrul forţelor de acoperire şi ariergãrzilor, pentru sprijinul logistic al acestora pe timpul retragerii.
ART. 238
(1) Marile unitãţi, unitãţile, subunitãţile şi formaţiunile de logisticã ale forţelor principale se retrag şi se dispun în raioane stabilite la distanţele prevãzute pentru apãrare.
(2) Cele care nu sunt necesare pentru asigurarea nemijlocitã a operaţiei se retrag din timp în raioane fixate, concomitent cu evacuarea tehnicii deteriorate, a rãniţilor şi bolnavilor.
(3) Tehnica de luptã şi materialele ce nu pot fi evacuate se distrug sau rãmân neoperative.
ART. 239
Medicamentele şi materialele sanitare ce nu pot fi evacuate se marcheazã şi sunt lãsate pe câmpul de luptã fãrã a fi distruse.
ART. 240
Subunitãţile care executã contrtacuri sau acţiuni de hãrţuire a adversarului se asigurã cu mijloace şi materiale necesare, în funcţie de valoarea forţelor, caracterul şi durata misiunilor acestora.

CAP. VI
Particularitãţile sprijinului logistic acordat forţelor aeriene şi navale

SECŢIUNEA 1
Particularitãţile sprijinului logistic acordat forţelor aeriene

ART. 241
Logistica forţelor aeriene este parte integrantã a logisticii Armatei României şi o componentã de bazã a forţelor aeriene, cu structuri specifice la toate nivelurile ierarhice, specializatã în selectarea, coordonarea şi eşalonarea resurselor şi a prioritãţilor în domeniul logistic, având rolul de asigurare a structurilor de comandã-control-execuţie, supraveghere aerianã şi avertizare timpurie şi de luptã, cu resursele materiale necesare la locul, momentul şi pe perioada solicitatã în scopul îndeplinirii cu succes a operaţiilor aeriene.
ART. 242
(1) Planificarea, organizarea şi execuţia sprijinului logistic în operaţiile aeriene trebuie sã se efectueze având la bazã urmãtoarele principii, astfel:
a) unicitatea organizãrii sprijinului logistic se materializeazã prin faptul cã organizarea sprijinului logistic al operaţiei aeriene este unicã, în scopul de a garanta permanenţa funcţionãrii acestuia şi necesitatea adaptãrii lui la diferite situaţii din teatrul de operaţii;
b) unitatea de acţiune - conducerea şi sprijinul logistic al operaţiei aeriene sunt inseparabile deoarece constituie pãrţi componente ale manevrei unice de forţe şi mijloace;
c) coerenţa economiei de forţe - este necesar ca sprijinul logistic sã se integreze armonios în organizarea generalã a forţelor; pentru ca modulul logistic sã sprijine acţiunea modulului de luptã, trebuie sã fie disponibil în orice moment, sã fie flexibil, sã facã faţã oricãror cerinţe de sprijin al modulului de luptã;
d) modularitatea structurilor şi resurselor permite satisfacerea rapidã a diferitelor nevoi generate de varietatea situaţiilor din teatrul de operaţii şi înscrierea în timpul de sprijin logistic necesar;
e) flexibilitatea logisticii presupune eliminarea existenţei unei scheme rigide de dispunere a elementelor de suport logistic; recurgerea, în cadrul acestui principiu, la externalizarea unor servicii de sprijin logistic trebuie sã rãspundã imperativelor de disponibilitate, supleţe, reactivitate şi reversibilitate şi sã nu îngreuneze în niciun fel îndeplinirea misiunilor forţelor aeriene;
f) interoperabilitatea - presupune ca structurile logistice şi sistemul informatic al acestora sã fie interoperabile atât la toate nivelurile categoriilor de forţe, cât şi cu cele ale armatelor cu care se intrã într-o coaliţie în teatrele de operaţii;
g) anticiparea logisticã - organizarea unui modul logistic şi definirea resurselor componente ale acestuia; nu poate fi proiectatã fãrã anticiparea resurselor şi serviciilor-suport necesare sprijinului logistic al operaţiilor aeriene, în timpul şi locul cerut de aceasta; pentru aceste nevoi, sistemul de sprijin logistic trebuie sã fie capabil sã îşi concentreze efortul pe acele acţiuni care presupun o adaptare a deciziei logisticienilor pe mãsura derulãrii rapide a etapelor operaţiei, recunoscute sub denumirea de "decizii din mers";
h) sprijinul eşalonului subordonat de cãtre eşalonul superior - izvorãşte din necesitatea ca eşalonul superior sã asigure toate condiţiile de care are nevoie eşalonul inferior pentru desfãşurarea operaţiilor aeriene cu succes;
i) unicitatea şi centralizarea resurselor de întreţinere - pentru ducerea unei operaţii aeriene atât pe teritoriul naţional, cât şi în teatrul de operaţii, resursa logisticã trebuie sã fie unicã.
(2) Când operaţia aerianã are loc în bloc multinaţional, se cer respectate principiile:
a) responsabilitãţii;
b) asigurãrii multinaţionale;
c) cooperãrii;
d) coordonãrii;
e) transparenţei.

SECŢIUNEA a 2-a
Particularitãţile sprijinului logistic acordat forţelor navale

1. Sprijinul logistic al forţelor navale în operaţii naţionale
ART. 243
Logistica forţelor navale reprezintã un complex de mãsuri şi activitãţi organizate şi desfãşurate într-o concepţie unitarã în scopul asigurãrii forţelor participante la operaţie cu tehnica, materialele, produsele, ansamblele, subansamblele şi piesele de schimb, precum şi prestãrile de servicii necesare, în cantitãţile şi locurile stabilite.
ART. 244
Factorii specifici care influenţeazã logistica forţelor navale în operaţie/luptã sunt:
a) situaţia operativã din zona de acţiune;
b) compunerea de luptã şi înzestrarea marilor unitãţi/unitãţilor din organicã sau primite ca întãrire;
c) grupãrile/grupurile de nave ce se constituie şi concepţia folosirii lor în operaţie;
d) caracterul eterogen al înzestrãrii cu tehnicã a marilor unitãţi/unitãţilor de nave sub aspectul autonomiei şi consumurilor de produse şi materiale;
e) posibilitãţile limitate de acces la mare şi fluviu, îndeosebi în zona lagunarã şi în Delta Dunãrii;
f) dispunerea neuniformã a surselor de aprovizionare de teritoriu în cadrul zonei de acţiune, dezvoltarea mare a zonei de acţiune la fluviu şi altele.
ART. 245
Logistica forţelor navale se realizeazã diferenţiat pentru marile unitãţi/unitãţile de nave, prezentând un pronunţat caracter zonal, iar pentru unitãţile de uscat, aceasta este organizatã şi se desfãşoarã în principiu dupã regulile stabilite pentru forţele terestre.
ART. 246
Aprovizionarea marilor unitãţi/unitãţilor forţelor navale se realizeazã prin structurile logistice subordonate Bazei navale.
ART. 247
(1) Susţinerea logisticã a forţelor în sistem zonal este realizatã de cãtre Baza navalã.
(2) În operaţia întrunitã, în funcţie de situaţia operativã/tacticã din zona de acţiune a forţelor navale, de concepţia de folosire a forţelor, Baza navalã funcţioneazã în raionul de dislocare permanentã sau se redislocã în alte raioane.
(3) În cazul redislocãrii, componentele terestre ale Bazei navale se dispun în raioane care trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã fie în aproprierea raioanelor de refacere a capacitãţii de luptã a navelor;
b) sã ofere posibilitatea de staţionare în siguranţã a navelor, indiferent de condiţiile hidrometeorologice;
c) sã poatã beneficia de mãsurile necesare de asigurare de luptã luate de forţele luptãtoare;
d) sã permitã conducerea lor de la punctul de comandã al Bazei navale.
ART. 248
Pentru asigurarea continuitãţii logisticii grupãrilor/grupurilor de nave la ordin, Baza navalã poate organiza şi pregãti puncte/raioane de refacere a capacitãţii de luptã a navelor la litoral/pe fluviu, cu spaţii la uscat sau pe mijloace plutitoare, care cuprind forţe şi mijloace pentru pregãtirea şi ambarcarea rachetelor, torpilelor, minelor, executarea unor reparaţii la nave, strângerea, trierea şi evacuarea rãniţilor şi bolnavilor, precum şi stocuri de materiale pentru completarea consumurilor şi pierderilor.
ART. 249
Subunitãţile şi formaţiunile Batalionului de infanterie marinã ce acţioneazã în Delta Dunãrii se dispun, de regulã, tot în douã raioane:
a) un raion în afara deltei, unde se dispune majoritatea mijloacelor de transport auto;
b) un raion în apropierea forţelor luptãtoare, unde se dispun depozitele de materiale, ambarcate pe mijloace plutitoare sau pe uscat.
ART. 250
(1) Stocul trupelor, corespunzãtor marii unitãţi de nave, se constituie şi se pãstreazã în depozitele Bazei navale, repartizat în funcţie de misiunile de aprovizionare ce le are de îndeplinit, iar cel al unitãţilor de nave, la bordul navelor.
(2) La nave, completarea stocurilor de produse şi materiale se executã de regulã la 2-4 zile, în funcţie de autonomia navei, misiunile primite şi gradul de completare.
ART. 251
(1) Transporturile de materiale se executã de regulã cu mijloace din dotarea Bazei navale.
(2) Pentru efectuarea unor transporturi ce depãşesc posibilitãţile Bazei navale, se utilizeazã, la cerere şi în condiţiile legislaţiei în vigoare, mijloace de transport de la operatorii economici autorizaţi.
ART. 252
Transporturile logistice navale şi mixte auto şi navale se organizeazã de cãtre Baza navalã.
ART. 253
Asigurarea tehnicã a marilor unitãţi/unitãţi de nave cuprinde totalitatea mãsurilor ce se iau în scopul asigurãrii funcţionãrii sigure, neîntrerupte şi în parametri optimi a navelor, armamentului şi tehnicii, a evacuãrii şi reparãrii tehnicii avariate.
ART. 254
Principalele activitãţi care se executã în cadrul asigurãrii tehnice sunt:
a) întreţinerea navelor, tehnicii şi armamentului de la bord;
b) verificarea şi pregãtirea pentru lansare a rachetelor, torpilelor şi minelor;
c) demagnetizarea navelor;
d) andocãri şi ridicãri pe calã;
e) pregãtirea şi reglarea armamentului;
f) evacuarea navelor şi tehnicii avariate.
ART. 255
(1) La bordul navelor, dupã acordarea primului ajutor medical, rãniţii şi bolnavii se pregãtesc pentru evacuare.
(2) Evacuarea se executã cu nave specializate şi nespecializate din cadrul detaşamentelor de salvare-avarii, nave de luptã sau elicoptere.
(3) La litoral/fluviu, în locuri favorabile, de regulã în punctele/raioanele de refacere a capacitãţii de luptã, se organizeazã puncte de primire, triaj şi evacuare.
(4) La realizarea asigurãrii medicale, pe lângã formaţiunile medicale din compunerea forţelor navale participã şi forţe de protecţie, precum şi din reţeaua teritorialã.
ART. 256
Conducerea logisticii forţelor navale şi a marilor unitãţi/unitãţilor de nave se realizeazã de la punctul de comandã de bazã sau rezervã.
ART. 257
(1) Dispozitivul logistic al marii unitãţi/unitãţii se adoptã în funcţie de situaţia operativã, hotãrârea comandantului, starea şi dezvoltarea cãilor de comunicaţie, posibilitãţile logistice ale zonei şi condiţiile oferite de teren.
(2) Dispozitivul logistic al marilor unitãţi/unitãţilor din compunerea forţelor navale trebuie sã asigure:
a) concentrarea efortului logistic pe direcţiile unde efortul operativ este mai mare;
b) stabilitate în funcţionare, manevrã rapidã şi în ascuns a elementelor sistemului logistic pentru realizarea unei susţineri logistice operative;
c) vulnerabilitate redusã împotriva armelor de nimicire în masã şi mijloacelor incendiare;
d) folosirea judicioasã a cãilor de comunicaţie;
e) conducerea fermã şi neîntreruptã.

2. Sprijinul logistic al forţelor navale în operaţii multinaţionale
ART. 258
Sprijinul logistic se desfãşoarã pe baza unui plan, corelat cu planul de operaţii al comandantului Forţei maritime multinaţionale, pentru a finaliza cu succes misiunea încredinţatã.
ART. 259
Comandantul forţei multinaţionale poate avea controlul asupra alocãrii propriilor resurse şi realizãrii sprijinului logistic al unitãţilor subordonate pentru a conduce forţele şi mijloacele subordonate.
ART. 260
(1) Planificarea se executã de regulã pe baze multinaţionale, prin diferite metode şi procedee.
(2) Planificarea logisticã va cuprinde şi acordurile oficiale între participanţi şi stabilirea de responsabilitãţi clare pentru derularea eficientã a planurilor elaborate.
ART. 261
Grupãrile navale sunt alcãtuite în general din nave de clase şi tipuri diferite, ale unor naţiuni diferite, astfel încât pe mare sprijinul logistic este asigurat de cãtre nave specializate aparţinând mai multor marine, aflate la dispoziţia comandantului grupãrii.
ART. 262
Ca element de bazã, concepţia de execuţie a sprijinului logistic trebuie sã corespundã condiţiilor misiunii, sã fie îndeajuns de flexibilã pentru a facilita modurile diferite de abordare a problemei logistice de cãtre naţiunile Forţei maritime multinaţionale, sã beneficieze de avantajele oferite de mijloacele acestora şi sã demonstreze cã oferã beneficii atât naţiunilor contribuitoare, cât şi Alianţei.
ART. 263
Logistica operaţiilor maritime multinaţionale cuprinde urmãtoarele componente:
a) aprovizionarea cuprinde procesul de primire, depozitare, distribuire şi reaprovizionare cu muniţii, alimente, combustibili şi alte materiale pentru desfãşurarea operaţiilor; este de regulã o responsabilitate naţionalã, dar în cazul utilizãrii unor resurse comune, comandantul Forţei maritime multinaţionale este dator, prin organele sale logistice, sã coordoneze şi sã dirijeze întregul proces;
b) întreţinerea şi repararea - având în vedere necesitatea executãrii reparaţiilor periodice la nave şi aeronave, comandantul forţelor multinaţionale trebuie sã ia în consideraţie acest aspect în planificarea operaţiei; deşi unele dintre revizii şi reparaţii se pot executa în marea liberã, cu mijloacele bordului sau ale navelor specializate, se recomandã ca pentru realizarea unei eficienţe maxime lucrãrile de întreţinere complexe sã se execute în porturi sau baze special destinate, pentru diferite perioade de timp, în funcţie de amploarea lor;
c) transportul cuprinde metodele, procedeele, forţele şi mijloacele necesare deplasãrii în afara şi în interiorul teatrului de operaţii a unitãţilor, personalului, echipamentelor şi materialelor. Utilizarea eficientã a mijloacelor de transport este o îndatorire principalã a Comandamentului logistic multinaţional şi a celui operaţional;
d) asigurarea tehnicã presupune construirea şi întreţinerea facilitãţilor, întreţinerea şi repararea tehnicii şi mijloacelor de luptã; este o funcţie naţionalã, dar, în cazul unei coaliţii, se recomandã membrilor acesteia sã îşi asigure servicii tehnice reciproce în caz de urgenţã sau sã contribuie direct la asigurarea sprijinului în domeniu pentru asigurarea eficienţei generale a grupãrii;
e) sprijinul medical - în teatrul de operaţii este o responsabilitate comunã a naţiunilor şi a comandantului Forţei maritime multinaţionale; tratamentele curente şi acordarea primului ajutor sunt responsabilitãţi naţionale, dar responsabilitatea evacuãrii rãniţilor şi bolnavilor şi a tratamentului celor mai grav afectaţi revine comandantului forţelor multinaţionale; dupã evacuarea rãniţilor în spitalele organizate în teatru, naţiunile vor efectua aranjamentele necesare pentru repatrierea lor; date fiind condiţiile în care se asigurã sprijinul medical, personalul unitãţilor de profil trebuie sã aibã în vedere eventualele probleme de ordin religios şi cultural ale participanţilor la operaţiile multinaţionale, pentru acordarea unui tratament corespunzãtor;
f) alte servicii cuprind sprijinul administrativ şi de personal pentru menţinerea în stare operaţionalã a forţelor, rezolvarea problemelor de ordin juridic, hrãnirea şi cazarea personalului, recreere, înmormântare, poştã şi serviciu religios; asigurarea acestor servicii este o responsabilitate naţionalã, dar comandantul Forţei maritime multinaţionale trebuie sã le coordoneze atunci când rezolvarea în timp util a unor asemenea funcţii mãreşte eficienţa grupãrii.
ART. 264
La baza organizãrii logisticii forţelor maritime multinaţionale stau doi factori principali:
a) responsabilitatea comunã - în acelaşi timp şi principiu al logisticii multinaţionale, prevede responsabilitatea colectivã a alianţei şi a naţiunilor pentru sprijinul logistic al operaţiilor maritime multinaţionale; doctrina logisticã a NATO prevede reguli pentru cooperarea dintre naţiuni şi dintre acestea şi Alianţã.
b) sprijinul logistic colectiv, necesar pentru asigurarea unui flux continuu de materiale şi mijloace pe liniile de aprovizionare şi între structurile sistemului logistic, asigurarea necesarului de materiale pentru ducerea operaţiilor de cãtre forţele maritime multinaţionale şi micşorarea cheltuielilor structurilor logistice naţionale; principiul logisticii colective prevede participarea tuturor naţiunilor la asigurarea sprijinului logistic comun pentru forţele maritime multinaţionale, prin împãrţirea cheltuielilor sau prin punerea la dispoziţia grupãrilor navale a facilitãţilor de care dispun: mijloace de transport şi depozitare, combustibili şi lubrifianţi, nave petroliere, atelier sau logistice, unitãţi medicale, elicoptere etc.
ART. 265
Metodele pentru execuţia logisticii comune în operaţiile maritime multinaţionale, utilizate individual sau combinate cu altele, sunt:
a) rol specializat, care beneficiazã de avantajele oferite de logistica fiecãrei naţiuni în aşa fel încât sã serveascã interesele Forţei maritime multinaţionale; o naţiune acceptã responsabilitatea de a prelua şi asigura o anumitã categorie de servicii sau materiale;
b) unitãţi multinaţionale integrate de sprijin logistic, alcãtuite din subunitãţi specializate ale mai multor naţiuni; se folosesc atunci când existã posibilitatea ca o naţiune sã ofere nucleul unitãţii şi structura de comandament a acesteia, fiind întãritã sau completatã ulterior cu subunitãţi din alte naţiuni;
c) elemente de sprijin naţional, dislocate în afara teatrului de operaţii, care constituie poziţii intermediare între naţiunile participante şi forţele acestora din grupãrile multinaţionale şi a cãror activitate este coordonatã cu concepţia operaţiei şi organizarea sprijinului logistic al comandamentelor multinaţionale, ele având ca principal obiect de activitate aprovizionarea cu materiale specifice fiecãrei naţiuni;
d) asigurarea logisticã naţionalã, respectiv folosirea unitãţilor, facilitãţilor, materialelor şi serviciilor de cãtre fiecare naţiune în parte;
e) resurse comune - o anumitã cantitate de materiale, provizii sau servicii puse de cãtre naţiuni sub controlul comandamentului multinaţional pentru folosire în comun.
ART. 266
Sprijinul logistic al grupãrilor navale se caracterizeazã prin:
a) flexibilitate, implicând un nivel adecvat asigurãrii Forţei maritime multinaţionale, oportunitatea sprijinului, modalitatea de transport a echipamentului, includerea planurilor de sprijin logistic în planurile de operaţii, asigurarea comandantului forţei cu autoritatea necesarã de a aloca şi redistribui mijloacele şi materialele logistice, conform situaţiei operaţionale;
b) mobilitate, asiguratã de un numãr suficient de mijloace de transport aerian şi naval şi de infrastructura necesarã;
c) standardizare, cu influenţã directã asupra eficacitãţii militare, în domeniile echipamentului, metodelor şi procedurilor de sprijin;
d) sprijinul naţiunii gazdã, crucial pentru susţinerea tuturor categoriilor de forţe;
e) asigurarea mijloacelor consumabile la un nivel suficient pentru ducerea acţiunilor;
f) folosirea infrastructurii naţionale şi multinaţionale, acolo unde este cazul;
g) cooperarea şi coordonarea acţiunilor cu cele ale agenţiilor civile, pentru utilizarea resurselor comerciale şi industriale.
ART. 267
Comandantul Forţei maritime multinaţionale are ca responsabilitate organizarea unui sistem de sprijin logistic coerent, stabil şi multifuncţional, adecvat situaţiei din teatrul de operaţii.
ART. 268
Sistemul logistic multinaţional cuprinde:
a) forţe şi mijloace navale, respectiv nave pentru aprovizionarea cu combustibili, muniţie, hranã, piese de schimb; nave atelier şi nave spital; navele se pot afla sub controlul operaţional sau tactic al comandantului Forţei maritime multinaţionale, care are în subordine un ofiţer coordonator logistic al acesteia, ajutat de mai mulţi ofiţeri care coordoneazã sprijinul logistic al grupurilor tactice;
b) forţe şi mijloace de sprijin la uscat: locuri de ancorare, porturi, baze şi unitãţi logistice; organizarea sprijinului la uscat este responsabilitatea comandantului forţelor operative multinaţionale întrunite;
c) mijloace de sprijin naţionale, destinate transportului de pasageri, poştã şi încãrcãturã, muniţii, piese de schimb şi combustibili speciali.
ART. 269
Pentru a asigura eficienţa operaţiilor maritime multinaţionale, este necesar ca toţi participanţii sã înţeleagã şi sã aplice doctrina logisticã a coaliţiei, sã cunoascã posibilitãţile unitãţilor de sprijin logistic, procedeele standard de operare, terminologia şi metodele de calcul stabilite la nivelul forţelor multinaţionale.
ART. 270
Structurile logistice din subordinea comandantului Forţei maritime multinaţionale trebuie:
a) sã identifice materialele necesare aprovizionãrii şi serviciile solicitate de cãtre forţele naţionale, care pot fi asigurate de forţele altei naţiuni din cadrul coaliţiei;
b) sã stabileascã modalitatea prin care comandantului forţelor multinaţionale i se asigurã transferul asupra mijloacelor logistice naţionale, condiţiile şi perioada în care acesta îşi exercitã autoritatea asupra lor;
c) sã stabileascã responsabilitãţile la nivelul grupãrii şi metodele de acordare a sprijinului logistic dintre naţiuni;
d) sã cunoascã situaţia mijloacelor logistice de la bazele logistice naţionale pânã la unitãţile înaintate;
e) sã asigure compatibilitatea comunicaţiilor în cadrul sistemului logistic.
ART. 271
(1) Sprijinul de litoral este esenţial în desfãşurarea aprovizionãrii cu materiale din toate categoriile a Forţei maritime multinaţionale.
(2) Prin bazele de la uscat se asigurã depozite şi facilitãţi portuare.
(3) Mãrfurile şi serviciile pot fi contractate şi din sectorul privat, cu ajutorul HN, al cãrui sprijin este încorporat în centre logistice înaintate.
(4) O atenţie deosebitã se acordã procurãrii şi stocãrii materialelor pentru forţa maritimã, respectându-se principiile suficienţei şi oportunitãţii, dar fãrã a se depozita stocuri mult mai mari decât nevoile.
(5) Sprijinul naţiunii gazdã reduce de regulã transportul materialelor necesare.
(6) La uscat se organizeazã, pentru operaţiile maritime multinaţionale de amploare, un Centru logistic multinaţional întrunit/Multinational Joint Logistic Centre - MJLC, sub coordonarea compartimentului logistic al Comandamentului multinaţional întrunit din teatrul de operaţii.
(7) Misiunea MJLC este de a coordona sau controla activitãţile logistice ale organizaţiei militare de care aparţine; centrul asigurã mijloacele logistice necesare comandamentului şi coordoneazã sprijinul logistic oferit de fiecare categorie de forţe, elementele de sprijin naţional, HN, alte agenţii sau organizaţii.
(8) Prin acest centru se coordoneazã implementarea acordurilor de înţelegere între diferitele organizaţii şi naţiuni şi se stabilesc metodele de asigurare a sprijinului logistic.
(9) Un asemenea centru este alcãtuit din compartimente cu responsabilitãţi privind: transporturile în teatrul de operaţii, lucrãrile de geniu şi de întreţinere a facilitãţilor, contractãrile, asigurarea medicalã şi coordonarea sprijinului HN.
ART. 272
(1) Procesul de activare a unui Centru logistic multinaţional cuprinde mai multe faze, începe odatã cu identificarea situaţiei de crizã şi se încheie cu elaborarea documentelor de conducere a sprijinului logistic:
a) elaborarea concepţiei de sprijin logistic, care vizeazã verificarea planurilor logistice existente, actualizarea sau modificarea, dupã caz, a acestora; elaborarea cerinţelor logistice imediate şi analiza posibilitãţilor de rezolvare a acestora, recunoaşterea locurilor destinate desfãşurãrii activitãţilor logistice; revederea acordurilor sau a memorandumurilor de înţelegere cu naţiunea gazdã şi efectuarea demersurilor necesare pentru revederea acestora şi încheierea acordurilor tehnice; identificarea resurselor şi a aspectelor care împiedicã desfãşurarea în bune condiţii a sprijinului logistic; revederea ofertelor naţionale şi evaluarea posibilitãţilor de coordonare a asigurãrii logistice;
b) rezolvarea problemelor legate de dislocarea Centrului logistic multinaţional; se stabilesc locurile de amplasare a statului major şi centrelor avansate şi înaintate, echipamentele necesare, contribuţiile naţionale cu personal şi tehnicã, metodele şi procedeele utilizate pentru sprijin, cerinţele financiare şi modalitatea de soluţionare a acestora;
c) finalizarea problemelor de personal şi echipament; totodatã, se rezolvã problemele privind aprovizionarea continuã a forţelor, se semneazã acordurile logistice bilaterale şi comune, se antreneazã statele majore prin exerciţii şi se desfãşoarã conferinţele logistice;
d) elaborarea documentelor de planificare şi coordonare, finalizarea planurilor logistice, stabilirea datelor de începere a operaţiilor.
(2) În subordinea Centrului logistic multinaţional se pot afla unul sau mai multe centre avansate/înaintate de sprijin logistic.
(3) Centrul avansat de sprijin logistic trebuie:
a) sã aibã acces la un port şi un aeroport de capacitate mare;
b) sã aibã o poziţie sigurã faţã de zona de operaţii, dar nu în imediata apropiere a acestora sau a zonelor de conflict;
c) sã fie capabil sã mânuiascã, sã depoziteze şi sã expedieze carburanţi-lubrifianţi, provizii, muniţie şi echipament medical;
d) sã aibã posibilitãţi de acordare a sprijinului medical pentru triajul, tratamentul şi internarea rãniţilor, pânã când aceştia se pot întoarce în serviciu sau sunt evacuaţi de cãtre naţiuni;
e) sã aibã mijloace specializate în evacuarea aero-medicalã;
f) sã dispunã de şantiere navale pentru reparaţiile curente şi de avarii ale navelor.
(4) Centrul înaintat de sprijin logistic constituie o punte de legãturã între Centrul avansat de sprijin logistic şi navele aflate în mare, care trebuie:
a) sã fie stabilit într-o poziţie care sã-i permitã recepţionarea şi expedierea pe calea aerului a materialelor, inclusiv a muniţiilor, primite de la Centrul avansat de sprijin logistic sau de la naţiuni;
b) sã aibã posibilitãţi de sprijin medical, în spitale, pentru a tria rãniţii, pentru a le oferi condiţii de stabilizare a situaţiei medicale şi pentru a-i interna pânã când se pot întoarce în serviciu sau pânã când vor fi evacuaţi.
(5) Cele douã categorii de centre se activeazã la ordinul comandantului Centrului logistic multinaţional şi nu se subordoneazã unul altuia, dar lucreazã într-o strânsã cooperare.
ART. 273
Sprijinul de duratã. Asigurarea logisticã îndelungatã a forţelor proprii şi a celor cu care se coopereazã este un atribut important al puterii maritime.
ART. 274
(1) Sprijinul extern. Folosirea organizaţiilor neguvernamentale, antreprenorilor civili şi a diferitelor agenţii ale naţiunii gazdã mãreşte capacitatea logisticã a Forţei maritime multinaţionale; aceste agenţii şi mecanismele necesare coordonãrii lor pot fi incluse în planurile logistice pentru a asigura modul cel mai eficient de utilizare a lor.
(2) Comandantul Forţei maritime multinaţionale statueazã regulile privind stabilirea de relaţii cu aceste agenţii şi modul de reziliere a contractelor sau de încetare a colaborãrii; el trebuie sã aibã în vedere problemele legale, financiare, tehnice şi administrative în cazul încheierii contractelor, pentru a preveni orice probleme nedorite la plecarea din teatrul de operaţii.
(3) Comandantului Forţei maritime multinaţionale i se poate acorda autoritatea de a realiza aranjamentele logistice pentru întreaga forţã sau numai pentru anumite unitãţi din subordine, în funcţie de aprobarea naţiunilor participante.
ART. 275
Sprijinul acordat altor organizaţii este o acţiune specificã operaţiilor umanitare, când o forţã maritimã multinaţionalã poate aloca o parte din resursele sale logistice unor organizaţii guvernamentale sau nonguvernamentale; autorizarea comandantului şi asigurarea finanţãrii sunt, deopotrivã, responsabilitãţi naţionale şi multinaţionale.
ART. 276
(1) Rotaţia/rularea forţelor. Deşi navele de luptã şi auxiliare au capacitatea de a rãmâne în teatrul de operaţii perioade de timp îndelungate, în funcţie de sprijinul logistic acordat, ele vor fi periodic înlocuite; acest proces duce la sporirea numãrului de nave în grupare şi are ca scop menţinerea unui înalt grad de pregãtire şi reacţie a forţelor.
(2) Rularea poate fi limitatã de condiţiile operaţionale şi suferã dese schimbãri generate de disponibilitatea navelor şi echipamentelor; procesul este coordonat de cãtre comandantul Forţei maritime multinaţionale, cu sprijinul comandanţilor componentelor maritime naţionale.
ART. 277
(1) Reaprovizionarea pe mare se executã în scopul de a permite unitãţilor navale/grupãrilor sã rãmânã în raionul operaţiilor militare o perioadã mai mare de timp decât cea datã de caracteristicile şi posibilitãţile navelor, prin asigurarea combustibilului, apei, muniţiilor şi a altor materiale necesare de la mijloacele de sprijin logistic, folosind sisteme standardizate de transfer şi recepţie a acestora.
(2) Factorii care influenţeazã reaprovizionarea pe mare sunt:
a) cererile unitãţilor navale/grupãrilor;
b) mijloacele de transport al materialelor avute la dispoziţie;
c) cantitatea de combustibili existentã în stocuri la bordul navelor de sprijin logistic;
d) existenţa sistemelor standardizate de transfer-recepţie;
e) cunoaşterea terminologiei, metodelor şi procedurilor de lucru NATO;
f) condiţiile hidrometeorologice în raionul destinat realimentãrii navelor de luptã;
g) acordurile la nivel NATO pentru reglementarea aspectelor financiare.
(3) Reaprovizionarea pe mare se poate executa cu: nave de luptã: distrugãtoare, fregate; nave auxiliare: nave de transport personal, nave de transport muniţii, nave de sprijin logistic, tancuri petroliere, nave-atelier, nave-spital etc.; nave comerciale înzestrate cu mijloace standard; elicoptere.
(4) Ca modalitãţi de execuţie pot fi utilizate:
a) aprovizionarea pe verticalã cu elicopterele;
b) realimentarea cu combustibil, folosind cuple şi furtunuri compatibile;
c) realimentarea cu materiale, folosind sistemul standardizat de transfer materiale;
d) transportul de poştã.

ART. 278
Statutul forţelor defineşte obligaţiile legale şi drepturile Forţei maritime multinaţionale într-un anumit stat/naţiune gazdã şi poate influenţa considerabil acţiunile acesteia; atunci când este necesarã semnarea unui asemenea statut, fiecare naţiune participantã cu forţe la operaţia maritimã multinaţionalã trebuie sã fie inclusã în acesta sau în memorandumul de înţelegere ori sã încheie înţelegeri separate cu naţiunea gazdã.

CAP. VII
Sprijinul logistic acordat celorlalte forţe din sistemul naţional de apãrare, de ordine publicã şi siguranţã naţionalã

ART. 279
(1) Sprijinul logistic pentru celelalte forţe din sistemul naţional de apãrare, de ordine publicã şi siguranţã naţionalã se realizeazã prin organele proprii, precum şi prin grija organelor militare teritoriale şi ale administraţiei publice locale.
(2) În anumite situaţii, acestea pot fi sprijinite logistic de marile unitãţi/unitãţi ale armatei, în funcţie de locul şi rolul lor în dispozitivul operativ, misiunile ce le au de îndeplinit, existentul de materiale în depozitele de campanie ale marilor unitãţi/unitãţilor cãrora li se subordoneazã şi existentul de materiale în depozitele proprii sau în sursele puse la dispoziţie de cãtre organele militare teritoriale şi cele ale administraţiei publice locale.
ART. 280
(1) Sprijinul logistic al celorlalte forţe din sistemul naţional de apãrare, care intrã în subordinea marilor unitãţi/unitãţi ale armatei şi, temporar, duc acţiuni de luptã în cadrul grupãrii de angajare imediatã, se realizeazã de cãtre eşaloanele superioare ale acestora şi, la cerere, în funcţie de posibilitãţi, de cãtre eşaloanele cãrora le sunt subordonate temporar.
(2) La ieşirea din subordinea marii unitãţi/unitãţii, li se asigurã, de regulã, stocurile pe care le-au avut în momentul subordonãrii.
(3) Celelalte forţe din sistemul naţional de apãrare, care acţioneazã într-o fâşie independentã sau în adâncimea dispozitivului, se aprovizioneazã cu materiale, prin grija organelor proprii, a organelor militare teritoriale şi ale administraţiei publice locale.
ART. 281
Ratele de consum la muniţii, carburanţi-lubrifianţi şi bunuri cu specific militar se stabilesc de comandantul marii unitãţi/unitãţii în cadrul cãreia acţioneazã.
ART. 282
(1) Transporturile logistice necesare celorlalte forţe din sistemul naţional de apãrare se executã cu mijloace din dotarea acestora, precum şi cu cele puse la dispoziţie de cãtre organele militare teritoriale şi ale administraţiei publice locale.
(2) La cerere, în funcţie de posibilitãţi, transporturile se pot desfãşura şi cu mijloacele marilor unitãţi/unitãţilor cãrora li se subordoneazã temporar.
(3) Pentru executarea transporturilor, celelalte forţe din sistemul naţional de apãrare folosesc cãile de comunicaţie ale marii unitãţi/unitãţii în subordinea cãreia acţioneazã sau alte cãi de comunicaţie din zonã destinate în acest scop de comandantul respectiv.
ART. 283
Stabilirea raioanelor de dispunere a unitãţilor, subunitãţilor şi formaţiunilor de logisticã ale celorlalte forţe din sistemul naţional de apãrare, în cadrul zonei logistice, se face de cãtre comandantul marii unitãţi/unitãţii în a cãrei fâşie acţioneazã, la propunerea şefului structurii logistice.
ART. 284
Unitãţile şi subunitãţile din compunerea celorlalte forţe din sistemul naţional de apãrare ce sunt incluse în forţele de supraveghere şi avertizare timpurie realizeazã stocuri de materiale la nivelul eşaloanelor din compunerea acestor forţe, iar pe timpul ducerii acţiunilor de luptã folosesc aceleaşi surse de aprovizionare.
ART. 285
Organele de conducere logisticã ale marilor unitãţi/unitãţilor armatei trebuie sã cunoascã permanent posibilitãţile logistice ale unitãţilor, subunitãţilor şi formaţiunilor din compunerea celorlalte forţe din sistemul naţional de apãrare şi sã menţinã legãtura neîntreruptã cu acestea, cu organele militare teritoriale şi cu organele administraţiei publice locale, pentru a se informa şi a rezolva toate problemele privind sprijinul logistic.

CAP. VIII
Elementul de sprijin naţional

SECŢIUNEA 1
Noţiuni fundamentale

ART. 286
(1) Elementul de sprijin naţional/National Support Element - NSE este structura independentã de nivel operaţional, componentã a teatrului de operaţii situat în afara teritoriului naţional, care materializeazã linia a treia de sprijin logistic a forţelor româneşti dislocate în acest teatru de operaţii.
(2) NSE asigurã sprijinul de naturã logisticã, juridicã, financiarã, administrativã şi/sau de personal al reprezentanţelor României la comandamentele militare internaţionale şi al personalului din Ministerul Apãrãrii, care încadreazã funcţii în cadrul acestor comandamente.
ART. 287
Nivelul operativ, corespunzãtor liniei a treia de sprijin logistic, este destinat administrãrii zonei de comunicaţii şi susţinerii forţelor la nivelul teatrului de operaţii, potrivit planului operaţiei şi prioritãţilor stabilite de comandantul Forţei multinaţionale.
ART. 288
Nivelul operativ de sprijin logistic are urmãtoarele componente: sprijinul operaţiei de primire, staţionare temporarã, continuare a deplasãrii forţelor şi integrarea acestora în structurile de teatru, potrivit planului operaţiei; dezvoltarea şi administrarea infrastructurii la nivelul teatrului de operaţii; managementul şi distribuţia resurselor logistice; contractarea de produse şi servicii; managementul mişcãrii şi transporturilor.

SECŢIUNEA a 2-a
Concepte generale privind proiectarea Elementelor de sprijin naţional

ART. 289
Elementele de sprijin naţional/National Support Elements - NSEs sunt structuri cu caracter întrunit, destinate susţinerii componentelor terestrã şi aerianã ale contingentelor naţionale ale României, cu rol esenţial în realizarea desfãşurãrii, rotirii şi, respectiv, a evacuãrii strategice a forţelor româneşti în/din teatrele de operaţii situate în afara teritoriului naţional.
ART. 290
La înfiinţarea NSE se au în vedere:
a) încheierea unor acorduri de sprijin logistic reciproc cu celelalte structuri logistice multinaţionale ce acţioneazã în teatru;
b) amenajarea unor capacitãţi de depozitare de dimensiuni moderate, în funcţie de necesarul de resurse materiale al forţelor dislocate;
c) necesitatea existenţei unor ofiţeri de legãturã în punctele de îmbarcare-debarcare şi alte zone de interes;
d) asistenţa de specialitate în domeniul logistic şi accesul la bazele de date ale Centrelor logistice multinaţionale;
e) implicarea unitãţilor multinaţionale logistice integrate şi a unitãţilor multinaţionale medicale integrate;
f) utilizarea unor elemente de infrastructurã de telecomunicaţii;
g) utilizarea unor furnizori locali de servicii logistice privind manipularea mãrfurilor, facilitãţi de depozitare, furnizarea de utilitãţi.
ART. 291
Instalarea NSE în teatrul de operaţii comportã urmãtoarele faze:
a) analiza concluziilor rezultate în urma executãrii recunoaşterilor strategice;
b) analiza statului de organizare;
c) elaborarea variantelor de instalare;
d) elaborarea studiului de fezabilitate şi alegerea variantei optime de instalare.
ART. 292
În cadrul procesului de înfiinţare a NSE al reprezentanţelor României la comandamentele militare internaţionale şi al personalului din Ministerul Apãrãrii care încadreazã funcţii în cadrul acestor comandamente se vor avea în vedere:
a) precizarea detaliilor privind reprezentanţa, personalul şi comandamentul militar internaţional în care acesta îşi desfãşoarã activitatea;
b) analiza statului de organizare al acestor structuri;
c) precizarea misiunilor specifice elementului;
d) elaborarea cerinţelor, potrivit misiunilor;
e) selectarea funcţionalitãţilor pe care urmeazã sã le îndeplineascã;
f) gruparea funcţionalitãţilor selectate şi proiectarea structurii;
g) identificarea personalului care urmeazã sã încadreze funcţii în cadrul NSE.

SECŢIUNEA a 3-a
Organizarea şi funcţionarea NSE

ART. 293
(1) O structurã flexibilã a NSE se realizeazã prin proiectarea din timp a unor module funcţionale standardizate, capabile sã îndeplineascã toate funcţionalitãţile specifice.
(2) Structura genericã prezintã douã categorii de module funcţionale:
a) module funcţionale de management;
b) module funcţionale de execuţie.
ART. 294
(1) Pentru asigurarea unui management coerent, în structura NSE funcţioneazã Centrul logistic operaţional, care este în mãsurã sã monitorizeze şi sã coordoneze permanent activitãţile de naturã logisticã din Zona de sprijin de spate.
(2) Centrul logistic operaţional are în componenţã:
a) Modulul de management logistic;
b) Modulul de management al mişcãrii şi transporturilor;
c) Modulul de management al sprijinului medical;
d) Modulul de management al serviciilor de personal;
e) Modulul de management CIMIC;
f) Modulul de management al sprijinului HN;
g) Modulul de management al contractelor;
h) Modulul de management al sprijinului de geniu de infrastructurã pentru logisticã.
ART. 295
(1) Modulul funcţional de execuţie cuprinde Grupul de sprijin şi structurile pentru asigurarea serviciilor de personal.
(2) Dimensiunile acestor structuri specifice sunt variabile şi se stabilesc în funcţie de tipul şi mãrimea structurilor pe care le sprijinã în teatrul de operaţii.
ART. 296
NSE al reprezentanţelor României la comandamentele militare internaţionale şi al personalului din Ministerul Apãrãrii care încadreazã funcţii în cadrul acestor comandamente sunt structuri destinate îndeplinirii misiunilor de sprijin de naturã logisticã, administrativã şi de personal.

CAP. IX
Hrãnirea, echiparea, cazarea, asistenţa medicalã şi acordarea indemnizaţiei de muncã prizonierilor de rãzboi

ART. 297
(1) Organizarea hrãnirii prizonierilor de rãzboi din centrul/punctul de strângere a prizonierilor al marii unitãţi/unitãţii se executã prin grija şefului structurii logistice.
(2) Hrãnirea prizonierilor de rãzboi se face în limita normelor stabilite pentru aceştia.
(3) Alimentele se aprovizioneazã din depozitele eşaloanelor superioare sau prin folosirea resurselor locale.
(4) Prepararea hranei pentru prizonieri se face separat, cu mijloace destinate acestui scop, folosind ca mânã de lucru prizonierii.
ART. 298
Echiparea prizonierilor de rãzboi se face cu echipament provenit din capturi, iar când acesta nu este în cantitate suficientã se foloseşte echipamentul din dotarea trupelor proprii de la care au fost scoase însemnele distinctive/epoleţii, semnele de armã, petliţele, nasturii, emblemele, luându-se mãsuri pentru curãţarea şi întreţinerea celui retras de la prizonieri, în vederea refolosirii acestuia.
ART. 299
Articolele de îmbrãcãminte şi obiectele de uz personal, în totalitate, precum şi cãştile metalice, mãştile contra gazelor şi orice fel de obiecte care le-au fost date pentru protecţia personalã rãmân în posesia prizonierilor.
ART. 300
(1) Cazarea prizonierilor de rãzboi se face în construcţii militare şi civile, de regulã în baracamente izolate, în afara cãilor de comunicaţie principale şi a centrelor aglomerate, la depãrtare de zona acţiunilor şi obiectivelor militare, economice şi de altã naturã.
(2) La cazare trebuie sã se ţinã seama de moravurile şi obiceiurile prizonierilor, iar locurile de folosinţã individualã sau colectivã sã fie ferite de umiditate, încãlzite şi iluminate, dotate cu cazarmament corespunzãtor.
(3) Prizonierii de rãzboi femei se cazeazã separat de prizonierii de rãzboi bãrbaţi.
ART. 301
(1) Asistenţa medicalã a prizonierilor de rãzboi se organizeazã de medicul-şef sau de medicii din compunerea personalului administrativ al centrului/punctului de strângere a prizonierilor şi al convoiului.
(2) Controlul medical al acestora se executã cel puţin o datã pe lunã.
ART. 302
(1) Prizonierii rãniţi sau bolnavi sunt transportaţi separat, organizându-se acordarea ajutorului medical pe timpul deplasãrii şi, la nevoie, spitalizarea lor, sub pazã, în orice formaţiune medicalã ce poate sã-i trateze.
(2) Pe timpul captivitãţii, prizonierii de rãzboi beneficiazã de regimul prevãzut în convenţiile internaţionale în vigoare şi rãmân în evidenţa Crucii/Semilunii Roşii.
ART. 303
Cuantumul indemnizaţiei de muncã datorate prizonierilor de rãzboi, conform art. 62 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, este stabilit potrivit actelor normative în vigoare.
ART. 304
Puterea deţinãtoare a prizonierilor de rãzboi este obligatã sã aducã la cunoştinţa acestora cuantumul indemnizaţiilor de muncã zilnice pe care le-a fixat.

CAP. X
Sistemul informatic logistic

ART. 305
Sistemul informatic integrat de prelucrare a informaţiilor specifice este definit ca un ansamblu de operaţii, metode, procedee, mijloace tehnico-manuale, mecanice şi, în special, automatizate şi suporturi materiale, folosite în procesul complex de culegere, înregistrare, prelucrare, transmitere, analizã, valorificare, pãstrare, fãrã transcrieri repetate ale datelor centralizate de la toate structurile de sprijin logistic, necesare în vederea desfãşurãrii optime a tratãrii informaţiilor.
ART. 306
Sistemul informatic logistic este destinat modelãrii funcţionale a sistemului logistic integrat pentru a acoperi urmãtoarele arii funcţionale: mişcarea, transporturile strategice, cererea de materiale, achiziţia, expedierea şi recepţia produselor, gestionarea stocurilor pe cele 5 clase de materiale, gestiunea mijloacelor fixe.
ART. 307
În condiţiile informatizãrii logisticii pânã la nivel batalion/similar, sistemul informatic funcţioneazã cu mijloace electronice de calcul în etapele de pregãtire a operaţiei de apãrare sau ofensive, când sistemul logistic funcţioneazã în localitãţi; acest lucru nu este posibil întotdeauna, pe timpul ducerii operaţiei, din cauza inexistenţei tuturor condiţiilor de siguranţã în funcţionarea calculatoarelor electronice aflate în dotarea logisticii.
ART. 308
Sistemul informatic logistic, la nivelul categoriilor de forţe, imprimã structurilor logistice, la toate nivelurile, operativitate, siguranţã, continuitate şi flexibilitate.
ART. 309
Prin construcţia sa, sistemul informatic logistic trebuie sã satisfacã urmãtoarele cerinţe:
a) sã fie economic;
b) sã fie uşor de utilizat;
c) sã dispunã de o structurã modularã;
d) sã fie flexibil şi uşor de implementat;
e) sã dispunã de facilitãţi în vederea extinderii atât a softului, cât şi a structurii;
f) sã permitã includerea programelor de evidenţã, mentenanţã, asistenţã etc.;
g) sã dispunã de o bunã documentare care sã includã specificaţii de sistem, manuale de utilizare şi manuale de operare.
ART. 310
Rezolvarea unor probleme informaţionale specifice, care necesitã prelucrarea datelor şi a ansamblului activitãţilor decizionale, se bazeazã pe utilizarea unor pachete de programe şi aplicaţii ce trebuie sã reflecte cu fidelitate concepţia de organizare, asigurare şi executare a acţiunilor logistice de cãtre marile unitãţi şi unitãţile din forţele terestre, aeriene şi navale, prevãzutã în reglementãrile militare în vigoare.
ART. 311
Programele informaţionale trebuie sã fie în mãsurã ca, prin prelucrarea şi sintetizarea informaţiilor existente în baza de date, sã prezinte, la cerere, situaţii şi analize exprimate sub formã alfanumericã şi graficã privind:
a) necesarul şi existentul în forţe logistice, mijloace de luptã, armament şi muniţii, tehnicã şi materiale, pe mari unitãţi şi unitãţi subordonate categoriilor de forţe;
b) stocurile de muniţii, carburanţi-lubrifianţi, alimente şi echipament, pe teritoriul naţional, în bazele logistice şi la marile unitãţi tactice;
c) reţelele de comunicaţie rutiere şi feroviare, pe judeţe, zone de operaţii şi pe întregul teritoriu naţional;
d) reţelele de transport prin conducte al carburanţilor şi al gazelor naturale;
e) conţinutul sintezelor şi al rapoartelor specifice, pe linia sprijinului logistic;
f) sinteze informative transmise periodic unitãţilor şi marilor unitãţi de logisticã;
g) conţinutul mesajelor şi al documentelor tipizate utilizate pentru conducerea sprijinului logistic;
h) conţinutul documentelor operative elaborate, asigurarea transmiterii acestora, integral sau în extras, cãtre subordonaţi;
i) pierderile în tehnicã ale marilor unitãţi şi unitãţilor tactice în acţiunile militare duse pe timpul rãzboiului, pe zile, luni, ani;
j) consumurile de muniţii şi materiale în diferite situaţii: ofensivã, apãrare, contrtac etc. ale marilor unitãţi şi unitãţilor tactice, pe zile, luni, ani.
ART. 312
Sistemul informatic logistic are în vedere circuitul informaţional logistic privind aprovizionarea, mentenanţa şi transportul bunurilor materiale, iar pentru ca acesta sã fie flexibil şi uşor de dezvoltat trebuie sã aibã o configuraţie modularã.

CAP. XI
Dispoziţii finale

ART. 313
Comandanţii/şefii structurilor interesate dispun mãsuri specifice de organizare a studierii, cunoaşterii şi aplicãrii prevederilor prezentului regulament de cãtre personalul din subordine în pãrţile care îl privesc.
ART. 314
Anexa face parte integrantã din prezentul regulament.

*

Prezentul regulament implementeazã Acordul de standardizare NATO STANAG 2182, AJP-(4), Doctrina logisticii întrunite aliate, ediţia a 2-a.

ANEXĂ
-----
la regulament
-------------

GLOSAR
cu termeni operaţionali specifici logisticii



┌────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────┐
│TERMENUL OPERAŢIONAL│                         DEFINIŢIA                       │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│asigurarea cãilor   │totalitatea activitãţilor care cuprind: alegerea,        │
│de comunicaţie      │recunoaşterea şi pregãtirea cãilor rutiere, feroviare,   │
│                    │aeriene şi navale; repararea, restabilirea, întreţinerea │
│                    │şi menţinerea în stare de viabilitate a acestora, a      │
│                    │lucrãrilor de artã, aerodromurilor şi instalaţiilor      │
│                    │portuare; organizarea şi desfãşurarea serviciului de     │
│                    │comenduire şi îndrumare a circulaţiei; cercetarea de     │
│                    │radiaţie, chimicã şi biologicã, de pe cãile de comuni-   │
│                    │caţie; paza şi apãrarea lucrãrilor de artã de pe cãile   │
│                    │de comunicaţie                                           │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│axã de aprovizionare│itinerar stabilit în fâşia de acţiune a trupelor,        │
│şi evacuare         │pe care se organizeazã aprovizionarea trupelor, evacuarea│
│                    │tehnicii defecte/deteriorate, rãniţilor, materialelor    │
│                    │excedentare etc.                                         │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│capturã             │tehnica, materialele, fondurile şi bunurile de orice     │
│                    │naturã în stare de întrebuinţare sau deteriorate,        │
│                    │obţinute ca urmare a operaţiunilor de rãzboi, cucerite   │
│                    │prin luptã sau abandonate de inamic                      │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│cartiruire          │ansamblu de activitãţi ce se executã în scopul asigurãrii│
│                    │cu terenuri, construcţii şi instalaţii specifice exploa- │
│                    │tãrii, al întreţinerii şi reparãrii tehnicii şi materia- │
│                    │lelor, al cazãrii personalului în clãdiri, corturi,      │
│                    │adãposturi, al prevenirii şi stingerii incendiilor       │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│caracteristici      │criterii militare specifice impuse tehnicii militare sau │
│operaţionale        │unor instalaţii şi echipamente pentru a rãspunde unei    │
│                    │nevoi operaţionale specifice.                            │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│circuit             │traseul parcurs, mijloacele utilizate şi structurile     │
│de aprovizionare    │implicate în realizarea aprovizionãrii şi transporturilor│
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│complet de materiale│gruparea unor bunuri/piese, scule, agregate, ansamble şi │
│                    │subansamble, accesorii etc. stabilite a fi folosite sau  │
│                    │consumate împreunã pentru executarea unei anumite        │
│                    │activitãţi                                               │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│debarcare           │procedeul de desantare prin care forţele/tehnica de luptã│
│                    │şi materialele sunt descãrcate dupã aterizarea           │
│                    │aeronavelor/navelor pe aerodromurile/porturile sau       │
│                    │terenurile de aterizare                                  │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│delestare           │procedeul de desantare prin care materialele introduse în│
│                    │containere speciale sunt aruncate din aeronave de la     │
│                    │înãlţimi şi cu viteze mici                               │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│distribuţie         │totalitatea mãsurilor economice sau organizatorice pentru│
│de materiale        │dirijarea şi transmiterea fluxului de mãrfuri de la      │
│                    │producãtor la consumator, îndeplinind urmãtoarele        │
│                    │funcţii: schimbarea proprietãţii asupra bunului;         │
│                    │deplasarea produselor, respectiv transportul, stocarea,  │
│                    │manipularea, ambalarea etc.; alegerea şi utilizarea      │
│                    │canalelor de distribuţie                                 │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│eşalon de materiale │grupare de autovehicule încãrcate cu materiale consti-   │
│                    │tuitã temporar din cadrul subunitãţilor, unitãţilor şi   │
│                    │marilor unitãţi de logisticã, destinatã sã execute       │
│                    │aprovizionarea trupelor în anumite situaţii: forţe care  │
│                    │acţioneazã pe direcţii independente, peste obstacole     │
│                    │naturale, în încercuire etc.                             │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│eşalonarea          │repartizarea principalelor stocuri de produse şi         │
│stocurilor          │materiale pe diferite eşaloane şi în anumite proporţii,  │
│                    │conform normelor şi tabelelor de înzestrare, care asigurã│
│                    │un minim de cantitãţi de materiale cu care trupele pot   │
│                    │intra în orice moment în luptã/operaţie sau pot duce     │
│                    │acţiuni militare un anumit timp                          │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│evacuare            │1. procesul mişcãrii oricãrei persoane care este rãnitã, │
│                    │accidentatã sau bolnavã spre şi/sau dinspre baze de      │
│                    │tratament medical;                                       │
│                    │2. trecerea de personal (militar sau civil), animale sau │
│                    │materiale dintr-un loc dat în altul;                     │
│                    │3. procesul controlat de colectare, clasificare şi expe- │
│                    │diere de material nereparabil sau abandonat pentru valo- │
│                    │rificare, întreţinere, informare tehnicã sau pentru baze │
│                    │de deşeuri, dupã caz                                     │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│grad de suport      │mãsura în care formaţiunile logistice pot acoperi        │
│logistic            │necesitãţile beneficiarilor                              │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│loc de              │totalitatea instalaţiilor şi amenajãrilor care pot       │
│îmbarcare-debarcare │asigura operaţiunea de îmbarcare-debarcare a unui eşalon │
│                    │militar                                                  │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│manevrã de materiale│activitatea de redistribuire a materialelor între mari   │
│                    │unitãţi, unitãţi şi subunitãţi, în scopul completãrii    │
│                    │stocurilor, în situaţii în care aceasta nu se poate face │
│                    │prin primiri de la eşalonul superior. Se realizeazã în   │
│                    │strânsã concordanţã cu manevra forţelor şi mijloacelor,  │
│                    │precum şi cu cerinţele impuse de ducerea operaţiei. Mane-│
│                    │vra de materiale se poate executa din adâncime spre îna- │
│                    │inte, de-a lungul frontului şi de pe o direcţie pe alta  │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│mentenanţã          │componenta logisticii care cuprinde totalitatea acţi-    │
│                    │unilor întreprinse pentru a menţine sau restabili tehnica│
│                    │la caracteristicile specifice. Aceasta include: contro-  │
│                    │lul, testarea, întreţinerea, clasificarea, recuperarea,  │
│                    │evacuarea, repararea, reconstrucţia şi reclamaţiile      │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│reaprovizionare     │acţiunea de completare a stocurilor în scopul menţinerii │
│                    │nivelului cerut de aprovizionare                         │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│rechiziţie          │o solicitare imperativã, în special pentru personal,     │
│                    │provizii sau servicii autorizate, care nu este valabilã  │
│                    │fãrã o cerere specificã                                  │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│resurse logistice   │totalitatea mijlocelor materiale şi a unitãţilor de      │
│                    │prestãri de servicii existente într-un spaţiu geografic  │
│                    │determinat care pot fi folosite pentru realizarea        │
│                    │sprijinului logistic al trupelor                         │
├────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┤
│sursã               │instituţia militarã sau civilã care poate furniza        │
│de aprovizionare    │produse şi materiale necesare completãrii consumului     │
│                    │şi distrugerilor provocate de inamic                     │
└────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────┘


-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordin, Ministerul Apararii, ORDIN nr. M.36 din 17 aprilie 2008

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016