Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDIN nr. A/982 din 30 august 2011 privind publicarea rezolutiilor Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite 1.980 (2011), 1.975 (2011), 1.961 (2010), 1.958 (2010), 1.957 (2010), 1.956 (2010), 1.952 (2010), 1.950 (2010), 1.946 (2010), 1.940 (2010), 1.916 (2010), 1.893 (2009) si 1.506 (2003)
În baza art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 217/2009, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotãrârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
ARTICOL UNIC (1) Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a urmãtoarelor rezoluţii ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite: a) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.980 (2011) privind situaţia din Republica Cote d'Ivoire, prevãzutã în anexa nr. 1; b) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.975 (2011) privind situaţia din Republica Cote d'Ivoire, prevãzutã în anexa nr. 2; c) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.961 (2010) privind situaţia din Liberia, prevãzutã în anexa nr. 3; d) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.958 (2010) privind situaţia din Irak, prevãzutã în anexa nr. 4; e) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.957 (2010) privind situaţia din Irak, prevãzutã în anexa nr. 5; f) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.956 (2010) privind situaţia din Irak, prevãzutã în anexa nr. 6; g) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.952 (2010) privind situaţia din Republica Democratã Congo, prevãzutã în anexa nr. 7; h) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.950 (2010) privind situaţia din Somalia, prevãzutã în anexa nr. 8; i) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.946 (2010) privind situaţia din Republica Cote d'Ivoire, prevãzutã în anexa nr. 9; j) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.940 (2010) privind situaţia din Sierra Leone, prevãzutã în anexa nr. 10; k) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.916 (2010) privind situaţia din Somalia, prevãzutã în anexa nr. 11; l) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1893 (2009) privind situaţia din Republica Cote d'Ivoire, prevãzutã în anexa nr. 12; m) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite 1.506 (2003) de ridicare a mãsurilor restrictive impuse Libiei, prevãzutã în anexa nr. 13. (2) Anexele nr. 1-13 fac parte integrantã din prezentul ordin.
Ministrul afacerilor externe, Teodor Baconschi
Bucureşti, 30 august 2011. Nr. A/982.
ANEXA 1 REZOLUŢIA 1.980 (2011), adoptatã de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.525-a şedinţã a sa, la 28 aprilie 2011
Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui sãu privind situaţia din Republica Cote d'Ivoire, în special rezoluţiile 1.880 (2009), 1.893 (2009), 1.911 (2010), 1.933 (2010), 1.946 (2010), 1.962 (2010) şi 1.975 (2011), reafirmându-şi puternicul angajament faţã de suveranitatea, independenţa, integritatea teritorialã şi unitatea Republicii Cote d'Ivoire şi reamintind importanţa principiilor de bunã vecinãtate, neamestec şi cooperare regionalã, luând notã de raportul secretarului general din data de 30 martie 2011 (S/2011/211), de raportul pe anul 2011 (S/2011/272) şi de raportul final pe anul 2010 (S/2011/271) ale Grupului de experţi ONU, subliniind contribuţia neîntreruptã la stabilitatea din Republica Cote d'Ivoire a mãsurilor impuse prin rezoluţiile 1.572 (2004), 1.643 (2005) şi 1.975 (2011) şi semnalând cã aceste mãsuri sunt menite sã susţinã procesul de pace din Republica Cote d'Ivoire, salutând faptul cã preşedintele Alassane Dramane Ouattara al Republicii Cote d'Ivoire este acum în mãsurã sã îşi asume toate atribuţiile ca şef de stat, în conformitate cu voinţa poporului ivorian exprimatã în cadrul alegerilor din data de 28 noiembrie 2010 şi recunoscut de comunitatea internaţionalã, subliniind imperativul unor eforturi susţinute depuse de întreg poporul ivorian pentru promovarea reconcilierii naţionale şi consolidãrii pãcii prin dialog şi consultãri şi salutând ajutorul acordat de Uniunea Africanã (UA) şi de Comunitatea Economicã a Statelor din Africa de Vest (CESAV) în acest sens, reamintind rezoluţiile sale 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009), 1.889 (2009) şi 1.960 (2010) cu privire la femei, pace şi securitate, rezoluţiile 1.612 (2005) şi 1.882 (2009) cu privire la copii şi conflictele armate şi rezoluţiile 1.674 (2006) şi 1.894 (2009) cu privire la protecţia civililor în conflictele armate, reiterând cu fermitate condamnarea tuturor încãlcãrilor drepturilor omului şi dreptului umanitar internaţional din Republica Cote d'Ivoire, condamnând toate actele de violenţã sãvârşite împotriva civililor, inclusiv împotriva femeilor, copiilor, persoanelor deplasate în interiorul ţãrii şi persoanelor de altã naţionalitate, precum şi alte încãlcãri şi abuzuri privind drepturile omului, în special dispariţiile forţate, omorurile ilegale, uciderea şi mutilarea copiilor şi violurile, precum şi alte forme de violenţe sexuale, şi subliniind necesitatea ca fãptaşii sã fie aduşi în faţa justiţiei, subliniind importanţa faptului ca Grupului de experţi, înfiinţat iniţial în conformitate cu alin. 7 al Rezoluţiei 1.584 (2004), sã îi fie asigurate suficiente resurse pentru executarea mandatului sãu, stabilind faptul cã situaţia din Republica Cote d'Ivoire constituie în continuare o ameninţare la adresa pãcii şi securitãţii din regiune,
acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite,
1. hotãrãşte sã reînnoiascã, pânã la data de 30 aprilie 2012, mãsurile referitoare la arme şi mãsurile financiare şi de cãlãtorie impuse prin alin. 7-12 din Rezoluţia 1.572 (2004), alin. 5 din Rezoluţia 1.946 (2010) şi alin. 12 din Rezoluţia 1.975 (2011) şi hotãrãşte în continuare sã reînnoiascã, pânã la data de 30 aprilie 2012, mãsurile ce previn importul de cãtre orice stat al diamantelor brute din Republica Cote d'Ivoire, dupã cum se impune prin alin. 6 din Rezoluţia 1.643 (2005); 2. hotãrãşte sã reexamineze mãsurile reînnoite în alin. 1 de mai sus în lumina progreselor realizate în procesul de stabilizare pe tot cuprinsul ţãrii, organizarea de alegeri parlamentare şi implementarea etapelor esenţiale ale procesului de pace, în conformitate cu Rezoluţia 1.933 (2010), pânã la terminarea perioadei menţionate în alin. 1, şi hotãrãşte în continuare sã efectueze la mijlocul perioadei o analizã a mãsurilor reînnoite în alin. 1 de mai sus, nu mai târziu de 31 octombrie 2011, în vederea unei posibile modificãri, ridicãri sau menţineri, dupã data de 30 august 2012, în totalitate sau parţial a mãsurilor aferente regimului de sancţiuni, în conformitate cu progresele înregistrate în procesul de pace, evoluţia situaţiei privind încãlcãrile drepturilor omului şi evoluţiile privind alegerile parlamentare; 3. face apel la toate statele membre, în special la cele din subregiune, sã implementeze în totalitate mãsurile reînnoite în alin. 1 de mai sus, inclusiv, dupã caz, prin adoptarea reglementãrilor şi normelor necesare, şi face, de asemenea, apel la Operaţiunea ONU în Republica Cote d'Ivoire (ONUCF) sã acorde întregul sãu sprijin în cadrul atribuţiilor şi mandatului sãu şi face apel la forţele franceze sã sprijine ONUCF în acest sens, în limita poziţiei şi atribuţiilor avute; 4. îndeamnã toate pãrţile combatante înarmate ilegal sã depunã armele fãrã întârziere, încurajeazã ONUCF, în cadrul atribuţiilor şi mandatului şi poziţiei sale, sã acorde în continuare asistenţã Guvernului ivorian în strângerea şi depozitarea armelor şi face apel, de asemenea, la autoritãţile ivoriene, inclusiv la Comisia Naţionalã, sã lupte împotriva proliferãrii şi traficului ilicit de arme de calibru mic şi arme uşoare, sã se asigure cã acele arme sunt neutralizate sau cã nu sunt distribuite ilegal, în conformitate cu Convenţia CESAV privind armele de calibru mic şi armele uşoare, muniţia acestora şi alte materiale asociate; 5. reaminteşte faptul cã ONUCF, în cadrul activitãţii de monitorizare a embargoului asupra armelor, este mandatatã sã adune, dupã caz, armele şi materialele conexe, aduse în Republica Cote d'Ivoire prin încãlcarea mãsurilor impuse în alin. 7 din Rezoluţia 1.572 (2004), şi sã dispunã în mod corespunzãtor de aceste arme şi de materialele conexe; 6. îşi exprimã profunda îngrijorare cu privire la prezenţa mercenarilor în Republica Cote d'Ivoire, în special din ţãrile vecine, şi face apel la autoritãţile din Republica Cote d'Ivoire şi din Liberia sã îşi coordoneze acţiunile pentru a soluţiona acest aspect şi încurajeazã ONUCF şi Misiunea ONU în Liberia (UNMIL), în limita mandatelor, atribuţiilor şi poziţiei lor, sã furnizeze asistenţã guvernelor din Republica Cote d'Ivoire şi Liberia pentru monitorizarea graniţelor, acordând o atenţie specialã deplasãrii transfrontaliere a combatanţilor şi transferului de arme; 7. reitereazã necesitatea ca autoritãţile ivoriene sã asigure Grupului de experţi, precum şi ONUCF şi forţelor franceze care o sprijinã un larg acces la echipamentele, locaţiile şi instalaţiile menţionate în alin. 2 (a) din Rezoluţia 1.584 (2005) şi la toate armele, muniţia şi materialele asociate ale tuturor forţelor armate de securitate, indiferent de localizarea acestora, inclusiv la armele menţionate în alin. 4 de mai sus, fãrã nicio notificare când este posibil, în conformitate cu rezoluţiile 1.739 (2007), 1.880 (2009), 1.933 (2010) şi 1.962 (2010); 8. hotãrãşte ca livrarea de vehicule cãtre forţele de securitate ivoriene sã fie condiţionatã de mãsurile impuse în alin. 7 din Rezoluţia 1.572 (2004); 9. hotãrãşte cã excepţia prevãzutã în alin. 8 (e) din Rezoluţia 1.572 (2004) se va aplica numai armelor şi materialelor asociate, vehiculelor şi furnizãrii de asistenţã şi instruire tehnicã în susţinerea procesului de reformã a sectorului de securitate, în conformitate cu cererea oficialã exprimatã de Guvernul ivorian şi aprobatã în avans de Comitetul de Sancţiuni; 10. subliniazã cã este complet pregãtit pentru a impune mãsuri restrictive ţintite împotriva persoanelor care vor fi desemnate de Comitet în conformitate cu alin. 9, 11 şi 14 din Rezoluţia 1.572 (2004) şi în legãturã cu care se stabileşte, printre altele, cã: (a) sunt o ameninţare faţã de procesul de pace şi reconciliere naţionalã din Republica Cote d'Ivoire, în special, prin blocarea procesului de pace, dupã cum se menţioneazã în Acordul politic de la Ouagadougou; (b) atacã sau obstrucţioneazã acţiunea ONUCF, a forţelor franceze care o sprijinã şi a reprezentantului special al secretarului general în Republica Cote d'Ivoire; (c) sunt rãspunzãtoare de piedicile puse libertãţii de mişcare a ONUCF şi a forţelor franceze care o sprijinã; (d) sunt rãspunzãtoare de încãlcãri grave ale drepturilor omului şi dreptului umanitar internaţional comise în Republica Cote d'Ivoire; (e) incitã în mod public la urã şi violenţã; (f) încalcã mãsurile impuse de alin. 1 de mai sus; 11. îşi reitereazã disponibilitatea de a impune sancţiuni împotriva celor care obstrucţioneazã procesul electoral, în special acţiunea Comisiei Electorale Independente şi a altor organe implicate, şi proclamarea şi certificarea rezultatelor alegerilor parlamentare; 12. solicitã tuturor statelor implicate, în special celor din subregiune, sã coopereze pe deplin cu Comitetul de Sancţiuni şi autorizeazã Comitetul sã solicite orice informaţii considerã cã sunt necesare; 13. hotãrãşte sã prelungeascã mandatul Grupului de experţi înfiinţat conform alin. 7 din Rezoluţia 1.727 (2006) pânã la data de 30 aprilie 2012 şi solicitã secretarului general sã ia mãsurile necesare pentru a sprijini aceastã acţiune; 14. solicitã Grupului de experţi sã prezinte Comitetului un raport la jumãtatea mandatului, pânã pe data de 15 octombrie 2011 şi sã prezinte Consiliului de Securitate prin intermediul Comitetului un raport final, precum şi recomandãri, cu 15 zile înainte de încheierea perioadei mandatate, cu privire la implementarea mãsurilor impuse în alin. 7, 9 şi 11 din Rezoluţia 1.572 (2004), alin. 6 din Rezoluţia 1.643 (2005) şi alin. 12 din Rezoluţia 1.975 (2011); 15. hotãrãşte cã raportul Grupului de experţi, menţionat în alin. 7 (e) din Rezoluţia 1.727 (2006), poate cuprinde, dupã caz, orice informaţii şi recomandãri relevante pentru posibila desemnare viitoare de cãtre Comitet a persoanelor şi entitãţilor la care se face referire în alin. 9 şi 11 din Rezoluţia 1.572 (2004) şi invocã, de asemenea, raportul asupra celor mai bune practici şi metode elaborat de Grupul de lucru informal privind aspecte generale ale sancţiunilor (S/2006/997), inclusiv alin. 21, 22 şi 23, care se referã la posibilele mãsuri de clarificare a standardelor metodologice pentru mecanismele de monitorizare; 16. solicitã secretarului general sã comunice în mod corespunzãtor Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, informaţiile adunate de ONUCF şi, dacã se poate, revizuite de Grupul de experţi referitoare la furnizarea de arme şi materiale conexe cãtre Republica Cote d'Ivoire; 17. solicitã, de asemenea, Guvernului francez sã comunice în mod corespunzãtor Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, informaţiile adunate de forţele franceze şi, dacã se poate, revizuite de Grupul de experţi referitoare la furnizarea de arme şi materiale conexe cãtre Republica Cote d'Ivoire; 18. solicitã, de asemenea, sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind comerţul internaţional cu diamante brute sã comunice în mod corespunzãtor Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, informaţiile care, dacã se poate, au fost revizuite de Grupul de experţi referitoare la producţia şi exportul ilicit de diamante din Republica Cote d'Ivoire şi hotãrãşte, de asemenea, sã reînnoiascã excepţiile prevãzute la alin. 16 şi 17 din Rezoluţia 1.893 (2009) cu privire la asigurarea de mostre de diamante brute, în scopul cercetãrilor ştiinţifice, coordonate de Procesul Kimberley; 19. încurajeazã autoritãţile ivoriene sã conlucreze cu sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley pentru a examina şi evalua sistemele interne de control din Republica Cote d'Ivoire privind comerţul cu diamante brute şi a elabora un studiu geologic complex asupra posibilelor resurse de diamante şi a capacitãţii de producţie din Republica Cote d'Ivoire, în vederea unei posibile modificãri sau ridicãri a mãsurilor impuse prin alin. 6 din Rezoluţia 1.643 (2005); 20. încurajeazã autoritãţile ivoriene sã amplaseze organe de control vamal şi de frontierã în întreaga ţarã, cu deosebire în partea de nord şi de vest, şi încurajeazã ONUCF, în limita mandatului sãu, sã acorde asistenţã autoritãţilor ivoriene pentru restabilirea operaţiunilor normale de control vamal şi de frontierã; 21. îndeamnã toate statele, organismele ONU relevante şi alte organizaţii şi pãrţi interesate sã coopereze pe deplin cu Comitetul, cu Grupul de experţi, ONUCF şi forţele franceze, în special în ceea ce priveşte furnizarea tuturor informaţiilor pe care le deţin despre posibile încãlcãri ale mãsurilor impuse prin alin. 7, 9 şi 11 din Rezoluţia 1.572 (2004), alin. 6 din Rezoluţia 1.643 (2005) şi alin. 12 din Rezoluţia 1.975 (2011), aşa cum se reitereazã în alin. 1 de mai sus; de asemenea, solicitã Grupului de experţi sã îşi coordoneze activitãţile cu toţi actorii politici; 22. reaminteşte alin. 7 din Rezoluţia 1.960 (2010) şi alin. 7 (b) din Rezoluţia 1.882 (2009), privind violenţele sexuale şi pe criterii de gen, precum şi copiii în conflictele armate, şi salutã schimbul de informaţii dintre Comitet şi reprezentanţii speciali ai secretarului general pentru copii şi conflicte armate şi pentru violenţe sexuale în conflicte, în conformitate cu mandatele aferente, dupã caz; 23. îndeamnã în acest context ca toate pãrţile ivoriene implicate şi toate statele, mai ales cele din regiune, sã asigure: - securitatea membrilor Grupului de experţi; - acces neîngrãdit Grupului de experţi, în special la persoane, documente şi locaţii, pentru ca Grupul de experţi sã îşi execute mandatul; 24. hotãrãşte sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXA 2
REZOLUŢIA 1.975 (2011), adoptatã de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.508-a şedinţã a sa, la 30 martie 2011
Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare, în special rezoluţiile 1.572 (2004), 1.893 (2009), 1.911 (2010), 1.924 (2010), 1.933 (2010), 1.942 (2010), 1.946 (2010), 1.951 (2010), 1.962 (2010), 1.967 (2011), 1.968 (2011), şi declaraţiile preşedintelui sãu privind situaţia din Republica Cote d'Ivoire şi Rezoluţia 1.938 (2010) privind situaţia din Liberia, reafirmându-şi puternicul angajament faţã de suveranitatea, independenţa, integritatea teritorialã şi unitatea Republicii Cote d'Ivoire şi reamintind importanţa principiilor de bunã vecinãtate, neamestec şi cooperare regionalã, reiterându-şi dorinţa fermã pentru soluţionarea în mod paşnic a crizei postelectorale din Republica Cote d'Ivoire şi pentru impunerea unei soluţii politice generale care sã permitã menţinerea democraţiei şi a pãcii şi sã promoveze reconcilierea durabilã între ivorieni, apreciind eforturile constructive ale Panelului la nivel înalt al Uniunii Africane pentru soluţionarea crizei din Republica Cote d'Ivoire şi reiterând sprijinul sãu pentru Uniunea Africanã şi Comunitatea Economicã a Statelor din Africa de Vest (CESAV) în angajamentul lor pentru soluţionarea crizei din Republica Cote d'Ivoire, salutând decizia Consiliului de Pace şi Securitate al Uniunii Africane adoptatã în cea de-a 265-a şedinţã a sa la nivel de şefi de stat şi de guvern, ce a avut loc la data de 10 martie 2011 în Addis Abeba, care reafirmã toate hotãrârile sale anterioare privind criza postelectoralã ce se deterioreazã rapid cu care se confruntã Republica Cote d'Ivoire de la cea de-a doua rundã a alegerilor prezidenţiale din 28 noiembrie 2010, prin care se recunoaşte alegerea domnului Alassane Dramane Ouattara în calitatea de Preşedinte al Republicii Cote d'Ivoire, salutând iniţiativele politice şi remarcând comunicatul şi rezoluţia privind Republica Cote d'Ivoire adoptate de Autoritatea şefilor de stat şi de guvern a CESAV la data de 24 martie 2011, exprimându-şi serioasa îngrijorare faţã de recenta escaladare a violenţelor din Republica Cote d'Ivoire şi de riscul reînceperii rãzboiului civil şi îndemnând toate pãrţile implicate sã dea dovadã de cea mai mare reţinere pentru a preîntâmpina o asemenea consecinţã şi sã îşi rezolve diferendele pe cale paşnicã, condamnând în mod deschis toate acţiunile şi declaraţiile provocatoare care instigã la discriminare, ostilitate, urã şi violenţã, din partea oricãrei pãrţi implicate, condamnând gravele abuzuri şi încãlcãri ale dreptului internaţional, inclusiv dreptul umanitar, drepturile omului şi dreptul refugiaţilor, comise în Republica Cote d'Ivoire, reafirmând responsabilitatea principalã a fiecãrui stat în protecţia populaţiei civile şi reiterând faptul cã pãrţile implicate într-un conflict armat sunt în primul rând responsabile de luarea tuturor mãsurilor posibile pentru protecţia populaţiei civile şi asigurarea trecerii rapide şi fãrã obstacole a ajutoarelor umanitare şi a siguranţei personalului de asistenţã umanitarã, invocând rezoluţiile 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009) şi 1.889 (2009) privind femeile, pacea şi securitatea, rezoluţiile 1.612 (2005) şi 1.882 (2009) privind copiii şi conflictele armate şi rezoluţiile 1.674 (2006) şi 1.894 (2009) privind protecţia populaţiei civile în cadrul conflictelor armate, salutând Rezoluţia Consiliului Drepturilor Omului A/HRC/16/25 din data de 25 martie 2011, inclusiv decizia de a înfiinţa o comisie internaţionalã independentã de investigare a faptelor şi cazurilor legate de posibile abuzuri şi încãlcãri grave ale drepturilor omului comise în Republica Cote d'Ivoire dupã alegerile prezidenţiale din 28 noiembrie 2010, subliniind faptul cã cei vinovaţi de asemenea abuzuri şi încãlcãri grave, inclusiv forţele din subordinea acestora, trebuie traşi la rãspundere, reafirmând faptul cã este de datoria Republicii Cote d'Ivoire sã promoveze şi sã protejeze toate drepturile omului şi libertãţile fundamentale, sã investigheze posibilele încãlcãri ale drepturilor omului şi dreptului internaţional şi sã aducã în faţa justiţiei pe cei vinovaţi de asemenea acte, considerând cã actualele atacuri din Republica Cote d'Ivoire împotriva populaţiei civile ar putea constitui crime împotriva umanitãţii şi cã fãptaşii unor asemenea crime trebuie trimişi în faţa justiţiei internaţionale şi remarcând cã, în conformitate cu art. 12 alin. 3 din Statutul de la Roma, Curtea Penalã Internaţionalã poate decide asupra jurisdicţiei sale în ceea ce priveşte situaţia din Republica Cote d'Ivoire, stabilind faptul cã situaţia din Republica Cote d'Ivoire constituie în continuare o ameninţare la adresa pãcii şi securitãţii internaţionale,
acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite:
1. îndeamnã toate pãrţile ivoriene şi alţi participanţi sã respecte voinţa poporului şi alegerea lui Alassane Dramane Ouattara ca Preşedinte al Republicii Cote d'Ivoire, aşa cum a fost recunoscut de CESAV, de Uniunea Africanã şi de restul comunitãţii internaţionale, îşi exprimã îngrijorarea faţã de recenta escaladare a violenţelor şi solicitã încetarea imediatã a violenţelor împotriva civililor, inclusiv a femeilor, copiilor şi persoanelor deportate; 2. face apel la toate pãrţile implicate sã urmeze soluţia politicã globalã a Uniunii Africane şi, în acest sens, salutã decizia Summitului Consiliului de Pace şi Securitate al Uniunii Africane din 10 martie de a desemna un înalt reprezentant pentru implementarea soluţiei politice generale şi face apel la toate pãrţile implicate sã colaboreze pe deplin cu acesta; 3. condamnã decizia domnului Laurent Gbagbo de a nu accepta soluţia politicã generalã propusã de Panelul la nivel înalt al Uniunii Africane şi îl îndeamnã sã se retragã fãrã întârziere; 4. îndeamnã toate instituţiile statului ivorian, inclusiv Forţele de Apãrare şi Securitate ale Republicii Cote d'Ivoire (FASCF), sã se supunã autoritãţii cu care Preşedintele Alassane Dramane Ouattara a fost investit de poporul ivorian, condamnã atacurile, ameninţãrile, actele de obstrucţionare şi violenţã comise de FASCF, de miliţii şi mercenari împotriva personalului Naţiunilor Unite, pe care l-au obstrucţionat în acţiunile de protejare a civililor, de monitorizare şi susţinere a investigaţiilor cazurilor de abuzuri şi încãlcãri ale drepturilor omului, subliniazã faptul cã cei vinovaţi de asemenea acte conform dreptului internaţional trebuie aduşi în faţa justiţiei şi face apel la toate pãrţile implicate, mai ales la partizanii şi forţele domnului Laurent Gbagbo, sã coopereze pe deplin cu Operaţiunea ONU în Republica Cote d'Ivoire (ONUCF) şi sã înceteze amestecul în activitãţile ONUCF de punere în aplicare a mandatului sãu; 5. reitereazã condamnarea cu fermitate a tuturor violenţelor comise împotriva civililor, inclusiv a femeilor, copiilor, persoanelor deplasate în interiorul ţãrii şi persoanelor de altã naţionalitate, precum şi a altor încãlcãri şi abuzuri privind drepturile omului, în special dispariţiile forţate, executãri extrajudiciare, uciderea şi mutilarea copiilor şi violurile, precum şi alte forme de violenţe sexuale; 6. reaminteşte autorizarea şi subliniazã întregul sprijin acordat ONUCF, în punerea în aplicare a mandatului sãu, de a utiliza toate mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului sãu de protejare a civililor aflaţi sub ameninţarea iminentã a violenţelor fizice, în limitele atribuţiilor sale şi zonei de amplasare, inclusiv pentru a împiedica folosirea armelor de calibru mare împotriva populaţiei civile, şi solicitã secretarului general sã prezinte fãrã întârziere informãri cu privire la mãsurile adoptate şi eforturile fãcute în acest sens; 7. face apel la toate pãrţile implicate sã colaboreze pe deplin în cadrul ONUCF şi cu forţele franceze care o susţin, în special prin garantarea siguranţei, securitãţii şi libertãţii de mişcare a acestora, cu acces liber şi imediat pe întreg teritoriul Republicii Cote d'Ivoire pentru a le permite sã îşi exercite pe deplin mandatul; 8. face apel la toate pãrţile implicate sã colaboreze pe deplin cu comisia internaţionalã de anchetã înfiinţatã de Consiliul Drepturilor Omului la data de 25 martie 2011 pentru investigarea faptelor şi cazurilor legate de posibile abuzuri şi încãlcãri grave ale drepturilor omului comise în Republica Cote d'Ivoire dupã alegerile prezidenţiale din 28 noiembrie 2010 şi solicitã secretarului general sã transmitã acest raport Consiliului de Securitate şi celorlalte organisme internaţionale relevante; 9. condamnã folosirea Radiodifuziunii şi Televiziunii Ivoriene (RTI) şi a altor mijloace media pentru a incita la discriminare, ostilitate, urã şi violenţã, inclusiv împotriva ONUCF, precum şi la acte de intimidare şi violenţã împotriva ziariştilor şi face apel la ridicarea tuturor restricţiilor impuse exercitãrii dreptului la libertatea de exprimare în Republica Cote d'Ivoire; 10. îşi exprimã profunda îngrijorare faţã de numãrul tot mai mare de persoane deplasate în interiorul ţãrii şi refugiaţi ivorieni, în special în Liberia, din cauza crizei din Republica Cote d'Ivoire şi face apel la toate pãrţile ivoriene implicate sã colaboreze pe deplin cu agenţiile ONU şi cu ceilalţi participanţi pentru a extinde accesul la ajutoarele umanitare pentru refugiaţi şi persoanele deplasate în interiorul ţãrii; 11. reitereazã solicitarea sa constantã ca domnul Laurent Gbagbo sã ridice fãrã întârziere asediul asupra Hotelului Golf; 12. hotãrãşte sã adopte sancţiuni individualizate împotriva acelor persoane care îndeplinesc criteriile stipulate în Rezoluţia 1.572 (2004) şi rezoluţiile ulterioare, inclusiv acele persoane care obstrucţioneazã pacea şi reconcilierea în Republica Cote d'Ivoire, activitatea ONUCF şi a altor entitãţi în Republica Cote d'Ivoire şi care comit încãlcãri grave ale drepturilor omului şi dreptului umanitar internaţional, şi astfel hotãrãşte ca toate persoanele incluse în anexa I la prezenta rezoluţie sã fie supuse mãsurilor financiare şi de cãlãtorie impuse prin alin. 9-11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi îşi reafirmã intenţia de a lua şi alte mãsuri, dupã caz, inclusiv sancţiuni împotriva entitãţilor din media care îndeplinesc criteriile de sancţionare, inclusiv prin incitarea în mod public la urã şi violenţã; 13. hotãrãşte sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXA I
Sancţiuni vizate
1. Laurent Gbagbo Data naşterii: 31 mai 1945 Locul naşterii: Gagnoa, Republica Cote d'Ivoire Fost Preşedinte al Republicii Cote d'Ivoire: obstrucţionarea procesului de pace şi reconciliere, refuzul de a accepta rezultatele alegerilor prezidenţiale. 2. Simone Gbagbo Data naşterii: 20 iunie 1949 Locul naşterii: Moossou, Grand-Bassam, Republica Cote d'Ivoire Preşedintele Grupului parlamentar al Frontului Popular Ivorian (FPI): obstrucţionarea procesului de pace şi reconciliere, incitare publicã la urã şi violenţã. 3. Desire Tagro Paşaport: PD-AE 065FH08 Data naşterii: 27 ianuarie 1959 Locul naşterii: Issia, Republica Cote d'Ivoire Secretar general în aşa-numita "preşedinţie" a domnului Gbagbo: participare la guvernul nelegitim al domnului Gbagbo, obstrucţionarea procesului de pace şi reconciliere, refuzul de a accepta rezultatele alegerilor prezidenţiale, participare la represiunile violente ale mişcãrilor populare. 4. Pascal Affi N'Guessan Paşaport: PD-AE 09DD00013. Data naşterii: 1 ianuarie 1953 Locul naşterii: Bouadriko, Republica Cote d'Ivoire Preşedinte al Frontului Popular Ivorian (FPI): obstrucţionarea procesului de pace şi reconciliere, incitare la urã şi violenţã. 5. Alcide Djedje Data naşterii: 20 octombrie 1956 Locul naşterii: Abidjan, Republica Cote d'Ivoire Consilier apropiat al domnului Gbagbo: participare la guvernul nelegitim al domnului Gbagbo, obstrucţionarea procesului de pace şi reconciliere, incitare publicã la urã şi violenţã.
ANEXA 3
REZOLUŢIA 1.961 (2010), adoptatã de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.454-a şedinţã a sa, la 17 decembrie 2010
Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui sãu privind situaţia din Liberia şi Africa de Vest, salutând progresele susţinute înregistrate de Guvernul liberian începând din ianuarie 2006 în reconstrucţia Liberiei în beneficiul tuturor liberienilor, cu sprijinul comunitãţii internaţionale, reamintind decizia sa de a nu reînnoi mãsurile prevãzute în alin. 10 al Rezoluţiei 1.521 (2003) privind buştenii rotunzi şi materialele lemnoase care provin din Liberia şi subliniind cã progresele Liberiei în industria lemnului trebuie sã continue prin aplicarea efectivã şi asigurarea respectãrii Legii reformei în silvicultura naţionalã, adoptatã la 5 octombrie 2006, precum şi a altor acte legislative cu privire la transparenţa veniturilor (Actul privind iniţiativa de transparenţã în industriile extractive din Liberia) şi a rezoluţiei privind drepturile funciare şi de arendã (Legea drepturilor comunitãţilor asupra terenurilor forestiere şi Statutul Comisiei funciare), reamintind decizia sa de a înceta mãsurile prevãzute în alin. 6 al Rezoluţiei 1.521 (2003) referitoare la diamante şi salutând participarea şi implicarea Guvernului liberian în formele de conducere la diverse niveluri regionale şi internaţionale în cadrul Procesului Kimberley şi încurajând Guvernul liberian sã îşi intensifice angajamentul şi eforturile pentru asigurarea eficacitãţii schemei de certificare în cadrul Procesului Kimberley, subliniind importanţa sporitã a Misiunii ONU în Liberia (UNMIL) pentru întãrirea securitãţii din Liberia şi pentru susţinerea Guvernului în instaurarea autoritãţii în întreaga ţarã, în special în regiunile producãtoare de diamante, cherestea şi alte resurse naturale, precum şi în zonele de frontierã, luând notã de raportul final al Comisiei ONU de experţi în problema Liberiei, elaborat în conformitate cu alin. 9 (f) al Rezoluţiei 1.903 (2009), inclusiv referitor la diamante, cherestea, sancţiunile vizate, precum şi arme şi securitate, reanalizând mãsurile impuse prin alin. 2 şi 4 ale Rezoluţiei 1.521 (2003) şi prin alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004) şi progresele în vederea îndeplinirii condiţiilor prevãzute în alin. 5 al Rezoluţiei 1.521 (2003) şi observând colaborarea Guvernului liberian cu UNMIL în marcarea armelor şi concluzionând cã nu s-au înregistrat progrese suficiente în acest sens, subliniind hotãrârea sa de a susţine Guvernul liberian în eforturile sale de a respecta condiţiile impuse prin Rezoluţia 1.521 (2003), salutând implicarea Comisiei de instaurare a pãcii şi încurajând toţi participanţii, inclusiv donatorii, sã susţinã Guvernul liberian în eforturile depuse, luând notã de implementarea liniilor directoare, elaborate de Departamentul pentru operaţiunile de menţinere a pãcii, privind cooperarea şi schimbul de informaţii dintre misiunile ONU de menţinere a pãcii şi grupurile de experţi ale comitetelor de sancţiuni înfiinţate de Consiliul de Securitate, stabilind cã, în ciuda progreselor semnificative înregistrate în Liberia, situaţia de acolo reprezintã în continuare o ameninţare pentru pacea internaţionalã şi securitatea în regiune,
acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite:
1. hotãrãşte sã reînnoiascã mãsurile privind cãlãtoriile, impuse prin alin. 4 al Rezoluţiei 1.521 (2003), pentru o perioadã de 12 luni de la data adoptãrii prezentei rezoluţii; 2. reaminteşte faptul cã mãsurile impuse prin alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004) rãmân în vigoare, remarcã cu serioasã îngrijorare lipsa de progrese în ceea ce priveşte implementarea mãsurilor financiare impuse prin alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004) şi solicitã Guvernului liberian sã facã toate eforturile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile; 3. hotãrãşte sã reînnoiascã, pentru o perioadã de 12 luni de la data adoptãrii prezentei rezoluţii, mãsurile privind armele, impuse anterior prin alin. 2 al Rezoluţiei 1.521 (2003) şi modificate prin alin. 1 şi 2 ale Rezoluţiei 1.683 (2006), prin alin. 1 (b) al Rezoluţiei 1.731 (2006) şi prin alin. 3, 4, 5 şi 6 ale Rezoluţiei 1.903 (2009); 4. reafirmã intenţia sa de a revizui mãsurile impuse prin alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004) cel puţin o datã pe an şi solicitã Comitetului ca, împreunã cu Guvernul liberian şi principalele state care au avansat propuneri de listare şi cu asistenţa Grupului de experţi, sã actualizeze, dupã cum este necesar, motivele disponibile public de înscriere de noi poziţii pe listele de interzicere a cãlãtoriilor şi îngheţare a fondurilor, precum şi liniile directoare ale Comitetului; 5. hotãrãşte sã reexamineze oricare dintre mãsurile mai sus menţionate la solicitarea Guvernului liberian, dupã ce acesta va raporta Consiliului îndeplinirea condiţiilor stabilite în Rezoluţia 1.521 (2003) privind încetarea mãsurilor şi va oferi Consiliului informaţii în susţinerea afirmaţiei sale; 6. hotãrãşte sã prelungeascã mandatul Grupului de experţi desemnat în conformitate cu alin. 9 al rezoluţiei 1.903 (2009) pânã pe data de 16 decembrie 2011, care va avea urmãtoarele sarcini: (a) sã efectueze douã misiuni de evaluare în Liberia şi statele vecine, pentru a face investigaţii şi a elabora un raport la jumãtatea mandatului şi un raport final cu privire la implementarea şi potenţialele încãlcãri ale mãsurilor referitoare la arme, aşa cum au fost amendate prin Rezoluţia 1.903 (2009), inclusiv toate informaţiile relevante pentru desemnarea de cãtre Comitet a persoanelor prezentate în alin. 4 (a) al Rezoluţiei 1.521 (2003) şi alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004), şi care sã includã diversele surse de finanţare, cum ar fi venituri din valorificarea resurselor naturale, pentru comerţul ilicit de arme; (b) sã evalueze impactul şi eficacitatea mãsurilor impuse prin alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004), inclusiv - mai ales - cu privire la activele fostului Preşedinte Charles Taylor; (c) sã identifice şi sã facã recomandãri privind domeniile în care poate fi întãritã capacitatea Liberiei şi a statelor din regiune de a facilita implementarea mãsurilor impuse prin alin. 4 al Rezoluţiei 1.521 (2003) şi alin. 1 al Rezoluţiei 1.532 (2004); (d) în contextul dezvoltãrii cadrului legal din Liberia, sã evalueze în ce mãsurã pãdurile şi alte resurse naturale contribuie mai degrabã la pace, securitate şi dezvoltare decât la instabilitate şi în ce mãsurã legislaţia aferentã (Legea reformei în silvicultura naţionalã, Statutul Comisiei funciare, Legea drepturilor comunitãţilor asupra terenurilor forestiere şi Actul privind iniţiativa de transparenţã în industriile extractive din Liberia) şi alte eforturi în domeniul reformelor contribuie la aceastã tranziţie şi sã facã recomandãri, dacã este cazul, asupra modului în care aceste resurse naturale ar putea contribui mai bine la progresul ţãrii în direcţia pãcii şi a stabilitãţii durabile; (e) sã evalueze modul în care Guvernul liberian se conformeazã sistemului de certificare al Procesului Kimberley şi sã se coordoneze cu Procesul Kimberley în evaluarea modului de conformare; (f) sã elaboreze un raport la jumãtatea mandatului adresat Consiliului, prin intermediul Comitetului, pânã la data de 1 iunie 2011 şi un raport final adresat Consiliului, prin intermediul Comitetului, pânã la data de 1 decembrie 2011, privind toate aspectele prezentate în acest alineat, şi sã furnizeze Comitetului actualizãri informale, dacã este cazul, înainte de aceste date, în special cu privire la evoluţiile din sectorul forestier de la ridicarea mãsurilor prevãzute în alin. 10 al Rezoluţiei 1.521 (2003) în iunie 2006 şi în sectorul diamantelor de la ridicarea mãsurilor prevãzute în alin. 6 al Rezoluţiei 1.521 (2003) în aprilie 2007; (g) sã coopereze în mod activ cu celelalte grupuri relevante de experţi, în special cu cel referitor la Republica Cote d'Ivoire, reinstaurat prin alin. 9 al Rezoluţiei 1.946 (2010), şi cel referitor la Republica Democraticã Congo, reinstaurat prin alin. 5 al Rezoluţiei 1.952 (2010), cu privire la resursele naturale; (h) sã coopereze în mod activ în cadrul sistemului de certificare al Procesului Kimberley; (i) sã asiste Comitetul în actualizarea motivelor disponibile public de înscriere de noi poziţii pe listele de interzicere a cãlãtoriilor şi îngheţare a activelor; 7. solicitã secretarului general sã desemneze din nou Grupul de experţi şi sã facã toate aranjamentele financiare şi de securitate pentru a susţine activitatea Grupului; 8. face apel la toate statele şi la Guvernul liberian sã coopereze pe deplin cu Grupul de experţi în toate aspectele mandatului sãu; 9. reaminteşte faptul cã rãspunderea controlului traficului cu arme de calibru mic pe teritoriul Liberiei şi între Liberia şi statele învecinate aparţine autoritãţilor guvernamentale relevante, în conformitate cu Convenţia Comunitãţii Economice a Statelor din Africa de Vest privitoare la armele de calibru mic şi armele uşoare din 2006; 10. reitereazã importanţa asistenţei constante acordate de UNMIL Guvernului liberian, Comitetului şi Grupului de experţi, în limitele capabilitãţilor sale şi zonelor de amplasare şi fãrã a afecta mandatul sãu, exercitarea în continuare a sarcinilor stabilite prin rezoluţiile anterioare, inclusiv Rezoluţia 1.683 (2006); 11. îndeamnã Guvernul liberian sã punã în aplicare recomandãrile echipei de analizã a Procesului Kimberley pentru a întãri controalele interne asupra exploatãrii şi exportului de diamante; 12. încurajeazã Procesul Kimberley sã continue colaborarea cu Grupul de experţi şi sã raporteze progresele privind implementarea în Liberia a sistemului de certificare al Procesului Kimberley; 13. hotãrãşte sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXA 4
REZOLUŢIA 1.958 (2010), adoptatã de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.450-a şedinţã a sa, la 15 decembrie 2010
Consiliul de Securitate, invocând rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Irak, în special rezoluţiile 986, 1.472, 1.476, 1.483 şi 1.546, precum şi Raportul secretarului general ca urmare a alin. 5 al Rezoluţiei 1.859 (2008), reamintind necesitatea Programului "Petrol pentru hranã" (denumit în continuare Programul), înfiinţat prin Rezoluţia 986 (1995) ca mãsurã temporarã de asigurare a necesitãţilor umanitare ale poporului irakian, recunoscând importanţa ca Irakul sã ajungã la poziţia internaţionalã pe care o deţinea înainte de adoptarea Rezoluţiei 661, recunoscând importanţa activitãţilor Biroului coordonatorului la nivel înalt al secretarului general, înfiinţat prin Rezoluţia 1.284 (1999), invocând scrisoarea secretarului general din data de 8 decembrie 2010 şi Nota anexatã, S/2010/619, cel de-al treilea raport al secretarului general elaborat în conformitate cu alin. 3 al Rezoluţiei 1.905 (2009), S/2010/563, precum şi cel de-al treilea raport trimestrial al Guvernului irakian elaborat în conformitate cu alin. 5 al Rezoluţiei 1.905 (2009), S/2010/567, luând notã de scrisoarea adresatã de Guvernul irakian preşedintelui Consiliului de Securitate din data de 6 decembrie 2010,
acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite:
1. solicitã secretarului general sã ia toate mãsurile necesare pentru a finaliza toate activitãţile rãmase din cadrul Programului, cu observaţia cã toate acreditivele cu clauzele scadente, prezentate în anexa 1 la Nota secretarului general din data de 8 decembrie 2010, S/2010/619, s-au încheiat conform termenelor avute şi nicio confirmare de primire nu va fi furnizatã de Guvernul irakian şi sunt închise din punctul de vedere al scopurilor Programului, inclusiv scopul transferãrii de fonduri asociate acestor acreditive din porţiunea de garanţii a Contului irakian în porţiunea fãrã garanţii a Contului irakian, fãrã a afecta niciun drept sau nicio pretenţie pe care furnizorii cu clauze de livrare o pot avea pentru platã sau altfel faţã de Guvernul irakian, în conformitate cu respectivele contracte comerciale încheiate cu Guvernul irakian; 2. ia notã de furnizarea de cãtre Guvernul irakian a certificatelor de sosire înregistrate la Naţiunile Unite în data de 15 decembrie 2010, pentru care nu s-a efectuat plata fie din cauzã cã banca notificatoare nu a putut localiza beneficiarii, fie din cauzã cã beneficiarul nu a putut face dovada actelor necesare, dupã cum se specificã în Nota secretarului general din data de 8 decembrie 2010, alin. 11 şi 12 şi anexele II şi III, şi îi cere Guvernului irakian sã efectueze, fãrã întârziere, plata directã în cazul în care este contactat de beneficiari sau de reprezentanţii acestora; 3. împuterniceşte secretarul general sã creeze un cont escrow pentru scopurile descrise în alin. 4 şi 5, sã desemneze contabili autorizaţi şi independenţi pentru a efectua auditarea contului şi sã informeze pe deplin Guvernul irakian; 4. împuterniceşte secretarul general sã ia mãsuri pentru ca 20 de milioane de dolari americani din Contul irakian sã fie reţinuţi în contul escrow pânã pe data de 31 decembrie 2016, exclusiv pentru cheltuielile efectuate de Naţiunile Unite pentru a finaliza activitãţile rãmase din Program, inclusiv pentru ajutorul dat de Organizaţie investigaţiilor statelor membre şi lucrãrilor statelor membre în legãturã cu Programul, şi cheltuielile Biroului coordonatorului la nivel înalt, înfiinţat prin Rezoluţia 1.284, şi solicitã ca toate fondurile rãmase sã fie transferate Guvernului irakian pânã la data de 31 decembrie 2016; 5. împuterniceşte secretarul general sã ia mãsuri pentru ca o sumã în cuantum de maximum 131 de milioane de dolari americani din Contul irakian sã fie reţinutã în contul escrow în scopul asigurãrii unei despãgubiri pentru Naţiunile Unite, pentru reprezentanţii sãi, agenţii şi contractorii independenţi, pe o perioadã de 6 ani, cu privire la toate activitãţile legate de Program de la începutul acestuia şi solicitã, de asemenea, ca toate fondurile rãmase sã fie transferate Guvernului irakian pânã la data de 31 decembrie 2016; 6. împuterniceşte secretarul general sã faciliteze transferul, cât mai curând cu putinţã, al tuturor fondurilor rãmase, pe lângã cele reţinute în scopurile prezentate în alin. 4 şi 5, din Contul irakian creat conform alin. 16 (d) al Rezoluţiei 1.483 (2003) în Fondul de dezvoltare pentru Irak; 7. solicitã secretarului general sã ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura cã prezenta rezoluţie este implementatã în mod eficient şi pentru a încheia cu Guvernul irakian toate acordurile sau înţelegerile necesare implementãrii, cât mai curând cu putinţã, pentru: (a) a asigura o despãgubire corespunzãtoare, aşa cum se menţioneazã în alin. 5, pentru Naţiunile Unite, pentru reprezentanţii sãi, agenţii şi contractorii independenţi cu privire la toate activitãţile legate de Program de la începutul acestuia; şi (b) a asigura renunţarea de cãtre Guvernul irakian la orice pretenţie viitoare pe care ar putea-o avea faţã de Naţiunile Unite, faţã de reprezentanţii sãi, agenţii şi contractorii independenţi cu privire la toate activitãţile legate de Program de la începutul acestuia, aşa cum se menţioneazã în alin. 19, 20 şi 21 din S/2008/492, şi îi cere sã prezinte Consiliului un raport în momentul finalizãrii acestor mãsuri; 8. solicitã secretarului general sã prezinte anual Consiliului un raport şi o analizã privind utilizarea şi cheltuielile sumelor din contul escrow menţionat în alin. 4 şi 5, primul asemenea raport trebuind sã fie prezentat nu mai târziu de 31 martie 2012, iar raportul final urmând a fi prezentat la 3 luni dupã transferul cãtre Guvernul irakian al fondurilor rãmase, care au fost reţinute în scopul alin. 4 şi 5, pânã la data de 31 decembrie 2016, dacã nu este altfel autorizat de Consiliul de Securitate; 9. hotãrãşte sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXA 5
REZOLUŢIA 1.957 (2010), adoptatã de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.450-a şedinţã a sa, la 15 decembrie 2010
Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Irak, reamintind declaraţia preşedintelui sãu din data de 26 februarie 2010, prin care se salutã progresele Irakului în domeniul respectãrii angajamentelor de neproliferare şi dezarmare, recunoscând importanţa ca Irakul sã ajungã la poziţia internaţionalã pe care o deţinea înainte de adoptarea Rezoluţiei 661, salutând scrisoarea adresatã de ministrul afacerilor externe al Irakului în data de 18 ianuarie 2010, prin care se confirmã cã Guvernul irakian susţine regimul internaţional privind neproliferarea şi respectã tratatele privind dezarmarea, precum şi alte instrumente internaţionale relevante şi cã acesta s-a angajat sã implementeze mãsuri suplimentare în acest sens pentru a respecta standardele de neproliferare şi dezarmare şi cã s-a angajat, de asemenea, sã informeze Consiliul de Securitate, Agenţia Internaţionalã pentru Energie Atomicã (AIEA) şi alte agenţii relevante cu privire la progresele realizate în implementarea acestor mãsuri, în conformitate cu procedurile constituţionale şi legislative ale Guvernului irakian, precum şi cu normele şi obligaţiile internaţionale, salutând scrisoarea din data de 11 martie 2010 transmisã de directorul general al AIEA, care menţioneazã cã Agenţia s-a bucurat de o cooperare excelentã din partea Irakului în implementarea acordului cuprinzãtor de garanţii nucleare, şi acţionând pe baza deciziei Guvernului irakian de a aplica în mod provizoriu, începând din data de 17 februarie 2010, Protocolul adiţional la acordul cuprinzãtor de garanţii nucleare pânã la intrarea în vigoare a Protocolului, salutând aderarea Irakului la Convenţia privind interzicerea dezvoltãrii, producţiei, stocãrii şi utilizãrii armelor chimice şi distrugerea acestora, devenind cel de-al 186-lea stat parte, la data de 12 februarie 2009, salutând faptul cã Irakul a semnat Codul de conduitã de la Haga împotriva proliferãrii rachetelor balistice, devenind cel de-al 131-lea stat semnatar, la data de 11 august 2010, salutând faptul cã Irakul a semnat cu AIEA în anul 2008 Protocolul adiţional la acordul cuprinzãtor de garanţii nucleare şi faptul cã Protocolul adiţional se aflã acum în Parlament pentru aprobare, la fel ca şi Tratatul pentru interzicerea totalã a testelor nucleare, şi salutând faptul cã Irakul a convenit aplicarea provizorie, pânã la ratificare, a Protocolului adiţional, reafirmând importanţa ratificãrii cât mai rapid posibil a Protocolului adiţional de cãtre Irak,
acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite,
1. hotãrãşte sã înceteze mãsurile privind armele de distrugere în masã, rachetele şi mãsurile legate de utilizarea în scopuri civile a energiei nucleare, impuse prin alin. 8, 9, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 687 (1991) şi alin. 3 (f) al Rezoluţiei 707 (1991) şi reafirmate în rezoluţiile ulterioare; 2. îndeamnã Irakul sã ratifice cât mai rapid posibil Protocolul adiţional la acordul cuprinzãtor de garanţii nucleare şi Tratatul pentru interzicerea totalã a testelor nucleare; 3. hotãrãşte, de asemenea, sã analizeze, în termen de un an, progresele realizate de Irak cu privire la angajamentul sãu de a ratifica Protocolul adiţional la acordul cuprinzãtor de garanţii nucleare şi de a-şi îndeplini obligaţiile impuse de Convenţia privind armele chimice şi solicitã secretarului general sã raporteze Consiliului în legãturã cu acest subiect; 4. hotãrãşte sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXA 6
REZOLUŢIA 1.956 (2010), adoptatã de Consiliul de Securitate în cea de-a 6.450-a şedinţã a sa, la 15 decembrie 2010
Consiliul de Securitate, luând notã de scrisoarea adresatã de primul-ministru al Irakului preşedintelui Consiliului de Securitate în data de 8 decembrie 2010, care este anexatã la prezenta rezoluţie, recunoscând evoluţiile pozitive din Irak şi faptul cã situaţia actualã din Irak este semnificativ diferitã de cea existentã în momentul adoptãrii Rezoluţiei 661 (1990), recunoscând cã instituţiile irakiene sunt în curs de consolidare şi recunoscând, de asemenea, importanţa ca Irakul sã ajungã la poziţia internaţionalã pe care o deţinea înainte de adoptarea Rezoluţiei 661 (1990), salutã scrisoarea adresatã de primul-ministru al Irakului, prin care se reafirmã angajamentul Guvernului irakian de a nu solicita alte extinderi ale mãsurilor prevãzute de Fondul de dezvoltare pentru Irak, şi recunoscând cã scrisoarea primului-ministru al Irakului reafirmã, de asemenea, angajamentul Guvernului de a se asigura cã veniturile din exploatarea petrolului vor fi utilizate în continuare în mod echitabil şi în beneficiul poporului irakian şi cã acordurile din perioada de tranziţie vor respecta Constituţia şi cele mai bune practici internaţionale în ceea ce priveşte transparenţa, responsabilitatea şi integritatea, recunoscând rolul important al Fondului de dezvoltare pentru Irak şi al Consiliului Consultativ Internaţional de Monitorizare, precum şi al prevederilor alin. 20 şi 22 ale Rezoluţiei 1.483 (2003) pentru ajutorarea Guvernului irakian în asigurarea utilizãrii resurselor Irakului în mod transparent şi responsabil, în beneficiul poporului irakian, şi subliniind necesitatea ca Irakul sã finalizeze trecerea Fondului de dezvoltare pentru Irak şi a Consiliului Consultativ Internaţional de Monitorizare la mãsuri ulterioare,
acţionând în virtutea cap. VII din Carta Naţiunilor Unite,
1. hotãrãşte sã înceteze, la data de 30 iunie 2011, mãsurile stabilite în alin. 20 al Rezoluţiei 1.483 (2003) de depunere în Fondul de dezvoltare pentru Irak a sumelor rezultate din exporturile de petrol, produse petroliere şi gaze naturale, precum şi mãsurile menţionate în alin. 12 al Rezoluţiei 1.483 (2003) şi alin. 24 al Rezoluţiei 1.546 (2004) privind monitorizarea Fondului de dezvoltare pentru Irak de cãtre Consiliul Consultativ Internaţional de Monitorizare şi hotãrãşte, de asemenea, ca, sub rezerva excepţiei prevãzute în alin. 27 al Rezoluţiei 1.546 (2004), prevederile alin. 22 al Rezoluţiei 1.483 (2003) sã fie aplicate în continuare pânã la acea datã, inclusiv cu privire la fondurile şi activele financiare şi resursele economice prezentate în alin. 23 al rezoluţiei respective; 2. salutã şi susţine decizia Guvernului irakian de a nu solicita alte extinderi ale mãsurilor prevãzute de Fondul de dezvoltare pentru Irak şi hotãrãşte cã aceasta este ultima extindere a mãsurilor prevãzute de Fondul de dezvoltare pentru Irak; 3. hotãrãşte neaplicarea dupã data de 30 iunie 2011 a cerinţei stipulate în alin. 20 al Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU 1.483 (2003), conform cãreia toate sumele rezultate din exporturile de petrol, produse petroliere şi gaze naturale din Irak sunt depuse în Fondul de dezvoltare pentru Irak, şi confirmã aplicarea în continuare a cerinţei stipulate în alin. 21 al Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU 1.483 (2003), conform cãreia 5% din veniturile rezultate din toate exporturile de petrol, produse petroliere şi gaze naturale sunt depuse în fondul de compensare înfiinţat în conformitate cu Rezoluţia 687 (1991) şi rezoluţiile ulterioare, şi hotãrãşte, de asemenea, ca 5% din valoarea plãţilor nemonetare pentru petrol, produse petroliere şi gaze naturale efectuate cãtre furnizorii de servicii sã fie depuse în fondul de compensare şi ca, dacã nu se decide altfel de cãtre Guvernul irakian şi de cãtre consiliul de conducere al Comisiei de Compensare a ONU, în exercitarea atribuţiilor sale de a se asigura cã plãţile sunt efectuate în fondul de compensare, cerinţele menţionate anterior sã fie obligatorii pentru Guvernul irakian; 4. face apel la Guvernul irakian sã acţioneze în strânsã colaborare cu secretarul general pentru a finaliza trecerea totalã şi efectivã la un mecanism ulterior Fondului de dezvoltare pânã la sau la data de 30 iunie 2011, ceea ce impune luarea în considerare a condiţiilor acordului stand-by cu FMI, includerea acordurilor de auditare externã şi asigurarea în continuare a respectãrii de cãtre Irak a obligaţiilor prevãzute în alin. 21 al Rezoluţiei 1.483 (2003); de asemenea, solicitã Guvernului irakian sã prezinte Consiliului un raport scris, nu mai târziu de 1 mai 2011, privind progresele realizate în trecerea spre un mecanism ulterior Fondului de dezvoltare; 5. dispune transferul tuturor sumelor din Fondul de dezvoltare pentru Irak în contul sau conturile organului desemnat de Guvernul irakian şi anularea Fondului de dezvoltare pentru Irak nu mai târziu de 30 iunie 2011 şi solicitã transmiterea confirmãrii scrise cãtre Consiliu dupã efectuarea şi finalizarea transferului; 6. solicitã secretarului general sã prezinte cu regularitate Consiliului rapoarte scrise, la fiecare 6 luni, termenul prezentãrii primului raport fiind nu mai târziu de 1 ianuarie 2012, cu privire la fondul de compensare ONU, prin care se evalueazã modul de respectare a prevederilor alin. 21 din Rezoluţia 1.483 (2003); 7. hotãrãşte sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXĂ
Scrisoarea din data de 8 decembrie 2010 adresatã preşedintelui Consiliului de Securitate de cãtre primul-ministru al Irakului
Aş dori sã mã refer la scrisoarea mea din data de 13 decembrie 2009 adresatã preşedintelui Consiliului de Securitate, în care am explicat cã în anul 2010 Guvernul irakian va implementa unele mãsuri adecvate, în conformitate cu Constituţia, privind Fondul de dezvoltare pentru Irak şi Consiliul Consultativ Internaţional de Monitorizare, în vederea asigurãrii utilizãrii în continuare a veniturilor din exploatarea petrolului în beneficiul poporului irakian, potrivit celor mai bune practici internaţionale în ceea ce priveşte transparenţa, responsabilitatea şi integritatea. În conformitate cu Rezoluţia Consiliului de Securitate nr. 1.905 (2009), Guvernul irakian a prezentat în primul sãu raport trimestrial planul de mãsuri solicitat şi calendarul trecerii spre un mecanism ulterior Fondului de dezvoltare şi Consiliului Consultativ Internaţional de Monitorizare. Ulterior, a prezentat cel de-al doilea şi, respectiv, cel de-al treilea raport privind progresele realizate. În cel de-al treilea raport sunt prezentate detalii cu privire la porţiunile din planul de mãsuri care au fost finalizate, precum şi la cele nefinalizate încã. S-a menţionat, de asemenea, situaţia existentã în Irak şi faptul cã întârzierea în formarea noului guvern dupã alegerile legislative desfãşurate pe data de 7 martie 2010 a afectat, într-un fel sau altul, capacitatea instituţiilor guvernamentale de a acţiona rapid şi eficient în vederea implementãrii planului de mãsuri. Pe baza celor de mai sus şi în vederea asigurãrii implementãrii planului de mãsuri şi tranziţiei uşoare cãtre mecanismele ulterioare, Guvernul irakian are încã o datã nevoie de sprijinul comunitãţii internaţionale. În acest sens, îşi exprimã speranţa cã, pentru o ultimã perioadã de 6 luni, Consiliul de Securitate va extinde aplicarea prevederilor cu privire la Fondul de dezvoltare pentru Irak, conform celor stipulate în alin. 20 al Rezoluţiei Consiliului de Securitate 1.483 (2003). V-aş ruga sã difuzaţi aceastã scrisoare cãtre toţi membrii Consiliului, fãrã întârziere, şi sã o includeţi ca anexã la rezoluţia în curs de elaborare cu privire la Irak.
(semnat) Nuri Kamel al-Maliki, prim-ministru al Republicii Irak Bagdad, decembrie 2010
ANEXA 7 REZOLUŢIA 1.952 (2010), adoptatã de Consiliul de Securitate cu ocazia celei de-a 6.432-a reuniuni, la 29 noiembrie 2010
Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare, în special rezoluţiile 1.807 (2008), 1.857 (2008) şi 1.896 (2009), precum şi declaraţiile preşedintelui sãu referitoare la Republica Democraticã Congo, reafirmându-şi angajamentul pentru suveranitatea, integritatea teritorialã, independenţa politicã a Republicii Democratice Congo, precum şi a tuturor statelor din regiune, luând notã de rapoartele interimare şi finale (S/2010/252 şi S/2010/596) ale Grupului de experţi pentru Republica Democraticã Congo (Grupul de experţi), instituit conform Rezoluţiei 1.771 (2007) şi prelungit conform rezoluţiilor 1.807 (2008), 1.857 (2008) şi 1.896 (2009) şi conform acestor recomandãri, şi salutând colaborarea dintre Grupul de experţi şi Guvernul Republicii Democratice Congo, precum şi celelalte guverne din regiune şi din celelalte forumuri internaţionale, reiterându-şi îngrijorarea profundã generatã de prezenţa grupãrilor armate şi a miliţiilor din partea esticã a Republicii Democratice Congo, inclusiv provinciile Kivu Nord şi Kivu Sud şi Provincia Orientalã, care perpetueazã un climat de nesiguranţã în întreaga regiune, cerând ca toate grupãrile armate, în special Forces democratiques de liberation du Rwanda (FDLR) şi Lord's Resistance Army (LRA), sã depunã imediat armele şi sã îşi înceteze atacurile împotriva populaţiei civile, cerând, de asemenea, ca toate pãrţile la acordurile din 23 martie 2009 sã îşi îndeplineascã angajamentele efectiv şi cu bunã-credinţã, reiterându-şi îngrijorarea privind sprijinul primit de grupãrile armate ilegale care opereazã în partea esticã a Republicii Democratice Congo din partea reţelelor regionale şi internaţionale, condamnând continuarea fluxului ilicit de arme în şi spre teritoriul Republicii Democratice Congo, cu încãlcarea rezoluţiilor 1.533 (2004), 1.807 (2008), 1.857 (2008) şi 1.896 (2009), declarându-şi hotãrârea sã continue sã monitorizeze îndeaproape implementarea embargoului privind armele şi a celorlalte mãsuri prevãzute în rezoluţiile sale privind Republica Democraticã Congo şi subliniind obligaţia tuturor statelor de a respecta cerinţele de notificare prevãzute în alin. 5 al Rezoluţiei 1.807 (2008), reamintind legãtura dintre exploatarea ilegalã a resurselor naturale, comerţul ilicit al acestor resurse şi proliferarea şi traficul de arme, ca unul dintre factorii principali care alimenteazã şi exacerbeazã conflictele din regiunea Marilor Lacuri din Africa, luând notã cu mare îngrijorare de persistenţa încãlcãrilor drepturilor omului şi ale dreptului umanitar comise împotriva civililor din partea esticã a Republicii Democratice Congo, inclusiv uciderea şi strãmutarea unui numãr foarte mare de civili, recrutarea şi utilizarea copiilor ca soldaţi, precum şi violenţele sexuale rãspândite, subliniind cã autorii încãlcãrilor trebuie sã fie deferiţi justiţiei, reiterând condamnarea fermã a tuturor încãlcãrilor drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar în ţarã, precum şi reamintind toate rezoluţiile sale relevante referitoare la femei şi pace şi securitate, la copii şi conflictele armate, precum şi la protecţia civililor în cadrul conflictelor armate, accentuând rãspunderea principalã a Guvernului Republicii Democratice Congo de asigurare a securitãţii pe teritoriul sãu şi de protecţie a civililor sãi, cu respectarea statului de drept, a drepturilor omului şi a dreptului internaţional umanitar, salutând eforturile constante ale Republicii Democratice Congo şi ale ţãrilor din regiunea Marilor Lacuri de a promova în comun pacea şi stabilitatea în regiune, în special în contextul Conferinţei Internaţionale privind Regiunea Marilor Lacuri, şi reiterând importanţa ca Guvernul Republicii Democratice Congo, precum şi toate guvernele, în special cele din regiune, sã ia mãsurile efective pentru a se asigura cã nu existã niciun fel de sprijin, în şi de pe teritoriile lor, pentru grupãrile armate din partea esticã a Republicii Democratice Congo, sprijinind hotãrârea Guvernului Republicii Democratice Congo de a pune capãt comerţului cu resurse naturale efectuat de reţelele infracţionale şi salutând colaborarea consolidatã dintre Guvernul Republicii Democratice Congo şi Grupul de experţi în acest domeniu, considerând cã situaţia din Republica Democraticã Congo continuã sã constituie o ameninţare la adresa pãcii internaţionale şi a securitãţii din regiune,
acţionând în temeiul cap. VII din Carta Naţiunilor Unite:
1. decide sã reînnoiascã pânã la data de 30 noiembrie 2011 mãsurile privind armele, impuse conform alin. 1 al Rezoluţiei 1.807 (2008), şi reafirmã prevederile alin. 2, 3 şi 5 ale respectivei rezoluţii; 2. decide sã reînnoiascã, pentru perioada prevãzutã la alin. 1 de mai sus, mãsurile privind transportul, impuse conform alin. 6 şi 8 ale Rezoluţiei 1.807 (2008), şi reafirmã prevederile alin. 7 al respectivei rezoluţii; 3. decide sã reînnoiascã, pentru perioada prevãzutã la alin. 1 de mai sus, mãsurile financiare şi restricţiile de cãlãtorie, impuse conform alin. 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.807 (2008), şi reafirmã prevederile alin. 10 şi 12 ale respectivei rezoluţii privind persoanele şi entitãţile menţionate la alin. 4 al Rezoluţiei 1.857 (2008); 4. face apel la toate statele sã punã în aplicare în totalitate mãsurile specificate în prezenta rezoluţie, precum şi sã coopereze pe deplin cu Comitetul în îndeplinirea mandatului acestuia; 5. solicitã secretarului general prelungirea, pentru o perioadã care expirã la 30 noiembrie 2011, a funcţionãrii Grupului de experţi, instituit ca urmare a Rezoluţiei 1.533 (2004) şi reînnoit prin intermediul rezoluţiilor ulterioare, cu adãugarea în componenţa sa a celui de-al şaselea expert pe aspectele legate de resurse naturale, şi solicitã Grupului de experţi sã îşi îndeplineascã mandatul prevãzut la alin. 18 al Rezoluţiei 1.807 (2008) şi prelungit prin alin. 9 şi 10 ale Rezoluţiei 1.857 (2008) şi sã înainteze un raport scris Consiliului, prin intermediul Comitetului, pânã la data de 18 mai 2011 şi din nou pânã la data de 17 octombrie 2011; 6. solicitã Grupului de experţi sã îşi concentreze activitãţile în zonele afectate de prezenţa grupãrilor armate ilegale, inclusiv Kivu Nord şi Kivu Sud, precum şi Provincia Orientalã, precum şi cu privire la reţelele regionale şi internaţionale care oferã sprijin grupãrilor armate ilegale şi reţelelor infracţionale şi la autorii unor încãlcãri grave ale dreptului internaţional umanitar şi ai unor abuzuri privind drepturile omului, inclusiv cei din cadrul forţelor armate naţionale, operând în partea esticã a Republicii Democratice Congo, mai solicitã Grupului de experţi sã evalueze impactul liniilor directoare privind obligaţia de precauţie menţionate la alin. 7 şi sã îşi continue colaborarea cu celelalte forumuri; 7. susţine preluarea recomandãrilor Grupului de experţi referitoare la liniile directoare privind obligaţia de precauţie în cazul importatorilor, sectoarelor prelucrãtoare şi al consumatorilor de produse minerale congoleze, prevãzute în alin. 356-369 din partea IX a raportului final (S/2010/596), cu scopul de atenuare a riscului de exacerbare ulterioarã a conflictului din partea esticã a Republicii Democratice Congo prin furnizarea de sprijin direct sau indirect pentru: - grupãrile armate ilegale din partea esticã a Republicii Democratice Congo; - persoanele care se fac vinovate de încãlcarea mãsurilor de îngheţare a bunurilor şi a restricţiilor de cãlãtorie impuse persoanelor şi entitãţilor sancţionate, reînnoite prin alin. 3; - reţelele infracţionale şi autorii de încãlcãri grave ale dreptului internaţional umanitar şi de abuzuri privind drepturile omului, inclusiv cei din cadrul forţelor armate naţionale; 8. solicitã tuturor statelor sã ia mãsurile adecvate pentru sporirea nivelului de conştientizare cu privire la standardele privind obligaţia de precauţie menţionate anterior şi cere importatorilor, sectoarelor prelucrãtoare şi consumatorilor de produse minerale congoleze sã dea dovadã de diligenţã în aplicarea liniilor directoare menţionate anterior sau a unor linii directoare echivalente, care conţin urmãtorii paşi, descrişi în raportul final (S/2010/596): consolidarea sistemelor de management al companiilor, identificarea şi evaluarea riscurilor privind fluxul de aprovizionare, proiectarea şi implementarea strategiilor care reacţioneazã la riscurile identificate, desfãşurarea auditurilor independente şi informarea publicã cu privire la precauţia exercitatã în cadrul fluxului de aprovizionare şi la constatãri; 9. decide cã, în contextul luãrii unei decizii privind desemnarea unei persoane sau entitãţi care susţine grupãrile armate ilegale din partea esticã a Republicii Democratice Congo prin intermediul comerţului ilicit cu resurse naturale, conform subparagrafului (g) al alin. 4 din Rezoluţia 1.857 (2008), Comitetul trebuie sã aibã în vedere, printre altele, dacã persoana sau entitatea a aplicat standardele de precauţie conform paşilor prevãzuţi la alin. 8; 10. face apel la toate statele, în special la cele din regiune, sã ia mãsuri efective pentru a se asigura cã nu existã sprijin, în şi de pe teritoriile lor, pentru grupãrile armate ilegale din partea esticã a Republicii Democratice Congo, salutând progresele pozitive la nivel internaţional cu privire la gestionarea riscului generat de liderii din diasporã ai grupãrilor armate, şi cere tuturor statelor sã reacţioneze, atunci când este necesar, împotriva liderilor FDLR şi ai altor grupãri armate ilegale care se aflã pe teritoriile lor; 11. încurajeazã Guvernul Republicii Democratice Congo sã continue sã ia mãsurile ce se impun pentru a reacţiona la ameninţarea reţelelor infracţionale din cadrul Forţelor Armate ale Republicii Democratice Congo (FARDC) implicate în activitãţi economice ilegale, cum ar fi operaţiunile de minerit, ceea ce le submineazã capacitatea de a proteja civilii din partea esticã a ţãrii; 12. face apel la autoritãţile congoleze sã îşi continue lupta împotriva impunitãţii, în special împotriva tuturor autorilor încãlcãrilor drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar, inclusiv violenţa sexualã, inclusiv acele încãlcãri comise de orice grupãri armate ilegale sau elemente ale FARDC; 13. încurajeazã Misiunea de stabilizare a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Democraticã Congo (MONUSCO) sã continue sã furnizeze toate informaţiile relevante Grupului de experţi, în special informaţiile privind recrutarea şi utilizarea copiilor, precum şi privind transformarea femeilor şi a copiilor în victime predilecte în situaţii de conflicte armate; 14. reitereazã recomandarea fãcutã Guvernului Republicii Democratice Congo de a promova siguranţa stocurilor de armament, responsabilitatea şi gestionarea armelor şi muniţiilor ca o prioritate urgentã, cu asistenţa partenerilor internaţionali, dupã caz, şi de a implementa un program de marcare a armelor naţionale, în conformitate cu standardele instituite prin Protocolul de la Nairobi şi de Centrul regional privind armele mici; 15. roagã insistent comunitatea internaţionalã sã aibã în vedere furnizarea unei asistenţe tehnice sau de alt tip sporite pentru consolidarea instituţiilor judiciare congoleze, precum şi sprijinul pentru consolidarea capacitãţii instituţionale a agenţiilor şi instituţiilor Republicii Democratice Congo cu atribuţii în domeniul industriei extractive, de aplicare a legii şi de control al frontierelor; 16. îndeamnã MONUSCO sã continue susţinerea eforturilor autoritãţilor congoleze de întãrire a sistemului lor judiciar, de consolidare a birourilor de schimb din Kivu Nord şi Kivu Sud şi de monitorizare a mãsurilor impuse prin alin. 1, conform mandatului stipulat la subparagrafele (o), (r) şi (t) ale alin. 12 al Rezoluţiei 1.925 (2010); 17. încurajeazã cooperarea consolidatã dintre toate statele, în special cele din regiune, MONUSCO şi Grupul de experţi şi în plus încurajeazã toate pãrţile şi toate statele sã asigure cooperarea cu Grupul de experţi prin intermediul persoanelor şi al entitãţilor aflate sub jurisdicţia sau controlul lor; 18. îşi reitereazã solicitarea, exprimatã în alin. 21 al Rezoluţiei 1.807 (2008) şi reafirmatã în alin. 14 al Rezoluţiei 1.857 (2008) şi alin. 13 al Rezoluţiei 1.896 (2009), ca toate pãrţile şi toate statele, în special cele din regiune, sã coopereze în totalitate în sensul activitãţii Grupului de experţi şi sã asigure siguranţa membrilor acestuia, precum şi accesul neîngrãdit şi imediat în special la persoanele, documentele şi siturile pe care Grupul de experţi le considerã relevante pentru executarea mandatului sãu; 19. recomandã tuturor statelor, în special celor din regiune, sã publice periodic statistici complete privind importul şi exportul de resurse naturale, inclusiv aur casiterit, coltan, wolframit, cherestea şi cãrbune, precum şi sã consolideze schimbul de informaţii şi acţiunile comune la nivel regional pentru anchetarea şi combaterea reţelelor infracţionale regionale şi a grupãrilor armate implicate în exploatarea ilegalã de resurse naturale; 20. face apel la toate statele, în special la cele din regiune, precum şi la cele în care se gãsesc persoanele şi entitãţile desemnate conform alin. 3, sã raporteze periodic Comitetului cu privire la acţiunile pe care le-au întreprins în scopul implementãrii mãsurilor impuse conform alin. 1, 2 şi 3 şi recomandate în alin. 8; 21. încurajeazã toate statele sã înainteze Comitetului, pentru includerea pe lista sa de persoane desemnate, pe acele persoane sau entitãţi care îndeplinesc criteriile prevãzute la alin. 4 al Rezoluţiei 1.857 (2008), precum şi orice entitãţi aflate în proprietatea ori controlul, direct sau indirect, al persoanelor ori entitãţilor propuse pentru listare sau al persoanelor ori entitãţilor care acţioneazã în numele sau la indicaţia entitãţilor propuse; 22. decide ca, acolo unde este cazul şi nu mai târziu de 30 noiembrie 2011, sã reexamineze mãsurile prevãzute în prezenta rezoluţie, în vederea ajustãrii lor, dupã caz, în lumina situaţiei de securitate din Republica Democraticã Congo, în special progresul în reformarea sectorului de securitate, inclusiv integrarea forţelor armate şi reforma poliţiei naţionale, precum şi în dezarmarea, demobilizarea, repatrierea, relocarea şi reintegrarea, dupã caz, a grupãrilor armate congoleze şi strãine; 23. decide sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXA 8 REZOLUŢIA 1.950 (2010), adoptatã de Consiliul de Securitate la cea de-a 6.429-a reuniune, la 23 noiembrie 2010
Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare referitoare la situaţia din Somalia, în special rezoluţiile 1.814 (2008), 1.816 (2008), 1.838 (2008), 1.844 (2008), 1.846 (2008), 1.851 (2008), 1.897 (2009) şi 1.918 (2010), precum şi Declaraţia preşedintelui sãu (S/PRST/2010/16) din 25 august 2010, continuând sã fie foarte îngrijorat de ameninţarea pe care pirateria şi tâlhãria pe mare împotriva vaselor continuã sã o reprezinte pentru furnizarea rapidã, sigurã şi eficientã de ajutor umanitar pentru Somalia şi pentru regiune, pentru siguranţa marinarilor şi a altor persoane, pentru navigaţia internaţionalã şi siguranţa rutelor maritime comerciale, precum şi pentru alte vase vulnerabile, inclusiv pentru activitãţile de pescuit în conformitate cu dreptul internaţional, şi, de asemenea, extrem de preocupat de extinderea ariei de operare a ameninţãrii pirateriei în regiunea vesticã a Oceanului Indian şi de diversificarea metodelor de operare ale piraţilor, exprimându-şi îngrijorarea faţã de informaţiile privind implicarea copiilor în acte de piraterie în largul coastelor somaleze, recunoscând cã instabilitatea continuã din Somalia contribuie la problema pirateriei şi a tâlhãriei pe mare în largul coastelor somaleze şi accentuând necesitatea unei reacţii cuprinzãtoare din partea comunitãţii internaţionale pentru combaterea pirateriei şi a cauzelor profunde ale acesteia, reafirmându-şi respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorialã, independenţa politicã şi unitatea Somaliei, inclusiv drepturile Somaliei asupra resurselor naturale din larg, inclusiv cele halieutice, în conformitate cu dreptul internaţional, şi subliniind importanţa prevenirii, în conformitate cu dreptul internaţional, a pescuitului ilegal şi a deversãrii ilegale, inclusiv a substanţelor toxice, reafirmând în continuare cã dreptul internaţional, reflectat în Convenţia Naţiunilor Unite privind Dreptul Mãrii din 10 decembrie 1982 (Convenţia), prevede cadrul legal aplicabil combaterii pirateriei şi tâlhãriei pe mare, printre alte activitãţi pe mare, având din nou în vedere situaţia de crizã din Somalia şi capacitatea limitatã a Guvernului Federal de Tranziţie (GFT) de a incrimina pirateria şi tâlhãria pe mare şi, ulterior, de a urmãri penal piraţii sau de a patrula ori de a asigura securitatea în largul coastelor somaleze, inclusiv pentru cãile maritime internaţionale şi apele teritoriale somaleze, luând notã de multiplele solicitãri de asistenţã internaţionalã prezentate de GFT în scopul combaterii pirateriei în largul coastelor somaleze, inclusiv Scrisoarea din 20 octombrie 2010 din partea reprezentantului permanent al Somaliei la Organizaţia Naţiunilor Unite, prin care se exprimã aprecierea GFT la adresa Consiliului de Securitate pentru asistenţa furnizatã, se afirmã dorinţa GFT de a avea în vedere cooperarea cu celelalte state şi organizaţii regionale în scopul combaterii pirateriei şi a tâlhãriei pe mare în largul coastelor somaleze şi se solicitã extinderea aplicãrii prevederilor Rezoluţiei 1.897 (2009) pentru o perioadã suplimentarã de 12 luni, salutând eforturile operaţiunii UE Atalanta, ale operaţiunilor "Protectorul Aliat" şi "Scutul Oceanului" ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, ale operaţiunii Combined Task Force 151 derulate de Forţa multinaţionalã, precum şi ale celorlalte state acţionând individual, în cooperare cu GFT şi cu celelalte state, pentru a suprima pirateria şi pentru a proteja vasele vulnerabile aflate în tranzit prin apele din largul coastelor somaleze, şi primind cu apreciere eforturile individuale ale statelor, inclusiv China, India, Republica Islamicã Iran, Japonia, Malaezia, Republica Coreea, Federaţia Rusã, Arabia Sauditã şi Yemen, care au deplasat vase şi/sau aeronave în regiune, dupã cum se aratã în Raportul secretarului general (S/2010/394), salutând eforturile de consolidare a capacitãţii instituţionale, depuse de Fondul Donatorilor al Codului Djibouti din cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale (IMO) (Fond comun al multidonatorilor - iniţiat de Japonia) şi de Fondul comun de susţinere a iniţiativelor statelor de combatere a pirateriei din largul coastelor somaleze, şi recunoscând necesitatea ca toate organizaţiile internaţionale şi regionale implicate sã coopereze pe deplin, observând cu îngrijorare cã în continuare absenţa unei legislaţii naţionale şi mijloacele limitate care sã permitã reţinerea şi urmãrirea penalã a suspecţilor de piraterie dupã capturare au împiedicat o acţiune internaţionalã mai consolidatã împotriva piraţilor în largul coastelor somaleze şi, în anumite cazuri, au condus la eliberarea piraţilor fãrã ca aceştia sã mai fie aduşi în faţa unei instanţe, indiferent dacã existau probe suficiente pentru susţinerea acuzaţiei, şi reiterând cã, în conformitate cu prevederile privind reprimarea pirateriei ale Convenţiei, Convenţia din 1988 pentru suprimarea oricãror acte ilegale împotriva siguranţei navigaţiei maritime (Convenţia SUA) prevede cã pãrţile trebuie sã incrimineze ca infracţiuni faptul de a confisca sau a exercita controlul, prin forţã sau ameninţare cu forţa, asupra oricãrei nave, precum şi prin orice altã formã de intimidare, trebuie sã stabileascã competenţa instanţelor naţionale pentru judecarea acestor fapte şi sã accepte predarea persoanelor responsabile pentru sau care sunt bãnuite de sãvârşirea acestor fapte, subliniind importanţa continuãrii consolidãrii strângerii, pãstrãrii şi transmiterii cãtre autoritãţile competente a probelor privind actele de piraterie şi tâlhãrie pe mare în largul coastelor somaleze şi salutând activitatea în derulare a IMO, INTERPOL şi a grupurilor din sectorul economic, de elaborare de linii directoare pentru marinari cu privire la pãstrarea integritãţii locului infracţiunii ca urmare a actelor de piraterie, şi luând notã cã pentru succesul unei urmãriri penale a actelor de piraterie este important sã li se permitã marinarilor sã depunã mãrturie în cadrul procedurilor penale, felicitând Republica Kenya şi Republica Seychelles pentru eforturile depuse în urmãrirea penalã a persoanelor bãnuite de piraterie în faţa instanţelor lor naţionale, salutând angajamentul Republicii Mauritius şi luând notã cu apreciere de asistenţa furnizatã de Biroul Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva drogurilor şi a infracţionalitãţii (UNODC), de Fondul comun de susţinere a iniţiativelor statelor de combatere a pirateriei din largul coastelor somaleze şi de alte organizaţii şi donatori internaţionali, în coordonare cu Grupul de contact privind eliminarea pirateriei din largul coastelor somaleze (CGPCS) pentru a susţine Kenya, Seychelles, Somalia şi alte state din regiune, inclusiv Yemen, în luarea de mãsuri pentru urmãrirea penalã sau încarcerarea într-un stat terţ, dupã urmãrirea penalã într-un alt stat, a piraţilor capturaţi, în conformitate cu regulile de protecţie internaţionalã a drepturilor omului aplicabile, şi subliniind necesitatea ca statele şi organizaţiile internaţionale sã intensifice eforturile internaţionale în aceastã privinţã, salutând nivelul de angajament al administraţiilor naţionale şi regionale ale Somaliei pentru a coopera unele cu celelalte şi cu celelalte state care au urmãrit penal persoane bãnuite de piraterie în vederea permiterii repatrierii piraţilor condamnaţi pe teritoriul Somaliei, conform acordurilor adecvate de transfer al deţinuţilor, în conformitate cu dreptul internaţional aplicabil, inclusiv cu protecţia internaţionalã a drepturilor omului, salutând Raportul secretarului general (S/2010/394), solicitat prin Rezoluţia 1.918 (2010), precum şi eforturile în curs din cadrul CGPCS şi ale Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor Unite de a analiza posibilele mecanisme de urmãrire penalã efectivã a acelor persoane suspectate de piraterie şi tâlhãrie pe mare în largul coastelor somaleze, accentuând necesitatea ca statele sã analizeze posibilele metode de asistenţã pentru marinarii care sunt victime ale piraţilor şi salutând în aceastã privinţã activitatea în curs în cadrul CGPCS şi al Organizaţiei Maritime Internaţionale privind elaborarea de linii directoare pentru asistenţa marinarilor şi a altor persoane care au fost victime ale unor acte de piraterie, luând notã în continuare cu apreciere de eforturile pe care UNODC şi PNUD continuã sã le desfãşoare pentru susţinerea consolidãrii capacitãţii sistemului corecţional din Somalia, inclusiv ale autoritãţilor regionale, în special cu sprijinul Fondului comun de susţinere a iniţiativelor statelor de combatere a pirateriei din largul coastelor somaleze de a-i încarcera pe piraţii condamnaţi în condiţii conforme cu regulile aplicabile de protecţie internaţionalã a drepturilor omului, reiterând prevederile Codului de conduitã de la Djibouti referitor la reprimarea pirateriei şi a tâlhãriei pe mare comise împotriva vaselor din Oceanul Indian de Vest şi din Golful Aden şi recunoscând eforturile statelor semnatare de a elabora cadrul legislativ şi de implementare adecvat pentru combaterea pirateriei, de consolidare a capacitãţii de patrulare în apele din regiune, de reţinere a vaselor suspecte şi de urmãrire penalã a persoanelor suspectate de piraterie, subliniind cã pacea şi stabilitatea din Somalia, consolidarea instituţiilor statului, dezvoltarea economicã şi socialã şi respectul pentru drepturile omului şi statul de drept sunt necesare pentru crearea condiţiilor unei eradicãri durabile a pirateriei şi a tâlhãriei pe mare în largul coastelor somaleze şi subliniind în continuare cã securitatea pe termen lung a Somaliei depinde de dezvoltarea efectivã de cãtre GFT a Forţei naţionale de securitate şi a forţei de poliţie somalezã, în cadrul stabilit de Acordul de la Djibouti şi în conformitate cu strategia naţionalã de securitate, stabilind cã incidentele de piraterie şi tâlhãrie în largul coastelor somaleze exacerbeazã situaţia din Somalia, care continuã sã constituie o ameninţare la adresa pãcii internaţionale şi a securitãţii din regiune,
acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite,
1. reitereazã faptul cã deplânge şi condamnã toate actele de piraterie şi de tâlhãrie împotriva vaselor maritime în largul coastelor somaleze; 2. recunoaşte cã instabilitatea din Somalia continuã sã reprezinte una dintre cauzele care stau la baza problemei pirateriei şi a tâlhãriilor pe mare în largul coastei somaleze şi contribuie la aceastã problemã şi subliniazã necesitatea unei reacţii cuprinzãtoare din partea comunitãţii internaţionale pentru combaterea pirateriei şi a cauzelor care stau la baza acesteia; 3. exprimã din nou preocuparea faţã de constatãrile incluse în Raportul din 20 noiembrie 2008 al Grupului de Monitorizare privind Somalia (S/2008/769, pagina 55), conform cãruia creşterea cazurilor în care se plãtesc rãscumpãrãri şi a cuantumului acestora, precum şi nerespectarea embargoului privind armele instituit conform Rezoluţiei 733 (1992) stimuleazã accentuarea fenomenului pirateriei în largul coastelor somaleze şi solicitã tuturor statelor sã coopereze pe deplin cu Grupul de Monitorizare privind Somalia şi Eritreea, inclusiv la nivelul partajãrii de informaţii referitoare la posibile încãlcãri ale embargoului privind armele; 4. îşi reînnoieşte apelul fãcut tuturor statelor şi organizaţiilor regionale care au capacitatea necesarã de a lua parte la lupta împotriva pirateriei şi a tâlhãriei pe mare, îndeosebi în largul coastelor somaleze, în conformitate cu rezoluţia sa şi cu dreptul internaţional, prin trimiterea de vase, arme şi aparate de zbor militare, precum şi prin confiscarea şi valorificarea de ambarcaţiuni, vase, arme şi alte echipamente conexe folosite sau cu privire la care existã indicii cã vor fi folosite la comiterea de acte de piraterie şi tâlhãrie pe mare în largul coastelor somaleze; 5. felicitã CGPCS pentru activitatea de facilitare a coordonãrii în scopul descurajãrii actelor de piraterie şi tâlhãrie pe mare în largul coastelor somaleze, în cooperare cu IMO, statele de pavilion, şi GFT, şi îndeamnã statele şi organizaţiile internaţionale sã continue sã susţinã aceste eforturi; 6. recunoaşte drepturile Somaliei în ceea ce priveşte resursele naturale din larg, inclusiv cele halieutice, în conformitate cu dreptul internaţional, reaminteşte importanţa prevenirii, în conformitate cu dreptul internaţional, a pescuitului ilegal şi a deversãrilor ilegale, inclusiv a substanţelor toxice, şi solicitã statelor şi organizaţiilor interesate, în special IMO, sã ofere asistenţã tehnicã Somaliei, inclusiv autoritãţilor regionale, precum şi statelor costiere învecinate, la solicitarea acestora, pentru consolidarea capacitãţii proprii de asigurare a securitãţii costiere şi maritime, inclusiv pentru combaterea pirateriei şi a tâlhãriei pe mare în largul coastelor somaleze şi al zonelor costiere învecinate şi subliniazã importanţa coordonãrii în aceastã privinţã prin intermediul CGPCS; 7. încurajeazã statele membre sã continue cooperarea cu GFT în lupta împotriva pirateriei şi a tâlhãriei pe mare, ia notã de rolul primordial al GFT în lupta împotriva pirateriei şi a tâlhãriei pe mare şi decide ca, pentru o perioadã suplimentarã de 12 luni de la data prezentei rezoluţii, sã reînnoiascã autorizaţiile prevãzute la alin. 10 al Rezoluţiei 1.846 (2008) şi la alin. 6 al Rezoluţiei 1.851 (2008), reînnoite conform Rezoluţiei 1.897 (2009), acordate statelor şi organizaţiilor regionale care coopereazã cu GFT în lupta împotriva pirateriei şi a tâlhãriei pe mare în largul coastei somaleze, pentru care GFT a furnizat secretarului general o notificare preliminarã; 8. afirmã cã autorizaţiile reînnoite conform prezentei rezoluţii se aplicã numai cu privire la situaţia din Somalia şi nu aduc atingere drepturilor sau obligaţiilor ori responsabilitãţilor statelor membre conform dreptului internaţional, inclusiv oricãror drepturi sau obligaţii conform Convenţiei, cu privire la orice altã situaţie, şi subliniazã în special cã prezenta rezoluţie nu trebuie sã fie consideratã ca instituind drept internaţional cutumiar; şi afirmã în plus cã astfel de autorizaţii au fost reînnoite doar pe baza primirii Scrisorii din 20 octombrie 2010 prin care se transmitea consimţãmântul GFT; 9. afirmã în continuare cã mãsurile impuse prin alin. 5 al Rezoluţiei 733 (1992) şi dezvoltate ulterior conform alin. 1 şi 2 ale Rezoluţiei 1.425 (2002) nu se aplicã armelor şi echipamentului militar destinate utilizãrii exclusive de cãtre statele membre şi organizaţiile regionale care adoptã mãsuri în temeiul alin. 7 de mai sus sau furnizorilor de asistenţã tehnicã pentru Somalia doar în scopurile prevãzute la alin. 6 de mai sus, care au beneficiat de derogare de la aplicarea respectivelor mãsuri în conformitate cu procedura prevãzutã la alin. 11 (b) şi 12 ale Rezoluţiei 1.772 (2007); 10. solicitã ca statele care coopereazã sã ia mãsurile adecvate pentru a se asigura cã activitãţile pe care le desfãşoarã în conformitate cu autorizaţiile prevãzute la alin. 7 nu au ca efect practic negarea sau prejudicierea dreptului de trecere inofensivã al vaselor oricãrui stat terţ; 11. face apel la statele membre sã sprijine Somalia, la solicitarea GFT şi pe baza notificãrii cãtre secretarul general, la consolidarea capacitãţii în Somalia, în special la nivelul autoritãţilor regionale, pentru a deferi justiţiei pe cei care folosesc teritoriul somalez pentru plãnuirea, facilitarea sau comiterea de fapte de piraterie şi tâlhãrie pe mare incriminate şi subliniazã cã toate mãsurile întreprinse conform prezentului alineat trebuie luate cu respectarea dreptului internaţional aplicabil privind drepturile omului; 12. face apel la toate statele şi, în special, la statele de pavilion, de port şi riverane, statele de cetãţenie a victimelor şi a autorilor actelor de piraterie şi tâlhãrie, precum şi celelalte state care ar fi competente potrivit dreptului internaţional sau legislaţiei lor naţionale sã coopereze în sensul determinãrii jurisdicţiei, precum şi la cercetarea şi urmãrirea penalã a tuturor persoanelor care se fac rãspunzãtoare de acte de piraterie şi tâlhãrie în largul coastelor somaleze, inclusiv a oricãrei persoane care incitã sau favorizeazã un act de piraterie, în conformitate cu dreptul internaţional aplicabil, inclusiv regulile de protecţie internaţionalã a drepturilor omului, pentru a se asigura cã toţi piraţii deferiţi autoritãţilor judiciare vor fi aduşi în faţa justiţiei şi pentru a sprijini aceste eforturi, în special prin intermediul furnizãrii de facilitãţi şi asistenţã logisticã cu privire la persoanele aflate sub jurisdicţia şi controlul lor, cum sunt pãrţile vãtãmate şi martorii şi persoanele reţinute ca rezultat al operaţiunilor desfãşurate în temeiul prezentei rezoluţii; 13. face apel la toate statele sã incrimineze pirateria în legislaţia lor naţionalã şi sã aibã în vedere urmãrirea penalã a persoanelor bãnuite de piraterie, precum şi încarcerarea persoanelor condamnate pentru piraterie, reţinute în largul coastelor somaleze, în conformitate cu dreptul internaţional aplicabil, inclusiv regulile de protecţie internaţionalã a drepturilor omului; 14. îşi reafirmã interesul pentru continuarea examinãrii celor 7 opţiuni de urmãrire penalã a persoanelor bãnuite de piraterie descrise în raportul secretarului general (S/2010/394) care furnizeazã diferite niveluri de participare internaţionalã, având în vedere în plus noile informaţii şi observaţii ale secretarului general, pe baza consultãrilor desfãşurate de consultantul special al acestuia cu privire la aspectele juridice referitoare la pirateria în largul coastelor somaleze, în vederea luãrii de mãsuri suplimentare pentru a se asigura cã piraţii sunt traşi la rãspundere, subliniind necesitatea consolidãrii cooperãrii dintre state, organizaţii regionale şi internaţionale în scopul îndeplinirii acestui obiectiv, şi încurajeazã CGPCS sã continue discuţiile în aceastã privinţã; 15. îndeamnã insistent toate statele sã ia mãsurile adecvate, conform legislaţiei naţionale existente, pentru a preveni finanţarea ilicitã a actelor de piraterie şi spãlarea produselor infracţionale ale acestora; 16. îndeamnã statele, în cooperare cu INTERPOL şi Europol, sã ancheteze în continuare reţelele infracţionale internaţionale implicate în pirateria în largul coastelor somaleze, inclusiv pe cei care se fac rãspunzãtori de finanţãri şi favorizãri ilicite; 17. accentueazã în acest context nevoia de a susţine ancheta şi urmãrirea penalã a celor care finanţeazã, planificã, organizeazã într-o manierã ilicitã sau profitã ilegal de pe urma atentatelor piraţilor din largul coastelor somaleze; 18. salutã crearea Fondului comun de susţinere a iniţiativelor statelor de combatere a pirateriei în largul coastelor somaleze şi a Fondului comun privind Codul de la Djibouti sub egida IMO (Fond comun multidonator - iniţiat de Japonia) şi îndeamnã actorii statali şi nonstatali afectaţi de piraterie, în special comunitatea internaţionalã a armatorilor, sã contribuie la acestea; 19. îndeamnã statele-pãrţi la Convenţie şi la Convenţia SUA sã îşi îndeplineascã fãrã rezerve obligaţiile lor relevante conform acestor convenţii şi dreptului internaţional cutumiar şi sã coopereze cu UNODC, IMO şi cu celelalte state şi organizaţii internaţionale în scopul consolidãrii capacitãţii judiciare pentru urmãrirea penalã a persoanelor bãnuite de piraterie şi tâlhãrie pe mare în largul coastelor somaleze; 20. salutã revizuirile aduse de IMO la recomandãrile şi indicaţiile proprii referitoare la prevenirea şi suprimarea pirateriei şi a tâlhãriilor asupra vaselor, subliniazã importanţa implementãrii acestor recomandãri şi indicaţii de cãtre toate pãrţile implicate, inclusiv de cãtre sectorul maritim, şi îndeamnã statele, în colaborare cu sectorul maritim şi sectorul asigurãrilor, precum şi cu IMO, sã continue sã elaboreze şi sã implementeze cele mai bune practici şi tactici de evitare, pãrãsire a locului şi apãrare în momentul în care vasele sunt atacate sau navigheazã în apele din largul coastelor somaleze şi, în plus, îndeamnã statele sã punã la dispoziţia experţilor criminalişti cetãţenii şi vasele respective, dupã caz, în primul port de sosire, imediat dupã comiterea unei fapte sau a unei tentative de piraterie ori de tâlhãrie pe mare sau dupã ce sunt eliberaţi din captivitate; 21. solicitã statelor şi organizaţiilor regionale care coopereazã cu GFT sã informeze Consiliul de Securitate şi secretarul general, în termen de 9 luni, cu privire la aplicarea mãsurilor întreprinse în exercitarea autorizãrilor prevãzute la alin. 7 de mai sus şi, în plus, solicitã tuturor statelor care participã la lucrãrile CGPCS, inclusiv Somalia şi celelalte state din regiune, sã raporteze în cadrul aceluiaşi interval de timp cu privire la eforturile întreprinse în vederea exercitãrii competenţei în scopul anchetãrii şi urmãririi penale a faptelor de piraterie şi a cooperãrii; 22. solicitã secretarului general sã raporteze Consiliului de Securitate în termen de 11 luni de la adoptarea prezentei rezoluţii cu privire la implementarea acesteia şi cu privire la situaţia pirateriei şi a tâlhãriilor pe mare în largul coastelor somaleze; 23. îşi exprimã intenţia de a reexamina situaţia şi de a avea în vedere, dupã caz, reînnoirea autorizaţiilor prevãzute la alin. 7 de mai sus pentru perioade suplimentare, pe baza solicitãrii GFT; 24. decide sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXA 9
REZOLUŢIA 1946 (2010), adoptatã de Consiliul de Securitate la cea de-a 6402-a reuniune, din data de 15 octombrie 2010
Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui sãu referitoare la situaţia din Republica Cote d'Ivoire, în special rezoluţiile 1.880 (2009), 1.893 (2009), 1.911 (2010) şi 1.933 (2010), reafirmându-şi angajamentul susţinut faţã de suveranitatea, independenţa, integritatea şi unitatea teritorialã a Republicii Cote d'Ivoire şi reamintind importanţa principiilor de bunã vecinãtate, neamestec şi cooperare regionalã, luând notã de Raportul secretarului general din data de 20 mai 2010 (S/2010/245) şi rapoartele Grupului de experţi ai Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Republica Cote d'Ivoire din datele de 9 octombrie 2009 (S/2009/521) şi 12 aprilie 2010 (S/2010/179), accentuând contribuţia pe care mãsurile impuse prin rezoluţiile 1.572 (2004) şi 1.643 (2005) continuã sã o aducã la stabilitatea Republicii Cote d'Ivoire, în special în perspectiva alegerilor prezidenţiale planificate, şi subliniind cã aceste mãsuri vizeazã susţinerea procesului de pace din Republica Cote d'Ivoire, salutând concluziile ultimei reuniuni a cadrului consultativ permanent organizate la Ouagadougou la 21 septembrie 2010 sub egida Facilitatorului, preşedintele Blaise Compaore din Burkina Faso, salutând instituirea şi certificarea listelor electorale, luând notã de angajamentul pãrţilor ivoriene interesate de a organiza primul tur al alegerilor prezidenţiale în data de 31 octombrie 2010 şi îndemnându-i sã se asigure cã alegerile au loc potrivit planificãrii şi sã finalizeze acest proces electoral în condiţii deschise, libere, nepãrtinitoare şi transparente, potrivit calendarul stabilit de Comisia electoralã independentã, luând notã cu îngrijorare de faptul cã, în ciuda îmbunãtãţirii situaţiei generale privind drepturile omului, persistã încãlcãri ale drepturile omului şi ale dreptului umanitar sãvârşite împotriva civililor în diferitele pãrţi ale ţãrii, inclusiv acte de violenţã sexualã, accentuând cã fãptuitorii trebuie aduşi în faţa justiţiei, reiterând condamnarea fermã a tuturor încãlcãrilor drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar în Republica Cote d'Ivoire, şi reamintind rezoluţiile sale 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009) şi 1.889 (2009) privind femeile, pacea şi securitatea, rezoluţiile sale 1.612 (2005) şi 1.882 (2009) privind copiii şi conflictele armate, precum şi rezoluţiile 1.674 (2006) şi 1.894 (2009) privind protecţia civililor în conflictele armate, considerând cã situaţia din Republica Cote d'Ivoire continuã sã reprezinte o ameninţare la adresa pãcii şi securitãţii internaţionale din regiune,
acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.
1. decide sã reînnoiascã pânã la 30 aprilie 2011 mãsurile privind armamentul şi mãsurile financiare şi de cãlãtorie impuse conform alin. 7-12 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi mãsurile privind interzicerea importurilor de diamante brute din Republica Cote d'Ivoire de cãtre orice stat, impuse conform alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005); 2. decide sã reexamineze mãsurile reînnoite la alin. 1 de mai sus în lumina progreselor înregistrate în cursul procesului electoral şi în punerea în aplicare a paşilor esenţiali ai procesului de pace, menţionaţi în Rezoluţia 1.933 (2010), pânã la sfârşitul perioadei menţionate la alin. 1, şi mai decide în plus sã efectueze, în cursul intervalului menţionat la alin. 1 de mai sus, o reexaminare a mãsurilor reînnoite în alin. 1 de mai sus în cel mult 3 luni de la organizarea unor alegeri prezidenţiale deschise, libere, nepãrtinitoare şi transparente, conform standardelor internaţionale, în vederea unei posibile modificãri, ridicãri sau menţineri a regimului de sancţiuni, în conformitate cu progresul realizat în procesul de pace; 3. solicitã pãrţilor ivoriene la Acordul politic de la Ouagadougou şi tuturor statelor, în special celor din subregiune, sã implementeze în integralitatea lor mãsurile reînnoite la alin. 1 de mai sus, inclusiv, acolo unde este cazul, prin elaborarea regulilor şi regulamentelor ce se impun, şi solicitã totodatã Operaţiunii Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Cote d'Ivoire (UNOCI) sã îşi aducã aportul deplin în limita capacitãţilor şi mandatului acesteia şi, în plus, solicitã forţelor franceze sã susţinã UNOCI în aceastã privinţã, în limita desfãşurãrii şi capacitãţilor acestora; 4. solicitã imperios ca pãrţile ivoriene la Acordul politic de la Ouagadougou, în special autoritãţile ivoriene, sã permitã accesul neîngrãdit, în special Grupului de experţi instituit iniţial conform alin. 7 al Rezoluţiei 1.584 (2004), la echipamentele, siturile şi instalaţiile prevãzute la alin. 2 (a) al Rezoluţiei 1.584 (2005), precum şi la toate armele, muniţia şi materialul conex, indiferent de locaţie, atunci când se considerã adecvat chiar fãrã avizare preliminarã, inclusiv la cele aflate sub controlul unitãţilor Gãrzii Republicane, şi le mai solicitã acestora sã acorde accesul în aceleaşi condiţii atât UNOCI pentru a-şi duce la îndeplinire mandatul, cât şi forţelor franceze care o susţin, dupã cum se prevede în rezoluţiile 1.739 (2007), 1.880 (2009) şi 1.933 (2010); 5. decide, conform alin. 27 al Rezoluţiei 1.933 (2010), suplimentar faţã de prevederile alin. 8 al Rezoluţiei 1.572 (2004), ca embargoul privind armele sã nu se aplice furnizãrii de echipament nonletal, care are drept scop exclusiv sã permitã forţelor de securitate ivoriene sã utilizeze forţa adecvatã şi proporţionalã în cursul menţinerii ordinii publice, sub rezerva aprobãrii prealabile a Comitetului de sancţiuni; 6. subliniazã cã este complet pregãtit sã impunã mãsuri specifice îndreptate împotriva persoanelor care urmeazã sã fie desemnate de Comitet în conformitate cu alin. 9, 11 şi 14 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi cu privire la care se va fi stabilit cã, printre altele: (a) ameninţã pacea şi procesul naţional de reconciliere din Republica Cote d'Ivoire, în special prin blocarea derulãrii procesului de pace, dupã cum se prevede în Acordul politic de la Ouagadougou; (b) au iniţiat atacuri împotriva UNOCI, a forţelor franceze care o susţin, a reprezentantului special al secretarului general, a Facilitatorului, a reprezentantului special în Republica Cote d'Ivoire sau au obstrucţionat acţiunea acestora; (c) se fac rãspunzãtoare de obstacole în calea libertãţii de circulaţie a UNOCI şi a forţelor franceze care o susţin; (d) se fac rãspunzãtoare de încãlcãri grave ale drepturilor omului şi ale dreptului umanitar internaţional comise în Republica Cote d'Ivoire; (e) incitã public la urã şi violenţã; (f) acţioneazã în sensul încãlcãrii mãsurilor impuse la alin. 7 al Rezoluţiei 1.572 (2004); 7. ia notã cu îngrijorare de rapoartele UNOCI de monitorizare a mijloacelor de informare în masã, care semnaleazã cã unele mijloace recurg la incitarea la violenţã şi la reluarea conflictului intern şi subliniazã cã este gata sã impunã sancţiuni împotriva celor care obstrucţioneazã procesul electoral, în special acţiunea Comisiei electorale independente şi a tuturor actorilor implicaţi, precum şi anunţarea şi certificarea rezultatelor alegerilor prezidenţiale şi legislative; 8. solicitã tuturor statelor implicate, în special celor din subregiune, sã coopereze în totalitate cu Comitetul şi autorizeazã Comitetul sã solicite toate informaţiile pe care le poate considera necesare; 9. decide prelungirea mandatului Grupului de experţi, aşa cum este prevãzut la alin. 7 al Rezoluţiei 1.727 (2006), pânã la 30 aprilie 2011, şi solicitã secretarului general sã ia mãsurile administrative necesare; 10. decide cã raportul menţionat la alin. 7 (e) al Rezoluţiei 1.727 (2006) poate include, dacã este cazul, orice informaţii şi recomandãri relevante în sensul posibilitãţii de desemnare de cãtre Comitet a noi persoane şi entitãţi descrise la alin. 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi reaminteşte Raportul Grupului de lucru informal pentru aspectele generale privind sancţiunile (S/2006/997) referitor la cele mai bune practici şi metode, inclusiv alin. 21, 22 şi 23 care prevãd posibile mãsuri de clarificare a standardelor metodologice pentru mecanismele de monitorizare; 11. solicitã Grupului de experţi sã îi prezinte un raport, prin intermediul Comitetului, cu cel puţin 15 zile înainte de finalizarea mandatului, referitor la implementarea mãsurilor impuse prin alineatele 7, 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005), precum şi recomandãrile sale în aceastã chestiune; 12. solicitã secretarului general sã îi comunice, dacã apreciazã necesar acest lucru, prin intermediul Comitetului, informaţiile strânse de UNOCI şi, acolo unde este posibil, reexaminate de Grupul de experţi, în ceea ce priveşte furnizarea de arme şi material conex cãtre Republica Cote d'Ivoire; 13. solicitã, de asemenea, Guvernului francez sã comunice, dacã apreciazã necesar acest lucru, prin intermediul Comitetului, informaţiile strânse de forţele franceze, şi, acolo unde este posibil, reexaminate de Grupul de experţi, în ceea ce priveşte furnizarea de arme şi material conex cãtre Republica Cote d'Ivoire; 14. solicitã, de asemenea, Procesului Kimberley sã îi comunice, dacã apreciazã necesar acest lucru, prin intermediul Comitetului, informaţiile care, acolo unde este posibil, au fost reexaminate de Grupul de experţi, referitoare la producţia şi exportul ilicit de diamante din Republica Cote d'Ivoire, şi mai decide sã reînnoiascã derogãrile prevãzute la alin. 16 şi 17 ale Rezoluţiei 1.893 (2009) cu privire la importul de mostre de diamante brute pentru scopuri de cercetare ştiinţificã coordonate de Procesul Kimberley; 15. îndeamnã toate statele, organele competente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii şi pãrţi interesate sã coopereze în totalitate cu Comitetul, Grupul de experţi, UNOCI şi cu forţele franceze, în special prin furnizarea oricãror informaţii aflate la dispoziţia lor, cu privire la posibile încãlcãri ale mãsurilor impuse la alin. 7, 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004), alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005) şi reiterate în alin. 1 de mai sus; solicitã, de asemenea, Grupului de experţi sã îşi coordoneze activitãţile necesare cu toţi actorii implicaţi în promovarea procesului politic din Republica Cote d'Ivoire; 16. îndeamnã, în plus, în acest context, toate pãrţile ivoriene şi toate statele, în special cele din regiune, sã asigure: - securitatea membrilor Grupului de experţi; - accesul neîngrãdit al Grupului de experţi, în special la persoanele, documentele şi siturile necesare, pentru ca acesta sã îşi ducã la îndeplinire mandatul; 17. decide sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXA 10
REZOLUŢIA 1.940 (2010), adoptatã de Consiliul de Securitate la cea de-a 6.392-a reuniune, la 29 septembrie 2010
Consiliul de Securitate, reamintind toate rezoluţiile sale anterioare privind Sierra Leone, în special rezoluţiile nr. 1.132 (1997) şi 1.171 (1998), reamintind, de asemenea, dorinţa sa de a pune capãt mãsurilor în momentul restabilirii controlului Guvernului din Sierra Leone asupra întregului teritoriu al statului şi al dezarmãrii şi demobilizãrii tuturor forţelor nonguvernamentale, reafirmându-şi angajamentul în susţinerea reconstrucţiei statului Sierra Leone dupã conflict şi pentru promovarea pãcii, securitãţii şi dezvoltãrii din ţarã, felicitând Biroul integrat de consolidare a pãcii al Organizaţiei Naţiunilor Unite din Sierra Leone pentru eforturile susţinute depuse în aceastã privinţã, salutând Adresa trimisã preşedintelui Consiliului în data de 9 septembrie 2010 de cãtre reprezentantul permanent al Republicii Sierra Leone, prin care se informeazã Consiliul cu privire la situaţia din Sierra Leone şi se solicitã ca toate mãsurile instituite sã fie ridicate, felicitând Comitetul Consiliului de Securitate instituit în baza alin. 10 al Rezoluţiei 1.132 (1997) cu privire la Sierra Leone pentru activitatea depusã, luând notã de Raportul pe 2009 al Comitetului, conform Rezoluţiei 1.132 (1997) cu privire la Sierra Leone (S/2009/690) şi, în special, de observaţiile preşedintelui din alin. 17, îndemnând toate statele sã coopereze cu şi sã furnizeze asistenţã Curţii Speciale pentru Sierra Leone sau oricãrei instituţii cãreia Curtea Specialã i-ar transfera dosarul sãu, în scopul de a-l aduce pe Johnny Paul Koroma în faţa justiţiei, dacã este gãsit în viaţã, şi îndemnându-l pe acesta din urmã sã se predea, solicitând tuturor statelor sã coopereze cu Organizaţia Internaţionalã a Poliţiei Criminale (INTERPOL) pentru a-l reţine şi transfera pe Johnny Paul Koroma, dacã este gãsit în viaţã,
acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite,
1. decide sã punã capãt, cu efect imediat, mãsurilor prevãzute la alin. 2, 4 şi 5 ale Rezoluţiei 1.171 (1998); 2. decide, în plus, sã dizolve, cu efect imediat, Comitetul instituit prin alin. 10 al Rezoluţiei 1.132 (1997).
ANEXA 11 REZOLUŢIA 1.916 (2010), adoptatã de Consiliul de Securitate la cea de-a 6.289-a reuniune, la 19 martie 2010
Consiliul de Securitate, reafirmând rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui sãu referitoare la situaţia din Somalia şi în ceea ce priveşte Eritreea, în special Rezoluţia 733 (1992), care a instituit un embargo privind furnizarea de arme şi echipament militar pentru Somalia (denumit în cele ce urmeazã embargoul asupra armelor din Somalia), Rezoluţia 1.519 (2003), Rezoluţia 1.558 (2004), Rezoluţia 1.587 (2005), Rezoluţia 1.630 (2005), Rezoluţia 1.676 (2006), Rezoluţia 1.724 (2006), Rezoluţia 1.744 (2007), Rezoluţia 1.766 (2007), Rezoluţia 1.772 (2007), Rezoluţia 1.801 (2008), Rezoluţia 1.811 (2008), Rezoluţia 1.844 (2008), Rezoluţia 1.853 (2008), Rezoluţia 1.862 (2009), precum şi Rezoluţia 1.907 (2009), reamintind cã, aşa cum s-a prevãzut în rezoluţiile 1.744 (2007) şi 1.772 (2007), embargoul privind armele din Somalia nu se aplicã la (a) armele şi echipamentul militar, pregãtirea şi asistenţa tehnicã având drept scop exclusiv susţinerea sau utilizarea de cãtre Misiunea Uniunii Africane din Somalia (AMISOM); şi (b) consumabilele şi asistenţa tehnicã oferitã de state având drept scop exclusiv sprijinul pentru dezvoltarea instituţiilor din sectorul de securitate, în conformitate cu procesul politic prevãzut în rezoluţiile respective şi în absenţa unei decizii negative a Comitetului instituit conform Rezoluţiei 751 (1992), al cãrui mandat a fost prelungit conform Rezoluţiei 1.907 (2009) (denumit în cele ce urmeazã Comitetul) în termen de 5 zile lucrãtoare de la primirea unei comunicãri prealabile cu privire la aceste consumabile sau asistenţã în fiecare caz în parte, reafirmându-şi respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorialã, independenţa politicã şi unitatea Somaliei şi, respectiv, a Djibouti şi a Eritreei, reafirmând cã Acordul de Pace de la Djibouti şi Procesul de pace reprezintã baza pentru soluţionarea conflictului din Somalia şi reiterându-şi angajamentul în sensul unei rezolvãri integrale şi durabile a situaţiei din Somalia, pe baza Cartei Federale de Tranziţie (CFT), şi reiterând nevoia urgentã ca toţi liderii din Somalia sã ia mãsuri concrete pentru continuarea dialogului politic, felicitându-l pe domnul Ahmedou Ould-Abdallah pentru activitatea depusã în calitate de reprezentant special al secretarului general şi reafirmându-şi sprijinul susţinut pentru eforturile sale, luând notã de raportul Grupului de monitorizare din data de 12 martie 2010 (S/2010/91), înaintat conform alin. 3 (j) al Rezoluţiei 1.853 (2008), şi de observaţiile şi recomandãrile cuprinse în acest text, exprimându-şi îngrijorarea cu privire la actele de intimidare la adresa Grupului de monitorizare şi ingerinţa în activitatea acestuia, condamnând aprovizionarea cu arme şi muniţii cãtre şi pe teritoriul Somaliei şi al Eritreei cu încãlcarea embargoului asupra armelor din Somalia şi al embargoului asupra armelor din Eritreea instituit conform Rezoluţiei 1.907 (2009) (denumit în cele ce urmeazã embargoul asupra armelor din Eritreea), ca fiind o gravã încãlcare la adresa pãcii şi stabilitãţii în regiune, solicitându-le tuturor statelor membre, în special celor din regiune, sã se abţinã de la orice activitate care ar încãlca embargourile privind armele din Somalia şi Eritreea şi sã ia toate mãsurile necesare pentru tragerea la rãspundere a celor care se fac vinovaţi de aceste încãlcãri, afirmând importanţa consolidãrii monitorizãrii embargourilor privind armele din Somalia şi Eritreea, prin intermediul unor investigaţii constante şi vigilente ale încãlcãrilor, având în vedere cã aplicarea cu stricteţe a embargourilor privind armele va îmbunãtãţi situaţia securitarã generalã în regiune, considerând cã situaţia din Somalia, acţiunile Eritreei de subminare a pãcii şi reconcilierii din Somalia, precum şi litigiul dintre Dijbouti şi Eritreea continuã sã constituie o ameninţare la adresa pãcii internaţionale şi a securitãţii în regiune,
acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite,
1. subliniazã obligaţia tuturor statelor de a respecta în integralitatea lor mãsurile impuse de Rezoluţia 733 (1992), aşa cum au fost reafirmate şi modificate prin rezoluţiile ulterioare relevante, precum şi prin Rezoluţia 1.844 (2008) şi Rezoluţia 1.907 (2009); 2. reitereazã intenţia de a examina posibile acţiuni specifice suplimentare pentru îmbunãtãţirea implementãrii şi respectãrii mãsurilor impuse prin Rezoluţia 733 (1992), Rezoluţia 1.844 (2008) şi Rezoluţia 1.907 (2009); 3. decide cã alin. 11 (b) şi 12 ale Rezoluţiei 1.772 (2007) se aplicã, de asemenea, şi consumabilelor şi asistenţei tehnice furnizate de organizaţiile internaţionale, regionale şi subregionale; 4. subliniazã importanţa operaţiunilor de ajutor umanitar, condamnã politizarea, abuzul şi apropierea fãrã drept a asistenţei umanitare de cãtre grupurile înarmate şi solicitã statelor membre şi Organizaţiei Naţiunilor Unite sã ia toate mãsurile necesare pentru diminuarea în Somalia a practicilor menţionate anterior; 5. decide cã, pentru o perioadã de 12 luni de la data acestei rezoluţii, şi fãrã a aduce atingere programelor de asistenţã umanitarã desfãşurate în alte zone, obligaţiile impuse statelor membre conform alin. 3 al Rezoluţiei 1.844 (2008) nu se aplicã plãţii de fonduri şi mãsurilor de punere la dispoziţie a altor active financiare sau resurse economice, necesare pentru asigurarea furnizãrii prompte a asistenţei umanitare de care este nevoie urgentã în Somalia, de cãtre Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile specializate ale acesteia sau programele, organizaţiile umanitare care au statut de observator în cadrul Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite, care furnizeazã asistenţã umanitarã, sau partenerii lor de implementare şi decide sã reexamineze efectele prezentului alineat o datã la 120 de zile, pe baza informaţiilor disponibile, inclusiv raportul Coordonatorului pentru ajutor umanitar al Naţiunilor Unite, înaintat conform alin. 11 de mai jos; 6. decide prelungirea mandatului Grupului de monitorizare menţionat la alin. 3 al Rezoluţiei 1.558 (2004) şi solicitã secretarului general sã ia cât mai prompt cu putinţã mãsurile administrative necesare pentru reinstituirea Grupului de monitorizare pentru o perioadã de 12 luni, folosindu-se, acolo unde este posibil, de experienţa membrilor Grupului de lucru creat prin Rezoluţia 1.853 (2008), şi cu adãugarea unui numãr de 3 experţi, în conformitate cu Rezoluţia 1.907 (2009), pentru a-şi îndeplini mandatul extins, acest mandat fiind, dupã cum urmeazã: (a) continuarea sarcinilor prevãzute la alin. 3 de la (a) pânã la (c) al Rezoluţiei 1.587 (2005) şi la alin. 23 de la (a) la (c) al Rezoluţiei 1.844 (2008); (b) desfãşurarea, în plus, a sarcinilor prevãzute la alin. 19, de la (a) la (d), al Rezoluţiei 1.907 (2009); (c) investigarea, în coordonare cu agenţiile internaţionale relevante, a tuturor activitãţilor, inclusiv din sectoarele financiar, maritim şi altele, generatoare de venituri folosite la încãlcarea embargourilor asupra armelor din Somalia şi Eritreea; (d) investigarea oricãror mijloace de transport, rute, porturi maritime, aeroporturi şi alte facilitãţi folosite pentru încãlcarea embargourilor asupra armelor din Somalia şi Eritreea; (e) continuarea prelucrãrii şi actualizãrii informaţiilor din proiectul de listã referitor la persoanele şi entitãţile care desfãşoarã activitãţile prevãzute la alin. 8, de la (a) la (c), al Rezoluţiei 1.844 (2008), în interiorul şi în afara Somaliei, precum şi susţinãtorii activi ai acestora, pentru posibile mãsuri viitoare ale Consiliului şi înaintarea acestor informaţii cãtre Comitet în modalitatea şi în momentul în care Comitetul va considera de cuviinţã; (f) elaborarea unui proiect de listã referitor la persoanele şi entitãţile care desfãşoarã activitãţile prevãzute la alin. 15, de la (a) la (e), al Rezoluţiei 1.907 (2009), în interiorul şi în afara Eritreei, precum şi la susţinãtorii activi ai acestora, pentru posibile mãsuri viitoare ale Consiliului şi înaintarea acestor informaţii cãtre Comitet în modalitatea şi în momentul în care Comitetul va considera de cuviinţã; (g) continuarea redactãrii de recomandãri pe baza investigaţiilor fãcute, pe marginea rapoartelor Comisiei de experţi (S/2003/223 şi S/2003/1035), numiţi conform rezoluţiilor 1.425 (2002) şi 1.474 (2003), precum şi pe marginea rapoartelor anterioare ale Grupului de monitorizare (S/2004/604), S/2005/153, S/2005/625, S/2006/229, S/2006/913, S/2007/436, S/2008/274, S/2008/769 şi S/2010/91), numit conform rezoluţiilor 1.519 (2003), 1.558 (2004), 1.587 (2005), 1.630 (2005), 1.676 (2006), 1.724 (2006), 1.766 (2007), 1.811 (2008) şi 1.853 (2008); (h) continuarea colaborãrii strânse cu Comitetul pe tema recomandãrilor concrete pentru mãsuri suplimentare în scopul îmbunãtãţirii respectãrii generale a embargourilor asupra armelor din Somalia şi Eritreea, precum şi a mãsurilor impuse în alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) privind Eritreea; (i) sprijinirea identificãrii domeniilor în care capacitãţile statelor din regiune pot fi consolidate pentru facilitarea implementãrii embargoului privind armele, precum şi a mãsurilor impuse în alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi în alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) privind Eritreea; (j) furnizarea unei informãri preliminare cãtre Consiliu, prin intermediul Comitetului, în termen de 6 luni de la instituire, şi înaintarea de rapoarte periodice lunare cãtre Comitet privind progresele înregistrate; (k) înaintarea unui raport final referitor la realizarea tuturor sarcinilor prevãzute mai sus, în atenţia Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, cu cel mult 15 zile înainte de finalizarea mandatului sãu; 7. solicitã în plus secretarului general sã întreprindã toate mãsurile necesare pentru a asigura finanţarea activitãţii Grupului de monitorizare; 8. reafirmã alin. 4, 5, 7, 8 şi 10 ale Rezoluţiei 1.519 (2003); 9. solicitã Comitetului, în conformitate cu mandatul sãu şi în consultare cu Grupul de monitorizare şi cu celelalte entitãţi ale sistemului Naţiunilor Unite, sã analizeze recomandãrile cuprinse în rapoartele Grupului de monitorizare datate 5 aprilie 2006, 16 octombrie 2006, 17 iulie 2007, 24 aprilie 2008, 10 decembrie 2008 şi 12 martie 2010 şi sã recomande Consiliului modalitãţi pentru îmbunãtãţirea implementãrii şi a respectãrii embargourilor privind armele, precum şi pentru implementarea mãsurilor impuse la alin. 1, 3 şi 7 ale Rezoluţiei 1.844 (2008) şi la alin. 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 ale Rezoluţiei 1.907 (2009) referitoare la Eritreea, ca reacţie la continuarea încãlcãrilor; 10. solicitã tuturor statelor, inclusiv Eritreei, altor state din regiune şi Guvernului Federal de Tranziţie, sã asigure cooperarea persoanelor şi entitãţilor aflate sub jurisdicţia sau sub controlul lor cu Grupul de monitorizare; 11. solicitã Coordonatorului pentru ajutor umanitar pentru Somalia sã prezinte Consiliului de Securitate un raport cu privire la implementarea alin. 4 şi 5 de mai sus, precum şi cu privire la orice piedici ivite în calea furnizãrii de asistenţã umanitarã în Somalia, o datã la fiecare 120 de zile, şi solicitã organelor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi organizaţiilor umanitare cu statut de observator în cadrul Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite şi care furnizeazã asistenţã umanitarã sã susţinã Coordonatorul în pregãtirea unui astfel de raport, prin furnizarea de informaţii pertinente pentru alin. 4 şi 5 de mai sus; 12. îndeamnã toate pãrţile şi toate statele, în special cele din regiune, inclusiv organizaţiile internaţionale, regionale şi subregionale, sã coopereze pe deplin cu Grupul de monitorizare în activitatea sa şi sã asigure securitatea şi accesul neîngrãdit al membrilor acestuia, în special la persoane, documente şi locaţii pe care Grupul de monitorizare le considerã ca fiind relevante pentru ducerea la îndeplinire a mandatului sãu; 13. decide sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXA 12 REZOLUŢIA 1.893 (2009), adoptatã de Consiliul de Securitate la cea de-a 6.209-a reuniune, la 29 octombrie 2009
Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui sãu referitoare la situaţia din Republica Cote d'Ivoire, în special Rezoluţiile 1.842 (2008) şi 1.880 (2009), reafirmându-şi angajamentul susţinut faţã de suveranitatea, independenţa, integritatea şi unitatea teritorialã a Republicii Cote d'Ivoire şi reamintind importanţa principiilor de bunã vecinãtate, neamestec şi cooperare regionalã, luând notã de Raportul secretarului general din data de 29 septembrie 2009 (S/2009/495) şi de rapoartele Grupului de experţi al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Republica Cote d'Ivoire din data de 8 aprilie 2009 (S/2009/188) şi 9 octombrie 2009 (S/2009/521), accentuând contribuţia constantã la stabilitatea Republicii Cote d'Ivoire, în special în contextul alegerilor prezidenţiale planificate, a mãsurilor impuse prin rezoluţiile 1.572 (2004) şi 1.643 (2005), observând din nou cu îngrijorare, în ciuda îmbunãtãţirii susţinute a situaţiei generale privind drepturile omului, persistenţa încãlcãrilor raportate ale drepturilor omului şi ale dreptului umanitar sãvârşite împotriva civililor în diferite pãrţi ale ţãrii, inclusiv numeroasele acte de violenţã sexualã, accentuând cã fãptuitorii trebuie aduşi în faţa justiţiei, reiterând condamnarea fermã a tuturor încãlcãrilor drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar în Republica Cote d'Ivoire şi reamintind rezoluţiile 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009) şi 1.889 (2009) privind femeile, pacea şi securitatea, rezoluţiile 1.612 (2005) şi 1.882 (2009) privind copiii şi conflictele armate şi Rezoluţia 1.674 (2006) privind protecţia civililor în conflictele armate, considerând cã situaţia din Republica Cote d'Ivoire continuã sã reprezinte o ameninţare la adresa pãcii şi securitãţii internaţionale în regiune,
acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite,
1. decide sã reînnoiascã, pânã la 31 octombrie 2010, mãsurile privind armamentul şi mãsurile financiare şi de cãlãtorie impuse conform alin. 7-12 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi mãsurile de prevenire a importurilor de cãtre orice stat a tuturor diamantelor brute din Republica Cote d'Ivoire, impuse conform alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005); 2. decide sã reexamineze mãsurile reînnoite în alin. 1 de mai sus, în lumina progreselor înregistrate în cursul procesului electoral şi în ceea ce priveşte implementarea paşilor esenţiali ai procesului de pace, prevãzuţi în Rezoluţia 1.880 (2009), pânã la sfârşitul perioadei menţionate la alin. 1, şi decide în continuare sã efectueze, pe durata perioadei menţionate la alin. 1 de mai sus: (a) reexaminarea mãsurilor reînnoite în alin. 1 de mai sus în cel mult 3 luni de la organizarea de alegeri prezidenţiale deschise, libere, imparţiale şi transparente, în conformitate cu standardele internaţionale, în vederea unor posibile modificãri ale regimului de sancţiuni; sau (b) reexaminarea preliminarã, cel târziu pânã la 30 aprilie 2010, dacã nu a fost programatã nicio reexaminare în baza alin. 2 (a) al prezentei rezoluţii pânã la data respectivã; 3. solicitã pãrţilor ivoriene la Acordul politic de la Ouagadougou şi tuturor statelor, în special celor din subregiune, sã implementeze pe deplin mãsurile reînnoite de la alin. 1 de mai sus, inclusiv, acolo unde este necesar, prin luarea mãsurilor de reglementare şi adoptarea regulilor ce se impun, şi solicitã Operaţiunii Naţiunilor Unite în Republica Cote d'Ivoire (UNOCI) sã sprijine pe deplin în special implementarea mãsurilor privitoare la armament, reînnoite în alin. 1, în limitele capacitãţii şi mandatului sãu, prevãzute în Rezoluţia 1.739 (2007) şi reînnoite în Rezoluţia 1.880 (2009), şi solicitã forţelor franceze sã susţinã UNOCI în aceastã privinţã, în limita desfãşurãrii acestora în teren şi a capacitãţilor pe care le deţin; 4. reitereazã în special solicitarea ca autoritãţile ivoriene sã ia mãsurile ce se impun pentru stoparea imediatã a oricãror încãlcãri ale mãsurilor impuse prin alin. 11 al Rezoluţiei 1.572 (2004), inclusiv acele încãlcãri menţionate de Grupul de experţi în rapoartele sale datate 21 septembrie 2007 (S/2007/611), 15 octombrie 2008 (S/2008/598) şi 9 octombrie 2009 (S/2009/521); 5. solicitã pãrţilor ivoriene la Acordul politic de la Ouagadougou, în special autoritãţilor ivoriene, sã asigure accesul neîngrãdit, în special al Grupului de experţi, instituit iniţial în temeiul alin. 7 al Rezoluţiei 1.584 (2004), la echipamentele, siturile şi instalaţiile prevãzute la alin. 2 (a) al Rezoluţiei 1.584 (2005), precum şi la toate armele, muniţia şi materialul conex, indiferent de locaţie, atunci când se impune, fãrã informare preliminarã, inclusiv la cele aflate sub controlul unitãţilor Gãrzii Republicane, şi mai solicitã pãrţilor sã asigure accesul în aceleaşi condiţii atât pentru UNOCI, pentru a-şi putea exercita mandatul, cât şi pentru forţele franceze care o susţin, dupã cum se prevede în rezoluţiile 1.739 (2007) şi 1.880 (2009); 6. reitereazã cã orice ameninţare la adresa procesului electoral din Republica Cote d'Ivoire, în special orice atac sau obstrucţionare la adresa activitãţii Comisiei Electorale Independente însãrcinate cu organizarea alegerilor sau la adresa activitãţii operatorilor menţionaţi la alin. 1.3.3 şi 2.1.1 din Acordul politic de la Ouagadougou constituie o ameninţare la adresa pãcii şi a procesului naţional de reconciliere pentru scopurile alin. 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004); 7. reitereazã cã orice obstacol sever în calea libertãţii de circulaţie a UNOCI ori a forţelor franceze care o susţin sau orice atac ori obstrucţionare la adresa activitãţii UNOCI, a forţelor franceze, a reprezentantului special al secretarului general, a Facilitatorului menţionat la alin. 23 al Rezoluţiei 1.880 (2009) sau la adresa reprezentantului special al acestuia în Republica Cote d'Ivoire constituie o ameninţare la adresa pãcii şi a procesului naţional de reconciliere în sensul alin. 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004); 8. solicitã secretarului general şi Guvernului francez sã îi raporteze prompt, prin intermediul Comitetului, orice obstacol grav în calea libertãţii de mişcare a UNOCI sau a forţelor franceze care o susţin, inclusiv numele celor care se fac rãspunzãtori, şi îi solicitã, de asemenea, secretarului general şi Facilitatorului sã îi raporteze prompt, prin intermediul Comitetului, orice atac sau obstrucţionare la adresa activitãţii lor ori a activitãţii reprezentanţilor speciali menţionaţi la alin. 7 de mai sus; 9. solicitã tuturor statelor implicate, în special celor din subregiune, sã coopereze pe deplin cu Comitetul şi autorizeazã Comitetul sã solicite orice informaţii suplimentare pe care le poate considera necesare; 10. decide prelungirea mandatului Grupului de experţi prevãzut la alin. 7 al Rezoluţiei 1.727 (2006) pânã la 31 octombrie 2010 şi solicitã secretarului general sã ia mãsurile administrative necesare; 11. decide cã raportul menţionat la alin. 7 (e) al Rezoluţiei 1.727 (2006) poate include, dacã este cazul, orice informaţii şi recomandãri relevante pentru posibila desemnare suplimentarã a persoanelor şi entitãţilor descrise la alin. 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) de cãtre Comitet; 12. solicitã Grupului de experţi sã punã la dispoziţia Comitetului un raport preliminar, pânã la 15 aprilie 2010, şi sã înainteze un raport scris final Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, cu 15 zile înainte de sfârşitul perioadei de mandat, cu privire la implementarea mãsurilor impuse prin alin. 7, 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004) şi alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005), precum şi a recomandãrilor în aceastã privinţã, şi îi mai solicitã Grupului de experţi sã includã în raportul sãu informaţii specifice cu privire la persoanele care îi refuzã accesul la arme, muniţie şi material conex; 13. solicitã secretarului general sã comunice Consiliului de Securitate, dacã considerã necesar, prin intermediul Comitetului, informaţiile strânse de UNOCI şi, acolo unde este posibil, reexaminate de Grupul de experţi, în ceea ce priveşte furnizarea de arme şi material conex cãtre Republica Cote d'Ivoire; 14. solicitã, de asemenea, Guvernului Francez sã comunice Consiliului de Securitate, dupã cum este cazul, prin intermediul Comitetului, informaţiile strânse de forţele franceze şi, acolo unde este posibil, reexaminate de Grupul de Experţi, în ceea ce priveşte furnizarea de arme şi material conex cãtre Republica Cote d'Ivoire; 15. solicitã, de asemenea, Procesului Kimberley sã comunice Consiliului de Securitate, dupã cum este cazul, prin intermediul Comitetului, informaţiile care, acolo unde este posibil, au fost reexaminate de Grupul de experţi, în ceea ce priveşte producţia şi exportul ilicit de diamante din Republica Cote d'Ivoire; 16. decide cã mãsurile impuse conform alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005) nu se aplicã unui import care va fi folosit doar în scopuri de cercetare şi analizã ştiinţificã pentru a facilita elaborarea de informaţii tehnice specifice privind producţia ivorianã de diamante, cu condiţia ca cercetarea sã fie coordonatã de Procesul Kimberley şi aprobatã în fiecare caz de Comitet; 17. decide cã cererea formulatã în conformitate cu alin. 16 se va înainta Comitetului împreunã de cãtre Procesul Kimberley şi statul membru importator şi mai decide ca, în situaţia în care Comitetul a aprobat o scutire conform prezentului alineat, statul membru importator sã notifice Comitetului rezultatele studiului şi sã le transmitã fãrã întârziere Grupului de experţi privind Republica Cote d'Ivoire pentru a-i oferi sprijin în derularea anchetelor acestuia; 18. îndeamnã insistent toate statele, organele relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii şi pãrţi interesate, inclusiv Procesul Kimberley, sã coopereze pe deplin cu Comitetul, cu Grupul de experţi, cu UNOCI şi cu forţele franceze, în special prin furnizarea oricãror informaţii pe care le au la dispoziţie cu privire la posibilele încãlcãri ale mãsurilor impuse prin alin. 7, 9 şi 11 ale Rezoluţiei 1.572 (2004), alin. 6 al Rezoluţiei 1.643 (2005) şi reiterate în alin. 1 de mai sus; 19. îndeamnã în plus în acest context ca toate pãrţile ivoriene şi toate statele, în special cele din regiune, sã asigure: - securitatea membrilor Grupului de experţi; - accesul neîngrãdit al Grupului de experţi, în special la persoane, documente şi locaţii pentru ca Grupul de experţi sã îşi poatã executa mandatul; 20. subliniazã cã este pe deplin pregãtit sã impunã mãsuri specifice îndreptate împotriva persoanelor care urmeazã sã fie desemnate de Comitet şi despre care se decide, printre altele, cã: (a) reprezintã o ameninţare la adresa pãcii şi a procesului de reconciliere din Republica Cote d'Ivoire, în special prin blocarea punerii în aplicare a procesului de pace menţionat în Acordul politic de la Ouagadougou; (b) aduc atingere sau obstrucţioneazã activitatea UNOCI, a forţelor franceze care o susţin, a reprezentantului special al secretarului general, a Facilitatorului sau a reprezentantului special al acestuia în Republica Cote d'Ivoire; (c) se fac rãspunzãtoare de obstacolele apãrute în calea libertãţii de circulaţie a UNOCI şi a forţelor franceze care o susţin; (d) se fac rãspunzãtoare de grave încãlcãri ale drepturilor omului şi ale dreptului internaţional umanitar comise în Republica Cote d'Ivoire: (e) incitã public la urã şi violenţã; (f) acţioneazã în sensul încãlcãrii mãsurilor impuse la alin. 7 al Rezoluţiei 1.572 (2004); 21. decide sã rãmânã sesizat activ în privinţa acestei chestiuni.
ANEXA 13 REZOLUŢIA 1.506 (2003), adoptatã de Consiliul de Securitate cu ocazia celei de-a 4.820-a şedinţe (partea a II-a), la 12 septembrie 2003
Consiliul de Securitate, reamintind rezoluţiile sale 731 (1992) din 21 ianuarie 1992, 748 (1992) din 31 martie 1992, 883 (1993) din 11 noiembrie 1993 şi 1.192 (1998) din 27 august 1998, referitoare la prãbuşirea zborului Pan Am 103 deasupra Lockerbie, Scoţia, şi la prãbuşirea zborului Union de Transports Aeriens 772 deasupra Nigerului, reamintind declaraţia preşedintelui sãu din 8 aprilie 1999 (S/PRST/1999/10), salutând scrisoarea din partea însãrcinatului cu afaceri ad-interim al Misiunii Permanente a Marii Jamahirii Arabe Libiene cãtre preşedintele Consiliului, datatã 15 august 2003, prin care se precizeazã mãsurile întreprinse de Guvernul libian pentru respectarea rezoluţiilor menţionate mai sus, în special în ceea ce priveşte acceptarea responsabilitãţii pentru acţiunile oficialilor libieni, plata despãgubirilor adecvate, renunţarea la terorism şi angajamentul de a coopera în cadrul oricãrei solicitãri ulterioare de informaţii în legãturã cu ancheta (S/2003/818), de asemenea, salutând scrisoarea din partea reprezentanţilor permanenţi al Regatului Unit şi al Statelor Unite ale Americii cãtre preşedintele Consiliului, datatã 15 august 2003 (S/2003/819),
acţionând în temeiul cap. VII al Cartei Naţiunilor Unite,
1. decide ridicarea cu efect imediat a mãsurilor prevãzute la alin. 4, 5 şi 6 ale Rezoluţiei 748 (1992) şi la alin. 3, 4, 5, 6 şi 7 ale Rezoluţiei 883 (1993); 2. decide în plus dizolvarea Comitetului instituit conform alin. 9 al Rezoluţiei 748 (1992); 3. decide, de asemenea, cã a finalizat examenul punctului intitulat "Adresele din data de 20 şi 23 decembrie 1991 din partea Franţei, a Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, precum şi a Statelor Unite ale Americii" şi, prin prezenta, radiazã acest subiect de pe lista de chestiuni cu care este sesizat Consiliul. ________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
