Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. A/5.996 din 27 iunie 2008 privind publicarea rezolutiilor Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite nr. 1.521 (2003), nr. 1.688 (2006) si nr. 1.792 (2007) privind situatia din Liberia
EMITENT: MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 570 din 29 iulie 2008
În baza <>art. 3 din Legea nr. 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sancţiuni internaţionale,
în temeiul <>art. 4 alin. (5) din Hotãrârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.
ARTICOL UNIC
(1) Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a urmãtoarelor rezoluţii ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite:
a) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 1.521 (2003) privind situaţia din Liberia, prevãzutã în anexa nr. 1;
b) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 1.688 (2006) privind situaţia din Liberia, prevãzutã în anexa nr. 2;
c) Rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 1.792 (2007) privind situaţia din Liberia, prevãzutã în anexa nr. 3.
(2) Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezentul ordin.
Ministrul afacerilor externe,
Lazãr Comãnescu
Bucureşti, 27 iunie 2008.
Nr. A/5.996.
ANEXA 1
REZOLUŢIA Nr. 1.521 (2003)
privind situaţia din Liberia, adoptatã de Consiliul de Securitate
al Organizaţiei Naţiunilor Unite în cadrul celei de-a 4.890-a
întruniri, la 22 decembrie 2003
Consiliul de Securitate,
amintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui Consiliului referitoare la situaţia din Liberia şi Africa de Vest,
luând notã de rapoartele Comisiei de experţi privind Liberia a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 7 august 2003 (S/2003/779) şi 28 octombrie 2003 (S/2003/937 şi S/2003/937/Add.1), înaintate potrivit Rezoluţiei nr. 1.478 (2003),
exprimându-şi serioasa îngrijorare faţã de concluziile Comisiei de experţi privind continuarea încãlcãrii mãsurilor impuse prin Rezoluţia nr. 1.343 (2001), în special prin achiziţia de arme,
salutând Acordul general de pace semnat de fostul Guvern al Liberiei, Liberienii Uniţi pentru Reconciliere şi Democraţie (LURD) şi Mişcarea pentru Democraţie în Liberia (MIDEL) la 18 august 2003 la Accra şi preluarea de cãtre Guvernul naţional de tranziţie a mandatului sãu, sub conducerea preşedintelui Gyude Bryant, la 14 octombrie 2003,
solicitând tuturor statelor din regiune, în special Guvernului naţional de tranziţie al Liberiei, sã colaboreze pentru consolidarea unei pãci regionale durabile, inclusiv prin Comunitatea Economicã a Statelor Vest-Africane (COESVA), Grupul Internaţional de Contact pentru Liberia, Uniunea Fluviului Mano şi Procesul Rabat,
luând notã cu îngrijorare de faptul cã încã nu au fost implementate în întreaga Liberie acordul de încetare a focului şi Acordul general de pace şi cã o mare parte din teritoriul ţãrii rãmâne în afara autoritãţii Guvernului naţional de tranziţie al Liberiei, în special acele zone în care Misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite în Liberia (UNMIL) nu a fost încã trimisã,
recunoscând faptul cã legãtura dintre exploatarea ilegalã a unor resurse naturale ca diamantele şi lemnul, comerţul ilicit cu asemenea resurse şi proliferarea şi traficul de arme ilegale reprezintã o sursã majorã de întreţinere şi exacerbare a conflictelor în Africa de Vest, în special în Liberia,
stabilind cã situaţia din Liberia şi proliferarea în subregiune a armelor şi a actorilor armaţi nestatali, inclusiv a mercenarilor, continuã sã constituie o ameninţare la adresa pãcii şi securitãţii internaţionale din Africa de Vest, în special la adresa procesului de pace din Liberia,
acţionând potrivit cap. VII din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite,
amintind Rezoluţia sa nr. 1.343 (2001) din 7 martie 2001, Rezoluţia sa nr. 1.408 (2002) din 6 mai 2002, Rezoluţia sa nr. 1.478 (2003) din 6 mai 2003, Rezoluţia sa nr. 1.497 (2003) din 1 august 2003 şi Rezoluţia sa nr. 1.509 (2003) din 19 septembrie 2003,
luând notã de faptul cã schimbarea situaţiei din Liberia, datoratã în special plecãrii fostului preşedinte Charles Taylor şi formãrii Guvernului naţional de tranziţie al Liberiei, şi progresele înregistrate de procesul de pace din Sierra Leone impun ca hotãrârea Consiliului de a acţiona potrivit cap. VII sã fie modificatã pentru a reflecta aceastã schimbare a circumstanţelor:
1. hotãrãşte sã înceteze interdicţiile impuse de paragrafele 5, 6 şi 7 ale Rezoluţiei nr. 1.343 (2001) şi de paragrafele 17 şi 28 ale Rezoluţiei nr. 1.478 (2003) şi sã dizolve comisia înfiinţatã potrivit Rezoluţiei nr. 1.343 (2001);
2. (a) hotãrãşte ca toate statele sã ia mãsurile necesare pentru a preveni vânzarea sau furnizarea cãtre Liberia de cãtre cetãţenii lor, de pe teritoriile lor, folosind vasele sau aeronavele aflate sub pavilionul lor, de arme sau materiale auxiliare de orice tip, inclusiv arme şi muniţie, vehicule şi echipament militar, echipament paramilitar şi piese de schimb pentru cele menţionate mai sus, indiferent dacã îşi au sau nu originea pe teritoriile lor;
(b) hotãrãşte ca toate statele sã ia mãsurile necesare pentru a preveni furnizarea cãtre Liberia de cãtre cetãţenii lor sau de pe teritoriile lor de instruire sau asistenţã tehnicã legatã de furnizarea, fabricarea, întreţinerea sau utilizarea articolelor din subparagraful (a) de mai sus;
(c) reafirmã cã mãsurile din suparagrafele (a) şi (b) de mai sus se aplicã oricãrui tip de vânzare sau furnizare de arme şi materiale auxiliare cãtre orice beneficiar din Liberia, inclusiv tuturor actorilor nonstatali, cum ar fi LURD şi MIDEL, şi tuturor fostelor şi actualelor miliţii şi grupuri armate;
(d) hotãrãşte cã mãsurile impuse prin subparagrafele (a) şi (b) de mai sus nu se aplicã furnizãrii de arme şi materiale auxiliare, instruire şi asistenţã tehnicã destinate exclusiv susţinerii şi utilizãrii de cãtre UNMIL;
(e) hotãrãşte cã mãsurile impuse prin subparagrafele (a) şi (b) de mai sus nu se aplicã furnizãrii de arme şi materiale auxiliare, instruire şi asistenţã tehnicã destinate exclusiv susţinerii şi utilizãrii în cadrul unui program internaţional de reformã şi instruire pentru forţele armate şi poliţia din Liberia, conform aprobãrii prealabile a Comitetului înfiinţat prin paragraful 21 de mai jos (Comitetul);
(f) hotãrãşte cã mãsurile impuse prin subparagrafele (a) şi (b) de mai sus nu se aplicã furnizãrii de echipament militar neletal destinat exclusiv utilizãrii în scopuri umanitare şi de apãrare şi furnizãrii de asistenţã sau instruire tehnicã auxiliarã, conform aprobãrii prealabile a Comisiei;
(g) afirmã cã mãsurile impuse prin subparagraful (a) de mai sus nu se aplicã îmbrãcãmintei de protecţie, inclusiv jachetelor antiglonţ şi cãştilor militare, exportate temporar în Liberia de personalul Organizaţiei Naţiunilor Unite, de reprezentanţii presei, lucrãtorii umanitari şi de dezvoltare şi personalul asociat, exclusiv pentru uzul personal;
3. cere ca toate statele din Africa de Vest sã adopte mãsuri pentru a împiedica persoanele şi grupurile armate sã le foloseascã teritoriile pentru a pregãti şi comite atacuri asupra ţãrilor vecine şi sã se abţinã de la orice acţiune care ar putea contribui la destabilizarea suplimentarã a situaţiei din subregiune;
4. (a) hotãrãşte, de asemenea, ca toate statele sã adopte mãsurile necesare pentru a împiedica intrarea sau tranzitarea teritoriilor lor de cãtre asemenea persoane, desemnate de Comitet, care constituie o ameninţare la adresa procesului de pace din Liberia sau care sunt angajate în activitãţi care au ca scop subminarea pãcii şi stabilitãţii din Liberia şi din subregiune, inclusiv de cãtre acei membri de rang înalt ai guvernului fostului preşedinte Charles Taylor, soţiile lor şi membrii fostelor forţe armate ale Liberiei care pãstreazã legãturi cu fostul preşedinte Charles Taylor, acele persoane despre care Comitetul a stabilit cã încalcã paragraful 2 de mai sus şi orice alte persoane sau persoane asociate unor entitãţi care furnizeazã sprijin militar sau financiar grupurilor armate rebele din Liberia sau din ţãrile din regiune, cu condiţia ca nimic din acest paragraf sã nu oblige un stat sã refuze intrarea cetãţenilor sãi pe teritoriul sãu;
(b) hotãrãşte cã mãsurile din paragraful 4 (a) vor continua sã se aplice persoanelor deja desemnate conform paragrafului 7 (a) al Rezoluţiei nr. 1.343 (2001), în aşteptarea desemnãrii de cãtre Comitet, în conformitate cu paragraful 4 (a);
(c) hotãrãşte cã mãsurile impuse prin paragraful 4 (a) de mai sus nu se aplicã în cazul în care Comitetul stabileşte cã o asemenea cãlãtorie se justificã prin necesitãţi umanitare, inclusiv prin obligaţii religioase, sau în cazul în care Comitetul concluzioneazã cã o derogare ar servi în alt mod obiectivele rezoluţiilor Consiliului, în vederea instaurãrii pãcii, stabilitãţii şi democraţiei în Liberia şi a unei pãci de duratã în subregiune;
5. îşi exprimã disponibilitatea de a termina mãsurile impuse prin paragrafele 2 (a) şi (b), 4 (a), atunci când Consiliul va stabili cã acordul de încetare a focului în Liberia este pe deplin respectat şi menţinut, cã au fost finalizate dezarmarea, demobilizarea, reintegrarea, repatrierea şi restructurarea sectorului de securitate, cã sunt pe deplin implementate prevederile Acordului general de pace şi cã s-au înregistrat progrese semnificative în instaurarea şi menţinerea stabilitãţii în Liberia şi în subregiune;
6. hotãrãşte ca toate statele sã adopte mãsurile necesare pentru a preveni importarea directã sau indirectã a oricãrui tip de diamant brut din Liberia cãtre teritoriile lor, indiferent dacã aceste diamante provin sau nu din Liberia;
7. solicitã Guvernului naţional de tranziţie din Liberia sã adopte urgent mãsuri pentru introducerea unui regim al certificatelor de provenienţã pentru comerţul cu diamante brute liberiene, regim care sã fie eficient, transparent şi verificabil la nivel internaţional, în vederea participãrii la Procesul Kimberley, şi sã ofere Comitetului o descriere detaliatã a regimului propus;
8. îşi exprimã disponibilitatea de a anula mãsurile la care se face referire în paragraful 6 în cazul în care Comitetul, luând în considerare opinia experţilor, va hotãrî cã Liberia a introdus un regim transparent, eficient şi verificabil la nivel internaţional al certificatelor de provenienţã pentru diamantele brute liberiene;
9. încurajeazã Guvernul naţional de tranziţie al Liberiei sã facã demersurile necesare pentru a se alãtura Procesului Kimberley cât mai curând posibil;
10. hotãrãşte ca toate statele sã adopte mãsurile necesare pentru a împiedica importarea cãtre teritoriile lor a oricãror tipuri de buşteni rotunzi şi materiale lemnoase care provin din Liberia;
11. îndeamnã Guvernul naţional de tranziţie din Liberia sã îşi impunã pe deplin autoritatea asupra zonelor de producţie a materialelor lemnoase şi sã adopte mãsurile necesare pentru a se asigura cã veniturile guvernamentale provenite din industria lemnului liberianã nu sunt utilizate pentru a alimenta conflicte sau pentru a încãlca în alt mod rezoluţiile Consiliului, ci sunt utilizate pentru scopuri legitime, în interesul poporului liberian, inclusiv pentru dezvoltare;
12. îşi exprimã disponibilitatea de a anula mãsurile impuse prin paragraful 10 de îndatã ce Consiliul va stabili cã obiectivele din paragraful 11 au fost atinse;
13. încurajeazã Guvernul naţional de tranziţie din Liberia sã introducã mecanisme de supraveghere pentru industria lemnului care sã promoveze practici de afaceri responsabile şi sã introducã mecanisme contabile şi de audit transparente, pentru a se asigura cã veniturile guvernamentale, inclusiv cele provenind de la Registrul internaţional liberian al companiilor şi vaselor, nu sunt folosite pentru întreţinerea conflictelor sau cu încãlcarea rezoluţiilor Consiliului, ci sunt folosite în scopuri legitime, în interesul poporului liberian, inclusiv pentru dezvoltare;
14. îndeamnã toate pãrţile Acordului general de pace din 18 august 2003 sã îşi îndeplineascã în totalitate angajamentele luate şi responsabilitãţile ce le revin în Guvernul naţional de tranziţie din Liberia şi sã nu obstrucţioneze restaurarea autoritãţii Guvernului în întreaga ţarã, în special asupra resurselor naturale;
15. solicitã statelor, organizaţiilor internaţionale relevante şi celor care au posibilitatea sã o facã sã ofere asistenţã Guvernului naţional de tranziţie din Liberia, în vederea atingerii obiectivelor din paragrafele 7, 11 şi 13, inclusiv în promovarea practicilor de afaceri responsabile şi sustenabile din punct de vedere ecologic în industria lemnului, şi sã ofere asistenţã cu privire la implementarea Moratoriului COESVA privind importul, exportul şi fabricarea de arme de mici dimensiuni şi uşoare în Africa de Vest, adoptat la Abuja la 31 octombrie 1998 (S/1998/1194, anexã);
16. încurajeazã Organizaţia Naţiunilor Unite şi pe alţi donatori sã sprijine autoritãţile liberiene de aviaţie civilã, inclusiv prin asistenţã tehnicã, în vederea creşterii profesionalismului personalului lor şi a capacitãţii lor de instruire, precum şi în vederea respectãrii standardelor şi practicilor Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile;
17. ia notã de înfiinţarea de cãtre Guvernul naţional de tranziţie din Liberia a unui comitet de analizã cu sarcina de a stabili procedurile pentru îndeplinirea cererilor Consiliului de Securitate, în vederea terminãrii mãsurilor impuse prin prezenta rezoluţie;
18. hotãrãşte cã mãsurile din paragrafele 2, 4, 6 şi 10 sunt stabilite pentru 12 luni de la data adoptãrii prezentei rezoluţii, în afara cazului în care se ia o altã hotãrâre, şi cã la sfârşitul acestei perioade Consiliul va reanaliza aceastã poziţie, va evalua progresele fãcute în vederea atingerii obiectivelor din paragrafele 5, 7 şi 11 şi va decide corespunzãtor dacã aceste mãsuri vor fi prelungite;
19. hotãrãşte sã reanalizeze mãsurile din paragrafele 2, 4, 6 şi 10 pânã la 17 iunie 2004, sã evalueze progresele fãcute în vederea atingerii obiectivelor din paragrafele 5, 7 şi 11 şi sã decidã corespunzãtor dacã aceste mãsuri vor înceta;
20. hotãrãşte sã reanalizeze la intervale regulate mãsurile impuse prin paragrafele 6 şi 10, pentru a le ridica cât de curând posibil, de îndatã ce vor fi îndeplinite condiţiile din paragrafele 7 şi 11, pentru a genera venituri pentru reconstrucţia şi dezvoltarea Liberiei;
21. hotãrãşte sã înfiinţeze, potrivit regulii 28 din regulamentul sãu de procedurã provizoriu, un Comitet al Consiliului de Securitate, alcãtuit din toţi membrii Consiliului, cu urmãtoarele sarcini:
(a) sã monitorizeze implementarea mãsurilor din paragrafele 2, 4, 6 şi 10, luând în considerare rapoartele Comisiei de experţi înfiinţate prin paragraful 22;
(b) sã cearã de la toate statele, în special de la cele din subregiune, informaţii privind acţiunile întreprinse de acestea pentru implementarea eficientã a acestor mãsuri;
(c) sã analizeze şi sã ia decizii privind cererile de derogare stabilite prin paragrafele 2 (e), 2 (f) şi 4 (c);
(d) sã desemneze persoanele care fac obiectul mãsurilor impuse prin paragraful 4 şi sã actualizeze aceastã listã în mod regulat;
(e) sã facã publice informaţiile relevante prin mediile de informare adecvate, inclusiv lista menţionatã în subparagraful (d);
(f) sã conceapã şi sã adopte mãsuri adecvate, conform cadrului oferit de prezenta rezoluţie, privind problemele încã nerezolvate sau chestiunile aduse în atenţia sa, legate de mãsurile impuse prin Rezoluţia sa nr. 1.343 (2001), Rezoluţia sa nr. 1.408 (2002) şi Rezoluţia sa nr. 1.478 (2003), atunci când aceste rezoluţii erau în vigoare;
(g) sã prezinte Consiliului rapoarte cu observaţii şi recomandãri;
22. cere secretarului general sã înfiinţeze, în termen de o lunã de la data adoptãrii prezentei rezoluţii, prin consultãri cu Comitetul, pentru o perioadã de 5 luni, o comisie de experţi alcãtuitã din maximum 5 membri, cu competenţa necesarã pentru a îndeplini mandatul Comisiei descris în acest paragraf, folosind cât mai mult experienţa membrilor Comisiei de experţi înfiinţate conform Rezoluţiei nr. 1.478 (2003), cu urmãtoarele sarcini:
(a) sã realizeze o misiune de evaluare ulterioarã în Liberia şi în statele vecine, pentru a investiga şi alcãtui un raport privind implementarea şi orice încãlcãri ale mãsurilor la care se face referire în paragrafele 2, 4, 6 şi 10, inclusiv încãlcãrile care implicã mişcãrile rebele şi ţãrile vecine, inclusiv orice informaţii relevante pentru desemnarea de cãtre Comitet a persoanelor descrise în paragraful 4 (a), inclusiv diversele surse de finanţare, cum ar fi resursele naturale, pentru comerţul ilicit de arme;
(b) sã evalueze progresele fãcute în vederea îndeplinirii obiectivelor descrise în paragrafele 5, 7 şi 11;
(c) sã raporteze Consiliului, prin Comitet, cel târziu pe 30 mai 2004, prezentând observaţii şi recomandãri, inclusiv, printre altele, soluţii pentru minimizarea impactului umanitar şi socioeconomic al mãsurilor impuse prin paragraful 10;
23. salutã disponibilitatea UNMIL, în limita capacitãţii sale, a zonelor sale de mobilizare şi fãrã prejudicierea mandatului sãu, de îndatã ce este pe deplin mobilizatã şi îşi îndeplineşte în totalitate funcţiile de bazã, de a sprijini Comitetul înfiinţat prin paragraful 21 şi Comisia de experţi înfiinţatã prin paragraful 22 în monitorizarea mãsurilor din paragrafele 2, 4, 6 şi 10 şi cere Misiunii Organizaţiei Naţiunilor Unite din Sierra Leone şi Misiunii Organizaţiei Naţiunilor Unite din Coasta de Fildeş, în mod similar, fãrã prejudicierea capacitãţii lor de a-şi îndeplini respectivele mandate, sã sprijine Comitetul şi Comisia de experţi prin furnizarea cãtre Comitet şi Comisie a tuturor informaţiilor relevante pentru implementarea mãsurilor din paragrafele 2, 4, 6 şi 10, în contextul unei mai bune colaborãri între misiunile şi oficiile Organizaţiei Naţiunilor Unite din Africa de Vest;
24. încurajeazã Guvernul naţional de tranziţie din Liberia sã adopte, cu sprijinul UNMIL, mãsurile necesare pentru a sensibiliza populaţia liberianã faţã de motivaţia mãsurilor din prezenta rezoluţie, inclusiv faţã de criteriile pentru încetarea lor;
25. cere secretarului general sã prezinte Consiliului pânã la 30 mai 2004 un raport bazat pe informaţii din toate sursele relevante, inclusiv de la Guvernul naţional de tranziţie din Liberia, UNMIL şi COESVA, privind progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor descrise în paragrafele 5, 7 şi 11;
26. hotãrãşte sã rãmânã activ sesizat cu aceastã chestiune.
ANEXA 2
REZOLUŢIA Nr. 1.688 (2006)
privind situaţia din Liberia, adoptatã de Consiliul de Securitate
al Organizaţiei Naţiunilor Unite în cadrul celei de-a 5.467-a
întruniri, la 16 iunie 2006
Consiliul de Securitate,
amintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui Consiliului referitoare la situaţia din Liberia, Sierra Leone şi Africa de Vest, în special Rezoluţia sa nr. 1.470 (2003) din 28 martie 2003, Rezoluţia sa nr. 1.508 (2003) din 19 septembrie 2003, Rezoluţia sa nr. 1.537 (2004) din 30 martie 2004 şi Rezoluţia sa nr. 1.638 (2005) din 11 noiembrie 2005,
amintind cã, printr-un acord între Organizaţia Naţiunilor Unite şi Guvernul din Sierra Leone (Acordul), a fost înfiinţatã Curtea Specialã pentru Sierra Leone (Curtea Specialã) pe 16 ianuarie 2002, potrivit Rezoluţiei sale nr. 1.315 (2000) din 14 august 2000,
amintind art. 10 al Acordului, potrivit cãruia Curtea Specialã se poate întruni în afara sediului sãu dacã va considera acest lucru necesar pentru exercitarea eficientã a funcţiilor sale, şi amintind, de asemenea, regula 4 din Regulamentul de procedurã şi probã al Curţii Speciale, potrivit cãreia preşedintele Curţii Speciale poate autoriza o instanţã sau un judecãtor sã îşi exercite funcţiile în afara sediului Curţii Speciale,
amintind hotãrârea Consiliului de a pune capãt impunitãţii, de a instaura statul de drept, de a promova respectul pentru drepturile omului şi de a restabili şi menţine pacea şi securitatea internaţionale, potrivit dreptului internaţional şi obiectivelor şi principiilor Cartei,
exprimându-şi aprecierea faţã de preşedintele liberian Johnson-Sirleaf pentru decizia sa curajoasã de cere transferul fostului preşedinte Taylor, pentru ca acesta sã poatã fi judecat la Curtea Specialã,
exprimându-şi aprecierea faţã de preşedintele Obasanjo al Nigeriei pentru decizia sa de a facilita transferul fostului preşedinte Taylor şi luând notã de rolul jucat de Nigeria în instaurarea şi promovarea pãcii în Liberia şi în subregiune, inclusiv de decizia preşedintelui Obasanjo din 2003 de a facilita scoaterea fostului preşedinte Taylor din Liberia, ceea ce a permis Acordului general de pace sã intre în vigoare, şi recunoscând contribuţia Comunitãţii Economice a Statelor Vest-Africane (COESVA) în aceastã privinţã,
recunoscând faptul cã lucrãrile de la Curtea Specialã în cauza împotriva fostului preşedinte Taylor vor contribui la instaurarea adevãrului şi a reconcilierii în Liberia şi în subregiune,
exprimând faptul cã îşi menţine angajamentul de a sprijini guvernele din Liberia şi Sierra Leone în eforturile acestora de a construi o societate mai stabilã, prosperã şi dreaptã,
reiterându-şi aprecierea faţã de activitatea esenţialã a Curţii Speciale şi contribuţia sa vitalã la instaurarea statului de drept în Sierra Leone şi în subregiune,
salutând transferul fostului preşedinte Taylor la Curtea Specialã pe 29 martie 2006 şi luând notã de faptul cã, în prezent, procesul fostului preşedinte Taylor nu poate avea loc în subregiune din cauza implicaţiilor de securitate care ar apãrea dacã ar fi reţinut la Curtea Specialã din Freetown,
luând notã de faptul cã procesul fostului preşedinte Taylor nu poate avea loc la sediul Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda din cauza angajãrii totale a acestuia în strategia de finalizare şi cã nu existã în Africa alte tribunale penale internaţionale pentru procesul fostului preşedinte Taylor,
luând notã de schimbul de scrisori dintre preşedintele Curţii Speciale şi ministrul afacerilor externe al Regatului Olandei din 29 martie 2006 (schimbul de scrisori din 29 martie 2006),
luând notã şi de Memorandumul de înţelegere dintre Curtea Specialã şi Curtea Penalã Internaţionalã din 13 aprilie 2006 (Memorandumul din 13 aprilie 2006),
luând notã de faptul cã fostul preşedinte Taylor a fost adus în faţa Curţii Speciale la sediul sãu din Freetown şi stabilind cã prezenţa în continuare a fostului preşedinte Taylor în subregiune reprezintã un obstacol pentru stabilitate şi o ameninţare la adresa pãcii din Liberia şi Sierra Leone şi a pãcii şi securitãţii internaţionale din regiune,
acţionând potrivit cap. VII din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite:
1. ia notã de intenţia preşedintelui Curţii Speciale de a autoriza o camerã de judecatã sã îşi exercite funcţiile în altã parte decât la sediul Curţii Speciale şi de cererea sa adresatã Guvernului Olandei de a gãzdui procesul, inclusiv orice recurs;
2. salutã disponibilitatea Guvernului Olandei, exprimatã în schimbul de scrisori din 29 martie 2006, de a gãzdui Curtea Specialã pentru detenţia şi judecarea fostului preşedinte Taylor, inclusiv pentru orice recurs;
3. ia notã de disponibilitatea Curţii Penale Internaţionale, la solicitarea Curţii Speciale, potrivit Memorandumului din 13 aprilie 2006, de a permite utilizarea sediului sãu pentru detenţia şi judecarea fostului preşedinte Taylor de cãtre Curtea Specialã, inclusiv pentru orice recurs;
4. cere tuturor statelor sã coopereze în acest scop, în special pentru a asigura venirea fostului preşedinte Taylor în Olanda în vederea judecãrii sale de cãtre Curtea Specialã, şi încurajeazã toate statele, de asemenea, sã se asigure cã, la cererea Curţii Speciale, toate dovezile sau martorii sunt imediat puşi la dispoziţia Curţii Speciale în acest scop;
5. cere secretarului general, ca o chestiune prioritarã, sã sprijine finalizarea tuturor procedurilor legale şi practice, inclusiv pentru transferul fostului preşedinte Taylor la Curtea Specialã din Olanda, oferind facilitãţile necesare pentru desfãşurarea procesului, în consultare cu Curtea Specialã şi Guvernul Olandei;
6. cere Curţii Speciale, cu sprijinul secretarului general şi al statelor relevante, sã facã lucrãrile procesului accesibile populaţiei din subregiune, inclusiv prin legãturã video;
7. hotãrãşte cã, în timpul transferului fostului preşedinte Taylor şi pe durata şederii lui în Olanda, Curtea Specialã va avea o jurisdicţie exclusivã asupra acestuia în ceea ce priveşte chestiunile conforme cu statutul Curţii Speciale şi cã Olanda nu îşi va exercita jurisdicţia asupra fostului preşedinte Taylor, cu excepţia existenţei unui acord expres cu Curtea Specialã;
8. hotãrãşte în continuare cã Guvernul Olandei va facilita implementarea hotãrârii Curţii Speciale de a organiza procesul fostului preşedinte Taylor în Olanda, în special astfel:
(a) permiţând detenţia şi judecarea în Olanda a fostului preşedinte Taylor de cãtre Curtea Specialã;
(b) facilitând, la cererea Curţii Speciale, transportul fostului preşedinte Taylor în Olanda în afara zonelor aflate sub autoritatea Curţii Speciale;
(c) permiţând înfãţişarea martorilor, experţilor şi a altor persoane a cãror prezenţã este solicitatã la Curtea Specialã, potrivit aceloraşi condiţii şi proceduri aplicabile Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie;
9. hotãrãşte cã mãsurile impuse prin paragraful 4 (a) al Rezoluţiei 1.521 (2003) din 22 decembrie 2003 nu se aplicã fostului preşedinte Taylor pentru cãlãtoriile legate de procesul sãu în faţa Curţii Speciale sau legate de executarea sentinţei şi, de asemenea, nu se aplicã cãlãtoriilor oricãror martori a cãror prezenţã este solicitatã la proces;
10. aminteşte cã toate costurile rezultate în urma judecãrii fostului preşedinte Taylor în Olanda sunt cheltuieli ale Curţii Speciale în sensul art. 6 al Acordului şi cã nicio cheltuialã suplimentarã nu poate fi realizatã de nicio altã parte fãrã acordul sãu anterior;
11. aminteşte scrisoarea secretarului general din 5 aprilie 2006 şi îşi reitereazã apelul adresat statelor de a contribui generos faţã de Curtea Specialã şi ia notã cu apreciere de statele care au fãcut aceasta în trecut;
12. hotãrãşte sã rãmânã activ sesizat cu aceastã chestiune.
ANEXA 3
REZOLUŢIA Nr. 1.792 (2007)
privind situaţia din Liberia, adoptatã de Consiliul de Securitate
al Organizaţiei Naţiunilor Unite în cadrul celei de-a 5.810-a
întruniri, la 19 decembrie 2007
Consiliul de Securitate,
amintind rezoluţiile sale anterioare şi declaraţiile preşedintelui Consiliului referitoare la situaţia din Liberia şi Africa de Vest,
salutând progresele susţinute fãcute din ianuarie 2006 de Guvernul Liberiei în reconstrucţia Liberiei în interesul tuturor liberienilor, cu sprijinul comunitãţii internaţionale,
amintind hotãrârea sa de a nu reînnoi mãsurile din paragraful 10 al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003) privind buştenii rotunzi şi produsele lemnoase provenind din Liberia şi subliniind faptul cã progresele Liberiei din sectorul lemnului trebuie sã continue cu implementarea eficientã şi aplicarea Legii reformei silvice naţionale, promulgatã la 5 octombrie 2006, în special în ce priveşte determinarea drepturilor funciare şi regimul ocupãrii terenurilor, cu conservarea şi protejarea biodiversitãţii, şi prin procesul de acordare a contractelor pentru operaţiuni silvice comerciale,
amintind hotãrârea sa de a înceta mãsurile din paragraful 6 al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003) privind diamantele,
salutând participarea Guvernului Liberiei la Schema de certificare a Procesului Kimberley, luând notã de implementarea de cãtre Liberia a controalelor interne necesare şi a altor cerinţe ale Procesului Kimberley şi cerând Guvernului Liberiei sã continue sã acţioneze cu perseverenţã pentru a asigura eficienţa acestor controale,
subliniind rolul important jucat în continuare de Misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite în Liberia (UNMIL) în îmbunãtãţirea securitãţii în Liberia şi în sprijinirea Guvernului în vederea impunerii autoritãţii sale în întreaga ţarã, în special în regiunile de producţie a materialelor lemnoase şi a diamantelor şi în zonele de frontierã,
luând notã de raportul Comisiei de experţi a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Liberia din 5 decembrie 2007 (S/2007/689, anexã), inclusiv chestiunile privind diamantele, materialul lemnos, sancţiunile individualizate, armele şi securitatea,
dupã reanalizarea mãsurilor impuse prin paragrafele 2 şi 4 ale Rezoluţiei nr. 1.521 (2003) şi prin paragraful 1 al Rezoluţiei nr. 1.532 (2004) şi a progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii condiţiilor stabilite prin paragraful 5 al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003), concluzionând cã progresele fãcute în acest scop sunt insuficiente,
subliniind hotãrârea sa de a sprijini Guvernul Liberiei în eforturile sale de a îndeplini aceste condiţii şi încurajându-i pe donatori sã procedeze la fel,
îndemnând toate pãrţile sã sprijine Guvernul Liberiei în identificarea şi implementarea mãsurilor care vor asigura progresul, în vederea îndeplinirii condiţiilor stabilite prin paragraful 5 al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003),
stabilind cã, în ciuda progreselor semnificative înregistrate în Liberia, situaţia de aici continuã sã constituie o ameninţare la adresa pãcii şi securitãţii internaţionale din regiune,
acţionând potrivit cap. VII din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite:
1. hotãrãşte, pe baza evaluãrii progreselor fãcute pânã la aceastã datã în vederea îndeplinirii condiţiilor pentru încetarea mãsurilor impuse prin Rezoluţia nr. 1.521 (2003):
(a) sã reînnoiascã mãsurile privind armele, impuse prin paragraful 2 al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003) şi modificate prin paragrafele 1 şi 2 ale Rezoluţiei nr. 1.683 (2006) şi prin paragraful 1 (b) al Rezoluţiei nr. 1.731 (2006), şi sã reînnoiascã mãsurile privind cãlãtoriile, impuse prin paragraful 4 al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003) pentru o perioadã de 12 luni de la data adoptãrii prezentei rezoluţii;
(b) cã statele membre vor anunţa Comitetul înfiinţat prin paragraful 21 al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003) (Comitetul) în cazul livrãrii oricãror arme şi materiale auxiliare furnizate potrivit paragrafelor 2 (e) sau 2 (f) ale Rezoluţiei nr. 1.521 (2003), paragrafului 2 al Rezoluţiei nr. 1.683 (2006) sau paragrafului 1 (b) al Rezoluţiei nr. 1.731;
(c) sã reanalizeze oricare dintre mãsurile de mai sus, la cererea Guvernului Liberiei, de îndatã ce Guvernul raporteazã Consiliului cã au fost îndeplinite condiţiile prevãzute în Rezoluţia nr. 1.521 (2003) în vederea încetãrii mãsurilor şi oferã Consiliului infomaţii care sã justice evaluarea sa;
2. aminteşte cã mãsurile impuse prin paragraful 1 al Rezoluţiei nr. 1.532 (2004) rãmân în vigoare, ia notã cu îngrijorare de concluziile Comisiei de experţi privind lipsa de progrese în aceastã privinţã şi solicitã Guvernului Liberiei sã continue sã facã toate eforturile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile;
3. îşi reconfirmã intenţia de a reanaliza mãsurile impuse prin paragraful 1 al Rezoluţiei nr. 1.532 (2004) cel puţin o datã pe an;
4. salutã sprijinul acordat de UNMIL Guvernului din Liberia prin patrularea alãturi de Autoritatea de Dezvoltare Silvicã, vizând întãrirea controlului guvernamental în zonele împãdurite;
5. hotãrãşte sã prelungeascã mandatul actualei Comisii de experţi numite conform paragrafului 1 al Rezoluţiei nr. 1.760 (2007) pânã la 20 iunie 2008, având urmãtoarele sarcini:
(a) sã realizeze o misiune de evaluare ulterioarã în Liberia şi în statele vecine, pentru a investiga şi alcãtui un raport privind implementarea şi orice încãlcãri ale mãsurilor impuse prin Rezoluţia nr. 1.521 (2003) şi reînnoite prin paragraful 1 de mai sus, incluzând orice informaţie relevantã pentru desemnarea de cãtre Comitet a persoanelor descrise în paragraful 4 (a) al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003) şi în paragraful 1 al Rezoluţiei nr. 1.532 (2004), incluzând diversele surse de finanţare, cum ar fi din resurse naturale, pentru comerţul ilicit de arme;
(b) sã evalueze impactul şi eficienţa mãsurilor impuse prin paragraful 1 al Rezoluţiei nr. 1.532 (2004), în special cu privire la proprietãţile fostului preşedinte Charles Taylor;
(c) sã evalueze implementarea legislaţiei silvice adoptate de Congresul Liberian la 19 septembrie 2006 şi promulgate de preşedintele Johnson-Sirleaf la 5 octombrie 2006;
(d) sã evalueze respectarea de cãtre Liberia a Schemei de certificare a Procesului Kimberley şi sã coopereze cu Procesul Kimberley pentru a evalua aceastã respectare;
(e) sã raporteze Consiliului, prin intermediul Comitetului, pânã la 1 iunie 2008, asupra tuturor problemelor enumerate în acest paragraf şi sã ţinã la curent în mod informal Comitetul, dupã necesitate, înainte de aceastã datã, în special în privinţa progreselor din industria lemnului înregistrate de la ridicarea mãsurilor prevãzute în paragraful 10 al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003), în iunie 2006, precum şi în privinţa progreselor din sectorul diamantelor înregistrate de la ridicarea mãsurilor prevãzute în paragraful 6 al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003), în aprilie 2007;
(f) sã coopereze activ cu alte grupuri de experţi relevante, în special cu cel pentru Coasta de Fildeş, reînfiinţat prin paragraful 8 al Rezoluţiei nr. 1.782 (2007), şi cu Schema de certificare a Procesului Kimberley;
(g) sã identifice şi sã facã recomandãri privind zonele în care capacitatea statelor din regiune poate fi consolidatã, în vederea facilitãrii implementãrii mãsurilor impuse prin paragraful 4 al Rezoluţiei nr. 1.521 (2003) şi prin paragraful 1 al Rezoluţiei nr. 1.532 (2004);
6. cere secretarului general sã îi renumeascã pe actualii membri ai Comisiei de experţi şi sã facã demersurile financiare şi de securitate necesare pentru a sprijini activitatea Comisiei;
7. solicitã tuturor statelor şi Guvernului din Liberia sã coopereze pe deplin cu Comisia de experţi sub toate aspectele mandatului sãu;
8. încurajeazã Guvernul Liberiei sã invite Procesul Kimberley sã realizeze o inspecţie în termen de un an de la participarea completã şi implementarea de cãtre Liberia a Schemei de certificare a Procesului Kimberley;
9. încurajeazã Procesul Kimberley sã informeze, dupã necesitate, Consiliul de Securitate, prin Comitetul sãu, despre toate inspecţiile realizate în Liberia şi despre evaluarea fãcutã asupra progreselor realizate de Guvernul liberian în implementarea Schemei de certificare a Procesului Kimberley;
10. hotãrãşte sã rãmânã activ sesizat cu aceastã chestiune.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
