Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDIN nr. 99 din 10 martie 1979 pentru aprobarea unor norme tehnice referitoare la asistenta medicala balneara si climatica Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDIN nr. 99 din 10 martie 1979 pentru aprobarea unor norme tehnice referitoare la asistenta medicala balneara si climatica

EMITENT: MINISTERUL SANATATII
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 1 din 10 martie 1979
Comenteaza legea
Ministrul Sãnãtãţii,
Vazand Nota Direcţiei asistenţei medicale nr. VI/C1/1.101 din 9 martie 1979;
În executarea hotãrârii Biroului Executiv al Consiliului de Conducere al Ministerului Sãnãtãţii din 27 decembrie 1978,
În temeiul <>Legii nr. 3/1978 , privind asigurarea sãnãtãţii populaţiei şi a <>Decretului nr. 452/1969 , cu modificãrile ulterioare, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii,

emite urmãtorul ordin:

1. Se aproba normele tehnice prevãzute în anexele la prezentul ordin:
- Norme tehnice privind stabilirea perimetrelor de protecţie sanitarã a staţiunilor balneare şi balneoclimatice, cuprinse în Anexa 1
- Norme tehnice de utilizare a substanţelor minerale terapeutice, cuprinse în anexa nr. 2.
- Norme tehnice privind principii şi condiţii balneo-tehnice pentru exploatarea şi utilizarea peloizilor (namolurilor), cuprinse în anexa 3.
- Norme tehnice privind principii şi condiţii balneo-tehnice pentru exploatarea şi valorificarea gazelor terapeutice- mofetele -, cuprinse în anexa nr. 4.
- Norme tehnice pentru aplicarea climatoterapiei în R.S.România, cuprinse în anexa 5.
- Norme tehnice cu privire la sistematizarea şi organizarea staţiunilor balneare şi climatice, cuprinse în anexa 6.
2. Direcţia asistenţei medicale din Ministerul Sãnãtãţii şi direcţiile sanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

MINISTRU,
Eugen Proca

DIRECŢIA ASISTENŢEI MEDICALE

NOTA
De competenta:
Ministru
Eugen Proca

În legatura cu difuzarea normelor tehnice balneare, aprobate în şedinţa Biroului Executiv al Consiliului de Conducere din 27 decembrie 1978, va informãm:
Normele la care ne referim au un caracter tehnic, neconstituind acte cu caracter normativ, astfel încât consideram ca ele trebuiesc difuzate prin Buletinul Ministrului Sãnãtãţii nu prin Buletinul Oficial al R.S.R.. Astfel, ele vor ajunge în primul rând la direcţiile sanitare judeţene, care au sarcini directe de organizare a asistenţei medicale şi tratamentului balnear, un numãr limitat din aceste buletine urmând sa fie trimise, spre informare, organelor centrale cointeresate.
În acest sens, Direcţia asistenţei medicale a elaborat alãturat proiect de Ordin pentru aprobarea normelor tehnice la care ne referim, cu rugamintea de a fi semnat şi publicat în Buletinul M.S., împreunã cu anexele, acordându-se pentru aceasta publicare prioritatea necesarã.

DIRECTOR,
Dr. Radu Ozun

ANEXA 1

NORME TEHNICE
privind stabilirea perimetrelor de protecţie sanitarã a staţiunilor balneare şi balneoclimatice

CAP. 1
Generalitati

1. Protecţia sanitarã se instituie în scopul prevenirii şi combaterii poluarii staţiunilor balneare şi balneoclimatice şi a efectelor dãunãtoare ale fenomenelor antropice sau naturale.
2. Poluarea staţiunilor balneare şi balneoclimatice, în înţelesul prezentelor norme, consta în acele efecte care pot produce ruperea echilibrului natural cu consecinţele dãunãtoare asupra sãnãtãţii oamenilor sau improprii unei folosiri rationale a factorilor naturali terapeutici, prin modificarea calitãţii acestora.
3. Factorii de poluare sunt consideraţi: deşeurile ori reziduurile solide, lichide sau gazoase de natura chimica şi radioactiva, produse de evacuare cu temperaturi ridicate, surse de zgomot şi poluare estetica.

CAP. 2
Factori supuşi protecţiei

1. În cazul staţiunilor balneare şi balneoclimatice sunt supuşi protecţiei urmãtorii factori terapeutici:
- sursele de ape minerale;
- lacurile terapeutice;
- faleza, plaja marii şi apele litorale marine şi lacustre;
- namolurile terapeutice;
- gazele terapeutice;
- aerul;
- cadrul natural aferent statiunii.
2. În afarã acestor factori, protecţia trebuie depusa şi asupra surselor de apa potabilã, asupra solului, vegetatiei şi instalaţiilor şi clãdirilor de deservire aflate în strânsã relatie cu factorii enuntati mai sus.
Din cauza diversitatii elementelor ce cad sub influenta protecţiei sanitare se impune, în continuare, o tratare diferenţiatã pe grupe de factori.
3. Protecţia sanitarã a staţiunilor balneare şi balneoclimatice se realizeazã pe doua cai:
- instituirea unor perimetre de protecţie sanitarã;
- mãsuri tehnice şi sanitare.

CAP. 3
Perimetre de protecţie sanitarã

1. Prin perimetru de protecţie sanitarã se înţelege suprafata de teren care cuprinde reţeaua balneara sau balneoclimatica şi zonele adiacente în care modificarea regimului natural poate conduce la alterarea calitãţii factorilor terapeutici.
În funcţie de specificul factorilor naturali de cura protecţia acestora în cadrul perimetrului sanitar se realizeazã prin intermediul a doua zone:
A. Zona interna de regim sever
B. Zona externa de restrictie

A. Zona interna de regim sever. Aceasta zona constituie un areal relativ restrâns care include urmãtorii factori:
- sursele de ape minerale captate sau necaptate;
- lacurile şi ocnitele terapeutice;
- namolul şi gazele terapeutice (mofete);
- plaja şi apele litorale marine;
- instalaţiile şi construcţiile de deservire a bazelor de tratament;
- sursele de apa potabilã;
- drumurile şi aleile de acces.
Zona interna de regim sever va cuprinde dimensiunile minime indicate în tabelul anexa.

B. Zona externa de restrictie. Aceasta zona cuprinde teritoriul exterior limitei zonei de regim sever în care prezenţi restul factorilor de cura, odihna şi agrement, care prin specificul lor se extind pe areale mai mari constituind microclimatul şi cadrul natural al statiunii (aerul, vegetatia, cadrul natural estetic).
Trebuie menţionat faptul ca zona interna de regim sever se situeaza întotdeauna în interiorul perimetrului de protecţie hidrogeologica al zacamantului hidromineral.
În ceea ce priveşte zona externa de restrictie, aceasta se suprapune în buna mãsura perimetrului hidrogeologic fãrã a fi însã condiţionatã de acesta. În funcţie de condiţiile concrete de teren aceasta zona externa de restrictie, şi prin urmare perimetrul de protecţie sanitarã al statiunii, poate fi mai mare sau mai mic ca perimetrul de protecţie hidrogeologica.

CAP. 4
Mãsurile tehnice şi sanitare obligatorii în cadrul perimetrului de protecţie sanitarã

A. Zona interna de regim sever. Stabilirea acestei zone de protecţie cu regim server se face în scopul asigurãrii fãrã orice risc, din punct de vedere igienico-sanitar, a exploatãrii şi întreţinerii surselor de factori naturali terapeutici, a construcţiilor şi instalaţiilor de alimentare, interzicandu-se în acest perimetru sever orice lucrare care ar putea atrage modificãri în afarã celor naturale asupra factorilor de cura din staţiune.
- amplasarea în aceasta zona de obiective în care desfãşoarã o activitate social-economicã sau orice fel de construcţie sau amenajare nelegata direct de activitatea de exploatare a sursei sau instalaţiei de alimentare;
- utilizarea de surse cu radiatii ionizante, depozitarea sau transportul acestora din zona respectiv;
- depozitarea de materiale care prin pãtrunderea lor în sol ar putea provoca poluarea şi impurificarea surselor, cu excepţia celor strict necesare exploatãrii şi instalaţiei (şi în acest caz se vor lua mãsurile de preintampinare);
- efectuarea de sãpãturi, excavaţii (santuri, puţuri, fundaţii, drumuri sau alei) care distrug continuitatea de acoperirea a orizonturilor acvifere captate pentru cura balneara sau favorizeazã stagnarea unor surse poluante;
- orice fel de deversari de ape uzate, haznale simple, acumulari de gunoi, fose septice etc.;
- traversarea zonei de cãtre sisteme de conduce de ţiţei sau produse petroliere;
- orice fel de explozii sau alte lucrãri care ar produce trepidatii puternice în zona captarii;
- orice alte lucrãri care ar produce zgomot, pulberi sau poluare de orice fel a aerului;
- interzicerea completa a utilizãrii ingrasamintelor chimice sau animale, a substanţelor fitofaramaceutice pentru combaterea dãunãtorilor;
- amplasarea de ambarcatiuni cu excepţia celor pentru exploatarea namolului terapeutic.
În zona perimetrului de protecţie cu regim sever se interzice orice alta activitate îndreptatã în alt scop decât acela privind exploatarea şi valorificarea factorilor naturali terapeutici.

B. Zona externa de restrictie
a) Protecţia aerului:
- este interzisã amplasarea obiectivelor care prin natura lor evacueaza în atmosfera substanţe dãunãtoare sub forma de gaze, vapori, aerosoli şi altele.
b) Protecţia solului se realizeazã în scopul prevenirii şi combaterii eroziunii, alunecarilor de teren, mlastinirii, saraturilor, evitarea infiltrarii unor noxe în subteran şi altor efecte dãunãtoare, naturale sau antropice. În acest sens se interzice aruncarea, deversarea sau împrãştierea unor deşeuri sau reziduuri solide, lichide sau gazoase, precum şi a substanţelor radioactive, provenite din activitãţile industriale, agricole sau de alta natura economico-socialã care pot duce la poluarea directa a solului şi indirecta a subsolului. Este de asemenea interzisã în incinta acestui perimetru executarea oricãrui fel de excavaţii, lucrãri miniere, cai de acces, depozite de carburanţi şi lubrifianţi, construcţii de orice fel.
c) Protecţia vegetatiei
Protecţia vegetatiei, în special a pãdurilor, se realizeazã în scopul regularizãrii debitului natural al apelor, diminuãrii scurgerilor de suprafata, ameliorãrii terenurilor degradate, combaterii eroziunii solului, prevenirea alunecarilor de teren, atenuarea extremelor climatice, a îmbunãtãţirii calitãţii aerului, a infrumusetarii peisajului de recreere şi agrement şi a diminuãrii poluarii fonice.
În acest scop sunt interzise activitãţile antropice ce pot dãuna refacerii şi dezvoltãrii vegetatiei forestiere, cum sunt: exploatarea fondului forestier al statiunii, exploatãri miniere subterane sau de suprafata, defrisari pentru reţele electrice, defrisari pentru trasari de drumuri etc.
d) Protecţia fonica. Este interzisã desfãşurarea de activitãţi cu grad ridicat de poluare fonica ca de exemplu transportul rutier greu, explozii de orice natura, folosirea de motocompresoare sau ciocane pneumatice etc.
În cazuri justificate, pentru desfãşurarea activitãţilor enumerate mai sus este necesar avizul prealabil al Ministerului Sãnãtãţii.
În zona externa de restrictie a perimetrului de protecţie sanitarã se pot desfasura activitãţi economico-sociale, de alta natura (agricultura, pasunat etc.) în condiţiile respectãrii specificatiilor de mai sus.
În aceasta zona de restrictie mai sunt interzise urmãtoarele:
- amplasarea de cimitire umane sau animale;
- crescatorii de animale sau pãsãri;
- amplasarea depozitelor de conservarea furajelor;
- utilizarea lucrãrilor de irigaţii.

CAP. 5
Metodologie de întocmire, avizare şi instituire a perimetrului de protecţie sanitarã

1. Documentaţiile referitoare la perimetrul de protecţie sanitarã se întocmesc de cãtre unitãţile care executa cercetãri hidrogeologice în scopuri balneare sau de imbuteliere pentru consumul public, în colaborare cu I.M.F.B.R.M. şi Institutul de igiena şi sãnãtate publica şi se înainteazã spre avizare Ministerului Sãnãtãţii.
2. Documentaţiile de stabilire a perimetrului de protecţie sanitarã se vor realiza odatã cu studiul hidrogeologic general al zonei respective şi va fi obligatoriu pentru fiecare staţiune balneara sau balneoclimatica în scopul pãstrãrii nealterate a factorilor naturali curativi.
3. Documentaţii tehnice pentru perimetrele de protecţie sanitarã a staţiunilor balneare şi balneoclimatice vor trebui sa cuprindã pentru fiecare zona în parte urmãtoarele:
- datele geografice, geomorfologice, geologice şi hidrogeologice, climatice şi microclimatice;
- harta geologica - hidrogeologica şi secţiuni climatice hidrostructurale şi amplasamentele surselor, a limitelor registrului de protecţie sanitarã cu indicarea ambelor zone de protecţie;
- tabele cu parametrii principali hidrogeologici şi hidrochimici;
- un capitol cu instrucţiuni specifice privind protecţia sanitarã şi modalitãţile de valorificare superioarã a substanţelor minerale terapeutice;
- rezultatele analizelor fizico-chimice ale surselor hidrominerale şi atestarea valorii terapeutice a acestora;
- analizele bacteriologice ale surselor de cura interna şi de imbuteliere;
- date economico-sociale asupra zonei cu precizarea dacã unele activitãţi de ordin economic şi industrial nu impieteaza asupra factorilor de cura şi asupra activitãţii medicale balneare;
- planul de perspectiva a dezvoltarilor balneare şi economico-sociale din zona statiunii şi din zonele limitrofe acesteia.
4. Documentaţia tehnica de stabilire a perimetrului de protecţie sanitarã va fi prezentatã pentru avizare şi emiterea ordinului de instituire cãtre Ministerul Sãnãtãţii.
5. Ordinul va cuprinde descrierea perimetrului de protecţie sanitar cat mai în detaliu folosind toponimii uşor identificabile.
6. Ordinul de instituire cu schita topografica a perimetrului aprobat va fi difuzat la: Direcţia medicalã a statiunii balneoclimatice, M.M.P.G. - Inspecţia de stat geologica, C.N.A.- O.G.A., în cazul staţiunilor cu lacuri şi namoluri terapeutice, Consiliul popular de care depinde staţiunea, I.M.F.B.M.
7. Instituirea perimetrului de protecţie sanitarã, elaborat pe baza normelor tehnico sanitare complexe, este obligatorie pentru fiecare staţiune balneara şi balneoclimatica în parte aflatã în funcţiune, iar în cazul viitoarelor staţiuni este obligatorie simultan cu intrarea în funcţiune balneara a surselor construcţiilor şi instalaţiilor.
8. Obligaţia de a solicita instituirea perimetrului de protecţie sanitarã precum şi instituirea acestuia în teren revine beneficiarului de zacamant sau, în cazurile existenţei mai multor beneficiari, Consiliilor populare judeţene.
9. Materializarea în teren a limitelor celor de zone ale perimetrului de protecţie sanitarã se realizeazã prin îngrãdirea, bornare sau alte forme de avertizare vizuala, în funcţie de condiţiile specifice fiecãrei staţiuni. Este preferabil ca zona de regim sever sa fie îngrãditã.
10. Fiecare staţiune balneara sau balneoclimatica în parte este obligatã sa posede documentaţia cu privire la perimetrele de protecţie sanitar. De asemenea, conducerea medicalã a statiunii are obligaţia de a face cunoscute atât limitele perimetrului de protecţie cat şi instrucţiunile. În aceeaşi mãsura îi revine responsabilitatea sesizãrii organelor ierarhice superioare în cazul unor încãlcãri a prezentelor norme.
11. Orice încãlcare a normelor enumerate mai sus, constituie contravenţie a prevederilor <>Legii nr. 3/1978 pasibila de pedeapsa.

CAP. 6
Dispoziţii finale

1. Controlul activitãţii de protecţie sanitarã a staţiunilor balneare şi balneoclimatice revine organelor competente din Ministerul Sãnãtãţii.
2. Orice modificare adusã limitelor perimetrului de protecţie sanitarã sau lucrãri operate în interiorul acestuia se vor face numai cu avizul Ministerului Sãnãtãţii.
3. Staţiunile balneare sau balneoclimatice care au perimetru de protecţie hidrogeologica (avizat şi instituit dupã normele M.M.P.G.), vor întocmi şi documentaţii pentru instituirea perimetrului de protecţie sanitarã al statiunii în timp de un an de la publicarea prezentelor norme, înaintând-o spre avizare M.S. De asemenea staţiunile care nu au instituit perimetru de protecţie hidrogeologica, cat şi localitãţile cu factori balneari în exploatare pe plan local, vor trebui ca în timp de doi ani sa întocmeascã documentaţii pentru instituirea perimetrului de protecţie sanitarã.
4. Unitãţile care cerceteazã sau exploateazã factori naturali curativi sunt obligate de a respecta condiţiile stabilite în documentaţiile de instruire a perimetrelor de protecţie sanitarã şi hidrogeologica al zonei statiunii, în scopul menţinerii nealterate a echilibrului natural al zacamantului.
5. Nerespectarea sau neaplicarea prezentelor norme de protecţie sanitarã constituie contravenţie ale prevederilor <>Legii nr. 3/1978 privind asigurarea sãnãtãţii populaţiei.




    TABEL ANEXA

    DIRECŢIILE PUBLICE ALE  ZONELOR DE PROTECŢIE CU REGIM SEVER

─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 
Obiectivul protejat                                      Distanta minima
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Surse subterane  În condiţiile în care        50 m - pe direcţia amonte de priza
                 stratul de apa freatica      20 m - pe direcţia aval de priza
                 nu este protejat
                 ──────────────────────────────────────────────────────────────                 
                 Captarea surselor de mare    10 m - lateral de o parte
                 adancime sau în condiţiile   şi de alta a prizei
                 în care stratul de apa
                 freatica este protejat
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Captãri:                Râuri                100 m - pe direcţia amonte de priza
                                              50 m - pe direcţia aval de priza
                                              50 m - lateral de o parte
                                              şi de alta a prizei
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
                        Lacuri               100 m - radial pe apa
                                              50 m - radial pe mal
                                              unde este situata priza
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Instalaţii de tratare:                        20 m - de la zidurile exterioare
                                              ale clãdirii
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Staţii de pompare:                            10 m - de la zidurile exterioare
                                              ale clãdirii
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Rezervoare ingropate                          20 m - de la zidurile exterioare
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Construcţii şi
instalaţii        Conducte de aductiune       30 m - fata de orice sursa de
                                              poluare. Aceasta distanta poate fi
                                              redusã pana la 10m dacã traseul se
                                              afla în amonte de zona poluata şi
                                              marita pana la 50 m dacã traseul
                                              se afla în aval de zona poluata
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
        Reţele de distribuire a apei potabile    Distanţele vor fi cele conform
                                                           tabelului 2
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



ANEXA 2

NORME TEHNICE
de utilizare a substanţelor minerale terapeutice

A. PRINCIPII ŞI CONDIŢII BALNEOTEHNICE PENTRU EXPLOATAREA ŞI UTILIZAREA APELOR MINERALE ÎN SCOPURI TERAPEUTICE

I. GENERALITATI

1. Definiţii
Apele minerale sunt substanţe utile terapeutice care, spre a fi considerate ca atare - conform definitiei internaţionale - trebuie sa îndeplineascã cel puţin una din urmãtoarele condiţii:
a) sa conţinã saruri în proporţie de cel puţin 1 g% (cloruri, sulfati, bicarbonati) în parte, sau cumulat;
b) sa conţinã elemente chimice cu acţiune farmacologica stabilitã într-o proporţie admisã ca necesarã. Concentratiile în elemente chimice şi gaze minimum admise pentru caracterizarea unei ape terapeutice sunt:


    - Fe ......................... 10   mg%.
    - As .........................  0,7 mg%.; HaS02 = MG5o sau HAS04 = 1,3 mg%.
    - I ..........................  1   mg%.
    - CO2 ........................  1   g%.
    - S titrabil .................  1   mg%. (în principal SH2)



c) sa conţinã unele gaze considerate terapeutice (CO2; H2S) în concentratiile de mai sus;
d) sa aibã temperatura la emergenta de peste 20 grade C (ape termale);
e) sa fie radioactive în limitele admise ca terapeutice (29 nanocurie) sau echivalentul în Bequerel.

2. Provenienta apelor minerale
Apele minerale utilizate în scopuri terapeutice provin din:
- izvoare naturale;
- sonde forate şi puţuri;
- acumulari în ocnite de sare;
- lacuri;
- apa marii.

3. Modalitãţi de folosinta
Apele minerale se utilizeazã în scopuri terapeutice dupã cum urmeazã:
- în cura interna pentru baut, aerosoli şi inhalatii;
- sub forma injectabila;
- în cura externa sub forma de bãi - cazi individuale; bazine de balneatie; bazine de kinetoterapie; piscine în solarii - precum şi sub forma de irigaţii medicinale.
De asemenea pentru extragere de saruri sau gaze pentru cura (sau industrializare).

II. EXPLOATARE - UTILIZARE

Exploatarea şi utilizarea relationala a apelor minerale în scopuri terapeutice are la baza principiul general al pãstrãrii cat mai nealterate - prin solutionari balneotehnice adecvate a condiţiilor fizico-chimice naturale din zacamant. Ca atare se impune respectarea cu stricteţe a unor norme privind: captarea, transportul, inmagazinarea, distribuţia la consumator, evacuarea apelor reziduale, tipuri de aparaturi şi materiale utilizate.

1. Captarea
1.a. Izvoare naturale
- Captarea trebuie executatã direct pe sursa, prin decopertari pana la roca de baza.
- Debitul sursei trebuie absorbit integral, în care scop se impune interceptarea cat mai în profunzime a cãilor de acces ale apei, înainte de divagarea acesteia.
- Instalatia de captare va fi astfel conceputã şi executatã încât sa se evite la maximum contactul apei cu aerul atmosferic.
- La realizarea captarii este necesarã folosirea unor materiale şi construcţii-instalaţii şi pentru diferite dispozitive accesorii, rezistente la acţiunea agresiva a apelor (cu conţinut gazos de CO2 şi H2S în special şi cloruri). Aceste materiale pot fi betoanele speciale, materiale ceramice vitrifiate, materiale plastice, sticla, otelul inox, alama cromata, bronzul fosforos, cauciucul dur.
- Captarile trebuie sa fie în întregime vizitabile.
- În cazul apelor cu conţinut gazos de CO2 şi H2S captarea trebuie efectuatã prin clopote de presiune.
- Captarile vor fi prevãzute - pe cat este posibil - cu dispozitive de reglare-dirijare a debitelor.
- Scurgerile apelor provenind din sursa respectiva vor fi astfel concepute şi executate încât sa se evite recircuitarea apei în captare.
1. b. Sonde forate
- Echiparea sondelor de apa minerala se va face de preferinta cu coloane confectionate din materiale plastice, filtre din metal emailat sau oţel inox, vane eventual din grafal etc.
- Diametrul minim al coloanei de echipare pe tronsonul superior al sondei va fi de 200 mm, pentru a se permite introducerea pompelor submersibile pana la adâncimea optima de exploatare. În cazurile în care stratele acvifere mai adânci reclama folosirea unor diametre a coloanei mai reduse, se va recurge la tubarea acestora cu coloane pierdute (Liner).
- În cazul apelor minerale însoţite de gaze (H2S, CO2), se impune o tehnologie specialã de cimentare a forajelor (cimentari cu priza rapida).
- Sondele vor fi etansate la suprafata terenului, atât în cazul celor cu nivel piezometric negativ, cat şi pentru cel artezian. Astfel va fi posibil ca în acelaşi timp sa se poatã recolta degajarile de gaze (în cazul CO2) din perna de gaze de la partea superioarã a coloanelor, pentru diferite utilizãri ca: reimpregnarea apelor de balneatie sau pentru imbuteliere, alimentarea de instalaţii mofetariene, imbuteliere de CO2 pentru scopuri de industrializare.
- În cursul procesului de exploatare a apelor cu conţinut de CO2, în scopul evitãrii degazeificarii, este obligatorie folosirea de pompe submersibile pentru exploatarea sub presiune a zacamantului, chiar în cazul forajelor arteziene.
- În scopul protejãrii hidrologice a zãcãmintelor de apa minerala, exploatarea sondelor forate se va efectua strict în limitele rezervelor confirmate de cãtre Comisia Republicanã a Rezervelor Geologice.
1.c. Acumulari de ape în ocnite de sare, lacuri, apa marii.
- Extragerea apelor minerale din aceste surse se va efectua prin instalaţii de pompare executate din materiale rezistente la coroziune.
- Prizele de recoltare (sorburile) se vor amplasa la adancimi şi distanţe mai mari (de la mal),în special când în zonele respective exista amenajãri de solarii.

2. Sisteme de pompare a apelor minerale
2.a.1. Izvoare pentru cura interna
- În cazurile când este necesar instalarea unui sistem de pompare amplasat între captarea surselor respective şi punctul de consum, se va aplica pentru apele negazoase pompe submersibile de mica capacitate sau pompe cu piston, iar pentru apele cu conţinut gazos (CO2; H2S) se va adopta unul dintre cele doua sisteme: - pompare sub presiune cu pompe submersibile de mica capacitate; - gaz-liftare cu CO2 (gazul se recircuiteaza).
2.a.2. Izvoare pentru cura externa
- Sistemul de pompare aplicat va fi cel cu pompe submersibile sau pompe cu piston cu remarca ca în cazul exploatãrii de ape cu conţinut gazos (CO2, H2S) se va utiliza exclusiv sistemul de pompare cu presiuni mãrite prin pompa submersibila în scopul evitãrii degazeificarii.
2.b. Surse captate prin sonde forate şi puţuri
- În cazul apelor fãrã conţinut gazos se va putea utiliza orice sistem de pompare, în funcţie de caracterul şi parametrii hidrodinamici ai zacamantului acvifer.
- În cazul apelor cu conţinut gazos (CO2, H2S) vor fi folosite în exclusivitate pompe submersibile, instalate la adancimi optime din punct de vedere hidrodinamic şi al concentratiei gazoase, inclusiv în cazul surselor hidrominerale arteziene.
- Exploatarea se va face cu debite dirijate, în funcţie de necesitaţi (chiar în cazul sondelor cu debitare arteziana), la presiuni comparabile cu presiunea corespunzãtoare nivelului de amplasare a sorbului pompei, în scopul evitãrii degazeificarii.
2.c. Acumulari de ape în ocnite de sare, lacuri, apa marii
- Pentru recoltare se va putea utiliza orice sistem de pompare în funcţie de condiţiile specifice, cu remarca necesitãţii ca amplasarea sorbului sa se facã în condiţii care sa asigure evitarea absorbtiei de ape poluate, materii de suspensie, vegetaţie subacvatica etc.
- Nu se admite exploatarea pentru cura externa a apelor din lacurile şi ocnitele folosite ca piscine publice (cu excepţia când acestea au un mare volum de apa, şi în condiţiile unui aviz prealabil al Ministerului Sãnãtãţii.

3. Transportul apelor minerale
Operaţiunea de transport a apelor minerale intervine în scopul vehicularii acestora pe traseul de la sursa la sistemele de inmagazinare şi distribuire la reţeaua de consum. La proiectare - execuţie se vor respecta urmãtoarele condiţii balneotehnice:
- în cazul apelor cu conţinut gazos (H2S CO2) în conductele de transport se vor menţine presiuni superioare presiunii la care se realizeazã priza de apa, respectiv asigurarea circulaţiei inecate pe conducte (secţiune plinã);
- în scopul evitãrii degradãrii apelor vehiculate pe conductele de transport se vor aplica procedee tehnice care sa împiedice contactul apei cu aerul atmosferic;
- pe conducte se va menţine viteza optima constanta în circulaţia apei, în urmãtoarele scopuri:
- antrenarea bulelor de gaz provenite din degajare;
- evitarea socurilor de presiune în conducta:
- conductele de transport vor fi confectionate din materiale care sa nu între în reactie cu apa vehiculata (materiale plastice, eventual armate cu fibre de sticla; oteluri inox; azbociment etc.). La proiectare, alegerea materialului optim pentru conductele de transport a apelor minerale, se va studia prealabil pentru fiecare caz în parte;
- izolarea termica a conductelor de transport este obligatorie în cazul apelor termominerale;
- conductele de transport vor fi proiectate cu secţiune constanta, evitandu-se pantele mari, conturile şi curbele prea bruste;
- traseul conductelor de transport va fi vizitabil şi accesibil în întregime pentru intervenţii şi întreţinere şi prevãzut cu vane de degazeificare dupã necesitaţi (în cazul apelor cu conţinut gazos).

Observatie
- Oprirea sistemului de transport pe conducte, în cazul apelor gazoase se va face numai accidental, fiind totodatã necesar ca sa se prevadã ventile de dezaerisire montate lateral pe conducte spre a se evita evacuarea gazelor în funcţionarea normalã.
- În cazuri deosebite, când trebuie evitate stagnari în desfãşurarea proceselor de balneatie, sau imbuteliere, se va putea lua în considerare şi faptul de a se monta pe anumite trasee ale conductei principale şi o conducta anexa, folosibila în caz de intervenţii tehnice fortuite pe sistemul de transport.

4. Inmagazinarea apelor minerale
4.a. Scopul
Inmagazinarea apelor minerale se efectueazã pentru asigurarea de stocaje tampon şi distribuire în reţeaua balneotehnica de folosinta.
4.b. Condiţii constructive pentru mijloacele de inmagazinare
Mijloacele utilizate pentru inmagazinarea apelor minerale sunt:
- rezervoarele
- batalurile
În funcţie de modul de execuţie-amplasare rezervoarele pot fi subterane; la nivelul solului; supraterane (castele de apa).
Proiectarea şi execuţia tehnica a rezervoarelor se va face în conformitate cu normele uzuale în vigoare, respectându-se şi urmãtoarele condiţii specifice tehnicii balneare:
- Materialele de execuţie vor fi rezistente la agresivitatea prin coroziune a apelor minerale (betoane speciale şi metal protejate anticoroziv cu pelicule de silicati şi rasini polimerice, epoxidice).
- Rezervoarele vor fi proiectate cu mai multe compartimente în scop de întreţinere şi intervenţii tehnice, precum şi în scopul asigurãrii unei functionalitati fãrã întrerupere. De asemenea, vor fi prevãzute şi posibilitãţi de vizitare pentru fiecare compartiment.
- Rezervoarele vor fi construite perfect etanse în scopul principal de a se evita la maximum contactul cu aerul atmosferic.
- Spre a se evita aerarea apei inmagazinate şi degazeificarea (în cazul apelor gazoase - H2S, CO2) în timpul alimentarii sau golirii, rezervoarele vor fi prevãzute cu sisteme de umplere şi preluare a apei, instalate la partea inferioarã.
- În vederea pãstrãrii, la maximum posibil, a temperaturii iniţiale a apei inmagazinate, rezervoarele vor fi prevãzute cu izolaţii termice corespunzãtoare.
În ce priveşte batalurile, acestea se vor utiliza în practica balneara numai în cazuri locale (ape cloruro-sodice de mare concentraţie şi mare debit, utilizabile pentru cura externa).
4.c. Funcţiuni a rezervoarelor de inmagazinare ape minerale şi bataluri
Rezervoarele pentru ape minerale pot asigura urmãtoarele funcţiuni:
- acumulari de rezerve de apa minerala conform necesarului în procesele balneare (sau alte scopuri)
- posibilitatea de distribuire a apei în reţeaua consumatorului în sistem gravitational (prin stabilirea unor amplasamente convenabile în teren)
- posibilitatea de distribuire a apei (simultanã dupã caz) prin racordare multipla pentru diversi consumatori: balneatie, imbuteliere, extragere de saruri, extragere de gaze.
4.d. Regim de exploatare a rezervoarelor şi batalurilor de apa minerala
- În rezervoare, inmagazinarea apelor minerale negazoase se va face fãrã contact cu aerul atmosferic, în care scop la partea superioarã a rezervorului se va asigura o perna de gaz inert (CO2, N2)
- În cazul apelor cu conţinut gazos (CO2, H2S) în rezervor se va menţine o presiune cel puţin egala cu presiunea punctului de recoltare a apei din zacamant. În toate cazurile, presiunea din rezervor va fi superioarã presiunii atmosferice, în scopul menţinerii în soluţie a gazelor dizolvate. De asemenea în rezervor se va asigura o temperatura a apei scãzutã, cat mai apropiatã de temperatura apei din zacamant.
- În cazul apelor hipertermale, inmagazinarea acestora în scop terapeutic se va face numai dupã valorificarea energetic prealabilã, prin instalaţii de recuperare a excesului de caldura (în raport cu necesitãţile balneare) amplasate pe traseul dintre sursa şi rezervorul de acumulare).
- Batalurile (rezervoarele deschise) vor funcţiona în regim de stricta asigurare a respectãrii mãsurilor adecvate pe linie de protecţie igienico-sanitarã a apelor acumulate.

5. Evacuarea apelor minerale uzate
În scopul evitãrii fenomenului de poluare a mediului natural evacuarea apelor minerale uzate seva face dupã prealabile operaţiuni de desalinizare sau diluare (pentru eventuala industrializare a sarurilor rezultate). În cazuri speciale apa se recircuiteaza cu autoepurare.

III. CONDIŢII ŞI MIJLOACE BALNEOTEHNICE FOLOSITE PENTRU CURA EXTERNA CU APE MINERALE

a. Cura externa
În bazele de tratament se folosesc, în practica curei externe cu ape minerale, urmãtoarele mijloace balneotehnice:
1.a. Cazi individuale - pentru bãi generale sau parţiale - confectionate din oteluri inox, materiale plastice, fonta emailata.
Consumul de apa minerala pentru o procedura la cada este de cca. 300 litri, considerându-se în calculele de evaluare a capacitãţilor balneare: 3 bãi dintr-un mc de apa minerala.
Temperatura uzualã a apei în cada este de 36,00 grade C - 37,5 grade C şi se obţine local printr-o baterie de amestec racordata la reţeaua de alimentare a cazii respective. Temperatura baii poate varia în limite mai largi în funcţie de scopul terapeutic urmãrit.
Conductele de alimentare a conductelor de alimentare cu apa minerala va fi executatã din tevarie inox, iar scurgerile din teava de PVC - dur sau tuburi ROPAFS (poliesteri cu armatura din fibra de sticla).
2.a. Bazine pentru balneatie - pentru bãi în comun de câte 4-6 persoane odatã. În general se prefera a fi proiectate de forma dreptunghiulara, inaltate de la pardoseala sãlii de 0,75 - 0,80 m., cu adâncimea uniforma a apei de 0,90 - 1,00 m,. prevãzute cu balustrada interioarã de sustinere, montata la cel puţin una din laturile lungi şi având de-a lungul aceleiaşi laturi şi o bancheta pentru poziţia sezand.
Accesul în bazin se face printr-o scara prevãzutã cu o cuva alimentara cu apa calda în curgere continua, pentru clatirea obligatã a picioarelor.
Temperatura uzualã a apei în bazin este 37 grade C şi se obţine printr-o vana centrala de amestec.
În scopul asigurãrii unor maxime condiţii de igienizare, alimentarea bazinului se va face prin curgere continua la preaplin (se prevede un jgheab interior de colectare executat pe una din laturile mai libere). În aceasta situaţie consumul de apa necesar pentru funcţionarea bazinului în program util de 7 ore (înainte de amiaza) se va deduce din condiţia ca la sfârşitul zilei de lucru apa în bazin sa se fi schimbat odatã.
În legatura directa cu sala bazinului se vor prevedea duşuri de curãţenie şi instalatie pentru dezinfectia antimicotica a picioarelor şi a pardoselilor în spaţiile în care circulaţia se face descult.
- Capacitatea bazinelor se proiecteazã dupã norma de 4 mp de persoana.
Avându-se în vedere acţiunea agresiva a apelor minerale folosite în cura externa, bazinele se construiesc în consecinta din urmãtoarele materiale:
- beton turnat cu dozaj puternic, izolat şi placat pe strat de suport tratat cu produse hidrofobe (de tip Apa Stop) cu plãci ceramice;
- tronsoane prefabricate din material plastic armat cu fibre de sticla, sau din aluminiu, montate în cade de beton turnat, obişnuit.
3.a. Bazine de kinetoterapie (pentru recuperari medicale) Se proiecteazã în condiţiile balneotehnice similare bazinelor de balneatie, cu urmãtoarele diferenţe:
- capacitate utila pentru 10-12 persoane odatã (în funcţie de specificaţiile temei-program),
- adâncimea este variabila începând cu 1,20 şi pana la 1,40 m (prin Tema se poate cere şi o nisa cu adancime de 1,60-1,70 m pentru elongatii cu încãrcare în poziţia ortostatica),
- temperatura uzualã a apei în bazin de 34-36 grade C.
În scopul utilizãrii bazinelor cu dispozitive ajutatoare pentru efectuarea unor proceduri kinetice, se pot prevedea dispozitive de liftare iar pe marginea interioarã, sau la exterior (de-a lungul cel puţin a uneia din laturi) diferite puncte de ancorare. (balustrade, tije, carlige etc.). Dispozitivele în cauza pot fi: plansete submerse, suspensoare pentru elongatii verticale, strapontine, scaune cu bare de sustinere, sine cu glison pentru mers susţinut în apa etc.
4.a. Bazine piscina în solarii. Se proiecteazã în conformitate cu normele uzuale pentru acest tip de bazine, cu profil în general de agrement şi calire.

Observaţii
- Bazinele pentru ablneatie sau kinetoterapie, fiind instalate în spaţii închise, nu se alimenteazã cu ape minerale care degaja potenţial H2S sau CO2, decât dupã prealabilã degazeificare spre a se evita noxele (îmbolnãviri ale cãilor respiratorii şi bronzul pentru robineatrie).
Reţeaua de scurgere a apelor minerale uzate se executa din conducte de azbociment sau fonta.
Instalaţiile de ventilaţie în încãperile de balneatie cu ape minerale se executa din burlane de tabla galvanizata protejate anticoroziv (atât la interior cat şi exterior) cu pelicule de elastomeri, sau din folii de PVC fasonate la cald şi sudate.
Ventilatoarele se executa de asemenea din materiale rezistente la agenţii corozivi degajati din evaporarea apelor minerale.
Instalaţiile electrice pentru iluminat şi forta din spaţiile de balneatie cu ape minerale se executa etans, cu conductori din cupru, cu corpuri de iluminat fluorescent etanse precum şi toatã aparatura protejata etans şi montata conform normativelor de specialitate, în vigoare.
Racirea apelor hipertermale pentru cura externa se poate face în aparate schimbatoare de caldura executate din inox.
În cazul când nu exista agentul de rãcire (apa rece din reţea sau alta sursa), se va putea utiliza sistemul de rãcire în turnuri cu paleti eventual în bazine libere deschise.
Alimentarea cazilor sau bazinelor de balneatie se va putea face în cazul apelor termale, fie dintr-o situaţie centrala la temperatura de serviciu, fie prin racirea localã, direct la cada sau bazin, prin baterii în amestec (apa hipertermala + apa racita minerala).
Întreţinerea instalaţiilor de alimentare cu apa minerale şi reţeaua de scurgere a apelor uzate, este asigurata prin crearea de tunele tehnice vizitabile, obligatorii cel puţin pentru conductele magistrale.
Finisajele în spaţiile de tratamente balneare prin ape minerale pentru cura externa se executa din materiale care sa reziste la agresivitatea prin coroziune a acestor ape (cloruro-sodice, sulfuroase, carbogazoase).
Tencuielile se vor executa pe baze de mortaruri cu dozaj puternic de ciment, cu adaus de soluţii hidrofobe de tip "apa stop".
Pardoselile din placaje ceramice vitrifiate.
Pereţii subtiri pentru panotaje interioare se vor executa din PVC sau betoane prefabricate protejate cu pelicule hidrofobe-anticorozive.
Tamplaria interioarã (usi, ferestre etc.) din aluminiu eloxat.

b. Cura interna
Cura interna cu ape minerale se efectueazã sub urmãtoarele forme:
- crenoterapia (cura de baut cu ape medicinale);
- aerosolizari - inhalatii.
1.b. Crenoterapia se efectueazã cu ape servite direct la sursa (izvor, sonda, put); la un punct de distribuţie al apelor minerale (transportate în recipienţi şi servite exclusiv numai la ora stabilitã de medic pentru priza respectiva); cu ape imbuteliate şi desfãcute prin reţeaua comercialã.
Crenoterapia efectuatã direct la sursa, comporta existenta unei simple captãri instalata cu un punct de servire sau unei buvete (captare mai reprezentativa din punct de vedere esteto-constructive), iar în cazuri mai deosebite servirea apelor minerale pentru cura de baut se efectueazã în pavilioane prevãzute cu spaţii de servire (eventual punct de distribuţie cu un cadru mediu de specialitate în baza prezentãrii de cãtre bolnav a prescripţiei medicale respective), zone de consum al apei în plimbare uşoarã - terase libere sau acoperite - spaţii dotate cu bãnci şi canapele etc.; de asemenea putându-se prevedea şi un ghiseu pentru vânzare de recipienţi şi ţevi-sugar necesare la ingurgitarea apei cu prize incete.
Atât în cazul buvetelor, cat şi al pavilioanelor, pot fi distribuite, dupã caz, mai multe surse odatã prin robinete de serviciu separate. La fiecare izvor va fi afişatã denumirea izvorului şi compozitia lui chimica.
Din punct de vedere constructiv, captarile-izvor, buvetele şi pavilioanele sunt executate cu materiale rezistente la coroziune ca: betoanele cu dozaj puternic, piatra şi marmura dura, bazaltul, sticla, oteluri inox, alama, bronzul etc.
În funcţie de prescripţiile medicale respective, apele pentru cura pot fi consumate reci (la temperatura iniţialã sursei), sau incalzite în recipienţi, în instalaţii de tip Bain-Marie. Încãlzirea apelor se practica de regula la barurile de servire, unde exista posibilitãţi adecvate pentru amenajarea instalaţiilor de încãlzire menţionate.
Apele pentru cura interna imbuteliate sunt supuse, pentru operaţiunea de imbuteliere, unei tehnologii speciale în conformitate cu normele specifice în vigoare. În cazul consumarii acestor ape pentru necesitaţi de cura (şi pentru masa în cazul apelor carbogazoase), este de reţinut faptul ca timpul de pãstrare a apelor imbuteliate nu trebuie sa depãşeascã 3 luni şi în condiţii de pãstrare în depozit, adecvate (intuneric şi temperaturi scãzute).
2.b. Aerosolizari - inhalatii. Acest mijloc de cura interna cu ape minerale (ape clorurate iodo-bromate, ape sulfuroase) se practica în încãperi special amenajate în cadrul unor baze de tratament.
Procedurile pot fi individuale (necesita lavoar, instalatia propriu-zisa de aerosolizare-pulverizatii, inhalatii, gargarisme) şi scaun pentru pacient), precum şi în comun (necesita încãpere etansa echipata cu instalaţii de ultrasunet pentru producerea şi distribuirea particulelor micronice de apa minerala utilizata pentru inhalatii şi scaune pentru pacienti - 4 max. 10 persoane odatã). Pentru procedurile individuale de aerosolizari este necesar a se instala fie aparate care funcţioneazã fãrã o sursa de aer comprimat centralizata, fie aparate care sunt puse un funcţiune şi alimentate cu aer comprimat furnizat de un electrocompresor, montat în încãpere corespunzãtoare. Pentru calcularea mãrimii compresoarelor, în funcţie de numãrul de posturi pe care le deservesc, se va avea în vedere norma de cca 25 litri de aer/minut pentru un post.

ANEXA 3

NORME TEHNICE
privind principii şi condiţii balneotehnice pentru exploatarea şi utilizarea peloizilor (namolurilor)

I. Generalitati

1. Definitie
Peloizii sunt substanţe care se formeazã în condiţii naturale sub influenta proceselor geologice şi biologice şi care, în stare naturala iniţialã sau dupã prealabilã pregãtire prin amestec cu ape minerale, maxinare, încãlzire, se folosesc în practica medicalã în scopuri terapeutice.

2. Clasificare
Deosebim urmãtoarele categorii de namoluri:
- namoluri terapeutice de lac;
- namoluri de turba;
- namoluri minerale.

II. Exploatare - utilizare
II. 1. Namol terapeutic de lac
Namolul se gãseşte sub forma de depozite pe fundul lacurilor unde s-a format. Aceste depozite se prezintã sub forma de depuneri având grosimi diferite distribuite pe fundul lacurilor în funcţie de curentii de apa.
a) Recoltarea
- exploatarea propriu-zisa se poate efectua manual sau mecanizat cu ajutorul instalaţiilor de tip grefier de pe platforme plutitoare sau pontoane;
- namolul recoltat trebuie depozitat în containere, apoi transportat cu ambarcatiuni speciale pana la mijloacele auto care alimenteazã staţiile de distribuţie spre pavilioanele de tratament.
- mutarea platformelor pe alte locatii de recoltare trebuie facuta numai dupã ce pe baza de sondaje s-a stabilit eficacitatea exploatãrii.
b) Depozitare - inmagazinare
- depozitarea trebuie facuta în rezervoare din beton sau metalice protejate cu pelicule de elastomeri, rasini epoxidice, silicati de sodiu etc. construite îngropat sau la nivelul terenului funcţie de situaţia localã.
- rezervoarele vor fi proiectate cu mai multe compartimente, cu posibilitãţi de vizitare - spalare - întreţinere bine etanse şi izolate termic;
- capacitatea rezervoarelor se stabileşte în funcţie de necesitaţi şi anume: rezervoare pentru depozitare mai îndelungatã în care namolul are deasupra un strat de apa (din lac); rezervoare pentru consum zilnic care de obicei se amplaseaza în zona bucatariei de namol din baza de tratament.
c) Încãlzirea namolului
- încãlzirea namolului pentru impachetari trebuie efectuatã la o temperatura care sa nu altereze substantele organice şi volatile (45 grade - 50 grade C);
- un sistem de încãlzire eficient pentru reactoare cu pereţi dubli având ca agent de încãlzire apa calda sau abur de joasa presiune;
- pentru consumuri mai mici este indicatã încãlzirea electrica;
- de asemenea se poate utiliza şi sistemul de încãlzire Bain-Marie cu apa calda în recipienţi mici (cca 10 litri).
d) Transportul namolului în incinta bazei de tratament (la locurile de efectuare a procedurilor respective) se efectueazã funcţie de capacitatea serviciului de namoloterapie respectiv;
- manual cu recipienţi transportaţi pe carucior - gueridon;
- semimecanizat prin sisteme transportoare electromecanice a recipienţilor, montate în zona de servire a locurilor de tratament cu încãrcarea şi preluarea manualã a recipienţilor;
- mecanizat prin instalaţii de pompare (pompe cu melc).
Namolul astfel transportat este de obicei încãlzit la temperatura uzualã pentru tratament (în cazul alimentarii cazilor pentru bãi cu namol amestecat cu apa minerala aceasta poate fi transportat în stare rece dupã aceleaşi sisteme.)
Pentru onctiuni în aer liber namolul necesar se depoziteaza în rezervoare construite din beton amplasate în incinta solarizarilor şi alimentate cu cantitãţile necesare pentru consumul de una zi (fãrã strat de apa deasupra).
e) Evacuarea namolului din baza de tratament
- la evacuarea namolurilor sapropelice se are în vedere în primul rând eventuala recuperare a unei cantitãţi cat mai importante din namolul utilizat. Aceasta se poate face chiar din baza de tratament prin depozitarea namolului utilizat la impachetari în recipienţi din material plastic transportabil pe carucioare de mana, platforme etc., pana la rezervorul de colectare din care namolul va fi ulterior preluat şi îndepãrtat din baza de tratament;
- namolul rezultat de la bãi (aflat în stare fluida) poate fi (în funcţie de situaţia local), fie evacuat prin conducte într-un rezervor de sedimentare (de unde va putea fi ulterior evacuat) fie prin conducta specialã direct în lacul din care s-a recoltat, în zone stabilite în acest scop.
f) Recuperarea namolului pentru reutilizare în scopuri terapeutice.
În general problema recuperãrii namolului prezintã la ora actuala rezolvari limitate. Totuşi se apreciazã ca în anumite condiţii de depozitare (în bazine speciale sau în locul în care a fost restituit acest namol) se autoepureaza şi se regenereaza în mod corespunzãtor.
g) Materiale şi instalaţii utilizate în serviciile de tratament cu namol sapropelic.
Se ştie ca namolul sapropelic însoţit de un anumit conţinut de apa minerala din lacul de origine, datoritã conţinutului în diferite saruri a acestuia este coroziv pentru materialele cu care vine în contact direct. În consecinta se vor utiliza urmãtoarele materiale rezistente la acţiunea agresiva a namolului, astfel:
- conductele de transport din PVC dur - inox, - ţevi din poliesteri armati cu fibra de sticla (tuburi Ropahs);
- pompe cu melc de comanda specialã;
- paturile de impachetare din material plastic - comanda specialã sau lemn impregnat şi protejat cu pelicula din vopsele de baza de rasini epoxidice;
- cazile de inox, materiale plastice armate cu fibre de sticla şi eventual fonta emailata protejate cu pelicula din rasini epoxidice aplicate periodic prin sprituire;
- armaturile conform indicaţiilor la capitolul "Apele minerale pentru cura externa";
- conductele de evacuare din PVC - azbociment;
- finisajele încãperilor de tratamente vor fi asemãnãtoare cu cele indicate la capitolul ape minerale pentru cura externa;
- mobilierul (care vine în contact cu recipientii şi vasele de namol: mese, tejghele, poliţe etc.) va fi construit cu blaturile protejate prin tabla de inox, plãci de marmura, plãci ceramice etc.;
- containerele de transport manuale sau de mica mecanizare vor fi executate din inox sau PVC.
- recipientii de încãlzire pentru tratament din oţel inox;
- pentru pãstrarea recipienţilor cu namol cald un timp mai îndelungat la locul de lucru se prevãd dulapuri incalzitoare (din inox). Agentul incalzitor fiind curentul electric sau aburi.
h) Modalitãţi de folosinta
Namolurile terapeutice de lac se utilizeazã în terapeuticã dupã cum urmeazã:
- sub forma de onctiuni reci urmate de expunere la soare şi apoi spalare în spaţii amenajate de obicei în solarii, pe terase etc.
- sub forma de impachetari calde prin aplicaţii, generale sau parţiale, bãi calde în cazi cu adaos de apa minerala, cataplasme şi tampoane vaginale;
- sub forma de extracte (partea apoasa) în terapeuticã şi cosmetica.
Pentru procedurile menţionate la punctul "h" sunt necesare urmãtoarele cantitãţi de namol pe procedura:

Barem de utilizare a namolului terapeutic de lac în tratament şi producţia medicamentoasa, în vederea reducerii la strictul necesar a consumului acestuia:



─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 
Nr.  Denumirea lacului    U/M       Cantitãţile de namol utilizate pentru
crt. cu namol terapeutic              procedurile terapeutice cu namol*)
     (judeţul)                    ────────────────────────────────────────────
                                  Baia   Impa-     Impa-     Ungere    Tampoane
                                  cu     chetari   chetari   loncti-   vagi-
                                  namol  complete  parţiale  une       nale
                                  diluat cu namol  cu namol  cu namol  cu namol
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 1. Techirghiol-Constanta    kg    10       20        10        1       0,300
 2. Amara-Ialomita           kg    10       20        10        1       0,300
 3. Sovata Mures             kg     -       20        10        -       0,300
 4. Balta Alba - Buzau       kg    10       20        10        1         -
 5. Lacu Sarat - Brãila      kg    10       20        10        1       0,300
 6. Caineni - Brãila         kg    10       20        10        1         -
 7. Ocna Sibiu - Sibiu       kg     -       -         10        1       0,300
 8. Slanic Prahova - Prahova kg     -       -          -        1         -
 9. Cojocna - Cluj           kg     -       -          -        1         -
10. Turda - Cluj             kg     -       -          -        1         -
11. Ocna Mures - Alba        kg    10      20         10        1       0,300
12. Ocnele Mari - Valcea     kg     -       -         10        1       0,300
13. Bazna - Sibiu            kg     -       -         10        1       0,300
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


-----------
*) la toate lacurile de mai sus se va asigura reintroducerea în lac a namolului dupã utilizare, în vederea regenerarii lui.

II. 2. Namoluri de turba
a) Recoltarea namolurilor de turba este în funcţie de natura zacamantului. Deosebim astfel turba de mlastina şi turbe uscate.
Pentru turbaria de mlastina se utilizeazã agregate de recoltare (graifer cu cupe) aeropurtate sau montate pe pontoane şi vase de tip amfibie. Materialul recoltat este transportat la o baza de inmagazinare pentru sortare - depozitare - pregãtire - distribuţie la baza de tratament.
b) Operaţiunea de sortare urmãreşte alegerea a doua categorii de turba terapeuticã şi anume: turba nedescompusa cu un conţinut mare de masa vegetala care prin operaţiunea de pregãtire devine apta pentru a fi uscata şi balotata în vederea distribuirii în bazele de tratament pentru efectuarea procedurilor de bãi la cada cu infuzii de turba (conţine substanţe eterice) şi turba cu înalt grad de saturare care se distribuie la bazele de tratament sub forma iniţialã de recoltare (masa vegetala descompusa cu aspect de namol) pentru proceduri de impachetari calde şi eventual bãi de dilutie cu ape minerale calde (sulfuroase sau sarate).
c) Depozitarea. Turba uscata se pãstreazã în depozite bine ventilate sub forma de baloturi transportabile iar turba namolara se pãstreazã în bazine-rezervoare din beton acoperite cu un strat de apa minerala pentru împiedicarea alterarii, preluarea namolului turbos din statia de depozitare pentru transport la consumul uzual în baza fãcându-se fie manual fie mecanizat (prin pompe tip de noroi pentru foraje).
d) Pregãtirea pentru proceduri a turbei terapeutice (turba uscata pentru infuzii şi namoloasa pentru impachetari şi bãi la cada) se face în bucatarii de pregãtire existente în bazele de tratament.
Astfel, turba se pãstreazã în rezervoare de mica capacitate pentru consum de zi, de unde se preia portionat pentru încãlzire la temperaturi uzuale a procedurilor respective.
Pentru infuzii turba se opareste cu apa fierbinte în marmite pentru obţinerea de esenta de infuzii care este preluatã în recipienţi şi transportatã în cazile de baie, unde se dilueaza cu apa minerala respectiva.
O alta modalitate pentru efectuarea procedurilor de infuzii este ca turba uscata sa fie umezita parţial, introdusã în saculeti de panza rara şi plasati direct în cada de baie.
Turba namoloasa se incalzeste în recipienţi tip Bain-Marie sau reactoare cu apa calda sau abur (similar cu sisteme de încãlzire a namolului sapropelic).

Nota: se atrage atenţia ca pentru procedurile de bãi generale cu namol turbos în cada, acestea se instaleaza, din punct de vedere gospodãresc-întreţinere numai în cazul când exista posibilitatea montarii de cazi comanda specialã cu scurgere de minimum 2" 1/2. De asemenea, spre a se evita infundarea conductelor de evacuare, cazile vor fi aşezate cu stutul de scurgere într-un recipient colectiv montat în pardoseala în directa legatura directa cu conducta de evacuare de minimum fi 125 mm.

f) Consumurile turbei terapeutice se stabilesc dupã urmãtorul barem:
- turba uscata pentru infuzii. 5 kg pentru o procedura de bãi generale la cada la care se adauga apa minerala necesarã conform capacitãţii cazii;
- turba namoloasa pentru una impachetare 15 kg iar pentru bãi în cada cca 25 kg.
g) Evacuarea turbei utilizate se efectueazã fãrã a se avea în vedere eventuala recuperare a turbei în scopuri terapeutice ci numai pentru alta folosinta (îngrãşãminte agricole).
Turba rezultatã de la tratamentele cu impachetari calde se va colecta pentru evacuare fie într-un rezervor, fie în containere mobile de mica capacitate, ce pot fi încãrcate pe autoplatforme şi transportate la locul de evacuare.
h) Materiale, instalaţii, utilaje
Turba terapeuticã fiind în general asociata pentru tratamente şi cu apa minerala, se va avea în vedere ca materialele, conductele,armaturile şi orice alte utilaje cu care vine în contact direct, sa fie protejate anticoroziv.
Aceleaşi mãsuri de protecţie anticoroziva se va lua şi la construirea spaţiilor în care se desfãşoarã procesul de utilizare a turbei terapeutice (a se consulta indicaţiile balneotehnice de la capitolul namolul sapropelic).

II. 3. Namoluri minerale
Namolurile minerale ce pot fi utilizate în terapeuticã balneara provin din:
- decantarea apelor minerale debitate de sonde în rezervoarele de acumulare;
- depozite argiloase naturale;
- aluviuni argiloase naturale.
Cu excepţia namolurilor provenite din decantarea apelor minerale de sonda celelalte devin utilizabile în scopuri terapeutice dupã o prealabilã pregãtire (malaxare cu ape minerale concentrate cloruro-sodice, sulfuroase).
a) Recoltarea namolurilor minerale se efectueazã de regula manual, dat fiind condiţiile de zacamant care nu permit utilizarea unor mijloace mecanice.
b) Pregãtirea se efectueazã în malaxoare obişnuite sau manual în mici rezervoare deschise, în care masa namoloasa respectiva se amesteca cu apa minerala (rece sau calda) pana când aceasta se transforma într-o pasta moale adecvatã pentru efectuarea procedurii. Încãlzirea la temperatura uzualã (40-45 grade C) se efectueazã ca în cazul namolurilor sapropelice.
c) Depozitarea namolurilor minerale se face în rezervoare construite din beton compartimentate, închise, cu posibilitãţi de vizitare, dotate cu instalaţii pentru alimentarea cu apa minerala ca strat de protecţie impotriva degradãrii prin uscare.

Nota:
În general este contraindicata folosirea namolurilor argiloase reconditionate de la starea uscata.

d) Mod de utilizare. Namolurile minerale se utilizeazã în terapeuticã pentru tratamente balneare prin aplicaţii şi impachetari calde (mai rar sub forma de onctiuni în aer liber).
e) Consumul de namol mineral în scopuri terapeutice (capacitãţi) este conform baremului de circa 15 kg pentru o impachetare generalã.
f) Evacuarea. La evacuarea namolurilor minerale se are în vedere posibilitatea pe care aceste namoluri o oferã pentru reutilizare, ele fiind din punct de vedere al structurii şi compoziţiei fizico-chimice apte spre a fi reintrebuintate dupã recuperare şi repregatire prealabilã conform tehnologiei specifice.
În aceasta situaţie, în cadrul bazelor de tratament se va prevedea rezervoare pentru redepozitarea unde namolul va fi asigurat cu strat de apa minerala de preferinta cloruro-sodica concentrata.
g) Materiale, instalaţii, utilaje

Nota:
Condiţii similare ca la capitolul namoluri de turba.

ANEXA 4

NORME TEHNICE
privind principii şi condiţii balneotehnice pentru exploatarea şi valorificarea gazelor terapeutice - mofetele

I. Generalitati

1. Definitie. Clasificari

Prin mofeta se înţelege emanatia naturala sau artificiala de CO2 (gaz) folositã în scop terapeutic.
Mofetariul reprezintã amenajarea tehnica în care se efectueazã tratamentul cu mofete naturale sau artificiale.
Din punct de vedere al alimentarii cu bioxid de carbon mofetele pot fi:
a) mofete alimentate direct din emergenta;
b) mofete alimentate de la distanta prin captãri (sursa de gaze uscate sau din degazeificarea apelor carbogazoase) prin intermediul unor rezervoare de inmagazinare şi distribuţie;
c) mofete alimentate cu bioxid de carbon industrial îmbuteliat.

II. Exploatare - utilizare

a) Captarea
Gazele CO2 se capteaza dupã o tehnologie specifica care permite colectarea emanatiilor naturale sau din sonde forate, inmagazinarea acestora într-un recipient tampon şi distribuţia prin cadere libera sau pompare la consumator.
În cazul degazeificarii apelor minerale, bioxidul de carbon de asemenea se inmagazineaza în recipienţi de unde poate fi condus şi folosit direct în reţeaua consumatorului terapeutic sau într-o instalatie de imbuteliere la presiune în vederea utilizãrii în scopuri industriale sau terapeutice.

Nota:
Se considera gaz CO2 cu calitate terapeuticã numai în cazul când CO2 se afla în proporţie de peste 98% (restul pot fi diferite gaze în principal gaz metan). În cazul când prezenta gazului metan este mai mare se procedeazã la instalarea unui separator de gaz.

b) Inmagazinare-distribuţie
În general pentru mofetele amenajate în bazele de tratament din staţiuni se utilizeazã CO2 colectat direct din emergenta şi în acest caz instalarea mofetei nu pune probleme deosebite în legatura cu procesul de alimentare, nemaifiind vorba de o inmagazinare prealabilã. În cazul când mofeta se amenajeaza la distanta de captarea CO2 este necesar construirea unui recipient-rezervor în care bioxidul de carbon poate fi inmagazinat fãrã sau cu presiune în funcţie de debitul sursei şi capacitatea mofetei proiectate. În ambele cazuri consumul de CO2 se deduce din volumul spaţiului de balneatie la care se adauga o rezerva pentru acoperirea pierderilor periodice cauzate de miscarea aerului şi deplasarea persoanelor la ieşirea din baie în zona terapeuticã propriu-zisa (cca 25-30% din volumul de gaz necesar per persoana şi procedura).
Instalaţiile de distribuţie a CO2 în mofeta includ:
- canale şi conducte pentru alimentarea şi golirea spaţiilor de balneatie, confectionate din mase plastice, tabla protejata cu vopsele anticorozive, azbociment etc.;
- armãturi metalice;
- agregate pentru vehicularea gazelor (în cazul inmagazinarii şi distribuţiei sub presiune).
În cazul folosirii CO2 inmagazinat în butelii sub presiune ridicatã este necesar sa se prevadã dispozitive de încãlzire a reductorului de presiune şi a duzelor de distribuţie pentru a se evita inghetarea acestora.

c) Evacuarea gazelor CO2 din mofeta se efectueazã prin preaplin în mod continuu în funcţie de procesul propriu-zis de tratament sau pentru golirea periodicã a spaţiilor de balneatie pentru intervenţii tehnice sau curãţire-igienizare.
Se va avea în vedere ca gurile de evacuare de la preaplin sa nu fie practicate la exterior în direcţia vanturilor dominante.
În cazul golirii totale a spaţiilor de balneatie, aceasta se va face prin sifonul de pardoseala care are funcţie şi de evacuare a apei şi a gazului CO2.

d) Construirea-amenajarea şi dotarea mofetelor.
Mofetele instalate direct pe sursa (umede sau uscate - dupã caz) se construiesc cu structuri obişnuite - beton, piatra, caramida, lemn - de forma în general circulara prevãzute cu gradeno interioare pentru diferite înãlţimi.
Mofeta va fi prevãzutã cu sistem de avertizare a nivelului gazului CO2 în locurile de balneatie, cu automatizare sau prin observaţii şi manevre directe.
Mofetele instalate cu posibilitãţi de alimentare, de la distanta vor fi proiectate cu locuri de balneatie fie pentru mai multe persoane deodatã fie individual. În acest caz este necesar existenta unui dispecerat care organizeazã şi supravegheazã atât seriile de balneatie ale bolnavilor cat şi instalaţiile de alimentare, avertizare, evacuare etc.
Structura constructivã şi componenta în plan a acestor mofete este specifica factorului terapeutic respectiv (CO2), o asemenea mofeta putând fi amenajatã izolat ca un pavilion de sine statator sau inclusã într-o baza de tratament complexa.
Capacitatea unei mofete este de maximum 30-50 persoane deodatã cunoscând ca durata unei proceduri este de cca 25-30 minute şi nu este în general urmatã de o alta procedura asociata obligatorie.
Baia mofetica se face imbracat uşor cu efecte confectionate din tesaturi mai rare din bumbac sau lana, pentru a permite contactul cat mai complet cu gazele mofetariene.
Ventilarea spaţiilor de balneatie se face combinat şi anume: prin suprafeţe deschise prevãzute cu jaluzele reglabile şi prin guri de absorbţie cu prizele de aer la nivelul pardoselii - respectiv nivelul gazului CO2 din mofeta. Pentru favorizarea ventilatiei naturale se va evita crearea de paturi de vegetaţie deasa în jurul mofetei.
Iluminarea se face cu corpi de iluminat fluorescente etanse cu actionare de la punctul de dispecerat al mofetei.
Încãlzirea spaţiilor de balneatie în incinta mofetei, se face prin radianti electrici, în rest încãlzirea centrala obişnuitã. În caz de încãlzire prin sobe, focarele vor fi manipulate din exterior cu posibilitate de priza de aer.


ANEXA 5

NORME TEHNICE
pentru aplicarea climatoterapiei în R.S. ROMÂNIA

CAP. 1
Generalitati

Definitie: Climatoterapia este un mijloc terapeutic care foloseşte acţiunea biologica a factorilor climatici cu scopul reconfortarii şi intaririi capacitãţii de munca şi a sãnãtãţii.
Factorii climatici cu acţiune terapeuticã: temperatura şi umiditatea aerului, presiunea atmosferica, curentii de aer, radiatia solara, aerosolii naturali, aeroionizarea, temperatura suprafeţelor de apa şi a solului.
Factori ambianti auxiliari: peisajele geografice, oglinzile de apa, relieful.

Nota: Factorii climatici acţioneazã în complex asupra organismului expus direct acţiunii acestora. Pentru obţinerea unui efect terapeutic maxim este necesar ca procedurile climatoterapice: aeroterapia, baia de aer, baia de soare (helioterapia), cura de teren sa se aplice dozat, progresiv, conform indicaţiilor medicului balneolog.
Climatoterapia se recomanda adulţilor şi copiilor.
Amenajãrile pentru aplicarea climatoterapiei diferã potrivit cu particularitãţile climatice în care se încadreazã staţiunile balneo-climatice, climatice şi balneare. Amenajãrile şi instalaţiile necesare vor avea în vedere obţinerea unor efecte terapeutice caracteristice zonelor bioclimatice din R.S.R.
- efect tonico-stimulent în regim bioclimatic de munte;
- efect tonico-sedativ în regiuni bioclimatice de dealuri;
- efect stimulent în regiuni bioclimatice de stepa şi litoral maritim.

CAP. 2
Amenajãri şi instalaţii pentru valorificarea potenţialului terapeutic al bioclimei R.S.R.

A. Normativ pentru amplasarea, amenajarea şi instalaţii pentru aplicarea procedurilor climatice în zona bioclimatica de munte.

În condiţii bioclimatice de munte (între altitudinea 700 - 2000 m) climaterapia se aplica în tot cursul anului prin aeroterapie, bãi de aer şi de soare, cura de teren.
Pentru obţinerea efectului terapeutic maxim şi valorificarea potenţialului bioclimatic local este necesar ca locurile pentru aplicarea procedurilor sa fie astfel amplasate şi amenajate încât sa se menţinã starea de confort termic al persoanelor expuse la aer şi soare, indiferent de condiţiile sezoniere şi de vreme.
Pentru aplicare aerohelioterapiei vor fi folosite:
a) terase situate în incinta construcţiei sanatoriale;
b) aerosolarii situate pe teritoriul localitãţii.

1. Normativ pentru amenajarea teraselor
- amplasarea la parterul, etajul I sau cel mult etajul II al construcţiei sanatoriale;
- orientarea cãtre S, SE; poziţie peisagistica adecvatã;
- suprafata corespunzãtoare pentru expunerea la aer şi soare a cel mult 20-25 persoane (4 mp suprafata pentru o persoana);
- 1-3 pereţi externi cu o înãlţime de 1 m, din material beton, caramida etc., balustrada de lemn, completate în partea superioarã de pereţi glisanti (ferestre glisante), acoperite de sticla translucida;
- acoperis de sticla în 1/2 externa, rabatabil şi din material opac (lemn, PVC etc.) în partea interioarã, rabatabil dupã caz;
- podeaua va fi acoperitã cu dusumea din material lemnos sau PVC;
- pereţii interiori vor prezenta locuri pentru montarea elementilor de calorifer şi 1-3 prize pentru alimentare cu curent electric.
Instalaţiile auxiliare vor prevedea sisteme de încãlzire (electrica, calorifere) şi iluminare electrica. Numãrul surselor şi capacitatea termica va fi calculatã pentru menţinerea unei temperaturi a aerului între 17.21 grade C;
- pe peretele interior va fi prevãzut un loc situat la înãlţimea de 1,5 m pentru amplasarea aparaturii meteorologice;
- încãperi anexe: grup sanitar, garderoba, debara;
- dotare cu: paturi, sezlonguri, saltele, cearceafuri, pleduri, perne, saci imblaniti, captusiti, umbrele de masa, mese, scaune;
- dotare cu aparatura (potrivit normelor existente pentru dotarea cabinetelor medicale) şi meteorologice pentru dozarea procedurii climatice: termometru de perete (gradat între 20-25 grade C), higrometru, anemometru, psihrometru.

2. Normativ pentru amenajarea aerosolariilor
- vor fi amplasate pe teritoriul localitãţii în condiţii ambiante, bine insorite în tot cursul anului, cu aspect esteto-peisagistic corespunzãtor, protejate de curenţi de aer intens, în vecinãtatea unor microzone acoperite cu arbori, arbuşti etc., în afarã unor surse de poluare a aerului prin produşi de combustie, menajere, termice etc.;
- suprafata corespunzãtoare pentru expunerea la aer şi soare a 20-25 persoane (4 mp pentru o persoana);
- pereţi delimitatori din material lemnos sau PVC cu o înãlţime de 2 m, prevãzuţi cu poarta de acces;
- acoperis (dupã caz) rabatabil din sticla sau copertina din panza;
- dotare: vezi punctul precedent (amenajarea teraselor);
- instalaţii auxiliare: pentru iluminare electrica (dupã caz);
- încãperi auxiliare: grup sanitar, garderoba, situate în vecinãtatea aerosolariului.

3. Normativ pentru amenajarea drumurilor pentru cura de teren
Drumurile pentru aplicarea curei de teren vor fi amplasate potrivit cu condiţiile de relief (de insorire şi inclinare a pantelor), vegetaţie şi natura solului. Vor fi alese condiţii peisagistice adecvate, în afarã surselor de poluare şi condiţii meteorologice corespunzãtoare (umezeala aerului moderata, lipsa curentilor de aer puternici, strat de zapada mic).
Vor fi evitate locurile unde se formeazã gheaţa şi polei.
Amenajarea drumurilor: pe teritoriul localitãţii sau în imediata vecinãtate; inclinarea maxima a pantelor 15-20 grade; distanta între 100 - 2000 m., cu marcaje ale distantei la 50-100 m; lãţimea drumului 0,75 - 2 - 3 m, dupã caz.
Suprafata solului; asfaltat, pietre de prund, nisip, pãmânt, iarba. Drumul va fi delimitat de arbuşti plantati, arbori, liziere de padure.
Pe distanţe de 50-100 m (dupã profilul de boala indicat, varsta persoanelor, conformatia terenului) vor fi amplasate bãnci din material lemnos (pentru 3-4 persoane), prevãzute cu umbrare în forma de grilaj sau copertina, mese.

B. Normativ pentru amplasãri-amenajãri, instalaţii pentru aplicarea climatoterapiei în zona bioclimatica de dealuri

Condiţiile bioclimatice de dealuri sunt moderate, puţin solicitante în tot cursul anului. Reprezintã un cadru ambiant indicat pentru a fi aplicat prin proceduri climatoterapice tot timpul anului atât pentru odihna cat şi în completarea balneoclimato-terapiei. Se recomanda aplicarea aerohelioterapiei şi a curei de teren pe terase, aerosolarii şi drumuri special amenajate.
a. Normativ pentru amenajarea teraselor (vezi pct. A.1.).
b. Normativ pentru amenajarea aerosolariilor (vezi pct. A.2.), cu specificaţiile urmãtoare:
În condiţii bioclimatice de deal aerosolariile pot fi amplasate pe malul unor ape curgãtoare pe o plaja naturala sau artificial amenajatã prin lucrãri de curãţire şi nivelare.
În acest caz vor fi prevãzute cu încãperi anexe (vezi pct. A.1), dotãrile se vor limita la sezlonguri, scaune, mese, umbrele şi aparatura meteorologica.
Este indicat ca 1/2 din plaja sa fie amenajatã pe un podium din material lemnos la înãlţimea de 0,30 - 0,50 m de la sol şi prevãzutã cu acoperis tip grilaj din material lemnos.
Nu este cazul unor instalaţii de încãlzire, iluminare, fiind suficienta o sursa de alimentare cu curent electric în încãperile anexe potrivit normelor.
Dupã caz se pot amenaja aerosolarii în jurul unor piscine. În acest caz suprafata va fi delimitata cu pereţi şi prevãzutã cu celelalte dotãri şi amenajãri de la punctul A.2.
c. Normativ pentru amenajarea drumurilor pentru cura de teren (vezi A.3.)

C. Normativ pentru amplasare, amenajare, instalaţii pentru aplicarea climatoterapiei în zona bioclimatica de stepa

Condiţiile bioclimatice de stepa din R.S.R., permit aplicarea climatoterapiei în 2 regiuni diferite:
1. În sezonul rece (octombrie - mai) prin aeroterapie şi cura de teren.
2. În sezonul cald (iunie - septembrie) prin bãi de aer, bãi de soare, la care se pot adauga imersii în apa (lac, piscina), onctiuni cu namol rece.
1. Pentru aplicarea aeroterapiei în sezonul rece este recomandat normativul prezentat la pct. A.1. şi A.3.
2. Pentru aplicarea bailor de aer, soare şi celelalte proceduri în sezonul cald sunt necesare amplasãri, amenajãri şi instalaţii specifice.
a. Normativ pentru amenajarea aerosolariilor
Vor fi amplasate pe malul lacurilor, apelor curgãtoare. Potrivit cu condiţiile microclimatice locale pot fi amplasate şi în interiorul unor parcuri, în jurul unor piscine. În acest ultim caz se va tine seama de indicaţiile de la punctul B.b cu specificaţia:
- apa din piscine poate sa provinã din lac, sa fie incalzita, dupã caz;
- solul aerosolariului va fi acoperit cu nisip fin granulat de culoare deschisã şi cu o grosime de aproximativ 0,20-0,30 cm;
- aerosolariul va fi prevãzut cu grup sanitar şi duşuri cu apa curenta incalzita;
- aerosolariul va fi amplasat într-un parc sau va fi invecinat cu o liziera de arbori, arbuşti etc. Calea de acces la aerosolariu va fi delimitata cu arbori, umbrare şi bãnci la 50-100 m distanta una de alta.
Normativ pentru aerosolarii amplasate pe malul lacurilor (apelor curgãtoare)
- diferentierea a 4 suprafeţe bine delimitate pentru expunerea femeilor, bãrbaţilor, copiilor şi mamelor cu copii mici;
- fiecare dintre aceste suprafeţe vor fi prevãzute cu:
- acces direct la malul lacului, apei, scara de lemn, pentru acces în apa, fundul lacului curatat, netezit, oblic de la 0,10-1,5 m adancime;
- 3 pereţi delimitatori din material lemnos, cu spaţiu deschis inferior de 0,20-0,30 cm distanta de la sol;
- suprafata corespunzãtoare expunerii la soare a 50-50 persoane (4 mp pentru o persoana);
- strat de nisip fin granulat de culoare deschisã, cu o grosime de 0,50 m;
- dotãri: bãnci din lemn amplasate pe laturile aerosolariului, cazi pentru depozitarea namolului, sezlonguri, umbrele.
Într-o parte a aerosolariului se va prevedea un podium de lemn amplasat la 0,20-0,30 cm de la suprafata solului, cu o adancime de 5-6 m., acoperit cu un acoperis de lemn (1/2 din grilaj) sau copertina din panza. Acest "umbrar" este indicat sa fie conţinut cu încãperile anexe: cabinet medical, grup sanitar, garderoba şi o încãpere pentru odihna (suprafata 4 mp pentru o persoana), prevãzutã cu paturi şi inventar moale - saltele, cearceafuri, perne.
Instalaţii sanitare: pe plaja - duşuri cu apa incalzita, instalaţii de canalizare şi scurgere iar în încãperile anexe: prize pentru alimentare cu curent electric, apa potabilã.
Se recomanda ca aerosolariile situate în aceste condiţii bioclimatice sa fie prevãzute cu:
- aparatura meteorologica (vezi pct. A.1.);
- instalatie pentru difuzarea indicaţiilor de expunere la aer şi soare (megafon, radio, panouri etc.);
- sa se delimiteze cu o microzona mai umbrita în mod natural (arbuşti, liziere de arbori) cu acces direct de pe plaja;
- drumul de acces între sanatoriu şi aerosolarii va fi delimitat de vegetaţie, arbuşti, arbori sub forma de liziere. Vor fi prevãzute cu bãnci şi umbrare la distanta de 50-100 m.
b. Normativ pentru amenajarea drumurilor pentru cura de teren
Se va tine seama de indicaţiile de la punctul A.3 cu menţiunea ca drumurile trebuie sa fie amplasate în microzone delimitate cu arbori, arbuşti, în condiţii microclimatice insorite, alternand cu altele umbrite şi bine protejate de curenţi de aer, prevãzute cu bãnci, la 50-100 m distanta, acoperite de umbrare de lemn cu grilaj, copertine.

D. Normativ pentru amplasare, amenajare, instalaţii pentru climatoterapie pe litoralul maritim

Climatoterapia specifica în 2 regimuri, asemãnãtoare pentru bioclimatul de stepa (punct C) cu urmãtoarele specificaţii:
1. În sezonul rece se recomanda amplasarea, amenajarea şi instalaţii tip terasa dupã normativul de la punctul A.1 cu indicaţia ca terasa sa fie orientata spre malul marii (S, SE, E).
2. În sezonul cald se recomanda amplasarile, amenajãrile şi instalaţiile de la punctul C.2, cu urmãtoarele specificaţii pentru plajele marine:
a) Normativ pentru amplasarea, amenajarea şi instalaţii pentru plajele marine:
- amplasare pe plaje cu o adancime de cel puţin 10 m, cu maluri de adancime mica progresiva de la 0,10 - 1,5 m, cu fundul apei curatat, netezit, acoperit de pietre de prund şi nisip fin;
- se recomanda amplasarea plajei în microzone cu valuri mici (cu malul delimitat de diguri dacã este cazul);
- plajele vor fi separate (delimitate prin garduri) pentru copii şi adulti;
- suprafata plajei va fi acoperitã de nisip fin granulat, de culoare deschisã, cu o grosime de 0,50 cm.
Laturile plajei vor fi delimitate prin garduri vii din arbuşti, arbori.
Dotarea plajelor: cu sezlonguri, scaune, mese şi paravane mobile, umbrele.
Pe o latura a plajei va fi amplasata o clãdire, tip cabana în care va funcţiona un cabinet medical dotat cu aparatura medicalã şi inventar moale pentru acordarea primului ajutor medical (inec, insolatie, arsuri solare etc.) precum şi cu aparatura meteorologica (vezi punctul A.1)
- o camera de odihna (vezi pct. C.a.);
- garderoba, grup sanitar, duşuri cu apa calda cu capacitate corespunzãtoare numãrului de persoane expuse pe plaja;
- un podium cu acoperis tip grilaj (vezi pct. c.a.);
- instalaţii electrice de canalizare (prize curent electric în încãperile anexe);
- instalaţiile radio, telefon, megafon în condiţiile bioclimatice ale litoralului romanesc aL Marii Negre, în sezonul de vara aerohelioterapia se poate aplica pe malul marii în aerosolarii bine delimitate situate în vecinãtatea malului marii.
b. Normativ pentru aerosolarii artificiale, organizate, amplasate pe malul marii:
- vor fi amplasate în vecinãtatea malului marii şi a plajelor în condiţii microclimatice insorite, ferite de curenţi puternici de aer;
- dupã caz, vor fi îngrãdite cu pereţi de lemn (vezi pct. A. 2 şi C.b) şi separate pentru femei, bãrbaţi, copii. Pereţii nu vor fi construiti din beton, piatra. Vor fi prevãzuţi obligatoriu cu spaţii inferioare deschise pentru aerisire.
- Aerosolariile neîngrãdite pot fi amenajate în vecinãtatea sanatoriilor şi a malului marii, în vecinãtatea parcurilor sanatoriului etc.
- Se recomanda ca aerosolariile organizate artificial, pe lângã indicaţiile de mai sus, sa fie prevãzute cu piscine cu apa de mare (dupã caz potabilã) incalzita.
Pentru normativul piscinelor vezi indicaţii balneotehnice.
c. Normativ pentru aplicarea curei de teren pe litoralul maritim.
Vor fi respectate indicaţiile de la normativele prezentate la celelalte zone bioclimatice cu urmãtoarele specificaţii:
- drumurile pentru cura de teren vor fi amplasate îndeosebi pe malul marii, pe faleze, pe malul lacurilor, în parcuri. Vor fi amplasate bãnci pe marginea drumurilor, mai multe în microzonele de pe faleze. Acestea vor fi prevãzute cu umbrare şi, dupã caz, paravane mobile (dimensiuni 1/1,5 m) impotriva vantului.

ANEXA 6

NORME TEHNICE
cu privire la sistematizarea şi organizarea staţiunilor balneare şi climatice

Prezentele criterii şi principii generale privind sistematizarea şi organizarea staţiunilor balneare şi climatice se referã la principalele elemente de care trebuie sa se ţinã seama în organizarea şi dezvoltarea acestora, ca o consecinta a specificului lor.

I. Zonele functionale ale unei staţiuni

Din punct de vedere al sistematizãrii şi componentei, staţiunile balneare şi climaterice includ zone functionale cu caracter diferenţiat, astfel: cazarea sanatoriala; de odihna; pentru turismul de tranzit şi scurt sejur; zona de locuit pentru populaţia permanenta (din care se recruteaza cea mai mare parte a personalului din staţiune); zona pentru case de odihna proprietate personalã; zona dotãrilor cu caracater politico-administrativ; zona activitãţilor social-culturale; prestãrile publice; zona dotãrilor de industrie localã, gospodareasca şi depozite; teritoriu pentru dotãri şi amenajãri sportive; zona dotãrilor de tratament.
Zonificarea unei staţiuni nu trebuie inteleasa ca o stricta şi totalã separare între zone diferite, putând exista şi anumite interferente de funcţiuni ce pot genera în ample cazuri suprapuneri parţiale de zone functionale (cu excepţia celor care produc noxe şi perturbari în zonele de baza).
1. Zona de cazare sanatoriala
Cazarea sanatoriala se face în pavilioane complexe (cazare-masa-tratament) sau în unitãţi mici-vile. În acest ultim caz, zona de amplasare a vilelor va fi cat mai în apropierea bazelor de tratament, de sursele terapeutice şi baza de alimentaţie publica.
Se va evita amplasarea clãdirilor de cazare la drumurile de tranzit, sau de-a lungul celor interioare cu trafic intern.
Zona va fi masiv plantata, urmãrindu-se crearea de parcuri-grãdini, cu eventuale trasee organizate pentru cura de teren (cu precãdere pentru staţiunile cu profil de baza cardiovasculare, respirator, nevroze).
Capacitatea unui pavilion de cazare sanatoriala - în soluţiile monobloc, în care se grupeazã cu tratamentul şi masa - va fi de 300-500 paturi.
Indicele de densitate în zona de cazare sanatoriala se va încadra între limitele de 80-150 de locuri de cazare/ha (în funcţie de profil şi gradul de confort).
2. Zona de cazare pentru odihna
Organizarea zonei de cazare pentru odihna se face în funcţie de durata pentru care trebuie asigurata cazarea - de la câteva zile, la câteva sãptãmâni - în hoteluri, vile, casute.
Alimentaţia se face în unitãţi proprii centralizate (restaurante, cantine, bufete, cofetarii, braserii etc).
În zona se pot amplasa şi dotãri social-culturale, sportive, unele unitãţi comerciale şi prestaţii publice.
Drumurile de tranzit, sau cele de trafic intens din staţiune vor fi situate pe cat posibil la limita zonei de odihna.
Zona va fi intens plantata.
Indicele de densitate se va încadra în limitele 100-150 locuri de cazare/ha.
3. Zonele pentru dotãri politico-administrative, social-culturale, comerciale, prestãri publice
Aceasta zona va fi astfel amplasata încât sa corespundã cu centrul statiunii şi sa polarizeze interesul vizitatorilor.
Dotãrile aferente se vor determina în funcţie de importanta şi capacitatea statiunii. Acestea vor fi:
- sedii ale organizaţiilor politico-obşteşti;
- birourile de repartizarea vizitatorilor la cazare;
- militia;
- sala polivalenta cu baza materialã adecvatã (cinema, reprezentaţii, conferinţe, club, biblioteci, expoziţii etc.);
- punct de farmacie-drogherie;
- alimentaţia publica (restaurant, bar, cofetarie, braserie, eventual organizate pe lângã piscine de agrement etc);
- unitãţi comerciale (alimentare, nealimentare, artizanat, piata alimentara tradiţionala etc.);
- servicii P.T.T.R., C.E.C.;
- agenţie de voiaj;
- statie auto-taxiuri.
4. Zona de tratament balneo-climatic
Mãrimea acestei zone va fi determinata de specificul, capacitatea şi rezervele de factori naturali curativi (izvoare naturale, sonde de apa minerala forate, lacuri terapeutice, apa marii, plajele, gazele mofetariene, climatul şi microclimatul, cadrul natural peisagistic), precum şi de profil medical al statiunii.
Principalele amenajãri cu caracter medical situate în aceasta zona sunt:
- bazele de tratament;
- sursele de factori naturali curativi;
- policlinica;
- unitãţile medicale cu paturi (sanatoriu, spital).
Baza de tratament este o unitate complexa în care se utilizeazã în scopuri terapeutice diferiţi factori curativi naturali, (ape minerale, namoluri terapeutice, gaze terapeutice etc.) la care se asociaza proceduri cu agenţi fizici (hidrotermoterapie-electroterapie-cultura fizica medicalã - terapia cãilor respiratorii, aerosolarii, strandurile terapeutice etc.).
În situaţii când factorii naturali curativi nu prezintã condiţii de a fi transportaţi la distanta pentru utilizare în bazele de tratament, atunci acestea se vor putea amplasa cat mai aproape de sursele respective, luându-se mãsuri corespunzãtoare pentru protecţia hidrologica şi sanitarã a factorilor respectivi.
Bazele de tratament pot fi proiectate şi independent de bazele de cazare, existând în acest caz o serie de avantaje în exploatare, prin concentrarea aparaturii şi a personalului de specialitate. Ele vor fi amplasate la distanţe convenabile de baza de cazare şi cu legãturi adapostite, eventual incalzite.
Capacitatea de servire a bazelor de tratament nu va depãşi 1000 bolnavi zilnic (în doua ture) considerându-se în medie 3 proceduri pentru un bolnav pe zi.
Zona bazelor de tratament va fi judicios plantata şi va fi amplasata în centrul de greutate al statiunii.
5. Zona de locuit pentru populaţia permanenta
Aceasta zona se amplaseaza în cadrul perimetrului statiunii.
În zona respectiva se amplaseaza dotãrile şcolare şi cele comerciale de imediata necesitate; în rest celelalte dotãri vor fi asigurate în zona de dotãri diversificate a statiunii.
6. Zona gospodareasca de industrie localã şi depozite
Dotãrile acestei zone se vor amplasa grupat în afarã perimetrului statiunii, izolat de restul zonelor competente prin suprafeţe plantate, la distanta de 500-800 m de zonele de cazare şi tratament, dar cu legãturi uşoare la arterele de penetratie în staţiune, întrucât aceasta zona reprezintã locul de munca pentru o buna parte din populaţia permanenta a statiunii.
Aceste dotãri sunt: salubritatea publica, unitãţi de întreţinere-reparaţii construcţii, ateliere pentru întreţinerea şi repararea echipamentului şi al mijloacelor de autovehicule, fabrica de pâine, sifoane, sere de flori, centrala termica, spãlãtoria, crematoriu de gunoi, depozite de materiale, combustibili, lubrefianti, unitãţi de imbuteliere a apelor minerale, sau industriale extractelor terapeutice (gaze, saruri).
7. Zona dotãrilor sportive
Dotãrile sportive au o deosebita importanta în cadrul activitãţilor din staţiuni şi se prevãd unele dotãri a fi amplasate în zonele de cazare-tratament, sau chiar în zona centrala.
Pentru dotãrile de mai mare amplasare (şi pentru populaţia permanenta) acestea vor fi amplasate mai distantat de zonele amintite (stadioane, pirtii de ski, sanius, patinoar, terenuri pentru echitatie etc.). Pentru staţiunile susceptibile de marimi periodic loturi sportive şi vizitatori pentru diferite repetitii, antrenamente etc., amenajãrile necesare vor forma obiectul elaborãrii unor teme separate, puse de acord cu celelalte organe centrale.
8. Zona de cazare pentru turismul de tranzit şi scurt sejur
În principal, o astfel de zona este generata de valoarea şi amploarea cadrului natural al statiunii, cat şi a teritoriului.
De asemenea sunt determinate şi prezenta în zona a unor monumente naturale, de arta, arhitectura, vase arheologice etc, precum şi cãile de acces existente şi accesibile şi circulaţia de tranzit.
Amplasarea zonelor de cazare turistica se va face fie rãspândite pe teritoriul statiunii, fie se poate crea o zona independenta. În ambele cazuri, amplasarea şi prezenta acestor zone nu vor afecta activitãţile de baza din cadrul statiunii.
Principalele dotãri turistice sunt:
- hotelurile, dotate şi cu unele amenajãri de agrement;
- motelurile, amplasate cu precãdere la marginea sau în afarã statiunii, în directa legatura cu arterele principale de circulaţie;
- campingurile, amplasate pe terenuri speciale, plantate, cu casute prefabricate şi partajari de teren pentru montarea de corturi, rulote etc, inclusiv dotãri igienico-sanitare corespunzãtoare.
În zona se mai pot amplasa diferite dotãri sportive, piscine, debarcadere etc.
Zona de cazare turistica va fi echipata corespunzãtor din punct de vedere tehnico-edilitar (apa potabilã, canalizare, electrica, telefon, puncte de alimentaţie publica, artizanat, staţii de lubrefianti şi ateliere depanari auto etc.

II. Reţeaua de cai de circulaţie şi organizarea transporturilor

Drumurile care leagã staţiunea de reţeaua rutiera a tarii genereazã circulatii de:
- tranzit;
- penetratie.
Se recomanda ca traficul de tranzit sa ocoleasca staţiunea spre a se evita interferari şi stingheriri reciproce. În cazul când aceasta nu este posibil se vor evita traversarile functionale ale arterei de tranzit, prin amplasarea diferitelor dotãri numai pe o parte a arterei, sau se vor realiza treceri denivelate.
În ceea ce priveşte traficul de penetratie, aceste asigurãri în principal deservirea statiunii şi accesul vizitatorilor. Se recomanda ca acest tip de trafic sa fie creat periferic zonelor de cazare-tratament.
Cu privire la circulaţia localã interioarã, acestea trebuie astfel organizatã încât sa se asigure accese carosabile pentru fiecare clãdire în conformitate cu normativele P.C.I. şi care sa permitã şi transportul cu carucioare a bolnavilor şi a bagajelor.
Parcarea vehiculelor se va face de asemenea în afarã zonelor de cazare-tratament.
Transportul interior în comun se va organiza pe baza unui plan de trafic. Traseele respective vor evita traversarea zonelor de cazare-tratament, iar staţiile se vor situa la distanţe maximum 300-400 m de obiectivele deservite.
Traficul feroviar va fi astfel organizat încât sa nu afecteze liniştea, odihna şi confortul vizitatorilor. În cazul când staţiile se vor afla la distanţe mai mari de staţiune, se va organiza transportul local auto pentru vizitatorii curanti sau turişti.
Transportul aerian se va organiza cu precãdere pentru deservirea marilor staţiuni, în principal a celor de larga solicitare internationala, prin aeroporturi şi heliporturi cat mai judicios amplasate.
Transporturile în interes turistic pentru vizitarea obiectivelor specifice acestei activitãţi, vor fi asigurate prin Oficiile de Turism, cu vehicule pentru transportul în comun sau cu autotaxiuri de mica capacitate. Activitãţile organizatorice respective vor fi instalate cat mai distantat de zona de cazare-tratament.

III. Spaţiile verzi

Organizarea spaţiilor verzi se efectueazã pentru:
- asigurarea în zona statiunii a unui cadru optim din punct de vedere esteto-peisagistic şi curativ;
- în scopul protejãrii factorilor naturali (zacamintele de ape minerale din subsol, oglinzile de apa, microclimatul).
Spaţiile verzi pot fi pentru:
- tratament şi odihna (spaţii verzi cu specific, organizate în zona cazare-tratament);
- agrement (parcuri publice).
Spaţiile verzi vor acoperi cca. 2/3 din suprafata teritoriului cuprins în perimetrul statiunii, fiind dimensionat dupã norma de 50 mp - 150 mp de vizitator şi locuitor permanent.

IV. Echiparea tehnico-edilitara

Staţiunile balneare şi climaterice trebuie sa fie asigurate, la nivelul importantei şi a gradului de confort de:
- alimentare cu apa potabilã (cca. 350-700 l/an);
- canalizare pentru apele reziduale;
- energie calorica;
- energie electrica;
- telecomunicaţii.
Se impun urmãtoarele condiţii:
Se interzice deversarea apelor reziduale în lacuri terapeutice, chiar dacã sunt decantate şi tratate septic.
Deversarea apelor reziduale minerale şi a namolurilor terapeutice utilizate se va face în conformitate cu indicaţiile speciale date de Ministerul Sãnãtãţii de la caz la caz, fie la emisarul general al canalizarii publice dupã eventuala prealabilã neutralizare, fie în locuri anume organizate pentru restituire-recuperare.
Centralele termice furnizoare de energie calorica necesarã pentru încãlzit şi pentru pregãtirea apei calde (potabile şi minerale) se va amplasa conform normelor în vigoare, la distanţe optime de centrul de greutate al statiunii în zone care sa evite influenta vanturilor dominante ce ar putea antrena spre staţiune emanatiile de gaze şi fum.
Reţelele electrice de inalta şi joasa tensiune se vor amplasa de preferinta subteran. Ele pot fi aeriene în cazuri speciale de relief şi spaţii plantate, precum şi în staţiunile de interes local.
Reţeaua de instalaţii de telecomunicaţii şi radioficare va fi de preferinta instalata subteran, îndeosebi în zonele centrale ale statiunii şi de cazare-tratament.

V. Protecţia staţiunilor

Protecţia staţiunilor impune stabilirea şi instituirea de perimetre de protecţie:
- regionala;
- hidrogeologica;
- sanitarã.
Mãsurile de protecţie fac obiectul unor norme speciale şi se referã la:
- sursele de factori naturali terapeutici;
- pânzele freatice, cursurile şi oglinzile de apa, marea;
- zonele riverane ale bazinelor de apa;
- bazinul aerian al statiunii;
- solul şi subsolul statiunii;
- spaţiile verzi din cadrul staţiunilor şi teritoriul înconjurãtor.

VI. Determinarea perimetrelor sau a vetrei pentru staţiuni

Se deosebesc urmãtoarele diferentieri între staţiuni, în funcţie de structura, sau vecinãtatea fata de alte localitãţi, astfel:
a) staţiuni balneare, climatice sau baleneoclimatice cu funcţii exclusive de tratament sau odihna, ca localitãţi independente;
b) staţiuni situate în continuarea unor localitãţi urbane, rurale;
c) staţiuni situate în cadrul unor localitãţi urbane sau rurale, în care zonele de tratament - odihna sunt intrepatrunse de alte zone ale localitãţii respective.

Nota: Delimitarea perimetrelor sau vetrelor se face în funcţie de indicele 100-200 mp pe vizitator şi locuitor permanent şi în conformitate cu actele normative în vigoare.

VII. Restrictii cu caracter general

La sistematizarea staţiunilor se va tine seama de o serie de restrictii cu caracter general, astfel:
- se interzice în limitele şi zona inconjuratoare a statiunii amplasarea de activitãţi ce ar putea polua aerul, apele, solul, subsolul şi resursele naturale terapeutice, pãdurile şi orice fel de vegetaţie terestra şi acvatica, fauna terestra şi acvatica, zonele construite;
- în cazul staţiunilor cu specific complex (tratament - odihna, eventual funcţii industriale, agricole etc.) se va urmãri prevenirea oricãror interferente cu caracter nociv, pentru zonele de tratament-odihna, turism.
Pentru zonele supuse protecţiei hidrologice şi sanitare, se stabilesc urmãtoarele restrictii:
- se interzice efectuarea oricãror activitãţi şi lucrãri, care nu sunt legate de exploatarea şi protecţia factorilor curativi naturali, precum şi accesul persoanelor strãine de aceasta;
- nu se admite depozitarea de materiale altele decât cele necesare activitãţilor specifice din staţiune, la un moment dat, şi se va preintampina pãtrunderea în sol a substanţelor impurificate;
- de asemenea se interzice: crearea campurilor de asanare; amplasarea de cimitire; amplasarea de unitãţi zootehnice; amplasarea de întreprinderi poluante; amplasarea rampelor de depozitare a gunoaielor; depozitarea haldelor; evacuari de ape neepurate.

VIII. Criterii unitare pentru avizarea functionarii ca staţiuni balneare sau balneoclimatice

A. Clasificare

1. Staţiuni: balneare
climatice
balneoclimatice
2. Localitãţi: balneare
climatice
balneoclimatice

B. Criterii ce definesc noţiunea de:

Staţiune balneara

Staţiunea balneara este o localitate care trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
1. Sa posede factori naturali terapeutici recunoscuţi ştiinţific ca eficienti şi în cantitãţi corespunzãtoare, prin factori naturali terapeutici intelegandu-se aici: apele minerale, lacurile şi namolurile terapeutice, gazele naturale terapeutice.
2. Sa aibã unitãţi sanitare organizate conform legislaţiei în vigoare prin care sa se poatã acorda asistenta medicalã balneara profilactica, terapeuticã şi de recuperare în funcţie de profilul statiunii.
3. Sa posede toate instalaţiile balneotehnice necesare captarii, transportului, utilizãrii terapeutice a factorilor naturali. Aceste instalaţii vor fi adecvate metodologiilor în vigoare, de aplicare terapeuticã a acestor factori.
4. Sa posede un complex de instalaţii şi dotãri de medicina fizica adecvate profilurilor de boala ce se trateazã în staţiune, ca: hidrokinetoterapie, kinetoterapie, hidroterapie, termomanoterapie, electroterapie, pneumoterapie, terapie ocupationala etc.
5. Sa poatã asigura regimurile alimentare adecvate profilurilor de boala indicate pentru staţiune.
6. Sa aibã asigurata asistenta de urgenta continua (camera de garda dotatã corespunzãtor, medic de garda, autosalvare - ca elemente generale obligatorii - punct de terapie intensiva în staţiunile cu profil cardio-respirator).
7. Sa aibã asigurate posibilitãţile minerale de investigare adecvate profilului statiunii, pentru diagnostic şi urmãrirea efectelor terapeutice.
8. Sa aibã încadrat un personal medico-sanitar instruit în patologia specifica statiunii ca şi în metodologicã şi eficienta utilizãrii factorilor naturali terapeutici ai statiunii.
9. Sa aibã un microclimat nepoluat.
10. Sa îndeplineascã condiţiile unei urbanistici moderne:
- canalizare (aductie de apa şi evacuarea apelor reziduale);
- iluminat electric;
- cai de acces şi drumuri asfaltate sau pavate;
- construcţii salubre, neaglomerate şi cu arhitectura corespunzãtoare;
- sa predomine spaţiile verzi.
11. Sa fie stabilite şi respectate:
- perimetrul sanitar de protecţie al statiunii şi al surselor de factori naturali;
- perimetrul hidrologic de protecţie al surselor de factori naturali pentru a nu exista elemente (construcţii, industrii, ateliere, crescatorii animale şi alte asemenea) ce ar putea polua microclimatul şi factorii naturali de tratament sau sa determine poluarea fonica sau estetica în perimetrul statiunii.
12. sa ofere posibilitãţi de relaxare, sport, culturalizare celor veniti în staţiune.

Staţiune climatica

Staţiunea climatica este o localitate sau o parte a unei localitãţi care trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii.
1. Sa posede un bioclimat bine definit cu efecte favorabile (diferenţiate) asupra organismului uman sanatos sau bolnav.
Un bioclimat bine definit înseamnã cunoaşterea tuturor factorilor care-l compun (temperaturi, regim pluviometric, miscarea aerului, ionizarea aerului, încãlcarea cu aerosoli naturali etc.) ca şi a factorilor conecsi: altitudine, structura solului, configuraţia reliefului, oglinzile de apa, esteto-peisagismul general, spaţiul verde arboricol şi floricol etc.
2. Sa aibã organizat, dotat şi încadrat un punct de observatie şi urmãrire a factorilor climatici şi microclimatici din staţiune.
3. Sa ofere condiţii pentru reconfortarea şi întãrirea sãnãtãţii şi capacitãţii de munca, prin instalaţii şi amenajãri care sa asigure aplicarea corecta a factorilor bioclimatici ai statiunii.
Aceste instalaţii şi amenajãri sunt: plaje, solarii, stranduri, terenuri de sport şi agrement în aer liber, trasee marcate pentru cura de teren, terase-umbrare-parcuri pentru acroterapie, bazine de inot, piscine, sali de gimnastica etc.
4. Sa fie stabilit şi respectat perimetrul de protecţie sanitar al statiunii pentru a se evita poluarea acesteia (vezi art. I/11.).
5. Idem ca la I/10.
6. Sa ofere mijloace variate de relaxare, agrement şi culturalizare.
7. Sa aibã asigurata asistenta medicalã inclusiv climatoterapia.

Staţiune balneoclimatica

Staţiunea balneoclimatica este o localitate sau o parte din localitatea în care sunt cumulate criteriile pentru o staţiune balneara şi una climatica.

C. Criteriile ce definesc noţiunea de:

Localitate balneara

Localitatea balneara este o localitate pe teritoriul cãruia se gãsesc factori naturali terapeutici (ape minerale, lacuri şi namoluri terapeutice, gaze naturale terapeutice) în cantitãţi corespunzãtoare şi care nu îndeplineşte totalitatea criteriilor prevãzute pentru o staţiune balneara.
Sunt totuşi obligatorii urmãtoarele condiţii:
1. Sa aibã un minimum de amenajãri balneotehnice pentru folosirea factorilor naturali terapeutici care sa respecte cerinţele igienico-sanitare precum şi normele tehnice de utilizare a acestor factori.
2. Sa fie incadrata cu cel puţin 1 medic care a fost instruit în metodologicã de aplicare a factorilor naturali terapeutici, specifici localitãţii respective.
3. sa aibã un minim de amenajãri care sa permitã efectuarea unei climatoterapii corespunzãtoare, amenajãri legate mai ales de principalele elemente geografice ale localitãţii (ex. plaje dacã exista oglinzi de apa, trasee marcate pentru cura de teren în localitãţile de deal şi munte, alei în parcurile naturale etc.).
4. Sa poatã oferi la nevoie vizitatorilor prin reţeaua comercialã localã condiţiile cel puţin minime ale unui regim alimentar (preparate dietetice industriale sau pregãtite în cadrul bufetului, pensiunii, restaurantului din localitate).

Localitate climatica

Localitatea climatica este o localitate care poseda condiţii bioclimatice şi geografice favorabile pentru reconfortarea şi întãrirea sãnãtãţii şi capacitãţii de munca, dar care nu îndeplineşte toate condiţiile prevãzute la staţiunea climatica.
Sunt obligatorii totuşi urmãtoarele condiţii:
1. Sa aibã un bioclimat favorabil precizat fie prin studii directe fie prin analogie cu zone de bioclimat similare. Sa posede de asemenea un minim de factori conecsi (relief, vegetaţie, oglinzi de ape, peisagism) care sa contribuie la realizarea efectelor de sanogeneza a localitãţii.
2. Sa fie respectat perimetrul sanitar pentru a nu se produce poluarea de orice natura a statiunii.
3. Sa aibã un minim de amenajãri care sa permitã efectuarea unei climatoterapii corespunzãtoare, amenajãri legate mai ales de principalele elemente geografice ale localitãţii (ex. plaje dacã exista oglinzi de apa, trasee marcate pentru cura de teren în localitãţile de deal şi munte, alei în parcurile naturale etc.).
4. Sa poatã oferi la nevoie vizitatorilor prin reţeaua comercialã localã condiţiile cel puţin minime ale unui regim alimentar (preparate dietetice industrializate sau pregãtite în cadrul bufetului, pensiunii, restaurantului din localitate).

Localitate balneoclimatica

Localitatea balneoclimatica cumuleazã condiţiile prevãzute pentru localitãţi balneare şi cele climatice.

-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordin, Ministerul Sanatatii, ORDIN nr. 99 din 10 martie 1979

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016