Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 9 din 29 aprilie 2011 pentru punerea in aplicare a Normelor privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate
EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 325 din 11 mai 2011
Potrivit Hotãrârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor din 19 aprilie 2011, prin care s-au adoptat Normele privind activele admise sã acopere rezervele tehnice brute pentru asigurãtorul care practicã activitatea de asigurãri generale, dispersia activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate,
în temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se pun în aplicare Normele privind activele admise sã acopere rezervele tehnice brute pentru asigurãtorul care practicã activitatea de asigurãri generale, dispersia activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate, cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin intrã în vigoare la data de 1 iulie 2011.
ART. 3
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abrogã Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 113.130/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind activele admise sã acopere rezervele tehnice brute pentru asigurãtorul care practicã activitatea de asigurãri generale, dispersia activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 29 noiembrie 2006.
ART. 4
Direcţiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor vor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei
de Supraveghere a Asigurãrilor,
Angela Toncescu
Bucureşti, 29 aprilie 2011.
Nr. 9.
ANEXÃ
NORME
privind activele admise sã acopere rezervele
tehnice brute pentru asigurãtorul care practicã
activitatea de asigurãri generale, dispersia activelor
admise sã acopere rezervele tehnice brute,
precum şi coeficientul de lichiditate
CAP. I
Active admise sã acopere rezervele tehnice
ART. 1
La investirea activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute se va ţine seama de tipul de activitate desfãşuratã de asigurãtor, astfel încât sã se asigure randamentul, siguranţa şi tranzacţionabilitatea investiţiilor, societatea de asigurare asigurând dispersia activelor respective.
ART. 2
Societãţile de asigurare trebuie sã îşi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente în conformitate cu prevederile cap. VI.
ART. 3
Pentru activitãţile desfãşurate în statele membre, activele admise sã acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.
CAP. II
Categorii de active admise sã acopere rezervele tehnice brute
ART. 4
Categoriile de active admise sã acopere rezervele tehnice brute sunt:
A. Investiţii:
(i) titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre;
(ii) titluri emise de autoritãţi ale administraţiei publice locale;
(iii) obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţã supravegheatã;
(iv) acţiuni şi alte participaţii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţã supravegheatã;
(v) unitãţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii;
(vi) depozite şi conturi curente la instituţii de credit;
(vii) terenuri şi construcţii în proprietatea societãţilor.
B. Creanţe:
(i) creanţe de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptãri în reasigurare;
(ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare;
(iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute.
C. Altele:
(i) cheltuieli de achiziţie reportate;
(ii) disponibilitãţi în casierie.
ART. 5
În evaluarea activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute se vor respecta urmãtoarele reguli:
a) activele admise sã acopere rezervele tehnice brute se evalueazã la valoarea netã, respectiv fãrã includerea cheltuielilor de achiziţie;
b) activele admise sã acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe bazã prudenţialã, avându-se în vedere orice nerealizãri viitoare.
c) valoarea activelor menţionate la art. 4 lit. A pct. (i)-(v) luatã în calcul va fi minimul dintre valoarea înregistratã în evidenţele contabile şi valoarea de piaţã;
d) valoarea creanţelor admise sã acopere rezervele tehnice brute trebuie calculatã pe bazã prudenţialã, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanţele de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directã şi acceptãri în reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de primã brute, pânã la nivelul acestora şi numai în mãsura în care nu sunt mai vechi de 30 de zile de la data scadentã prevãzutã în contract. Pentru recuperarea eficientã a creanţelor reprezentând prime de asigurare/reasigurare, asigurãtorii trebuie sã stabileascã mãsuri potrivit cãrora primele de asigurare încasate de intermediarii în asigurãri sã fie depuse în conturile asigurãtorilor în termen de maximum 5 zile de la încasarea acestora.
Pentru ca activele care reprezintã creanţe de la asiguraţi şi intermediari, rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptãri în reasigurare, precum şi partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare sã fie luate în considerare ca active admise sã acopere rezervele tehnice, societãţile de asigurare vor asigura evidenţe tehnice şi contabile distincte, care sã permitã verificarea acestora, în orice moment, de cãtre Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor.
Orice situaţie în care evidenţele nu permit aceste verificãri va conduce la excluderea acestor active din categoria activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute;
e) în cazul în care activele deţinute reprezintã o investiţie într-o filialã care administreazã integral sau parţial investiţiile asigurãtorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor cap. I-III se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asigurãtorului fiind similar;
f) cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice numai în mãsura în care metoda de calcul al acestora este compatibilã cu calculul rezervelor de primã;
g) terenurile şi construcţiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în mãsura în care asigurãtorul face dovada proprietãţii acestora şi sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietãţii va fi transmis odatã cu situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar încheiat, urmând ca la fiecare raportare din cursul anului asigurãtorul sã declare pe propria rãspundere dacã au intervenit sau nu modificãri în ceea ce priveşte situaţia proprietãţii;
h) construcţiile admise sã acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puţin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurãri distincte încheiate cu un alt asigurãtor, sau vor fi autoasigurate cu condiţia cedãrii riscului în reasigurare, în proporţie de cel puţin 70%, la reasigurãtori externi.
CAP. III
Reguli privind dispersia activelor admise sã acopere rezervele tehnice brute
ART. 6
Asigurãtorul care practicã activitatea de asigurãri generale poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute în acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei de capital tranzacţionate pe o piaţã reglementatã şi supravegheatã, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii emise de aceeaşi entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau o clãdire ori într-un numãr de terenuri sau clãdiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singurã investiţie;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilitãţi la instituţii de credit, dar nu mai mult de 10% din rezervele tehnice brute într-o singurã instituţie de credit;
6. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilitãţi în casierie.
ART. 7
În cazul categoriilor de active admise sã acopere rezervele tehnice brute, altele decât cele prevãzute la art. 6, pentru care nu s-au prevãzut limite maxime, la investirea acestora asigurãtorul va respecta urmãtoarele reguli:
1. activele care acoperã rezervele tehnice brute trebuie sã fie diversificate şi dispersate într-o astfel de manierã încât sã nu existe o utilizare excesivã a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii;
2. investiţiile în anumite tipuri de active, care prezintã un risc ridicat fie datoritã naturii activului, fie datoritã stãrii în care se aflã emitentul, trebuie restricţionate la un nivel prudenţial;
3. limitãrile la anumite categorii de active trebuie sã ţinã seama de tratamentul reasigurãrilor în calculul rezervelor tehnice;
4. În cazul în care activele deţinute reprezintã o investiţie într-o filialã care administreazã integral sau parţial investiţiile asigurãtorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor cap. I-III se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asigurãtorului fiind similar.
CAP. IV
Coeficientul de lichiditate
ART. 8
(1) Coeficientul de lichiditate reprezintã raportul dintre activele lichide şi obligaţiile pe termen scurt ale asigurãtorului faţã de asiguraţi.
(2) Activele lichide sunt:
a) titlurile de stat şi obligaţiunile emise de autoritãţile administraţiei publice locale;
b) depozitele bancare;
c) disponibilitãţile în conturi curente şi casierie;
d) valorile mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate, cu urmãtoarele condiţii:
- în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeaşi entitate;
- în calculul activelor lichide obligaţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;
- în calculul activelor lichide acţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;
e) unitãţile în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) şi alte fonduri de investiţii, ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.
(3) Activele prevãzute la alin. (2) lit. d) şi e) vor fi luate în calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.
(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5) Obligaţiile asigurãtorului faţã de asiguraţi, pe termen scurt, sunt reprezentate de rezerva de daune brutã.
(6) Asigurãtorii au obligaţia de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurãri generale de cel puţin 1.
(7) Pentru activitãţile desfãşurate în statele membre, activele admise sã acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.
(8) În calculul coeficientului de lichiditate, activele lichide menţionate la alin. (1) se vor evalua la valoarea de piaţã.
(9) Societãţile de asigurare sunt obligate sã aducã la cunoştinţa Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, în orice moment, diminuarea valorii activelor lichide care conduce la obţinerea unui coeficient de lichiditate sub cel prevãzut de norme. În astfel de cazuri, conducerea societãţii va înştiinţa Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor cu privire la cauzele diminuãrii lichiditãţii şi va prezenta un plan de mãsuri pe termen scurt în vederea îndeplinirii obligaţiei prevãzute la alin. (5).
CAP. V
Reguli de congruenţã
ART. 9
(1) Obligaţiile asigurãtorului sunt considerate a fi plãtibile în moneda în care au fost exprimate angajamentele din contract.
(2) Dacã obligaţiile asigurãtorului prevãzute în contract nu sunt exprimate într-o anumitã monedã, angajamentele asigurãtorului sunt considerate a fi plãtibile în moneda ţãrii în care este prezent riscul. Totuşi, societãţile de asigurare pot opta pentru moneda în care sunt încasate primele, dacã existã un cadru adecvat adoptãrii unei astfel de soluţii. Acest lucru este posibil în cazul în care, din momentul intrãrii în vigoare a contractului, este puţin probabil ca o daunã sã fie plãtitã în moneda în care este încasatã prima, şi nu în moneda ţãrii în care este prezent riscul.
(3) Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor poate autoriza asigurãtorul ca acesta sã ia în considerare, în vederea asigurãrii riscului, moneda pe care acesta o utilizeazã, în conformitate cu experienţa dobânditã, sau, în lipsa experienţei, moneda ţãrii în care asigurãtorul îşi are sediul central, pentru contractele care acoperã riscurile cuprinse în clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 şi 13 (numai rãspunderea civilã a producãtorilor), iar pentru contractele care acoperã riscuri cuprinse în alte clase, în funcţie de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face într-o altã monedã decât cea care ar rezulta în urma aplicãrii procedurilor de mai sus.
(4) În cazul în care s-a raportat o daunã cãtre un asigurãtor care poate fi plãtitã într-o anumitã monedã, alta decât cea care rezultã din aplicarea procedurilor menţionate în prezentul articol, angajamentele asigurãtorului vor fi plãtite în acea monedã şi, în special, în moneda stabilitã de instanţa judecãtoreascã sau printr-o înţelegere încheiatã între asigurãtor şi asigurat.
(5) În cazul în care este solicitatã o daunã, exprimatã într-o monedã cunoscutã dinainte de cãtre asigurãtor, dar care este diferitã de moneda care rezultã din aplicarea procedurilor menţionate în prezentul articol, angajamentele asigurãtorului pot fi plãtite în acea monedã.
(6) Societãţile de asigurare pot sã nu îşi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacã prin aplicarea procedurilor menţionate în prezentul articol rezultã obligaţia acestora ca, pentru a respecta principiul de congruenţã, sã pãstreze activele într-o valutã care sã nu depãşeascã mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute.
(7) În cazul în care angajamentele pot fi plãtite într-o monedã, alta decât moneda unui stat membru, dacã investiţiile în acea monedã sunt reglementate, dacã moneda este supusã unor restricţii de transfer sau dacã, din motive similare, moneda nu este potrivitã pentru a acoperi rezervele tehnice, societãţile de asigurare nu sunt obligate sã respecte principiul de congruenţã.
(8) Societãţile de asigurare pot deţine active care nu sunt congruente pentru a acoperi o sumã care sã nu depãşeascã mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumitã valutã.
(9) În cazul în care obligaţiile şi activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, acestea sunt considerate a fi exprimate în euro.
CAP. VI
Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor tehnice brute
ART. 10
Prevederile cap. I-V nu se aplicã activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asigurãtorii care practicã activitatea de asigurãri generale sunt liberi sã hotãrascã asupra activelor respective, mobile sau imobile, care sunt incluse în activele lor totale.
CAP. VII
Dispoziţii finale
ART. 11
Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice aferente asigurãrilor generale plasamentele în instituţii de credit sau în societãţi de investiţii care nu mai deruleazã operaţiuni curente în legãturã cu obiectul lor de activitate şi/ori care, sub orice formã, şi-au încetat activitatea şi/sau nu şi-au respectat obligaţiile faţã de terţi.
ART. 12
(1) Activele admise sã acopere rezervele tehnice brute nu pot fi transferate de la o categorie de asigurare la alta fãrã acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor.
(2) Categoriile de active menţionate la cap. II sunt admise sã acopere rezervele tehnice brute numai în situaţia în care acestea nu sunt grevate de sarcini.
ART. 13
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţioneazã în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 14
Prezentele norme transpun art. 20, 21, 22 şi 26 din Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind asigurarea generalã directã şi de modificare a directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE şi anexa 1 la Directiva 88/357/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind asigurarea generalã directã, de stabilire a dispoziţiilor destinate sã faciliteze exercitarea efectivã a libertãţii de a presta servicii şi de modificare a Directivei 73/239/CEE .
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
