Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 89 din 25 octombrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 14/24/2010 privind expunerile mari ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii
EMITENT: COMISIA NATIONALA A VALORILOR MOBILIARE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 725 din 1 noiembrie 2010
Având în vedere dispoziţiile <>art. 141, 142, 278, 384 şi 385 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul prevederilor <>art. 420 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României, precum şi al prevederilor art. 1, 2 şi art. 7 alin. (1), (3), (10) şi (15) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 514/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
Banca Naţionalã a României şi Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare emit urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aprobã Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 14/24/2010 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin şi regulamentul menţionat la art. 1 se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 3
La data de 31 decembrie 2010 se abrogã Ordinul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 13/110 din 14 decembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 16/21/2006 privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.033 şi 1.033 bis din 27 decembrie 2006.
ART. 4
Banca Naţionalã a României şi Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare vor urmãri ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Consiliului de administraţie
al Bãncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isãrescu
Preşedintele Comisiei Naţionale
a Valorilor Mobiliare,
Gabriela Anghelache
ANEXÃ
<>REGULAMENTUL Nr. 14/24/2010
privind expunerile mari ale instituţiilor de credit şi
ale firmelor de investiţii
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezentul regulament stabileşte modul în care se realizeazã monitorizarea, raportarea şi supravegherea expunerilor mari.
(2) Prezentul regulament se aplicã instituţiilor de credit, persoane juridice române şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe.
(3) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent expunerilor mari ale cooperativelor de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementãrile emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte expunerile mari ale cooperativelor de credit şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevãzute de acesta. În acest sens reglementãrile emise de casa centralã vor fi transmise spre avizare Bãncii Naţionale a României.
(4) Prezentul regulament se aplicã în mod corespunzãtor societãţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi societãţilor de administrare a investiţiilor, persoane juridice române, care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii. În acest sens, orice referire la Banca Naţionalã a României se considerã a fi fãcutã, dupã caz, la Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare.
(5) Prezentul regulament se aplicã la nivel individual şi, dupã caz, consolidat, în conformitate cu <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bazã consolidatã a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, cu modificãrile ulterioare.
(6) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistã.
ART. 2
(1) Termenii şi expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificaţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În sensul prezentului regulament, termenul societatemamã include o societate-mamã în sensul art. 7 alin. (1) pct. 19 lit. a)-e) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice entitate care, în opinia Bãncii Naţionale a României, exercitã efectiv o influenţã dominantã asupra altei entitãţi (o filialã).
(3) În sensul prezentului regulament, termenul filialã include o entitate aflatã în relaţie cu o societate-mamã, în una dintre situaţiile prevãzute la alin. (2), precum şi orice entitate asupra cãreia, în opinia Bãncii Naţionale a României, o societate-mamã exercitã efectiv o influenţã dominantã.
(4) Semnificaţiile noţiunilor instituţii şi firme de investiţii este cea din <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(5) În înţelesul prezentului regulament, expresia grup de clienţi aflaţi în legãturã reprezintã:
a) douã ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice care constituie, dacã nu se dovedeşte altfel, un singur risc deoarece una dintre ele deţine, direct ori indirect, controlul asupra celeilalte ori celorlalte; sau
b) douã ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice între care nu existã o relaţie de control, aşa cum este descrisã la lit. a), dar care trebuie sã fie considerate ca reprezentând un singur risc deoarece sunt interconectate în asemenea mãsurã încât, în cazul în care una dintre acestea s-ar confrunta cu probleme financiare, în special dificultãţi de finanţare ori de rambursare, cealaltã sau toate celelalte ar întâmpina probabil dificultãţi de finanţare ori de rambursare;
(6) Termenii şi expresiile bãnci centrale, bãnci multilaterale de dezvoltare, entitãţi din sectorul public au înţelesul prevãzut de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii standard, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(7) Semnificaţiile expresiilor protecţie finanţatã a creditului şi protecţie nefinanţatã a creditului sunt cele din <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 3
(1) În scopul prezentului regulament, expunerile reprezintã orice activ sau orice element din afara bilanţului prevãzute în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fãrã aplicarea ponderilor de risc ori gradelor de risc prevãzute.
(2) Expunerile care provin din elementele prevãzute în anexa la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, trebuie calculate în conformitate cu una dintre metodele prevãzute de regulamentul respectiv. În scopul prezentului regulament, se vor aplica şi prevederile <>art. 4 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Cu aprobarea Bãncii Naţionale a României, toate elementele acoperite integral de fonduri proprii pot fi excluse pentru scopul determinãrii expunerilor, cu condiţia ca respectivele fonduri proprii sã nu fie incluse în fondurile proprii ale instituţiei de credit în sensul <>art. 126 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi al <>art. 2 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau în calculul altor indicatori de monitorizare prevãzuţi în alte reglementãri.
ART. 4
Expunerile nu vor include niciunul dintre urmãtoarele elemente:
a) în cazul operaţiunilor pe curs de schimb, expunerile înregistrate în cursul normal al decontãrii, pe durata celor douã zile lucrãtoare ulterioare plãţii;
b) în cazul operaţiunilor de cumpãrare sau de vânzare de titluri, expunerile înregistrate în cursul normal al decontãrii pe durata a 5 zile lucrãtoare ulterioare plãţii sau livrãrii titlurilor, în funcţie de care dintre aceste operaţiuni are loc mai devreme;
c) în cazul furnizãrii serviciilor de transfer de bani, inclusiv executarea serviciilor de platã, compensãrile şi decontãrile în orice monedã, precum şi operaţiunile de corespondent bancar, sau în cazul compensãrilor de instrumente financiare, decontãrilor şi serviciilor de custodie pentru clienţi, finanţãri primite cu întârziere, expunerile rezultate din aceste activitãţi, precum şi alte expuneri care decurg din operaţiunile aferente clienţilor şi care nu dureazã mai mult de urmãtoarea zi lucrãtoare; sau
d) în cazul furnizãrii serviciilor de transfer de bani, inclusiv executarea serviciilor de platã, compensãrile şi decontãrile în orice monedã, precum şi operaţiunile de corespondent bancar, expunerile din cursul zilei faţã de instituţiile care furnizeazã aceste servicii.
ART. 5
Pentru a stabili existenţa unui grup de clienţi aflaţi în legãturã, în ceea ce priveşte expunerile menţionate la <>art. 4 alin. (1) lit. m), o) şi p) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în cazul în care existã o expunere faţã de active-suport, instituţiile de credit trebuie sã evalueze schema, expunerile-suport ale acesteia sau ambele. În acest scop, instituţiile de credit trebuie sã evalueze substanţa economicã şi riscurile inerente structurii operaţiunii.
ART. 6
Pentru scopurile calculãrii valorii expunerii în conformitate cu prezentul regulament, termenul instituţie de credit include şi orice entitate publicã sau privatã, inclusiv sucursalele sale, care îndeplineşte cerinţele din definiţia instituţie de credit prevãzutã la <>art. 7 alin. (1) pct. 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi care a fost autorizatã într-un stat terţ.
CAP. II
Expuneri mari
SECŢIUNEA 1
Monitorizarea şi raportarea expunerilor mari
ART. 7
(1) Expunerea unei instituţii de credit faţã de un client sau faţã de un grup de clienţi aflaţi în legãturã este consideratã ca fiind expunere mare dacã valoarea sa este egalã ori depãşeşte 10% din fondurile proprii ale instituţiei de credit.
(2) Banca Naţionalã a României poate stabili, diferit faţã de instituţia de credit, componenţa unui grup de clienţi aflaţi în legãturã.
ART. 8
(1) Instituţiile de credit raporteazã Bãncii Naţionale a României urmãtoarele informaţii referitoare la fiecare expunere mare, inclusiv expunerile mari exceptate de la aplicarea art. 9:
a) identificarea clientului sau a grupului de clienţi aflaţi în legãturã faţã de care instituţiile de credit au o expunere mare;
b) valoarea expunerii înaintea luãrii în considerare a efectului diminuãrii riscului de credit, dacã este cazul;
c) în cazul în care se utilizeazã, tipul protecţiei finanţate sau nefinanţate a creditului;
d) valoarea expunerii dupã luarea în considerare a efectului diminuãrii riscului de credit calculat pentru scopul art. 9.
(2) În cazul în care instituţiile de credit fac obiectul prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, respectivele instituţii de credit pun la dispoziţia Bãncii Naţionale a României, la solicitarea acesteia, informaţii cu privire la cele mai mari 20 de expuneri determinate la nivel consolidat, cu excepţia celor excluse de la aplicarea art. 9.
(3) Raportarea expunerilor mari, aşa cum este prevãzutã la alin. (1), se va efectua trimestrial la nivel individual şi semestrial la nivel consolidat.
(4) Banca Naţionalã a României va implementa de la 31 decembrie 2012, împreunã cu celelalte autoritãţi competente, formulare de raportare cu conţinut, frecvenţe şi date de raportare uniforme, în conformitate cu ghidurile Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni. Formularele de raportare vor fi proporţionale cu natura, dimensiunea şi complexitatea activitãţilor instituţiilor de credit.
(5) Instituţiile de credit trebuie sã analizeze, în mãsura în care este posibil, expunerile faţã de emitenţii de garanţii reale, furnizorii de protecţie de credit nefinanţatã şi faţã de activele-suport, potrivit art. 5, pentru identificarea posibilelor concentrãri şi, dupã caz, sã ia mãsuri şi sã raporteze Bãncii Naţionale a României orice informaţii semnificative.
SECŢIUNEA a 2-a
Limite aplicabile expunerilor mari
ART. 9
(1) Instituţiile de credit nu trebuie sã înregistreze, dupã luarea în considerare a efectului diminuãrii riscului de credit în conformitate cu art. 11-19, o expunere faţã de un client sau un grup de clienţi aflaţi în legãturã a cãrei valoare depãşeşte 25% din fondurile proprii.
(2) În cazul în care clientul este o instituţie sau în cazul în care un grup de clienţi aflaţi în legãturã include una sau mai multe instituţii, valoarea expunerii nu poate depãşi fie 25% din fondurile proprii ale instituţiei de credit, fie echivalentul a 150 milioane euro, în funcţie de care dintre aceste valori este mai mare, cu condiţia ca suma valorilor expunerilor faţã de toţi clienţii aflaţi în legãturã care nu sunt instituţii sã nu depãşeascã, dupã luarea în considerare a efectului diminuãrii riscului de credit în conformitate cu art. 11-19, 25% din fondurile proprii ale instituţiei de credit.
(3) În cazul în care echivalentul a 150 milioane euro este mai mare decât 25% din fondurile proprii ale instituţiei de credit, valoarea expunerii nu trebuie sã depãşeascã, dupã luarea în considerare a efectului diminuãrii riscului de credit în conformitate cu art. 11-19, o limitã rezonabilã raportatã la fondurile proprii ale instituţiei de credit. Aceastã limitã este stabilitã de cãtre instituţiile de credit, în concordanţã cu politicile şi procedurile menţionate în <>art. 8 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 23/28/2006 privind criteriile tehnice referitoare la organizarea şi tratamentul riscurilor, precum şi criteriile tehnice utilizate de autoritãţile competente pentru verificarea şi evaluarea acestora, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru a aborda şi controla riscul de concentrare şi nu trebuie sã depãşeascã 100% din fondurile proprii ale acestora.
(4) Pentru societãţile de servicii de investiţii financiare, în cazul în care clientul este o instituţie sau în cazul în care un grup de clienţi aflaţi în legãturã include una sau mai multe instituţii, nivelul valoric al expunerii stabilite la alin. (2) şi (3) este echivalentul a 500.000 euro.
(5) Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare poate modifica ulterior nivelul valoric al expunerii prevãzute la alin. (4).
(6) În scopul aplicãrii cerinţelor prudenţiale în domeniul expunerilor mari, Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare poate stabili, la nivel individual, cerinţe mai restrictive privind limita menţionatã la alin. (4).
ART. 10
(1) Instituţiile de credit trebuie sã respecte permanent limita relevantã prevãzutã la art. 9. În cazul în care, într-o situaţie excepţionalã, expunerile depãşesc limita respectivã, valoarea expunerii trebuie notificatã fãrã întârziere Bãncii Naţionale a României, care, în cazul în care considerã a fi justificat, poate acorda instituţiei de credit o perioadã limitatã de timp pentru a se încadra în limita respectivã.
(2) În cazul în care echivalentul a 150 milioane euro, menţionat la art. 9, este aplicabil, Banca Naţionalã a României poate permite, de la caz la caz, depãşirea limitei de 100% raportatã la fondurile proprii ale instituţiei de credit.
ART. 11
(1) Pentru scopurile art. 12-19, termenul garanţie personalã include instrumentele financiare derivate de credit recunoscute potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, altele decât instrumentele de tipul credit linked note.
(2) Fãrã a aduce atingere prevederilor alin. (3), în cazul în care recunoaşterea protecţiei de credit finanţate sau nefinanţate este permisã în temeiul art. 12-19, aceastã permisiune este condiţionatã de respectarea cerinţelor de eligibilitate şi a altor cerinţe minime stabilite în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În cazul în care instituţiile de credit se bazeazã pe aplicarea art. 14, recunoaşterea protecţiei de credit finanţate se supune cerinţelor relevante prevãzute în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Pentru scopul acestei secţiuni, instituţiile de credit nu iau în considerare garanţia realã menţionatã la <>art. 23-25 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia cazului în care aceasta este permisã potrivit art. 16-17.
ART. 12
(1) Urmãtoarele expuneri sunt excluse de la aplicarea prevederilor art. 9:
a) elemente de activ reprezentând creanţe asupra administraţiilor centrale sau bãncilor centrale, cãrora, în cazul în care sunt negarantate, li se aplicã o pondere de risc de 0%, potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) elemente de activ reprezentând creanţe asupra organizaţiilor internaţionale sau bãncilor de dezvoltare multilateralã, cãrora, în cazul în care sunt negarantate, li se aplicã o pondere de risc de 0%, potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) elemente de activ reprezentând creanţe garantate în mod explicit de administraţii centrale, bãnci centrale, organizaţii internaţionale, bãnci multilaterale de dezvoltare sau de entitãţi din sectorul public, atunci când creanţelor negarantate asupra respectivelor entitãţi care furnizeazã garanţia personalã li se aplicã o pondere de risc de 0%, potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) alte expuneri faţã de sau garantate de administraţii centrale, bãnci centrale, organizaţii internaţionale, bãnci multilaterale de dezvoltare sau entitãţi din sectorul public, atunci când creanţelor negarantate asupra entitãţii faţã de care expunerea este înregistratã sau de cãtre care este garantatã li se aplicã o pondere de risc de 0%, potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) elemente de activ reprezentând creanţe asupra autoritãţilor regionale sau locale ale statelor membre, în cazul în care aceste creanţe primesc o pondere de risc de 0%, potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi alte expuneri faţã de autoritãţile regionale sau locale respective ori garantate de acestea, în cazul în care aceste creanţe primesc o pondere de risc de 0% potrivit aceluiaşi regulament;
f) expuneri faţã de contrapartidele menţionate la <>art. 5 alin. (7) sau (8) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în cazul în care primesc o pondere de risc de 0% potrivit aceluiaşi regulament; expunerile care nu îndeplinesc criteriile respective, indiferent dacã sunt sau nu exceptate de la dispoziţiile art. 9, se trateazã ca expuneri faţã de o parte terţã;
g) elemente de activ şi alte expuneri garantate, în mod adecvat în opinia Bãncii Naţionale a României, prin garanţii reale reprezentate de depozite de numerar (cash deposits) plasate la instituţia de credit împrumutãtoare sau la o instituţie de credit care este societatea-mamã sau o filialã a instituţiei de credit împrumutãtoare; numerarul încasat din instrumente de tipul credit linked note emise de instituţia de credit, împrumuturile acordate de cãtre o contrapartidã instituţiei de credit şi depozitele unei contrapartide pãstrate la instituţia de credit, care fac obiectul unui acord de compensare bilanţierã recunoscut potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se considerã a fi încadrate la aceastã literã;
h) elemente de activ şi alte expuneri garantate, în mod adecvat în opinia Bãncii Naţionale a României, prin garanţii reale reprezentate de certificate de depozit emise de instituţia de credit împrumutãtoare sau de o instituţie de credit care este societatea-mamã sau o filialã a instituţiei de credit împrumutãtoare şi încredinţate oricãreia dintre acestea;
i) expuneri care decurg din facilitãţile de credit neutilizate care sunt clasificate, potrivit anexei la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ca elemente din afara bilanţului cu grad de risc scãzut şi în legãturã cu care existã un acord încheiat cu clientul sau grupul de clienţi aflaţi în legãturã, în temeiul cãruia facilitatea poate fi utilizatã doar dacã se stabileşte cã utilizarea nu va cauza depãşirea limitei aplicabile potrivit art. 9.
(2) Pentru fiecare dintre expunerile de mai jos se va excepta de la aplicarea art. 9 partea calculatã ca diferenţã între valoarea expunerii respective şi rezultatul înmulţirii acesteia cu ponderea aferentã:
(i) pondere 0%:
a) elemente de activ care constituie creanţe asupra bãncilor centrale sub formã de rezerve minime obligatorii deţinute la aceste bãnci centrale şi care sunt exprimate în monedele lor naţionale;
b) elemente de activ reprezentând creanţe asupra autoritãţilor centrale sub formã de cerinţe de lichiditate reglementate deţinute în titluri de stat, exprimate şi finanţate în monedele lor naţionale, cu condiţia ca ratingul respectivelor autoritãţi centrale, furnizat de o instituţie externã de evaluare a creditului nominalizatã, sã fie din categoria investment grade;
(ii) pondere 10%-obligaţiunile garantate care îndeplinesc condiţiile prevãzute la <>art. 55 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
(iii) pondere 20%:
a) elemente de activ reprezentând creanţe asupra administraţiilor regionale sau autoritãţilor locale ale statelor membre, în cazul în care acestor creanţe li se aplicã o pondere de risc de 20%, potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi alte expuneri faţã de ori garantate de aceste administraţii regionale sau autoritãţi locale, creanţe cãrora li se aplicã o pondere de risc de 20% potrivit aceluiaşi regulament;
b) obligaţiuni garantate prevãzute la <>art. 55 lit. b) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) elemente de activ reprezentând creanţe şi alte expuneri faţã de instituţii, cu condiţia ca expunerile respective sã nu constituie fonduri proprii ale acestor instituţii, scadenţa sã nu depãşeascã ziua lucrãtoare urmãtoare şi sã nu fie exprimate într-o monedã de tranzacţionare importantã;
d) elemente de activ reprezentând creanţe şi alte expuneri faţã de instituţiile de credit înregistrate de instituţiile de credit care funcţioneazã pe bazã neconcurenţialã, care acordã împrumuturi, în baza programelor legislative sau a statutului lor, pentru încurajarea anumitor sectoare ale economiei, în cadrul anumitor forme de supraveghere a administraţiei publice şi al anumitor restricţii privind utilizarea împrumuturilor, cu condiţia ca respectivele expuneri sã rezulte din asemenea împrumuturi care sunt transferate beneficiarilor prin intermediul altor instituţii de credit;
(iv) pondere 50%:
a) obligaţiuni garantate prevãzute la <>art. 55 lit. c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) 50% din acreditivele documentare înregistrate în afara bilanţului cu grad de risc moderat şi din facilitãţile de credit neutilizate înregistrate în afara bilanţului cu grad de risc moderat, prevãzute în anexa la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi 80% din garanţii, altele decât garanţiile pentru credite care au un temei legal şi care sunt acordate membrilor prin scheme de garantare mutualã având statut de instituţii de credit.
ART. 13
Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 15, la calcularea valorii expunerilor în scopurile art. 9, o instituţie de credit poate utiliza "valoarea expunerii ajustatã integral", calculatã potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, luând în considerare diminuarea riscului de credit, ajustãrile de volatilitate şi orice decalaj de scadenţã (E*).
ART. 14
(1) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 15, instituţiile de credit care, în conformitate cu <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au dreptul sã utilizeze propriile estimãri ale pierderii în caz de nerambursare (LGD) şi ale factorilor de conversie pentru o anumitã clasã de expuneri pot, în cazul în care, în opinia Bãncii Naţionale a României, respectivele instituţii de credit au capacitatea sã estimeze efectele garanţiilor financiare asupra expunerilor lor separat de alte aspecte relevante aferente LGD, sã ia în considerare efectele respective la calcularea valorii expunerilor pentru scopurile art. 9.
(2) Pentru scopurile alin. (1), instituţiile de credit trebuie sã convingã Banca Naţionalã a României cu privire la adecvarea estimãrilor realizate în vederea diminuãrii valorii expunerii în scopul conformãrii cu cerinţele prevãzute la art. 9.
(3) În cazul în care o instituţie de credit are dreptul sã utilizeze propriile estimãri ale efectelor garanţiilor financiare, aceasta le va utiliza de o manierã coerentã cu metoda adoptatã pentru determinarea cerinţelor de capital.
(4) Instituţiile de credit care, în conformitate cu <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au dreptul sã utilizeze propriile estimãri ale LGD şi ale factorilor de conversie pentru o anumitã clasã de expuneri şi care nu determinã valoarea expunerilor prin metoda menţionatã la alin. (1) pot utiliza metoda extinsã a garanţiilor financiare sau metoda menţionatã la art. 18 alin. (1) lit. b) pentru calcularea valorii expunerilor.
ART. 15
(1) Instituţiile de credit care utilizeazã metoda extinsã a garanţiilor financiare sau care au dreptul sã utilizeze metoda prevãzutã la art. 14 pentru a calcula valoarea expunerilor în scopurile art. 9 trebuie sã efectueze periodic simulãri pentru situaţii de crizã privind concentrãrile de risc de credit, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea realizabilã a oricãrei garanţii acceptate.
(2) Aceste simulãri periodice pentru situaţii de crizã iau în considerare riscurile provenite din modificãrile potenţiale în condiţiile pieţei, care ar putea avea un impact negativ asupra adecvãrii fondurilor proprii ale instituţiilor de credit, precum şi riscurile provenite din valorificarea garanţiilor în situaţii de crizã.
(3) Instituţia de credit trebuie sã demonstreze Bãncii Naţionale a României cã simulãrile pentru situaţii de crizã pe care le deruleazã sunt adecvate pentru evaluarea riscurilor respective.
(4) În cazul în care o astfel de simulare pentru situaţii de crizã indicã o valoare realizabilã a garanţiei acceptate mai micã decât valoarea care ar putea fi luatã în considerare prin utilizarea metodei extinse a garanţiilor financiare sau, dupã caz, a metodei descrise la art. 14, valoarea garanţiei care poate fi luatã în considerare la determinarea valorii expunerilor în sensul art. 9 se reduce corespunzãtor.
(5) Instituţiile de credit trebuie sã includã urmãtoarele elemente în strategia de administrare a riscului de concentrare:
a) politici şi proceduri pentru administrarea riscurilor rezultate din decalajele dintre scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei creditului aferentã expunerilor respective;
b) politici şi proceduri pentru cazurile în care o simulare pentru situaţii de crizã indicã o valoare realizabilã a garanţiei mai micã decât valoarea luatã în considerare prin utilizarea metodei extinse a garanţiilor financiare sau metodei descrise la art. 14; şi
c) politici şi proceduri privind riscul de concentrare ce rezultã în urma aplicãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit şi, în special, expunerile mari indirecte, de exemplu expunerile faţã de un emitent de titluri acceptate drept garanţie.
ART. 16
(1) Pentru scopurile prezentului regulament, în cazul expunerilor garantate cu ipoteci asupra proprietãţilor imobiliare locative, instituţiile de credit pot diminua valoarea expunerii cu pânã la 50% din valoarea proprietãţii locative în cauzã, dacã este îndeplinitã oricare dintre urmãtoarele condiţii:
a) expunerea este garantatã cu ipoteci asupra proprietãţilor imobiliare locative sau prin pãrţi deţinute în societãţile finlandeze din domeniul locativ care funcţioneazã în conformitate cu Legea finlandezã din 1991 privind societãţile din domeniul locativ ori cu legislaţia echivalentã ulterioarã;
b) expunerea rezultã dintr-o operaţiune de leasing potrivit cãreia locatorul pãstreazã în totalitate dreptul de proprietate asupra proprietãţii imobiliare locative ce face obiectul tranzacţiei atât timp cât locatarul nu şi-a exercitat opţiunea de cumpãrare.
(2) În aplicarea alin. (1), valoarea proprietãţii se determinã spre satisfacţia Bãncii Naţionale a României, pe baza unor standarde prudente de evaluare stabilite prin lege, reglementãri sau prevederi administrative. Evaluarea proprietãţilor imobiliare locative se efectueazã cel puţin o datã la 3 ani.
(3) Pentru scopurile prezentului articol se aplicã cerinţele prevãzute la art. 41-45 şi <>art. 121 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) În aplicarea prezentului articol, prin proprietate imobiliarã locativã se înţelege acel spaţiu locativ care este sau va fi ocupat ori dat cu chirie de cãtre proprietar.
ART. 17
(1) Pentru scopurile prezentului regulament, în cazul expunerilor garantate cu ipoteci asupra proprietãţilor imobiliare comerciale situate pe teritoriul unui alt stat membru, instituţiile de credit pot diminua valoarea expunerii cu pânã la 50% din valoarea proprietãţii comerciale în cauzã numai în situaţia în care autoritãţile competente din statul membru în care este situatã proprietatea comercialã permit ca urmãtoarelor expuneri sã li se aplice ponderea de risc de 50%, în conformitate cu <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
a) expunerile garantate cu ipoteci asupra spaţiilor pentru birouri sau altor spaţii cu destinaţie comercialã ori prin pãrţi deţinute în societãţile finlandeze din domeniul locativ care funcţioneazã în conformitate cu Legea finlandezã din 1991 privind societãţile din domeniul locativ sau cu legislaţia echivalentã ulterioarã, în ceea ce priveşte spaţiile pentru birouri ori alte spaţii cu destinaţie comercialã; sau
b) expunerile rezultate din operaţiuni de leasing imobiliar privind spaţiile pentru birouri sau alte spaţii cu destinaţie comercialã.
(2) În aplicarea alin. (1), valoarea proprietãţii se determinã spre satisfacţia autoritãţii competente din statul membru în care este situatã proprietatea comercialã, pe baza unor standarde prudente de evaluare stabilite prin lege, reglementãri sau prevederi administrative. Proprietatea comercialã trebuie sã fie construitã în totalitate, închiriatã şi sã genereze un venit corespunzãtor din chirii.
ART. 18
(1) În cazul în care o expunere faţã de un client este garantatã de o terţã parte sau printr-o garanţie realã emisã de o terţã parte, instituţiile de credit pot:
a) sã trateze acea porţiune a expunerii care este garantatã ca fiind asumatã de garant, şi nu de client, cu condiţia ca expunerea faţã de garant, negarantatã, sã primeascã o pondere de risc egalã sau mai micã decât ponderea de risc aferentã expunerii faţã de client, negarantatã, potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) sã trateze acea porţiune a expunerii garantatã cu valoarea de piaţã a garanţiei reale recunoscute ca fiind asumatã de terţa parte, şi nu de client, cu condiţia ca expunerea sã fie garantatã cu garanţie realã, iar partea garantatã cu garanţie realã a expunerii sã primeascã o pondere de risc egalã sau mai micã decât ponderea de risc aferentã expunerii negarantate faţã de client potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Metoda prevãzutã la alin. (1) lit. b) nu se utilizeazã de cãtre o instituţie de credit în cazul existenţei unui decalaj între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei.
(3) Pentru scopul prezentului regulament, instituţiile de credit pot utiliza atât metoda extinsã a garanţiilor financiare, cât şi tratamentul prevãzut la alin. (1) lit. b) numai în cazul în care le este permisã utilizarea atât a metodei extinse a garanţiilor financiare, cât şi a metodei simple a garanţiilor financiare în scopul aplicãrii <>art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 19
În cazul în care o instituţie de credit aplicã prevederile art. 18 alin. (1):
a) dacã garanţia este exprimatã într-o monedã diferitã de cea în care este exprimatã expunerea, nivelul expunerii care se considerã a fi acoperitã se calculeazã în conformitate cu prevederile referitoare la tratamentul aplicat neconcordanţei de monede pentru protecţia nefinanţatã a creditului din cadrul <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) decalajul între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei trebuie tratat în conformitate cu prevederile referitoare la tratamentul decalajului de scadenţã din cadrul <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; şi
c) protecţia parţialã poate fi recunoscutã potrivit tratamentului prevãzut de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. III
Sancţiuni, dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 20
Pânã la data de 31 decembrie 2012, pentru elementele de activ reprezentând creanţe şi alte expuneri faţã de instituţii, înregistrate înainte de 31 decembrie 2009, se va excepta de la aplicarea art. 9 partea calculatã ca diferenţã între valoarea expunerii respective şi rezultatul înmulţirii acesteia cu ponderea aferentã:
a) pondere 20% - elemente de activ reprezentând creanţe asupra instituţiilor şi alte expuneri faţã de acestea a cãror scadenţã este de pânã la 3 ani. Aceste elemente nu pot constitui fonduri proprii ale instituţiilor respective;
b) pondere 50% - elemente de activ reprezentând creanţe asupra instituţiilor a cãror scadenţã este mai mare de 3 ani, cu condiţia ca acestea sã fie reprezentate de instrumente de creanţã emise de o instituţie şi care, în opinia Bãncii Naţionale a României, sunt negociabile şi cotate zilnic pe o piaţã creatã de operatori profesionişti sau a cãror emisiune a fost autorizatã de autoritatea competentã din statul membru de origine al instituţiei emitente. Aceste elemente nu pot constitui fonduri proprii ale instituţiilor respective.
ART. 21
Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea mãsurilor şi/sau a sancţiunilor prevãzute la art. 226, 227, 229, precum şi la <>art. 284 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 22
Prezentul regulament intrã în vigoare la data de 31 decembrie 2010.
*
Prezentul regulament transpune dispoziţii cuprinse în directive ale Uniunii Europene, dupã cum urmeazã:
1. dispoziţiile art. 4 pct. 12(b), 13(b) şi 45, art. 106-117 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activitãţii instituţiilor de credit, accesul la activitate şi desfãşurarea activitãţii de cãtre instituţiile de credit, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006; şi
2. dispoziţiile art. 1 pct. 2(b), pct. 19-28 şi pct. 37 din Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a directivelor 2006/48/CE , 2006/49/CE şi 2007/64/CE în ceea ce priveşte bãncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementãrile privind supravegherea, precum şi gestionarea crizelor.
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
