Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul prevederilor art. 2 pct. 18 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ministrul transporturilor şi infrastructurii emite urmãtorul ordin: ART. 1 Se publicã Standardul de calitate pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii tancurilor de marfã pentru transportul de hidrocarburi ale petrolierelor care transportã ţiţei, adoptat de Organizaţia Maritimã Internaţionalã prin Rezoluţia MSC.289(87) a Comitetului Securitãţii Maritime din 14 mai 2010, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin. ART. 2 Autoritatea Navalã Românã va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. ART. 3 Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul transporturilor şi infrastructurii, Anca Daniela Boagiu Bucureşti, 28 octombrie 2011. Nr. 848. ANEXĂ ----- REZOLUŢIA MSC.289(87) (adoptatã la 14 mai 2010) Standardul de calitate pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii tancurilor de marfã pentru transportul de hidrocarburi ale petrolierelor care transportã ţiţei Comitetul Securitãţii Maritime, amintind art. 28 b) din Convenţia privind Organizaţia Maritimã Internaţionalã, cu privire la funcţiile Comitetului, constatând Regula II-1/3-11 a Convenţiei internaţionale pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare din 1974 (SOLAS), astfel cum a fost amendatã, adoptatã prin Rezoluţia MSC.291(87) privind mijloace alternative de protecţie contra coroziunii pentru tancurile de marfã pentru transportul de hidrocarburi ale petrolierelor care transportã ţiţei, constatând, de asemenea, cã Regula II-1/3-11 sus-menţionatã prevede cã mijloacele alternative de protecţie împotriva coroziunii prevãzute de aceasta trebuie sã îndeplineascã cerinţele Standardului de calitate pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii tancurilor de marfã pentru transportul de hidrocarburi ale petrolierelor care transportã ţiţei (denumit în continuare Standardul de calitate pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii), luând în considerare, în cadrul celei de a optzeci şi şaptea sesiuni, proiectul textului propus privind Standardul de calitate pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii, 1. adoptã Standardul de calitate pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii tancurilor de marfã pentru transportul de hidrocarburi ale petrolierelor care transportã ţiţei, textul fiind prezentat în anexa la prezenta rezoluţie; 2. invitã guvernele contractante la Convenţie sã noteze cã Standardul de calitate pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii intrã în vigoare la 1 ianuarie 2012, atunci când Regula II-1/3-11 din Convenţia SOLAS intrã în vigoare; 3. noteazã cã, în conformitate cu prevederile cap. II-1 a Convenţiei SOLAS, amendamentele la Standardul de calitate pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii vor fi adoptate şi vor intra în vigoare producând efecte în conformitate cu dispoziţiile art. VIII al Convenţiei, luând în considerare amendamentele aplicabile anexei la Convenţie, cu excepţia cap. I; 4. solicitã secretarului general sã transmitã copii certificate ale prezentei rezoluţii şi textul Standardului de calitate pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii cuprins în anexã tuturor guvernelor contractante la Convenţie; 5. solicitã, în plus, secretarului general sã transmitã copii ale acestei rezoluţii şi ale anexei sale tuturor membrilor Organizaţiei care nu sunt guverne contractante la Convenţie; 6. invitã guvernele sã încurajeze promovarea de tehnologii inovatoare care sã ofere sisteme alternative şi sã informeze Organizaţia cu privire la orice progres în domeniu; 7. decide sã menţinã în curs de revizuire Standardul de calitate pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii şi sã amendeze, dacã este necesar, în funcţie de experienţa dobânditã în punerea sa în aplicare. ANEXĂ -----la Rezoluţia MSC.289(87)----------------------- STANDARDUL DE CALITATE pentru mijloace alternative de protecţie contra coroziunii tancurilor de marfã pentru transportul de hidrocarburi ale petrolierelor care transportã ţiţei 1. Obiectul Prezentul standard stabileşte cerinţele tehnice minime aplicabile pentru mijloace de protecţie împotriva coroziunii sau utilizarea de material rezistent la coroziune, altul decât stratul de protecţie utilizat în tancurile de marfã pentru hidrocarburi în faza de construcţie a tancurilor pentru ţiţei. 2. Definiţii 2.1. Mijloc alternativ este un mijloc, altul decât acoperirea de protecţie aplicatã conform Standardului de calitate pentru acoperiri de protecţie a tancurilor de marfã pentru transportul de hidrocarburi ale petrolierelor care transportã ţiţei [Rezoluţia MSC.288(87)]. 2.2. Oţel rezistent la coroziune este un oţel a cãrui rezistenţã la coroziunea pe fundul şi plafonul unui tanc de marfã pentru hidrocarburi (sau pe partea inferioarã ori superioarã internã a unui tanc) este încercatã şi aprobatã pentru a satisface cerinţele prezentului standard şi, în plus, alte cerinţe aplicabile materialelor de construcţie a navei, rezistenţei structurale şi construcţiei navei. 2.3. Durata de viaţã nominalã înseamnã durata în ani, pentru care mijloacele de protecţie utilizate împotriva coroziunii sau materialul rezistent la coroziune este conceput. 3. Aplicaţii 3.1. La data întocmirii prezentului standard, oţelul rezistent la coroziune este singurul mijloc de protecţie împotriva coroziunii sau de utilizare de material rezistent la coroziune, care este recunoscut ca fiind capabil sã menţinã integritatea structuralã a navei timp de 25 ani, ca o alternativã la stratul de protecţie. În cazul în care un oţel rezistent la coroziune este folosit ca mijloc alternativ, acesta trebuie sã respecte cerinţele Standardului de calitate privind rezistenţa oţelului la coroziune, astfel cum este prevãzut în anexã. 3.2. Dacã un mijloc alternativ de tip nou sau pentru care dispoziţiile anexei nu se aplicã este dezvoltat şi recunoscut de Organizaţie, aceasta ar trebui sã elaboreze norme speciale de calitate care sã includã metode de încercare şi care sã facã obiectul unei noi anexe la prezentul standard, luând în considerare experienţa acumulatã pe teren, prin încercãri alternative de prototip efectuate în conformitate cu Regula II-1/3-11.4 din SOLAS. ANEXĂ -----la standard----------- Standardul de calitate privind rezistenţa oţelului la coroziune 1. Obiectul Prezentul standard stabileşte cerinţele tehnice minime aplicabile oţelului rezistent la coroziune pentru tancurile de marfã pentru hidrocarburi în stadiul de construcţie a petrolierelor care transportã ţiţei. 2. Principii generale 2.1. Capacitatea unui oţel rezistent la coroziune de a ajunge la durata lui de viaţã nominalã depinde de tipul de oţel, aplicare şi inspecţie. Toate aceste aspecte contribuie la buna comportare a oţelului de a rezista la coroziune. 2.2. Dosar tehnic 2.2.1. Documentele şi informaţiile specificate la pct. 2.2.3 şi 2.2.4 trebuie sã fie incluse în dosarul tehnic. Dosarul tehnic trebuie sã fie verificat de cãtre Administraţie. 2.2.2. Dosarul tehnic trebuie sã fie pãstrat la bord şi sã fie menţinut pe toatã durata de viaţã a navei. 2.2.3. Etapa de construcţie de nave noi Dosarul tehnic trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele elemente referitoare la acest standard şi va fi livrat de cãtre şantierul naval de la faza de construcţie de nave noi: .1 copie a certificatului de aprobare de tip; .2 date tehnice, inclusiv: .2.1 metode de sudare şi materiale de sudurã aprobate; şi .2.2 metode de reparare recomandate de producãtor (dacã este cazul); şi .3 înregistrãri privind aplicarea, inclusiv: .3.1 spaţiu şi zona fiecãrui compartiment în care produsul a fost efectiv aplicat; şi .3.2 produs aplicat şi grosimea acestuia. 2.2.4. Serviciu de întreţinere, reparare şi înlocuire parţialã Operaţiunile de întreţinere, repararea şi înlocuirea parţialã trebuie sã fie documentate în dosarul tehnic. 3. Standarde privind oţelul rezistent la coroziune 3.1. Standard de calitate Acest standard se bazeazã pe specificaţiile şi cerinţele care vizeazã garantarea unei perioade de viaţã nominale de 25 de ani care este consideratã a fi perioada de timp de la asamblarea iniţialã, în care diminuarea grosimii oţelului rãmâne inferioarã limitei admisibile şi tancurile de marfã pentru hidrocarburi rãmân etanşe la apã. Durata realã de viaţã poate varia funcţie de numeroşi factori întâlniţi pe perioada exploatãrii. 3.2. Utilizare standard Oţelul rezistent la coroziune pentru tancurile de marfã care se utilizeazã în zona prevãzutã la pct. 3.4 în stadiul de construcţie a petrolierelor ce transportã ţiţei trebuie sã îndeplineascã cel puţin cerinţele prezentului standard, care ar trebui sã fie luate în considerare ca un nivel minim. 3.3. Utilizãri speciale 3.3.1. Prezentul standard defineşte criteriile care trebuie îndeplinite de oţelul rezistent la coroziune, care este folosit pentru structurile de oţel ale navei. Trebuie menţionat faptul cã existã alte elemente independente în interiorul tancului, la care sunt aplicate mãsuri care sã asigure protecţie împotriva coroziunii, prin alte mijloace. 3.3.2. Este recomandat sã se aplice prezentul standard sau Standardul de calitate pentru acoperirile de protecţie a tancurilor de marfã care transportã hidrocarburi, în limita posibilitãţilor elementelor cãilor de acces permanent prevãzute pentru inspecţie în zonele indicate la pct. 3.4 care nu sunt parte integrantã a structurii navei, precum mâini curente (balustrade), platforme independente, scãri etc. Este posibilã utilizarea de metode echivalente pentru protejarea împotriva coroziunii a elementelor care nu fac parte integrantã din structura navei, cu condiţia ca acestea sã nu afecteze performanţele de rezistenţã la coroziune a oţelului structurii. Dispozitivele mijloacelor de acces care fac parte integrantã din structura navei, cum ar fi: guseuri de rigidizare, stringhere etc., trebuie sã respecte pe deplin prezentul standard sau Standardul de calitate pentru acoperirile de protecţie a tancurilor de marfã care transportã hidrocarburi atunci când sunt amplasate în zonele descrise la pct. 3.4. 3.3.3. De asemenea, este recomandat ca suporturile pentru tubulaturi, sistemele de mãsurã etc. sã fie prevãzute cu protecţie împotriva coroziunii, în conformitate cu elementele care nu fac parte integrantã din structurã prevãzute la pct. 3.3.2. 3.4. Zone de utilizare Zonele minime care trebuie protejate în conformitate cu acest standard sunt: .1 Plafonul punţii cu structura internã completã, inclusiv guseuri fixate de pereţii longitudinali şi transversali. În tancurile prevãzute cu cadre inelare de osaturã întãritã, sistemul de osaturã transversalã de sub punte trebuie protejat pânã la nivelul primului guseu de rigidizare situat sub platbanda superioarã. .2 Trebuie aplicat un strat de protecţie pe pereţii longitudinali şi transversali pânã la nivelul cel mai de sus al cãilor de acces. Cãile de acces de la nivelul cel mai înalt, precum şi guseurile de susţinere trebuie sã fie complet protejate. .3 Pereţii tancurilor de marfã care nu au cãi de acces superioare trebuie sã fie protejaţi pânã la 10% din înãlţimea tancului mãsuratã în planul diametral, dar nu este necesar sã se extindã mai mult de 3 m, mãsuraţi de la punte. .4 Plafonul dublului fund şi toate structurile cu o înãlţime de 0,3 m deasupra plafonului dublului fund trebuie sã fie protejate. Figura 1 NOTĂ: A este distanţa dintre înãlţimea cãilor de acces permanente la nivelul cel mai înalt şi înãlţimea punţii superioare. ---------- NOTĂ(CTCE) Figura 1 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 820 din 21 noiembrie 2011, la pagina 4 (a se vedea imaginea asociatã). 3.5. Cerinţe de bazã Cerinţele pentru oţelul rezistent la coroziune, aplicabile la construcţia tancurilor de marfã ale petrolierelor care transportã ţiţei şi care corespund standardului prevãzut la pct. 3.1: trebuie sã utilizeze oţel rezistent la coroziune aprobat conform condiţiilor specificate în certificatul de aprobare de tip şi dosarul tehnic pentru protejarea zonelor de utilizare indicate la pct. 3.4. 4. Aprobare 4.1. Oţelul rezistent la coroziune trebuie sã fie încercat, în vederea aprobãrii, în conformitate cu metoda descrisã în apendice sau cu o metodã echivalentã. Oţelul rezistent la coroziune încercat înainte de intrarea în vigoare a prezentului standard poate fi acceptat cu condiţia ca încercarea sã fie conformã cu cea descrisã în apendice sau cu o altã metodã echivalentã. 4.2. Rezultatele încercãrilor anterioare (pct. 4.1) ale unui oţel rezistent la coroziune trebuie sã fie documentate şi se elibereazã un certificat de acceptare de tip în cazul în care oţelul este gãsit satisfãcãtor de cãtre Administraţie. 4.3. Certificatul de acceptare de tip trebuie sã includã urmãtoarele informaţii: .1 numele produsului şi marca şi/sau numãrul de identificare; .2 materiale, componente şi procese de rezistenţã la coroziune a oţelului; .3 grosimea oţelului; .4 procedee şi materiale de sudare; şi .5 zona de utilizare (puntea dublului fund şi/sau plafonul dublului fund). 5. Cerinţe privind inspecţia şi verificarea Pentru a se asigura conformitatea cu acest standard, Administraţia trebuie sã efectueze inspecţie în perioada de construcţie şi sã verifice dacã a fost utilizat în zona cerutã oţelul aprobat, rezistent la coroziune. APENDICE -------- Proceduri de încercare privind acceptarea oţelului rezistent la coroziune folosit la tancurile de marfã ale petrolierelor care transportã ţiţei 1. Domeniul de aplicare Aceastã metodã descrie în detaliu procedura prevãzutã la pct. 4.1 din standard. 2. Încercare Calitatea oţelului rezistent la coroziune trebuie sã fie verificatã de testele de mai jos. 2.1. Încercare simulând condiţiile de pe puntea superioarã 2.1.1. Condiţii de încercare Încercãrile privind simularea condiţiilor de pe puntea superioarã din tancurile de marfã care transportã hidrocarburi trebuie sã îndeplineascã fiecare dintre urmãtoarele condiţii: .1 Oţelul rezistent la coroziune şi oţelul convenţional trebuie sã fie încercate simultan. .2 Compoziţia chimicã a oţelului convenţional trebuie sã îndeplineascã criteriile prevãzute în tabelul 1. Proprietãţile mecanice ale eşantionului încercat trebuie sã fie reprezentative pentru oţelul ce se prevede a fi utilizat la bordul navei. Tabelul 1 - Compoziţia chimicã a oţelului clasic (%)
┌─────────────────────┬────────────┬───────────┬─────────────┬───────────────┐
│ C │ Mn │ Si │ P │ S │
├─────────────────────┼────────────┼───────────┼─────────────┼───────────────┤
│ 0,13 - 0,17 │1,00 - 1,20 │0,15 - 0,35│0,010 - 0,020│ 0,002 - 0,008 │
├─────────────────────┼────────────┼───────────┼─────────────┼───────────────┤
│Al (min. solubil în │ Nb max. │ V max. │ Ti max. │Nb + V + Ti max│
│acizi) │ │ │ │ │
├─────────────────────┼────────────┼───────────┼─────────────┼───────────────┤
│ 0,015 │ 0,02 │ 0,10 │ 0,02 │ 0,12 │
├─────────────────────┼────────────┼───────────┼─────────────┼───────────────┤
│ Cu max. │ Cr. max │ Ni max. │ Mo max. │ Altele max. │
├─────────────────────┼────────────┼───────────┼─────────────┼───────────────┤
│ 0,1 │ 0,1 │ 0,1 │ 0,02 │0,02 (fiecare) │
└─────────────────────┴────────────┴───────────┴─────────────┴───────────────┘
.3 Încercãrile pentru rezistenţa oţelului la coroziune se efectueazã pentru 21, 49, 77 şi 98 de zile. Încercãrile pentru oţelul convenţional se efectueazã pentru 98 de zile. Încercãrile pentru îmbinãri sudate se efectueazã pentru 98 de zile. .4 Este nevoie de 5 piese de încercare pentru fiecare perioadã de încercare. .5 Mãrimea fiecãrei piese încercate este de 25 ± 1 mm x 60 ± 1 mm x 5 ± 0,5 mm. Suprafaţa piesei încercate trebuie şlefuitã cu şmirghel P600. Dimensiunea piesei de încercare pentru îmbinare sudatã este de 25 ± 1 mm x 60 ± 1 mm x 5 ± 0,5 mm, inclusiv 15 ± 5 mm lãţimea pãrţii sudate. .6 Suprafaţa piesei-eşantion, alta decât cele de încercare, trebuie sã fie protejatã împotriva coroziunii, astfel încât rezultatele încercãrii sã nu fie afectate. .7 Aparatul de încercare constã într-o camerã dublã şi temperatura exterioarã a camerei trebuie sã fie controlatã. .8 Pentru a simula condiţiile reale de pe puntea superioarã, ciclul de încercare se efectueazã cu apã distilatã şi o atmosferã simulatã din tancul de marfã pentru hidrocarburi [4 ± 1% O(2) - 13 ± 2% de CO(2) - 100 ± 10 ppm SO(2) - 500 ± 50 ppm H(2)S - 83 ± 2% N(2)]. Se pãstreazã o distanţã suficientã între suprafaţa piesei încercate şi apa distilatã pentru a se evita stropirea cu apã distilatã. Rata minimã a debitului de gaze este de 100 cmc/minut în primele 24 de ore şi 20 cmc/minut dupã 24 de ore. .9 Piesele de încercare trebuie încãlzite timp de 19 ± 2 ore la 50 ± 2°C şi 3 ± 2 ore la 25 ± 2°C, iar timpul de tranziţie sã fie de cel puţin o orã. Durata unui ciclu este de 24 de ore. Temperatura apei distilate trebuie menţinutã la o valoare nu mai mare de 36°C, în timp ce a pieselor de încercare este de 50°C. ---------- NOTĂ(CTCE) Figura 1 (Piesã pentru încercare) se gãseşte în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 820 din 21 noiembrie 2011, la pagina 5 (a se vedea imaginea asociatã). ---------- NOTĂ(CTCE) Figura 2 (Exemplu de aparat utilizat pentru încercarea la coroziune simulatã a punţii superioare), se gãseşte în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 820 din 21 noiembrie 2011, la pagina 6 (a se vedea imaginea asociatã). 2.1.2. Rezultatele încercãrii de metal de bazã Înainte de încercare trebuie sã se înregistreze urmãtoarele mãsurãtori: .1 dimensiunile şi greutatea piesei încercate, iar dupã încercare trebuie sã se înregistreze urmãtoarele mãsurãtori: .2 pierderea în greutate (diferenţa dintre greutatea iniţialã şi greutatea dupã încercare) pentru oţel convenţional [W(C)] şi oţel rezistent la coroziune [W(21) , W(49) , W(77) şi W(98)]; .3 pierderile prin coroziune din oţel clasic [CL(C)] şi oţel rezistent la coroziune [CL(21) , CL(49) , CL(77) şi CL(98)] se calculeazã folosind urmãtoarele formule:
10 x W(C)
CL(C)(mm) = ──────────
S x D
10 x W(21)
CL(21)(mm) = ──────────
S x D
10 x W(49)
CL(49)(mm) = ──────────
S x D
10 x W(77)
CL(77)(mm) = ──────────
S x D
10 x W(98)
CL(98)(mm) = ──────────
S x D
în care: W(C): pierdere în greutate de oţel convenţional (g) (medie de 5 piese); W(21): pierdere în greutate de oţel rezistent la coroziune, dupã 21 de zile (g) (medie 5 piese); W(49): pierdere în greutate de oţel rezistent la coroziune, dupã 49 de zile (g) (medie 5 piese); W(77): pierdere în greutate de oţel rezistent la coroziune, dupã 77 de zile (g) (medie de 5 piese); W(98): pierdere în greutate de oţel rezistent la coroziune, dupã 98 de zile (g) (medie de 5 piese); S: suprafaţã (cmý); D: densitate/masã volumicã (g/cmc). Încercarea este consideratã cã a fost efectuatã în mod corespunzãtor în cazul în care CL(C) este între 0,05 şi 0,11 (rata de coroziune este între 0,2 şi 0,4 mm/an). Concentraţia de H(2)S în atmosfera simulatã a tancului de marfã care transportã hidrocarburi poate fi crescutã pentru corectarea CL(C) ; .4 coeficienţii A şi B ai oţelului rezistent la coroziune sunt calculaţi ca rezultat al încercãrilor efectuate pentru 21, 49, 77 şi 98 de zile prin metoda pãtratelor mici. Calculul pierderii prin coroziune de oţel rezistent la coroziune se face dupã cum urmeazã: CL = A x t^B A(mm) şi B: coeficienţi t: perioada de încercare (zile); .5 pierderea estimatã din cauza coroziunii, dupã 25 de ani (ECL), se calculeazã folosind urmãtoarea formulã: ECL(mm) = A x (25 x 365)^B. 2.1.3. Rezultatele încercãrilor de sudurã Limita de suprafaţã între metalul de bazã şi metalul de adaos trebuie sã fie observatã sub un microscop cu puterea de mãrire de 1.000 de ori. 2.1.4. Criterii de acceptare Rezultatele încercãrii în baza prevederilor pct. 2.1.2 şi 2.1.3 trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele criterii: .1 ECL(mm) ≤ 2 (pentru metalul de bazã); şi .2 nicio suprafaţã discontinuã (inegalã, de exemplu) între metalul de bazã şi metalul de adaos (pentru sudarea comunã). 2.1.5. Raportul de încercare Raportul de încercare trebuie sã conţinã urmãtoarele informaţii: .1 numele producãtorului; .2 data de încercare; .3 compoziţia chimicã şi procesul de rezistenţa la coroziune a oţelului; .4 rezultatele încercãrii în conformitate cu pct. 2.1.2 şi 2.1.3; şi .5 constatãrile, în conformitate cu pct. 2.1.4. 2.2. Încercarea simulând condiţiile din tancul dublului fund 2.2.1. Condiţii de încercare Testul de încercare simulând condiţiile din tancul dublului fund al tancurilor de marfã care transportã hidrocarburi trebuie sã îndeplineascã fiecare dintre urmãtoarele condiţii: .1 Încercarea metalului de bazã trebuie sã dureze 72 de ore şi 168 de ore pentru pãrţile sudate. .2 Încercarea trebuie fãcutã pe cel puţin 5 piese pentru încercarea de rezistenţã la coroziune, pentru metalul de bazã şi metalul de adaos. Pentru comparaţie, cel puţin 5 piese de încercare din oţel convenţional ar trebui încercate în aceleaşi condiţii. .3 Fiecare piesã de metal de bazã are dimensiunea de 25 ± 1 mm x 60 ± 1 mm x 5 ± 0,5 mm şi fiecare piesã conţinând metal de adaos este de 25 ± 1 mm x 60 ± 1 mm x 5 ± 0,5 mm, lãţimea cordonului de sudurã fiind de 15 ± 5 mm, aşa cum se aratã în figura 3. Suprafeţele pieselor de încercare trebuie sã fie şlefuite cu şmirghel P600, cu excepţia orificiului pentru suspendare. .4 Probele sunt suspendate într-o soluţie cu o gutã (0,3 mm la 0,4 mm în diametru din nailon) pentru a preveni coroziunea în fisuri şi/sau localizarea coroziunii. Un exemplu de configurare a încercãrii la coroziune este prezentat în figura 4. .5 Soluţia de încercare conţine 10% NaCl (masã) şi pH-ul ei este de 0,85, fiind obţinut folosind o soluţie de HCl. Soluţia de încercare trebuie sã fie înlocuitã la fiecare 24 de ore pentru a minimaliza modificãrile pH-ului. Volumul de soluţie este mai mare de 20 cmc per cmý (suprafaţa piesei). Temperatura soluţiei de încercare trebuie sã fie menţinutã la 30 ± 2°C. ---------- NOTĂ(CTCE) Figura 3 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 820 din 21 noiembrie 2011, la pagina 7 (a se vedea imaginea asociatã). ---------- NOTĂ(CTCE) Figura 4 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 820 din 21 noiembrie 2011, la pagina 7 (a se vedea imaginea asociatã). 2.2.2. Rezultatele încercãrilor de metal de bazã Înainte de încercare, urmãtoarele date se mãsoarã şi se consemneazã: .1 dimensiunile şi greutatea piesei încercate, iar, dupã încercare, trebuie sã înregistreze urmãtoarele mãsurãtori: .2 pierderea în greutate (diferenţa dintre greutatea iniţialã şi greutatea dupã încercare); .3 rata de coroziune (C.R.), calculatã folosind urmãtoarea formulã:
365(zile) x 24(h) x W x 1(0)
C.R.(mm/an) = ────────────────────────────
S x 72(h) x D
în care: W: scãdere în greutate (g); S: suprafaţã (cmý); D: densitate/masã volumicã (g/cmc); .4 pentru a determina eşantioanele care prezintã coroziune în spaţii înguste şi/sau coroziune localizatã, se traseazã C.R. pe o diagramã de distribuţie statisticã normalã. Datele C.R. care se abat de la distribuţia statisticã normalã se eliminã din rezultatele încercãrii. Figura 5 prezintã un exemplu de referinţã; .5 calculul mediei datelor din C.R. (C.R.(ave)). ---------- NOTĂ(CTCE) Figura 5 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 820 din 21 noiembrie 2011, la pagina 8 (a se vedea imaginea asociatã). 2.2.3. Rezultatele încercãrilor de sudurã Limita de suprafaţã între metalul de bazã şi metalul de adaos trebuie sã fie observatã sub un microscop cu puterea de mãrire de 1.000. 2.2.4. Criterii de acceptare Rezultatele încercãrilor bazate pe pct. 2.2.2 şi 2.2.3 trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele criterii: .1 C.R.(ave)(mm/an) ≤ 1,0 (pentru metalul de bazã); şi .2 nicio suprafaţã discontinuã (proeminenţã, de exemplu) între metalul de bazã şi metalul de adaos (pentru îmbinãri sudate). 2.2.5. Raportul de încercare Raportul de încercare trebuie sã conţinã urmãtoarele informaţii: .1 numele fabricantului; .2 data încercãrilor; .3 compoziţia chimicã şi procesele de rezistenţã la coroziune a oţelului; .4 rezultatele încercãrilor conform pct. 2.2.2 şi 2.2.3; şi .5 concluzii în conformitate cu pct. 2.2.4. ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.