Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ministrul sãnãtãţii şi familiei şi ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor, având în vedere prevederile <>art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializãrii alimentelor, vazand Referatul de aprobare al Direcţiei generale de sãnãtate publica din cadrul Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei nr. DB 1.446 din 13 februarie 2002 şi al Direcţiei standarde, mãrci şi licenţe, calitatea alimentelor şi acreditare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor nr. 171.125 din 21 februarie 2002, în temeiul <>Hotãrârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi al <>Hotãrârii Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, emit urmãtorul ordin: ART. 1 Se aproba Normele privind contaminantii din alimente, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin. ART. 2 Direcţia generalã de sãnãtate publica din cadrul Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei şi direcţiile de sãnãtate publica judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, împreunã cu Direcţia standarde, mãrci şi licenţe, calitatea alimentelor şi acreditare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. ART. 3 La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga <>art. 98 şi 100 din Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 975/1998 privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente. ART. 4 Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra vigoare în termen de 12 luni de la data publicãrii. Ministrul sãnãtãţii şi familiei, Daniela Bartos Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor, Ilie Sarbu ANEXA 1 NORME privind contaminantii din alimente CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 (1) În sensul prezentelor norme contaminant reprezintã orice substanta care nu se adauga în mod intentionat alimentelor, prezenta în acestea ca rezultat al producţiei (inclusiv activitãţile privind creşterea plantelor, creşterea animalelor şi medicina veterinara), fabricaţiei, prelucrãrii, preparãrii, tratamentelor, impachetarii, ambalarii, transportului sau manipulãrii acestora ori ca rezultat al contaminarii mediului înconjurãtor. Materiile strãine, cum ar fi fragmentele de insecte, parul de animale etc., nu sunt incluse în aceasta definitie. (2) Prezentele norme nu se aplica la contaminantii care fac obiectul unor reglementãri româneşti specifice. ART. 2 (1) Se interzice plasarea pe piata a alimentelor care conţin un contaminant într-o cantitate inacceptabila din punct de vedere al sãnãtãţii publice şi în special pe plan toxicologic. (2) Limita contaminantului se menţine cat mai scãzutã prin respectarea metodelor corespunzãtoare în timpul tuturor etapelor menţionate la art. 1 alin. (1). (3) În scopul protejãrii sãnãtãţii publice şi conform alin. (1) toleranţele maxime pentru contaminantii specifici se vor stabili de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor. ART. 3 Comercializarea alimentelor care respecta prezentele norme sau prevederile specifice adoptate în conformitate cu acestea nu poate fi interzisã, restrânsã ori împiedicatã din motive legate de nivelul de contaminare. CAP. 2 Limite maxime ale contaminantilor prezenţi în diferite alimente ART. 4 Limitele maxime pentru anumiti contaminanti prezenţi în diferite produse alimentare sunt enumerate în anexa nr. I. ART. 5 (1) a) În urma desfacerii pe piata produsele indicate în anexa nr. I nu trebuie sa conţinã niveluri de contaminanti mai mari decât cele specificate în aceasta. b) Limitele maxime prevãzute pentru produsele stabilite la pct. I.2.1.1.1 şi I.2.1.2.1 din anexa nr. I sunt de asemenea aplicabile la produsele derivate din prelucrarea acestora, ţinând seama ca nu sunt stabilite limite maxime specifice pentru asemenea produse. c) Pentru produsele lactate uscate, prelucrate sau compuse din mai multe ingrediente limita maxima aplicabilã se stabileşte ca fiind cea de la pct. I.2.1.3 din anexa nr. I, pentru lapte, luând în considerare concentrarea datoratã procesului de uscare, din prelucrarea acestor produse lactate, sau concentratia lor în ingredientele care provin din lapte, ţinând seama ca nu sunt stabilite limite maxime specifice pentru asemenea produse lactate uscate, prelucrate sau compuse. (2) Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei poate autoriza provizoriu desfacerea pe piata a salatei şi spanacului, produse intern şi destinate consumului, care conţin limite de nitrati mai mari decât cele stabilite la pct. 1.1 din anexa nr. I, astfel încât codurile de buna practica sa se aplice pentru atingerea progresiva a limitelor stabilite. (3) Cu privire la produsele menţionate la pct. I.2.1 din anexa nr. I sunt interzise urmãtoarele: a) amestecul produselor care respecta limitele maxime stabilite în anexa nr. I cu produsele care depãşesc aceste limite maxime sau amestecul produselor supuse metodei sortarii ori altor tratamente fizice cu produsele destinate consumului uman direct sau ca ingredient în produsele alimentare; b) utilizarea produselor care nu respecta limitele maxime stabilite la pct. I.2.1.1.1, I.2.1.2.1 şi I.2.1.3 din anexa nr. I ca ingrediente pentru fabricarea altor produse alimentare; c) decontaminarea produselor prin tratamente chimice. (4) Arahidele, fructele în coaja şi fructele uscate care nu respecta limitele maxime stabilite la pct. I.2.1.1.1 din anexa nr. I şi cerealele care nu respecta limitele maxime stabilite la pct. I.2.1.2.1 din aceeaşi anexa pot fi plasate pe piata, cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii: a) aceste produse: - sa nu fie destinate consumului uman direct sau utilizãrii ca ingrediente în produsele alimentare; - sa respecte limitele maxime stabilite la pct. I.2.1.1.2 din anexa nr. I pentru arahide şi la pct. I.2.1.1.3 din aceeaşi anexa pentru fructe în coaja şi fructe uscate; - sa fie supuse unui tratament secundar de sortare sau altor tratamente fizice şi, dupã acest tratament, limitele maxime stabilite la pct. I.2.1.1.1 şi I.2.1.2.1 din anexa nr. I sa nu fie depasite şi acest tratament sa nu provoace alte reziduuri nocive; b) destinaţia acestor produse se evidentieaza clar prin etichetarea care conţine indicaţia "produsul se supune tratamentului de sortare sau altor tratamente fizice pentru a reduce nivelul de contaminare cu aflatoxine înainte de consum sau utilizare ca ingredient în produsele alimentare". CAP. 3 Metode de prelevare a probelor şi de analiza utilizate în controlul oficial al concentratiilor de aflatoxine din alimente ART. 6 Prelevarea probelor efectuatã în timpul controlului oficial al limitelor de aflatoxine în alimente se efectueazã conform metodelor descrise în anexa nr. II. ART. 7 Pregãtirea probelor şi metodele de analiza utilizate în controlul oficial al limitelor de aflatoxine din alimente se efectueazã în conformitate cu criteriile descrise în anexa nr. III. ART. 8 Anexele nr. I-III fac parte integrantã din prezentele norme.
ANEXA 1
────────
la norme
──────────
LISTA
cuprinzând limitele maxime pentru anumiti contaminanti prezenţi în alimente
Contaminanti de origine agricolã
1. Nitrati
1.1 Legume proaspete
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Produsul Limitele maxime de nitrati*1)
[mg NO(3)/kg produs proaspãt]
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Spanac*2) recoltat de la 1 noiembrie la 31 martie 3.000
(Spinacia oleracea L.) recoltat de la 1 aprilie la 31 octombrie 2.500
Salata verde recoltata de la 1 octombrie la 31 martie 4.500
(Latuca Sativa L.) recoltata de la 1 aprilie la 30 septembrie, 3.500
(salata cultivatã în cu excepţia salatei cultivate în camp deschis, 2.500
sera şi salata cultivatã recoltata de la 1 mai la 31 august
în camp deschis)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1.2. Alte legume prelucrate destinate consumului
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Produsul Limitele maxime de nitrati*1)
[mg NO(3)]/kg produs proaspãt)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Spanac conservat, congelat sau refrigerat 2.000
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Aflatoxine: limite maxime
admise*1) æg/kg) Modul de Metoda
Produsul ────────────────────────── prelevare de
B(1) B(1)+B(2)+G(1)+G(2) M(1) a probelor analiza
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2.1.1. Arahide, fructe
în coaja şi
fructe uscate -
2.1.1.1. Arahide, fructe
în coaja şi
fructe uscate şi
produsele obţinute
din prelucrarea
lor, destinate
consumului uman
direct sau utili-
zarii ca ingrediente
în produsele
alimentare 2*2) 4*2) - art. 6 şi 7 anexa
nr. II
2.1.1.2. Arahide destinate
supunerii unui
tratament de
selectare sau
altor metode
fizice înainte
de a fi consumate
ori utilizate ca
ingredient în
produsele
alimentare 8*2) 15*2) - art. 6 şi 7 anexa
nr. II
2.1.1.3. Fructe în coaja şi
fructe uscate
destinate supunerii
unui tratament de
selectare sau altor
metode fizice
înainte de a fi
consumate ori
utilizate ca
ingredient în
produsele
alimentare 5*2) 10*2) - art. 6 şi 7 anexa
nr. II
2.1.2. Cereale (inclusiv
hrisca,Fagopyrum sp.)
2.1.2.1. Cereale (inclusiv
hrisca, Fagopyrum sp.)
şi produsele obţinute
din prelucrarea lor,
destinate consumului
uman direct sau
utilizãrii ca
ingrediente
în produsele
alimentare 2 4 - art. 6 şi 7 anexa
nr. II
2.1.2.2. Cereale (inclusiv
hrisca, Fagopyrum
sp.) destinate
supunerii unui
tratament de
selectare sau altor
metode fizice
înainte de a fi
consumate ori
utilizate ca
ingredient
în produsele
alimentare - - - art. 6 şi 7 anexa
nr. II
2.1.3. Lapte (lapte crud,
lapte destinat
fabricãrii
produselor pe baza
de lapte, lapte de
consum tratat termic
conform reglemen-
ţãrilor în
vigoare) - - 0,05 art. 6 şi 7 anexa
nr. II
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────
la norme
──────────
METODE
de prelevare a probelor utilizate pentru controlul oficial al limitelor de aflatoxine din anumite alimente
1. Scopul şi domeniul de aplicare
Probele destinate controlului oficial al limitelor de aflatoxine din alimente trebuie prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obţinute sunt considerate reprezentative pentru loturile respective. Respectarea limitelor maxime stabilite în prezentele norme este determinata pe baza limitelor determinate în probele de laborator.
2. Definiţii
Lot - cantitatea de aliment identificabila, livrata o singura data şi determinata de agentul responsabil pentru a prezenta caracteristici comune, cum ar fi: originea, varietatea, tipul de ambalaj, ambalatorul, expeditorul sau marcajul.
Sublot - partea desemnatã dintr-un lot mare pentru aplicarea metodei de prelevare a probei pe partea desemnatã respectiva. Fiecare sublot trebuie separat fizic şi sa fie identificabil.
Proba elementara - cantitatea de material prelevata dintr-un singur punct al lotului sau sublotului.
Proba globalã - totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot.
Proba de laborator - proba destinatã laboratorului (subproba).
3. Prevederi generale
3.1. Personalul
Prelevarea probelor se va efectua de persoane autorizate, conform reglementãrilor în vigoare.
3.2. Materialele care vor fi prelevate
Fiecare lot supus examinãrii va trebui prelevat separat. Conform prevederilor specifice de la pct. 5 loturile mari trebuie subdivizate în subloturi care vor fi prelevate separat.
3.3. Mãsuri de precautie necesare
În cursul prelevarii probelor şi al pregãtirii probelor de laborator trebuie luate mãsurile de precautie necesare pentru a se evita orice modificãri care ar putea schimba conţinutul de aflatoxine, determinarea analitica sau reprezentativitatea probei globale.
3.4. Esantioane elementare
În mãsura posibilitãţilor esantioanele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului. Abaterea de la aceasta regula trebuie semnalata într-un proces-verbal, conform specificatiilor de la pct. 3.8.
3.5. Pregãtirea probei globale şi a probelor de laborator (subprobe)
Proba globalã se obţine prin amestecul corespunzãtor al probelor elementare. Dupã amestec proba globalã trebuie divizata în subprobe egale, conform prevederilor specifice de la pct. 5.
Amestecul este un proces necesar pentru garantarea faptului ca fiecare subproba conţine pãrţi ale întregului lot sau sublot.
3.6. Probele identice
Probele identice utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din proba de laborator omogenizata, cu condiţia ca aceasta procedura sa fie în conformitate cu reglementãrile în vigoare privind prelevarea probelor.
3.7. Ambalarea şi transmiterea probelor de laborator
Fiecare proba de laborator va fi introdusã într-un recipient curat, închis, care sa asigure o protecţie adecvatã impotriva contaminarii şi pagubelor ce se pot produce în timpul transportului. Trebuie luate toate mãsurile de precautie necesare pentru ca în timpul transportului sau depozitarii sa nu se producã modificãri în compozitia probei de laborator.
3.8. Etansarea şi etichetarea probelor de laborator
Fiecare proba prelevata în scopul utilizãrii oficiale va fi închisã etans la locul de prelevare şi identificata conform reglementãrilor în vigoare respective. Pentru fiecare prelevare se va tine evidenta, ceea ce va permite o identificare sigura a fiecãrui lot, care va conţine data şi locul prelevarii, precum şi orice alte informaţii suplimentare care ar putea fi de ajutor analistului.
4. Prevederi explicative
4.1. Diferite tipuri de loturi
Mãrfurile alimentare pot fi comercializate în vrac, în containere sau în ambalaje individuale (saci, pungi, ambalaje pentru vânzarea cu amãnuntul etc.). Metoda de prelevare a probelor se poate aplica tuturor mãrfurilor plasate pe piata, indiferent de forma în care sunt comercializate.
Fãrã a aduce prejudicii prevederilor specifice menţionate la pct. 5, formula de mai jos se poate utiliza ca ghid pentru prelevarea probelor din loturile comercializate în ambalaje individuale (saci, pungi, ambalaje pentru vânzarea cu amãnuntul etc.):
Frecventa prelevarii probei = (masa lotului x masa probei elementare)/(masa probei globale x masa unui ambalaj individual)
- Masa este exprimatã în kg
- Frecventa prelevarii de probe (FP): fiecare "n" sac sau punga din care trebuie sa se preleveze proba elementara (zecimalele trebuie rotunjite la numãrul întreg cel mai apropiat).
4.2. Masa probei elementare
Dacã nu s-au menţionat alte specificaţii la pct. 5, proba trebuie sa aibã o masa de aproximativ 300 g. În cazul loturilor în ambalaje destinate vânzãrii cu amãnuntul masa probei elementare depinde de masa ambalajului respectiv.
4.3. Numãrul de probe pentru loturi mai mici de 15 tone
Numãrul probelor elementare de prelevat depinde de masa lotului, cu o valoare minima de 10 şi maxima de 100, dacã nu s-a definit altfel la pct. 5.
Tabelul urmãtor conţine valorile ce pot fi utilizate la determinarea numãrului de probe elementare de prelevat.
Tabelul nr. 1. - Numãrul de probe elementare ce trebuie prelevate în funcţie de masa lotului
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Masa lotului Numãrul de probe
(în tone) elementare
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
≤ 0,1 10
> 0,1 - ≤ 0,2 15
> 0,2 - ≤ 0,5 20
> 0,5 - ≤ 1,0 30
> 1,0 - ≤ 2,0 40
> 2,0 - ≤ 5,0 60
> 5,0 - ≤ 10,0 80
> 10,0 - ≤ 15,0 100
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Produsul Masa lotului Masa sau Numãrul de Proba
(în tone) numãrul probe globalã
de elementare Masa/kg
subloturi
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Smochine uscate şi
alte fructe uscat e ≥ 15 15-30 tone 100 30
< 15 - 10-100*) ≤ 30
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Arahide, fistic, nuci
braziliene ≥ 500 100 tone 100 30
şi alte fructe în coaja > 125 şi < 500 5 subloturi 100 30
≥ 15 şi ≤ 125 25 tone 100 30
< 15 - 10-100*) ≤ 30
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Cereale ≥ 1.500 500 tone 100 30
> 300 şi < 1.500 3 subloturi 100 30
≥ 50 şi ≤ 300 100 tone 100 30
< 50 - 10-100*) 1-10
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Masa lotului Numãrul de probe
(în tone) elementare
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
≤ 1 10
> 1- ≤ 3 20
> 3- ≤ 10 40
> 10- ≤ 20 60
> 20- ≤ 50 100
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────
la norme
──────────
PREGĂTIREA PROBELOR ŞI CRITERIILE
pentru metodele de analiza utilizate în controlul oficial al limitelor de aflatoxine din anumite alimente
1. Introducere
1.1. Mãsuri de precautie
În timpul metodei de analiza trebuie evitata pe cat posibil lumina zilei, deoarece aflatoxinele se distrug sub influenta razelor ultraviolete. Probele trebuie pregãtite şi, în special, omogenizate cu foarte multã grija, deoarece distribuţia aflatoxinelor este extrem de neomogena.
Pentru pregãtirea materialului de testare vor fi utilizate toate probele primite de laborator.
1.2. Calculul proportiei coaja/sambure la fructele în coaja întregi
Concentratia fixatã pentru aflatoxine de prezentele norme se aplica partii comestibile.
Concentratia de aflatoxine din partea comestibila poate fi determinata astfel:
- probele de fructe în coaja pot fi decorticate şi concentratia de aflatoxine se determina în partea comestibila;
- modul de preparare a probei se poate aplica la fructele în coaja întregi. Metoda de prelevare a probelor şi cea analitica vor estima masa samburelui de nuca din proba medie. Masa samburelui de nuca din proba medie va fi estimatã dupã stabilirea unui factor corespunzãtor pentru raportul coaja de nuca/sambure de nuca, aplicat nucii întregi. Acest raport se utilizeazã la estimarea cantitãţii de miez din proba medie prelevata prin metoda de pregãtire şi analiza a probei. Dintr-un lot se separa la întâmplare 100 de nuci întregi sau se separa din fiecare esantion. Raportul precizat se poate obţine, pentru fiecare proba de laborator, prin cantarirea nucilor întregi, decojirea şi recantarirea pãrţilor de coaja şi de miez. Totuşi raportul coaja/miez poate fi calculat de laborator prin estimarea unui numãr de probe şi astfel se poate folosi pentru determinarile analitice viitoare. În cazul în care o anumitã proba este în contravenţie cu orice limite, acest raport va trebui determinat pentru acea proba care se foloseşte de cele aproximativ 100 de nuci separate.
2. Tratarea probei sub forma primitã în laborator
La sfârşit toate probele de laborator se macina şi se amesteca bine printr-un proces cãruia i s-a demonstrat eficienta de omogenizare completa.
3. Subdivizarea probelor pentru mãsurile de aplicare şi pentru acţiunile de apãrare
Probele identice utilizate în mãsurile de aplicare, comerţ şi în scopuri de arbitraj vor fi prelevate din materialul omogenizat, dacã acest lucru nu contrazice reglementãrile în vigoare privind prelevarea de mostre.
4. Metodele de analiza care vor fi utilizate în laborator şi condiţiile de control ale laboratorului
4.1. Definiţii
Mai jos este prezentat un numãr de definiţii cel mai des întrebuinţate şi care se utilizeazã în laboratoare.
Cel mai des citaţi parametri de precizie sunt repetabilitatea şi reproductibilitatea.
r = repetabilitatea - valoarea sub care diferenţa absolutã dintre rezultatele a doua teste separate, obţinute în condiţii de repetabilitate (de exemplu: aceeaşi proba, acelaşi operator, acelaşi aparat, acelaşi laborator şi intervalul scurt de timp), se situeaza în limitele de probabilitate specifice (în principiu 95%); astfel, r = 2,8 x S(r) ;
S(r) = deviatia standard calculatã din rezultatele obţinute în condiţii de repetabilitate;
RSD(r) = deviatia standard relativã, calculatã din rezultate obţinute în condiţii de repetabilitate [(S(r)/x) x 100], unde x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor;
R = reproductibilitate - valoarea sub care diferenţa absolutã dintre rezultatele unui singur test, obţinute în condiţii de reproductibilitate (de exemplu, pentru materialul identic obţinut de operatori în diferite laboratoare prin utilizarea metodei testului standardizat), se situeaza în limitele de probabilitate specifica (în principiu 95%); R = 2,8 S(R);
S(R) = deviatia standard calculatã din rezultate obţinute în condiţii de reproductibilitate;
RSD(R) = deviatia standard relativã, calculatã din rezultatele obţinute în condiţii de reproductibilitate [(S(R)/x) x 100], unde
x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor.
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
