Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDIN nr. 724 din 29 septembrie 2003 privind aprobarea Planului national pentru situatii de necesitate privind encefalopatiile spongiforme transmisibile Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDIN nr. 724 din 29 septembrie 2003 privind aprobarea Planului national pentru situatii de necesitate privind encefalopatiile spongiforme transmisibile

EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR SI MEDIULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 849 din 28 noiembrie 2003
Comenteaza legea

În temeiul prevederilor <>art. 31 alin. (1) din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã,
în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului,
vazand Referatul de aprobare nr. 156.677 din 23 septembrie 2003, întocmit de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara,

ministrul agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului emite urmãtorul ordin:

ART. 1
Se aproba Planul naţional pentru situaţii de necesitate privind encefalopatiile spongiforme transmisibile, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va controla modul de ducere la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
ART. 4
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare în termen de 15 zile de la data publicãrii.

p. Ministrul agriculturii,
pãdurilor, apelor şi mediului,
Petre Daea,
secretar de stat

Bucureşti, 29 septembrie 2003.
Nr. 724.

ANEXA

PLAN NAŢIONAL
privind Planul Naţional pentru situaţii de necesitate privind encefalopatiile spongiforme transmisibile

PREVEDERI GENERALE

I. INTRODUCERE

1. Encefalopatia spongiforma bovina (ESB) este o boala neurologica fatala a bovinelor adulte care a fost recunoscuta prima data în Marea Britanie (MB) în 1986. Modificãrile patologice, modelul epidemiologic şi transmisibilitatea bolii indica faptul ca ESB este una dintre encefalopatiile spongiforme subacute cauzatã de agenţi neconventionali transmisibili sau prioni. Arhetipul acestei grupe de boli este scrapia oilor şi caprelor.
2. Epizootia de ESB din Marea Britanie poate fi explicata prin expunerea orala la un agent asemãnãtor cu cel al scrapiei, provenit de la ovine şi caprine, prezent în fainurile de carne şi oase incluse în concentratele brevetate sau suplimentele proteice de furaje. Cazurile iniţiale de ESB, cel puţin în alte tari, sunt considerate a fi rezultatul exportului din MB de bovine infectate sau de fãina de carne şi de oase contaminata proteic. O interdicţie privind furajarea rumegatoarelor cu proteine provenite de la rumegatoare, a fost implementata prima oara în MB în iulie 1988. De atunci, furajarea rumegatoarelor cu proteine provenite de la mamifere a fost, cu unele excepţii, interzisã pe tot teritoriul UE şi în alte câteva tari. Din aprilie 1996, aceasta interdicţie privitoare la fãina de carne şi de oase care se referã la mamifere, a fost extinsã şi în Regatul Unit (RU) la toate animalele de ferma crescute în scop alimentar. Transmisibilitatea experimentala a ESB la bovine a fost demonstrata ca urmare a expunerii orale şi parenterale la tesut cerebral provenit de la bovine infectate. Studii epidemiologice efectuate în MB au relevat un risc crescut pentru descendenţii animalelor constituind cazuri clinice de ESB; acest risc crescut însã, nu este implicat în caracterul endemic a bolii în populaţia bovina nationala. Ca un rezultat al mãsurilor luate privind controlul bolii, epizootiile de ESB din Regatul Unit şi Elvetia, sunt în declin.
3. De asemenea se crede ca agentul ESB ar fi sursa comuna a encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) la câteva specii de bovidee şi unele feline. Exista dovada unei legãturi cauzale între agentul ESB şi o noua varianta de forma a EST uman, a bolii Creutzfeldt-Jacob (BCJ).
4. ESB, asa cum a apãrut în MB, are o incidenta de vârf la bovinele cu o varsta cuprinsã între 4 şi 5 ani. Evoluţia clinica este variabila, dar se poate extinde la câteva luni. Semnele clinice sunt suficient de distinctive pentru a conduce cãtre suspiciunea de boala mai ales dacã prin diagnostic diferential se elimina alte boli cu care se aseamana, în ţãrile cu politica statutara fata de boala, cazurile suspectate clinic trebuie sa fie abatorizate, creierul trebuie sa fie examinat iar bovinele afectate de boala, distruse. Confirmarea diagnosticului este bazat în primul rând pe examinarea histopatologica a creierului. Au fost descrise leziuni numai în sistemul nervos central.
5. Precautiile de protecţie privind manipularea materialului infectat cu ESB trebuie sa fie maxime întrucât ESB este o zoonoza şi a fost atribuitã categoriei de restrictionare 3 (cu derogãri).

Identificarea agentului

1. Natura agentului care cauzeazã EST este nedeterminatã. O izoforma a unei proteine membranare specifica bolii PrP (PrP^SC) are o importanta critica în patogeneza acestor boli şi în concordanta cu ipoteza prionului, este singura componenta a agentului infectios.
2. Pentru a confirma diagnosticul encefalopatiei spongiforme, este necesarã examinarea histologica a creierului. Corelatia dintre diagnosticul clinic şi diagnosticul neurohistologic la ESB, cu experienta corespunzãtoare, poate fi mai mare de 90%. Examinarea histopatologica poate furniza de asemenea un diagnostic diferential în cazurile de suspicionare clinica în care leziunile de ESB nu se detecteaza. Leziunea patognomonica se afla în neuropilul substanţei cenusii şi vacuolizarea neuronala a unor nuclee bazale ale creierului. Aceasta modificare este obişnuitã dar nu invariabil bilateral simetric. Detectarea acumularilor de PrP^SC din sistemul nervos central al bovinelor afectate de boala prin metode imunochimice oferã o apropiere diagnostica specifica bolii. PrP^SC poate fi detectat în extracte de creier nefixate prin imunoabsorbtie şi alte metode imunoenzimatice. Demonstrarea imunohistochimica a modelelor caracteristice de acumulare a PrP^SC în creier afectat fixat în formalina este acum utilizata pe scara larga ca o metoda de confirmare de diagnostic. Fibrilele caracteristice, omoloage cu fibrilele asociate cu scrapia şi compuse din PrP^SC, pot fi vizualizate prin examinarea electronomicroscopica a extractelor de creier de bovine afectate, tratate cu detergent, nefixate (sau fixate cu formalina) şi au fost utilizate deasemenea pentru confirmarea diagnosticului.
3. ESB poate fi transmis din tesutul cerebral a bovinelor afectate în faza terminala, la soareci, prin inoculare sau prin furajare dar perioadele de incubatie de câteva luni nu permit folosirea bioanalizelor de rutina. Aceasta este singura metoda practica disponibilã în prezent pentru detectarea infectivitatii.

II. OBIECTIVE

1. Planul Naţional de Alerta şi Intervenţie în caz de necesitate pentru EST are drept scop:
a) monitorizarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile;
b) prevenirea, combaterea şi, eventual, eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile, retragerea materialelor de risc specific şi reguli pentru importul de animale vii şi produse de origine animala.
2. Prezentul plan de lupta contra EST trebuie sa ţinã cont de urmãtoarele:
a) confirmarea sigura şi rapida a bolii;
b) rapiditatea punerii în aplicare a mãsurilor de combatere;
c) implicarea de mijloace suficiente şi adaptate la situaţie privind resursele umane şi materiale;
d) conjugarea eforturilor crescatorilor de animale, medicilor veterinari şi a numeroase instituţii şi autoritãţi guvernamentale.

ROMVETPLAN


PROGRAM NAŢIONAL
PENTRU SITUAŢII DE NECESITATE PRIVIND ENCEFALOPATIILE
SPONGIFORME TRANSMISIBILE


SECŢIUNEA I
PREVEDERI LEGISLATIVE - PUTERI LEGALE

1. PREVEDERI LEGISLATIVE

1.1. Prevederile legislative prin care serviciile veterinare din România ce alcãtuiesc SISTEMUL UNIC VETERINAR îşi exercita puterile legale în domeniul prevenirii, supravegherii, combaterii şi eradicarii encefalopatiilor spongiforme transmisibile sunt urmãtoarele:
1. Codul Internaţional de Sãnãtate a Animalelor - al Oficiului Internaţional de Epizootii - Partea a III-a, Titlul 3.2., Capitolul 3.2.13.
2. <>Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
3. <>Legea nr. 160/1998 privind exercitarea profesiei de medic veterinar.
4. Ordinul Ministrului nr. 114/1975 - "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" pentru aplicarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
5. a) Partea I, Capitolul II - Organe de specialitate prin care se realizeazã, indruma şi controleazã în mod unitar activitatea sanitarã veterinara.
b) Partea I, Capitolul III - Organe centrale sanitare veterinare;
c) Partea I, Capitolul IV - Comisii tehnice sanitare veterinare consultative
d) Partea a II-a, Capitolul II - Supravegherea şi controlul sanitar veterinar al circulaţiei animalelor şi produselor de origine animala, cu referire la înscrierea, evidenta şi individualizarea animalelor, acte de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor, certificarea sanitarã veterinara, condiţii sanitare veterinare pentru imbarcarea şi debarcarea animalelor, examenul sanitar veterinar înainte de imbarcarea şi la debarcarea animalelor, transportul animalelor vii cu mijloace auto, pe cale feratã, vapoare, avioane, pe jos, organizarea şi funcţionarea bazelor de tranzit pentru exportul animalelor şi pentru achiziţiile de animale, staţiile şi punctele de spalare şi dezinfecţie a animalelor pentru transportul acestora şi a produselor de origine animala.
e) Partea a II-a, Capitolul III - Mãsuri generale pentru prevenirea bolilor infecto-contagioase şi parazitare la animale.
f) Partea a II-a, Capitolul IV - Mãsuri generale pentru combaterea bolilor transmisibile la animale, cu referire la anunţarea cazurilor de boala, obligaţiile deţinãtorilor de animale şi ale administraţiei publice centrale şi locale, obligaţiile medicilor veterinari de stat, izolarea animalelor, observatia sanitarã veterinara, carantina şi zona epizootica, dezinfectia de necesitate, deratizarea şi dezinsectia în locurile contaminate, stingerea bolilor şi eradicarea mãsurilor de carantina.
g) Partea a IV-a, Capitolul II - Controlul sanitar veterinar al carnii şi produselor din carne.
h) Partea a IV-a, Capitolul III - Controlul sanitar veterinar al fabricilor de produse din carne.
i) Partea a IV-a, Capitolul IV - Controlul sanitar veterinar al antrepozitelor frigorifice şi al produselor alimentare din aceste unitãţi.
j) Partea a IV-a, Capitolul V - Controlul sanitar veterinar al produselor alimentare de origine animala în unitãţi de desfacere şi consum.
k) Partea a IV-a, Capitolul XII - Controlul sanitar veterinar al unitãţilor de alimentaţie publica.
l) Partea a IV-a, Capitolul XIII - Controlul sanitar veterinar al subproduselor brute de origine animala şi al întreprinderilor de prelucrare a lor.
m) Partea a V-a
i) Norme privind recoltarea, ambalarea şi expedierea organelor, produselor patologice şi probelor de sânge, în vederea diagnosticului de laborator.
ii) Norme privind recoltarea de furaje pentru examenul de laborator.
iii) Norme pentru recoltarea probelor de produse alimentare de origine animala în vederea examenului sanitar veterinar de laborator.
iv) Mãsuri sanitare veterinare pe baza analizelor de laborator a conservelor în recipienţi inchisi ermetic.
1.2. LEGISLAŢIE VETERINARA ROMÂNEASCĂ REFERITOARE LA ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME ALE RUMEGATOARELOR
1. Ordinul M.A.A. nr. 125/16.12.1998 - pentru aprobarea "Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea serviciilor sanitare veterinare de stat", cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
2. <>Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã.
3. Ordinul M.A.I.A nr. 114/1975 "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" de aplicare a Legii sanitare veterinare, Partea a II-a, Capitolul II, art 9 - 28 - supravegherea şi controlul sanitar veterinar al circulaţiei animalelor şi produselor de origine animala:
i) art. 124 - 126 - distrugerea sau valorificarea cadavrelor de animale, a confiscatelor şi deşeurilor de abator şi a cainilor fãrã stãpân;
ii) art. 147 - 160 - interzicerea folosirii în hrana animalelor a resturilor de la abatoare şi de la unitãţile de alimentaţie publica, nesterilizate;
iii) art. 161 - 162 - prevenirea difuzãrii bolilor prin furajarea animalelor cu deşeuri alimentare menajere.
4. Norma sanitarã veterinara privind gestionarea deşeurilor toxice şi de risc din laboratoarele sanitare veterinare, aprobatã prin <>Ordinul MAAP nr. 483/12.12.2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 22/16.01.2002.
5. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 475/5.12.2001 care aproba "Norma sanitarã veterinara privind utilizarea metodei de identificare microscopica şi estimare a constituentilor de origine animala în controlul oficial al furajelor", publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 112/11.02.2002.
6. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 495/27.12.2001 ce aproba "Norma sanitarã veterinara cu privire la mãsurile care se aplica prelucrãrii unor deşeuri animale, în vederea protecţiei contra encefalopatiilor spongiforme transmisibile", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 124/15.02.2002.
7. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 496/27.12.2001 care aproba "Norma sanitarã veterinara privind aprobarea sistemelor de tratament termic alternativ pentru prelucrarea materiilor cu grad ridicat de risc", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 191/21.03.2002.
8. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 498/27.12.2001 care aproba "Norma sanitarã veterinara privind unele mãsuri de protecţie în ceea ce priveşte comerţul cu anumite tipuri de deşeuri animale de la mamifere", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 123/15.02.2003.
9. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 504/28.12.2001 care aproba "Norma sanitarã veterinara privind stabilirea condiţiilor sanitare veterinare pentru înlãturarea şi prelucrarea deşeurilor animale, comercializarea lor şi prevenirea agenţilor patogeni din furajele care conţin produse de origine animala sau peste", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 78/01.02.2002.
10. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 20/15.01.2002 ce aproba "Norma sanitarã veterinara privind interzicerea utilizãrii anumitor subproduse animale în furajarea animalelor", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 61/29.01.2002.
11. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 21/15.01.2002 care aproba "Norma sanitarã veterinara cu privire la unele mãsuri de protecţie fata de encefalopatia spongiforma transmisibila şi furajarea animalelor cu proteina animala", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 61/29.01.2002.
12. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 22/15.01.2002 care aproba "Norma sanitarã veterinara cu privire la mãsurile de control suplimentare pentru implementarea normei sanitare veterinare cu privire la unele mãsuri de protecţie în ceea ce priveşte encefalopatia spongiforma transmisibila şi furajarea animalelor cu proteine animala", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 220/2.04.2002.
13. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 23/15.01.2002 care aproba "Norma sanitarã veterinara de stabilire a listei de ingrediente a cãror utilizare este interzisã în nutreturile combinate", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 61/29.01.2002.
14. Nota de serviciu a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare nr. 138.827/28.02.2001 privind controlul furajelor destinate rumegatoarelor.
15. Nota de serviciu a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare nr. 152.064/3.01.2002 privind prevederile referitoare la fainurile proteice.
16. Nota de serviciu a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare nr. 152.303/11.01.2002 referitoare la mãsurile de supraveghere pentru Encefalopatia Spongiforma Bovina.

SECŢIUNEA a II-a

2. RESURSE FINANCIARE

Prevederile legale financiare trebuie sa acopere necesitãţile de:
1. Personal;
2. Echipamente şi consumabile;
3. Supraveghere veterinara;
4. Instituirea mãsurilor de protecţie;
5. Instituirea mãsurilor de preventie;
6. Sistemul intern şi internaţional de notificare;
7. Prelevarea de probe suplimentare Programului strategic şi transportul acestora la laborator;
8. Taierea sau uciderea animalelor;
9. Evaluarea animalelor ucise sau tãiate;
10. Ecarisarea teritoriului şi procesarea cadavrelor şi a deşeurilor;
11. Distrugerea animalelor contaminate;
12. Curatare, sanitatie, dezinfecţie, dezinsecţie;
13. Plati de compensare a deţinãtorilor de animale;
14. Instituirea zonelor de control şi de supraveghere;
15. Plata activitãţilor desfãşurate de personalul cu competente în eradicarea focarului;
2.1. FONDURI BUGETARE PENTRU CAZURILE DE INTERVENŢIE DE NECESITATE
1. Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara este responsabilã, în calitate de Autoritate Veterinara Centrala a României, pentru implementarea mãsurilor de urgenta în cazul izbucnirii unor boli epizootice sau exotice în România, a echipamentelor, ecarisarea şi procesarea deşeurilor animaliere şi carcaselor, uciderea animalelor şi compensarea lor, inclusiv pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile.
2. Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara este responsabilã şi efectueazã, prin direcţiile sanitare veterinare judeţene, ca centre locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor, plãţile de compensare pentru taierea de necesitate a animalelor din speciile receptive la encefalopatia spongiforma bovina sau/şi scrapie sau uciderea acestora, dispuse de autoritatea veterinara competenta.
2.2. FONDURI BUGETARE SUPLIMENTARE
În funcţie de evoluţia unui eventual focar de encefalopatie spongiforma a animalelor sau de numãrul animalelor ce trebuie tãiate sau distruse ori de importanta efectivului în care pot evolua aceste boli şi a relaţiilor directe cu focarul primar, Autoritatea Veterinara Centrala poate solicita Guvernului României, disponibilizarea unor fonduri suplimentare pentru a acoperi, în timp util, toate cheltuielile implicate de evoluţia bolii.
2.3. CHELTUIELI SOLICITATE DE ACTIVITĂŢILE VETERINARE SUPLIMENTARE
1. Costul urmãtoarelor acţiuni determina cheltuieli majoritare în caz de encefalopatii spongiforme transmisibile ale animalelor.
a) plati suplimentare pentru implicarea directa a personalului în acţiuni suplimentare de control, închirieri temporare, transport, cazare, diurna;
b) achiziţionarea suplimentarã de echipamente;
c) cheltuieli cu obiecte de inventar;
d) cheltuieli cu consumabile;
e) cheltuieli cu taierea animalelor;
f) cheltuieli cu uciderea animalelor;
g) plata compensãrilor pentru animalele tãiate din motiv de boala şi a celor ucise în acelaşi context;
h) cheltuieli suplimentare cu ecarisarea şi procesarea deşeurilor animaliere;
i) cheltuieli cu distrugerea resturilor de procesare a deşeurilor animaliere;
j) dezinfectii, decontaminari, distrugerea contaminantelor;
k) curatarea şi dezinfectia adaposturilor, curţilor, vehiculelor şi echipamentelor;
l) cheltuieli implicate de respectarea mãsurilor de bunastare şi protecţia animalelor;
m) cheltuieli cu efectuarea suplimentarã a unor examene de diagnostic şi de supraveghere;
n) cheltuieli cu distrugerea unor produse sau subproduse de origine animala implicate în epidemiologia bolii.
2. Plata compensaţiilor cãtre deţinãtorii de animale sau cãtre asociaţiile de animale va fi efectuatã, într-o perioada de timp prevãzutã de legislaţia nationala dupã distrugerea animalelor suspecte sau bolnave, ori a coabitantilor acestora, precedatã de evaluarea facuta de o comisie.
3. Cheltuieli pentru iniţierea şi menţinerea în stare de acţiune a centrului naţional şi a centrelor locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor. Fondurile bugetare destinate serviciilor veterinare sunt utilizate pentru activitãţi curente. În cadrul acestor fonduri trebuie prevãzute cheltuielile implicate de instruirea şi menţinerea în stare de acţiune a Centrului Naţional şi a centrelor locale de lupta impotriva encefalopatiilor transmisibile ale animalelor, cu referire la:
a) editarea, printarea şi distribuirea programului de intervenţie şi a programului de alerta;
b) pentru pregãtirea structurilor de comanda;
c) pentru menţinerea şi instruirea grupului de experţi şi orice alte activitãţi;
d) pentru pregãtirea acţiunilor de întreprins în caz de necesitate;
2.4. BAZA LEGALĂ PENTRU CHELTUIELILE FINANCIARE IMPLICATE DE APLICAREA PROGRAMULUI DE CONTINGENTA
Baza legalã pentru asigurarea şi utilizarea fondurilor speciale în caz de aparitie a encefalopatiilor transmisibile ale animalelor este urmãtoarea:
1. <>Hotãrârea de Guvern nr. 614/1995 privind aplicarea "Programului de supraveghere, prevenire, combatere şi asanare a bolilor la animale şi a celor transmisibile de la animale la om precum şi de refacere a septelului" republicatã.
2. Norme metodologice comune ale Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Ministerului Finanţelor (Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 5415/30.09.1993 şi Ministerul Finanţelor nr. 41540/4.08.1993) pentru punerea în aplicare a <>Hotãrârii de Guvern nr. 614/1995 , republicatã.
3. <>Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, cu completãrile şi modificãrile ulterioare, art. 19 - pentru lichidarea rapida a focarelor de boli transmisibile, prin taierea de animale şi alte mãsuri ce se impun pentru prevenirea difuzãrii epizootiilor şi pentru apãrarea sãnãtãţii efectivelor de animale.

SECŢIUNEA a III-a
LANT DE COMANDA

A. STRUCTURI DE COMANDA ŞI ADIACENTE

1. LA NIVEL GUVERNAMENTAL

1.1. Comisia Guvernamentalã de Apãrare impotriva Dezastrelor instituitã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 47/12.08.1994 , cap. II, art. 16.
1.2. Comandamentul Antiepizootic Central reorganizat ca şi componenta prin <>Hotãrârea de Guvern nr. 1.004/4.10.2001 şi în baza <>art. 15 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, are responsabilitatea implementarii unor mãsuri extraordinare, pe care le stabileşte secretariatul sau la nivel central, judeţean, municipal, orasenesc sau local, împreunã cu conducerile şi structurile descentralizate ale unor ministere şi ale Administraţiei Publice Centrale.

2. LA NIVELUL MINISTERULUI AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR ŞI MEDIULUI

2.1. Comisia Centrala pentru Epizootii şi Supravegherea Contaminarii Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale - înfiinţatã prin Ordinul ministrului agriculturii alimentaţiei nr. 3/1996 şi a Ordinului ministrului agriculturii alimentaţiei şi pãdurilor nr. 72/16.03.2001 şi a OG nr. 47/12.08.1994, cap. 2, art. 17, lit. g.
2.2. AGENŢIA NATIONALA SANITARĂ VETERINARA din structura Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului reprezintã autoritatea veterinara centrala (AVC), a carei organizare şi funcţionare este prevãzutã în <>Hotãrârea Guvernului nr. 739/2003 şi Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 125/16.12.1998 pentru aprobarea "Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor sanitare veterinare de stat", cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
a) În baza <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , republicatã, Cap. VI, art. 31, 33, ANSV are responsabilitatea organizãrii şi functionarii structurilor care au atribuţii pentru activitãţile de supraveghere, prevenire, combatere şi eradicare a encefalopatiilor spongiforme transmisibile;
b) Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara realizeazã aceste responsabilitãţi prin:
i) institutele centrale de profil veterinar;
ii) direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a Municipiului Bucureşti;
iii) serviciile sanitare veterinare din alte ministere decât Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului;
iv) inspectoratele de poliţie sanitarã veterinara de frontiera;
v) prin colaborare cu Direcţia de Medicina Preventivã din cadrul Ministerului Sãnãtãţii;
c) Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara este coordonatorul "Programului de contingenta pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor";
d) Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara îşi exercita rolul de coordonator prin Direcţia de Sãnãtate a Animalelor din structura sa. Aceasta îşi implementeaza strategia nationala de supraveghere şi aplicare a prevederilor "Programului de contingenta pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor" prin Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti;
e) Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara are obligaţia ca la orice suspiciune de o boala epizootica care ar putea crea probleme sociale, economice, politice sau comerciale, sa anunţe şi sa activeze Comandamentul Antiepizootic Central şi Comisia pentru Prevenirea Dezastrelor.
2.3. INSTITUTUL DE DIAGNOSTIC ŞI SĂNĂTATE ANIMALA
1. Este instituţia care are intreaga responsabilitate pentru supravegherea stãrii de sãnãtate a animalelor, diagnosticul unor îmbolnãviri specifice sau nespecifice ale animalelor, cu notificarea acestora la Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara şi la direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, iar în situaţii bine precizate poate avertiza unitatea economicã sau proprietarul despre suspiciunea sau îmbolnãvirea unor animale. Institutul este de asemenea şi forul metodologic de instruire a medicilor din sistemul unic veterinar sau a altor persoane aparţinând altor instituţii sau firme, implicit în domeniul encefalopatiilor spongiforme transmisibile.
2. Are în structura:
- Laboratorul Naţional de Referinta de Diagnostic şi Sãnãtate Animala;
- Direcţia de Integrare Europeanã, Transpunere Legislativã, Programe şi Relaţii Internaţionale şi Inspecţii Sanitare Veterinare de Frontiera;
- Direcţia Economicã.
3. Are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
a) coordoneazã tehnic, metodologic, controleazã şi verifica activitatea tehnica a laboratoarelor sanitare veterinare de diagnostic de stat şi particulare, organizeazã verificarea capacitãţii de diagnostic prin testãri intra şi interlaboratoare cu seturi de probe de control, pentru care acorda calificative;
b) elaboreazã şi difuzeazã în teritoriu instrucţiuni şi precizãri tehnice în domeniul sau de activitate;
c) verifica respectarea normei pentru buna practica de laborator, Manualul calitãţii şi aplicarea Sistemului calitãţii pentru analizele de laborator efectuate;
d) verifica metodele de diagnostic paraclinic rezultate din cercetarea ştiinţificã şi propune comisiei omologarea şi standardizarea lor pentru introducerea în practica de laborator;
e) participa la verificarea calitãţii kiturilor de diagnostic şi la testarea clinica a altor produse de uz veterinar în vederea înregistrãrii lor în România;
f) investigheaza, elaboreazã şi asimileazã metode noi de diagnostic şi le perfectioneaza pe cele existente;
g) promoveazã metode noi de diagnostic în activitatea proprie şi în activitatea celorlalte laboratoare de profil din teritoriu;
h) coordoneazã la scara nationala activitatea de omologare şi standardizare a metodelor de diagnostic paraclinic veterinar;
i) organizeazã instruirea periodicã a personalului de specialitate din laboratoarele sanitare veterinare de stat şi particulare, acorda calificative şi elibereazã certificate de instruire;
j) tine legatura cu laboratoarele internaţionale de referinta ale Oficiului Internaţional de Epizootii şi laboratoarele comunitare de referinta, adopta şi implementeaza metodele oficiale de analiza comunicate de acestea şi difuzeazã în teritoriu informaţiile primite;
k) verifica periodic cunoştinţele tehnice ale specialiştilor de profil, sefilor de secţii şi de servicii precum şi ale sefilor laboratoarelor sanitare veterinare de stat, acorda calificative şi elibereazã certificate de atestare;
l) participa la elaborarea şi realizarea prevederilor "Programului acţiunilor de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om şi protecţia mediului" prin investigaţii de laborator;
m) participa împreunã cu alte organisme de specialitate la realizarea activitãţilor de protecţie şi bunastare a animalelor;
n) executa lucrãri de diagnostic care, prin complexitatea lor, nu pot fi efectuate de cãtre laboratoarele sanitare veterinare de stat, precum şi expertize şi contraexpertize de diagnostic dispuse de autoritãţi sau la solicitarea altor persoane fizice şi juridice;
o) avizeazã, coordoneazã şi controleazã tehnic amenajarea şi dotarea Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala şi a laboratoarelor sanitare veterinare de stat cu aparatura, reagenti, kituri şi reactivi necesari pentru realizarea Programului de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului şi face propuneri corespunzãtoare la Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara din cadrul Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului;
p) participa la întocmirea proiectelor de norme şi instrucţiuni tehnice specifice domeniului sau de activitate;
r) participa la întocmirea de programe sanitare veterinare de supraveghere, urgenta şi asanare a unor boli la animale şi a celor transmisibile de la animale la om;
s) participa la acţiunea de armonizare legislativã în domeniul sãnãtãţii animalelor, sãnãtãţii publice, igienei, bunastarii, protecţiei animalelor şi a mediului în vederea integrãrii în Uniunea Europeanã;
s) înregistreazã, prelucreaza, interpreteazã şi transmite la Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara, datele tehnice primite de la direcţiile sanitare veterinare cuprinzând starea de sãnãtate a animalelor şi realizarea acţiunilor strategice;
t) administreazã, coordoneazã şi controleazã activitatea inspectoratelor de poliţie sanitarã veterinara de frontiera sub directa îndrumare a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare. Încadrarea cu personal a punctelor de inspecţie sanitarã veterinara de frontiera se va face numai cu aprobarea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, care va stabili condiţiile, tematica şi condiţiile de examinare;
t) realizeazã amenajarea, întreţinerea şi dotarea punctelor de inspecţie veterinara de frontiera;
u) colecteazã, prelucreaza şi stocheaza pe calculator datele rezultate din domeniul sau de activitate prin sisteme de prelucrare automatizata a datelor (PAD) colaboreazã cu organisme de specialitate interne şi internaţionale şi cu alte organisme abilitate de lege în domeniul sau de activitate;
v) cerceteazã, produce şi supune omologãrii reagentii utilizaţi în diagnostic, pe care îi foloseşte şi valorifica în condiţiile legii;
z) participa la testele interlaboratoare organizate de Oficiul Internaţional de Epizootii sau Uniunea Europeanã.
2.4. LABORATORUL NAŢIONAL DE REFERINTA PENTRU ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME TRANSMISIBILE
Laboratorul Naţional de Referinta pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor, din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala, Laboratorul Naţional de Referinta pentru Sãnãtatea Animalelor, (anexa nr. 2*3) are responsabilitãţi privind supravegherea şi diagnosticul acestor boli şi ca instrument de lucru al Centrului Naţional de Lupta contra Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor.

3. LA NIVEL JUDEŢEAN

3.1. COMANDAMENTUL ANTIEPIZOOTIC JUDEŢEAN
1. Instituit în baza <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 republicatã, ulterioare, cap. IV, art. 15 care precizeazã ca "pentru sprijinirea acţiunilor de lupta impotriva bolilor transmisibile, prin decizia consiliului judeţean sau local (municipal, orasenesc, comunal) se constituie comandamente epizootice" la aceste nivele.
2. Sunt constituite din conducatori ai unitãţilor de pe teritoriul respectiv şi alte persoane cãrora le revin sarcini în aplicarea mãsurilor transmise de la Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului prin Comandamentul Antiepizootic Central şi Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara, cu privire la combaterea bolilor. "Aceste comandamente rãspund de aplicarea tuturor mãsurilor pentru prevenirea şi lichidarea epizootiilor". "La propunerea comandamentelor antiepizootice locale, consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti pot suspenda operaţiunile de încãrcare şi descãrcare a animalelor, a produselor de origine animala şi furajelor, în staţii de cale feratã, locuri de încãrcare - descãrcare, în mijloace de transport auto, porturi şi aeroporturi situate în zona de carantina sau sa conditioneze aceste operaţiuni de respectarea unor restrictii sanitare veterinare speciale". Aplicarea acestor mãsuri "se va face cu anunţarea organelor centrale care coordoneazã activitãţile de transport afectate".
3. Coordonatele acestuia sunt identice cu ale Consiliului Judeţean.
4. Preşedintele Comandamentului Antiepizootic Judeţean este prefectul judeţului.
3.2. COMISIA JUDETEANA PENTRU PREVENIREA DEZASTRELOR
1. Instituitã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 47/1994 , art. 11;
2. Este formatã din "specialişti din aparatul descentralizat al ministerelor şi din aparatul consiliilor judeţene, respectiv al Municipiului Bucureşti";
3. Are urmãtoarele atribuţii principale: (Ordonanta Guvernului 47/94, Cap. 11, art. 16);
a) inventariaza şi supravegheazã sursele potenţiale de producere a dezastrelor;
b) coordoneazã pregãtirea populaţiei pe localitãţi, instituţii, agenţi economici şi cartiere de locuinţe privind prevenirea, protecţia şi intervenţia în caz de dezastru;
c) stabileşte şi asigura funcţionarea sistemului informaţional pe plan local pentru alarmare în caz de dezastru;
d) elaboreazã planurile judeţene de protecţie şi intervenţie în cazul dezastrelor şi aproba planurile localitãţilor şi ale agenţilor economici;
e) urmãresc punerea în aplicare a mãsurilor de apãrare impotriva dezastrelor;
f) asigura culegerea de informaţii şi transmiterea fluxului informaţional din teritoriu spre comisiile centrale specializate pe tipuri de dezastre;
g) formuleazã propuneri cu privire la constituirea şi utilizarea rezervelor materiale şi a mijloacelor pentru intervenţie, pãstrarea şi refacerea lor prin aprovizionare curenta şi, dupã caz, clasarea sau casarea la depãşirea termenelor de funcţionare sau de valabilitate, în limita fondurilor anuale alocate în acest scop;
h) asigura informarea populaţiei asupra iminentei producerii unor dezastre, precum şi a mãsurilor luate pentru limitarea efectelor acestora;
i) organizeazã, dupã producerea dezastrelor, echipe de specialişti pentru inventarierea, expertizarea şi evaluarea rapida a efectelor şi a pagubelor produse, în vederea comunicãrii acestora comisiilor centrale specializate pe tipuri de dezastre, şi Comisiei guvernamentale de apãrare impotriva dezastrelor şi iau sau propun mãsuri pentru asigurarea funcţiilor vitale.
4. Coordonatele acesteia sunt similare cu ale Consiliului Judeţean.
5. Preşedintele Comisiei Judeţene pentru Prevenirea Dezastrelor este prefectul.
3.3. DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARA JUDETEANA, RESPECTIV A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
1. Este înfiinţatã prin <>H.G. nr. 477/1990 , publicat în Monitorul Oficial al României nr. 87/8.05.1992, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
2. Are în structura:
a) laboratoarele sanitare veterinare judeţene;
b) administraţia veterinara judeteana, reprezentatã prin:
i) serviciul/compartiment sãnãtate animala;
ii) serviciul/compartiment sãnãtate publica şi siguranta alimentara;
iii) serviciul/compartiment inspecţii şi implementare legislativã veterinara;
iv) compartiment de poliţie veterinara şi inspecţii;
v) compartiment financiar contabil;
3. Are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi: (Ord. 125/98, art. 33)
a) laboratoarele sanitare veterinare judeţene cu responsabilitãţi pentru planificarea, monitorizarea şi controlul acţiunilor de supraveghere, prelevarea de probe şi transportul acestora la Laboratorul Naţional de Referinta din IDSA;
b) la nivelul administraţiei se organizeazã Centrul Local de Lupta contra EST, dar împreunã cu specialişti din laboratorul judeţean constituie Grupul de Experţi Local;
c) directorul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a Municipiului Bucureşti este secretarul Comandamentului Antiepizootic Judeţean.

4. LA NIVEL LOCAL

4.1. COMANDAMENTUL ANTIEPIZOOTIC LOCAL
1. Instituit prin <>Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare ulterioare.
2. Are componenta similarã cu Comandamentul Antiepizootic Judeţean, la nivel local.
3. Are atribuţii şi responsabilitãţi similare cu ale Comandamentului Antiepizootic Judeţean, la nivel local.
4. Coordonatele acestora sunt similare cu ale consiliului municipal, orasenesc sau comunal.

B. STRUCTURI SPECIFICE PENTRU CAZURI DE NECESITATE

1. LA NIVEL CENTRAL

1.1. CELULA NATIONALA DE CRIZA - pentru EST se constituie în baza prezentului program, compusa din:
a) Ministrul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului iar în caz de forta majorã (lipsa din ţara, incapacitate cauzatã de boala) inlocuitorul de drept al acestuia;
b) directorul general al "Direcţiei Generale de Buget Finanţe" din Ministerul Agriculturii, Pãdurilor Apelor şi Mediului;
c) subsecretarul de stat care coordoneazã activitatea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din structura Ministerului Agriculturii, Pãdurilor Apelor şi Mediului;
d) Directorul General al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;
e) Ministrul finanţelor publice;
f) Ministrul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului;
g) Ministrul Administraţiei şi Internelor;
h) Preşedintele "Comisiei Guvernamentale de Apãrare impotriva Dezastrelor";
Se activeazã şi se reuneste ori de câte ori exista o suspiciune de EST.
Activarea celulei naţionale de criza se efectueazã de cãtre subsecretarul de stat care coordoneazã Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara.
Aceasta are ca principala atribuţie stabilirea, la suspiciunea de EST şi la confirmarea bolii, împreunã cu Centrul Naţional de Lupta contra EST, a:
a) mãsurilor specifice veterinare, pe care le pune în aplicare prin Centrul Naţional de Lupta contra EST şi centrele locale de lupta contra EST;
b) Celula nationala de criza se organizeazã la nivelul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;
d) Coordonatele acesteia sunt: Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului, Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara, Bulevardul Carol I nr. 24, sect. 3, etaj 1, tel. 0040-21-315.78.75, fax 0040-21-312.49.67, e-mail: ansv@m.ro sau ansv.disp@m.ro.
1.2. CENTRUL NAŢIONAL DE LUPTA CONTRA EST
a) Centrul Naţional de Lupta contra Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile - elaboreazã "Planul Naţional de Contingenta pentru Encefalopatiile Spongiforme ale transmisibile" pe care îl supune anual aprobãrii conducerii Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala şi Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, pentru a fi aprobat de conducerea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor Apelor şi Mediului - Ministrul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului, exercitând şi funcţia de preşedinte al Comandamentului Antiepizootic Central, iar directorul general al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare are funcţia de secretar al acestui comandament (anexa nr. 2*2);
b) De asemenea, Centrul Naţional de Lupta contra Encefalopatiilor Spongiforme ale Animalelor este cel care monitorizeazã şi coordoneazã acţiunile specifice de combatere şi eradicare a encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor, aprobate de Autoritatea Veterinara Centrala şi pune în practica de aceasta prin structurile executive din subordine.
1. Are ca principale responsabilitãţi:
a) stabilirea, împreunã cu celula de criza, a mãsurilor specifice veterinare, pentru elucidarea suspiciunii de EST şi a celor ce sunt necesare dupã confirmarea bolii, precum şi a mãsurilor nespecifice generale, de combatere a EST;
b) monitorizeazã, urmãreşte şi controleazã punerea în aplicare a mãsurilor specifice veterinare, împreunã cu centrele locale de lupta contra EST;
c) elaboreazã şi imbunatateste strategia de intervenţie în caz de necesitate pentru EST;
d) elaboreazã şi realizeazã în practica programul de instruire a centrelor locale de lupta contra EST şi a grupelor de experţi de la nivel central şi local privind conduita de abordare în cazul unei situaţii de necesitate create de EST;
e) informeazã celula nationala de criza, conducerea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare şi celelalte structuri centrale de lupta contra EST asupra evoluţiei bolii;
f) asigura şi gestioneazã materialele necesare la nivel central şi la nivelul centrelor locale de lupta contra EST;
g) coordonarea tuturor acţiunilor din prezentul program, pe teritoriul României;
2. La nivelul "Centrului Naţional de Lupta contra EST", trebuie sa existe:
a) mijloace de comunicare - computere, telefoane fixe şi mobile, fax-uri, ale cãror coordonate trebuie cunoscute de centrele locale de lupta contra EST, de cãtre celula de criza şi de grupele de experţi centrali şi locali;
b) stabilirea unei liste cu numele, adresa, numãrul de telefon, fax, calificarea şi experienta în combaterea bolilor din lista B a OIE a persoanelor responsabile de la centrele locale şi toate structurile centrale, judeţene şi locale implicate în controlul EST;
1.3. COMITETUL COORDONATOR DE LUPTA CONTRA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE
a) Acest comitet reuneste factori de decizie care aproba "Strategia nationala de supraveghere, prevenirea, combatere şi eradicare a encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor";
b) Se constituie în baza prezentului program la Ministerul Agriculturii, Pãdurilor Apelor şi Mediului - Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara Ministerul Agriculturii - Comitetul Coordonator de Lupta contra EST - Bulevardul Carol I, No. 24, sector 3, Bucureşti, telefon (021) - 315.78.75, fax 312.49.67, E-mail: ansv.disp@m.ro sau ansv.disp@m.ro;
c) Componenta acestui comitet coordonator este menţionatã în anexa nr. 1.
1.4. GRUPUL NAŢIONAL DE EXPERŢI compus din trei echipe, este organizat central şi are sediul la Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala, (anexa nr. 2*4).
a.) are coordonatele: Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala, str. Dr. Staicovici nr. 63, sector 5, Bucureşti, telefon (021)-410.12.99; (021)-410.15.04; (021)-410.13.90; Fax (021)-411.33.94, E-mail: office@idah.ro
b.) are urmãtoarea componenta:
a) şeful grupului este directorul Laboratorului Naţional de Referinta pentru Direcţia de Sãnãtate Animala din Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala;
b) şeful Laboratorului Naţional de Referinta de Diagnostic pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile;
c) specialist în patologia rumegatoarelor;
d) specialist epidemiolog;
e) specialist responsabil cu materialele pentru prelevare de probe şi transportul acestora la laboratorul naţional de referinta;
f) specialist pentru probleme de biosecuritate;
1.4.1. În structura grupului de experţi pot fi cooptati şi alţi specialişti care exista la nivel naţional şi care pot realiza competentele de expert al grupului (experienta profesionalã), structuri private ce pot fi atrase în managementul corect al oricãrei suspiciuni sau focar de EST.
1.4.2. Grupul Naţional de Experţi se împarte în doua:
a) subgrupul face deplasarea în teren la nivelul Centrului Local de Lupta Contra EST şi care va colabora cu grupul de experţi locali;
b) subgrupul care rãmâne la nivelul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala şi al Laboratorului Naţional de Referinta pentru EST.

2. LA NIVEL TERITORIAL

2.1. CELULA NATIONALA DE CRIZA TERITORIALĂ (reprezentatã de Direcţia Sanitarã Veterinara Judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti).
2.2. CENTRELE LOCALE DE LUPTA CONTRA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR (anexa nr. 2*5).
1. Aceste centre, în numãr de 42, sunt organizate în cadrul a celor 42 direcţii sanitare veterinare care deţin baza materialã pentru diagnosticul histopatologic al acestor boli. Centrele locale sunt structurile aplicative ale actului executiv în ceea ce priveşte supravegherea, prevenirea şi în special punerea în aplicare a mãsurilor instituite de verigile superioare ale lantului de comanda. Aceste structuri au urmãtoarele responsabilitãţi:
a) impun, monitorizeazã, urmãresc şi controleazã punerea în aplicare a:
i) mãsurilor specifice veterinare impuse de "Centrul Naţional de Lupta contra EST" prin intermediul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti;
ii) mãsurilor generale nespecifice impuse de "Comandamentul Antiepizootic Central", prin comandamentele antiepizootice judeţene şi locale (municipale, orãşeneşti, comunale) şi de "Comisia Centrala de Apãrare impotriva Dezastrelor" şi "Comisia de Apãrare contra Epizootiilor, Contaminarii Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale" prin comisiile judeţene de apãrare contra dezastrelor;
b) coordonarea tuturor acţiunilor cuprinse în prezentul program de alerta şi de intervenţie, pe raza judeţului respectiv;
c) definirea unei exploataţii ca fiind contaminata, dupã consultarea cu grupurile de experţi centrali şi locali şi cu Centrul Naţional de Lupta contra EST;
d) organizarea transportului şi taierea sau uciderea animalelor bolnave, a celor suspecte de imbolnavire şi a celor suspecte de contaminare şi ulterior a celorlalte animale din speciile sensibile;
e) impunerea, urmãrirea şi controlul efectuãrii dezinfectiilor şi dezinsectiilor, dezinfectia spaţiilor de cazare şi a incintelor, precum şi a mijloacelor de transport, a ustensilelor şi echipamentelor dintr-o exploatatie contaminata cu proteina prionica ori dezinfectia unor subproduse obţinute în focar;
f) asigurarea legãturii cu autoritãţile locale - poliţie, primãrii, prefecturi;
g) sensibilizarea crescatorilor, medicilor veterinari, celor care intervin în exploataţii din domeniul public sau privat, populaţiei rurale prin exploatarea tuturor suporturilor mediatice, recomandand drumul de parcurs pe lângã organismele din teren (administraţia judeteana, serviciile veterinare, laboratoarele veterinare, asociaţiile de crescatori de animale);
h) evaluarea şi participarea la întocmirea planului judeţean de alerta şi intervenţie de urgenta în caz de EST prin:
i) analiza factorilor şi situaţiilor particulare ce implica risc;
ii) adaptarea planului naţional cadru de alerta şi intervenţie de necesitate în caz de EST la particularitãţile judeţene şi locale;
iii) aprobarea planului judeţean de alerta şi intervenţie în caz de necesitate pentru EST;
i) evaluarea costurilor directe şi indirecte induse de un focar de boala susţinute de bugetul public, a celor suportate de crescatori sau de asociaţiile de crescatori;
j) în caz de existenta a unui focar de boala acesta se reuneste frecvent pentru a face bilanţul acţiunilor întreprinse şi a emite noi abordari ce trebuie sa conducã la eliminarea focarului;
k) instruirea trimestriala a posturilor de comandament fix şi operational şi a grupelor de experţi privind EST;
2. La nivelul centrelor locale de lupta contra EST, localizate la nivelul direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti trebuie sa existe:
a) mijloace de comunicare: computere, telefoane fixe şi mobile, fax cu linie directa cu Centrul Naţional de Lupta contra EST;
b) mijloace de deplasare în teritoriu;
c) sistem informatizat de colectare, procesare şi stocare a datelor;
d) o harta a teritoriului, în detaliu;
e) lista unitãţilor ce trebuie contactate la o suspiciune de EST (abatoare, servicii de insamantari artificiale, fabrici de lapte, pieţe judeţene, autoritãţi locale - poliţie, primãrie, vama, prefecturi, medicii veterinari de libera practica, reţelele de transport animale şi produse animaliere şi de origine animala, serviciul de recoltare a pieilor, societãţile de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare, fabricile de preparate din carne, unitãţi ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, unitãţile de ecarisare, aglomerarile temporare de animale, parcurile şi rezervaţiile naturale de animale);
f) un plan de intervenţie, mijloace de informare mass media;
g) stoc de materiale şi echipament de intervenţie;
3. La nivelul Centrului Local de Lupta contra EST se organizeazã doua grupuri:
a) Postul De COMANDAMENT FIX - localizat la nivelul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti;
b) POSTUL DE COMANDAMENT OPERATIONAL - implantat lângã exploatatia contaminata.
4. La nivelul prefecturii se organizeazã o celula de informare ce are urmãtoarele responsabilitãţi:
a) preia toate informaţiile referitoare la situaţia din focar de la serviciile veterinare şi de la postul de comandament fix;
b) rãspunde la apelurile populaţiei şi ale mass media;
c) pentru a fi difuzate toate informaţiile furnizate mass media trebuie sa aibã girul tehnic al serviciilor veterinare şi aprobarea prefectului;

A) POSTUL DE COMANDAMENT FIX (la nivelul Direcţiei Sanitare Veterinare)
1. Postul de comandament fix are urmãtoarele responsabilitãţi:
a) centralizarea tuturor informaţiilor, în special a celor provenite de la diferite instituţii şi organisme implicate în gestionarea focarului şi din anchetele epidemiologice;
b) analizarea datelor şi identificarea punctelor critice;
c) evaluarea situaţiei şi evoluţia focarului;
d) definirea zonelor de protecţie şi de supraveghere, împreunã cu posturile de dezinfecţie şi de control;
e) contactarea primãriei situate în zona de supraveghere pentru instituirea mãsurilor de cãtre postul de comandament operational;
f) pregãtirea deciziilor administraţiei locale;
g) asigurarea transmiterii, urmãririi şi execuţiei deciziilor "Comandamentului Antiepizootic Judeţean" şi local şi ale "Comisiei Judeţene de Apãrare impotriva Dezastrelor";
h) întocmirea raportului epizootie şi a altor rapoarte;
i) ţinerea la zi a bilanţului mijloacelor materiale, financiare şi de personal angajate în focarul de boala;
2. Acest post este localizat la nivelul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiva municipiului Bucureşti.
3. Acest post are coordonatele direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti.

B) POSTUL DE COMANDAMENT OPERATIONAL (la nivelul focarului de boala)
1. Postul de comandament operational are urmãtoarele responsabilitãţi:
a) colectarea datelor privind importanta focarului şi evoluţia bolii, evaluarea prejudiciilor produse de prezenta acesteia, reactiile vecinilor, starea de spirit a crescatorilor şi a celor care intervin în focar;
b) organizarea şi dirijarea operaţiunilor veterinare şi de supraveghere, veghind la efectuarea acestora;
c) asigurarea ca echipele specializate (grupele de experţi centrali şi locali) pot, la sfârşitul zilei:
i) sa se decontamineze;
ii) sa evalueze acţiunile întreprinse în timpul zilei;
iii) sa primeascã informaţiile necesare pentru a doua zi;
d) angajarea tuturor mijloacelor disponibile pentru eliminarea focarului;
e) ţinerea la zi a tabloului operaţiunilor de pus în aplicare;
f) solicitarea de noi mijloace de intervenţie;
g) contactarea postului de comandament fix pentru a-i furniza informaţiile necesare, pentru a-i transmite solicitarile de noi mijloace materiale, financiare şi de personal;
h) punerea în aplicare a dispoziţiilor "Comandamentului Antiepizootic Judeţean" şi local şi ale "Comisiei Judeţene de Apãrare impotriva EST" transmise prin intermediul postului de comandament fix.
2. Postul de comandament operational este situat în zona de supraveghere a focarului şi conlucreaza strâns cu echipele de experţi ce activeazã în zona de protecţie a focarului.
3. Postul de comandament operational trebuie sa dispunã de:
a) o sala de lucru;
b) o magazie care sa se poatã închide cu cheie;
c) un local pentru repararea materialelor;
d) un loc de decontaminare cu dus şi masina de spãlat;
e) un loc de odihna;
f) un loc pentru spalarea şi dezinfectia vehiculelor;
g) echipamente: post de telefon şi materiale radio pentru legatura cu poliţia şi jandarmeria, cu pompierii, cu primãria şi prefectura;
h) pompe de curãţenie mecanicã cu apa sub presiune;
i) substanţe letale şi alte mijloace de ucidere a animalelor;
j) panouri de avertizare;
k) mijloace de deplasare;
l) materiale de recoltare a probelor;
m) mijloace transport carcase de animale;
n) materiale de birotica;
o) avize speciale pentru mãsuri restrictive;
p) avize de afişare şi informare a publicului;
4. Postul de comandament operational trebuie sa aibã în stoc:
i) echipament de protecţie specific, complet;
ii) materiale şi produse pentru spalare şi dezinfecţie;
5. Postul de comandament operational tine un registru unde sunt consemnate sistematic:
a) dispoziţiile transmise de postul de comandament fix;
b) informaţiile furnizate de grupele de experţi;
c) informaţiile transmise postului de comandament fix;
d) dispoziţiile transmise grupelor de experţi;
e) solicitarile de resurse materiale şi de personal ale grupelor de experţi.
Centrele locale de lupta contra EST sunt trimestrial instruite la nivelul "Centrului Naţional de Lupta contra EST" privind:
1. responsabilitãţile grupului de experţi centrali;
2. responsabilitãţile grupului de experţi locali;
3. responsabilitãţile postului de comandament fix;
4. responsabilitãţile postului de comandament operational;
5. procedurile de anuntare şi notificare a suspiciunii de boala;
6. procedurile de stamping-out şi ucidere a animalelor;
7. procedurile de ecarisare, colectare şi procesare a cadavrelor animalelor ucise şi a deşeurilor animale;
8. procedurile de dezinfecţie, deratizare, dezinsecţie şi de decontaminare a echipamentelor şi utilajelor;
9. procedurile de prelevare de probe, prelucrarea şi transmiterea probelor la "Laboratorul Naţional de Referinta pentru EST";
2.3. GRUPUL DE EXPERŢI LOCALI
1. Grupul de experţi locali este constituit din specialişti din structura direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti, serviciile veterinare private locale şi alte persoane ajutatoare specializate pe diferite domenii.
2. Grupul de experţi locali este la dispoziţia postului de comandament operational.
3. În fiecare seara informeazã postul de comandament operational asupra:
a) evoluţiei focarului;
b) aplicarea dispoziţiilor primite;
c) aspectelor particulare apãrute;
d) solicita resursele materiale şi de personal pentru urmãtoarele acţiuni;
e) preia de la postul de comandament operational dispoziţiile pentru a doua zi.
4. Pentru luarea unor decizii corecte şi pentru punerea rapida în practica a mãsurilor specifice prevãzute şi cele hotãrâte în funcţie de situaţia epizootica existenta exista şi alte structuri ce pot fi implicate:
a) Consiliul Medical Veterinar Superior - ca organism consultativ în luarea unor decizii de importanta deosebita. Suplimentar la "Planul Naţional de Contingenta pentru Encefalopatiile Spongiforme ale Rumegatoarelor" este statuat "Programul Naţional de Alerta pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile" prin care se monitorizeazã reactivitatea structurilor implicate în punerea în aplicare a programului de contingenta.
2.4. Lantul de comanda
1. Şeful serviciilor veterinare ca şef al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare este responsabil cu puteri depline pentru coordonarea tuturor mãsurilor, dar implementarea mãsurilor generale şi specifice de combatere a unui eventual focar de encefalopatii spongiforme transmisibile ale animalelor revine centrelor locale de lupta impotriva acestor boli coordonate de Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor.
2. Centru Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor coordoneazã toate cele 41 centre locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor.
3. Centrele locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor sunt situate în cadrul a 41 direcţii sanitare veterinare şi implica personalul calificat din aceste direcţii şi direcţiile sanitare veterinare aferente fiecãrui centru local.
4. Şeful serviciilor veterinare împreunã cu Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor poate delega orice responsabilitate oricãrui medic veterinar sau altor persoane care activeazã în subordinea acestuia şi stabileşte şefii centrelor locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor.
5. Pentru implementarea unor mãsuri speciale ce implica armata, poliţia şi administraţia publica localã, şeful serviciilor sanitare veterinare din România poate propune "Comandamentului Antiepizootic Central" instituirea acestor mãsuri.
6. Personalul implicat în structura Centrului Naţional de lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor şi a centrelor locale respective, precum şi persoanele care fac parte din lantul de comanda pot fi puse în stare de alerta în orice timp, ziua şi noaptea, 7 zile pe saptamana pe toatã durata anului.
7. Strategiile de control sunt stipulate în Normele sanitare veterinare în aplicare.
8. Detasarile de personal şi a altor resurse la centrele locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor se pot face în conformitate cu <>Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin care Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara poate decide deplasarea de medici veterinari la nivelul centrelor locale.
9. Şeful serviciilor veterinare din România este autorizat sa solicite participarea la acţiunile de combatere şi eradicare a tuturor medicilor veterinari care fac parte din Sistemul Unic Veterinar.
10. Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara poate angaja expertiza extraveterinara cu nominalizare temporarã.

B. FUNCŢIONAREA PLANULUI NAŢIONAL PENTRU SITUAŢII DE NECESITATE PRIVIND ENCEFALOPATIILE
SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR

1. În conformitate cu <>Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, modificatã şi completatã, Capitolul II, art. 5, Capitolul III, art. 8 şi 10 - 12, medicii veterinari din "Sistemul Unic Veterinar", unitãţile de stat, publice şi orice alte unitãţi deţinãtoare de animale, precum şi cele care prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala sunt obligate prin lege sa anunţe imediat autoritatea veterinara localã, direcţia sanitarã veterinara judeteana şi primãria localã despre apariţia unei suspiciuni de encefalopatie spongiforma transmisibila. Este de asemenea interzisã utilizarea şi vânzarea carnii şi a altor produse de la aceste animale.
2. Alte mãsuri necesare se vor lua şi se vor întreprinde în cooperare cu autoritãţile oficiale locale pentru a opri miscarile de animale în afarã zonei consideratã contaminata.
3. Orice suspiciune este notificatã autoritãţii veterinare centrale, la direcţia sanitarã veterinara judeteana şi apoi este transmisã prin cele mai rapide mijloace de comunicare, centrului local şi "Centrului Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" şi altor structuri subordonate reprezentate de:
a) Directorul general al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;
b) Directorul general adjunct al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;
c) Directorul Direcţiei de Sãnãtate a Animalelor;
d) Directorul general al Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala;
e) Directorul Laboratorului Naţional de Referinta pentru Diagnostic de Sãnãtate Animale;
f) Directorul Direcţiei de Igiena şi Sãnãtate Publica din cadrul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;
g) Directorul Institutului de Igiena şi Sãnãtate Publica Veterinara;
h) Şeful Sectiei de Morfopatologie din Laboratorul Naţional de Referinta - Direcţia de Sãnãtate Animala;
i) Şeful Sectiei de Epidemiologie, Statistica, Analiza de risc şi Prognoza veterinara din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala - Direcţia de Sãnãtate Animala;
4. În caz de suspiciune de boala, Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va activa:
a) Comandamentul Antiepizootic Central;
b) Comisia pentru prevenirea epizootiilor şi a contaminarii radioactive, chimice şi biologice;
c) Comisia Nationala pentru Prevenirea Dezastrelor;
d) Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor;
e) Centrul Local de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor;
f) Consiliul Medical Veterinar Superior;
5. Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor are urmãtoarele atribuţii pentru:
5.1. Elaborarea şi amendarea "Strategiei Naţionale de combatere a encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor".
5.2. Elaborarea şi implementarea unui program de instruire a specialiştilor de la centrele locale de lupta contra encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor.
5.3. Trimiterea de probe la Laboratorul Comunitar de Referinta de la Weibridge - Marea Britanie ca şi contraexpertiza.
5.4. Notificarea interna şi internationala a oricãrui focar confirmat la nivel naţional cu aprobarea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare.
5.5. Menţinerea unei legãturi permanente periodice cu Laboratorul Comunitar de Referinta.
5.6. Asigurarea materialelor şi a ustensilelor necesare prelevarii de probe pentru fiecare centru local.
5.7. Asigurarea testarilor periodice cu alte laboratoare specializate din statele membre ale Uniunii Europene, ţãrile terţe asociate şi cu Laboratorul Comunitar de Referinta.
6. Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor trebuie sa aibã urmãtoarea dotare:
6.1. Aparatura performanta pentru efectuarea examenelor histopatologice.
6.2. Aparatura pentru efectuarea testelor rapide de diagnostic în cadrul programului de supraveghere.
6.3. Mijloace de comunicaţie: computere, telefoane cu fir şi celulare, fax, baza de date, scaner, copiator.
6.4. Lista coordonatelor pentru experţii care activeazã în structurile menţionate.
7. Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor trebuie sa aibã în structura sa:
a) o persoana de intervenţie în focar - directorul adjunct al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare (medic veterinar);
b) delegatul sau: directorul general al Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala (medic veterinar);
c) o persoana responsabilã care menţine relaţia cu laboratoarele din ţara şi cel comunitar pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor - directorul Laboratorului Naţional de Referinta pentru Diagnostic de Sãnãtate Animala din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala;
d) un specialist în diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor - şeful Sectiei de Morfopatologie din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala;
e) doi specialişti epidemiologi: şeful Sectiei de Epidemiologie, Statistica, Analiza de risc şi Prognoza veterinara din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala şi directorul tehnic al Institutului de Igiena şi Sãnãtate Publica Veterinara;
f) personal de laborator specializat pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor din cadrul IDSA;
g) un specialist cu atribuţii de poliţie sanitarã veterinara din cadrul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare (medic veterinar);
h) o persoana responsabilã cu biosecuritatea - şeful Sectiei Sectiei de Acreditare, Buna Practica de Laborator (GLP), Calitate, Metrologie, Biosecuritate şi Autorizare Laboratoare Sanitare Veterinare din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala.
8. Centrele Locale de Lupta contra Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor au urmãtoarele atribuţii:
8.1. Notifica suspiciunea de boala la Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor şi la structurile centrale, pentru intervenţii specifice.
8.2. Coordoneazã toate acţiunilor menţionate în "Planul Naţional de Contingenta pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" şi "Planul de Alerta pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor".
8.3. Avizarea miscarilor de animale în zona şi monitorizarea lor exactã.
8.4. Organizarea taierilor sau uciderii de animale inclusiv a coabitantilor, atunci când se iau asemenea decizii.
8.5. Asigurarea materialelor necesare pentru preluarea de probe.
8.6 Prelevarea de probe şi pãstrarea în condiţii specifice a contraprobelor pentru contraexpertiza.
8.7 Asigurarea condiţiilor de maxima siguranta pe timpul transportului probelor la laborator.
9. Centrele Locale de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor trebuie sa fie echipate cu:
9.1. Aparatura necesarã pentru efectuarea testelor rapide de diagnostic, examen histologic pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor.
9.2. Mijloacele de comunicare rapida: telefon, computer, fax, copiator, scaner, telefoane celulare.
9.3. Mijloace de transport autorizate sanitar veterinar.
9.4. Harti detaliate ale judeţului (1/10.000).
9.5. Lista organizaţiilor implicate:
a) abatoare;
b) oficii de insamantari artificiale;
c) târguri de animale;
d) autoritãţi locale: poliţie, jandarmerie, prefectura, primãrie, vama;
e) medici veterinari;
f) grup de experţi;
g) unitãţi de transport pentru animale şi produse;
h) centre de colectare a pieilor;
i) servicii de ecarisare şi procesare a deşeurilor animaliere;
j) unitãţi de prelucrare a carnii şi a produselor din carne;
k) mass media (tv., radio, presa).
10. Centrele Locale de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor trebuie sa aibã urmãtoarea structura:
10.1. şef centru - medic veterinar.
10.2. medic veterinar specializat în diagnosticul de laborator al encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor.
10.3. medic veterinar epidemiolog.
10.4. medic veterinar de poliţie sanitarã veterinara.
11. GRUPUL DE EXPERŢI
Are urmãtoarea componenta şi responsabilitãţi:
1. medic veterinar epidemiolog.
2. medic veterinar specialist de laborator în domeniul Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale animalelor.
3. medic veterinar cu atribuţii de poliţie sanitarã veterinara.
4. sa asiste la prelevarea de probe pentru examenele de laborator pentru precizarea diagnosticului.
5. precizeazã rapid existenta sau nu a encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor.
6. efectueazã anchete epidemiologice.
7. elaboreazã rapoartele referitoare la evoluţia bolii (raport primar şi final).
12. RAPORTUL EPIZOOTIC PRIMAR trebuie sa conţinã:
12.1. precizarea zonei şi a situaţiei din zona infectata.
12.2. precizãri privind speciile şi varsta animalelor suspecte.
12.3. precizãri privind speciile şi varsta coabitantilor.
12.4. precizãri asupra numãrului de animale cu semne clinice.
12.5. detalii referitoare la mãrimea şi locul exploatatiei, precum şi relaţiile acesteia cu alte exploataţii.
13. Autoritatea veterinara centrala a României va elabora o lista cu persoanele implicate în situaţiile de necesitate conform Anexei.
14. Studenţii facultãţilor de medicina veterinara şi medicii veterinari din cadrul "Centrului Naţional de Combatere a Luptei impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" vor fi instruiti cu privire asemenea situaţii. Întregul personal implicat în aplicarea "Planului Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile" va fi instruit trimestrial privind:
a) intervenţiile ce se fac în situaţia suspiciunii de boala,
b) privind modul de recoltare al probelor şi contraprobelor pentru efectuarea examenelor de laborator la laboratoarele agreate din ţara şi Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala cu trimiterea ulterioara a acestora pentru confirmarea sau infirmarea la "Laboratorul Comunitar de Referinta pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor",
c) declararea oficialã a bolii, efectuarea anchetei epidemiologice pentru focarul primar şi identificarea eventuala a focarelor colaterale,
d) privind programul de combatere, care are în vedere urmãtoarele:
- în caz de confirmarea a encefalopatiei spongiforme bovina la o bovina se ucid şi se distrug în totalitate bovinele identificate. Autoritatea veterinara centrala a României poate hotãrî sau nu sa nu ucida şi sa nu distruga toate bovinele din exploatatia în care se afla animalul în funcţie de situaţia epidemiologica şi de trasabilitatea animalelor din acea exploatatie;
- în caz de confirmare a encefalopatiei spongiforme transmisibile la ovine sau caprine, autoritatea competenta poate decide dupã caz:
i) uciderea şi distrugerea completa a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta sau,
ii) uciderea şi distrugerea completa a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta, cu excepţia:
1. berbecilor de reproducţie cu genotip ARR/ARR, şi
2. oilor de reproducţie purtãtoare a cel puţin unei alele ARR şi ce nu prezintã alele VRQ, şi
3. ovine purtãtoare a cel puţin unei alele ARR ce sunt destinate exclusiv tãierii;
4. ovinelor clinic sanatoase care vor fi destinate exclusiv tãierii, iar în acest caz acestea vor fi examinate pentru EST prin teste rapide şi în funcţie de rezultat se va decide destinaţia carnii, pana la implementarea testarii genetice a ovinelor din efectivele în care s-a diagnosticat EST.
iii) dacã animalul infectat a fost introdus din alta exploatatie, autoritatea competenta poate decide, pe baza istoricului cazului, sa aplice mãsuri de eradicare în exploatatia de origine pe lângã sau în loc de exploatatia în care a fost confirmatã infectia. În cazul utilizãrii pentru pasunat a unui teren comun pentru mai mult de un efectiv, autoritatea competenta poate decide sa limiteze aplicarea mãsurilor la un singur efectiv, pe baza unei analize a tuturor factorilor epidemiologici.
În cazul confirmãrii ESB la un animal din specia ovine sau caprine, uciderea şi distrugerea completa a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta.
e) efectuarea dezinfectiilor şi a altor mãsuri de protecţie.
15. La Centrele Locale de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale animalelor trebuie sa existe:
15.1. mijloace de transport etanse pentru animale, cadavre, carcase, autorizate.
15.2. materialele necesare prelevarii de probe, ambalarii şi trimiterii acestora la laboratoarele specializate din ţara şi cu acordul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare la Laboratorul Comunitar de referinta pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile conform anexei nr. 3.
15.3. Crematoriu de mica capacitate utilizat în cazul unui numãr mic de animale.
15.4. costume de protecţie complete pentru personalul care trebuie sa lucreze în focar, în afarã focarului şi de schimb).
15.5. Mijloace de tãiere a animalelor şi pentru prelevarea de probe.
15.6. Substanţe letale sau alte mijloace de ucidere a animalelor care sa respecte condiţiile de protecţie şi bunastare a animalelor.
15.7. Materiale de avertizare pentru focar şi pentru zonele invecinate.
15.8. Materiale de birotica.
15.9. Materiale pentru întocmirea notelor oficiale referitor la mãsurile restrictive.
15.10. Mijloace pentru prezentarea situaţiei şi de informarea cetãţenilor.
15.11. Raportul epizootic.

SECŢIUNEA a IV-a
CENTRELE LOCALE DE LUPTA IMPOTRIVA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE
ANIMALELOR

1. Centrele locale permanente de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor sunt organizate în cele 42 de direcţii sanitare veterinare judeţene respectiv: Alba, Arad, Arges, Bacau, Bihor, Bistrita, Botosani, Braşov, Brãila, Buzau, Caras, Calarasi, Cluj, Constanta, Covasna, Dambovita, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomita, Iaşi, Maramures, Mehedinti, Mures, Neamt, Olt, Prahova, Satu Mare, Salaj, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timis, Tulcea, Vaslui, Valcea, Vrancea, municipiul Bucureşti.
2. Centrele locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor au, dupã delegarea din partea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, urmãtoarele responsabilitãţi:
A. La suspiciunea de boala
1. În caz de suspicionare a encefalopatiilor spongiforme transmisibile la animale, Centrele locale sunt responsabile pentru instituirea mãsurilor în exploatatia consideratã ca suspecta de encefalopatia spongiforma bovina sau scrapie.
2. Localizarea exploatatiei şi identificarea tuturor animalelor din aceasta, inclusiv a contactilor şi a tuturor celorlalte materii şi materiale consideraţi vectori.
3. Sa preleveze imediat probe şi contraprobe de la animalele suspecte pentru efectuarea examenelor de laborator în vederea confirmãrii sau infirmarii bolii şi efectuarea examenelor de contraexpertiza, dacã este cazul.
4. Centrele locale sunt autorizate sa sechestreze pana la confirmarea sau infirmarea bolii, orice produs (animale, furaje şi produse de origine animala provenite din unitate) care ar putea sa fie implicat în epidemiologia bolii.
B. La confirmarea bolii
1. Dacã boala se confirma, Centrele locale sunt autorizate sa declare o exploatatie ca fiind focar de encefalopatie spongiforma transmisibila a animalelor sau scrapie şi sa desemneze o persoana (medic veterinar zonal) pentru întocmirea anchetei epidemiologice.
2. În caz de confirmarea a encefalopatiei spongiforme bovina la o bovina se ucid şi se distrug în totalitate bovinele identificate. Autoritatea veterinara centrala a României poate hotãrî sau nu sa nu ucida şi sa nu distruga toate bovinele din exploatatia în care se afla animalul în funcţie de situaţia epidemiologica şi de trasabilitatea animalelor din acea exploatatie.
3. În caz de confirmare a encefalopatiei spongiforme transmisibile la ovine sau caprine, autoritatea competenta poate decide dupã caz:
i) uciderea şi distrugerea completa a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta sau,
ii) uciderea şi distrugerea completa a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta, cu excepţia:
1. berbecilor de reproducţie cu genotip ARR/ARR, şi
2. oilor de reproducţie purtãtoare a cel puţin unei alele ARR şi ce nu prezintã alele VRQ, şi
3. ovine purtãtoare a cel puţin unei alele ARR ce sunt destinate exclusiv tãierii;
4. ovinelor clinic sanatoase care vor fi destinate exclusiv tãierii, iar în acest caz acestea vor fi examinate pentru EST prin teste rapide şi în funcţie de rezultat se va decide destinaţia carnii, pana la implementarea testarii genetice a ovinelor din efectivele în care s-a diagnosticat EST.
iii) dacã animalul infectat a fost introdus din alta exploatatie, autoritatea competenta poate decide, pe baza istoricului cazului, sa aplice mãsuri de eradicare în exploatatia de origine pe lângã sau în loc de exploatatia în care a fost confirmatã infectia. În cazul utilizãrii pentru pasunat a unui teren comun pentru mai mult de un efectiv, autoritatea competenta poate decide sa limiteze aplicarea mãsurilor la un singur efectiv, pe baza unei analize a tuturor factorilor epidemiologici.
În cazul confirmãrii ESB la un animal din specia ovine sau caprine, uciderea şi distrugerea completa a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta.
4. Sa deplaseze personalul şi echipamentul necesar în focar şi zonele adiacente.
5. Sa angajeze taierea sau uciderea animalelor bolnave sau suspecte.
6. Sa preleveze obligatoriu probe de la toate animalele tãiate sau ucise pentru examenul de laborator efectuat în laboratoarele de histopatologie specializate pentru diagnosticul EST din cadrul DSV judeţene, la Laboratorul Naţional de Referinta pentru Diagnosticul EST din cadrul IDSA şi eventuale contraexpertize la Laboratorul Internaţional de Referinta.
7. Sa organizeze ecarisarea exploatatiei prin dirijarea cadavrelor de animale rezultate în urma tãierii sau uciderii la un incinerator autorizat sau pentru îngropare.
8. Sa solicite sprijin la administraţia localã şi alte organe ce pot fi implicate în realizarea acţiunilor de combatere.
9. Toate aceste acţiuni se efectueazã împreunã cu "Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor".

SECŢIUNEA a V-a
GRUPUL DE EXPERŢI

1. În caz de suspiciune şi dupã confirmarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor se convoacã de cãtre Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara grupul de experţi pentru aceste boli.
2. Grupul de experţi va fi format din medici veterinari cu experienta şi instruiti în direcţia encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor şi cu atributiuni de inspecţie sanitarã veterinara.
3. Grupul de experţi are urmãtoarele atribuţii pentru:
a) efectuarea imediata a anchetei epidemiologice;
b) furnizarea cãtre centrul local de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor a punctelor de vedere şi opiniilor de implementare a mãsurilor stabilite;
c) informarea cu cele mai noi cunoştinţe referitoare la mãsurile în caz de necesitate;
d) instruirea, promovarea şi implementarea mãsurilor în caz de necesitate.
4. Întocmirea imediata a unui raport referitor la categoria, varsta şi numãrul animalelor implicate în focar cu referire la descendenta acestora şi relaţia cu animale din alte exploataţii ce trebuie identificate.
5. Evaluarea trasabilitatii tuturor produselor obţinute de la animale care au fost cazate în unitatea focar.
6. Menţinerea contactului între Grupul de experţi, Centrul local şi "Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor".
7. Asigurarea dotãrilor necesare prelevarii de alte probe pentru supravegherea de laborator.

SECŢIUNEA a VI-a

A. RESURSE DE PERSONAL

1. La nivelul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare - va trebuie sa existe situaţia nominalã şi coordonatele (telefon, fax, e-mail) pentru:
a) Comandamentul Antiepizootic Central;
b) Comisia Guvernamentalã de Apãrare impotriva Dezastrelor;
c) Comisia Centrala pentru Epizootii, Contaminare Radioactiva, - Chimica şi Biologica a Produselor Vegetale şi Animale;
d) Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara;
e) Subsecretar de Stat);
f) Director General:
i) Director General Adjunct;
ii) directorii celor doua direcţii;
g) toţi specialiştii din A.N.S.V. şi funcţiile acestora;
h) Institutele centrale de profil:
i) conducerea;
ii) toţi specialiştii din cele trei institute cu funcţia;
i) Celula de criza;
j) Centrul Naţional de Lupta contra EST;
k) Grupul Naţional de Experţi.
2. La nivelul direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti trebuie sa existe situaţia actualizatã şi coordonatele (telefon, fax, e-mail) pentru:
a) Comandamentul Antiepizootic Judeţean;
b) Comisia Judeteana pentru Prevenirea Dezastrelor;
c) Direcţia Sanitarã Veterinara Judeteana şi respectiv a municipiului Bucureşti;
d) conducerea;
e) director;
i) director adjunct;
f) şefii de servicii - antiepizootic;
i) de igiena şi sãnãtate publica;
g) ceilalţi specialişti cu funcţia;
h) Centrul Local de Lupta contra EST;
i) Grupul Local de experţi.

B. ACORDURI DE COLABORARE

1. Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara trebuie sa elaboreze şi sa agreeze cu Colegiul Medicilor Veterinari din România acordul de colaborare ce implica participarea directa a medicilor veterinari concesionari la toate acţiunile implicate de prezentul program.
2. Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va încheia acorduri de colaborare cu:
i) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Tineretului;
ii) Ministerul Administraţiei şi Internelor;
iii) Ministerul Apãrãrii Naţionale;
iv) Ministerul Sãnãtãţii.
3. Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va încheia cu conducerile direcţiilor medicale din ministerele în care sunt organizate servicii veterinare, protocoale privind implementarea particularã a prevederilor prezentului program în unitãţile cu animale ce aparţin acestor ministere.
4. Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor va avea în structura sa numãrul de personal necesar elaborãrii şi implementarii mãsurilor de necesitate atât în unitãţi, cat şi în ceea ce priveşte diagnosticul de laborator.
5. În afarã personalului permanent care activeazã în aceste centre (naţional şi local) un numãr de 20 de medici veterinari vor fi monitorizati de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara şi vor constitui grupul de rezerva pentru situaţii de necesitate.
6. Acest grup va fi instruit trimestrial ca şi personalul permanent de la centrele naţional şi locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor.
7. Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara are puterea de a decide deplasarea în focar a oricãrui medic veterinar din Sistemul Unic Veterinar pentru implementarea mãsurilor prevãzute în aceste cazuri.

SECŢIUNEA a VII-a
RESURSELE NECESARE - ECHIPAMENT ŞI FACILITĂŢI MATERIALE

1. FACILITĂŢI MATERIALE
Din moment ce controlul EST depinde de disponibilizarea imediata a unui set de echipamente, utilaje şi materiale, (anexa nr. 3) la nivelul Centrului Naţional de Lupta contra EST şi la nivelul centrelor locale de lupta contra EST trebuie sa existe, suplimentar de cele deja menţionate, urmãtoarele:
a) echipament de protecţie;
b) decontaminante eficiente fata de PrP^SC, detergenti şi sapun;
c) personal instruit pentru uciderea animalelor şi substanţe letale;
d) echipament de necropsie şi de prelevare de probe;
e) afişe şi pancarte de avertizare ori de interzicere;
f) harti detaliate;
2. DREPTURI DE ACCES
Medicii veterinari care au responsabilitatea punerii în aplicare a mãsurilor specifice şi a celor generale trebuie sa aibã acces la:
a) Vehicule;
b) Combustibili;
c) Arzator cu flacari (pentru sterilizarea metalelor);
d) Echipament de pulverizare şi alte mijloace de sanitatie.
3. MIJLOACE DE TRANSPORT A CARCASELOR ŞI A DEŞEURILOR
Dacã nu exista posibilitatea ca deşeurile, cadavrele şi carcasele de animale tãiate sau ucise sa fie incinerate pe loc, trebuie sa fie transportate la unitãţi de incinerare specializate, autoritatea sanitarã veterinara trebuie sa aibã acces la mijloace de transport specializate pentru acest tip de transport.
4. MIJLOACE DE TRANSPORT PROBE LA LABORATOR
Probele sunt recoltate de medicii veterinari, care întocmesc Note de însoţire, acestea fiind transportate în siguranta cu mijloace autorizate sanitar veterinar la Laboratoarele autorizate pentru efectuarea examenului de diagnostic pentru EST prin grija Laboratorului Sanitar Veterinar de Stat Judeţean.
5. MIJLOACE DE BIROTICA ŞI DE INSTRUIRE
a) Materiale de birotica;
b) Aparatura de birotica;
6. MIJLOACE MATERIALE DE INSTRUIRE
Prin Note de serviciu, Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara dispune efectuarea unor instruiri periodice cu medicii veterinari de abator, zonali, alţi medici veterinari de stat, concesionari, precum şi pentru cei care desfãşoarã activitatea în Laboratoarele judeţene de profil.
7. MIJLOACE DE CURATARE, DECONTAMINARE, DEZINFECŢIE ŞI DEZINSECŢIE
Direcţiile sanitare veterinare judeţene coordoneazã şi controleazã activitãţile de curãţenie mecanicã, decontaminare, dezinsecţie şi dezinfecţie, realizate de echipe autorizate sanitar veterinar, aparţinând unor societãţi comerciale sau echipe proprii ale exploataţiilor de animale. În aceasta activitate se utilizeazã utilaje specifice şi numai produse de uz veterinar înregistrate şi omologate în România.
8. MIJLOACE DE UCIDERE ŞI EUTANASIERE
Pentru realizarea acestor acţiuni se utilizeazã metode aprobate care sa ţinã cont de condiţiile de bunastare ale animalelor, fiind evitate actele de cruzime, durere, schingiuire, folosindu-se tehnici de asomare (pistol, electrocutare), precum şi produse toxice cu efect letal, de asemenea aprobate şi înregistrate în România.
9. ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE
a) Halate de unica folosinta;
b) Bonete de unica folosinta;
c) Complet masca - ochelari de protecţie;
d) Cipici de unica folosinta;
e) Manusi pentru prelevare probe (latex) de unica folosinta;
f) Galosi sau cizme de cauciuc;
g) Sort cauciucat.
9.1. Pentru personalul tehnic instruit, desemnat sa efectueze la locul de intervenţie operaţiuni de decontaminare, în plus:
a) Combinezon sau sort cauciucat;
b) Ochelari de protecţie;
c) Masca de protecţie;
d) Manusi de dezinfecţie (lungime 1/2, rezistente la substantele decontaminante uzual folosite).
9.2. Trusele destinate recoltarii de probe (seturi de unica folosinta), vor fi depozitate în locuri special destinate şi închise, la care vor putea avea acces permanent persoanele desemnate sau, în afarã orelor de program, ofiţerii de serviciu.
9.3. Dupã utilizare, echipamentul folosit este, autoclavat şi incinerat.
10. MIJLOACE DE PROCESARE CARCASE ŞI DEŞEURI
Toate materialele cu risc rezultate în urma tãierii, uciderii, morţii animalelor sunt depozitate sub restrictie sanitarã veterinara şi transportate cãtre unitãţi autorizate pentru incinerare. În condiţiile în care nu este posibila incinerarea acestora, materialele cu risc rezultate se pot ingropa sub supraveghere sanitarã veterinara.

SECŢIUNEA a VIII-a
MANUAL DE INSTRUCŢIUNI PRIVIND PLANUL NAŢIONAL PENTRU SITUAŢII DE NECESITATE PRIVIND EST

8.1. Centrul Naţional de Lupta impotriva encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor este organizat în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala.
8.2. Acest centru împreunã cu Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va constitui un "COMITET DE CRIZA" pentru executarea mãsurilor ce se impun.
8.3. "Planul regional de contingenta" trebuie elaborat sub o forma cadru de cãtre fiecare centru local, este avizat de "Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" şi aprobat de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara.
8.4. Planul regional de contingenta trebuie sa conţinã:
8.5.1. legislaţia româneascã referitoare la encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor,
8.5.2. lantul de comanda în caz de aparitie a unui focar de encefalopatie spongiforma transmisibila la animale,
8.5.3. acţiunile specifice ce trebuie implementate la suspiciune de boala şi la confirmarea acesteia,
8.5.4. prevederile de notificare, avertizare, relaţii interne şi internaţionale.
A) Mãsurile care se iau în caz de suspiciune
1. Mãsuri restrictive conform celor prezentate.
2. Pregãtirea datelor pentru ancheta epidemiologica.
3. Prelevarea de probe.
4. Pregãtirea datelor pentru ancheta de trasabilitate pentru animale şi pentru produsele de origine animala.
B) Mãsurile care se iau în caz de confirmare
I. Mãsuri pentru protecţia sãnãtãţii animalelor.
1. Combaterea bolii în focar şi eradicarea acesteia.
2. Protecţia celorlalte specii.
3. Mãsuri de ancheta epidemiologica.
II. Mãsuri pentru protecţia sãnãtãţii publice

I. MĂSURI PENTRU PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII ANIMALELOR
1. COMBATEREA BOLII ÎN FOCAR
a) Înregistrarea tuturor animalelor cu semne clinice de boala privind:
i) originea;
ii) data naşterii;
iii) ascendenta paterna şi maternã;
iv) descendenţi;
v) colaterali;
vi) varsta;
vii) semnele clinice prezentate;
b) uciderea tuturor animalelor cu semne clinice de boala;
c) prelevarea de probe de la toate animalele ucise;
d) taierea tuturor animalelor coabitante, dacã se decide aceasta;
e) prelevarea de probe de la toate aceste animale;
f) ecarisarea în condiţii speciale a carcaselor provenite de la animalele tãiate sau ucise şi a subproduselor provenite de la acestea;
g) acţiuni de dezinfecţie, interzicerea creşterii de bovine în aceste exploataţii;
2. PROTECŢIA CELORLALTE SPECII DE ANIMALE
a) dacã în focar exista ovine şi caprine acestea se taie în condiţii de necesitate dacã se decide aceasta;
b) prelevarea de probe de la aceste animale;
c) trimiterea lor la laboratoarele naţionale de la centrul local, la "Centrul Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile" pentru "Laboratorul Naţional de Referinta" pentru E.S.T. ale animalelor pentru contraexpertiza.
3. MĂSURI DE ANCHETA EPIDEMIOLOGICA
3.1. Mãsuri de ancheta epidemiologica specifice focarului.
3.2. Mãsuri de ancheta epidemiologica pentru eventuale focare colaterale.
3.3. Mãsuri de ancheta epidemiologica în alte unitãţi.
3.4. Mãsuri de ancheta epidemiologica referitoare la respectarea legislaţiei.
3.5. Mãsuri de ancheta epidemiologica vizând controalele de frontiera.
3.1. Mãsuri de ancheta epidemiologica specifice focarului.
Ancheta epidemiologica trebuie sa identifice:
A. pentru bovine:
a) toate rumegatoarele din exploatatia din care face parte animalul la care boala a fost confirmatã;
b) atunci când boala a fost confirmatã la o femela, toţi descendenţi sãi nãscuţi în cursul a doi ani înainte sau dupã apariţia clinica a bolii;
c) toate animalele din cohorta animalului la care a fost confirmatã boala;
d) posibila origine a bolii;
e) alte animale din exploatatia în care se afla animalul la care a fost confirmatã boala ori din alte exploataţii, care s-ar fi putut infecta cu agentul encefalopatiei spongiforme transmisibile sau sa fi fost expuse la aceleaşi furaje ori sursa de contaminare;
f) miscarea furajelor potenţial contaminate, a altor materiale sau mijloace de transmitere, care ar fi putut propaga agentul encefalopatiei spongiforme transmisibile la sau de la exploatatia în cauza;
B. pentru ovine şi caprine:
a) toate rumegatoarele, altele decât ovinele şi caprinele, din exploatatia din care face parte animalul la care boala a fost confirmatã;
b) pãrinţii, toţi embrionii, ovulele şi ultimii descendenţi ai animalului la care a fost confirmatã boala, în mãsura în care sunt identificabili;
c) toate ovinele şi caprinele din exploatatia din care face parte animalul la care boala a fost confirmatã;
d) posibila origine a bolii şi identificarea celorlalte exploataţii în care se gãsesc animale, embrioni sau ovule care ar fi putut infectate cu agentul unei encefalopatii spongiforme transmisibile sau ar fi putut fi expuse la aceleaşi furaje ori sursa de contaminare;
e) miscarea furajelor potenţial contaminate, a altor materiale sau mijloace de transmitere care ar fi putut propaga agentul encefalopatiei spongiforme transmisibile la sau de la exploatatia în cauza.
3.2. Mãsuri de ancheta epidemiologica pentru eventualele focare colaterale
i) identificarea acestor unitãţi sau gospodãrii;
ii) efectuarea anchetei în mod similar;
3.3. Mãsuri de ancheta epidemiologica în alte unitãţi
3.3.1. Mãsuri de ancheta referitoare la ecarisarea şi procesarea cadavrelor
a) unitãţile de ecarisare care au asigurat prelucrarea cadavrelor din unitate şi procesarea acestora în ultimii 5 ani;
b) unitãţile zootehnice care au primit fãina proteica rezultatã din procesarea cadavrelor rezultate în unitatea focar;
c) efectuarea anchetei epidemiologica în aceste unitãţi;
d) evidenta inspectiilor autoritãţii veterinare în aceste unitãţi;
e) producţia acestor unitãţi pe an;
f) evaluarea sistemelor de realizare a parametrilor de producţie în aceste unitãţi;
g) evidenta animalelor incinerate în afarã unitãţilor de procesare a cadavrelor şi a celor ecarisate prin îngropare în puţuri seci;
3.3.2. Mãsuri de analiza referitoare la producerea furajelor utilizate de exploatatie focar
a) evidenta unitãţilor producãtoare de furaje care au livrat furaje unitãţii focar în ultimii 5 ani;
b) evidenta cantitãţilor de furaje produse în aceasta perioada;
c) evidenta sortimentelor de furaje produse în aceste unitãţi şi livrate unitãţii focar;
i) furaje pentru mai multe specii incluzând: rumegatoarele, porcinele, pasarile;
ii) furaje produse numai pentru rumegatoare;
iii) furaje produse numai pentru porcine;
iv) furaje produse numai pentru pãsãri;
v) furaje tip petfood;
vi) alte tipuri de furaje;
d) evidenta cantitãţilor de furaje din aceste sortimente livrate cãtre unitatea focar;
e) sursele de proteine de origine animala ale acestor unitãţi de producere a furajelor ce au livrat furaje unitãţii focar;
f) alte surse proteice ce au intrat în aceste unitãţi.
3.3.3. Mãsuri de ancheta privind activitãţile de achizitionare - livrare/import-export
a) evidenta intrãrilor de animale din speciile de rumegatoare în unitatea focar (data, numãrul animalelor, numãrul de identificare, varsta, sexul);
b) evidenta originii acestor animale (indigene, indigenizate din import,);
c) evidenta animalelor livrate din unitate pe destinaţii (alte unitãţi, export, abator, târguri de animale);
3.3.4. Mãsuri de ancheta privind abatorizarea animalelor originare din unitatea focar
a) abatorizarea animalelor cu semne clinice sau suspecte de boala;
b) distrugerea acestor animale;
c) evaluarea livrãrilor de animale provenite din unitatea de focar, destinate taierilor normale în ultimii 5 ani;
d) evaluarea livrãrilor de animale din unitatea de focar, pentru tãieri de necesitate în ultimii 5 ani pe cauze;
e) lista unitãţilor de tãiere a animalelor care au preluat, pentru tãiere, animale din unitatea de focar;
3.4. Mãsuri de ancheta epidemiologica referitoare la respectarea legislaţiei veterinare ce reglementeazã aspectele de encefalopatii spongiforme transmisibile
3.4.1. Evaluarea respectãrii legislaţiei privind protecţia sãnãtãţii animalelor în relatie cu encefalopatiile spongiforme transmisibile.
3.4.2. Evaluarea respectãrii legislaţiei privind protecţia sãnãtãţii publice în relatie cu encefalopatia spongiforma transmisibila.
3.5. Mãsuri de ancheta epidemiologica referitoare la controalele de frontiera
a) evidenta rumegatoarelor importate din 1986 în România;
b) evidenta destinaţiei acestor animale şi a situaţiei lor actuale;
c) evidenta importului de fainuri proteice care au în componenta materii prime organice de origine animala din 1986;
d) evidenta materiilor prime furajere sau a fainurilor proteice ori furajere combinate din import cu substrat proteic de origine animala care au fost achiziţionate de unitatea focar;
e) evidenta unitãţilor care au primit fainuri proteice, materii prime furajere de origine animala sau furaje combinate din import, din aceleaşi loturi din care au fost achiziţionate şi de unitatea focar.
II. MĂSURI PENTRU PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII PUBLICE
2.1. Existenta şi punerea în aplicare a unui program coerent de epidemio-supraveghere.
2.2. Mãsuri de inspecţie veterinara pentru controlul aplicãrii legislaţiei veterinare de apãrare a sãnãtãţii publice în relatie cu encefalopatiile spongiforme transmisibile.
2.3. Mãsuri implementate în unitãţile de tãiere şi transare a rumegatoarelor pentru protecţia sãnãtãţii publice
a) interzicerea recuperãrii mecanice a carnii de bovine, ovine şi caprine;
b) punerea în aplicare şi respectarea prevederilor legislative referitoare la SBO(S);
c) punerea în aplicare şi respectarea prevederilor legislative referitoare la SRH;
d) punerea în aplicarea şi respectarea legislaţiei referitoare la etichetarea carnii de bovine şi manzat (BVLS).
2.4. Evidenta unitãţilor de prelucrare a carnii care au preluat carne proaspãta de la unitãţile de tãiere şi transare care au prelucrat animale din unitatea focar.
2.5. Evidenta unitãţilor de comercializare a carnii proaspete sau a preparatelor din carne care au prelucrat astfel de produse de la unitãţile menţionate la punctul 2.4.
2.6. Procedurile speciale aplicate carnii provenite de la animale bolnave clinic sau suspecte de imbolnavire şi a coabitantilor, în relatie cu protecţia sãnãtãţii publice.
2.7. Punerea în aplicare şi evaluarea HAS (Hygiene Assessment System - Red Meat Slaughterhause Score Scale) pentru asigurarea trasabilitatii produselor de la bovine.

SECŢIUNEA a IX-a
CAPACITĂŢI DE DIAGNOSTIC

9.1. În cadrul "Centrului Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" funcţioneazã "Laboratorul Naţional de Referinta pentru Supravegherea şi Diagnosticul Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor".
9.2. "Laboratorul Naţional de Referinta pentru Supravegherea şi Diagnosticul Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" este forul metodologic care are responsabilitatea:
9.2.1. - elaborãrii "Planului Naţional de Supraveghere pentru Encefalopatii Spongiforme Transmisibile";
9.2.2. - colaborãrii cu alţi specialişti din cadrul "Centrului Naţional de Referinta pentru Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" pentru toate activitãţile de instruire în domeniul acestor boli;
9.2.3. - pentru gestiunea şi monitorizarea realizãrii planului menţionat la 9.2.1.;
9.2.4. - introducerii în activitatea de diagnostic a celor mai recente inovaţii în acest domeniu;
9.2.5. - instruirii personalului de la centrele locale de lupta impotriva encefalopatiilor Spongiforme transmisibile ale animalelor privind prelevarea, ambalarea, trimiterea probelor pentru activitãţile de supraveghere în direcţia encefalopatiilor spongiforme ale animalelor, cele de la animalele ucise sau tãiate în caz de suspiciune sau dupã confirmarea boli, cele pentru contraexpertiza ori cele care se trimit la "Laboratorul Comunitar de Referinta pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor".
9.2.6. - efectuãrii acţiunii de îndrumare şi control în aceste centre locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor;
9.2.7. - colaborãrii cu alte laboratoare naţionale de profil şi cu "Laboratorul Comunitar de Referinta pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor";
9.2.8. - colaborãrii cu "Laboratorul Comunitar de Referinta" pentru derularea testarii interlaboratoare în acest domeniu.
9.3. Laboratoare de diagnostic pentru EST
9.3.1. Examenele de laborator pentru depistarea EST sunt efectuate în laboratoarele de histopatologie specializate pentru diagnosticul encefalopatiile spongiforme din unele DSV judeţene;
9.3.2. Rezultatul examenului de laborator efectuate la acestea, va fi confirmat de Laboratorul Naţional de Referinta Diagnostic pentru EST din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala;
9.3.3. Sarcinile şi responsabilitãţile laboratorului naţional de referinta sunt urmãtoarele:
a) Asigurarea legãturii cu Laboratorul de Referinta pentru EST al Comunitãţii Europene în ceea ce priveşte standardele şi metodele de diagnostic pentru EST.
b) Supravegherea activitãţii laboratoarelor judeţene.
c) Transmiterea de informaţii şi efectuarea de instruiri referitor la:
i) colectarea datelor şi a informaţiilor despre metodele de diagnostic utilizate şi transmiterea acestora şi la autoritatea veterinara centrala a României;
ii) elaborarea şi implementarea planurilor necesare pentru instruirea a experţilor în diagnostic de laborator în vederea armonizarii tehnicilor de diagnostic;
iii) organizarea unor intalniri anuale cu reprezentanţii laboratoarelor judeţene în care se vor prezenta noutatile privind tehnicile de diagnostic;
9.3.4. Laboratorul Naţional de Referinta va funcţiona în conformitate cu condiţiile recunoscute de stricta securitate asa conform celor indicate în Standardele minime pentru laboratoarele care lucreazã cu PrP^SC, elaborate de Comisia Europeanã de Lupta contra EST.
9.3.5. Laboratorul de referinta va formula şi va impune respectarea mãsurilor de securitate ce trebuie luate de laboratoarele judeţene cu privire la diagnosticul EST, în conformitate cu standardele minime în domeniu.
9.4. Ambalarea, transportul şi asigurarea securitãţii probelor pe timpul transportului
a) Probele care conţin PrP^SC potenţial infectant (trunchi cerebral, amigdale, splina, limfonoduri), se protejeaza prin închidere în cutii de plastic cu închidere etansa.
b) Probele astfel recoltate se ambaleaza, dupã individualizarea vizibila, în cel puţin doua pungi de plastic închise etans. Pe ambalajul exterior se fixeazã, o eticheta scrisã vizibil cu însemnul biosecuritatii.
c) Prezentul pachet se poate deschide doar de persoane autorizate.
d) Pe acest ambalaj exterior se aplica primele sigilii şi se dezinfecteaza. Pachetul astfel ambalat şi sigilat se introduce în lada izoterma prevãzutã cu brichete refrigeratoare sau în termose cu cuburi de gheaţa.
e) Lada izoterma sau termosurile se inchid şi se sigileaza efectuandu-se dezinfectia exterioarã a acestora.
f) Nota de însoţire va avea menţiunea URGENTA - solicitare de examene de diagnostic pentru B 160 sau B 115.
g) În afarã datelor curente, la nota de însoţire eliberata de direcţiile sanitare veterinare judeţene va fi atasat un tabel completat de medicul veterinar igienist abilitat (vezi tabel anexat) şi se va mentiona obligatoriu numele medicului care a recoltat probele, data şi ora la care s-au recoltat, numele persoanei care a efectuat ambalarea şi dezinfectia ambalajelor ce conţin probe, precum şi numele persoanei rãspunzãtoare de securitatea probelor pe timpul transportului. Pe delegaţia celor ce însoţesc probele se va mentiona data şi ora la care acestea au fost predate.
h) Echipamentul folosit de cãtre cei care au examinat animalele şi au recoltat probe, precum şi restul materialelor nefolosite din trusa de recoltare se introduc în sacii de plastic care vor fi dezinfectati la exterior şi sigilati. Aceşti saci se autoclaveaza dupã care se incinereaza.
i) Probele astfel recoltate şi ambalate, se vor transporta în cel mai scurt timp posibil la laboratorul judeţean sau la Laboratorul naţional de referinta pentru EST.

SECŢIUNEA a X-a
PLAN DE EMERGENTA PENTRU VACCINAREA DE NECESITATE

În cazul apariţiei encefalopatiilor spongiforme transmisibile nu se practica operaţiuni imunoprofilactice.

SECŢIUNEA a XI-a
INSTRUIRI

1. Instruirea "Comitetului Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile".
2. Instruirea cel puţin o data pe an, în laboratoarele naţionale comunitare şi în "Laboratorul Comunitar de Referinta", a personalului calificat din cadrul "Centrului Naţional de Lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" şi implicit cu prioritate a specialiştilor din cadrul "Laboratorului Naţional de Referinta pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor".
3. Instruirea personalului din cadrul centrelor locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor constituite în structura celor 42 de direcţii sanitare veterinare judeţene.
4. Instruirea grupului de experţi pentru aspectele noi în domeniul supravegherii, prevenirii, combaterii şi eradicarii encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor.
5. Instruirea specialiştilor din cadrul laboratoarelor de histopatologie specializate ale centrelor locale de lupta impotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor cu unele aspecte privind supravegherea şi diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor.
6. Instruirea medicilor veterinari din sistemul unic veterinar privind prelevarea, ambalarea şi trimiterea probelor pentru diagnosticul de laborator al encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor şi privind aspectele clinice şi de suspectare a acestor boli, precum şi diagnosticul diferential clinic cu alte boli cu simptomatologie nervoasa.
7. Instruirea medicilor veterinari ai autoritãţilor locale care au în supraveghere abatoare, unitãţi de prelucrare a carnii sau unitãţi de transare, cu toate aspectele referitoare la punerea în aplicare a mãsurilor de prevenire a sãnãtãţii publice ce se aplica în aceste unitãţi. Instruirea se va face în comun cu medicii veterinari de stat care deservesc aceste unitãţi şi alt personal veterinar existent.
8. Instruirea medicilor veterinari care au în supraveghere unitãţile de ecarisare şi procesare a deşeurilor animaliere, împreunã cu medicii veterinari care activeazã în aceste unitãţi şi alt personal veterinar angajat în acestea, privind aplicarea prevederilor legislative în acest domeniu.
9. Instruirea personalului veterinar de stat care are în supraveghere unitãţi de producere a furajelor pentru animale, împreunã cu personalul veterinar angajat al acestor unitãţi, cu referire la mãsurile de preventie şi de interdicţie impuse în furajarea animalelor, corelate cu encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor.

SECŢIUNEA a XII-a
NORME SPECIFICE DE BIOSECURITATE ÎN LABORATOARELE DE DIAGNOSTIC AL ENCEFALOPATIILOR
SPONGIFORME TRANSMISIBILE

SPALAREA, DECONTAMINAREA ŞI ÎNDEPĂRTAREA DEŞEURILOR

Generalitati

1. Agentul ce se considera a fi responsabil pentru CJD este recunoscut ca fiind, în mod special, rezistent la metodele clasice fizice şi chimice de inactivare şi decontaminare. Regimul de autoclavare standard la 121°C timp de 15 min este ineficient şi autoclavarea la 134ιC timp de 3 minute nu poate fi folositã pentru decontaminarea echipamentului. Gaze ca oxid de etilen şi formaldehida sunt ineficiente, la fel ca şi unii dezinfectanti chimici cum ar fi alcool, formol, aldehide (ex. aldehida glutarica); beta-propiolactona, peroxid de H*2, iodofori, acid peracetic şi fenoli. S-a demonstrat ca hipocloritul de Na este eficient, dar la concentratii ce impun constrângeri practice. NaOH are un efect important, dar nu este complet inactivant. Ionizarea sau iradierea UV la doze convenţionale şi caldura uscata sunt, de asemenea, ineficiente. Eficienta altor procese şi agenţi, cum ar fi aerosolii, nu au fost testate complet.
2. Deoarece multe dintre metodele standard de decontaminare nu pot asigura o inactivare completa a agentului, pentru îndepãrtarea agenţilor, accentul trebuie pus pe curãţenia permanenta. Aceasta ar trebui urmatã de o autoclavare corecta sau o tratare cu o substanta chimica cu efect inactivant.
3. Este important de notat ca informaţiile de aici pentru decontaminarea instrumentelor se referã numai la instrumentele ce au fost folosite la pacientii "cu risc", dar nu au fost folosite pentru creier, cord spinal sau ochi. Toate instrumentele folosite pe pacienti "suspecti" sau contaminati şi cele folosite pe pacientii "cu risc", ce au intrat în contact cu creierul, cordul spinal sau ochi trebuie distruse prin incinerare. Procedurile de carantina în cazul pacientilor suspecti pot permite pãstrarea instrumentelor pana la confirmarea diagnosticului.
4. Fabricile atestate de CE ce poseda planuri medicale de reutilizare a instrumentelor sunt obligate sa ofere informaţii asupra proceselor specifice ce permit refolosirea. Utilizatorii trebuie sa consulte aceste informaţii pentru a se asigura dacã instrumentele pot fi folosite în procesele de decontaminare necesare, care sunt mai riguroase, decât procesele folosite în mod normal pentru re-prelucrare. Dacã exista vreo indoiala, fabrica de instrumente şi echipamente poate fi contactata pentru alta pãrere.

A. Proceduri de decontaminare

Procedurile de decontaminare avizate sunt:
1. Inactivarea fizica:
Pentru echipament şi resturi, excluzând fluidele şi suprafeţele:
Autoclavare cu pereţi porosi la o temperatura de 134-138°C timp de 18 minute la 2 atm sau 6 cicluri separate timp de 3 minute fiecare (DHSS, 1984). Trebuie specificat ca la limita mai mica a acestui interval de temperatura, inactivarea agentului s-ar putea sa nu fie eficienta complet.
Autoclavele cu variatii de temperatura nu trebuie folosite.
2. Inactivarea chimica
Pentru echipamente, scurgeri şi suprafeţe:
a) dezinfecţie cu hipoclorit de sodiu ce conţine 2% clor liber în produsul final, aplicat timp de cel puţin 1 ora la 20°C pentru suprafeţe, sau peste noapte pentru echipament. Alternativ, dacã aceasta procedura este contraindicata, de exemplu, datoritã efectelor corozive, atunci;
b) Hidroxid de sodiu 2N pentru cel puţin o ora la 20°C pentru suprafeţe sau peste noapte pentru echipament. Inactivarea nu este eficienta complet impotriva titrurilor ridicate ale agentului sau în cazul în care materialul este protejat de material organic uscat.

B. Dezinfectarea instrumentelor contaminate

1. Folosirea mainilor la manipularea instrumentelor contaminate trebuie redusã la minimum, prin utilizarea proceselor de decontaminare automatã, care ar trebui folosite ori de câte ori este posibil.
2. Dezinfectarea riguroasã a tuturor obiectelor contaminate, pentru a îndepãrta toate fluidele corpului şi tesuturile în care poate fi prezent un agent transmisibil pentru a asigura eficacitatea regimului de decontaminare. Toate instrumentele trebuie curatate de cel puţin doua ori înaintea tratamentului cu caldura umeda sau lichide chimice. Prima spalare trebuie realizatã într-un aparat ultrasonic, iar a doua într-un spalator/dezinfector termal automat. Trebuie folosit un detergent neutru sau enzimatic corespunzãtor echipamentului de prelucrare.
3. Instrumentele contaminate trebuie trecute printr-o baie ultrasonica acoperitã şi prin aparatul de dezinfectare/spalator automat în care nici un alt instrument nu a fost dezinfectat.
4. Instrumentele trebuie curatate cat se poate de repede dupã folosire pentru a evita uscarea sângelui sau fluidelor corpului pe instrument, care apoi se curata mai greu. Instrumentele nu trebuie inmuiate în dezinfectant înainte de curatare. Alte detalii pentru folosirea epuratoarelor ultrasonice, aparatelor de dezinfectare/spalare şi spalare manualã sunt conţinute în ghidul Comitetului Consultativ de Microbiologie asupra decontaminarii.
5. Personalul însãrcinat cu dezinfectia şi prelucrarea urmãtoare a instrumentelor şi echipamentelor trebuie sa urmeze precauţiunile standard, de baza, pentru a evita contaminarea cu material infectat (sa poarte haine de protecţie, sa acopere zgarieturile cu materiale rezistente la apa, sa evite folosirea obiectelor taioase).

C. Decontaminarea echipamentului de curatare

1. Pentru prelucrarea urmãtoare a instrumentelor, baile ultrasonice şi aparatele de dezinfectat/spalatoarele automate trebuie pornite într-un ciclu în gol. Orice rest/tesut solid trebui incinerat. Resturile lichide trebuie aruncate fãrã riscuri, sau prin eliminarea directa, normalã din spalatoarele automate sau prin colectarea şi inactivarea din echipament cum ar fi baile ultrasonice. Orice ustensile de curatare suplimentare, cum ar fi periile, dacã sunt folosite, trebuie incinerate.

Autoclavarea

2. Dupã curatare, instrumentele trebuie trecute printr-o etuva sterilizatoare cu porozitate (ultravidata) folosind unul din urmãtoarele cicluri:
Autoclavele ce se regleaza în sus sau în jos nu trebuie folosite.
- un singur ciclu de 134-137°C timp de 18 min.;
- 6 cicluri succesive de 134-137°C timp de minimum 3 minute pentru fiecare ciclu;
- alte cicluri nu sunt recomandate.
3. Sterilizatorul trebuie validat şi testat zilnic.
4. În timp ce s-a sugerat ca ciclurile de mai sus nu sunt în totalitate eficiente, s-a considerat ca ar fi suficient pentru o substantiala reducere a nivelului de contaminare, procesul de curatare în doua trepte pentru îndepãrtarea fluidelor corpului şi tesuturilor în care poate exista agentul transmisibil, urmatã de prelucrarea printr-unul din ciclurile cu caldura umeda de mai sus.
5. Studii recente au sugerat ca o combinare a autoclavarii şi a tratamentului chimic poate fi eficienta. Se asteapta alte studii care sa susţinã aceasta idee, înainte de a fi recomandatã.

Tratamentul instrumentelor cu lichide chimice

6. Dacã instrumentul nu se poate trata cu ciclurile cu caldura umeda specificate mai sus, atunci se pot trata cu lichide chimice.
7. Agenţii chimici şi timpii de contact ce s-a demonstrat a fi eficienti includ:
- 20,000 ppm clor din hipocloritul de Na pentru 1 ora.
- 2 M NaOH pentru 1 h.

Note:
1. 10,000 ppm hipoclorit nu trebuie folosit, deoarece este ineficient impotriva agenţilor TSE la aceasta concentraţie.
2. Diclorizocianat de Na (în mod normal folosit ca tablete "Presept" s-a demonstrat a fi, de asemenea ineficient).

8. Oricum, aceşti agenţi chimici la concentratiile şi timpii specificati pot avea un efect daunator asupra instrumentelor clinice şi echipamentului, şi trebuie folosite numai dupã ce au primit informaţii de la fabricile de instrumente pentru a se asigura dacã instrumentul poate suporta aceste procese corozive (v. paragraful 4 al acestei anexe).

Decontaminarea suprafeţelor şi problema scurgerilor

9. Dezinfectantii de mai sus trebuie folosiţi pentru curatarea suprafeţelor. Pentru decontaminarea suprafeţelor sunt necesare spalari repetate cu dezinfectant în perioada de tratament. Deoarece aceasta concentraţie de hipoclorit poate fi coroziva pentru suprafeţele folosite în mod normal, lucrãrile care implica manuirea materialelor infectate trebuie realizate numai pe suprafeţele rezistente sau pe bãnci acoperite cu un material din plastic ce se poate îndepãrta.
Folosirea vaselor emailate, a plasticului rezistent la caldura sau tavi de unica folosinta este recomandatã pentru limitarea contaminarii. Acestea ar trebui autoclavate şi ustensilele de unica folosinta incinerate dupã folosire.
10. Pentru scurgerile minore, suprafeţele trebuie dezinfectate asa cum s-a descris mai sus. Pentru scurgerile de lichid cu volum mare, trebuie folosite materiale absorbante (un numãr determinat de granule absorbante disponibile pentru folosire). Suprafata trebuie dezinfectata asa cum s-a descris mai sus şi toate resturile trebuie distruse prin incinerare. Manusile şi echipamentele de unica folosinta trebuie purtate numai când se indeparteaza resturile lichide şi apoi distruse prin incinerare.

Inactivarea probelor

11. Toate tesuturile pentru examinarea histologica ar trebui imersate în acid formic 96% timp de 1 h, dupã fixarea normalã, exceptând cazurile fixate în fenol. Dacã probele au fost introduse în fenol nu sunt considerate inofensive pentru a le introduce în acid formic. Astfel de probe trebuie manuite ca tesuturi contaminate.
12. Secţiunile de parafina cu fragmente de tesuturi nedecontaminate în prealabil trebuie imersate în acid formic 96% timp de 5 minute, dupã topirea blocului de parafina.
13. Probele trebuie autoclavate sau imersate într-o soluţie de hipoclorit de Na, rezultând 20,000 ppm clor liber timp de 1 h înainte de distrugerea prin incinerare.

D. INSTRUMENTE

1. Toate instrumentele reciclabile folosite în timpul necropsiilor animalelor infectate cu EST sunt spalate în Chloros 20% şi Teepol 1% şi uscate înainte de a pãrãsi sala de necropsie. Ele sunt introduse într-o cutie de oţel perfect curata care nu va fi redeschisã. Fiecare cutie va fi marcata cu tipul de autoclava. (Instrumentele care nu pot fi autoclavate (de exemplu: ciocane, topoare şi altele) sunt introduse în pungi de autoclava - vezi punctul 6 de mai jos).
2. Instrumentele sunt autoclavate la o temperatura de 136°C (§4°C) timp de 18 minute la 2 atm. Cel mai important, ciclul este umed.
3. Aceste instrumente sunt acum considerate decontaminate din punctul de vedere al agenţilor EST şi sunt spalate din nou şi total uscate înainte de a fi puse în pungi sau cutii şi sigilate specificându-se tipul de autoclav, fiind gata pentru sterilizare.
4. Instrumentele sunt apoi autoclavate din nou la o temperatura de 136°C (§4°C) timp de 18 minute la 2 atm. Cel mai important, ciclul nu este umed.
5. Este important de notat ca autoclavarea de rutina a instrumentelor cum sunt ferastraiele, strica lamele şi de aceea aceste instrumente pot fi refolosite o perioada scurta de timp. De aceea, costurile necropsiilor pentru EST sunt considerabile datoritã deteriorarii rapide a instrumentelor.
6. Anumite instrumente (cum sunt ciocanele, ferastraiele s.a.) nu rezista la autoclavare, deoarece manerele se distrug la temperaturi ridicate şi este extrem de costisitor sa fie înlocuite dupã fiecare necropsie. De aceea, acestea se ţin în chloros 20% timp de 1 ora (n.b. aceasta forma de decontaminare poate coroda metalul).
7. Acolo unde este posibil trebuie folosite instrumente de unica folosinta pentru a diminua sursele potenţiale de contaminare incrucisata şi sterilizare inadecvata.

E. ECHIPAMENT DE PROTECŢIE

1. Sub costumele de protecţie rezistente la apa - cizme de cauciuc pana la genunchi, pantaloni şi mantie precum şi manusi rezistente la tãiere - personalul are obligaţia sa poarte costume de hârtie. Manusile rezistente la tãiere se poarta sub manusi de latex rezistente. Se poarta, de asemenea, masti protectoare.
2. Toate hainele protectoare rezistente la apa, refolosibile, sunt dezinfectate în Teepol şi Chloros pentru a se îndepãrta orice resturi de tesuturi şi sânge.
3. Îmbrãcãmintea se strânge în pungi şi se trimite la spalare. Aceasta este lãsatã la inmuiere timp de 1 ora în Chloros 20%, înainte de a fi curatate complet şi uscate. (Mantiile pot fi refolosite de aproximativ 5 ori, pantalonii de aproximativ 10 ori, iar manusile rezistente la tãiere pot fi de unica folosinta sau pot fi refolosite în funcţie de marca. Cizmele de cauciuc rezista o perioada nedefinita).
4. Mastile de protecţie sunt mai puţin rezistente deoarece sunt fabricate din plastic uşor (astfel încât sa fie confortabil de purtat o perioada mai lungã de timp) şi sunt dotate cu filtre cu baterie ce purifica aerul din interiorul mastii. Acestea sunt şterse cu Chloros.

F. SĂLILE DE NECROPSIE

1. Înainte de a începe o necropsie, toate suprafeţele de lucru sunt acoperite cu huse protectoare din plastic.
2. La finalul necropsiei, toate resturile animale (inclusiv husele de plastic) sunt sunt strânse într-o cutie pentru incinerare.
3. Toate suprafeţele de lucru, de exemplu: mesele de necropsie, menghinele şi chiuvetele sunt şterse cu Chloros şi apoi spalate cu Teepol.
4. De câte ori este posibil, mesele şi podelele sunt spalate cu mari cantitãţi de apa.

SECŢIUNEA a XIII-a

PROCEDURI DE PUBLICITATE, AVERTIZARE A POPULAŢIEI,
RELATIEI CU MASS-MEDIA ASUPRA BOLII

1. Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va întocmi lunar un raport privind situaţia EST în din ţara, raport care va fi distribuit:
a) tuturor direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti;
b) asociaţiilor de crescatori de bovine, bubaline, ovine şi caprine.
2. În cazul existenţei unui risc privind EST în ţara, în ţãrile vecine şi în Europa, Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va iniţia emisiuni televizate şi intervenţii prin intermediul celorlalte mijloace mass media pentru a explica populaţiei despre aceste aspecte.
3. Periodic vor fi publicate în Jurnalul Medicilor Veterinari şi alte publicaţii de specialitate aspecte practice privind supravegherea, prevenirea şi combaterea EST şi implicatiile sanitare şi în special economice ale acestora.
4. În facultãţile de medicina veterinara, o atentie deosebita se va acorda bolilor prionice. Studenţii vor fi instruiti despre prevederile legale în vigoare, aspectele clinice ale bolii, diagnosticul diferential, şi principiile majore de combatere a bolii.
5. Colegiul Medicilor Veterinari din România va prezenta la intalnirile zonale sau naţionale cu medicii veterinari concesionari aspectele menţionate anterior.
6. Prefecturile vor fi informate trimestrial privind situaţia nationala şi internationala a EST, de cãtre structurile judeţene împreunã cu responsabilitãţile acestora.
7. La fiecare direcţie sanitarã veterinara judeteana şi respectiv a municipiului Bucureşti va exista cel puţin un exemplar din Planul Naţional de Alerta şi Intervenţie de Necesitate în caz de EST.
8. Publicarea modalitãţilor de anuntare şi notificare a oricãrei suspiciuni de encefalopatii spongiforme.
9. Informarea crescatorilor de animale privind unele aspecte utile referitor la EST.
10. Avertizarea populaţiei despre implicatiilor sanitare şi sociale pe care le au encefalopatiile spongiforme transmisibile cat şi despre mãsurile ce trebuie luate pentru diminuarea riscului privind sãnãtatea publica.

ANEXA 1

La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme
Transmisibile

Structura "Comitetului Coordonator de Lupta contra Encefalopatiilor Spongiforme
Transmisibile"

1. Responsabil coordonator - şeful serviciilor veterinare - Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara
2. Responsabil executiv - directorul adjunct al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare
3. Responsabil coordonator executiv - directorul Direcţiei de Sãnãtate Animala din Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara
4. Responsabil coordonator adjunct - directorul general al Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala
5. Coordonator al centrelor locale de lupta contra encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor - directorul LNR-DSA al Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala
6. Expert pentru probleme de diagnostic - şeful Sectiei de Morfopatologie din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala
7. Expert epidemiologist - şeful Sectiei de Epidemiologie, Analiza de Risc, Statistica şi Prognoza veterinara
8. Expert pentru legatura cu laboratoarele de referinta ale Oficiului Internaţional de Epizootii, Uniunea Europeanã şi alte laboratoare naţionale de referinta - directorul Laboratorul Naţional de Referinta - DSA al Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala
9. Responsabil cu asigurarea materialelor şi echipamentului la centrele locale de lupta impotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor - expert din cadrul Centrului Naţional
10. Responsabil cu instruirea personalului - directorul Laboratorul Naţional de Referinta - DSA al Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala
11. Responsabil cu aspecte de biosecuritate - şeful Sectiei de Acreditare, Buna Practica de Laborator (GLP), Calitate, Metrologie, Biosecuritate şi Autorizare Laboratoare Sanitare Veterinare

ANEXA 2*1

La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme
Transmisibile

COMITETUL DE COORDONARE AL LUPTEI IMPOTRIVA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE
ALE ANIMALELOR ARE URMĂTOAREA COMPONENTA

1. Director General ANSV
2. Director adjunct ANSV
3. Director general IDS
4. Director tehnic IDSA
5. Şef Secţie Morfopatologie
6. Şef Secţie Patologie Rumegatoare
7. Secţie de Epidemiologie şi Sãnãtate Animala
8. Director economic IDSA
9. Şef PSI
10. Şef Secţie GLP

ANEXA 2*2

La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme
Transmisibile

CENTRUL NAŢIONAL DE LUPTA IMPOTRIVA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE
ANIMALELOR

1. Director general IDSA
2. Director tehnic IDSA
3. Director economic IDSA
4. Director IPSVF
5. Şef Secţie Epidemiologie
6. Şef Secţie Morfopatologie
7. Şef PSI
8. Director Direcţia de Integrare Europeanã
9. Şef Secţie Patologie Rumegatoare

ANEXA 2*3

La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme
Transmisibile

LABORATORUL NAŢIONAL DE REFERINTA PENTRU ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE
ANIMALELOR

1. Director Adjunct IDSA
2. Şef secţie Morfopatologie
3. Secţia de Morfopatologie
4. Secţia de Morfopatologie
5. Specialişti din cadrul Sectiei
6. Specialişti din cadrul Sectiei
7. Secţia de Morfopatologie
8. Secţia de Morfopatologie Asistent

ANEXA 2*4

La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme
Transmisibile

GRUPUL DE EXPERŢI AL CENTRULUI NAŢIONAL DE LUPTA IMPOTRIVA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME
TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR

1. Director Adjunct IDSA
2. Şef Secţie Morfopatologie
3. Director IPSVF
4. Secţia de Patologie Rumegatoare
5. Şef Secţie de Epidemiologie şi Sãnãtate Animala
6. Specialist Secţia de Epidemiologie şi Sãnãtate Animala

ANEXA 2*5

La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme
Transmisibile

CENTRELE LOCALE DE LUPTA IMPOTRIVA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE
ANIMALELOR

DSV judeteana

I. STRUCTURA DE COMANDA
Directorul DSV
II. LABORATORUL SANITAR VETERINAR JUDEŢEAN
Specialist histopatolog din LSVSJ din DSV
III. GRUPUL DE EXPERŢI
Experţi locali din structura DSV, servicii private şi alte persoane ajutatoare

ANEXA 3

La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme
Transmisibile

ECHIPAMENTUL DE PROTECŢIE NECESAR INTERVENŢIEI ÎN TERITORIU A ECHIPELOR DE EXPERŢI

1. salopete sau combinezoane (cover-all);
2. halate;
3. bonete;
4. manusi lungime 1/2 de examinare (cauciuc rezistent);
5. manusi pentru prelevare probe (latex);
6. galosi sau cizme de cauciuc;
7. complet masca - ochelari.
A. Pentru personalul tehnic instruit, desemnat sa efectueze la locul de intervenţie operaţiuni de decontaminare, în plus:
1. combinezon sau sort cauciucat;
2. ochelari de protecţie;
3. masca de protecţie;
4. manusi de dezinfecţie (lungime 1/2, rezistente la substantele decontaminante uzual folosite).
B. Dimensiunile echipamentului destinat acestor acţiuni vor fi potrivite fiecãrui membru al echipelor de experţi locali sau nationali şi se vor pãstra sub forma de set individual, în saci de plastic etichetati cu numele utilizatorilor, alãturi de trusele destinate recoltarii de probe, în locuri special destinate şi închise, la care vor putea avea acces permanent persoanele desemnate sau, în afarã orelor de program, ofiţerii de serviciu.
C. Este interzis a se da echipamentului de intervenţie alte utilizãri.
D. Dupã utilizare, echipamentul folosit este, dupã caz, fie sterilizat prin fierbere şi rãmâne în incinta cu animale afectate în vederea utilizãrii în acţiuni de intervenţie în presupusul focar de boala, fie se ambaleaza în saci de plastic dubli ce sunt supuşi separat dezinfectiei chimice exterioare şi se supun ulterior decontaminarii prin autoclavare în laborator.

MODUL DE RECOLTARE, AMBALARE ŞI EXPEDIERE A PROBELOR DE TRUNCHI CEREBRAL

I. PRELEVARILE SELECTIVE ALE FRAGMENTELOR DE CREIER

1. Pentru precizarea diagnosticului de ESB:
a) Se recolteaza în lichid fixator special - formol salin - fragmente de bulb rahidian, protuberanta annulara şi mezencefal astfel:
b) Creierul se scoate din recipientul cu formol salin şi se aseaza pe un suport, cu emisferele în jos, pentru a se evidenţia trunchiul cerebral.
c) Se detaseaza cerebelul, din care se recolteaza 1-3 fragmente de tesut, care se refixeaza în formol salin proaspãt.
d) Se detaseaza trunchiul cerebral şi se practica o prima secţiune la nivelul obexului şi alte 2-3 secţiuni în continuare, în sens cranial, astfel încât şi din bulbul rahidian se reţin 2-3 fragmente de tesut, care de asemenea vor fi refixate
e) Se preleveaza apoi fragmente de protuberanta annulara şi fragmente de mezencefal, de aceeaşi maniera ca şi la bulb; se recolteaza totodatã şi fragmente de cortex cerebral; refixarea se efectueazã tot în formol salin.
2. Pentru precizarea diagnosticului de scrapie:
a) Se procedeazã la fel ca şi pentru ESB.
b) în plus se preleveaza fragmente de maduva rahidiana.
3. Pentru precizarea diagnosticului de encefalopatie spongiforma felina
Din trunchiul cerebral se preleveaza aceleaşi fragmente, bulb rahidian, pons şi mezencefal. În plus, se preleveaza fragmente de tesut din lobul frontal şi cerebel.
4. Pentru precizarea diagnosticului de rabie.
a) Se recolteaza în lichid fixator (acetona, lichid Dubosq - Brasil, Bouin) fragmente proaspete de:
1. cerebel de la bovine, ovine, caprine şi alte ierbivore
2. cornul lui Ammon (hipocamp) de la pisica şi alte carnivore.
b) Pentru prelevarea fragmentelor de hipocamp se procedeazã astfel:
1. se delimiteaza imaginar emisfera cerebrala în trei pãrţi, partea anterioarã, partea medie, partea posterioarã;
2. la limita imaginara dintre partea medie şi partea posterioarã se practica o secţiune transversala în sens latero-median;
3. se face apoi o secţiune în porţiunea posterioarã, în sens perpendicular pe prima secţiune;
4. se indeparteaza marginile tesutului sectionat, evidentiindu-se astfel hipocampul pe planseul ventriculului III.

PRELEVAREA CREIERULUI DE LA TAURINE

1. Se fixeazã capul într-un dispozitiv tip menghina în poziţie occipitala sau mandibulara.
2. Se indeparteaza pielea capului şi masele musculare (m. temporali, m. occipitali).
3. Pentru decalotare se practica urmãtoarele secţiuni
a) o secţiune în partea anterioarã a craniului, în sens transversal, având drept reper zona imediat caudala a proceselor orbitale ale osului frontal;
b) o secţiune în partea posterioarã, tot în sens transversal, în fata protuberantei occipitale externe;
c) doua secţiuni laterale, paralele, distantate una de alta la cea 10-12 cm (una pe partea stanga, alta pe partea dreapta), în sens caudal şi perpendicular fata de creasta intercornuala pana la gaura occipitala;
d) se desprinde calota craniana dinspre partea anterioarã spre partea posterioarã pana în zona occipitala sectionindu-se aderentele durei mater.
4. Dacã mobilizarea calotei este dificila atunci se intervine cu dalta şi ciocanul din trusa de necropsie.
5. Se sectioneaza meningele în sens cranio-caudal în dreptul liniei mediane; apoi se practica alte doua secţiuni ale meningelui, astfel:
a) o secţiune în stanga, perpendiculara pe linia mediana în dreptul mijlocului secţiunii cranio-caudale practicate anterior,
b) o secţiune în dreapta de asemenea perpendiculara pe linia mediana şi tot în dreptul mijlocului secţiunii cranio-caudale.
6. Se sectioneaza cu foarfecele nervii optici, tractand uşor creierul în sens cranio-caudal cu ajutorul a doua degete introduse sub lobii frontali şi bulbii olfactivi.
7. Continuandu-se tractarea uşoarã în sens cranio-caudal a creierului, se sectioneaza tija hipofizei, originile nervilor cranieni şi, desigur, extremitatea caudala a bulbului rahidian.
8. Dupã operaţiunile de mai sus, se extrage creierul din cavitatea craniana în întregime.
9. Creierul, astfel prelevat, se imerseaza cu emisferele cerebrale în jos, pe un strat subtire de vata într-un recipient cu formol salin în vederea fixãrii
10. Alte precizãri:
a) Este de preferat ca recipientul sa fie de culoare închisã şi acoperit.
b) Lichidul fixator se schimba într-o saptamana de doua ori; în saptamana urmãtoare, creierul se scoate din fixator şi se supune unor operaţiuni de prelevare selectiva (recoltarea de fragmente de tesut nervos din anumite zone ale creierului).

II. Modul de recoltare prin tehnica foramen magnum - precizãri tehnico-organizatorice

Tehnica foramen magnum se preteaza pentru prelevarea selectiva a segmentelor de trunchi cerebral din creierul de bovine în vederea aplicãrii testelor rapide de diagnostic pentru encefalopatia spongiforma bovina (ESB). Aceasta tehnica se realizeazã numai de medicii veterinari specialişti din Laboratorul Naţional de Referinta pentru Diagnosticul encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala (IDSA), din Laboratoarele de Histopatologie Specializate pentru Diagnosticul Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile (LHSD-EST) şi de medicii veterinari igienisti abilitaţi (în urma instructajelor organizate de LNRD-EST şi de LHSD-EST) din cadrul abatoarelor autorizate pentru sacrificari de rumegatoare de la care se recolteaza probe de creier pentru supravegherea diagnostica a ESB şi scrapie.

1. Material
i) Capul de bovine, separat de trunchi şi nedeschis

2. Instrumentar
ii) Trusa specialã de prelevare (de unica folosinta) formatã din
a) spatula
b) recipient din plastic pentru proba de creier
c) doua perechi de manusi de protecţie
d) doua pungi din plastic
ii) foarfece curb
iii) echipament de protecţie pentru operator (cizme, halat, boneta, etc.)

3. Modul de lucru
1. Se plaseaza capul cu partea dorsala pe suprafata mesei de lucru, astfel încât gaura occipitala sa fie îndreptatã spre operator
2. Cu deosebita atentie se separa bulbul şi maduva cervicala (care proemina din gaura occipitala) de dura mater prin sectionarea cu o foarfeca a nervilor cranieni, prin aceste operaţiuni se va putea vizualiza partea caudala a trunchiului cerebral care devine libera în foramen magnum
3. Se introduce spatula între planseul osos al gaurii occipitale şi partea libera a trunchiului cerebral se directioneaza spatula în sens cranial şi cranio-ventral pe o distanta de cca. 4-7 cm lungime şi, prin câteva miscari de lateralitate se sectioneaza trunchiul cerebral la 2-3 cm cranial, dincolo de "obex"
4. Se retrage uşor spatula şi, odatã cu aceasta, şi fragmentul de trunchi cerebral recoltat.

4. Etichetarea, ambalarea şi expedierea probelor de bulb recoltate
1. Fragmentul de trunchi cerebral astfel prelevat se introduce în recipientul din plastic se insurubeaza capacul recipientului
2. recipientul se eticheteaza corespunzãtor (trusele sunt însoţite de etichete autocolante), precizându-se
a) data sacrificarii
b) nr. din registrul de tãiere
c) nr. de identificare al bovinei respective
d) nr. carcasei
3. Recipientul etichetat se introduce în punga din plastic care se închide etans.
4. Toate probele astfel etichetate şi ambalate se introduc într-un container etans, corespunzãtor ca volum şi temperatura [temperatura de refrigerare (+2°C)-(+4°C)] şi se expediazã în cel mai scurt timp posibil (de preferat prin serviciul TNT) la Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala - Laboratorul Naţional de Referinta - EST.

5. Actele sanitare veterinare care însoţesc probele de creier prelevate pentru diagnosticul EST
1. Nota de însoţire oficialã în conformitate cu prevederile sanitare veterinare în vigoare (v. <>Legea nr. 60/1974 )
2. "Tabelul cu probele de creier trimise la IDSA", care este completat de medicul veterinar igienist abilitat pentru recoltarea, ambalarea şi expedierea probelor de creier (v. tabelul anexat).

Suportul financiar necesar pentru

1. Acţiuni de instruire



    a) Pentru instruirea preliminarã a unui expert local     150 EUR/persoana
    b) Pentru instruirea preliminarã a unui poliţist         100 EUR/persoana
       veterinar
    c) Pentru instruirea unui tehnician de intervenţie în     80 EUR/persoana
       acţiuni de decontaminare



2. Procurarea şi reconditionarea echipamentului, instrumentarului şi materialelor componente ale truselor de intervenţie
a) Aproximativ 200 EUR/trusa pentru procurarea iniţialã a componentelor
b) Aproximativ 10 EUR/trusa pentru reconditionarea şi completarea consumabilelor în vederea refolosirii. Se pot lua în calcul 2-3 acţiuni de reconditionare-completare pe an pentru fiecare trusa
3. Acţiuni în teritoriu pentru precizare de diagnostic



    a) Pentru acţiuni infirmate ca urmare a coroborarii       20 EUR /acţiune
       elementelor epizootologice, clinice şi lezionale la
       nivelul echipelor de experţi locali
    b) Pentru acţiuni infirmate ca urmare a coroborarii      100 EUR/acţiune
       elementelor epizootologice, clinice şi lezionale, cu
       participarea echipelor de experţi nationali
    c) Pentru acţiuni finalizate cu expediere de probe la
       Laboratorul Mondial de Referinta (Anglia), aproximativ
       800-1000 EUR/set mediu de probe*).



*) Marja de aproximare, urmare a necunoasterii (pana în acest moment) a costurilor exacte pentru ambalajul necesar expedierii de probe în condiţiile de biosecuritate impuse de normele internaţionale (dar vom cunoaşte şi acest preţ în foarte scurt timp).


------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordin, Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, ORDIN nr. 724 din 29 septembrie 2003

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016