Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDIN nr. 711 din 13 aprilie 2004 pentru aprobarea reglementarii tehnice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

ORDIN nr. 711 din 13 aprilie 2004 pentru aprobarea reglementarii tehnice "Metodologie privind determinarile termografice in constructii", indicativ MP-037-04

EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 405 din 6 mai 2004

Comenteaza legea

În conformitate cu <>art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificãrile ulterioare, în temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale <>art. 5 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 45 din 29 noiembrie 2003 al Comitetului tehnic de specialitate - CTS 11 şi Procesul-verbal de avizare nr. 1 din 24 februarie 2004 al Comitetului tehnic de coordonare generalã,

ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite urmãtorul ordin:

ART. 1
Se aprobã reglementarea tehnicã "Metodologie privind determinãrile termografice în construcţii", indicativ MP-037-04, elaboratã de Societatea Comercialã "Tehnosistem" - S.A. Bucureşti, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 3
Direcţia tehnicã va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

p. Ministrul transporturilor,
construcţiilor şi turismului,
Sergiu Sechelariu,
secretar de stat

Bucureşti, 13 aprilie 2004.
Nr. 711.

ANEXA

METODOLOGIE
privind determinãrile termografice în construcţii,
indicativ MP-037-04

1. GENERALITĂŢI
1.1. Obiectul prevederilor
Termografia este o metodã utilizatã pentru vizualizarea, înregistrarea şi reprezentarea distribuţiei temperaturii pe suprafaţa anvelopei clãdirii.
Obiectul metodologiei îl constituie precizarea succesiunii etapelor de efectuat prin care se obţine informaţia termicã asupra construcţiei şi prelucrarea acestei informaţii pentru integrarea sa în proiectele de specialitate.
Metodologia pune la dispoziţia specialiştilor:
- o procedurã de înregistrare a distribuţiei temperaturii pe suprafaţa investigatã a anvelopei clãdirii/elementului de construcţie analizat;
- o procedurã de prelucrare a imaginilor termografice în vederea identificãrii şi localizãrii defectelor de izolare termicã şi a zonelor de infiltraţii de aer din anvelopa clãdirilor, respectând prevederile din reglementãrile tehnice în vigoare.
1.2. Domeniul de aplicare
Prezenta metodologie se aplicã la reabilitarea termicã a fondului construit de clãdiri de locuit.
Metodologia este o procedurã eficientã pentru detectarea neregularitãţilor termice ale elementelor de construcţie care alcãtuiesc anvelopa clãdirilor prin examinare termograficã. Metoda este utilizatã pentru identificarea variaţiilor mari ale proprietãţilor termice, inclusiv etanşeitatea la aer ale componentelor care alcãtuiesc anvelopa clãdirilor.
Neregularitãţile proprietãţilor termice ale elementelor constituente ale anvelopei unei clãdiri au ca rezultat variaţii ale temperaturii pe suprafeţele anvelopei. În acest fel, prin cunoaşterea distribuţiei temperaturii pe suprafaţa anvelopei se poate evalua structura şi poziţia punţilor termice. În mod normal aceste elemente se pot defini pe baza proiectului clãdirii, în condiţiile din proiect, dar sunt dificil de evaluat în condiţii reale, ţinând cont de calitatea execuţiei, îmbãtrânirea şi degradarea calitãţii materialelor sau în lipsa proiectului de execuţie al clãdirii.
Temperatura pe suprafaţã este influenţatã de structura şi umiditatea anvelopei şi de debitul de aer care traverseazã anvelopa clãdirii. Distribuţia temperaturii pe suprafaţã poate fi deci utilizatã la detecţia neregularitãţilor termice datorate defectelor de izolare, conţinutului de umiditate şi/sau infiltraţiilor de aer din elementele de închidere ale anvelopei clãdirii.
Activitatea de termografiere se desfãşoarã:
- la recepţia lucrãrilor,
- la cerere,
- în caz de cutremure şi mişcãri de teren.
- la reabilitãri de clãdiri.
Termografia se aplicã la:
● clãdiri cu sursã de cãldurã interioarã:
- construcţii civile (clãdiri de locuit, clãdiri publice),
- clãdiri industriale,
● clãdiri fãrã sursã de cãldurã interioarã:
- clãdiri de patrimoniu
1.3. Utilizatorii prevederilor
Metodologia se adreseazã celor care utilizeazã metoda termograficã în construcţii, utilizatori potenţiali fiind ingineri care se ocupã de expertiza şi reabilitarea clãdirilor, auditori energetici, ingineri structurişti, energeticieni, specialişti în fizica construcţiilor, arhitecţi cu specializarea protejarea patrimoniului construit.
Rezultatele determinãrilor constituie date utilizate în fiecare dintre specialitãţile în care se aplicã metoda termograficã.
1.4. Definiţii
Termenii utilizaţi în prezenta metodologie sunt cei din referinţa normativã EN ISO 7345/1995 (1.6. [2]).
Termenii de utilizare generalã se definesc astfel:
Termografie: determinarea şi reprezentarea distribuţiei temperaturii prin mãsurarea densitãţii radiaţiei infraroşii (IR) de la o suprafaţã, incluzând interpretarea mecanismelor întâmplãtoare ce produc neregularitãţi în imaginile termice.
Termograf: un sistem sensibil la radiaţia IR care produce o imagine termicã bazatã pe temperatura radiantã aparentã.
Imagine termicã: imagine care este produsã de un termograf şi care reprezintã distribuţia temperaturii radiante aparente pe o suprafaţã.
Termogramã: o imagine termicã, obţinutã printr-o înregistrare a ecranului camerei de luat vederi, pe un suport cu date analogice (bandã magneticã) sau pe un suport cu date digitale (memorie magneticã, dischetã, CD).
Radianţã totalã: raportul dintre fluxul de cãldurã şi produsul dintre unghiul solid în jurul direcţiei Delta*) şi aria proiectatã normal la aceastã direcţie (EN ISO 9288: 1996).

NOTA C.T.C.E. PIATRA NEAMT
--------------------------

*) Directia este notata ca vector: semnul Delta cu sageata deasupra.

NOTĂ: Radianţa include atât radiaţia emisã de la o suprafaţã cât şi radiaţia reflectatã şi transmisã.
Temperaturã radiantã aparentã: temperaturã determinatã pe baza radianţei totale mãsurate.
NOTĂ: Aceastã temperaturã este temperatura echivalentã a corpului negru care ar produce aceeaşi radianţã totalã.
Densitatea radiaţiei infraroşii: caracteristica distribuţiei în volum (pe suprafaţã) a energiei în spectrul IR.
Izotermã: o regiune pe ecran alcãtuitã din puncte, linii sau arii având aceeaşi densitate a radiaţiei infraroşii.
Imagine izotermã: imagine termicã cu izoterme.
Fereastrã atmosfericã: domeniu de lungimi de undã transparent pentru radiaţia IR (nu existã absorbţie a radiaţiei IR).
1.5. Simboluri
Simbolurile utilizate în prezenta metodologie şi unitãţile de mãsurã (SI) corespunzãtoare sunt:
- R - puterea radiaţiei emise pe unitatea de suprafaţã [W/mp]
- æ - submultiplu al unitãţii pentru lungime, æ = 10^-6 m
- h - constanta lui Planck, h = 6,626196 * 10^-34 J*s
- k - constanta lui Boltzmann, k = 1,380622*10^-23 J/K
- T - temperatura absolutã [K]
1.6. Documente conexe


    [1] SR EN ISO 13187/2000  Performanţa termicã a clãdirilor. Detecţia
                              calitativã a neregularitãţilor termice în
                              anvelopa clãdirilor. Metoda termograficã
    [2] EN ISO 7345/1995      Thermal insulation. Physical quantities and
                              definitions. (Izolare termicã. Mãrimi fizice
                              şi definiţii).
    [3] SR EN ISO 10077/1     Performanţa termicã a ferestrelor, uşilor şi
                              obloanelor - Calculul transmitanţei termice.
                              Partea I: Metoda simplificatã.
    [4] SR EN ISO 6946        Pãrţi şi elemente de construcţie - Rezistenţa
                              termicã şi transmitanţa termicã - Metodã
                              de calcul.
    [5] SR EN 12524           Materiale şi produse pentru construcţii -
                              Proprietãţi higrotermice - Valori de proiectare
                              tabelate;
    [6] SR EN ISO 9288        Izolaţie termicã. Transfer de cãldurã prin
                              radiaţie. Mãrimi fizice şi definiţii.
    [7] SR EN 22726           Ambianţe termice. Aparate şi metode de mãsurare
                              a mãrimilor fizice.
    [8] NP 048-2000           Normativ pentru expertizarea termicã şi
                              energeticã a clãdirilor existente şi a
                              instalaţiilor de încãlzire şi preparare a apei
                              calde de consum aferente acestora,
                              B.C. nr. 4/2001.
    [9] NP 049-2000           Normativ pentru elaborarea şi acordarea
                              certificatului energetic al clãdirilor existente,
                              B.C nr. 5/2001.
    [10] NP 047-2000          Normativ pentru realizarea auditului energetic
                              al clãdirilor existente şi a instalaţiilor de
                              încãlzire şi preparare a apei calde de consum
                              aferente acestora, B.C nr. 5/2001.

Metodologia se bazeazã pe Standardul Internaţional ISO 6781 DIN 1983, intitulat: "Thermal performance in buildings. Qualitative detection of thermal irregularities in building envelopes. Infrared method" sau "Performanţa termicã a clãdirilor. Detecţia calitativã a neregularitãţilor termice în anvelopa clãdirilor. Metoda termograficã", care a fost modificat pentru a se ţine cont de dezvoltarea performanţelor echipamentului şi practicii inspecţiilor, rezultând Standardul European EN 13187/noiembrie 1998. Modificarea principalã constã în adãugarea unei proceduri pentru "încercãri simplificate cu o camerã de luat vederi în IR". Versiunea românã a acestui standard este SR EN ISO 13187/2000.
Completarea adusã prin prezenta metodologie o reprezintã elementele de prelucrare a informaţiei termice şi integrarea acesteia în normativele apãrute în domeniu.
1.7. Principiul termografiei
În contextul standardului SR EN ISO 13187/2000, termografierea se realizeazã cu ajutorul unui sistem sensibil la radiaţia infraroşie care produce o imagine bazatã pe temperatura radiantã aparentã a suprafeţei vizate. Radiaţia termicã (corespunzãtoare domeniului infraroşu cu lambda = 2 - 12 æ) emisã de suprafaţa vizatã este convertitã de sistemul sensibil la radiaţia în infraroşu într-o imagine termicã care reprezintã intensitatea relativã a radiaţiei termice. Intensitatea imaginii este funcţie de temperatura suprafeţei, de caracteristicile suprafeţei, de condiţiile de mediu şi de tipul de senzor.
Procedura de mãsurare implicã şi interpretarea imaginilor termice (termograme).
1.8. Responsabilitãţi
Lucrãrile se executã de specialişti în IR în colaborare cu specialişti în termotehnica specificã construcţiilor (anvelopã, instalaţii), şi în fizica construcţiilor, respectând prevederile prezentei metodologii.
2. METODOLOGIA PENTRU DETERMINĂRI TERMOGRAFICE ÎN CONSTRUCŢII
2.1. Documentarea lucrãrii
- Analiza proiectului clãdirii investigate privind folosinţa principalã şi regimul de exploatare a clãdirii.
- Estimarea volumului de muncã în teren şi evaluarea necesarului de materiale.
- Estimarea emisivitãţii materialelor de finisaj a suprafeţelor vizate din tabelele corespunzãtoare (1.6. [2]):
2.2. Strategia înregistrãrii
- Analiza prognozelor meteorologice şi stabilirea perioadei optime pentru înregistrare.
- Stabilirea, de comun acord cu beneficiarul, a unui regim stabilizat de încãlzire a clãdirii.
- Alegerea poziţiei staţiilor (punctelor) de vizare.
- Examinarea termograficã se realizeazã conform prevederilor din (1.6. [1]), detaliate în continuare.
2.3. Condiţiile generale ale mãsurãtorilor
Pentru a defini condiţiile reale de încercare trebuie sã fie luaţi în considerare urmãtorii factori;
a) specificaţiile şi capacitãţile echipamentului termografic;
b) caracteristicile anvelopei clãdirii, adicã tipurile corespunzãtoare şi localizarea sistemelor de încãlzire, a elementelor structurale şi a straturilor termoizolante;
c) proprietãţile radiative ale suprafeţei, de exemplu materialele de finisaj;
d) factorii climatici (temperatura şi umiditatea relativã a aerului, viteza vântului);
e) posibilitatea unui acces uşor pentru o inspecţie uşoarã;
f) influenţele vecinãtãţii.
Se condiţioneazã existenţa unui regim termic şi aeraulic care poate fi asimilat regimului staţionar de transfer de proprietate (cãldurã şi masã):
- Diferenţa de temperaturã de pe feţele anvelopei trebuie sã fie de minim 15°C ca sã permitã detecţia neregularitãţilor termice;
- Diferenţele de temperaturã şi de presiune pe feţele anvelopei sã fie constante;
- Variaţia (pe durata înregistrãrilor) a temperaturii aerului interior şi exterior sã fie sub 2°C;
- Anvelopa sã nu fie expusã la radiaţia solarã directã;
- Viteza vântului sã fie sub 2 m/s.
Dacã examinarea este efectuatã în situaţia unor abateri de la condiţiile de încercare prevãzute/preconizate, de acest fapt trebuie sã se ţinã seama la examinarea şi evaluarea rezultatelor şi trebuie specificat în raportul termografic.
Este posibilã obţinerea unor informaţii privind structura clãdirii, şi în cazul în care, în lipsa existenţei diferenţei de temperaturã între feţe, se realizeazã o încãlzire localã într-un punct al structurii.
2.4. Dotãrile minime
Efectuarea încercãrilor termografice este condiţionatã de existenţa unei aparaturi specifice - termograf, a unor aparate auxiliare de mãsurare a unor mãrimi fizice necesare interpretãrii termogramelor, a unor dispozitive conexe necesare funcţionãrii aparaturii de mãsurã, a unor mijloace auxiliare de mãsurã şi a unor materiale consumabile.
Termograful trebuie sã cuprindã:
a) un senzor pentru radiaţia infraroşie care opereazã la lungimi de undã între 3 şi 12 æm, care poate detecta temperaturi radiante aparente de interes cu o rezoluţie suficientã. (Anexa A.1.)
b) un dispozitiv care face vizibilã şi afişeazã sub forma unei imagini termice temperatura radiantã aparentã de pe suprafaţa examinatã.
c) un dispozitiv care face posibilã înregistrarea imaginii termice şi dacã este relevantã, mãsurarea digitalã a datelor (informaţiilor).
Aparate auxiliare:
- pirometre, termometre, instrumente de mãsurã a vitezei vântului, data-loggere pentru temperatura şi umiditatea relativã a aerului, umidometre pentru pereţi.
Dispozitive conexe:
- acumulatori necesari diferitelor aparate, încãrcãtori pentru acumulatori.
Mijloace auxiliare:
- rulete de 10...30 m, GPS, busolã, binoclu, aparat foto, lanterne.
Material consumabil:
- azot lichid (pentru aparatele care îşi realizeazã referinţa cu ajutorul acestuia).
2.5. Efectuarea înregistrãrii
1. Informaţiile care trebuie sã fie înregistrate sunt cele referitoare la temperatura aerului exterior, nebulozitate, precipitaţii şi orice umiditate în exteriorul anvelopei clãdirii, cât şi condiţiile de vânt. De asemenea, se noteazã orientarea clãdirii în raport cu punctele cardinale.
2. Dacã scopul principal al examinãrii termografice este sã localizeze infiltraţiile de aer, diferenţa de presiune trebuie sã fie de cel puţin 5 Pa la locul inspecţiei. Examinarea termograficã trebuie sã fie fãcutã în planul suprafeţei caracterizatã de presiunea minimã.
3. Trebuie sã fie estimate efectele produse de straturile de aer ventilat din pereţi sau de la sursele de cãldurã (dacã existã) instalate în clãdire (conducte încastrate, coşuri de fum, etc.) asupra temperaturii anvelopei examinate.
4. Trebuie sã fie determinate cu o precizie de ±1°C temperaturile aerului interior şi exterior, înainte de începerea înregistrãrilor. Se recomandã mãsurarea cu o precizie de ±2 Pa pe faţa expusã la vânt şi opusã vântului la nivelul fiecãrui etaj. Se înregistreazã valorile constatate. Se identificã direcţia diferenţei de presiune prin secţiunea anvelopei clãdirii şi poziţia planului neutru, dacã existã.
Se pregãteşte şi se regleazã termograful în conformitate cu instrucţiunile sale de utilizare: sensibilitatea, domeniul, emisivitatea şi apertura sunt fixate prin setãri ale reglajelor pentru a acoperi domeniul de temperaturã al suprafeţei care se studiazã.
Variaţiile în temperatura radiantã aparentã din imaginea termicã a suprafeţei anvelopei clãdirii trebuie sã fie mãsurate cu o precizie de max (±10% sau de ±0,5°C). Temperatura de referinţã a suprafeţei se determinã cu o precizie de ±0,5°C.
Examinarea trebuie sã înceapã cu efectuarea unei încercãri preliminare pe suprafaţa anvelopei. Se studiazã în detaliu pãrţi ale suprafeţei care prezintã interes special sau zone care prezintã anomalii. Trebuie sã fie înregistrate termograme ale pãrţilor selectate ale anvelopei investigate (pãrţi care nu prezintã defecte cât şi pãrţi în care se bãnuieşte prezenţa defectelor de construcţie).
Pentru a decide dacã o variaţie a radiaţiei de la suprafaţa implicatã se datoreazã reflexiei de la o altã suprafaţã este cel mai bine sã se studieze suprafaţa din diferite poziţii pentru cã, în general, reflexia se va modifica cu poziţia.
Poziţiile pãrţilor reprezentate în termograme trebuie sã fie indicate pe un plan sau schiţã a clãdirii.
Dacã termogramele indicã infiltraţii de aer, acestea trebuie verificate prin mãsurãtori ale vitezei aerului, dacã este posibil.
2.6. Interpretarea rezultatelor
Examinarea termograficã a pãrţilor de construcţie cuprinde:
- determinarea câmpului de temperaturi superficiale pe o parte a unei anvelope a clãdirii, pornind de la distribuţia temperaturii radiante aparente obţinutã prin intermediul unui sistem sensibil la radiaţia infraroşie;
- analiza câmpului de temperaturi superficiale, constatarea defectelor de izolare, conţinutului de umiditate şi/sau infiltraţiilor de aer;
- în cazul neizotermiei - evaluarea tipului şi dimensiunii neizotermiei suprafeţei.
2.7. Modele termografice
Neregularitãţile izolaţiei termice, etanşeitatea la aer şi structura clãdirii vor produce diferite modele ale temperaturii superficiale. Anumite tipuri de defecte au o formã caracteristicã într-o imagine termicã, în evaluarea termogramelor trebuie sã fie considerate urmãtoarele caracteristici ale modelului:
- uniformitatea temperaturii radiante aparente in raport cu sectiunile suprafetelor structurilor similare in care nu exista punti termice;
- regularitatea si incidenta sectiunilor mai reci sau mai calde, de exemplu la parapeti si la colturi;
- localizarea contururilor si a formei caracteristice a sectiunilor mai reci sau mai calde;
- diferenta masurata intre temperatura medie a unei suprafete a structurii analizate si temperatura sectiunilor selectate mai reci sau mai calde;
Neregularitatile in aspectul unei termograme indica adesea un defect al anvelopei cladirii. Aspectul unei termograme referitoare la o constructie cu un defect poate varia considerabil.
- Infiltratiile de aer (la imbinari si intersectii) in anvelopa cladirii produc forme neregulate cu margini neregulate si variatii mari de temperatura;
- Lipsa izolatiei produce forme regulate si bine definite neasociate cu aspectul structurii cladirii. Aria defectului are o variartie de temperatura relativ uniforma;
- Umiditatea prezenta in structura produce in mod normal un model pestrit si difuz. Variatiile de temperatura nu sunt externe in cadrul modelului.
Pentru acele parti ale anvelopei cladirii in care a fost detectata prezenta defectelor de izolare termica si a infiltratiilor de aer, trebuie sa se faca o scurta analiza a tipului si extinderii fiecarui defect.
Rezultatele incercarii pot fi verificate prin efectuarea de sondaje in zonele suspectate a fi cu defectiuni sau prin prelevare de carote si prin supunerea acestora unor examinari vizuale. Acest supracontrol local, distructiv, va fi extrapolat la scara intregii cladiri (inregistrari termografice).
2.8. Procedeul general pentru interpretarea imaginilor termice

Etapele importante ale interpretarii imaginilor termice sunt cuprinse in algoritmul prezentat in continuare:


      ┌───────────────────────────────┐    ┌───────────────────────────────┐
      │  1. Desene arhitecturale, etc.│    │ 2. Conditii interne si externe│
      └────────────┬──────────────────┘    └───────────┬───────────────────┘
                   └───────────────┬───────────────────┘
                                   │
                                   v

│ 3. Determinarea │ |4. Informatii suplimentare, |


                          │    distributiei │<───|de exemplu termograme de    |
                          │    temperaturii │    |referinta ale unei structuri|
                          │    anticipate   │    |similare fara defecte       |

│
v

│5. Imagine │ │6. Evaluarea│ │7. Comparatie │ |8. Cauze aleatorii|
│termica rezultata│ │distributiei│ │intre distributia│ |care determina |


│din examinarea   ├─>│temperaturii├─>│de temperatura   │  ┌┤neregularitati    |
│ termografica a  │  │din imaginea│  │anticipata si    │  │|termice ale unor  |
│   cladirii      │  │  termica   │  │ cea reala       │  │|structuri similare|


                                        │   ┌─────────────┘

v v |9. Informatii suplimentare|


┌──────────────┐  ┌───────────────────────────┐   | (exemplu: termograme ale  |
│  11. Raportul│  │10. Identificarea problemei│<──┤ unei structuri cu defecte,|
│   examenului │<─┤ - Orice neregularitate    │   | calcule etc.              |


└──────────────┘  └───────────────────────────┘

Celulele 1, 2, 5, 6, 10 si 11 reprezinta activitatea specialistului IR:
Celulele 3, 4, 7, 8, si 9 reprezinta activitatea specialistului in termotehnica.

Distributia temperaturii anticipate pentru partile inspectate trebuie sa fie determinata utilizand planuri si alte documente referitoare la anvelopa cladirii si la sistemul de incalzire si ventilare al cladirii examinate.

Distribuţia de temperaturã realã trebuie sã fie evaluatã din termograme. Dacã aceastã distribuţie de temperaturã diferã de cea aşteptatã, acest fapt trebuie sã se noteze. Se considerã ca defecte acele neregularitãţi care nu pot fi explicate pe baza proiectului anvelopei în conformitate cu planurile, sau pe baza efectelor surselor de cãldurã, sau nu pot fi atribuite variaţiilor de emisivitate sau valorii coeficientului de transfer termic.
2.9. Raportul tehnic termografic
Raportul tehnic termografic trebuie sã includã:
a) descriere a încercãrii cu referire la standard şi o declaraţie conform cãreia a fost efectuatã o încercare cu o camerã de luat vederi în IR, numele clientului şi adresa completã a beneficiarului;
b) scurtã descriere a construcţiei clãdirii (aceastã informaţie trebuie sã se bazeze pe schiţe sau altã documentaţie disponibilã);
c) tip(uri) de material(e) de finisaj utilizate în structurã şi valoarea (valorile) estimatã(e) ale emisivitãţii acestui (acestor) material(e);
d) orientarea clãdirii în raport cu punctele cardinale indicate într-un plan şi descrierea împrejurimilor (clãdiri, vegetaţie, peisaj etc.);
e) specificarea echipamentului utilizat, incluzând fabricantul, modelul şi numãrul seriei;
f) data şi ora încercãrii;
g) temperatura aerului exterior; se dau cel puţin valorile minime şi maxime observate:
i) cu 24 h înaintea începerii examinãrii şi
ii) în timpul examinãrii;
h) informaţii generale despre condiţiile radiaţiei solare, observate pe parcursul a 24 h înainte de începerea examinãrii;
i) precipitaţii, direcţia şi viteza vântului în timpul examinãrii;
j) diferenţa între presiunea aerului pe partea expusã la vânt şi opusã vântului, oriunde este necesar pentru fiecare etaj;
k) alţi factori importanţi ce influenţeazã rezultatele, de exemplu variaţii rapide ale condiţiilor meteorologice;
l) declaraţie asupra oricãror abateri de la condiţiile relevante de încercare;
m) schiţe şi/sau fotografii ale clãdirii indicând poziţiile termogramelor;
n) rezultate ale analizei legate de tipul şi extinderea fiecãrui defect de construcţie care a fost observat, extindere relativã a defectului printr-o comparaţie între partea cu defecte a anvelopei şi pãrţi similare de-a lungul clãdirii;
o) identificarea pãrţilor clãdirii examinate;
p) rezultate ale mãsurãtorilor şi investigaţiilor suplimentare;
q) recomandãri pentru beneficiari;
r) datã şi semnãturã.

ANEXA D
-------
(la metodologie)
----------------

A.1. STRUCTURA LANŢULUI DE MĂSURĂ TERMOGRAFIC
Pornind de la definiţia sistemelor de mãsurã şi a lanţului de mãsurã din teoria mãsurãtorilor (Hutte):
"Tehnica mãsurãrii are sarcina sã preia mãrimile unidimensionale de mãsurat... care apar în procesele tehnice, sã traducã semnalele de mãsurare obţinute şi sã le converteascã (sesizarea valorii de mãsurat), precum sã şi corecteze valorile de mãsurare obţinute (prelucrarea valorii de mãsurare) astel încât sã se obţinã rezultatul mãsurãrii cerute (mãsurandul).
...Dupã o prelucrare a valorii de mãsurare se ajunge la informaţiile cãutate. Acestea pot fi sub formã analogicã sau numericã."

Analizând aceastã definiţie, în situaţia noastrã avem douã cazuri:
- Dintr-un punct de vedere strict al tehnicii de mãsurare, lanţul de mãsurã se referã la dispozitivul numit termograf, care transformã mãsurandul (temperatura) sub formã analogicã (imaginea termicã) şi sub formã numericã (un şir de valori numerice - reprezentând temperaturi ale punctelor imaginii) care face posibilã prelucrarea ulterioarã a imaginii termice de cãtre un program de calcul.
- Dintr-un punct de vedere sistemic, lanţul de mãsurã acoperã obiectul de mãsurã, mediul de mãsurã, sistemul de mãsurã (termograful), informaţiile rezultate (arii al unei anumite regiuni, contururi, frontiere de regiuni ale câmpului de temperaturi) din prelucrarea mãrimii primare (temperatura).
Deoarece al doilea mod de interpretare include şi elementele primului mod, vom prezenta lanţul de mãsurã din punctul de vedere al acestei abordãri. Elementele discutate ale lanţului de mãsurã sunt deci:
a.) clãdirea (obiectul de mãsurat),
b.) termograful (dispozitivul de mãsurã)
c.) rezultatul primar (temperatura)
d.) prelucrarea rezultatelor primare
A.1.1. Clãdirea
În acest punct al lanţului de mãsurã, atenţia trebuie îndreptatã asupra valorilor de temperaturã mãsurate pe clãdire şi asupra modului de utilizare a acestora.
Din punct de vedere al sursei de radiaţii, clãdirea reprezintã un amalgam de informaţii: materiale diferite: suprafeţe cu emisivitãţi diferite corespunzãtoare materialelor vizate, suprafeţe ce reprezintã planuri având orientarea variabilã faţã de direcţia de vizare, surse de radiaţii corespunzând temperaturii proprii a materialului, radiaţii reflectate (solare sau a unor alte surse de radiaţii învecinate).
În momentul înregistrãrii, operatorul trebuie sã cunoascã exact aceste informaţii. În caz contrar informaţiile oferite pot conţine erori atât de considerabile încât devin inutilizabile.
Eroarea datoritã unor reflexii solare poate modifica câmpul de temperaturi, falsificând valorile cu mai mult de 100% din valoarea realã.
Eroarea datoritã unor emisivitãţi diferite (materiale diferite pe acelaşi perete - perete de cãrãmidã stropit cu ciment) sau unor culori diferite ale aceluiaşi material (tencuialã de diferite nuanţe) poate atinge valori de 15-25% din valoarea realã.
Eroarea datoritã unghiului de vizare poate reprezenta 10-15% din valoarea realã.
Al doilea punct important asupra cãruia trebuie sã ne îndreptãm atenţia este ce reprezintã valorile mãsurate?
Trebuie precizat de la bun început cã temperatura înregistratã reprezintã o valoare instantanee a temperaturii suprafeţei anvelopei observate. Se cunoaşte existenţa defazajului între temperatura feţelor interioare ale elementelor exterioare ale anvelopei şi temperatura exterioarã. Datoritã masivitãţii diferite a componentei anvelopei vizate, informaţia poate reprezenta temperatura unei stãri din trecut (durata defazajului depinzând de proprietãţile materialului din care este alcãtuitã anvelopa).
În calculele de termotehnica clãdirilor apar temperaturi medii (zilnice sau lunare), aceste temperaturi nu pot fi legate de temperaturile momentane oferite de termograf.
Aceste observaţii duc la concluzia cã valorile temperaturilor obţinute prin termografie sunt improprii pentru calcule de termotehnica, termografia reprezentând o activitate prin care se furnizeazã informaţii cu caracter prioritar calitativ vizând obiectul expertizei.
A.1.2. Termograful (dispozitivul de mãsurã)
Aparatura termograficã lucreazã (din motivele ferestrelor atmosferice) într-unul din domeniile: 3...5 æ sau 8...12 æ. Trebuie analizat dacã dispozitivele care lucreazã în cele douã domenii corespund condiţiilor mãsurãtorilor termografice din construcţii.
Sensibilitatea aparatului şi contrastul termic depind de alegerea benzii spectrale, potrivite pentru o anumitã aplicaţie. În momentul caracterizãrii unei anumite benzi trebuie examinaţi o serie de parametri:
- emisivitatea spectralã a materialelor,
- puterea termicã disipatã de obiect (radiaţia termicã proprie),
- contrastul termic,
- transmisia atmosfericã,
- detectorul de radiaţii,
- radiaţiile parazite ale sistemului de mãsurã.
A.1.2.1. Emisivitatea spectralã a obiectelor
Se cunoaşte cã energia IR emisã de un obiect adus la o temperaturã datã creşte cu creşterea emisivitãţii sale. Anumite materiale au emisivitatea variabilã funcţie de lungimea de undã. Este deci important sã se cunoascã variaţiile emisivitãţii spectrale la materialele curent întâlnite în construcţii, pentru a şti care domenii spectrale de lucru sunt mai potrivite.
Iatã datele din literaturã pentru materialele cel mai des întâlnite în industria construcţiilor (acestor lungimi de undã le corespund valorile emisivitãţilor din tabele):
beton 3... 5.5 æ
ţiglã roşie 2.5...3.5 æ
sticlã 3.8...5.5 æ

A. 1.2.2. Puterea termicã disipatã de obiect (radiaţia termicã proprie)
Puterea radiaţiei emise pe unitatea de suprafaţã a unui obiect cu emisivitatea egalã cu aceea a unui obiect negru este datã de legea lui Planck:


                      lambda 2 ⌠'28dR[lambda,T(0)]
    R(Delta lambda) =          │─────────────── * d lambda =
                      lambda 1 ⌡'29   d lambda


             lambda 2 ⌠'282pi*h*c^2*lambda^-5
                      │──────────────────── * d lambda =
             lambda 1 ⌡'29        h*c
                        exp(──────────)- 1
                            lambda*k*T


             lambda 2 ⌠'28   C(1)*lambda^-5
                      │──────────────────── * d lambda
             lambda 1 ⌡'29        C(2)
                         exp(────────)- 1
                             lambda*T

    unde: C1 = 3.74 * 10^-16 W*mp   (radiaţii nepolarizate)
          C1 = 0.5925 * 10^-16 W*mp (radiaţii polarizate)
          C2 = 1.4388 * 10^2 m*K

Calculul pentru R(3-5), R(8-12) şi R(8-12)/R(3-5) este sintetizat în urmãtorul tabel - pentru diferite valori ale lui T (valorile lui R sunt date în W*cm^-2)


──────────────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┬──────────┬─────┐
 T [K]        │    300    │   350     │   400     │  450      │  500     │1000 │
 t[°C]        │     27    │    77     │   127     │  177      │  227     │ 727 │
──────────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼──────────┼─────┤
 R(3-5)       │5,97*10^-4 │2,86*10^-3 │9,51*10^-3 │2,46*10^-2 │5,32*10^-2│ 2,05│
──────────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼──────────┼─────┤
 R(8-12)      │1,22*10^-2 │2,47*10^-2 │4,22*10^-2 │6,46*10^-2 │9,14*10^-2│  0,5│
──────────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼──────────┼─────┤
R(8-12)/R(3-5)│   20,6    │  8,7      │  4,5      │   2,2     │    1,7   │0,25 │
──────────────┴───────────┴───────────┴───────────┴───────────┴──────────┴─────┘

Curba de variaţie a raportului R(8-12)/R(3-5) este monoton descrescãtoare, trecând de la valoarea de 20 la temperatura ambiantã, prin valoarea de 10 la 70°C la valoarea de 5 la 120°C.
Acest criteriu bazat exclusiv pe aspectul energetic al emisiei corpului negru face sã aparã mai avantajoasã utilizarea benzii de 8... 12 æ.

NOTA C.T.C.E. PIATRA NEAMT
--------------------------

Curba de variaţie a raportului R(8-12)/R(3-5), se gaseste in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 6 mai 2004, la pagina 10.(a se vedea imaginea asociata)

A.1.2.3. Contrastul termic
Noţiunea de contrast termic defineşte posibilitatea de deosebire a douã temperaturi diferite ale unui obiect adus la temperaturi diferite sau avînd emisivitãţi diferite. Criteriul este utilizat pentru definirea sensibilitãţii diferenţiale ale mãsurãtorii termice.
Contrastul termic pe un domeniu spectral Delta lambda între douã obiecte având temperaturile T(1) şi T(2), având emisivitãţi egale cu 1 este datã de funcţia:


        R(Delta lambda)[T(2)] - R(Delta lambda)[T(1)]
    C = ──────────────────────────────────────────────
        R(Delta lambda)[T(2)] + R(Delta lambda)[T(1)]

    Funcţia calculatã pentru benzile spectrale Delta lambda = 3...5 æ şi
    Delta lambda = 8...12 æ:

                [R(3)]^5[T(2)] - [R(3)]^5[T(1)]
    [C(3)]^5 = ────────────────────────────────
                [R(3)]^5[T(2)] + [R(3)]^5[T(1)]

    respectiv

                [R(8)]^12[T(2)] - [R(8)]^12[T(1)]
    [C(8)]^12 = ────────────────────────────────
                [R(8)]^12[T(2)] + [R(8)]^12[T(1)]

Valoarea absolutã a temperaturii este calculatã din expresia radiaţiei emise de obiect conform expresiei lui Planck, cãreia îi corespunde o sensibilitate diferenţialã obţinutã prin derivare


                                         h*c
       ┌            ┐         h*c*exp ──────────
     δ │dR(lambda,T)│                 lambda*k*T           dR(lambda,T)
    ───│────────────│ = ──────────────────────────────── * ────────────
    δT │   dlambda  │               ┌     h*c          ┐     d lambda
       └            ┘   lambda*k*T^2│exp ────────── - 1│
                                    └    lambda*k*T    ┘

    unde:  R = pi*L

Pentru o temperaturã datã, sensibilitatea maximã a discriminãrii termice se situeazã la o lungime de undã inferioarã celei de maxim de emisie.
Se poate defini o funcţie contrast relativ


        ┌dR ┐lambda2       lambda2 ⌠'28d ┌dR(lambda,T)┐
        │───│                      │──│────────────│d lambda
        └dT ┘lambda1       lambda1 ⌡'29dT└  d lambda  ┘
    C = ──────────────── = ─────────────────────────────────────
                           lambda2 ⌠'28 dR(lambda,T)
         R(Delta lambda)           │──────────── * d lambda
                           lambda1 ⌡'29  d lambda

Tabelul urmãtor indicã valorile lui C pentru benzile spectrale Delta lambda 1 = 3...5 æ şi Delta lambda 2 = 8...12 æ.


─────────┬───────────┬───────────┬──────────┬───────────┬───────────┬──────────┐
 T[K]    │    260    │     300   │     373  │      500  │      573  │  1000    │
─────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼───────────┼──────────┤
┌dR┐5    │5,40*10^-6 │2,16*10^-5 │1,25*10^-4│ 7,45*10^-4│ 1,42*10^3 │7,92*10^-3│
│──│     │           │           │          │           │           │          │
└dT┘3    │           │           │          │           │           │          │
─────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼───────────┼──────────┤
[R(3)]^5 │1,14*10^-4 │5,95*10^-4 │5,19*10^-3│ 5,32*10^-2│ 1,31*10^-1│  2,05    │
─────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼───────────┼──────────┤
[C(3)]^5 │4,74*10^-2 │3,60*10^-2 │2,40*10^-2│ 1,40*10^-2│ 1,09*10^-2│0,39*10^-2│
─────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼───────────┼──────────┤
┌dR┐12   │1,24*10^-4 │1,98*10^-4 │3,48*10^-4│ 5,75*10^-4│ 6,79*10^-4│ 9,8*10^-4│
│──│     │           │           │          │           │           │          │
└dT┘8    │           │           │          │           │           │          │
─────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼───────────┼──────────┤
[R(8)]^12│5,76*10^-3 │1,22*10^-2 │3,21*10^-2│ 9,14*10^-2│ 1,37*10^-1│  0,50    │
─────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼───────────┼──────────┤
[C(8)]^12│2,14*10^-2 │1,62*10^-2 │1,08*10^-2│ 0,63*10^-2│ 0,50*10^-2│0,20*10^-2│
─────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼───────────┼──────────┤
[C(3)]^5 │   2,21    │  2,22     │    2,22  │    2,22   │    2,19   │   1,97   │
─────────│           │           │          │           │           │          │
[C(8)]^12│           │           │          │           │           │          │
─────────┴───────────┴───────────┴──────────┴───────────┴───────────┴──────────┘

Aceste rezultate aratã cã pentru diferenţe mici de temperaturã sau pentru emisivitãţi mai coborâte, banda spectralã 3...5 æ are o sensibilitate diferenţialã de aproape de 2,2 ori mai mare decât banda de 8...12 æ şi aceasta pe o plajã mare de temperaturi.
A.1.2.4. Transmisia atmosfericã
Transmisia atmosfericã depinde de distanţa de propagare şi de condiţiile meteorologice.
Mãsurãtorile şi calculul coeficientului spectral de atenuare atmosfericã, permite aprecierea benzii spectrale favorabile mãsurãtorilor.
Acest parametru este puţin important pe distanţe scurte, creşte ca importanţã la distanţe de ordinul sutelor de metri, atmosfera absorbind o parte din radiaţia emisã şi suprapunându-i propria emisie de-a lungul traiectoriei.
Este de semnalat cã atmosfera umedã afecteazã mai mult banda de 8...12 æ, în timp ce aerosolii şi ceaţa afecteazã banda de 3... 5 æ.
A.1.2.5. Detectorii de radiaţie
Teoria aratã cã în cazul unor detectori, limitarea se datoreazã nu performanţelor ansamblului detector - preamplificator, ci zgomotului radiaţiei incidente, adicã fluctuaţiei debitului de fotoni. Detectivitatea, care este funcţie de acest zgomot, descreşte cu creşterea lungimii de undã. Aceastã consideraţie favorizeazã banda spectralã 3... 5 æ.
În cazul detectorilor cuantici actuali, condiţia de apropiere de detectivitatea idealã necesitã o rãcire cu atât mai mare cu cât lungimea de undã este mai mare.
La rãcire egalã detectorul de 3... 5 æ este mai apropiat de limita teoreticã.
Efectul cumulat ale acestor douã proprietãţi face ca detectorul de InSb (3...5 æ), rãcit la temperatura azotului lichid (77K) sã aibã o detectivitate de 7 ori mai mare ca detectorul de HgTeCd (8...12 æ) rãcit la aceeaşi temperaturã.
A.1.2.6. Radiaţia parazitã datoritã sistemului de mãsurã
Sistemul însuşi emite un flux de radiaţii prin piesele sale componente (lentile, prisme, diafragme, oglinzi). Fluxul este direct proporţional cu temperatura internã a sistemului şi se însumeazã cu semnalul util, limitând performaţele aparatului.
Potrivit relaţiei lui Planck, care aratã cã energia radiatã la temperatura ambiantã este superioarã în banda de 8. ..12 æ, radiaţia parazitã datoritã sistemului însuşi este mult mai supãrãtoare în aceastã bandã.
Ce se poate deduce din aceastã trecere în revistã a parametrilor care influenţeazã mãsurãtorile în diferite benzi? Parametrul care influenţeazã cel mai tare alegerea benzii spectrale este emisivitatea spectralã a obiectului de mãsurat.
În cazul corpurilor gri (reale), la care distributivitatea emisivitãţii spectrale este constantã, alegerea benzii de lucru este funcţie de parametrii amintiţi anterior; putere emisã de obiect, contrast termic, detectivitate şi transmisia atmosferei.
În aplicaţiile în care distanţa de mãsurã este micã (transmisia amosfericã este bunã pentru ambele benzi), importanţa relativã a celorlalţi factori este greu de definit.
Puterea (de fapt energia) emisã de un obiect trebuie sã traverseze atmosfera şi sistemul optic al aparatului, trebuie sã ajungã pe detector la un nivel care sã depãşeascã pragul de sensibilitate al aparatului.
Pentru o temperaturã coborâtã (sau emisivitate coborâtã), R(3-5), este inferior lui R(8-12) şi pentru un un prag dat de detecţie semnalul din banda de 3... 5 æ este mai apropiat de zgomot, raportul semnal zgomot fiind mai slab.
Aceastã consideraţie este parţial compensatã de detectivitatea mai bunã din acest domeniu faţã de acela din 8...12 æ. Detectorii 3...5 æ sunt sensibili la semnale mai slabe decât cei din domeniul 8...12 æ.
Astfel se defineşte un criteriu de calitate prin produsul celor douã funcţii: R(Delta lambda) * D(Delta lambda)*)
La o diferenţã de temperaturã egalã, banda de 3...5 æ dã un contrast de 2,2 ori mai mare decât cel din banda 8...12 æ. Asta înseamnã cã este nevoie de o amplificare mai micã şi la o bandã de trecere identicã, zgomotul este mai redus.
Prin introducerea parametrului de contrast ca factor în produsul anterior, se defineşte factorul de calitate Q(Delta lambda):

Q(Delta lambda) = R(Delta lambda)*C(Delta lambda)*D(Delta lambda)*)

Tabelul urmãtor prezintã valorile şi variaţia raportului Q(8-12)/Q(3-5) pentru diverse temperaturi ale obiectului.


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 T [K]          260        300        373        500        573        1000
 t[°C]          -13         27        100        227        300         727
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 R(8-12)        50,5       20,5       6,2       1,7        1,05         0,24
────────
 R(3-5)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 C(8-12)        0,45       0,45      0,45       0,45       0,46         0,51
────────
 C(3-5)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 D(8-12)*)      0,14       0,14      0,14       0,14       0,14         0,14
────────
 D(3-5)*)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Q(8-12)         3,2        1,3       0,4       0,1        0,07         0,02
────────
 Q(3-5)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

Raportul Q(8-12)/Q(3-5) atinge valoarea de 1 la T = 313K = 40°C.
Aceasta înseamnã cã în jurul acestei temperaturi (deci la temperatura ambiantã) mãsurãtorile termografice pot fi efectuate practic cu aceleaşi performanţe şi în domeniul de 3...5 æ cât şi în domeniul de 8...12 æ.
A.1.3. Rezultatul primar (temperatura)
Detectorul furnizeazã semnalul electric (analogic) care este transformat în harta termicã de pe ecranul termografului. Acelaşi semnal trece printr-un convertor analog-digital rezultând valorile numerice care corespund pixelilor de pe imagine.
Programele oferite de firmele producãtoare de aparaturã permit o prelucrare primarã a imaginii; modificarea paletei de culori, reprezentarea izotermelor, citirea unor temperaturi punctuale, grafice de temperaturã pe diferite drepte de pe imagine.
Informaţia esenţialã a acestor programe este mãrimea temperaturii. În cele ce urmeazã sunt prezentate motivele pentru care este necesarã prelucrarea datelor primare.
A.1.4. Prelucrarea rezultatelor primare
Elementele de construcţie au o structurã bine definitã la proiectare. Se cunoaşte teoretic structura elementului de construcţie (panou, planşeu), se cunosc parametrii termotehnici ai materialelor de construcţie utilizate.
Elementele geometrice sunt afectate în timpul execuţiei, straturile de izolaţie termicã fiind presate şi/sau deformate.
La montaj, panourile sunt amestecate, pe acelaşi şantier sosesc elemente din surse diferite. În cursul montajului elementele suferã afecţiuni diverse.
Pe durata vieţii construcţiei, datoritã factorilor climatici şi factorului timp, elementele de construcţie suferã alte schimbãri: deformãri datoritã seismicitãţii, variaţii ale proprietãţilor termotehnice, schimbãri datorate factorilor antropogenici (locatarilor).
Aceasta înseamnã cã situaţia unei construcţii dupã un numãr de ani este departe de starea din proiectul iniţial. Scopul activitãţii de termografiere este sã furnizeze informaţii care faciliteazã activitatea de identificare a caracteristicilor reale ale structurilor construcţiilor existente.
Cu ajutorul unor programe dedicate se poate deduce prin filtrarea numericã a imaginilor;
- structura panourilor,
- limita punţilor termice,
- aria punţilor termice.
Temperatura pe suprafaţã este de asemenea influenţatã de fluxul de aer din interiorul şi/sau prin anvelopa clãdirii. Distribuţia temperaturii pe suprafaţã poate fi deci utilizatã la detecţia neregularitãţilor termice datorate de exemplu defectelor de izolare, conţinutului de umiditate şi/sau infiltraţiilor de aer, din elementele de închidere ale anvelopei clãdirii.

ANEXA 2
-------
(la metodologie)
----------------

A.2. ANALIZA CALITATIVĂ A TERMOGRAMELOR.
(exemplu informativ)

A.2.1. Analiza calitativã utilizând metoda termografiei în infraroşu - blocul cu panouri mari, str. Marinarilor nr. 13-15, Bãneasa, Bucureşti
În cadrul expertizãrii, la examinarea vizualã a construcţiei, s-a adãugat şi utilizarea metodei termografiei în infraroşu. Imaginile termografice au fost preluate numai din exteriorul clãdirii, în regim de iarnã.
Termogramele au cuprins imagini IR şi o serie de fotografii ale faţadelor investigate.
Concluziile desprinse din analiza preponderent calitativã a termogramelor realizate din exterior pe faţadele de sud şi de nord, la nivelul lunii ianuarie 2002, sunt urmãtoarele:
- Determinãrile în infraroşu dau în primul rând o imagine calitativã a gradului de protecţie termicã atins pe diverse zone ale clãdirii investigate, evidenţiind în special punţile termice sau alte zone mai slabe, precum şi eventualele defecţiuni - vizibile cu ochiul liber sau ascunse privirii;
- Pe baza termogramelor s-a fãcut identificarea soluţiei de alcãtuire a pereţilor exteriori care în proiectul tip erau prevãzuţi în mai multe variante posibile, fiind evidenţiat procentul ridicat al punţilor termice (peste 15%).
- Temperaturile mãsurate pe suprafeţele exterioare ale pereţilor în câmp curent, sunt în general mai mici sau chiar egale celor corespunzãtoare temperaturii aerului exterior, mãsuratã concomitent. Acest fapt s-ar putea explica prin inerţia termicã mare a pereţilor clãdirii, ceea ce face ca în mod normal temperaturile detectate pe suprafeţe sã corespundã unei temperaturi exterioare atinse anterior momentului efectuãrii termografiei. Ţinând cont de evoluţia temperaturilor superficiale înregistrate, considerând ansamblul termogramelor, se poate aprecia cã aceastã diferenţã de temperaturã ar fi putut fi de ordinul +0,9...+1,0°C. Metoda termograficã permite într-o oarecare mãsurã şi evaluãri cantitative prin interpretarea temperaturilor pe suprafeţe, dar pentru interpretarea cantitativã devine esenţial ca temperaturile la interiorul/exteriorul anvelopei sã poatã fi mãsurate cu o cât mai mare exactitate, începând cu câteva ore înainte de prelevarea imaginilor.
- Nu au fost semnalate defecţiuni majore care sã conducã la o eventualã diminuare masivã a protecţiei termice, în raport cu cea conferitã prin proiectare, elementelor de construcţie investigate;
- În cadrul analizei termografice nu s-au sesizat defecte de execuţie precum :
- lãţimi mai mari decât cele proiectate, ale nervurilor din beton armat din panourile mari prefabricate;
- omiterea montãrii termoizolaţiei la îmbinarea dintre panourile mari şi elementele interioare de compartimentare.
- În zonele pereţilor exteriori de la timpane, s-a constatat, în general, o comportare uniformã, cu unele scãderi ale protecţiei termice în dreptul camerelor de baie, unde se presupune cã datoritã umiditãţii încãperilor capacitatea termoizolatoare s-a putut deteriora în timp;
- În dreptul încãperilor unor apartamente, pe faţada dinspre sud, câmpul de temperaturi omogen observat, cu diminuarea efectului punţilor termice în dreptul nervurilor din beton armat, a permis identificarea unor intervenţii realizate de proprietari pe faţa interioarã a pereţilor exteriori.
- Temperaturile superficiale înregistrate la etajele superioare au rezultat în general mai mici decât cele mãsurate la etajele inferioare (efectul rãcirii mai accentuate prin curenţi de aer);
- La nivelul planşeelor, pe tot perimetrul acestora, apar punţi termice strãpunse puternice cãrora le corespund temperaturi mult mai mari;
Tâmplãria exterioarã prezintã punţi termice pe contur, semnalându-se exfiltraţii şi temperaturi ridicate pe suprafeţele vitrate.

NOTA C.T.C.E. PIATRA NEAMT
--------------------------

Bloc panouri mari, str. Marinarilor 16-15, bloc VI/5, Baneasa, Bucuresti - Termograma fatada sud, travee 1-2, se gaseste in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 6 mai 2004, la pagina 15.(a se vedea imaginea asociata)

NOTA C.T.C.E. PIATRA NEAMT
--------------------------

Bloc panouri mari, str. Marinarilor 16-15, bloc VI/5, Baneasa, Bucuresti - Termograma fatada sud, travee 14-15, se gaseste in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 6 mai 2004, la pagina 16.(a se vedea imaginea asociata)

--------------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordin, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, ORDIN nr. 711 din 13 aprilie 2004

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"