Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDIN nr. 71 din 6 august 2014 privind aprobarea certificării Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. ca operator de transport şi de sistem al sistemului electroenergetic naţional
Având în vedere prevederile: - Avizului Comisiei Europene C(2013) 6891 final din 14 octombrie 2013 referitor la certificarea Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A.; - art. 3 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.228/2003; - art. 31 alin. (1) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 potrivit cărora operatorul de transport şi de sistem se organizează şi funcţionează după modelul "operator de sistem independent" şi este persoană juridică certificată de autoritatea competentă în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor legale de certificare; - art. 31 alin. (5) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 potrivit cărora procedura de certificare a operatorului de transport şi de sistem se finalizează conform prevederilor art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009; - art. 34 - Condiţii de certificare a operatorului de transport şi de sistem din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012; - Legii nr. 117/2014 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2014 privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar al statului la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" - S.A. Mediaş şi pentru modificarea unor acte normative; - Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, luând în considerare: - cererile nr. 11.032 din 5 aprilie 2013 şi nr. 20.447 din 17 iunie 2014, înregistrate la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei sub nr. 18.175 din 9 aprilie 2013 şi, respectiv, 36.821 din 17 iunie 2014, depuse de către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A., cu sediul social în municipiul Bucureşti, sectorul 1, bd. G-ral Gheorghe Magheru nr. 33, înregistrată în Registrul Comerţului cu numărul de ordine J40/8060/2000, pentru certificarea ca operator de transport şi de sistem în sensul prevederilor art. 13 din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE, precum şi ale prevederilor art. 31 alin. (1) şi art. 34 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012,
preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:
ART. 1 Se aprobă certificarea Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. ca operator de transport şi de sistem al sistemului electroenergetic naţional, care este organizată şi funcţionează după modelul "operator de sistem independent". ART. 2 Prezentul ordin nu constituie un impediment pentru nicio entitate publică din România în vederea adoptării măsurilor necesare implementării modelului de separare a proprietăţii asupra reţelei electrice de transport, prevăzut la art. 9 alin. (1) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE. ART. 3 Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. urmăreşte respectarea cerinţelor de certificare prevăzute de lege şi informează Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ori de câte ori constată că s-a modificat un document sau orice circumstanţă care a fundamentat îndeplinirea cerinţelor de certificare. ART. 4 (1) Prezentul ordin, împreună cu referatul de aprobare aferent acestuia, se comunică Comisiei Europene de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. (2) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu Avizul Comisiei Europene C(2013) 6891 final din 14.10.2013 prevăzut în anexa la prezentul ordin, conform prevederilor art. 3 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.228/2003.
Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, Niculae Havrileţ
Bucureşti, 6 august 2014. Nr. 71.
ANEXĂ
[SIGLĂ] COMISIA Bruxelles, 14.10.2013 EUROPEANĂ C(2013) 6891 final
--------- NOTĂ(CTCE) Sigla Comisiei Europene, se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 19 august 2014, la pagina 12, (a se vedea imaginea asociată).
AVIZ AL COMISIEI din 14.10.2013
în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 şi al articolului 10 din Directiva 2009/73/CE - România - Certificare a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica - S.A."
I. Procedura La data de 15 august 2013, Comisia a primit o notificare din partea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (denumită în continuare "ANRE"), în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) din Directiva 2009/72/CE (denumită în continuare "directiva privind energia electrică"), cu privire la un proiect de decizie de certificare a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. (denumită în continuare "Transelectrica") ca operator de sistem independent (Independent System Operator - ISO) pentru reţeaua de transport al energiei electrice din România. În temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (denumit în continuare "regulamentul privind energia electrică"), Comisiei îi revine sarcina de a examina proiectul de decizie notificat şi de a transmite un aviz autorităţii naţionale de reglementare relevante cu privire la compatibilitatea deciziei cu articolul 10 alineatul (2) şi cu articolul 9 din directiva privind energia electrică.
II. Descrierea deciziei notificate Transelectrica operează reţeaua de transport de energie electrică din România. În prezent, Transelectrica este deţinută de către statul român (58,688 %), S.C. Fondul Proprietatea (13,499 %), S.I.F. Oltenia (7,04 %) şi de către alţi acţionari (20,8 %), fiecare deţinând mai puţin de 3 % din acţiunile societăţii Transelectrica*1). Aceasta este listată la Bursa de Valori din România. Ea urmăreşte să fie certificată prin aplicarea modelului operatorului independent de sistem (denumit în continuare "modelul ISO"), astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (8) din directiva privind energia electrică. ___________ *1) Conform documentaţiei furnizate de ANRE în notificarea trimisă de aceasta.
În proiectul de decizie, ANRE analizează dacă cerinţele de certificare a societăţii Transelectrica ca ISO sunt îndeplinite, ţinând cont de dispoziţiile legislaţiei româneşti de punere în aplicare a directivei privind energia electrică. ANRE consideră că Transelectrica poate fi certificată preliminar ca un operator de transport şi de sistem pentru reţeaua de transport cu condiţia ca Transelectrica: "În termen de şase luni de la data prezentei decizii Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice «Transelectrica» - S.A. are obligaţia să îndeplinească în integralitate condiţiile prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. a), b) şi c), alin. 2) şi alin. 3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012*2), inclusiv prin eliminarea posibilităţii de a se exercita asupra sa sau asupra activităţii sale sau asupra proprietarului reţelei electrice de transport, prin orice mijloace de coordonare, de subordonare sau prin orice alte mijloace, influenţe decisive/determinante de către o persoană care exercită controlul sau vreun drept asupra unui operator economic care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare de energie electrică sau de gaze naturale".*3) _________ *2) Articolul 34 alineatele (1), (2) şi (3) din Legea nr. 123/2012 transpune în legislaţia română articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c), (d) şi articolul 9 alineatul (2) din directiva privind energia electrică. *3) Articolul 2 din proiectul notificat de decizie de certificare.
III. Observaţii Pe baza prezentei notificări, Comisia face următoarele observaţii cu privire la proiectul de decizie. 1. Alegerea modelului ISO În conformitate cu articolul 9 alineatul (8) litera (a) din directiva privind energia electrică, modelul ISO poate fi aplicat în cazurile în care, la data de 3 septembrie 2009, sistemul de transport a aparţinut unei întreprinderi integrate vertical (denumită în continuare "IIV"). Pentru a se stabili dacă se poate aplica modelul ISO la Transelectrica, este necesar să se evalueze în primul rând dacă Transelectrica a fost parte a unei IIV la data de 3 septembrie 2009. La data de 3 septembrie 2009, unicul acţionar care deţinea controlul asupra societăţii Transelectrica era statul român, care, în acelaşi timp şi prin intermediul aceluiaşi minister (la momentul respectiv Ministerul Economiei şi Comerţului, în prezent Ministerul Economiei), deţinea pachete mari de acţiuni, inclusiv pachete prin care exercita controlul într-un număr important de societăţi comerciale din România, active în producţia, distribuirea şi furnizarea de energie electrică, precum şi de gaze. În decizia sa preliminară, ANRE menţionează că ministerul poate fi astfel considerat o întreprindere integrată vertical din care Transelectrica făcea parte. La momentul respectiv, Ministerului Economiei şi Comerţului i-a fost atribuită şi competenţa de a gestiona proprietăţile statului în domeniul electricităţii, inclusiv al transportului de energie electrică. Comisia este de acord că alegerea modelului ISO este, în principiu, legitimă, considerând că sistemul de transport vizat aparţinea unei IIV la data de 3 septembrie 2009. Cu toate acestea, având în vedere aspectele următoare, Comisia consideră că alegerea modelului ISO este, totuşi, nepotrivită în cazul de faţă, întrucât gradul de separare între autorităţile publice care trebuie să existe în cazurile de aplicare a modelului ISO nu a fost atins. Gestionarea drepturilor de proprietate ale statului român asupra Transelectrica a fost transferată, începând cu 3 septembrie 2009, Ministerului Finanţelor Publice, care exercită toate drepturile şi îşi asumă toate obligaţiile statului român ca acţionar la Transelectrica, deţinând majoritatea drepturilor de vot reprezentate. Ministerul îşi exercită aceste drepturi prin numirea de reprezentanţi în adunarea generală a societăţii Transelectrica, care, cu majoritate simplă, numeşte şi revocă, inter alia, membrii consiliului de supraveghere al societăţii Transelectrica, stabileşte bugetul acesteia şi îi aprobă planul de management şi strategia.*4) De asemenea, statul român deţine interese importante, inclusiv interese care conferă control, în principalele societăţi din România care au ca obiect de activitate generarea, furnizarea şi distribuirea energiei electrice, precum şi în principalele societăţi de producţie, furnizare şi distribuire a gazului. Drepturile de proprietate ale statului român asupra acestor societăţi sunt exercitate de către Departamentul pentru Energie. __________ *4) Având în vedere necesitatea întrunirii cvorumului în reuniunile adunării generale pentru a se adopta o decizie, statul român trebuie să fie întotdeauna reprezentat.
Comisia reaminteşte că, în conformitate cu normele modelului ISO, proprietatea asupra sistemului de transport este, prin definiţie, deţinută de o altă persoană decât ISO. Această persoană, deţinătorul sistemului, este strict limitată în exercitarea drepturilor de proprietar. În plus, ea este supusă unor obligaţii specifice, care au drept obiectiv să ofere ISO posibilitatea să îşi îndeplinească atribuţiile de transport în mod independent faţă de deţinătorul sistemului. Totuşi, în cazul de faţă, reţeaua de transport operată de Transelectrica este parţial deţinută de însăşi Transelectrica în mod direct şi parţial de către statul român. Într-adevăr, statul român deţine aproximativ 55%, în termeni de valoare, din reţeaua de transport al energiei electrice. Transelectrica deţine în mod direct o cotă de aproximativ 45%. Cota de proprietate deţinută de Transelectrica nu va face decât să crească, întrucât activele nou-achiziţionate nu pot reveni decât societăţii Transelectrica. În plus, astfel cum se explică în detaliu mai jos, există legături directe şi indirecte între Transelectrica şi Departamentul pentru Energie, care exercită drepturile de proprietate ale statului într-un număr de întreprinderi în domeniul furnizării şi generării de energie electrică. Comisia constată că, în cazul de faţă, având în vedere faptul că Transelectrica deţine 45% din activele de transport de energie electrică, ISO este în prea mare măsură aceeaşi persoană cu deţinătorul sistemului. Acesta nu reprezintă fondul tipic pentru care a fost creat modelul ISO, şi anume o situaţie în care o societate energetică integrată vertical, care a fost reticentă să îşi vândă activele de transport, ar putea plasa operarea lor în mâinile unui operator complet separat, împiedicând astfel orice conflicte de interese cu privire la operarea reţelei. Această separare este absentă în cazul de faţă, dat fiind că Transelectrica deţine o proporţie semnificativă, şi din ce în ce mai mare, din activele reţelei de transport de energie electrică. Prin urmare, Comisia este de părere că modelul ISO nu este cel mai potrivit pentru a fi aplicat societăţii Transelectrica. În schimb, Comisia consideră că separarea drepturilor de proprietate în cadrul statului ar constitui o opţiune mai adecvată pentru a asigura separarea efectivă a activităţilor de transport de interesele statului în materie de furnizare şi generare de energie electrică. Atât în cadrul modelului ISO, cât şi în al celui de separare a drepturilor de proprietate, separarea efectivă în cadrul statului trebuie să fie asigurată în cazul în care separarea are loc între autorităţile publice. Articolul 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică oferă statului posibilitatea, în contextul modelului separării drepturilor de proprietate şi în scopul conformării cu cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), de a controla activităţile de transport, precum şi cele de generare, producţie şi/sau furnizare. Cu toate acestea, activităţile respective sunt exercitate de către entităţi publice separate. Această dispoziţie se aplică şi modelului ISO.*5) În acest context, două organisme publice separate ar trebui, deci, să fie considerate drept două persoane distincte şi ar trebui să fie în măsură să controleze activităţile de generare şi/sau furnizare, pe de o parte, şi activităţile de transport, pe de altă parte, cu condiţia să se poată demonstra că ele nu sunt sub influenţa comună a unei alte entităţi publice, încălcând regulile privind separarea. Organismele publice în cauză trebuie să fie separate efectiv. În aceste cazuri, trebuie să se demonstreze că cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din directiva privind energia electrică sunt respectate în mod corespunzător. ________ *5) A se vedea articolul 13 alineatul (2) litera (a) din directiva privind energia electrică, care obligă candidatul să demonstreze că îndeplineşte cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din directiva privind energia electrică.
Conform legislaţiei române, prim-ministrul conduce guvernul şi coordonează activităţile membrilor săi, în limitele obligaţiilor lor prevăzute prin lege*6). Îndatoririle legale ale ministerelor sunt diferite şi sunt stabilite prin legi diferite, corespunzătoare domeniilor respective. Ministerele sunt entităţi juridice distincte, fără nicio subordonare între ele. În conformitate cu articolul 93 alineatul (19) din Legea nr. 123/2012, orice acţiune împotriva independenţei OTS este considerată ca o încălcare a legii. Întrucât Departamentul pentru Energie este un departament separat din punct de vedere juridic, el este subordonat coordonării de către ministrul economiei. ________ *6) Articolul 13 din Legea nr. 90/2001.
Comisia consideră că Departamentul pentru Energie nu poate fi considerat ca fiind un organism public separat de Ministerul Economiei în sensul articolului 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică. Comisia ar putea fi de acord cu faptul că Ministerul Finanţelor Publice, pe de o parte, şi Ministerul Economiei, pe de altă parte, pot fi considerate organisme publice independente în sensul articolului 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică. Totuşi, Comisia consideră că nu a fost demonstrat suficient că prim-ministrul nu poate interfera cu ministrul finanţelor publice, pe de o parte, şi cu Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie, pe de altă parte. De exemplu, nu s-a demonstrat că prim-ministrul nu are competenţa de a da instrucţiuni acestor organisme publice. În plus, Comisia menţionează că separarea între Ministerul Finanţelor Publice, pe de o parte, şi Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie, pe de altă parte, pare să fie insuficientă, din cauza faptului că există un acord de concesiune care pare să ofere Ministerului Economiei drepturi vizavi de societatea Transelectrica. Departamentului pentru Energie, care este subordonat ministrului economiei, îi este, de asemenea, atribuită responsabilitatea de a gestiona proprietăţile statului român în ceea ce priveşte transportul energiei electrice. În plus, Departamentul pentru Energie este responsabil de coordonarea operaţională şi metodologică a Dispecerului naţional, parte din Transelectrica, conform descrierii de la punctul 4 al prezentului capitol. Astfel, Departamentul pentru Energie îşi exercită influenţa asupra societăţii Transelectrica într-un mod care nu este reconciliabil nici cu separarea în cadrul statului, nici cu rolul său de proprietar de sistem. De asemenea, Comisia menţionează că articolul 3 alineatul (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013*7) prevede că, chiar dacă Ministerul Finanţelor Publice va numi şi va revoca membrii consiliului de administraţie ai societăţii Transelectrica, aceşti membri trebuie să acţioneze în conformitate cu politicile şi strategiile în domeniul energiei şi gazului, astfel cum au fost întocmite de ministerul de resort, şi anume Departamentul pentru Energie. În timp ce este adecvat ca membrilor consiliului de administraţie numiţi de către statul român să le poată fi solicitat să acţioneze în limitele politicilor şi strategiilor generale stabilite de statul român, inclusiv cele formulate de către Departamentul pentru Energie, Comisia este de părere că astfel de cerinţe ar trebui să excludă în mod explicit posibilitatea ca astfel de măsuri să interfereze cu independenţa şi funcţionarea de zi cu zi a societăţii Transelectrica. __________ *7) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013, care prevede transferul acţiunilor deţinute de stat în CNTEE Transelectrica S.A. şi SNTGN Transgaz S.A.
În acest context, Comisia consideră că, în situaţia de faţă, nu există suficiente motive pentru a concluziona că gradul de separare necesar în temeiul articolului 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică, în contextul unui model ISO, este atins. 2. Interesele acţionarilor minoritari Articolul 13 alineatul (2) litera (a) din directiva privind energia electrică stabileşte, inter alia, că ISO trebuie să fie în conformitate cu cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) din directiva privind energia electrică, cu scopul de a asigura independenţa operatorului de transport şi de sistem de interesele în domeniul generării sau al furnizării. În cazul de faţă, există doi acţionari minoritari ai societăţii Transelectrica, respectiv S.C. Fondul Proprietatea (13,499%) şi S.I.F. Oltenia (7,04%), fiecare deţinând interese şi în societăţi de producţie şi furnizare de gaz şi energie electrică. S.C. Fondul Proprietatea şi S.I.F. Oltenia nu deţin controlul asupra societăţii Transelectrica, dar pot vota şi propune alegerea membrilor consiliului de administraţie în cazul societăţilor în care deţin acţiuni. Legislaţia română facilitează şi numirea membrilor consiliului de administraţie de către acţionarii minoritari în societăţile deţinute de stat prin aşa-numitele "drepturi de vot cumulative".*8) În consecinţă, Comisia concluzionează că aceşti acţionari minoritari deţin interese şi pot exercita drepturi care sunt incompatibile cu dispoziţiile articolului 9 alineatul (1) literele (b) şi (c)*9) din directiva privind energia electrică. ___________ *8) Ordonanţa de urgenţă nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice. Această ordonanţă prevede că un acţionar care deţine, fie individual, fie în comun cu alţi acţionari, cel puţin 10% din acţiunile unei întreprinderi deţinute de stat poate solicita aplicarea procedurii votului cumulativ pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere. În timp ce această posibilitate facilitează desemnarea membrilor consiliului de administraţie de către acţionarii minoritari, normele nu sunt concepute astfel încât ei să obţină controlul. Fondul Proprietatea deţine interese minoritare în transportul de energie electrică deţinut de stat, precum şi în societăţile de generare a energiei electrice. *9) În plus faţă de drepturile care pot fi derivate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 se pare că S.C. Fondul Proprietatea beneficiază de anumite drepturi minoritare, care îi permit să numească membrii consiliilor de administraţie din anumite societăţi generatoare de energie electrică şi drepturi în ceea ce priveşte anumite tipuri de decizii.
Comisia menţionează că este necesar să se asigure conformitatea cu articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) din directiva privind energia electrică indiferent dacă este aplicat modelul ISO sau modelul separării proprietăţii. Aceasta ar putea fi realizată prin stabilirea, de exemplu, în statutul societăţii Transelectrica, a faptului că acţionarii principali*10) nu îşi pot exercita drepturile de proprietate asupra Transelectrica decât în cazul în care ANRE a primit asigurări că aceşti acţionari nu deţin interese în alte societăţi, incompatibile cu cerinţele din directiva privind energia electrică. __________ *10) Cum ar fi entităţile care deţin o cotă din drepturile de vot de 5% sau mai mult în sensul articolului 228 din Legea română nr. 227 privind piaţa de capital - legea pieţei de capital sau entităţile care beneficiază de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011.
3. Independenţa membrilor consiliului de administraţie al societăţii Transelectrica Articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind energia electrică stabileşte că nu este posibil ca un membru al consiliului de administraţie sau un membru al unui organism care reprezintă în mod legal un OTS să fie, în acelaşi timp, membru al consiliului de administraţie al unei întreprinderi active în domeniul furnizării energiei electrice ori al generării acesteia. Pentru câţiva membri ai consiliului de administraţie al societăţii Transelectrica, ANRE nu a fost în măsură să certifice dacă aceştia deţin interese sau sunt membri în alte consilii incompatibile cu articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind energia electrică. În plus, în cazul unui membru al consiliului de administraţie numit de către guvern, ANRE a demonstrat că el este membru şi al consiliului de administraţie al societăţii Hidroelectrica, un important generator de energie electrică din România. Comisia menţionează că este necesar ca ANRE să evalueze activităţile tuturor membrilor consiliului de administraţie înainte ca respectarea dispoziţiilor de la articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind energia electrică să poată fi asigurată. Este necesar să se asigure conformitatea cu articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind energia electrică indiferent dacă este aplicat modelul ISO sau modelul separării proprietăţii. Comisia menţionează, de asemenea, că este necesar ca ANRE*11) să deţină competenţele necesare pentru a determina ca toţi potenţialii membri ai consiliului de administraţie să respecte toate cerinţele relevante din directiva privind energia electrică, înaintea numirii lor. ___________ *11) Faptul că această obligaţie revine ANRE şi cerinţa privind competenţele necesare decurg din articolul 37 alineatul (1) litera (b) şi din articolul 37 alineatul (4) din directiva privind energia electrică.
4. Competenţele Departamentului pentru Energie conferite prin lege cu privire la dispecerizare
Articolul 13 alineatele (4) şi (5) din directiva privind energia electrică limitează strict competenţele proprietarului sistemului asupra ISO. ART. 13 alineatul (2) stabileşte că ISO este responsabil de îndeplinirea sarcinilor menţionate la articolul 12. Dispecerizarea este o funcţie esenţială a operării sistemului de transport. Din decizia preliminară a ANRE reiese că Transelectrica acţionează ca Dispecer naţional pentru energia electrică în România, în sensul codului reţelei de energie electrică din România*12): mai precis, ea gestionează operarea reţelei de transport din România şi interconexiunile acesteia cu ţările învecinate. Pe scurt, aceasta implică gestionarea reţelei după programe transmise în ziua precedentă, inclusiv asigurarea stabilităţii reţelei, echilibrarea şi gestionarea congestionărilor. ___________ *12) Codul tehnic al reţelei electrice de transport, Revizia I, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 20/27.08.2004.
Totuşi, legislaţia română prevede că Dispecerul naţional pentru energia electrică*13) rămâne sub coordonarea metodologică şi operaţională a ministrului delegat pentru energie*14). ___________ *13) La fel ca şi Dispecerul naţional pentru gaze, şi anume Transgaz, OTS-ul României pentru gaze. *14) Articolul 5 alineatul (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013.
Comisia consideră că o astfel de dispoziţie este incompatibilă cu dispoziţiile directivei privind energia electrică. Comisia este de părere că activitatea de coordonare metodologică şi operaţională a Dispecerului naţional pentru energie este o sarcină fundamentală a OTS şi trebuie exercitată în mod independent şi de către însuşi OTS. Reţinerea competenţei de a coordona metodologic şi operaţional Dispecerul naţional pentru energie de către Departamentul pentru Energie este cu atât mai discutabilă cu cât acest departament gestionează şi interesele României în domeniul generării de energie electrică, mijloacele de furnizare şi distribuire, astfel încât ar fi puţin probabil ca OTS să poată îndeplini această sarcină principală în mod independent. Comisia menţionează că rămâne posibil ca Departamentul pentru Energie să stabilească politica generală în ceea ce priveşte sectorul energiei electrice, incluzând adoptarea de legi care - în limitele stabilite la articolul 15 din directiva privind energia electrică - pot afecta dispecerizarea. Pe baza observaţiilor de mai sus, Comisia este de părere că nu există suficiente motive pentru certificare în cadrul modelului ISO. Comisia recomandă ANRE să acţioneze, în cooperare cu organismele relevante ale statului român, în sensul separării drepturilor de proprietate asupra societăţii Transelectrica prin aplicarea articolului 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică, care să permită separarea în cadrul statului, ceea ce, în mod necesar, implică şi faptul că legislaţia română trebuie să fie modificată în regim de urgenţă, astfel încât să conţină acest model de separare. Într-o astfel de situaţie, exercitarea drepturilor de proprietate ale statului român asupra societăţii Transelectrica poate rămâne în cadrul Ministerului Finanţelor Publice. Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie ar putea să-şi menţină participaţiile lor respective în societăţile care au ca obiect activitatea de generare şi/sau de furnizare, precum şi sarcinile lor respective în ceea ce priveşte politica energetică la nivel naţional. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor Publice ar trebui să devină autoritatea contractantă a acordului de concesiune (care, ca o observaţie generală, ar trebui să se bazeze pe condiţii juste) şi să obţină responsabilitatea de a gestiona proprietăţile statului român în ceea ce priveşte transportul de energie electrică, care, în prezent, revin, respectiv, Ministerului Economiei şi Departamentului pentru Energie. Articolul 3 alineatul (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013 ar trebui modificat în conformitate cu cele de mai sus. În cele din urmă, Departamentul pentru Energie ar trebui să renunţe la coordonarea metodologică şi operaţională a Dispecerului naţional, coordonare care trebuie considerată o sarcină esenţială a societăţii Transelectrica şi care trebuie desfăşurată în mod independent.
IV. Concluzie În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul privind energia electrică, ANRE va ţine seama în cel mai strict sens de observaţiile de mai sus ale Comisiei atunci când adoptă decizia sa finală cu privire la certificarea societăţii Transelectrica, iar atunci când o adoptă, o comunică Comisiei. Poziţia Comisiei cu privire la prezenta notificare nu aduce atingere niciunei alte poziţii pe care Comisia ar putea să o aibă faţă de autorităţile naţionale de reglementare cu privire la orice alte proiecte de măsuri notificate privind certificarea sau faţă de autorităţile naţionale responsabile de transpunerea legislaţiei UE în ceea ce priveşte compatibilitatea oricărei măsuri de implementare naţionale cu legislaţia UE. Comisia va publica prezentul document pe site-ul ei de internet. Comisia consideră că informaţiile din prezentul document nu sunt confidenţiale. ANRE este invitată să informeze Comisia în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea prezentului document în cazul în care consideră că, în conformitate cu normele UE şi cu cele naţionale privind confidenţialitatea comercială, el conţine informaţii confidenţiale a căror eliminare o solicită înaintea publicării. O astfel de solicitare trebuie justificată.
Adoptată la Bruxelles, 14 octombrie 2013.
Pentru Comisie Johannes Hahn, membru al Comisiei ________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
