Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 69 din 4 august 2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind Codul produselor medicinale veterinare
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 854 din 22 septembrie 2005
ORDIN nr. 69 din 4 august 2005
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind Codul produselor medicinale veterinare
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARĂ? VETERINARA ŞI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 854 din 22 septembrie 2005
Vazand Referatul de aprobare nr. 17.018 din 4 august 2005, întocmit de Direcţia generalã sanitarã veterinara din cadrul Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor,
având în vedere prevederile <>art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãţii sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 215/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al <>art. 4 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor şi a unitãţilor din subordinea acesteia,
preşedintele Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara privind Codul produselor medicinale veterinare, prevãzutã în anexa*) care face parte integrantã din prezentul ordin.
------
*) Anexa se publica ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 bis în afarã abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.
ART. 2
Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga orice alte dispoziţii contrare.
ART. 4
Prezentul ordin constituie transpunerea Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/28/CE ce amendeaza Directiva nr. 2001/82/CE privind Codul comunitar referitor la produsele medicinale veterinare, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 136 din 30 aprilie 2004, p. 58.
ART. 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 10 zile de la publicare.
Preşedintele Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranta Alimentelor,
Razvan Tiru
Bucureşti, 4 august 2005.
Nr. 69.
ANEXA
NORMA SANITARÃ VETERINARA
privind Codul produselor medicinale veterinare
TITLUL I
Definiţii
ART. 1
În sensul prezentei norme sanitare veterinare, urmãtorii termeni se definesc astfel:
1. Produs medicinal veterinar:
a) orice substanta sau combinatie de substanţe destinate tratarii sau prevenirii bolilor la animale; sau
b) orice substanta sau combinatie de substanţe care poate fi utilizata sau administratã la animale pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice, prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice sau pentru a stabili un diagnostic medical.
2. Substanta: orice materie, indiferent de origine, care poate fi:
a) de origine umanã, de exemplu: sânge uman sau produse din sânge uman;
b) de origine animala, de exemplu: micro-organisme, animale întregi, pãrţi de organe, secretii animale, toxine, extracte, produse din sânge;
c) de origine vegetala, de exemplu: micro-organisme, plante, pãrţi din plante, secretii vegetale, extracte;
d) de origine chimica, de exemplu: elemente, substanţe chimice care apar în mod natural şi produse chimice obţinute prin transformare chimica sau sinteza.
3. Premix pentru furaje medicamentate: orice produs medicinal veterinar pregãtit în prealabil în vederea preparãrii ulterioare a furajelor medicamentate.
4. Furaj medicamentat: orice amestec de produs sau produse medicinale veterinare şi furaj sau furaje care sunt gata preparate pentru comercializare şi destinate furajarii animalelor, fãrã prelucrare ulterioara, datoritã proprietãţilor lor curative sau profilactice sau altor proprietãţi ale produsului medicinal la care se referã pct. 1.
5. Produs medicinal veterinar imunologic: un produs medicinal veterinar administrat la animale, cu scopul de a produce imunitate activa sau pasiva sau pentru testarea stãrii de imunitate.
6. Produs medicinal veterinar homeopat: orice produs medicinal veterinar preparat din substanţe denumite stocuri homeopate, în conformitate cu o procedura de fabricaţie homeopata descrisã de Farmacopeea Europeanã sau, în absenta acesteia, de farmacopeile utilizate în mod curent şi oficial în România şi în statele membre ale Uniunii Europene. Un produs medicinal veterinar homeopat poate conţine unul sau mai multe principii homeopate.
7. Perioada de asteptare: Perioada dintre ultima administrare a produsului medicinal veterinar la animale, în condiţii normale de utilizare, în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi obţinerea alimentelor provenite de la astfel de animale, necesarã pentru a proteja sãnãtatea publica, asigurându-se astfel, ca aceste alimente nu conţin reziduuri în cantitãţi care depãşesc limitele maxime de reziduuri pentru substanţe active, stabilite în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004 pentru aprobarea normelor sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor privind reziduurile de pesticide la produsele de origine animala şi nonanimala şi reziduurile de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animala, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 17 februarie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
8. Reactie adversa: o reactie nociva şi nedorita la un produs medicinal veterinar, care apare la doze utilizate în mod normal la animale, pentru profilaxia, diagnosticul sau tratamentul afectiunii sau pentru a restabili, corecta sau modifica o funcţie fiziologica.
9. Reactie adversa umanã: o reactie toxica şi nedorita care apare la o persoana, în urma expunerii la un produs medicinal veterinar.
10. Reactie adversa grava: reactia adversa ce apare la animalele tratate şi care are ca rezultat moartea, determina un handicap sau o incapacitate semnificativã, induce o anomalie congenitala/defect din naştere sau care conduce la efecte negative permanente ori prelungite la aceste animale.
11. Reactie adversa neasteptata: o reactie adversa a carei natura, severitate sau rezultat nu sunt în conformitate cu rezumatul caracteristicilor produsului.
12. Rapoarte periodice de actualizare privind siguranta: rapoartele periodice conţinând evidentele prevãzute la art. 81 al prezentei norme sanitare veterinare.
13. Studiu de supraveghere dupã punerea pe piata: un studiu farmaco-epidemiologic sau un experiment clinic efectuat în conformitate cu termenii autorizaţiei de comercializare, condus în scopul identificarii şi investigarii riscului privind siguranta cu referire la un produs medicinal veterinar autorizat.
14. Utilizare în afarã indicaţiilor de pe eticheta: utilizarea unui produs medicinal veterinar ce nu este în conformitate cu rezumatul caracteristicilor produsului, inclusiv abuzul grav şi utilizarea eronatã a produsului.
15. Comerţul "en gros" cu produse medicinale veterinare: orice activitate care include achiziţionarea, vânzarea, importul, exportul sau orice alta tranzacţie comercialã cu un produs medicinal veterinar, cu sau fãrã profit, cu excepţia:
a) furnizarii de cãtre un producãtor de produse medicinale veterinare fabricate de el însuşi;
b) furnizarii cu amãnuntul de produse medicinale veterinare de cãtre persoane împuternicite sa efectueze astfel de livrãri, în conformitate cu prevederile art. 71 al prezentei norme sanitare veterinare.
16. Reprezentantul deţinãtorului autorizaţiei de comercializare: Persoana cunoscutã ca reprezentant local, desemnatã de deţinãtorul autorizaţiei de comercializare sa-l reprezinte în statul membru implicat.
17. Agenţia: Agenţia Europeanã a Medicamentelor, instituitã prin Regulamentul (EC) nr. 726/2004 (EMEA).
18. Riscuri legate de utilizarea produsului:
- orice risc legat de calitatea, siguranta şi eficacitatea produselor medicinale veterinare pentru sãnãtatea publica sau a animalelor,
- orice risc cu efecte nedorite asupra mediului.
19. Balanţa risc/beneficiu: o evaluare a efectelor terapeutice pozitive ale produsului medicinal veterinar în raport cu riscurile definite mai sus.
20. Prescripţie veterinara: orice recomandare pentru un produs medicinal veterinar emisã de o persoana calificatã în acest sens, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
21. Denumirea produsului medicinal veterinar poate fi:
a) o denumire inventata care nu se poate confunda cu denumirea comuna sau
b) o denumire comuna sau ştiinţificã însoţitã de o marca de comerţ/numele deţinãtorului autorizaţiei de comercializare.
22. Denumire comuna: Denumirea internationala nebrevetata, recomandatã de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii sau, dacã nu exista, denumirea uzualã.
23. Concentraţie: Conţinutul de substanţe active, exprimat cantitativ per unitate de dozare, unitate de volum sau unitate de masa în conformitate cu forma de dozaj.
24. Ambalaj primar: orice forma de ambalaj care se afla în contact direct cu produsul medicinal veterinar.
25. Ambalaj secundar: Ambalajul în care se gãseşte ambalajul primar.
26. Eticheta: Informaţiile înscrise pe ambalajul primar sau secundar.
27. Prospect: Informaţii pentru utilizator care însoţesc produsul medicinal.
28. Kituri de uz veterinar: truse complexe pentru diagnostic veterinar.
29. Autoritatea veterinara centrala a României: Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor.
30. Autoritatea competenta: Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar.
TITLUL II
Scop
ART. 2
(1) Prevederile prezentei norme sanitare veterinare se aplica produselor medicinale veterinare, inclusiv premixurilor pentru furaje medicamentate destinate comercializãrii în România, care sunt preparate industrial sau printr-o metoda ce implica un proces industrial.
(2) În cazul în care, ţinând cont de toate caracteristicile sale, un produs poate intra, atât sub incidenta definitiei "produs medicinal veterinar", cat şi a definitiei unui produs reglementat de alte prevederi legislative, se vor aplica prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), prezenta norma sanitarã veterinara se aplica, de asemenea, substanţelor active utilizate ca materii prime în condiţiile prevãzute de art. 55 lit. a), art. 57, art. 87 şi suplimentar, pentru anumite substanţe care pot fi utilizate ca produse medicinale veterinare cu proprietãţi anabolice, antiinfectioase, antiparazitare, antiinflamatoare, hormonale sau psihotrope, conform prevederilor art. 74.
ART. 3
(1) Prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu se aplica:
a) furajelor medicamentate prevãzute în <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 476/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile pentru prepararea, comercializarea şi folosirea furajelor medicamentate pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 14 februarie 2002.
b) produselor medicinale veterinare imunologice inactivate fabricate din agenţi patogeni şi antigene obţinute de la un animal sau animale dintr-o exploatatie şi utilizate pentru tratarea acelui animal sau a animalelor acelei exploataţii din aceeaşi localitate;
c) produselor medicinale veterinare pe baza de izotopi radioactivi;
d) oricãror aditivi reglementati de legislaţia specifica aditivilor furajeri, în cazul în care aceştia sunt încorporaţi în furaje pentru animale şi în furajele complementare;
e) fãrã a se aduce atingere prevederilor art. 100, produselor medicinale de uz veterinar destinate cercetãrii.
(2) Furajele medicamentate menţionate la lit. a) de la alin. (1) pot fi preparate numai din premixuri care au fost autorizate în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Cu excepţia prevederilor referitoare la: posesia, prescripţia, prepararea şi administrarea produselor medicinale veterinare, prezenta norma sanitarã veterinara nu se aplica:
a) produselor medicinale veterinare preparate în farmacie, în conformitate cu o prescripţie veterinara, pentru un animal individual sau pentru un grup mic de animale, cunoscute în mod obişnuit ca formule magistrale;
b) produselor medicinale preparate în farmacie, în conformitate cu prescripţiile unei farmacopei şi destinat furnizarii directe cãtre utilizatorul final, cunoscute în mod obişnuit ca formule oficinale.
ART. 4
(1) Autoritatea veterinara centrala a României stabileşte ca prezenta norma sanitarã veterinara sa nu se aplice produselor medicinale veterinare imunologice neinactivate care sunt preparate din germeni patogeni şi antigene obţinute de la un animal sau de la animale dintr-o exploatatie şi care sunt utilizate pentru tratamentul acelui animal sau acelor animale din acea exploatatie din aceeaşi localitate. Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa stabileascã lista cu germenii patogeni care pot fi folosiţi în acest scop.
(2) În cazul produselor medicinale veterinare destinate exclusiv utilizãrii pentru peşti de acvariu, pãsãri de colivie, porumbei de casa, animale de rezervatie, rozatoare mici, dihori şi iepuri, deţinute exclusiv ca animale de companie, autoritatea competenta poate permite excepţii pe teritoriul României de la prevederile art. 5-8. Excepţiile sunt permise cu condiţia ca produsele sa nu conţinã substanţe a cãror utilizare necesita control veterinar şi cu asigurarea ca au fost luate toate mãsurile pentru a preveni utilizarea neautorizata a acestor produse pentru alte animale. Importatorii, producãtorii şi comercianţii de astfel de produse sunt obligaţi ca înainte de comercializare sa notifice Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar: denumirea produsului, numele şi adresa producãtorului, compozitia şi modul de utilizare a produsului.
TITLUL III
Comercializare
CAP. I
Autorizaţia de comercializare
ART. 5
(1) Nici un produs medicinal veterinar nu poate fi comercializat în România, fãrã o autorizaţie de comercializare eliberata de autoritatea competenta, în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(2) În cazul în care un produs medicinal veterinar a fost autorizat iniţial, în conformitate cu prevederile alin. (1), pentru orice specii, concentratii, forme farmaceutice, cai de administrare, prezentãri suplimentare, precum şi pentru orice variatii şi extinderi, acestea vor fi autorizate de asemenea, în conformitate cu prevederile alin. (1), sau vor fi incluse în autorizaţia de comercializare iniţialã. Toate aceste autorizaţii de comercializare vor fi considerate ca aparţinând aceleiaşi autorizaţii de comercializare globalã, în special pentru aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1).
(3) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare este responsabil pentru comercializarea produsului medicinal. Desemnarea unui reprezentant nu exonereaza deţinãtorul autorizaţiei de comercializare de rãspunderea sa legalã.
ART. 6
(1) Pentru ca un produs medicinal veterinar destinat administrãrii la animalele de interes economic sa facã obiectul unei autorizaţii de comercializare, substantele farmacologic active pe care acesta le conţine trebuie sa fie prevãzute în anexele nr. 3A sau 3B la normele sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor privind reziduurile de pesticide din produsele de origine animala şi nonanimala şi reziduurile de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animala, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În cazul în care apar modificãri justificate ale anexelor Ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, deţinãtorul autorizaţiei de comercializare sau dupã caz, autoritãţile competente, trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a modifica sau a retrage autorizaţia de comercializare acordatã, în termen de 60 de zile de la data publicãrii modificãrilor actului normativ respectiv în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), un produs medicinal veterinar care conţine substanţe farmacologic active neincluse în anexele 3A sau 3B ale Ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, poate fi autorizat pentru anumite animale din familia ecvidee care au fost declarate, în conformitate cu prevederile <>Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 10/2003 pentru aprobarea normei sanitare veterinare care stabileşte documentul de identitate (pasaportul) ce însoţeşte ecvideele înregistrate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 10 martie 2003, ca nefiind destinate sacrificarii pentru consum. Aceste produse medicinale veterinare nu trebuie sa conţinã substanţe active prevãzute în Anexa 3C a Ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi nici nu vor fi destinate utilizãrii în tratamente, astfel cum s-a prevãzut în rezumatul caracteristicilor produsului aprobat, pentru care un produs medicinal veterinar este autorizat pentru animale din familia ecvidee.
ART. 7
Atunci când starea de sãnãtate a unor animale o impune, autoritatea veterinara centrala a României poate autoriza comercializarea sau administrarea provizorie la animale a unui produs medicinal veterinar care a fost autorizat de un stat membru al Uniunii Europene.
ART. 8
(1) În cazul unor boli epizootice grave, autoritatea veterinara centrala a României poate permite provizoriu, utilizarea de produse medicinale veterinare fãrã autorizaţie de comercializare, în absenta produselor medicinale adecvate situaţiei, numai dupã informarea Comisiei Europene despre condiţiile detaliate de utilizare.
(2) Comisia Europeanã poate tine cont de propunerea autoritãţii competente prevãzutã la alin. (1) atunci când sunt prezentate motive explicite pentru aceasta propunere, în baza regulilor comunitare referitoare la anumite boli epizootice grave.
(3) Dacã un animal este importat din/sau exportat într-o ţara terta şi este supus unor reguli specifice de sãnãtate obligatorii, autoritatea veterinara centrala a României poate permite utilizarea, pentru animalul în cauza, a unui produs medicinal veterinar imunologic care nu a obţinut autorizaţie de comercializare în România, dar este autorizat în baza legislaţiei tarii terţe. Autoritatea veterinara centrala va lua toate mãsurile corespunzãtoare cu privire la supravegherea importului şi utilizãrii unor astfel de produse imunologice.
ART. 9
Nici un produs medicinal veterinar nu poate fi administrat la animale dacã nu a fost emisã o autorizaţie de comercializare, cu excepţia testarii produselor medicinale veterinare la care se referã art. 12, alin. (3) lit. j), care au fost acceptate de autoritatea veterinara centrala a României, în urma notificãrii sau autorizãrii, în conformitate cu legislaţia nationala în vigoare.
ART. 10
(1) În cazuri excepţionale, autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a asigura ca, atunci când nu exista nici un produs medicinal veterinar autorizat în România pentru o boala care afecteazã o specie ce nu este de interes economic, medicul veterinar responsabil poate, sub directa sa responsabilitate, pentru a evita provocarea unei suferinţe inutile, sa trateze animalul în cauza cu:
a) un produs medicinal veterinar autorizat în România, în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare, pentru animale dintr-o alta specie sau pentru animale din aceeaşi specie, dar pentru o afectiune diferita, sau,
b) dacã produsul medicinal la care se referã lit. a) nu exista, tratamentul se poate efectua:
(i) cu un produs medicinal de uz uman autorizat în România, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau
(ii) în conformitate cu prevederile naţionale specifice, cu un produs medicinal veterinar autorizat în alt stat membru al Uniunii Europene, pentru utilizare la aceeaşi specie sau la alte specii pentru afectiunea în cauza sau pentru alta afectiune;
c) dacã produsul medicinal la care se referã lit. b) nu exista, în limita în care prevederile naţionale o permit, tratamentul se poate efectua cu un produs medicinal veterinar preparat extemporaneu de cãtre o persoana autorizata conform legislaţiei naţionale, pe baza unei prescripţii veterinare.
Medicul veterinar poate administra personal produsul medicinal sau poate delega alta persoana sa facã acest lucru, în baza responsabilitãţii sale.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 11, prevederile alin. (1) se aplica de asemenea, tratarii de cãtre un medic veterinar a unui animal aparţinând familiei ecvidee, cu condiţia ca acesta sa fi fost declarat ca nefiind destinat sacrificarii pentru consum, în conformitate cu cu prevederile <>Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 10/2003 .
(3) Prin derogare de la prevederile act. 11 şi în conformitate cu procedura comunitara, Comisia Europeanã va stabili o lista de substanţe esenţiale pentru tratamentul ecvideelor, pentru care perioada de asteptare va fi de minim 6 luni, în conformitate cu procedurile de control stabilite.
ART. 11
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia mãsurile necesare pentru a se asigura ca, dacã nu exista nici un produs medicinal veterinar autorizat în România, pentru o boala care afecteazã o specie ce nu este de interes economic, în mod excepţional, medicul veterinar responsabil poate, sub directa sa responsabilitate, pentru a evita provocarea unei suferinţe inutile, sa trateze animalele în cauza dintr-o exploatatie privatã cu:
a) un produs medicinal veterinar autorizat în România, în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare sau a prevederilor normei sanitare veterinare ce stabileşte procedura nationala pentru autorizarea produselor medicinale veterinare în România, pentru animale dintr-o alta specie sau pentru animale din aceeaşi specie, dar pentru o afectiune diferita, sau:
b) dacã produsul medicinal prevãzut la lit. a) nu exista, tratamentul se poate efectua:
(i) cu un produs medicinal de uz uman autorizat în România, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau
(ii) cu un produs medicinal veterinar autorizat într-un stat membru al Uniunii Europene, pentru utilizare la aceeaşi specie sau la alte specii de interes economic pentru afectiunea în cauza sau pentru alta afectiune;
c) dacã produsul medicinal prevãzut la lit. b) nu exista, în limita în care prevederile naţionale o permit, tratamentul se poate efectua cu un produs medicinal veterinar preparat extemporaneu de cãtre o persoana autorizata conform legislaţiei naţionale, pe baza unei prescripţii veterinare.
d) Medicul veterinar poate administra personal produsul medicinal sau poate sa delege alta persoana sa facã acest lucru, în baza responsabilitãţii sale.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica cu condiţia ca substantele farmacologic active ale produsului medicinal sa fie cuprinse în listele prevãzute la anexele 3A sau 3B ale Ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi cu obligaţia medicului veterinar de a specifica o perioada de asteptare corespunzãtoare. Dacã produsul medicinal utilizat nu prevede o perioada de asteptare pentru speciile în cauza, perioada de asteptare specificatã nu trebuie sa fie mai mica de:
a) 7 zile pentru oua;
b) 7 zile pentru lapte;
c) 28 de zile pentru carnea de pasare şi de mamifere, inclusiv grãsimi şi organe;
d) 500 de grade zile pentru carnea de peste.
Aceste perioade specifice de asteptare pot fi modificate, conform procedurilor comunitare şi naţionale.
Referitor la produsele medicinale veterinare homeopate, în care concentratia principiilor active este egala sau mai mica decât 1 ppm, perioada de asteptare menţionatã la alin. (2) se reduce la zero.
(3) Pentru produsele medicinale veterinare ale cãror principii active nu sunt supuse stabilirii unei limite maxime a reziduurilor, perioada de asteptare prevãzutã la alin. (2) va fi redusã la zero.
(4) Medicul veterinar care pune în aplicare prevederile alin. (1) şi (2) trebuie sa pãstreze înregistrãri referitoare la: data examinãrii animalelor, detalii privind proprietarul, numãrul de animale tratate, diagnosticul, produsele medicinale prescrise, dozele administrate, durata tratamentului şi perioadele de asteptare recomandate. Aceste înregistrãri trebuie pãstrate pentru o perioada de cel puţin 5 ani, şi puse la dispoziţia autoritãţilor competente, în scopul inspecţiei.
(5) Fãrã a se aduce atingere altor prevederi ale prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea competenta va lua toate mãsurile necesare ce ţin de: import, distribuţie, preparare şi de informare cu privire la produsele medicinale veterinare permise pentru administrare la animalele de interes economic în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) (ii).
ART. 12
(1) În vederea obţinerii autorizaţiei de comercializare pentru produse medicinale veterinare, altele decât cele prevãzute de <>Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 727/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte proceduri naţionale pentru autorizarea şi supravegherea produselor medicinale de uz veterinar, persoana interesatã trebuie sa adreseze o solicitare Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar, denumit în continuare Institut.
În cazul produselor medicinale veterinare destinate pentru una sau mai multe specii de interes economic, ale cãror substanţe farmacologic active nu sunt încã incluse pentru speciile în cauza, în anexele 3A sau 3B ale Ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, autorizaţia de comercializare nu poate fi solicitatã, pana când nu se face dovada înregistrãrii unei solicitãri valide pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri. Solicitarea autorizaţiei de comercializare în astfel de cazuri, se adreseazã Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar în termen de minim 6 luni de la înregistrarea unei solicitãri valide pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri.
În mod excepţional, pentru produsele medicinale veterinare menţionate la art. 6 alin. (3), poate fi solicitatã o autorizaţie de comercializare, fãrã dovada înregistrãrii unei solicitãri valide pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri. În sprijinul solicitãrii, trebuie prezentatã toatã documentaţia ştiinţificã necesarã pentru demonstrarea calitãţii, siguranţei şi eficacitatii produsului medicinal veterinar, în conformitate cu prevederile alin. (3).
(2) Pana la data la care România va deveni stat membru al Uniunii Europene, autorizaţia de comercializare poate fi acordatã numai unui solicitant cu domiciliul în România.
(3) Solicitarea pentru autorizaţia de comercializare trebuie sa includã toate informaţiile administrative şi documentaţia ştiinţificã necesarã pentru a demonstra calitatea, siguranta şi eficacitatea produsului medicinal veterinar în cauza. Dosarul trebuie sa fie prezentat în conformitate cu prevederile anexei la prezenta norma sanitarã veterinara şi va conţine, în principal, urmãtoarele informaţii:
a) numele persoanei sau denumirea firmei şi adresa permanenta sau sediul social al persoanei responsabile pentru comercializarea produsului şi, dupã caz, datele de identificare ale fabricantului implicat şi ale locului de fabricaţie;
b) denumirea produsului medicinal veterinar;
c) compozitia calitativã şi cantitativã a tuturor constituentilor produsului medicinal veterinar, inclusiv denumirea internationala nebrevetata recomandatã de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii, atunci când aceasta denumire exista, sau denumirea chimica a acestuia;
d) descrierea metodei de fabricaţie;
e) indicaţii terapeutice, contraindicatii şi reactii adverse;
f) doza recomandatã pentru diferite specii de animale cãrora le este destinat produsul medicinal veterinar, forma farmaceutica, modul şi calea de administrare, precum şi perioada de valabilitate propusã;
g) motivele pentru care sunt necesare mãsuri de precautie şi siguranta ce trebuie luate pentru depozitarea produsului medicinal veterinar, administrarea acestuia la animale şi pentru eliminarea deşeurilor, împreunã cu indicarea riscurilor potenţiale pe care le-ar putea prezenta produsul medicinal veterinar pentru mediu, pentru sãnãtatea publica şi a animalelor, precum şi pentru plante;
h) indicarea perioadei de asteptare pentru produsele medicinale destinate speciilor de interes economic;
i) descrierea metodelor de testare utilizate de fabricant;
j) rezultatele:
(i) testelor farmaceutice (fizico-chimice, biologice sau microbiologice);
(ii) testelor de siguranta şi testelor pentru reziduuri;
(iii) testelor preclinice şi clinice;
(iv) testelor privind evaluarea riscurilor potenţiale prezentate de produsul medicinal asupra mediului. Acest impact va fi studiat şi va fi luat în considerare, caz cu caz, pentru stabilirea unor prevederi specifice care sa-l limiteze.
k) o descriere detaliatã a sistemului de farmaco-vigilenta şi unde este cazul, a sistemului de management al riscului, pe care solicitantul trebuie sa-l implementeze;
l) un rezumat al caracteristicilor produsului, în conformitate cu art. 18, o mostra de ambalaj primar şi de ambalaj secundar al produsului medicinal veterinar şi prospectul produsului, în conformitate cu art. 64-67;
m) un document care sa ateste ca producãtorul este autorizat în propria ţara sa fabrice produse medicinale veterinare;
n) copii ale autorizaţiilor de comercializare obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-o ţara terta pentru produsul medicinal veterinar, precum şi lista statelor membre ale Uniunii Europene în care se afla în curs de examinare solicitarea pentru autorizare, în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare. Copii ale rezumatului caracteristicilor produsului propus de solicitant, în conformitate cu art. 18 sau cel aprobat de autoritatea competenta a statului membru, în conformitate cu art. 29, precum şi copii ale prospectului propus, detaliile oricãrei decizii de refuzare a autorizãrii, în Comunitate sau într-o ţara terta şi motivele acestei decizii. Toate aceste informaţii trebuie actualizate permanent;
o) dovada ca solicitantul are la dispoziţie serviciile unei persoane calificate responsabile pentru farmaco-vigilenta şi dispune de mijloace necesare pentru notificarea oricãrei reactii adverse suspecte apãrute, în ţara sau într-o ţara terta;
p) în cazul produselor medicinale veterinare destinate pentru una sau mai multe specii de interes economic care conţin una sau mai multe substanţe farmacologic active ce nu sunt cuprinse încã pentru speciile în cauza, în anexele 3A sau 3B ale Ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004 cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dovada înregistrãrii unei solicitãri valide pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri.
Documentele şi informaţiile referitoare la rezultatele testelor menţionate la lit. j) alin. (1), vor fi însoţite de sumare detaliate şi obiective, întocmite conform art. 19.
ART. 13
(1) Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. j) al art. 12 şi fãrã a aduce atingere prevederilor legale referitoare la protecţia proprietãţii industriale şi comerciale, solicitantului nu i se va cere sa furnizeze rezultatele testelor de siguranta şi pentru reziduuri, testelor preclinice şi clinice dacã poate demonstra ca produsul medicinal este un produs generic al unui produs medicinal de referinta care este sau a fost autorizat în conformitate cu prevederile art. 5, pentru cel puţin 8 ani în România sau în Comunitate.
(2) Un produs medicinal veterinar generic autorizat în conformitate cu prevederile alin. (1), va fi comercializat numai dupã 10 ani de la autorizarea iniţialã a produsului de referinta.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica şi în cazul în care produsul medicinal de referinta nu a fost autorizat în statul membru în care se solicita autorizarea produsului medicinal generic. În acest caz, solicitantul trebuie sa indice statul membru în care produsul medicinal de referinta este sau a fost autorizat. La cererea autoritãţii competente a statului membru în care este prezentatã solicitarea, autoritatea competenta din celãlalt stat membru va transmite, în termen de o luna, confirmarea ca produsul medicinal de referinta este sau a fost autorizat în acel stat, împreunã cu compozitia integrala a produsului de referinta şi dupã caz, alte documente relevante.
(4) Prin excepţie, perioada de 10 ani prevãzutã la alin. (2) va fi extinsã la 13 ani în cazul produselor medicinale veterinare pentru peşti, albine sau alte specii desemnate, în conformitate cu procedura comunitara şi nationala pentru adaptare la progresul tehnic şi ştiinţific.
(5) În sensul prezentului articol, urmãtorii termeni se definesc astfel:
a) "produs medicinal de referinta" reprezintã un produs autorizat în conformitate cu prevederile art. 5 şi 12;
b) "produs medicinal generic" reprezintã un produs medicinal cu aceeaşi compoziţie calitativã şi cantitativã în substanţe active şi aceeaşi forma farmaceutica ca şi produsul medicinal de referinta şi a cãrui bioechivalenta cu produsul medicinal de referinta a fost demonstrata prin studii de biodisponibilitate adecvate. Diferitele saruri, esteri, eteri, izomeri, amestecuri de izomeri, complecsi sau derivati ai unei substanţe active vor fi considerate a fi aceeaşi substanta activa, numai în cazul în care proprietãţile acestora nu diferã semnificativ din punct de vedere al siguranţei şi/sau eficacitatii. În astfel de cazuri, solicitantul trebuie sa prezinte informaţii suplimentare pentru a dovedi siguranta şi/sau eficacitatea. Diferitele forme farmaceutice orale cu eliberare imediata vor îi considerate ca una şi aceeaşi forma farmaceutica. În astfel de cazuri, studiile de biodisponibilitate nu sunt cerute solicitantului, dacã poate demonstra ca produsul medicinal generic îndeplineşte criteriile relevante definite în liniile directoare corespunzãtoare.
(6) În cazul în care produsul medicinal veterinar nu intra sub incidenta definitiei unui produs medicinal generic prevãzut la alin. (5) lit. b), sau când bioechivalenta nu poate fi demonstrata prin studii de biodisponibilitate, precum şi în caz de schimbãri ale substanţei(lor) active, ale indicaţiilor terapeutice, a concentratiei, a formei farmaceutice sau a caii de administrare fata de produsul medicinal de referinta, trebuie sa fie furnizate rezultatele testelor de siguranta şi reziduuri, testelor preclinice sau clinice.
(7) În cazul în care un produs medicinal veterinar biologic similar cu un produs medicinal veterinar biologic de referinta nu îndeplineşte condiţiile din definitia produsului medicinal generic datoritã, în principal, diferenţelor legate de materiile prime sau de procesul de fabricaţie al produsului medicinal veterinar biologic fata de produsul medicinal veterinar biologic de referinta, trebuie sa fie furnizate rezultatele testelor corespunzãtoare preclinice sau clinice referitoare la aceste condiţii. Tipul şi cantitatea datelor suplimentare ce trebuie furnizate trebuie sa se conformeze cu prevederile anexei la prezenta norma sanitarã veterinara şi cu liniile directoare detaliate corespunzãtoare. Nu trebuie sa fie furnizate rezultatele altor teste şi experimente din dosarul produsului medicinal de referinta.
(8) În cazul produselor medicinale veterinare destinate pentru una sau mai multe specii de interes economic care conţin o substanta activa noua care nu a fost autorizata în România sau în Comunitate pana la 30 aprilie 2004, perioada de 10 ani prevãzutã la alin. (2) va fi extinsã cu un an pentru fiecare extindere a autorizaţiei de comercializare pentru alte specii de interes economic, dacã se autorizeaza în interval de 5 ani de la acordarea autorizaţiei de comercializare iniţiale. Aceasta perioada nu va depãşi însã 13 ani pentru o autorizaţie de comercializare pentru 4 sau mai multe specii de interes economic.
(9) Extinderea perioadei de 10 ani la 11, 12 sau 13 ani pentru un produs medicinal veterinar destinat speciilor de interes economic, va fi acordatã numai dacã deţinãtorul autorizaţiei de comercializare a cerut iniţial determinarea limitelor maxime de reziduuri stabilite pentru speciile reglementate de autorizaţie.
(10) Efectuarea studiilor, testelor şi experimentelor necesare conform alin. (1)-(9), precum şi cerinţele practice ce decurg din aceasta nu vor fi considerate ca fiind contrare drepturilor conferite de brevet sau celor privind certificatele de protecţie suplimentarã pentru produsele medicinale.
ART. 14
(1) Prin derogare de la prevederile alin. 3 lit. j) al art. 12 şi fãrã a aduce atingere prevederilor legale referitoare la protecţia proprietãţii industriale şi comerciale, solicitantului nu i se va cere sa furnizeze rezultatele testelor de siguranta şi pentru reziduuri, testelor preclinice şi clinice, dacã poate demonstra ca substantele active ale produsului medicinal veterinar au o utilizare bine - stabilitã în domeniul veterinar, pe teritoriul României sau în interiorul Comunitãţii, pentru cel puţin 10 ani, cu eficienta recunoscuta şi un nivel acceptabil de siguranta în privinta condiţiilor stabilite în anexa la prezenta norma sanitarã veterinara. În acest caz solicitantul va furniza date din literatura ştiinţificã adecvatã.
(2) Raportul de evaluare publicat de Agenţia Europeanã a Medicamentelor sau de Institutul pentru Sãnãtate Publica Veterinara/Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar, ca urmare a evaluãrii unei solicitãri pentru stabilirea limitelor maxime pentru reziduuri, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, poate fi utilizat într-un mod corespunzãtor datelor din literatura, în principal pentru testele de siguranta.
(3) În cazul în care un solicitant utilizeazã date din literatura ştiinţificã pentru a obţine o autorizaţie de comercializare pentru un produs medicinal destinat unei specii de interes economic şi prezintã noi studii de reziduuri, în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi rezultate ale unor teste clinice suplimentare, în scopul obţinerii autorizaţiei de comercializare pentru produsul medicinal respectiv şi pentru alte specii de interes economic, timp de trei ani de la acordarea autorizaţiei pentru care aceste teste au fost efectuate, nu va fi permis unei pãrţi terţe sa utilizeze rezultatele acestor studii sau teste, conform prevederilor art. 13.
ART. 15
În cazul produselor medicinale veterinare ce conţin substanţe active utilizate în compozitia produselor medicinale veterinare, dar care nu au fost utilizate pana acum în combinatie pentru scopuri terapeutice, trebuie furnizate rezultatele testelor de siguranta şi pentru reziduuri, dupã caz, şi rezultatele unor noi teste preclinice sau clinice referitoare la combinatie, în conformitate cu art. 12 alin. (3) lit. j), dar nu trebuie sa furnizeze referinte ştiinţifice pentru fiecare substanta din combinatie.
ART. 16
Titularul autorizaţiei de comercializare poate permite utilizarea documentaţiei farmaceutice, pentru reziduuri şi siguranta, rezultatele testelor preclinice şi clinice cuprinse în dosarul produsului medicinal veterinar respectiv, în scopul sustinerii unei solicitãri ulterioare de autorizare pentru un produs medicinal veterinar care are aceeaşi forma farmaceutica, compoziţie calitativã şi cantitativã în substanţe active.
ART. 17
În mod excepţional, prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (3) lit. j), pentru produsele medicinale veterinare imunologice, solicitantul nu trebuie sa furnizeze rezultate ale anumitor teste de teren pentru specii tinta, dacã aceste teste nu pot fi efectuate din motive temeinic justificate, în special, ţinând cont de alte prevederi legislative naţionale sau comunitare.
ART. 18
(1) Rezumatul caracteristicilor produsului va conţine, în ordinea indicatã mai jos, urmãtoarele informaţii:
1. denumirea produsului medicinal veterinar, concentratia şi forma farmaceutica;
2. compozitia calitativã şi cantitativã pentru substantele active şi constituentii excipientului, a cãror cunoaştere este esenţialã pentru administrarea corespunzãtoare a produsului medicinal. Va fi utilizata denumirea uzualã comuna sau denumirea chimica;
3. forma farmaceutica;
4. particularitãţi clinice:
4.1. specii tinta,
4.2. indicaţii de utilizare, cu specificarea speciilor tinta,
4.3. contraindicatii,
4.4. avertizari speciale pentru fiecare specie tinta,
4.5. precautii speciale pentru utilizare, inclusiv precautii speciale pentru persoana care administreazã produsul medicinal animalelor,
4.6. reactii adverse (frecventa şi gravitate),
4.7. utilizare în timpul gestatiei, lactatiei sau ouatului,
4.8. interactiuni cu alte produse medicinale şi alte forme de interactiuni,
4.9. doza şi calea de administrare,
4.10. supradoza (simptome, proceduri de urgenta, antidoturi), dacã este cazul,
4.11. perioade de asteptare pentru diferite alimente, inclusiv cele pentru care perioada de asteptare este zero;
5. proprietãţi farmacologice:
5.1. proprietãţi farmacodinamice,
5.2. particularitãţi farmacocinetice
6. particularitãţi farmaceutice:
6.1. lista excipientilor,
6.2. incompatibilitãţi majore,
6.3. perioada de valabilitate şi când este cazul, perioada de valabilitate dupã reconstituirea produsului medicinal, sau atunci când ambalajul primar este deschis pentru prima data,
6.4. precautii speciale pentru depozitare,
6.5. natura şi compozitia ambalajului primar,
6.6. precautii speciale pentru eliminarea produselor medicinale neutilizate sau a deşeurilor provenite din utilizarea unor astfel de produse, dupã caz;
7. deţinãtorul autorizaţiei de comercializare;
8. numãrul autorizaţiei de comercializare;
9. data primei autorizaţii sau data reînnoirii autorizaţiei;
10. data revizuirii textului.
(2) În scopul autorizãrii conform art. 13, nu este necesar sa fie incluse date referitoare la indicaţii sau forme de dozaj cuprinse în rezumatul caracteristicilor produsului pentru produsul medicinal de referinta care se afla încã sub protecţia conferita de brevet, la data comercializãrii unui medicament generic.
ART. 19
(1) Solicitantii se vor asigura ca rezumatele detaliate şi obiective menţionate la art. 12 alin. (3) sunt elaborate şi semnate de persoane cu calificãri profesionale sau tehnice adecvate, precizate într-un scurt curriculum vitae, înainte de a fi prezentate autoritãţilor competente.
(2) Persoanele menţionate la alin. (1) trebuie sa justifice orice utilizare a datelor ştiinţifice prevãzute la art. 14 alin. (1), în conformitate cu condiţiile stabilite în anexa la prezenta norma sanitarã veterinara.
(3) Un scurt curriculum vitae al persoanelor menţionate la alin. (1) va fi atasat la rezumatele detaliate.
CAP. II
Prevederi speciale aplicabile produselor medicinale homeopate veterinare
ART. 20
(1) Autoritatea competenta se va asigura ca produsele medicinale veterinare homeopate fabricate şi comercializate în România sunt înregistrate sau autorizate, în conformitate cu prevederile art. 21, 22 şi 23. În cazul produselor înregistrate în conformitate cu art. 21, se vor aplica prevederile art. 37 şi art. 38 alin. (1)-(3).
(2) Autoritatea veterinara centrala a României va stabili o procedura simplificata pentru produsele medicinale veterinare homeopate menţionate la art. 21 alin. (2). Prin derogare de la prevederile art. 10, produsele medicinale veterinare homeopate pot fi administrate la speciile care nu sunt de interes economic sub responsabilitatea unui medic veterinar.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 11 alin. (1) şi (2), autoritatea veterinara centrala va permite administrarea de produse medicinale veterinare homeopate destinate speciilor de interes economic sub responsabilitatea unui medic veterinar dacã, constituentii activi ai acestor produse nu sunt supuşi stabilirii unor limite maxime de reziduuri. Autoritatea competenta, va lua mãsuri corespunzãtoare pentru a controla utilizarea produselor medicinale homeopate veterinare înregistrate sau autorizate în alt stat, în conformitate cu prezenta norma sanitarã veterinara, pentru utilizare la aceeaşi specie.
ART. 21
(1) Fãrã a aduce atingere prevederilor Ordinului preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pot face obiectul unei proceduri speciale de înregistrare simplificata numai produsele medicinale veterinare homeopate care îndeplinesc cumulat urmãtoarele condiţii:
a) sunt administrate pe o cale descrisã de Farmacopeea Romana, Farmacopeea Europeanã sau, în absenta acesteia, de farmacopeea utilizata oficial, în mod curent, de statul membru respectiv;
b) pe eticheta produsului medicinal veterinar nu apare nici o indicaţie terapeuticã specifica sau alte informaţii referitoare la aceasta;
c) prezintã un grad suficient de dilutie, pentru a garanta siguranta produsului medicinal, în special, produsul medicinal nu trebuie sa conţinã mai mult de 1/10000 din tinctura mama.
Ţinând cont de progresul ştiinţific şi dacã se justifica, prevederile lit. b) şi c) pot fi adaptate, în conformitate cu procedura comunitara şi nationala. La data înregistrãrii, autoritatea competenta, va stabili clasificarea pentru prescrierea produselor medicinale.
(2) Criteriile şi regulile de procedura prevãzute la cap. III, cu excepţia art. 29, se aplica prin analogie cu procedura de înregistrare simplificata specialã pentru produsele medicinale homeopate veterinare menţionate la alin. (1), cu excepţia cazului efectului terapeutic demonstrat.
ART. 22
O cerere de înregistrare simplificata specialã, se poate referi la o serie de produse medicinale derivate de la acelaşi/aceleaşi stoc/stocuri homeopat(e). Pentru a demonstra calitatea farmaceutica şi omogenitatea fiecãrui lot a produselor în cauza, cererea trebuie însoţitã de urmãtoarele documente:
a) denumirea ştiinţificã sau alta denumire prevãzutã în farmacopee pentru stocul sau stocurilor homeopate, împreunã cu o declaraţie privind diferitele cai de administrare, formele farmaceutice şi gradul de dilutie care urmeazã a fi înregistrat,
b) dosarul în care se descrie modul de obţinere şi control al stocului sau stocurilor homeopate şi justificarea naturii homeopate a acestuia/acestora, pe baza unor date bibliografice adecvate; în cazul produselor medicinale homeopate veterinare care conţin substanţe biologice, trebuie sa se prezinte o descriere a mãsurilor luate pentru asigurarea absentei agenţilor patogeni,
c) dosarul de fabricaţie şi control pentru fiecare forma farmaceutica şi o descriere a metodei de dilutie şi potentare,
d) autorizaţia de fabricaţie pentru produsele medicinale în cauza,
e) copii ale tuturor înregistrãrilor sau autorizaţiilor obţinute pentru aceleaşi produse medicinale în statele membre ale Uniunii Europene,
f) una sau mai multe mostre ale ambalajului secundar şi ambalajului primar ale produselor medicinale ce urmeazã a fi înregistrate,
g) date privind stabilitatea produsului medicinal,
h) perioada de asteptare propusã, însoţitã de toate justificãrile solicitate.
ART. 23
(1) Produsele medicinale veterinare homeopate, altele decât cele menţionate la art. 21 alin. (1), sunt supuse autorizãrii în conformitate cu prevederile art. 12, 14, 15, 16, 17 şi 18.
(2) Autoritatea veterinara centrala poate introduce sau menţine pe teritoriul României, reguli specifice pentru testele de siguranta şi experimentele preclinice şi clinice pentru produsele medicinale veterinare homeopate destinate animalelor care nu sunt de interes economic, altele decât cele prevãzute la art. 21 alin. (1), în conformitate cu principiile şi caracteristicile homeopatiei practicate în România. În acest caz, autoritatea veterinara centrala, trebuie sa notifice Comisia Europeanã cu privire la normele specifice în vigoare.
ART. 24
Prezentul capitol nu se aplica produselor medicinale veterinare homeopate imunologice. Prevederile de la titlurile VI şi VII se aplica produselor medicinale homeopate veterinare.
CAP. III
Procedura pentru autorizaţia de comercializare
ART. 25
(1) Autoritatea competenta trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca procedura pentru acordarea autorizaţiei de comercializare pentru un produs medicinal veterinar nu va depãşi 210 zile de la depunerea unei solicitãri valabile. Solicitarile pentru autorizaţiile de comercializare pentru acelaşi produs medicinal veterinar depuse în doua sau mai multe state membre, vor fi prezentate în conformitate cu prevederile art. 36-48.
(2) Atunci când autoritatea competenta ia nota ca o alta solicitare pentru autorizaţia de comercializare pentru acelaşi produs medicinal este în curs de examinare într-un stat membru al Uniunii Europene, autoritatea îşi va declina competenta în ceea ce priveşte evaluarea solicitãrii şi va recomanda solicitantului aplicarea prevederilor art. 36-48.
ART. 26
În cazul în care autoritatea competenta este informatã, în conformitate cu art. 12 alin. (3), lit. n) ca un stat membru ai Uniunii Europene a autorizat un produs medicinal veterinar care face obiectul unei solicitãri pentru autorizare în România, aceasta va respinge solicitarea, dacã nu a fost prezentatã în conformitate cu prevederile art. 36-48.
ART. 27
În scopul examinãrii solicitãrii înaintate în conformitate cu prevederile art. 12-17, autoritatea competenta trebuie sa verifice dacã dosarul prezentat în sprijinul solicitãrii este conform cu prevederile art. 12-17 şi sa stabileascã dacã sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea autorizaţiei de comercializare.
ART. 28
Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca:
a) autoritatea veterinara competenta verifica dacã fabricantii de produse medicinale veterinare din ţãrile terţe sunt capabili sa fabrice aceste produse în conformitate cu datele prevãzute la art. 12 alin. (3) lit. d) şi/sau sa efectueze teste de control în conformitate cu metodele descrise în documentaţia care însoţeşte cererea, conform cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. i);
b) autoritatea veterinara centrala poate autoriza fabricantii şi importatorii de produse medicinale veterinare din tari terţe, sa aibã anumite etape ale procesului de fabricaţie şi/sau unele teste de control la care se referã lit. a) efectuate de terţi, în cazul în care circumstanţele justifica acest lucru; în astfel de cazuri, autoritatea veterinara centrala trebuie, de asemenea, sa efectueze controale la unitãţile în cauza.
ART. 29
(1) În cazul în care este emisã o autorizaţie, deţinãtorul trebuie sa fie informat de cãtre autoritatea competenta cu privire la rezumatul caracteristicilor produsului, asa cum a fost aprobat de cãtre aceasta.
(2) Autoritatea competenta trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca informaţiile referitoare la produsul medicinal veterinar şi, în special cele înscrise pe eticheta şi prospect, sunt în conformitate cu rezumatul caracteristicilor produsului aprobat, la data acordãrii autorizaţiei de comercializare sau ulterior.
(3) Autoritatea competenta va face publica fãrã întârziere, autorizaţia de comercializare emisã, împreunã cu rezumatul caracteristicilor produsului pentru fiecare produs medicinal veterinar autorizat.
(4) Autoritatea competenta trebuie sa elaboreze un raport de evaluare şi observaţii privind rezultatele testelor farmaceutice, de siguranta şi reziduuri, ale testelor preclinice şi clinice pentru produsul medicinal în cauza. Raportul de evaluare va fi actualizat pe mãsura ce devin disponibile noi informaţii care se dovedesc a fi importante pentru evaluarea calitãţii, siguranţei sau eficacitatii produsului medicinal veterinar în cauza. Institutul va face public fãrã întârziere, raportul de evaluare şi motivele pe care se bazeazã opinia sa, dupã eliminarea oricãror informaţii confidenţiale de natura comercialã.
ART. 30
(1) Prin autorizaţia de comercializare se poate impune deţinãtorului acesteia sa indice pe ambalajul primar şi/sau pe ambalajul secundar şi pe prospect - dupã caz, alte informaţii esenţiale pentru siguranta sau protecţia sãnãtãţii, inclusiv precautiile speciale de utilizare şi orice alte avertismente care rezulta din testele clinice şi farmacologice prevãzute la art. 12 alin. (3) lit j) şi la art. 13-17, sau din experienta dobandita pe parcursul utilizãrii produsului medicinal veterinar, dupã comercializarea acestuia.
(2) În circumstanţe excepţionale, în urma consultãrii solicitantului, autorizaţia poate fi acordatã cu condiţia ca solicitantul sa introducã proceduri specifice, în special referitoare la siguranta produsului medicinal veterinar şi a notificãrii Institutului, cu privire la orice incident cauzat de utilizarea produsului şi a mãsurilor care trebuie luate. Astfel de autorizaţii pot fi acordate numai pentru motive obiective, verificabile. Menţinerea autorizaţiei va depinde de reevaluarea anuala a acestor condiţii.
ART. 31
(1) Dupã emiterea unei autorizaţii de comercializare, deţinãtorul acesteia trebuie sa aplice metodele de fabricaţie şi control prevãzute de art. 12 alin. (3) lit. d) şi i), ţinând cont de progresul ştiinţific şi tehnic şi sa introducã toate modificãrile care se impun pentru a permite ca produsul medicinal veterinar sa fie fabricat şi controlat prin intermediul unor metode ştiinţifice general acceptate. Aceste modificãri trebuie sa facã obiectul unei aprobãri din partea autoritãţii veterinare centrale din România.
(2) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar poate sa ceara solicitantului sau deţinãtorului unei autorizaţii de comercializare sa furnizeze cantitãţi suficiente de substanţe pentru a efectua controale în scopul identificarii prezentei reziduurilor produselor medicinale veterinare în cauza. La cererea Institutului, deţinãtorul autorizaţiei de comercializare va furniza expertiza sa tehnica, pentru a facilita implementarea metodei analitice de detectare a reziduurilor produselor medicinale, în laboratorul de referinta desemnat, conform prevederilor <>Ordinului ministrului agriculturii, apelor şi pãdurilor nr. 357/2001 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind mãsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001.
(3) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare va furniza imediat autoritãţii competente orice informaţii noi care ar putea duce la modificarea informaţiilor şi documentelor prevãzute la art. 12 alin. (3), art. 13-15 şi art. 18 sau ale anexei la prezenta norma sanitarã veterinara. În special, acesta va informa imediat autoritatea competenta despre orice interdicţie sau restrictie impusa de autoritãţile competente ale oricãrei tari în care produsul medicinal veterinar este comercializat şi despre orice informaţii noi care ar putea influenta evaluarea beneficiilor şi riscurilor produsului medicinal în cauza.
(4) Pentru a permite evaluarea continua a balanţei risc-beneficiu, Institutul poate, în orice moment, sa solicite deţinãtorului autorizaţiei de comercializare sa prezinte date care sa demonstreze ca balanţa risc-beneficiu rãmâne favorabilã.
(5) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare va informa imediat autoritatea competenta cu privire la autorizaţie, în legatura cu orice modificare pe care intenţioneazã sa o aducã informaţiilor şi documentelor menţionate la art. 12-17.
ART. 32
(1) Dupã primirea autorizaţiei de comercializare, deţinãtorul acesteia va informa autoritatea competenta a statului care a emis autorizaţia, în legatura cu data comercializãrii efective a produsului medicinal veterinar în acel stat, luând în considerare diferitele prezentãri autorizate.
(2) Deţinãtorul va notifica, de asemenea, autoritatea competenta dacã produsul nu mai este comercializat în statul respectiv, temporar sau permanent, în afarã unor circumstanţe excepţionale, o astfel de notificare trebuie facuta cu minim doua luni înainte de întreruperea comercializãrii produsului.
(3) La cererea autoritãţii competente, în principal în contextul farmaco-vigilentei, deţinãtorul autorizaţiei de comercializare trebuie sa furnizeze autoritãţii competente, toate datele legate de volumul de vânzãri pentru produsul medicinal veterinar şi orice date disponibile referitoare la volumul prescripţiilor.
ART. 33
(1) Fãrã a se aduce atingere prevederilor alin. (4) şi (5), o autorizaţie de comercializare este valabilã timp de 5 ani.
(2) Autorizaţia poate fi reînnoitã dupã 5 ani în baza reevaluarii balanţei risc-beneficiu. În aceste condiţii, deţinãtorul autorizaţiei de comercializare va prezenta o lista completa a tuturor documentelor cu privire la calitate, siguranta şi eficacitate, inclusiv toate variatiile introduse dupã acordarea autorizaţiei de comercializare, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea valabilitãţii acesteia. Autoritatea competenta poate sa ceara solicitantului sa prezinte oricând documentele enumerate.
(3) Dupã reinnoire, autorizaţia de comercializare este valabilã pentru o perioada nelimitatã. În cazul în care, autoritatea competenta decide, în baza unor motive justificate privind farmaco-vigilenta, se va acorda o reinnoire a autorizaţiei pentru 5 ani, în conformitate cu prevederile alin. (2).
(4) În cazul în care în termen de 3 ani de acordarea autorizaţiei de comercializare, produsul medicinal veterinar autorizat nu se comercializeazã efectiv, autorizaţia îşi înceteazã valabilitatea.
(5) În cazul în care un produs medicinal veterinar autorizat, comercializat în România, nu se mai afla efectiv pe piata timp de 3 ani consecutiv, autorizaţia acordatã pentru acel produs medicinal veterinar îşi înceteazã valabilitatea.
(6) În circumstanţe excepţionale, din motive legate de sãnãtatea publica sau sãnãtatea animalelor, autoritatea competenta poate, sa acorde excepţii de la prevederile alin. (4) şi
(5). Aceste excepţii trebuie sa fie temeinic justificate.
ART. 34
Acordarea autorizaţiei nu exonereaza fabricantul şi dupã caz, deţinãtorul autorizaţiei de rãspunderea legalã.
ART. 35
(1) Autorizaţia de comercializare nu se acorda dacã dosarul înaintat autoritãţii competente nu este conform prevederilor art. 12-17 şi art. 18.
(2) Autorizaţia nu se acorda în cazul în care, dupã verificarea documentelor şi informaţiilor enumerate la art. 12 şi art. 13 alin. (1), se constata ca:
a) balanţa risc-beneficiu a produsului medicinal veterinar este nefavorabila, în condiţiile de utilizare autorizate; atunci când solicitarea priveşte un produs medicinal veterinar de uz zootehnic, trebuie sa se acorde o atentie deosebita beneficiilor pentru sãnãtatea şi bunãstarea animalelor şi siguranta consumatorului;
b) produsul nu are efect terapeutic sau solicitantul nu are suficiente dovezi pentru astfel de efecte, în ceea ce priveşte speciile de animale care urmeazã sa fie tratate;
c) compozitia calitativã sau cantitativã a produsului nu este precizatã;
d) perioada de asteptare recomandatã de solicitant nu este suficienta pentru a asigura ca alimentele obţinute de la animalul tratat nu conţin reziduuri care ar putea constitui un pericol pentru sãnãtatea consumatorului, sau este insuficient justificatã;
e) eticheta sau prospectul propus de solicitant nu se conformeazã cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare;
f) produsul medicinal veterinar este prezentat pentru vânzare pentru o utilizare interzisã în baza altor reglementãri naţionale sau comunitare.
(3) Atunci când o reglementare comunitara este în curs de adoptare şi urmeazã a fi transpusa în legislaţia nationala, autoritatea competenta poate refuza autorizarea unui produs medicinal veterinar, dacã aceasta mãsura este necesarã pentru asigurarea protecţiei sãnãtãţii publice, a consumatorului sau a sãnãtãţii animalelor.
(4) Solicitantul sau deţinãtorul autorizaţiei de comercializare este responsabil pentru acuratetea documentelor şi datelor prezentate.
CAP. IV
Procedura de recunoaştere mutuala şi procedura descentralizata
ART. 36
(1) Se va infiinta un grup de coordonare pentru examinarea oricãrei probleme legate de autorizaţia de comercializare pentru un produs medicinal veterinar în doua sau mai multe state membre, în conformitate cu procedurile stabilite în acest capitol. Agenţia pentru Evaluarea Medicamentelor va asigura secretariatul pentru acest grup de coordonare.
(2) Grupul de coordonare va fi compus dintr-un reprezentant al fiecãrui stat membru numit pentru o perioada de timp determinata care se reînnoieşte la trei ani. Membrii grupului pot fi insotiti de experţi.
(3) Grupul de coordonare îşi va întocmi propriile reguli de procedura, care vor intra în vigoare dupã avizul favorabil al Comisiei Europene. Aceste reguli de procedura vor fi fãcute publice.
ART. 37
(1) În scopul acordãrii unei autorizaţii de comercializare pentru un produs medicinal veterinar în mai multe state membre, solicitantul va inainta o cerere, în baza unui dosar identic, în statele membre respective. Dosarul va conţine toate informaţiile administrative şi documentaţia ştiinţificã şi tehnica menţionatã la art. 12-18. Documentele prezentate vor include lista statelor membre vizate de solicitare.
Solicitantul va cere unui stat membru sa acţioneze ca stat membru de referinta şi sa pregãteascã un raport de evaluare pentru produsul medicinal veterinar în cauza, în conformitate cu prevederile alin. (2) sau (3). Atunci când este cazul, raportul de evaluare va conţine o evaluare, în conformitate cu prevederile menţionate la art. 13 alin. (5) sau art. 14 alin. (3).
(2) În cazul în care produsul medicinal veterinar a primit deja o autorizaţie de comercializare la data solicitãrii, statele membre în cauza vor recunoaşte autorizaţia de comercializare acordatã de statul membru de referinta.
În aceste condiţii, deţinãtorul autorizaţiei de comercializare va solicita statului membru de referinta, fie sa pregãteascã un raport de evaluare pentru produsul medicinal în cauza sau, dupã caz, sa actualizeze orice raport de evaluare existent. Statul membru de referinta va pregati sau actualiza raportul de evaluare în termen de 90 de zile de la primirea unei solicitãri valabile. Raportul de evaluare, împreunã cu rezumatul caracteristicilor produsului, eticheta şi prospectul aprobate, vor fi înaintate statelor membre în cauza şi solicitantului.
(3) În cazul în care produsul medicinal veterinar nu a primit autorizaţie la data solicitãrii, solicitantul va cere statului membru de referinta sa pregãteascã un raport de evaluare şi proiecte pentru rezumatul caracteristicilor produsului, eticheta şi prospect. Statui membru de referinta va pregati aceste proiecte în termen de 120 de zile de la primirea unei solicitãri valabile şi le va trimite statelor membre în cauza şi solicitantului.
(4) În termen de 90 de zile de la primirea documentelor menţionate la alin. (2) şi (3), statele membre în cauza vor aproba raportul de evaluare, rezumatul caracteristicilor produsului, eticheta şi prospectul şi vor informa în consecinta statul membru de referinta. Statul membru de referinta va inregistra acordul dintre pãrţi, va încheia procedura şi va informa solicitantul în consecinta.
(5) Fiecare stat membru în care a fost înaintatã o solicitare, în conformitate cu prevederile alin. (1), va adopta o decizie, conform raportului de evaluare, etichetei şi prospectului autorizate, în termen de 30 de zile de la confirmarea acordului dintre pãrţi.
ART. 38
(1) În cazul în care, în termenul prevãzut la art. 37 alin. (4), un stat membru nu poate accepta raportul de evaluare din motivele unui risc potenţial grav pentru sãnãtatea umanã, a animalelor sau pentru mediu, statul membru respectiv va prezenta o declaraţie detaliatã a motivelor sale, cãtre celelalte state membre în cauza, statul membru de referinta şi solicitant. Punctele de dezacord vor fi prezentate fãrã întârziere grupului de coordonare.
Dacã un stat membru în care a fost înaintatã o solicitare invoca motivele menţionate la art. 77 alin. (1), acesta nu va mai fi considerat ca stat membru implicat, în înţelesul acestui capitol.
(2) Comisia Europeanã va adopta linii directoare care sa defineascã riscul potenţial grav pentru sãnãtatea umanã, a animalelor sau pentru mediu.
(3) În cadrul grupului de coordonare, toate statele membre menţionate la alin. (1) vor face tot posibilul pentru a ajunge la un acord cu privire la acţiunile ce trebuie întreprinse. Acestea vor asigura solicitantului oportunitatea de a-şi formula punctul de vedere verbal sau în scris. Dacã în termen de 60 de zile de la comunicarea motivelor de dezacord cãtre grupul de coordonare, statele membre ajung la un acord, statul membru de referinta va inregistra acest acord, va închide procedura şi va informa solicitantul în consecinta. Se vor aplica prevederile art. 37 alin. (5).
(4) În cazul în care, în cadrul termenului de 60 de zile, statele membre nu ajung la un acord, Agenţia Europeanã a Medicamentelor va fi informatã imediat cu privire la aplicarea procedurii stabilite la art. 41, 42 şi 43. Agenţiei Europene a Medicamentelor i se va furniza o descriere detaliatã a problemelor asupra cãrora nu s-a ajuns la un acord şi motivele dezacordului. Solicitantului i se va furniza o copie a acestor informaţii.
(5) Imediat dupã ce solicitantul a fost informat ca problema a fost înaintatã Agenţiei Europene a Medicamentelor, acesta va prezenta imediat acesteia o copie a informaţiilor şi documentelor menţionate la art. 37 alin. (1).
(6) În cazul menţionat la alin. (4), statele membre care au aprobat raportul de evaluare, rezumatul caracteristicilor produsului, eticheta şi prospectul aprobate de statul membru de referinta, la cererea solicitantului, pot acorda o autorizaţie de comercializare pentru produsul medicinal veterinar respectiv, fãrã a aştepta rezultatul procedurii stabilite la art. 41. În acest caz, autorizaţia acordatã va exista, fãrã a se prejudicia rezultatul acestei proceduri.
ART. 39
(1) În cazul în care doua sau mai multe solicitãri înaintate în conformitate cu prevederile art. 12-18 au fost fãcute în scopul obţinerii autorizaţiei de comercializare pentru un anumit produs medicinal veterinar, iar statele membre implicate au adoptat decizii divergenţe referitoare la autorizarea, suspendarea sau revocarea autorizaţiei acelui produs medicinal veterinar, un stat membru, Comisia Europeanã sau deţinãtorul autorizaţiei de comercializare pot supune problema în cauza analizei în cadrul Comitetului pentru Produse Medicinale de Uz Veterinar (denumit în continuare "Comitetul"), pentru aplicarea procedurii stabilite la art. 41, 42 şi 43.
(2) În scopul promovãrii armonizarii produselor medicinale veterinare autorizate în Comunitate şi pentru întãrirea eficientei aplicãrii prevederilor art. 10 şi 11, statele membre vor inainta grupului de coordonare, o lista a produselor medicinale veterinare pentru care trebuie pregãtit un rezumat armonizat al caracteristicilor produsului.
Grupul de coordonare va conveni cu privire la lista produselor medicinale, în baza propunerilor trimise de statele membre şi va inainta aceasta lista Comisiei Europene.
Produsele medicinale de pe lista vor face obiectul prevederilor alin. (1), conform unui grafic stabilit în cooperare cu Agenţia Europeanã a Medicamentelor.
Comisia Europeanã, în colaborare cu Agenţia Europeanã a Medicamentelor şi luând în considerare punctele de vedere ale pãrţilor interesate, va accepta lista finala şi graficul.
ART. 40
(1) În cazul în care, sunt implicate interesele Comunitãţii, statele membre, Comisia Europeanã, solicitantul sau deţinãtorul autorizaţiei de comercializare, se adreseazã Comitetului pentru aplicarea procedurii stabilite la art. 41, 42 şi 43, înainte de adoptarea unei decizii cu privire la o cerere referitoare la obţinerea autorizaţiei de comercializare, suspendarea, retragerea sau cu privire la orice variatii în termenii unei autorizaţii de comercializare, ţinând cont, în principal, de informaţiile colectate în conformitate cu Titlul VII.
Statul membru în cauza sau Comisia Europeanã va identifica cu claritate problema înaintatã Comitetului pentru analiza şi va informa solicitantul sau deţinãtorul autorizaţiei de comercializare.
Statul membru, solicitantul sau deţinãtorul autorizaţiei de comercializare va inainta Comitetului toate informaţiile disponibile referitoare la problema în cauza.
(2) În cazul în care, problema înaintatã Comitetului se referã la o gama de produse medicinale sau la o clasa terapeuticã, Agenţia Europeanã a Medicamentelor poate limita procedura la pãrţi specifice ale autorizaţiei.
În acest caz, pentru aceste produse medicinale se vor aplica prevederile art. 44, numai dacã acestea sunt reglementate de procedura de obţinere a autorizaţiei de comercializare menţionatã la acest capitol.
ART. 41
(1) În cazul în care se face referire la procedura stabilitã în acest articol, Comitetul va analiza problema în cauza şi va emite o opinie motivatã în termen de 60 de zile de la data la care problema a fost înaintatã pentru analiza.
Cu toate acestea, pentru cazurile înaintate Comitetului, în conformitate cu prevederile art. 39 şi 40, acesta poate extinde acest termen cu o perioada suplimentarã de maxim 90 de zile, ţinând cont de punctele de vedere ale deţinãtorilor de autorizaţii de comercializare implicaţi.
În caz de urgenta şi la propunerea preşedintelui, Comitetul poate accepta un termen mai mic.
(2) În scopul analizarii problemei, Comitetul va desemna unul din membrii sãi sa acţioneze ca raportor. De asemenea, Comitetul poate sa desemneze experţi independenţi pentru consultãri pe probleme specifice. Odatã cu desemnarea experţilor, Comitetul va stabili sarcinile acestora şi va specifica termenul pentru îndeplinirea acestor sarcini.
(3) Înainte de formularea opiniei, Comitetul va oferi solicitantului sau deţinãtorului autorizaţiei de comercializare oportunitatea de a prezenta explicaţii scrise sau verbale, în termenul specificat.
Opinia Comitetului va include proiectul rezumatului caracteristicilor produsului şi proiectele pentru eticheta şi prospect.
În cazul în care considera necesar, Comitetul poate invita orice alta persoana sa furnizeze informaţii legate de problema în cauza.
Comitetul poate suspenda termenul menţionat la alin. (1), pentru a permite solicitantului sau deţinãtorului autorizaţiei de comercializare sa pregãteascã explicaţiile.
(4) Agenţia Europeanã a Medicamentelor va informa imediat solicitantul sau deţinãtorul autorizaţiei de comercializare, atunci când opinia Comitetului este ca:
a) solicitarea nu îndeplineşte criteriile pentru autorizare,
b) rezumatul caracteristicilor produsului propus de solicitant sau de deţinãtorul autorizaţiei de comercializare, în conformitate cu prevederile art. 18, trebuie modificat,
c) autorizaţia trebuie sa fie acordatã în baza unor condiţii considerate esenţiale pentru utilizarea în siguranta şi eficienta a produsului medicinal veterinar, inclusiv farmaco-vigilenta sau
d) o autorizaţie de comercializare trebuie sa fie suspendatã, variata sau retrasã.
(5) În termen de 15 zile de la primirea opiniei, solicitantul sau deţinãtorul autorizaţiei de comercializare poate notifica Agenţia în scris despre intenţia sa de a solicita o reexaminare a opiniei. În acest caz, acesta va inainta Agenţiei motivele detaliate pentru aceasta solicitare, în termen de 60 zile de la primirea opiniei.
(6) În termen de 60 zile de la primirea motivelor pentru solicitare, Comitetul îşi va reexamina opinia, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1) al Regulamentului Consiliului şi Parlamentului European nr. 726/2004. Motivele concluziei formulate vor fi anexate la raportul de evaluare menţionat la alin. (5).
(7) În termen de 15 zile dupã adoptare, Agenţia Europeanã a Medicamentelor va inainta opinia finala a Comitetului cãtre: statele membre, Comisia Europeanã, solicitant sau deţinãtorul autorizaţiei de comercializare, împreunã cu un raport care sa descrie evaluarea produsului medicinal veterinar şi motivele concluziilor formulate.
(8) În cazul unei opinii favorabile pentru acordarea sau menţinerii unei autorizaţii de comercializare, vor fi anexate la opinie urmãtoarele documente:
a) un proiect de rezumat al caracteristicilor produsului, în conformitate cu prevederile art. 18; dupã caz, acesta va reflecta diferenţele referitoare la condiţiile veterinare în statele membre;
b) orice condiţii care afecteazã autorizaţia, în înţelesul alin. (4);
c) detalii ale oricãror condiţii recomandate sau restrictii cu privire la utilizarea eficienta şi în siguranta a produsului medicinal veterinar; şi
d) proiectele etichetei şi prospectului.
ART. 42
În termen de 15 zile de la primirea opiniei, Comisia Europeanã va pregati un proiect al deciziei ce trebuie adoptatã în privinta solicitãrii, ţinând cont de reglementãrile comunitare.
Pentru un proiect de decizie care prevede acordarea unei autorizaţii de comercializare, vor fi anexate documentele menţionate la art. 41 alin. (8).
În cazul în care, în mod excepţional, proiectul de decizie nu este în conformitate cu opinia Agenţiei Europene a Medicamentelor, Comisia Europeanã va anexa, de asemenea, o explicaţie detaliatã a motivelor pentru diferenţe.
Proiectul de decizie va fi înaintat statelor membre sau deţinãtorului autorizaţiei de comercializare.
ART. 43
(1) Comisia va lua decizia finala în conformitate cu procedura comunitara, în termen de 15 zile de la încheierea acesteia.
(2) Regulile de procedura ale Comitetului Permanent trebuie sa fie adoptate astfel încât sa se ţinã cont de sarcinile obligatorii ale acestuia, în conformitate cu prevederile acestui capitol. Aceste reguli trebuie sa cuprindã urmãtoarele:
a) opinia Comitetului Permanent, exprimatã în scris, cu excepţia cazurilor menţionate la art. 42 alin. (3).
b) statele membre vor avea la dispoziţie 22 de zile pentru a inainta observaţiile lor exprimate în scris, cãtre Comisia Europeanã, cu privire la proiectul de decizie. În cazul în care, decizia trebuie sa fie luatã în regim de urgenta, preşedintele poate stabili un termen mai mic, în funcţie de gradul de urgenta implicat. Acest termen nu va fi mai mic de 5 zile, în afarã unor circumstanţe excepţionale.
c) Statele membre vor avea opţiunea inaintarii unei solicitãri scrise, privind punerea în discuţie a proiectului de decizie în cadrul unei întruniri plenare a Comitetului Permanent.
(3) Decizia menţionatã la alin. (1) va fi transmisã tuturor statelor membre şi comunicatã deţinãtorului autorizaţiei de comercializare sau solicitantului, pentru informare. Statele membre implicate şi statul membru de referinta vor acorda sau retrage autorizaţia de comercializare sau vor introduce variatii în termenii autorizaţiei de comercializare, dacã este cazul, pentru a se conformã cu decizia Comisiei Europene, în termen de 30 de zile de la notificare şi va face referire la aceasta. Statele membre vor informa în consecinta, Comisia Europeanã şi Agenţia Europeanã a Medicamentelor.
(4) Prevederile necesare pentru implementarea alin. (2)-(4) trebuie sa fie adoptate de Comisia Europeanã, în conformitate cu procedura comunitara.
(5) O decizie, în înţelesul alin. (1) trebuie sa fie adresatã statului membru implicat şi comunicatã deţinãtorului autorizaţiei de comercializare. Statele membre vor acorda, retrage sau modifica termenii autorizaţiei de comercializare, dupã caz, pentru conformitate cu decizia luatã, în termen de 30 zile de la notificarea acestora. Statele membre trebuie sa informeze Comisia Europeanã şi Agenţia (EMEA) despre aceasta.
ART. 44
(1) O solicitare a deţinãtorului unei autorizaţii de comercializare de obţinere a unei variatii în termenii acestei autorizaţii, care a fost acordatã în conformitate cu prevederile acestui capitol, trebuie sa fie prezentatã tuturor statelor membre care au autorizat anterior produsul medicinal veterinar în cauza.
(2) În consultare cu Agenţia (EMEA), Comisia Europeanã trebuie sa adopte mãsurile adecvate pentru examinarea variatiilor în termenii unei autorizaţii de comercializare.
(3) Aceste mãsuri trebuie sa cuprindã un sistem de notificare sau proceduri administrative referitoare la variatiile minore şi sa defineascã exact conceptul de "variatie minora".
(4) În cazul arbitrarii prezentate Comisiei Europene, trebuie sa se aplice procedura stabilitã la art. 41, art. 42 şi art. 43, prin analogie cu variatiile în termenii unei autorizaţii de comercializare.
ART. 45
(1) În cazul în care un stat membru considera ca, pentru protecţia sãnãtãţii omului, animalelor sau mediului este necesarã o variatie în termenii unei autorizaţii de comercializare care a fost acordatã în conformitate cu prevederile acestui capitol, suspendarea sau retragerea acesteia, statul membru respectiv va inainta imediat situaţia Agenţiei pentru Evaluarea Medicamentelor, pentru aplicarea procedurilor stabilite la art. 41, art. 42 şi art. 43.
(2) Fãrã a prejudicia prevederile art. 40, în cazuri excepţionale în care este necesarã protecţia sãnãtãţii omului, animalelor sau mediului, pana la adoptarea unei decizii definitive, un stat membru poate suspenda, comercializarea şi utilizarea produsului medicinal veterinar în cauza pe teritoriul sau. Statul membru respectiv trebuie sa informeze Comisia Europeanã şi celelalte state membre despre decizia sa, nu mai târziu decât în urmãtoarea zi lucrãtoare dupã luarea deciziei respective.
ART. 46
Prevederile art. 44 şi art. 45 ale prezentei norme sanitare veterinare se aplica, prin analogie, produselor medicinale veterinare autorizate ale statele membre în urma opiniei Comitetului formulatã în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului nr. 2309/93.
ART. 47
(1) Agenţia va publica un raport anual cu privire la aplicarea procedurilor stabilite în acest capitol şi îl va prezenta pentru informare, Parlamentului European şi Consiliului.
(2) Cel puţin la fiecare 10 ani, Comisia Europeanã va publica un raport cu privire la experienta dobandita pe baza procedurilor prevãzute în acest capitol şi va propune orice modificãri necesare pentru a îmbunãtãţi procedurile. Comisia va inainta acest raport Parlamentului European şi Consiliului.
(3) În conformitate cu condiţiile stabilite în Tratat, Consiliul Europei va decide asupra propunerii Comisiei Europene, în termen de 1 an de la prezentarea acestei propuneri.
ART. 48
Prevederile art. 38 alin. (4), (5) şi (6) şi ale art. 39-43 nu se aplica produselor medicinale veterinare homeopate menţionate la art. 21.
Prevederile art. 37-43 nu se aplica produselor medicinale veterinare homeopate menţionate la art. 23 alin. (2).
TITLUL IV
Fabricaţie şi import
ART. 49
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca fabricarea produselor medicinale veterinare pe teritoriul României face obiectul deţinerii unei autorizaţii. Aceasta autorizaţie de fabricaţie trebuie solicitatã, de asemenea, pentru produsele medicinale veterinare destinate exportului.
(2) Autorizaţia menţionatã la alin. (1) trebuie solicitatã atât pentru fabricarea totalã, cat şi parţialã, precum şi pentru diferitele procese de divizare, ambalare sau prezentare. O astfel de autorizaţie nu trebuie solicitatã pentru prepararea, divizarea, modificãrile de ambalare sau prezentare atunci când activitãţile respective sunt efectuate numai pentru vânzarea cu amãnuntul, de cãtre farmacisti în farmacii autorizate în acest sens sau de cãtre persoane autorizate în România pentru efectuarea unor astfel de activitãţi.
(3) Autorizaţia menţionatã la alin. (1) trebuie de asemenea, solicitatã pentru importul din ţãrile terţe în România. Prevederile prezentului titlu precum şi prevederile art. 90 ale prezentei norme sanitare veterinare se aplica pentru un astfel de import în acelaşi mod ca şi în cazul procedurii aplicate pentru procesul de fabricaţie.
(4) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca produsul medicinal veterinar introdus pe teritoriul României dintr-o ţara terta şi destinat unui stat membru al Uniunii Europene este însoţit de o copie a autorizaţiei menţionatã la alin. (1).
(5) Autoritatea veterinara centrala va inainta Agenţiei Europene a Medicamentelor o copie a autorizaţiilor de fabricaţie menţionate la alin. (1). Agenţia va introduce aceste informaţii în baza de date a Comunitãţii menţionatã la art. 87 alin. (6).
ART. 50
(1) Pentru a obţine autorizaţia de fabricaţie, solicitantul trebuie sa îndeplineascã cel puţin urmãtoarele cerinţe:
a) sa specifice produsele medicinale veterinare şi formele farmaceutice care urmeazã a fi fabricate sau importate şi de asemenea, locul unde acestea urmeazã a fi fabricate şi/sau controlate;
b) sa aibã la dispoziţia sa, pentru fabricarea sau importul produselor medicinale specificate la lit. a), clãdiri adecvate şi în numãr suficient, echipament tehnic şi instalaţii de control în conformitate cu prevederile legale pe care autoritatea veterinara centrala a României le stabileşte, atât în ceea ce priveşte fabricarea şi controlul, cat şi depozitarea produselor respective, în conformitate cu prevederile art. 28;
c) sa aibã la dispoziţia sa cel puţin o persoana calificatã, conform prevederilor art. 58.
(2) În cererea sa, solicitantul trebuie sa furnizeze informaţii corespunzãtoare, pentru a se stabili conformitatea cu prevederile prezentului articol.
ART. 51
(1) Autoritatea veterinara centrala nu trebuie sa emita autorizaţia de fabricaţie pana când nu stabileşte exactitatea datelor furnizate în conformitate cu prevederile art. 50, prin intermediul unui control efectuat de reprezentanţii acesteia.
(2) Pentru a se asigura ca sunt îndeplinite prevederile art. 50, autorizaţia poate fi acordatã cu condiţia îndeplinirii anumitor obligaţii impuse, în momentul acordãrii autorizaţiei sau la o data ulterioara.
(3) Autorizaţia se acorda numai pentru clãdirile, produsele medicinale veterinare şi formulele farmaceutice specificate în solicitarea respectiva.
ART. 52
Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca durata necesarã pentru procedura de acordare a autorizaţiei de fabricaţie nu depãşeşte 90 zile, începând cu data la care autoritatea veterinara centrala a primit solicitarea.
ART. 53
În cazul în care deţinãtorul autorizaţiei de fabricaţie solicita o modificare a oricãrei date la care se referã prevederile art. 50, alin. (1), lit. a) şi b), durata necesarã pentru procedura referitoare la aceasta solicitare nu trebuie sa depãşeascã 30 zile; în cazuri excepţionale, aceasta perioada poate fi extinsã la 90 zile.
ART. 54
Autoritatea veterinara centrala a României poate cere solicitantului informaţii suplimentare, atât cu privire la datele prezentate în conformitate cu prevederile art. 50, cat şi privind persoana calificatã, în conformitate cu prevederile art. 58 al prezentei norme sanitare veterinare. Atunci când autoritatea veterinara centrala îşi exercita acest drept, aplicarea termenelor prevãzute la art. 52 şi 53 trebuie suspendatã pana la prezentarea datelor suplimentare solicitate.
ART. 55
Deţinãtorul autorizaţiei de fabricaţie este obligat, cel puţin:
a) sa aibã la dispoziţie serviciile unui personal, în conformitate cu cerinţele legale existente în România, atât în ceea ce priveşte procesul de fabricaţie, cat şi controalele efectuate;
b) sa distribuie produsele medicinale veterinare autorizate numai în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
c) sa informeze în prealabil autoritatea veterinara centrala despre orice fel de modificãri pe care ar dori sa le efectueze pentru oricare din datele furnizate în conformitate cu prevederile art. 50; în orice caz, autoritatea veterinara centrala trebuie sa fie informatã imediat dacã persoana calificatã, menţionatã la art. 58 este înlocuitã din motive neprevãzute;
d) sa permitã accesul reprezentanţilor autoritãţii veterinare centrale în clãdirile sale, în orice moment;
e) sa permitã persoanei calificate, menţionatã la art. 58 sa-şi îndeplineascã atribuţiile de serviciu, prin punerea la dispoziţia acesteia a tuturor facilitãţilor necesare;
f) sa respecte principiile şi liniile directoare de buna practica de fabricaţie pentru produse medicinale şi sa utilizeze ca materii prime numai substantele active fabricate în conformitate cu liniile directoare detaliate referitoare la buna practica de fabricaţie pentru materii prime;
g) sa pãstreze evidente detaliate ale tuturor produselor medicinale veterinare furnizate de acesta, inclusiv probe, în conformitate cu prevederile legislative ale ţãrilor de destinaţie. Fiecare tranzacţie, fie ca aceasta face sau nu obiectul plãţii, trebuie înregistratã şi însoţitã de urmãtoarele informaţii:
(i) data;
(ii) denumirea produsului medicinal veterinar;
(iii) cantitatea furnizatã;
(iv) numele şi adresa destinatarului;
(v) numãrul lotului.
h) Evidentele de la lit. g) trebuie sa fie disponibile inspectiilor efectuate de autoritãţile competente, pentru cel puţin 3 ani.
ART. 56
(1) În scopul prezentei norme sanitare veterinare, fabricarea substanţelor active pentru a fi utilizate ca materii prime cuprinde fabricarea completa, parţialã sau importul unei substanţe active utilizata ca materie prima, conform prevederilor anexei la prezenta norma sanitarã veterinara - (Titlul I, Partea 2 lit. c), precum şi diferitele procese de divizare, ambalare sau prezentare, anterioare incorporarii acesteia într-un produs medicinal veterinar, inclusiv reambalarea sau reetichetarea, efectuatã de un distribuitor de materie prima.
(2) Orice modificare necesarã adaptãrii prevederilor acestui articol la progresul ştiinţific şi tehnic, va fi adoptatã în conformitate cu procedura menţionatã la art. 96 alin. (2).
ART. 57
(1) Principiile şi liniile directoare de buna practica de fabricaţie pentru produsele medicinale veterinare, menţionate la art. 50 trebuie adoptate în conformitate cu procedura nationala elaborata şi revizuitã de autoritatea veterinara centrala.
(2) Autoritatea veterinara centrala va publica linii directoare detaliate pe care le va revizui corespunzãtor, ţinând cont de progresul tehnic şi ştiinţific.
(3) Principiile de buna practica de fabricaţie referitoare la fabricarea substanţelor active utilizate ca materii prime, conform prevederilor art. 55 lit. f), vor fi adoptate sub forma unor linii directoare detaliate.
(4) De asemenea, autoritatea competenta va elabora linii directoare cu privire la forma şi conţinutul autorizaţiei menţionate la art. 49 alin. (1), rapoartelor menţionate la art. 87 alin. (3), precum şi forma şi conţinutul certificatului de buna practica de fabricaţie prevãzut la art. 87 alin. (5).
ART. 58
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca deţinãtorul autorizaţiei de fabricaţie are în permanenta şi în mod continuu la dispoziţia sa cel puţin o persoana calificatã, care îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 59 şi care este responsabilã, cel puţin, pentru îndeplinirea sarcinilor specificate la art. 61.
(2) În cazul în care deţinãtorul autorizaţiei îndeplineşte personal condiţiile prevãzute la art. 59, acesta poate el însuşi, sa-şi asume responsabilitatea prevãzutã la alin. (1).
ART. 59
(1) Autoritatea veterinara centrala se va asigura ca persoana calificatã menţionatã la art. 58 alin. (1) îndeplineşte condiţiile de calificare specificate la alin. (2) şi (8).
(2) Persoana calificatã trebuie sa detina o diploma, un certificat sau alt document de calificare oficial, acordat la încheierea unui curs universitar sau a unui curs recunoscut ca echivalent de cãtre autoritatea veterinara centrala din România, cu o durata de cel puţin 4 ani de studiu teoretic şi practic, în una din urmãtoarele discipline: farmacie, medicina, medicina veterinara, chimie, chimie şi tehnologie farmaceutica, biologie, biochimie.
(3) Durata minima a cursului universitar poate fi de 3-5 ani, atunci când cursul este urmat de o perioada de instruire teoreticã şi practica de cel puţin 1 an şi include o perioada de instruire de cel puţin 6 luni într-o farmacie deschisã publicului, perioada finalizatã cu o examinare la nivel universitar.
(4) În cazul în care în România funcţioneazã doua universitãţi sau cursuri echivalente recunoscute şi atunci când unul dintre acestea are durata de 4 ani şi celãlalt de 3 ani, diploma, certificatul sau alt document de calificare oficial acordat la încheierea cursului universitar de 3 ani sau a echivalentului sau recunoscut, se considera ca îndeplineşte condiţia de durata prevãzutã la alin. (3), în mãsura în care diplomele, certificatele sau alte documente de calificare oficialã acordate la încheierea ambelor cursuri sunt recunoscute ca echivalente de cãtre autoritatea veterinara centrala a României.
(5) Cursul trebuie sa includã o instruire teoreticã şi practica care are la baza cei puţin urmãtoarele discipline de baza:
a) fizica experimentala,
b) chimie generalã şi chimie anorganica,
c) chimie organicã,
d) chimie analitica,
e) chimie farmaceutica, inclusiv analiza produselor medicinale,
f) biochimie generalã şi aplicatã (medicalã),
g) fiziologie,
h) microbiologic,
i) farmacologie,
j) tehnologie farmaceutica,
k) toxicologie,
l) farmacognozie (studiul compoziţiei şi efectelor principiilor active ale substanţelor naturale din plante şi produse de origine animala).
(6) Instruirea în aceste domenii trebuie sa fie echilibrata, astfel încât sa permitã persoanei în cauza îndeplinirea prevederilor art. 61.
(7) În mãsura în care unele diplome, certificate sau alte documente de calificare oficialã menţionate la prezentul alineat nu îndeplinesc criteriile stabilite mai sus, autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca persoana în cauza prezintã dovada ca, în ceea ce priveşte subiectele în cauza, are cunoştinţele necesare pentru fabricatia şi controlul produselor medicinale veterinare.
(8) Persoana calificatã trebuie sa aibã experienta practica dobandita pe parcursul a cel puţin 2 ani, în una sau mai multe întreprinderi producãtoare autorizate în activitãţile de analiza calitativã a produselor medicinale, de analiza cantitativã a substanţelor active şi de testare şi control, necesare pentru asigurarea calitãţii produselor medicinale veterinare.
(9) Durata experienţei practice solicitate poate fi redusã cu un an, în cazul în care un curs universitar dureazã cel puţin 5 ani şi cu un an şi jumãtate, în cazul în care cursul dureazã cel puţin 6 ani.
ART. 60
(1) O persoana care exercita în România activitãţile persoanei menţionate la art. 58 alin. (1), conform legislaţiei specifice, fãrã a se conformã cu prevederile art. 59, va putea sa presteze acele activitãţi în continuare.
(2) Deţinãtorul unei diplome, certificat sau a altui document de calificare oficialã acordate la încheierea unui curs universitar - sau a unui curs recunoscut ca echivalent de cãtre România - într-o disciplina ştiinţificã ce îi permite sa se angajeze în activitãţile persoanei la care se referã art. 58, în conformitate cu legislaţia în vigoare, poate fi considerat drept calificat pentru a îndeplini în România atribuţiile persoanei la care se referã art. 58.
ART. 61
(1) Autoritatea competenta trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca persoana calificatã la care se referã art. 58 este responsabilã, în contextul procedurilor la care se referã art. 62 şi fãrã a se prejudicia relaţiile sale cu deţinãtorul autorizaţiei de fabricaţie, pentru a se asigura ca:
a) În cazul produselor medicinale veterinare fabricate în România, fiecare lot de produse medicinale veterinare a fost fabricat şi controlat în conformitate cu legislaţia în vigoare în România şi cu cerinţele autorizaţiei de comercializare;
b) În cazul produselor medicinale veterinare importate din tari terţe, chiar dacã au fost fabricate în Comunitatea Europeanã, fiecare lot de producţie importat este supus în România unei analize calitative complete, analize cantitative cel puţin a tuturor substanţelor active şi a tuturor celorlalte teste sau controale necesare pentru a se asigura calitatea produselor medicinale veterinare, în conformitate cu cerinţele autorizaţiei de comercializare.
(2) Loturile de produse medicinale veterinare care au fost supuse unor astfel de controale în România, trebuie sa fie exceptate de la efectuarea controalelor menţionate la alin. (1), lit. b), dacã acestea au autorizaţie de punere pe piata într-un stat membru al Uniunii Europene şi sunt însoţite de rapoartele de control semnate de persoana calificatã.
(3) În cazul produselor medicinale veterinare importate dintr-o ţara terta, în cazul în care au fost încheiate acorduri între România şi ţara exportatoare, pentru a se asigura ca fabricantul produsului medicinal veterinar aplica standarde de buna practica de fabricaţie cel puţin echivalente cu cele stabilite de România şi pentru a se asigura ca controalele la care se referã alin. (1), lit. b) au fost efectuate în ţara exportatoare, persoana calificatã poate fi eliberata de responsabilitatea de a efectua acele controale.
(4) În toate cazurile, şi în special atunci când produsele medicinale veterinare sunt eliberate pentru vânzare, persoana calificatã trebuie sa certifice, într-un registru sau un document echivalent prevãzut în acest scop, ca fiecare lot de producţie satisface prevederile prezentului articol, registrul menţionat sau documentul echivalent trebuie actualizat pe mãsura ce sunt efectuate operaţiunile şi trebuie sa rãmânã la dispoziţia reprezentanţilor autoritãţii veterinare centrale pentru o perioada specificatã de prevederile legale din România, în toate situaţiile pentru cel puţin 5 ani.
ART. 62
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca persoanele calificate îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 59, fie prin intermediul unor mãsuri administrative corespunzãtoare, fie prin respectarea de cãtre aceste persoane a unui cod deontologic profesional.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României poate hotãrî suspendarea temporarã a persoanei calificate, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor sale, la data începerii procedurilor administrative sau disciplinare impotriva acesteia.
ART. 63
Prevederile Titlului IV se aplica şi produselor medicinale homeopate veterinare.
TITLUL V
Etichetarea şi prospectul
ART. 64
(1) Cu excepţia cazului produselor medicinale menţionate la art. 21 alin. (1), autoritatea competenta trebuie sa autorizeze ambalajul primar şi secundar al produselor medicinale. Pe ambalaje trebuie sa fie înscrise urmãtoarele informaţii, cu caractere lizibile, în conformitate cu prevederile art. 12-17 şi cu rezumatul caracteristicilor produsului:
a) denumirea produsului medicinal, concentratia şi forma farmaceutica a acestuia. Denumirea comuna va fi înscrisã, dacã produsul medicinal conţine o singura substanta activa, iar denumirea acestuia este o denumire inventata;
b) declararea substanţelor active exprimate calitativ şi cantitativ per unitate sau în conformitate cu forma de administrare pentru un anumit volum sau greutate, utilizând denumirile comune;
c) numãrul lotului de fabricaţie;
d) numãrul autorizaţiei de comercializare;
e) numele sau denumirea firmei şi adresa permanenta sau sediul social al deţinãtorului autorizaţiei de comercializare şi dupã caz, al reprezentantului desemnat de cãtre deţinãtorul autorizaţiei de comercializare;
f) speciile de animale cãrora le este destinat produsul medicinal veterinar; metoda şi dupã caz, calea de administrare, precum şi doza prescrisã;
g) perioada de asteptare pentru produsele medicinale veterinare destinate speciilor de interes economic, pentru toate speciile în cauza şi pentru alimentele provenite de la acestea (carne şi organe, oua, lapte, miere), inclusiv speciile pentru care perioada de asteptare este zero;
h) precautii specifice referitoare la eliminarea produselor medicinale neutilizate sau a deşeurilor provenite de la produsele medicinale veterinare, când este cazul, precum şi o referire la orice sistem de colectare implementat;
i) menţiunea "Numai pentru tratamentul animalelor" sau în cazul produselor medicinale menţionate la art. 73, sintagma "Numai pentru tratamentul animalelor - se va elibera numai cu prescripţie veterinara".
(2) Forma farmaceutica şi conţinutul exprimat în greutate, volum sau numãr de unitãţi de doza sunt necesar a fi indicate numai pe ambalajul exterior.
(3) Prevederile de la Titlul I Partea I lit. A din anexa la norma, se aplica datelor menţionate la alin. (1) lit. b), în mãsura în care acestea se referã la compozitia calitativã şi cantitativã a produselor medicinale veterinare, cu privire la substantele active.
(4) Datele menţionate la alin. (1), lit. f)-i) trebuie sa fie menţionate pe ambalajul exterior şi pe flaconul produselor medicinale, în limba sau limbile ţãrilor în care acestea sunt comercializate.
(5) În cazul produselor medicinale autorizate pentru comercializare în baza <>Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 727/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte proceduri naţionale pentru autorizarea şi supravegherea produselor medicinale de uz veterinar, autoritatea competenta poate permite sau solicita ca pe ambalajul secundar sa fie înscrise informaţii suplimentare referitoare la distribuţia, posesia, vânzarea sau orice alte precautii necesare, cu condiţia ca astfel de informaţii sa nu contravina dreptului comunitar, termenilor autorizaţiei de comercializare şi sa nu fie promotionale.
Aceste informaţii suplimentare vor fi înscrise într-o banda cu margine albastra, pentru a fi separate distinct de informaţiile menţionate la alin. (1).
ART. 65
(1) În ceea ce priveşte fiolele, informaţiile menţionate la art. 64 alin. (1) vor fi înscrise pe ambalajul secundar. Cu toate acestea, pe ambalajul primar trebuie înscrise numai urmãtoarele informaţii:
a) denumirea produsului medicinal veterinar,
b) cantitatea de substanţe active,
c) calea de administrare,
d) numãrul lotului de fabricaţie,
e) data expirãrii,
f) precizarea: "numai pentru tratamentul animalelor".
(2) Pentru ambalajele primare de dimensiuni mici care conţin o doza unica, altele decât fiolele, pe care nu este posibila înscrierea informaţiilor menţionate la alin. (1), datele prevãzute la art. 64 alin. (1)-(3) se vor înscrie numai pe ambalajul secundar.
(3) Informaţiile menţionate la alin. (1) lit. c) şi f) vor fi înscrise pe ambalajul primar şi secundar al produselor medicinale în limba fiecãrei tari în care acestea sunt comercializate.
ART. 66
În lipsa ambalajului secundar, în conformitate cu prevederile art. 64 şi 65, toate informaţiile ce trebuie menţionate pe acest ambalaj, vor fi menţionate pe ambalajul primar.
ART. 67
(1) Includerea unui prospect în ambalajul produselor medicinale veterinare este obligatorie, în afarã de cazul în care toate informaţiile solicitate în conformitate cu prevederile acestui articol sunt menţionate pe ambalajul primar şi pe ambalajul secundar. Autoritatea competenta trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca prospectul se referã numai la produsul medicinal veterinar pe care îl însoţeşte. Prospectul trebuie prezentat în termeni uşor de înţeles pentru public, în limba romana, limba engleza şi/sau în limba oficialã a statului în care este comercializat produsul medicinal respectiv.
Aceste prevederi nu restrictioneaza posibilitatea ca prospectul sa fie prezentat în mai multe limbi, cu condiţia ca informaţiile sa fie identice.
Pentru produsele medicinale veterinare destinate administrãrii numai de cãtre un medic veterinar, autoritãţile competente pot face excepţie de la obligaţia ca anumite informaţii menţionate pe eticheta şi prospect sa fie prezentate în limba sau limbile oficiale ale statului în care produsul este comercializat.
(2) Prospectul trebuie sa fie aprobat de autoritatea competenta. Prospectul trebuie sa conţinã cel puţin urmãtoarele informaţii în ordinea indicatã, în conformitate cu dispoziţiile art. 12-17 şi cu rezumatul caracteristicilor produsului aprobat:
a) numele sau denumirea firmei şi adresa permanenta sau sediul social al deţinãtorului autorizaţiei de comercializare, al fabricantului şi dupã caz, al reprezentantului deţinãtorului autorizaţiei de comercializare;
b) denumirea produsului medicinal, concentratia şi forma farmaceutica a acestuia. Denumirea comuna va fi menţionatã dacã produsul conţine numai o substanta activa, iar denumirea acestuia este o denumire inventata, în cazul în care produsul medicinal este autorizat în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 36-48 sub diferite denumiri în statele membre implicate, trebuie prezentatã o lista a denumirilor autorizate în fiecare stat membru.
ART. 68
În caz de nerespectare a prevederilor de la Titlul V şi dupã ce persoanei interesate i-a fost trimisa o notificare ce nu a fost respectata, autoritatea competenta, poate suspenda sau revoca autorizaţia de comercializare.
ART. 69
Cerinţele autoritãţii veterinare centrale cu privire la condiţiile de distribuţie cãtre public, stabilirea preţurilor pentru produsele medicinale de uz veterinar şi drepturile de proprietate industriala nu sunt afectate de prevederile prezentului titlu.
ART. 70
(1) Fãrã a se aduce atingere prevederilor alin. (2), produsele medicinale veterinare homeopate trebuie sa fie etichetate în conformitate cu prevederile prezentului titlu şi identificate prin includerea pe etichetele acestora, într-o forma clar lizibila, a sintagmei: "produs medicinal veterinar homeopat".
(2) Eticheta şi dupã caz, prospectul pentru produsele medicinale veterinare homeopate prevãzute la art. 21 alin. (1), suplimentar fata de menţiunea distinctã: "produs medicinal veterinar homeopat fãrã indicaţii terapeutice aprobate", trebuie sa cuprindã în mod obligatoriu şi exclusiv urmãtoarele informaţii:
a) denumirea ştiinţificã a stocului/stocurilor, urmatã de gradul de dilutie, utilizând simbolurile din farmacopeea utilizata, în conformitate art. 1, pct. 6. În cazul în care produsul medicinal veterinar homeopat este compus din mai multe stocuri, eticheta poate mentiona o denumire inventata, suplimentar fata de denumirile ştiinţifice ale stocurilor,
b) numele şi adresa deţinãtorului autorizaţiei de comercializare şi atunci când este cazul, al fabricantului,
c) metoda de administrare şi, dupã caz, calea de administrare,
d) data expirãrii (luna, anul),
e) forma farmaceutica,
f) conţinutul per ambalaj,
g) precautii speciale de depozitare, dupã caz,
h) speciile tinta,
i) o avertizare specialã pentru produsul medicinal, dupã caz,
j) numãrul lotului de fabricaţie,
k) numãrul autorizaţiei de comercializare.
TITLUL VI
Deţinerea, distribuţia şi livrarea produselor medicinale veterinare
ART. 71
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca distribuţia en-gros a produselor medicinale veterinare face obiectul deţinerii unei autorizaţii şi ca durata necesarã desfãşurãrii procedurii de acordare a acestei autorizaţii nu depãşeşte 90 zile de la data la care a primit cererea. Autoritatea veterinara centrala a României poate acorda derogãri cu privire la distribuţia en-gros, în cazul furnizarii de cantitãţi mici de produse medicinale veterinare de la un vânzãtor cu amãnuntul la altul.
(2) Pentru a obţine autorizaţia de distribuţie, solicitantul trebuie sa aibã la dispoziţia sa personal competent din punct de vedere tehnic şi spaţii suficiente, care sa fie în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale privind depozitarea şi manipularea produselor medicinale veterinare.
(3) Deţinãtorul autorizaţiei pentru distribuţie este obligat sa pãstreze evidente detaliate referitoare la fiecare tranzacţie de intrare şi ieşire a produselor medicinale veterinare şi sa înregistreze urmãtoarele informaţii minime:
a) data,
b) identitatea precisa a produsului medicinal veterinar,
c) numãrul lotului de fabricaţie,
d) cantitatea recepţionatã sau livrata,
e) numele şi adresa furnizorului sau a persoanei care efectueazã recepţia (destinatarului).
(4) Cel puţin o data pe an trebuie sa se efectueze un audit detaliat, pentru a se compara cantitãţile de produse medicinale achiziţionate şi livrate cu cantitãţile aflate în stoc şi neconformitãţile care au fost înregistrate. Aceste evidente trebuie sa fie disponibile pentru inspecţia autoritãţilor veterinare competente pentru o perioada de cel puţin 3 ani.
(5) Deţinãtorul autorizaţiei de distribuţie trebuie sa detina un plan de urgenta care sa garanteze implementarea eficienta a oricãrei operaţii de rechemare dispusã de autoritatea competenta sau efectuatã în cooperare cu fabricantul produsului medicinal în cauza sau cu deţinãtorul autorizaţiei de comercializare.
(6) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca distribuitorii en-gros furnizeazã produse medicinale veterinare numai persoanelor cãrora le este permis sa presteze activitãţi de vânzare cu amãnuntul, sau altor persoane cãrora le este permis prin lege sa primeascã produse medicinale veterinare de la comercianţii en-gros.
(7) Orice distribuitor, altul decât deţinãtorul autorizaţiei de comercializare, care importa un produs din alt stat, va notifica deţinãtorul autorizaţiei de comercializare şi autoritatea competenta a statului din care produsul va fi importat, despre intenţia sa. În cazul produselor care nu sunt autorizate în conformitate cu prevederile <>Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 727/2003 , notificarea autoritãţii competente va fi facuta fãrã a se aduce atingere procedurilor suplimentare prevãzute de legislaţia în vigoare.
ART. 72
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca furnizarea cu amãnuntul a produselor medicinale veterinare este realizatã numai de persoane autorizate sa efectueze astfel de operaţiuni, în conformitate cu legislaţia nationala.
(2) Oricare persoana imputernicita în baza alin. (1) sa furnizeze produse medicinale veterinare, este obligatã sa pãstreze evidente detaliate pentru produsele medicinale veterinare care se furnizeazã numai pe baza prescripţiei veterinare. Pentru fiecare tranzacţie de intrare sau ieşire, trebuie înregistrate urmãtoarele informaţii:
a) data,
b) identitatea precisa a produsului medicinal veterinar,
c) numãrul lotului de fabricaţie,
d) cantitatea recepţionatã sau livrata,
e) numele şi adresa furnizorului sau primitorului,
f) numele şi adresa medicului veterinar care prescrie reteta şi o copie a retete, atunci când este relevant.
(3) Autoritatea veterinara centrala poate permite furnizarea pe teritoriul naţional a produselor medicinale veterinare destinate speciilor de interes economic pentru care este solicitatã o prescripţie veterinara în baza supravegherii de cãtre o persoana autorizata în acest scop, care oferã garanţii cu privire la calificare, pãstrarea evidentelor şi raportare, în conformitate cu legislaţia nationala. Autoritatea competenta va notifica Comisiei Europene prevederile relevante ale legislaţiei naţionale. Aceasta prevedere nu se aplica pentru furnizarea de produse medicinale veterinare pentru tratamentul oral sau parenteral al infectiilor bacteriene.
(4) Statele membre pot limita numãrul de cerinţe detaliate, menţionate la alin. (2); totuşi, aceste cerinţe trebuie aplicate în cazul produselor medicinale veterinare destinate administrãrii la animalele de interes economic şi care sunt disponibile numai pe baza retetei eliberate de un medic veterinar sau fata de care trebuie respectata o perioada de asteptare.
ART. 73
(1) Fãrã a se aduce atingere prevederilor naţionale sau comunitare referitoare la livrarea produselor medicinale veterinare, care servesc protecţiei sãnãtãţii publice şi a animalelor, trebuie solicitatã o prescripţie veterinara pentru eliberare cãtre public a urmãtoarelor produse medicinale veterinare:
a) acele produse supuse restrictiilor oficiale cu privire la distribuire sau utilizare, cum ar fi:
(i) restricţiile rezultate din implementarea convenţiilor relevante ale Naţiunilor Unite cu privire la substantele narcotice şi psihotrope,
(ii) restricţiile referitoare la utilizarea produselor medicinale veterinare care rezulta din legislaţia comunitara transpusa în legislaţia nationala,
b) produse medicinale veterinare destinate animalelor de interes economic;
c) acele produse medicinale veterinare pentru care medicul veterinar trebuie sa ia precautii speciale în scopul de a evita orice risc inutil fata de:
(i) speciile tinta,
(ii) persoana care administreazã produsul medicinal veterinar,
(iii) mediul înconjurãtor;
d) acele produse destinate tratamentelor sau proceselor patologice care necesita un diagnostic prealabil precis sau pentru o utilizare care poate provoca efecte care impiedica sau interfera cu mãsuri terapeutice sau de tratament ulterioare;
e) formula oficinala, în înţelesul art. 3 alin. (3) lit. b), destinatã animalelor de interes economic.
(2) Autoritatea competenta trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca, în cazul produselor medicinale furnizate numai pe baza de prescripţie, cantitatea prescrisã şi furnizatã va fi restrictionata la cantitatea minima necesarã pentru tratamentul sau terapia în cauza.
(3) Suplimentar, trebuie solicitatã o prescripţie pentru produse medicinale veterinare noi, care conţin o substanta activa ce a fost autorizata pentru utilizare într-un produs medicinal veterinar cu mai puţin de 5 ani în urma.
ART. 74
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca numai persoanele autorizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare deţin sau au sub controlul acestora produse medicinale veterinare sau substanţe care pot fi utilizate ca produse medicinale veterinare ce au proprietãţi anabolizante, antiinfectioase, antiparazitare, antiinflamatoare, hormonale sau psihotrope.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa pãstreze o evidenta a fabricantilor şi comercianţilor cãrora le este permis sa detina substanţe active care pot fi utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare ce au proprietãţile menţionate la alin. (1). Persoanele autorizate trebuie sa pãstreze evidente detaliate ale tuturor tranzacţiilor cu substanţe ce pot fi utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare şi sa pãstreze aceste evidente disponibile pentru inspecţia autoritãţilor veterinare competente, pentru o perioada de cel puţin 3 ani.
(3) Orice modificãri care trebuie efectuate pentru lista substanţelor menţionate la alin. (1), trebuie sa fie adoptate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
ART. 75
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca proprietarii sau deţinãtorii de animale de interes economic pot face dovada achiziţionãrii, deţinerii şi administrãrii produselor medicinale veterinare la astfel de animale, timp de 5 ani dupã administrare, inclusiv în cazul sacrificarii animalelor, pe durata acestei perioade
(2) În special, autoritatea veterinara centrala a României poate solicita pãstrarea unei evidente care sa furnizeze cel puţin urmãtoarele informaţii:
a) data;
b) denumirea produsului medicinal veterinar;
c) cantitatea;
d) numele şi adresa furnizorului produsului medicinal veterinar;
e) identificarea animalelor tratate.
ART. 76
Prin derogare de la prevederile art. 9 şi fãrã a aduce atingere prevederilor art. 73, autoritatea veterinara centrala se va asigura ca medicii veterinari care presteazã servicii în România, iar dupã ce România devine stat membru al Uniunii Europene, într-un stat membru, pot deţine şi administra cantitãţi mici de produse medicinale veterinare, care sa nu depãşeascã cerinţele zilnice, altele decât produsele medicinale veterinare imunologice ce nu sunt autorizate pentru utilizare în România sau statul membru în care sunt furnizate aceste servicii (denumit în continuare "stat membru gazda"), cu condiţia îndeplinirii urmãtoarelor cerinţe:
a) autorizaţia de comercializare, în conformitate cu prevederile art. 5, art. 7 şi art. 8, a fost emisã de autoritatea competenta din României, ca ţara în care este stabilit medicul veterinar, sau de autoritãţile competente ale statelor membre dupã ce România devine stat membru al Uniunii Europene;
b) produsele medicinale veterinare sunt transportate de medicul veterinar în ambalajul original al fabricantului;
c) produsele medicinale veterinare destinate administrãrii la animale de interes economic au aceeaşi compoziţie calitativã şi cantitativã în ceea ce priveşte substantele active ca şi produsele medicinale veterinare autorizate în conformitate cu prevederile art. 5, art. 7 şi art. 8, în statul membru gazda;
d) medicul veterinar care presteazã servicii în România şi dupã ce aceasta devine stat membru al Uniunii Europene, într-un stat membru, trebuie sa cunoascã buna practica veterinara aplicatã în România şi statul membru respectiv şi sa se asigure ca este respectata perioada de asteptare specificatã pe eticheta produsului medicinal veterinar în cauza, în afarã cazului, în care trebuie specificatã o perioada de asteptare mai lungã, pentru a fi în conformitate cu buna practica veterinara;
e) medicul veterinar nu trebuie sa furnizeze nici un produs medicinal veterinar proprietarului sau deţinãtorului de animale tratate în România sau statul membru gazda, în afarã cazului în care acest lucru este permis, în baza regulilor statului membru gazda; în acest caz, el trebuie, totuşi, sa furnizeze aceste produse numai pentru animalele aflate sub îngrijirea sa şi numai cantitãţile minime de produs medicinal veterinar necesare pentru a finaliza tratamentul animalelor în cauza;
f) medicului veterinar trebuie sa pãstreze evidente detaliate ale animalelor tratate, diagnosticului, produselor medicinale veterinare administrate, dozei administrate, duratei tratamentului şi perioadei de asteptare aplicate. Aceste evidente trebuie sa fie disponibile pentru inspecţia autoritãţilor veterinare centrale şi dupã ce România devine stat membru al Uniunii Europene, autoritãţilor competente ale statului membru gazda, pentru o perioada de cel puţin 3 ani;
g) intreaga gama şi cantitate de produse medicinale veterinare transportate de medicul veterinar nu trebuie sa le depãşeascã pe cele impuse în general de necesitãţile zilnice ale bunei practici veterinare.
ART. 77
(1) În absenta legislaţiei comunitare specifice transpusa în legislaţia româneascã cu privire la utilizarea produselor medicinale veterinare imunologice pentru eradicarea sau controlul bolilor animalelor, autoritatea veterinara centrala, în conformitate cu legislaţia nationala, poate interzice fabricarea, importul, deţinerea, vânzarea, furnizarea şi/sau utilizarea produselor medicinale veterinare imunologice, parţial sau pe întreg teritoriul sau, dacã s-a stabilit ca:
a) administrarea produsului medicinal la animale interfera cu implementarea unui program naţional pentru diagnosticul, controlul sau eradicarea bolilor la animale sau determina dificultãţi în certificarea absentei contaminarii animalelor vii, a alimentelor sau altor produse obţinute de la animalele tratate;
b) boala pentru care produsul este recomandat pentru a conferi imunitate, este în mare mãsura absenta pe teritoriul în cauza.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa informeze Comisia Europeanã despre toate situaţiile în care se aplica prevederile alin. (1).
(3) Autoritatea competenta poate invoca de asemenea, prevederile alin. (1), pentru a refuza autorizaţia de comercializare, în conformitate cu procedura descentralizata prevãzutã la art. 36-48.
TITLUL VII
Farmaco-vigilenta
ART. 78
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a facilita raportarea cãtre autoritãţile veterinare competente a reactiilor adverse suspecte la produsele medicinale veterinare.
(2) Autoritatea veterinara centrala poate impune cerinţe specifice pentru medicii veterinari practicieni şi alţi profesionisti din domeniul sãnãtãţii animalelor, referitoare la raportarea reactiilor adverse suspecte grave sau neaşteptate şi a reactiilor adverse la om.
ART. 79
(1) În scopul asigurãrii adoptãrii unor decizii de reglementare adecvate şi armonizate referitoare la produsele medicinale veterinare autorizate în România, având în vedere informaţiile obţinute în legatura cu reactiile adverse suspecte ale produselor medicinale veterinare în condiţii normale de utilizare, autoritatea veterinara centrala trebuie sa administreze un sistem de farmaco-vigilenta veterinara. Acest sistem va fi utilizat pentru a colecta informaţii utile pentru supravegherea produselor medicinale veterinare, cu referire specialã la reactiile adverse la animale şi la om, legate de utilizarea produselor medicinale veterinare şi pentru evaluarea ştiinţificã a acestor informaţii.
(2) Astfel de informaţii trebuie corelate cu datele disponibile cu privire la vânzarea şi prescrierea produselor medicinale veterinare. Autoritatea competenta se va asigura ca informaţiile colectate în cadrul acestui sistem sunt comunicate altor state membre şi Agenţiei Europene a Medicamentelor. Aceste informaţii trebuie înregistrate în baza de date şi sa fie accesibile permanent tuturor statelor membre şi fãrã întârziere, publicului
(3) Acest sistem trebuie sa ia în considerare, de asemenea, orice informaţie disponibilã referitoare la lipsa eficacitatii asteptate, utilizarea în afarã prescripţiilor de pe eticheta, investigaţiile cu privire la validitatea perioadei de asteptare şi a problemelor potenţiale privind mediul, care apar în urma utilizãrii produsului, interpretate în conformitate cu liniile directoare ale autoritãţii veterinare centrale a României, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) şi care pot influenta evaluarea beneficiilor şi riscurilor acestora.
ART. 80
Gestionarea fondurilor destinate activitãţilor legate de farmaco-vigilenta, funcţionarea reţelelor de comunicaţie şi supraveghere a pieţei trebuie sa fie sub controlul permanent al autoritãţii veterinare centrale, pentru a se garanta independenta acestora.
ART. 81
(1) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare trebuie sa aibã în permanenta şi în mod continuu la dispoziţia sa o persoana calificatã corespunzãtor, responsabilã pentru farmaco-vigilenta.
(2) Aceasta persoana calificatã trebuie sa aibã resedinta în România şi sa fie responsabilã pentru:
a) stabilirea şi menţinerea unui sistem prin care se asigura ca informaţiile cu privire la toate reactiile adverse suspecte care sunt raportate personalului unitãţii producãtoare, inclusiv reprezentanţilor acesteia, sunt colectate şi corelate, pentru a fi accesibile cel puţin într-un punct din România;
b) pregãtirea pentru autoritãţile veterinare competente a rapoartelor menţionate la art. 83, într-o forma ce poate fi stabilitã de aceste autoritãţi, în conformitate cu prevederile ghidului menţionat la art. 84 alin. (1);
c) asigurarea faptului ca, la orice solicitare a autoritãţilor veterinare competente pentru furnizarea de informaţii suplimentare necesare pentru evaluarea beneficiilor şi riscurilor induse de un produs medicinal veterinar, se rãspunde pe deplin şi cu promptitudine, incluzandu-se furnizarea de informaţii cu privire la volumul vânzãrilor sau al prescripţiilor produsului medicinal veterinar în cauza;
d) furnizarea pentru autoritãţile veterinare competente a oricãror alte informaţii relevante pentru evaluarea beneficiilor şi riscurilor induse de un produs medicinal veterinar, incluzând informaţii corespunzãtoare cu privire la studiile de supraveghere dupã comercializare.
ART. 82
(1) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare trebuie sa pãstreze evidente detaliate ale tuturor reactiilor adverse suspecte ce apar pe teritoriul României, sau într-o ţara terta. În circumstanţe excepţionale, aceste reactii trebuie comunicate electronic sub forma unui raport, în conformitate cu liniile directoare prevãzute la art. 84 alin. (1).
(2) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare trebuie sa înregistreze toate reactiile adverse suspecte grave şi reactiile adverse la om legate de utilizarea produselor medicinale veterinare despre care a luat cunostinta şi trebuie sa le raporteze cu promptitudine autoritãţii competente a statului pe al cãrui teritoriu a survenit incidentul, în termen de 15 zile de la primirea informaţiilor.
(3) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare trebuie sa înregistreze toate reactiile adverse suspecte grave şi reactiile adverse la om legate de utilizarea produselor medicinale veterinare despre care se poate aştepta sa aibã cunostinta şi trebuie sa le raporteze cu promptitudine autoritãţii competente a statului pe al cãrui teritoriu a survenit incidentul, în termen de 15 zile de la primirea informaţiilor.
(4) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare trebuie sa se asigure ca toate reactiile adverse neaşteptate suspecte grave, reactiile adverse la om şi orice transmitere a unui agent infectios suspectata a se produce prin intermediul unui produs medicinal veterinar pe teritoriul unei tari terţe sunt raportate cu promptitudine, în conformitate cu liniile directoare menţionate la art. 84 alin. (1), astfel încât acestea sa fie disponibile Agenţiei Europene a Medicamentelor şi autoritãţilor competente ale statelor membre în care produsul medicinal veterinar este autorizat, în termen de 15 zile de la primirea informaţiilor.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (2)-(4), în cazul produselor medicinale veterinare care sunt reglementate de Norma sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor privind mãsurile naţionale referitoare la punerea pe piata a produselor medicinale de inalta tehnologie, în special cele derivate din biotehnologie aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 18/2005, care au beneficiat de aplicarea procedurii de autorizare prevãzutã la art. 36 şi 37 ale prezentei norme sanitare veterinare sau au fãcut obiectul aplicãrii procedurilor prevãzute la art. 41-43, deţinãtorul autorizaţiei de comercializare va asigura în plus, ca toate reactiile adverse suspecte grave şi reactiile adverse la om care apar în Comunitate sunt raportate astfel încât sa fie accesibile statului membru de referinta sau unei autoritãţi competente desemnate ca stat membru de referinta. Statul membru de referinta îşi va asuma responsabilitatea pentru analiza şi acţiunile ulterioare unor astfel de reactii adverse.
(6) În cazul în care nu au fost stabilite alte cerinţe ca o condiţie pentru acordarea autorizaţiei de comercializare, sau conform prevederilor art. 84 alin. (1), dupã acordarea autorizaţiei, trebuie sa fie prezentate autoritãţilor competente rapoarte ale tuturor reactiilor adverse sub forma unui raport de siguranta actualizat periodic, imediat la cerere sau cel puţin la fiecare 6 luni dupã autorizare, pana la punerea pe piata a produsului. Rapoartele de siguranta actualizate periodic vor fi de asemenea, înaintate imediat la cerere, sau cel puţin la intervale de 6 luni în primii doi ani, dupã comercializarea iniţialã şi odatã pe an pentru urmãtorii 2 ani. În continuare, rapoartele trebuie prezentate la intervale de trei ani sau imediat, la cerere. Rapoartele de siguranta actualizate periodic trebuie sa includã o evaluare ştiinţificã a balanţei risc-beneficiu a produsului medicinal veterinar.
(7) Prevederile alin. (6) pot fi modificate, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 103, ţinând cont de experienta dobandita prin aplicarea acestora.
(8) Dupã acordarea unei autorizaţii de comercializare, deţinãtorul acesteia poate solicita modificarea perioadelor prevãzute la alin. (6), în conformitate cu procedura stabilitã de prezenta norma sanitarã veterinara.
(9) Deţinãtorul unei autorizaţii de comercializare nu poate sa comunice publicului probleme legate de farmaco-vigilenta, în legatura cu produsul medicinal veterinar autorizat, fãrã o notificare anterioarã sau simultanã a autoritãţii competente.
(10) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare va garanta ca astfel de informaţii sunt prezentate obiectiv şi ca acestea nu induc în eroare.
(11) Autoritatea competenta trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca în cazul în care un deţinãtor al unei autorizaţii de comercializare nu respecta aceste obligaţii, este supus unor sancţiuni corespunzãtoare.
ART. 83
(1) Agenţia Europeanã a Medicamentelor, în colaborare cu autoritatea veterinara centrala şi Comisia Europeanã, trebuie sa organizeze o reţea informatica, pentru a facilita schimbul de informaţii referitoare la farmaco-vigilenta privind produsele medicinale veterinare comercializate în Comunitate, pentru a permite autoritãţilor competente accesarea informaţiilor în acelaşi timp.
(2) Prin utilizarea reţelei menţionate la alin. (1), autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca raportarea reactiilor adverse grave suspecte şi a reactiilor adverse la om care au apãrut pe teritoriul tarii noastre, în conformitate cu ghidul menţionat la art. 84, alin. (1), sunt fãcute imediat cunoscute Agenţiei şi celorlalte state membre, şi în orice caz cel târziu în 15 zile calendaristice de la notificarea acestora.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca reactiile adverse grave suspecte şi reactiile adverse la om care au apãrut pe teritoriul României, sunt aduse imediat la cunostinta deţinãtorului autorizaţiei de comercializare, cel târziu în 15 zile calendaristice de la notificare acestora.
ART. 84
(1) Pentru a facilita schimbul de informaţii cu privire la farmaco-vigilenta în România, autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa întocmeascã un ghid cu privire la colectarea, verificarea şi prezentarea rapoartelor privind reactiile adverse, incluzând cerinţele tehnice pentru schimbul electronic de informaţii privind farmaco-vigilenta veterinara, în conformitate cu terminologia agreatã internaţional.
În conformitate cu aceste linii directoare, deţinãtorul autorizaţiei de comercializare trebuie sa utilizeze terminologia medicalã veterinara agreatã pe plan internaţional, pentru transmiterea rapoartelor cu privire la reactiile adverse.
Autoritatea veterinara centrala va publica aceste linii directoare care trebuie sa ţinã cont de activitatea de armonizare internationala realizatã în domeniul farmaco-vigilentei.
(2) Pentru interpretarea definitiilor menţionate la art. 1, pct. 8-14, şi a principiilor enunţate în prezentul titlu, deţinãtorul autorizaţiei de comercializare şi autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa facã referire la ghidul detaliat prevãzut la alin. (1).
ART. 85
(1) În cazul în care, ca urmare a evaluãrii datelor de farmaco-vigilenta veterinara, autoritatea veterinara centrala considera ca o autorizaţie de comercializare trebuie suspendatã, retrasã sau supusã unei variatii în termenii acesteia pentru a limita indicaţiile sau disponibilitatea acesteia, a corecta posologia, a adauga o contraindicatie sau a adauga o noua mãsura de precautie, aceasta trebuie sa informeze de îndatã Agenţia, autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre şi deţinãtorul autorizaţiei de comercializare.
(2) În cazul în care este necesarã o acţiune urgenta pentru protecţia sãnãtãţii publice sau sãnãtãţii animalelor, autoritatea competenta implicata poate suspenda autorizaţia de comercializare a unui produs medicinal veterinar, cu condiţia ca Agenţia Europeanã a Medicamentelor, Comisia Europeanã şi celelalte state membre sa fie informate cel târziu, în urmãtoarea zi lucrãtoare.
(3) Atunci când Agenţia Europeanã a Medicamentelor este informatã, în conformitate cu alin. (1) sau (2), aceasta îşi va formula opinia cat mai curând posibil, în concordanta cu urgenta problemei. Pe baza acestei opinii, Comisia Europeanã poate solicita tuturor statelor membre în care este comercializat produsul medicinal veterinar sa ia imediat mãsuri temporare.
Mãsurile finale vor fi adoptate în conformitate cu procedura comunitara.
ART. 86
Orice amendamente necesare pentru a actualiza prevederile art. 78-85, ţinând cont de progresul ştiinţific şi tehnic, trebuie adoptate în conformitate cu procedura nationala elaborata de autoritatea veterinara centrala a României.
TITLUL VIII
Supraveghere şi sancţiuni
ART. 87
(1) Autoritatea veterinara centrala se asigura ca sunt respectate cerinţele legate de produsele medicinale, prin intermediul inspectiilor repetate şi dupã caz, prin inspecţii neanuntate sau prin solicitarea unui laborator desemnat pentru acest scop, sa efectueze teste pe probe de produs.
Autoritatea veterinara centrala efectueazã inspecţii neanuntate la spaţiile de producţie ale substanţelor active utilizate ca materii prime pentru produse medicinale veterinare şi la unitãţile deţinãtorului autorizaţiei de comercializare, oricând se considera ca exista motive pentru suspectarea nerespectãrii prevederilor art. 57. Astfel de inspecţii pot fi efectuate şi la solicitarea altui stat membru, Comisiei Europene sau Agenţiei Europene a Medicamentelor.
Pentru a verifica dacã datele prezentate pentru obţinerea unui certificat de conformitate cu monografiile Farmacopeii Europene, organismul de standardizare pentru nomenclaturi şi norme de calitate în sensul Convenţiei referitoare la elaborarea Farmacopeii Europene (Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor) poate cere Comisiei Europene sau Agenţiei Europene a Medicamentelor sa solicite o astfel de inspecţie, în cazul în care materia prima respectiva este subiectul unei monografii din Farmacopeea Europeanã.
Autoritatea veterinara centrala poate efectua inspecţii la producãtorii de materii prime, la solicitarea acestora.
Astfel de inspecţii trebuie efectuate de reprezentanţi autorizaţi ai autoritãţii competente care vor fi împuterniciţi sa:
a) inspecteze spaţiile de fabricaţie sau de comercializare şi a oricãror laboratoare destinate de cãtre deţinãtorul autorizaţiei de fabricaţie sa efectueze testele de control, în conformitate cu prevederile art. 28;
b) preleveze probele, inclusiv în scopul efectuãrii unei analize independente de cãtre Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar sau un laborator desemnat pentru acest scop;
c) examineze orice document legat de obiectul inspecţiei, supus prevederilor în vigoare în statele membre, la data de 9 oct. 1981, stabilind restrictii cu privire la aceste competente cu privire la descrierea metodei de fabricaţie;
d) inspecteze spaţiile, evidentele şi documentele deţinãtorilor de autorizaţii de comercializare sau ale oricãror firme care efectueazã activitãţile prevãzute la art. 81 şi 82 în numele deţinãtorului autorizaţiei de comercializare.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca procesele de fabricaţie utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare imunologice sunt pe deplin validate şi este asigurata conformitatea fiecãrui lot.
(3) Reprezentanţii autorizaţi ai autoritãţii competente trebuie sa raporteze dupã fiecare din inspectiile menţionate la alin. (1) dacã sunt respectate principiile şi liniile directoare cu privire la buna practica de fabricaţie menţionate la art. 57 sau, atunci când este cazul, cerinţele stabilite la Titlul VII. Fabricantul sau deţinãtorul autorizaţiei de comercializare inspectat va fi informat cu privire la conţinutul acestor rapoarte.
(4) Fãrã a se aduce atingere vreunui acord încheiat între Comunitate şi o ţara terta, un stat membru, Comisia Europeanã sau Agenţia Europeanã a Medicamentelor, pot solicita unui fabricant stabilit într-o ţara terta sa fie subiectul unei inspecţii, prevãzute la alin. (1).
(5) În interval de 90 de zile de la efectuarea unei inspecţii conform alin. (1), trebuie sa se emita fabricantului în cauza un certificat de buna practica de fabricaţie, dacã în urma inspecţiei s-a stabilit ca producãtorul respecta principiile şi liniile directoare cu privire la buna practica de fabricaţie, asa cum prevede legislaţia nationala şi legislaţia comunitara.
În cazul unei inspecţii efectuate la solicitarea direcţiei Farmacopeii Europene, va fi emis un certificat de conformitate cu monografia respectiva, dacã este cazul.
(6) Autoritatea veterinara centrala va introduce certificatele de buna practica de fabricaţie emise într-o baza de date comunitara administratã de Agenţia Europeanã a Medicamentelor în numele Comunitãţii.
(7) Dacã rezultatul inspecţiei menţionate la alin. (1) este acela ca fabricantul nu respecta principiile şi liniile directoare de buna practica de fabricaţie, prevãzute de legislaţia comunitara, concluziile inspecţiei vor fi introduse în baza de date comunitara, conform prevederilor art. (6).
ART. 88
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca deţinãtorul autorizaţiei de comercializare şi, atunci când este cazul, deţinãtorul autorizaţiei de fabricaţie furnizeazã dovada testelor de control efectuate pentru produsul medicinal veterinar şi/sau pentru produsele constituente şi intermediare ale procesului de fabricaţie, în conformitate cu metodele stabilite în vederea obtineri autorizaţiei de comercializare.
(2) În vederea implementarii prevederilor alin. (1), autoritatea veterinara centrala a României poate solicita deţinãtorului autorizaţiei de comercializare ca pentru produsele medicinale veterinare imunologice sa trimitã autoritãţilor veterinare competente copii ale tuturor rapoartelor de control semnate de persoana calificatã, în conformitate cu art. 61.
(3) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare pentru produsele medicinale veterinare imunologice trebuie sa se asigure ca este ţinut în stoc un numãr corespunzãtor de probe reprezentative pentru fiecare lot de produse medicinale veterinare, cel puţin pana la data expirãrii şi sa furnizeze cu promptitudine probe autoritãţilor veterinare competente, la cererea acestora.
ART. 89
(1) Atunci când se considera necesar, din motive de asigurare a sãnãtãţii publice sau a sãnãtãţii animalelor, autoritatea competenta poate solicita deţinãtorului autorizaţiei de comercializare, pentru un produs medicinal veterinar imunologic, sa trimitã probe din loturi de produs în vrac şi/sau din produsul medicinal veterinar pentru control, înainte ca produsul sa fie pus în circulaţie.
(2) La solicitarea autoritãţii competente, deţinãtorul unei autorizaţii de comercializare va furniza cu promptitudine probele menţionate la alin. (1), împreunã cu rapoartele controlului prevãzut la art. 88 alin. (2).
Autoritatea competenta va informa toate celelalte state membre în care este autorizat produsul medicinal veterinar, precum şi Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor, despre intenţia sa de a controla loturile sau lotul de produs în cauza.
În astfel de cazuri, autoritãţile competente ale altui stat membru nu vor aplica prevederile alin. (1).
(3) Dupã studierea rapoartelor de control menţionate la art. 88 alin. (2), laboratorul responsabil pentru control va repeta, pentru probele furnizate, toate testele efectuate de fabricant pentru produsul finit, în conformitate cu prevederile relevante prezentate în dosarul de autorizare.
Lista testelor ce trebuie repetate de laboratorul responsabil pentru control va fi restrictionata la testele relevante, cu condiţia ca toate statele membre implicate şi Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor, dupã caz, sa accepte acest lucru.
Pentru produsele medicinale veterinare imunologice autorizate la nivel comunitar în baza Regulamentului Consiliului şi Parlamentului European nr. 726/2004, lista de teste ce trebuie repetate de laboratorul de control poate fi redusã numai cu acordul Agenţiei Europene a Medicamentelor.
(4) Toate statele membre în cauza vor recunoaşte rezultatele testelor.
(5) Statele membre se vor asigura ca acest control este încheiat în termen de 60 de zile de la primirea probelor, numai în cazul în care Comisia Europeanã nu este informatã ca este necesarã o perioada mai lungã pentru efectuarea testelor.
În acelaşi interval, autoritatea competenta va notifica celelalte state membre implicate, Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor, deţinãtorul autorizaţiei de comercializare şi dupã caz, fabricantul, referitor la rezultatele testelor.
Dacã o autoritate competenta concluzioneaza ca un lot de produs medicinal veterinar nu este în conformitate cu raportul de control al fabricantului sau cu specificaţiile prevãzute în autorizaţia de comercializare, aceasta va informa celelalte state membre în care produsul medicinal este autorizat.
ART. 90
(1) Autoritatea competenta, trebuie sa ia mãsuri pentru suspendarea, revocarea, retragerea sau variatia autorizaţiilor de comercializare, atunci când:
a) evaluarea risc-beneficiu a produsului medicinal veterinar, în baza condiţiilor de utilizare autorizate, este nefavorabila, o atentie deosebita fiind acordatã beneficiilor pentru sãnãtatea şi bunãstarea animalelor, precum şi pentru siguranta consumatorului, în cazul în care autorizaţia se referã la un produs medicinal veterinar de uz zootehnic,
b) produsul medicinal veterinar nu are nici un efect terapeutic la speciile de animale pentru care este destinat tratamentul;
c) compozitia sa calitativã şi cantitativã nu este cea declarata;
d) perioada de asteptare recomandatã este inadecvata pentru a se asigura faptul ca alimentele obţinute de la animalele tratate nu conţin reziduuri care ar putea constitui un risc în ceea ce priveşte sãnãtatea consumatorului;
e) produsul medicinal veterinar este oferit spre vânzare pentru o utilizare care este interzisã de alte prevederi comunitare transpuse în legislaţia nationala;
f) informaţiile cuprinse în dosarul care însoţeşte cererea pentru autorizare, în conformitate cu prevederile art. 12-17 şi art. 31 sunt incorecte;
g) testele de control menţionate la art. 88 alin. (1) nu au fost efectuate;
(2) În cazul în care o reglementare comunitara este în curs de adoptare şi urmeazã sa fie transpusa în legislaţia nationala, autoritatea competenta poate refuza autorizarea unui produs medicinal veterinar, atunci când o astfel de mãsura este necesarã pentru protecţia sãnãtãţii publice, a consumatorului şi a sãnãtãţii animalelor.
(3) Autoritatea competenta poate lua mãsuri pentru suspendarea, revocarea, retragerea sau variatia autorizaţiilor de comercializare, atunci când se stabileşte ca:
a) informaţiile cuprinse în dosarul care însoţeşte cererea pentru autorizare, în conformitate cu prevederile art. 12-17 nu au fost modificate conform prevederilor art. 31 alin. (1) şi alin. (5).
b) orice informaţie noua la care se referã art. 31 alin. (3) nu a fost comunicatã autoritãţii veterinare centrale a României.
ART. 91
(1) Fãrã a se aduce atingere prevederilor art. 90, autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca furnizarea unui produs medicinal veterinar este interzisã şi ca produsul medicinal în cauza este retras de pe piata atunci când:
a) se demonstreaza ca evaluarea risc-beneficiu a produsului medicinal veterinar este nefavorabila, în baza condiţiilor autorizate de utilizare, o atentie deosebita fiind acordatã beneficiilor pentru sãnãtatea şi bunãstarea animalelor, siguranta şi sãnãtatea consumatorilor, atunci când autorizarea se referã la un produs medicinal veterinar de uz zootehnic.
b) produsul medicinal veterinar nu are efect terapeutic pentru speciile de animale pentru care este destinat tratamentul;
c) compozitia calitativã şi cantitativã a produsului medicinal veterinar nu este cea declarata;
d) perioada de asteptare recomandatã este inadecvata pentru a se asigura faptul ca alimentele obţinute de la animalele tratate nu conţin reziduuri care ar putea constitui un risc pentru sãnãtatea consumatorului;
e) testele de control la care se referã art. 88 alin. (1) nu au fost efectuate, sau orice alta cerere sau obligaţie privind acordarea autorizaţiei de fabricaţie la care se referã art. 49 alin. (1) nu a fost respectata.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României poate limita interdicţia cu privire la furnizare şi retragerea de pe piata numai pentru loturile de producţie contestate.
ART. 92
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa suspende sau sa retragã autorizaţia de fabricaţie pentru o categorie de preparate sau pentru toate preparatele dacã una din cerinţele stabilite la art. 50 nu mai este îndeplinitã.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României poate, pe lângã mãsurile prevãzute de art. 91, fie sa suspende fabricarea sau importul de produse medicinale veterinare din tari terţe, fie sa suspende sau sa retragã autorizaţia de fabricaţie pentru o categorie de preparate sau pentru toate preparatele în cazul unei neconformitãţi cu prevederile referitoare la fabricarea sau importul din tari terţe.
(3) Autoritatea veterinara centrala interzice publicitatea produselor medicinale veterinare care:
a) sunt disponibile numai cu prescripţie veterinara, conform prevederilor art. 73; sau
b) conţin medicamente psihotrope sau narcotice, reglementate de Convenţiile Naţiunilor Unite din 1961 şi 1971.
(4) Publicitatea produselor medicinale veterinare este permisã numai dupã avizarea conţinutului materialului publicitar de cãtre autoritatea competenta.
ART. 93
Prevederile prezentului titlu se aplica şi produselor medicinale veterinare homeopate.
ART. 94
Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia mãsurile necesare pentru încurajarea medicilor veterinari şi a altor profesionisti din domeniu, sa raporteze autoritãţii veterinare competente orice reactie adversa a produselor medicinale veterinare.
TITLUL IX
Dispoziţii finale
ART. 95
(1) Autoritãţile competente din România şi din statele membre ale Uniunii Europene trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a asigura ca exista o comunicare reciprocã a informaţiilor, în special a celor referitoare la respectarea cerinţelor pentru autorizaţiile menţionate la art. 49, pentru certificatele prevãzute la art. 87 alin. (5) sau pentru autorizaţiile de punere pe piata a produselor.
(2) La o solicitare motivatã, autoritãţile competente din România şi din statele membre ale Uniunii Europene statele membre vor comunica fãrã întârziere rapoartele menţionate la art. 87 alin. (3) cãtre autoritãţile competente ale altui stat membru.
(3) Concluziile formulate în urma unei inspecţii efectuate de inspectorii statului membru în cauza, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1), vor fi valabile pe întreg teritoriul Comunitãţii.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul în care autoritatea competenta din România sau a unui stat membru nu accepta concluziile unei inspecţii efectuate conform art. 87 alin. (1), din motive întemeiate, ce ţin de sãnãtatea publica sau a animalelor, aceasta va informa imediat Comisia Europeanã şi Agenţia Europeanã a Medicamentelor. Agenţia va informa statele membre în cauza.
În cazul în care Comisia este informatã despre aceste motive, dupã consultarea statelor membre în cauza, solicita inspectorului autoritãţii competente de supraveghere sa efectueze o noua inspecţie; inspectorul poate fi însoţit de alţi doi inspectori din state membre ce nu sunt implicate în acest dezacord.
ART. 96
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura ca Agenţia este informatã imediat cu privire la deciziile de acordare a autorizaţiei de comercializare şi la toate deciziile de refuz sau de retragere a autorizaţiei de comercializare, de anulare a unei decizii, de refuzare sau de retragere a autorizaţiei de comercializare, de interzicere a furnizarii sau a retragerii unui produs de pe piata, împreunã cu motivele pe care s-au bazat astfel de decizii.
(2) Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare este obligat sa notifice imediat la autoritatea veterinara centrala a României despre orice acţiune întreprinsã de acesta de a suspenda comercializarea produsului medicinal veterinar sau de a retrage produsul de pe piata, împreunã cu motivele unei astfel de acţiuni, dacã aceasta se referã la eficienta produsului medicinal veterinar sau la protecţia sãnãtãţii publice. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca aceste informaţii sunt aduse în atenţia Agenţiei.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca informaţiile corespunzãtoare referitoare la mãsurile luate în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) care pot afecta protecţia sãnãtãţii publice în ţãrile terţe sunt imediat aduse în atenţia organizaţiilor internaţionale relevante, alãturi de o copie trimisa cãtre Agenţie.
ART. 97
Autoritatea veterinara centrala a României şi cele similare ale statelor membre ale Uniunii Europene trebuie sa comunice reciproc toate informaţiile necesare pentru a se garanta calitatea şi siguranta produselor medicinale veterinare homeopate fabricate şi comercializate pe teritoriul lor, şi în special informaţiile la care se referã art. 95 şi 96.
ART. 98
(1) La cererea producãtorului sau exportatorului de produse medicinale veterinare sau a autoritãţilor veterinare ale unei tari terţe importatoare, autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa certifice ca producãtorul deţine autorizaţie de fabricaţie. Atunci când emite astfel de certificate, autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa respecte urmãtoarele condiţii:
a) sa aibã în vedere dispoziţiile administrative în vigoare ale Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii;
b) pentru produsele medicinale veterinare destinate exportului şi care sunt deja autorizate pe teritoriul României, aceasta trebuie sa furnizeze rezumatul caracteristicilor produsului, aprobat în conformitate cu prevederile art. 29 sau, în absenta acestuia, un document echivalent.
(2) Atunci când producãtorul nu deţine o autorizaţie de punere pe piata a produsului, acesta trebuie sa furnizeze autoritãţilor responsabile cu emiterea certificatului la care se referã alin. (1), o declaraţie prin care sa motiveze absenta unei astfel de autorizaţii.
ART. 99
(1) Orice decizie a autoritãţii veterinare centrale a României poate fi luatã numai în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare specificându-se în detaliu motivele care au stat la baza acesteia.
(2) O astfel de decizie trebuie notificatã partii în cauza, care trebuie informatã în acelaşi timp despre mãsurile care-i sunt disponibile în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi despre timpul permis pentru efectuarea acestor mãsuri.
(3) Deciziile privind acordarea sau revocarea autorizaţiilor de comercializare vor fi fãcute publice.
ART. 100
Autoritatea competenta a României nu trebuie sa accepte ca alimentele destinate consumului sa provinã de la animalele care au fost supuse testelor pentru produse medicinale veterinare, în afarã cazului în care autoritãţile competente au stabilit o perioada de asteptare corespunzãtoare. Perioada de asteptare va fi:
a) cel puţin cea prevãzutã la art. 11 alin. (2), incluzând, dupã caz, un factor de siguranta care reflecta natura substanţei testate;
b) iar dacã limitele maxime de reziduuri au fost stabilite în conformitate cu prevederile comunitare şi naţionale în vigoare, perioada de asteptare trebuie sa asigure ca aceasta limita maxima nu va fi depãşitã în alimente.
ART. 101
Autoritatea veterinara centrala a României, se va asigura ca sunt implementate sisteme de colectare corespunzãtoare pentru produse medicinale veterinare neutilizate sau expirate.
ART. 102
Perioadele de protecţie prevãzute la art. 13 nu se aplica produselor medicinale de referinta pentru care a fost înaintatã o solicitare de autorizare, înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare.
ART. 103
(1) Autoritatea veterinara centrala poate adopta acte normative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea şi conformitatea cu prevederile acesteia.
(2) Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta aceste mãsuri, trebuie sa facã o referire expresã la prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 104
Prevederile Capitolului IV - Procedura de recunoaştere mutuala şi procedura descentralizata - intra în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 105
Prezenta norma sanitarã veterinara transpune prevederile Directivei 2004/28/EC publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 130/80 din 30.4.2004 şi ale Directivei 2001/82/EC privind codul referitor la produsele medicinale veterinare, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene seria L 311/23 din 28.11.2001.
ART. 106
La data intrãrii în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare se abroga prevederile: <>Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 725/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind produsele medicinale veterinare imunologice, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 721 din 15 octombrie 2003; <>Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 726/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind produsele medicinale veterinare homeopate, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 732 din 20 octombrie 2003; <>Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 1.111/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind codul referitor produsele medicinale veterinare, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 278 din 30 martie 2004, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
ANEXA
la norma sanitarã veterinara
CERINŢE ŞI PROTOCOL ANALITIC, TESTE DE SIGURANTA, PRECLINICE ŞI
CLINICE PENTRU PRODUSELE MEDICINALE VETERINARE
PREVEDERI GENERALE
1. Caracteristicile şi documentele care însoţesc cererea de autorizare pentru comercializare, în conformitate cu prevederile art. 12 şi 13 alin. (1), ale prezentei norme sanitare veterinare trebuie prezentate în conformitate cu prevederile prezentei anexe şi ţinând cont de ghidul cuprins în "Avizul cãtre solicitantii de autorizaţii de comercializare pentru produsele medicinale veterinare în statele membre ale Comunitãţii Europene", publicat de Comisia Europeanã în "Regulile care guverneazã produsele medicinale în Comunitatea Europeanã", volumul V: "Produse Medicinale Veterinare".
2. La constituirea dosarului pentru cererea de autorizaţie de comercializare, solicitantii trebuie sa ţinã cont de liniile directoare existente în Comunitatea Europeanã privind calitatea, siguranta şi eficacitatea produselor medicinale veterinare, publicate de Comisia Europeanã în "Regulile care guverneazã produsele medicinale în Comunitatea Europeanã".
3. Toate informaţiile relevante pentru evaluarea produsului medicinal în cauza trebuie incluse în cerere, fie ca sunt sau nu favorabile produsului. În special, trebuie furnizate toate detaliile relevante despre orice test sau experiment incomplet sau abandonat referitor la produsul medicinal veterinar. În plus, dupã autorizarea comercializãrii, orice informaţie care nu a fost furnizatã în cererea iniţialã, necesarã pentru evaluarea raportului beneficiu-risc, trebuie trimisa imediat autoritãţii veterinare competente.
4. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca toate experimentele pe animale sunt efectuate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale privind protecţia animalelor utilizate în scopuri experimentale sau alte scopuri ştiinţifice.
5. Prevederile titlului I al prezentei anexe se aplica produselor medicinale veterinare, altele decât produsele medicinale veterinare imunologice.
6. Prevederile titlului II al prezentei anexe se aplica produselor medicinale veterinare imunologice.
TITLUL I
Cerinţe pentru produsele medicinale veterinare, altele decât produsele medicinale veterinare imunologice
PARTEA 1
Cuprinsul dosarului
A. DATE ADMINISTRATIVE
1. Produsul medicinal veterinar care face obiectul cererii trebuie identificat dupã denumire şi dupã denumirea substanţei/substanţelor active, împreunã cu concentratia şi forma farmaceutica, metoda şi calea de administrare şi descrierea formei finale de prezentare a produsului pentru vânzare.
2. Numele şi adresa solicitantului trebuie furnizate împreunã cu numele şi adresa producãtorilor şi locatiile implicate în diferite stadii de fabricaţie (incluzând producãtorul produsului finit şi producãtorul/producãtorii substanţei/substanţelor active) şi, atunci când este necesar, numele şi adresa importatorului.
3. Solicitantul trebuie sa indice numãrul şi titlurile volumelor documentaţiei trimise în sprijinul cererii şi sa indice, dacã este cazul, ce probe sunt furnizate.
4. La datele administrative trebuie sa existe anexat un document care sa indice ca producãtorul este autorizat sa fabrice produsele medicinale veterinare în cauza, conform prevederilor art. 49 din norma, împreunã cu o lista a ţãrilor în care a fost acordatã autorizaţia, copii ale tuturor rezumatelor caracteristicilor produsului, autorizate de statele membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile art. 18 şi o lista a ţãrilor în care a fost trimisa o cerere pentru autorizare.
B. REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. Solicitantul trebuie sa propunã un rezumat al caracteristicilor produsului, în conformitate cu prevederile art. 18.
2. În plus, solicitantul trebuie sa furnizeze una sau mai multe mostre sau esantioane ale formei de prezentare a produsului medicinal veterinar spre vânzare, împreunã cu prospectul, atunci când este solicitat.
C. RAPOARTELE EXPERŢILOR
1. În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2) şi alin. (3), trebuie furnizate rapoarte ale experţilor privind documentaţia analitica, documentaţia farmaco-toxicologica, documentaţia referitoare la reziduuri şi documentaţia clinica.
2. Fiecare raport al expertului trebuie sa conţinã o evaluare critica a diferitelor teste şi/sau experimente ce au fost efectuate în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi sa prezinte toate datele relevante pentru evaluare. Expertul trebuie sa îşi exprime opinia dacã au fost furnizate suficiente garanţii în ceea ce priveşte calitatea, siguranta şi eficacitatea produsului în cauza, nefiind suficient doar un sumar faptic.
3. Toate datele importante trebuie rezumate într-o anexa la raportul expertului, sub forma de grafic sau tabel, ori de câte ori este posibil. Raportul expertului şi rezumatele trebuie sa conţinã referinte precise cu privire la informaţiile conţinute în documentaţia principala.
4. Fiecare raport al expertului trebuie sa fie întocmit de cãtre o persoana calificatã şi cu experienta corespunzãtoare. Acesta trebuie semnat şi datat de cãtre expert, iar atasat la acest raport trebuie sa existe informaţii sumare despre pregãtirea universitarã, instruirea şi experienta expertului. Trebuie declarate relaţiile profesionale ale expertului cu solicitantul.
PARTEA 2
Teste analitice (fizico-chimice, biologice sau microbiologice) ale produselor medicinale veterinare, altele decât produsele medicinale veterinare imunologice
1. Toate procedurile de testare trebuie sa fie în conformitate cu stadiul progresului ştiinţific la momentul respectiv şi sa fie validate; trebuie sa se prezinte rezultatele studiilor de validare.
2. Toate procedurile de testare trebuie descrise în detaliu, astfel încât sa fie reproductibile prin teste de control efectuate la cererea autoritãţii veterinare centrale. Orice aparat sau echipament special ce poate fi utilizat trebuie descris în detaliu, însoţit, eventual, de o diagrama. Formula reactivilor de laborator trebuie sa fie însoţitã, dacã este necesar, de metoda de preparare, în cazul procedurilor de testare incluse în Farmacopeea Europeanã sau Farmacopeea Romana, aceasta descriere poate fi înlocuitã de o referinta detaliatã la farmacopeea în cauza.
3. Testarea calitativã şi cantitativã a constituentilor:
A. DATE CALITATIVE ŞI CANTITATIVE ALE CONSTITUENTILOR
Datele şi documentele care trebuie sa însoţeascã cererile de autorizaţie pentru comercializare, conform prevederilor art. 12 alin. (3) lit. c), trebuie prezentate în conformitate cu urmãtoarele cerinţe:
1. Date calitative
"Datele calitative" ale tuturor constituentilor produsului medicinal reprezintã desemnarea sau descrierea:
a) substanţei/substanţelor active
b) constituentul/constituentii excipientilor, indiferent de natura lor sau de cantitatea utilizata, incluzând colorantii, conservantii, adjuvantii, stabilizatorii, agenţi de creştere a vascozitatii, emulsifiantii, aromele şi substantele aromatice, etc.
c) constituentii invelisului exterior al produsului medicinal - capsule, capsule gelatinoase, etc., destinaţi a fi ingerati sau cu alt mod de administrare la animale.
Aceste date trebuie sa fie însoţite cu orice fel de date relevante cu privire la flacon şi, dupã caz, la modul de închidere a sa, împreunã cu detalii ale dispozitivelor cu care produsul medicinal urmeazã sa fie utilizat sau administrat şi care trebuie livrate odatã cu produsul medicinal.
2. Terminologie uzualã
"Terminologia uzualã", reprezintã, fãrã a se aduce atingere celorlalte prevederi ale art. 12 alin. (3) lit. c), terminologia care trebuie utilizata la descrierea constituentilor produselor medicinale:
a) în ceea ce priveşte substantele menţionate în Farmacopeea Europeanã sau în lipsa acesteia, în Farmacopeea Romana, titlul principal al monografiei în cauza, cu referire la farmacopeea menţionatã;
b) în ceea ce priveşte alte substanţe, denumirea internationala nebrevetata recomandatã de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii (OMS), ce poate fi însoţitã de o alta denumire nebrevetata sau, în lipsa acestora, denumirea ştiinţificã exactã. Substantele care nu au o alta denumire internationala nebrevetata sau o denumire ştiinţificã exactã, trebuie descrise printr-o declaraţie privind modul şi sursa din care au fost preparate şi însoţitã, dupã caz, de orice alte detalii relevante;
c) în ceea ce priveşte colorantii, desemnarea lor prin codul "E" atribuit acestora de legislaţia comunitara specifica transpusa în legislaţia nationala.
3. Date cantitative
3.1. Pentru a oferi "datele cantitative" ale tuturor substanţelor active ale produselor medicinale, este necesar sa se specifice masa sau numãrul de unitãţi de activitate biologica a fiecãrei substanţe active, fie pe unitate de dozare, fie pe unitate de masa sau de volum, în funcţie de forma farmaceutica în cauza. Unitãţile de activitate biologica trebuie utilizate pentru substantele care nu pot fi definite chimic. Atunci când o Unitate Internationala de activitate biologica a fost definitã de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii, aceasta trebuie sa fie cea utilizata. Atunci când Unitatea Internationala nu a fost definitã, unitãţile de activitate biologica trebuie exprimate astfel încât sa furnizeze informaţii clare cu privire la activitatea substanţelor. Atunci când este posibil, activitatea biologica se indica pe unitãţi de masa sau de volum. Aceste informaţii trebuie suplimentate pentru diferite forme farmaceutice, dupã cum urmeazã:
a) în ceea ce priveşte preparatele injectabile: cu masa sau cu unitãţile de activitate biologica a fiecãrei substanţe active din flacon, ţinând cont de volumul utilizabil de produs, în urma reconstituirii produsului, dupã caz;
b) în ceea ce priveşte produsele medicinale ce trebuie administrate sub forma de picaturi: masa sau unitãţile de activitate biologica a fiecãrei substanţe active conţinute în numãrul de picaturi corespunzãtor la 1 ml sau la 1 g de preparat;
c) în ceea ce priveşte siropurile, emulsiile, preparatele sub forma de granule sau alte forme farmaceutice care trebuie administrate în cantitãţi mãsurate: masa sau unitãţile de activitate biologica a fiecãrei substanţe active pe cantitate masurata.
3.2. Substantele active prezente sub forma de compuşi sau derivati trebuie sa fie descrise, din punct de vedere cantitativ, prin masa lor totalã şi dacã este necesar, prin masa entitatii sau entitatilor active ale moleculei.
3.3. Pentru produsele medicinale care conţin o substanta activa care face pentru prima data obiectul unei cereri de autorizare de comercializare în România, exprimarea cantitativã a unei substanţe active care este o sare sau un hidrat trebuie sa fie specificatã în mod sistematic în termeni de masa a entitatii sau a entitatilor active din molecula. Toate produsele medicinale autorizate ulterior în România trebuie sa aibã compozitia lor cantitativã exprimatã în acelaşi mod pentru aceeaşi substanta activa.
4. Perfecţionarea produselor farmaceutice
În ceea ce priveşte alegerea compoziţiei, a constituentilor şi a flaconului, precum şi rolul excipientilor din produsul finit trebuie prezentatã o explicaţie. Aceasta explicaţie trebuie susţinutã de date ştiinţifice cu privire la perfecţionarea produselor farmaceutice, fiind necesarã stabilirea supradozei şi justificarea acesteia.
B. DESCRIEREA METODEI DE FABRICAŢIE
Descrierea metodei de fabricaţie care însoţeşte cererea de autorizaţie de comercializare, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. d), trebuie efectuatã astfel încât sa se ofere un tabel sinoptic adecvat al naturii operaţiunilor realizate. În acest scop, acesta trebuie sa includã cel puţin:
a) menţionarea diferitelor etape de fabricaţie, astfel încât sa se poatã evalua dacã procesele utilizate la producerea formei farmaceutice pot produce o schimbare nefavorabila a constituentilor;
b) în cazul unui proces de fabricaţie continuu, detalii complete cu privire la precautiile luate pentru a se asigura omogenitatea produsului finit;
c) formula efectivã de fabricaţie, cu datele cantitative ale tuturor substanţelor utilizate, cantitãţile excipientilor fiind prezentate, totuşi, în termeni aproximativi, în mãsura în care forma farmaceutica necesita acest lucru. Trebuie facuta o menţiune referitoare la orice substanta care se poate pierde în cursul fabricaţiei. Orice supradoza trebuie indicatã şi justificatã;
d) o specificare a etapelor de fabricaţie pentru care se efectueazã prelevarea de probe pentru testele de control pe flux, atunci când alte date din documentele care susţin cererea indica astfel de teste ca fiind necesare pentru controlul calitãţii produsului finit;
e) studii experimentale care valideazã procesul de fabricaţie, atunci când este utilizata o metoda de fabricaţie nestandardizata sau când aceasta este critica pentru produs;
f) pentru produsele sterile, detalii ale proceselor de sterilizare şi/sau ale procedurilor aseptice utilizate.
C. CONTROLUL MATERIILOR PRIME
1. În sensul definitiilor prezentate în aceasta secţiune, "materii prime" reprezintã toţi constituentii produsului medicinal şi, dupã caz, ai flaconului acestuia, conform lit. A, Partea 2, din prezenta anexa la norma sanitarã veterinara.
În cazul unei:
a) substanţe active care nu este descrisã în Farmacopeea Europeanã sau în Farmacopeea Romana;
b) substanţe active descrise în Farmacopeea Europeanã sau în Farmacopeea Romana, atunci când aceasta este preparata printr-o metoda care poate produce impuritati ce nu sunt menţionate în monografia din farmacopee şi pentru care monografia este inadecvata pentru a controla în mod corespunzãtor calitatea acesteia, care este fabricata de o alta persoana decât solicitantul, acesta din urma poate stabili ca descrierea detaliatã a metodei de fabricaţie, a controlului calitãţii în timpul fabricaţiei şi a validãrii procesului, sa fie trimisa direct autoritãţii veterinare centrale de cãtre producãtorul substanţei active. În acest caz, producãtorul trebuie, totuşi, sa furnizeze solicitantului toate datele care îi pot fi necesare acestuia din urma pentru a-şi asuma responsabilitatea pentru produsul medicinal. Producãtorul trebuie sa confirme în scris solicitantului ca va asigura omogenitatea fiecãrui lot şi ca nu va modifica procesul de fabricaţie sau specificaţiile fãrã sa îl informeze.
Documentele şi particularitãţile care susţin cererea pentru o astfel de modificare trebuie sa fie furnizate autoritãţii veterinare centrale. Datele şi documentele care însoţesc cererea de autorizaţie de comercializare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. i) şi art. 13 alin. (1), trebuie sa includã rezultatele testelor, inclusiv analizele lotului, în special pentru substantele active, cu privire la controlul calitãţii tuturor constituentilor utilizaţi. Acestea trebuie prezentate în conformitate cu urmãtoarele prevederi:
1.1. Materii prime specificate în farmacopee
a) Monografiile din Farmacopeea Europeanã trebuie sa fie aplicabile tuturor substanţelor care sunt prevãzute în aceasta.
b) În ceea ce priveşte alte substanţe, autoritatea veterinara centrala a României poate solicita respectarea propriei farmacopei naţionale cu privire la produsele fabricate pe teritoriul României.
c) Constituentii care îndeplinesc cerinţele din Farmacopeea Europeanã sau din Farmacopeea Romana trebuie consideraţi ca respectând prevederile art. 12 alin. (3) lit. i). În acest caz, descrierea metodelor analitice poate fi înlocuitã cu o referire detaliatã la farmacopeea în cauza.
d) Totuşi, atunci când o materie prima din Farmacopeea Europeanã sau din Farmacopeea Romana a fost preparata printr-o metoda ce poate produce impuritati necontrolate în monografia din farmacopee, aceste impuritati, precum şi limitele lor maxime de toleranta trebuie sa fie declarate şi trebuie sa fie descrisã o procedura de testare corespunzãtoare.
e) În toate cazurile, colorantii trebuie sa satisfacã cerinţele legislaţiei naţionale şi comunitare specifice cu privire la colorantii ce pot fi adaugati produselor medicinale, transpusa în legislaţia nationala.
f) Testele de rutina realizate pentru fiecare lot de materii prime trebuie sa fie cele specificate în cererea de autorizare a comercializãrii. Dacã sunt utilizate alte teste decât cele menţionate în farmacopee, trebuie sa fie furnizatã dovada ca materiile prime îndeplinesc cerinţele de calitate din farmacopeea respectiva.
g) În cazurile în care o specificaţie continuta într-o monografie din Farmacopeea Europeanã sau din Farmacopeea Romana ar putea fi insuficienta pentru a se asigura calitatea substanţei, autoritatea veterinara centrala poate solicita deţinãtorului autorizaţiei de comercializare specificaţii adecvate suplimentare.
h) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa informeze autoritãţile responsabile pentru farmacopeea în cauza. Deţinãtorul autorizaţiei de comercializare trebuie sa prezinte autoritãţilor responsabile detalii ale deficienţelor pretinse şi specificaţiile suplimentare aplicate.
i) În cazurile în care o materie prima nu este descrisã nici în Farmacopeea Europeanã, nici în Farmacopeea Romana, poate fi acceptatã conformitatea cu monografia din farmacopeea unei tari terţe. În astfel de cazuri, solicitantul trebuie sa trimitã o copie a monografiei însoţitã, unde este necesar, de validarea procedurilor de testare cuprinse în monografie şi atunci când este cazul, de o traducere a acesteia.
1.2. Materii prime care nu sunt specificate în farmacopee
Constituentii care nu sunt specificati în nici o farmacopee trebuie sa fie descrisi sub forma unei monografii, sub urmãtoarele titluri:
a) numele substanţei, indeplinind cerinţele prevãzute la pct. 2, lit. A, Partea 2, trebuie suplimentat cu denumiri sinonime comerciale sau ştiinţifice;
b) definitia substanţei, stabilitã într-o forma similarã celei utilizate în Farmacopeea Europeanã, trebuie sa fie însoţitã de orice nota explicativa necesarã, în special cu privire la structura moleculara, atunci când este cazul. Aceasta trebuie sa fie însoţitã de o descriere adecvatã a metodei de sinteza. Atunci când substantele pot fi descrise numai prin metoda de fabricaţie a acestora, descrierea trebuie sa fie suficient de amãnunţitã pentru a caracteriza o substanta care este constanta atât în privinta compoziţiei cat şi a efectelor sale;
c) metodele de identificare pot fi descrise sub forma de tehnici complete, asa cum sunt utilizate pentru producerea substanţei şi sub forma de teste care trebuie sa fie efectuate ca activitate de rutina;
d) testele de puritate trebuie sa fie descrise în relatie cu suma totalã a impuritatilor previzibile, în special cele ce pot avea un efect nociv, şi dacã este necesar, cele care, având în vedere combinatia de substanţe la care se referã cererea, pot afecta stabilitatea produsului medicinal sau pot distorsiona rezultatele testelor analitice;
e) cu privire la substantele complexe de origine vegetala sau animala, trebuie facuta o distincţie între cazul în care efectele farmacologice multiple fac necesar controlul chimic, fizic sau biologic al componentelor principale, şi cazul substanţelor conţinând una sau mai multe grupe de principii cu activitate similarã, pentru care poate fi acceptatã o metoda generalã de testare;
f) atunci când sunt utilizate materii de origine animala, trebuie sa fie descrise mãsurile luate pentru a se asigura absenta agenţilor potenţial patogeni;
g) trebuie prezentate orice precautii speciale care pot fi necesare pe durata depozitarii materiilor prime şi dacã este necesar, perioada maxima de depozitare înainte de repetarea testarii.
1.3. Caracteristici fizico-chimice care pot afecta biodisponibilitatea
Urmãtoarele elemente de informare privind substantele active, indiferent dacã sunt menţionate sau nu în farmacopei, trebuie prezentate ca parte a descrierii generale a substanţelor active, dacã biodisponibilitatea produsului medicinal depinde de acestea:
a) forma cristalina şi coeficienţii de solubilitate,
b) dimensiunea particulelor dupã pulverizare, atunci când este cazul,
c) starea de solvatare,
d) coeficient de separare ulei/apa.
Prevederile de la lit. a)-c) nu se aplica substanţelor utilizate exclusiv în soluţie.
2. Atunci când materiile sursa cum ar fi microorganisme, tesuturi de origine animala sau vegetala, celule sau fluide (inclusiv sangele) de origine umanã sau animala sau structuri celulare biotehnologice sunt utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare, originea şi trasabilitatea acestora trebuie descrise şi documentate. Descrierea materiei prime trebuie sa includã strategia de fabricaţie, procedurile de purificare/inactivare cu validarea acestora şi toate procedurile de control pe flux de fabricaţie, destinate asigurãrii calitãţii, siguranţei şi omogenitatii fiecãrui lot de produs finit.
2.1. Atunci când sunt utilizate bãnci de celule, trebuie sa se indice ca particularitãţile celulelor rãmân neschimbate la nivelul utilizat pentru producţie şi dincolo de acesta.
2.2. Materialele de insamantare, bãncile de celule, rezervele de ser şi alte materii de origine biologica şi ori de câte ori este posibil, materiile sursa de la care ele sunt derivate, trebuie testate pentru prezenta agenţilor externi. Dacã prezenta agenţilor externi potenţial patogeni este inevitabila, materialul se utilizeazã numai atunci când o prelucrare ulterioara asigura eliminarea şi/sau inactivarea acestora, iar aceasta trebuie sa fie validatã.
D. MÃSURI SPECIFICE PRIVIND PREVENIREA TRANSMITERII ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME ANIMALE
Solicitantul trebuie sa demonstreze ca produsul medicinal veterinar este fabricat în conformitate cu "Nota de orientare privind minimalizarea riscului transmiterii agenţilor encefalopatiei spongiforme animale prin intermediul produselor medicinale veterinare" şi actualizarile acesteia, publicatã de Comisia Europeanã în Volumul 7 al publicatiei "Regulile ce guverneazã produsele medicinale în Comunitatea Europeanã".
E. TESTELE DE CONTROL EFECTUATE ÎN ETAPELE INTERMEDIARE ALE PROCESULUI DE FABRICAŢIE
1. Datele şi documentele ce însoţesc cererea pentru autorizaţia de comercializare, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. i) şi j) şi art. 13 alin. (1), trebuie sa includã date referitoare la testele de control al produsului ce pot fi efectuate într-o etapa intermediara a procesului de fabricaţie, cu scopul de a se asigura omogenitatea caracteristicilor tehnice şi a procesului de producţie.
2. Aceste teste sunt esenţiale pentru verificarea conformitatii produsului medicinal cu formula atunci când, în mod excepţional, un solicitant propune o metoda analitica de testare a produsului finit care nu include determinarea tuturor substanţelor active (sau a tuturor excipientilor componenţi supuşi aceloraşi cerinţe ca şi substantele active).
3. Aceleaşi cerinţe se aplica atunci când controlul calitãţii produsului finit depinde de testele de control pe flux, în special dacã substanta este definitã în primul rând prin metoda de fabricaţie a acesteia.
F. TESTE PENTRU PRODUSUL FINIT
1. Pentru controlul produsului finit, un lot al acestuia cuprinde toate unitãţile unei forme farmaceutice care sunt fabricate din aceeaşi cantitate iniţialã de material şi care au trecut prin aceleaşi serii de operaţii de fabricaţie şi/sau sterilizare sau, în cazul unui proces de fabricaţie continuu, toate unitãţile fabricate într-o perioada de timp data.
2. În cererea pentru autorizaţia de comercializare trebuie sa se specifice acele teste care sunt efectuate în mod obişnuit pentru fiecare lot al produsului finit. Trebuie declarata frecventa testelor care nu se efectueazã în mod obişnuit. Trebuie indicate limitele de eliberare permise.
3. Datele şi documentele care însoţesc cererea de autorizaţie de comercializare, în conformitate cu art. 12 alin. (3) lit. i) şi j) şi de asemenea cu art. 13 alin. (1), trebuie sa includã date referitoare la testele de control pentru produsul finit, la eliberarea acestuia. Acestea trebuie prezentate în conformitate cu urmãtoarele cerinţe:
- prevederile monografiilor generale din Farmacopeea Europeanã, sau în lipsa acesteia, din Farmacopeea Romana, sunt aplicabile tuturor produselor definite în acestea.
- dacã sunt utilizate alte proceduri şi limite de testare decât cele menţionate în monografiile generale din Farmacopeea Europeanã, sau în lipsa acesteia, din Farmacopeea Romana, trebuie prezentate dovezi ca produsul finit îndeplineşte cerinţele de calitate din farmacopeea respectiva pentru forma farmaceutica în cauza, dacã este testat în conformitate cu acele monografii.
F.I. Caracteristici generale ale produsului finit
Anumite teste pentru caracteristicile generale ale unui produs trebuie sa fie incluse întotdeauna printre testele pentru produsul finit. Ori de câte ori este cazul, aceste teste trebuie sa se raporteze la controlul masei medii şi la abaterile maxime, la testele mecanice, fizice sau microbiologice, la caracteristicile organoleptice şi caracteristici fizice, precum: densitate, pH, indice de refractie, etc. Pentru fiecare din aceste caracteristici, trebuie specificate de cãtre solicitant standardele şi limitele de toleranta, pentru fiecare caz în parte. Condiţiile de testare, atunci când este cazul, echipamentul/aparatura utilizata şi standardele, trebuie sa fie descrise cu detalii precise, ori de câte ori acestea nu sunt precizate în Farmacopeea Europeanã sau în Farmacopeea Romana. Acelaşi lucru trebuie sa se aplice în cazurile în care nu sunt aplicabile metodele descrise în astfel de farmacopei. În plus, formele farmaceutice solide ce trebuie administrate pe cale orala, trebuie supuse studiilor în vitro cu privire la rata de eliberare şi dizolvare a substanţei sau substanţelor active. Aceste teste trebuie, de asemenea, efectuate atunci se folosesc alte moduri de administrare, dacã autoritatea veterinara competenta considera ca acest lucru este necesar.
F. II. Identificarea şi determinarea substanţei (substanţelor) active
1. Identificarea şi determinarea substanţei (substanţelor) active trebuie sa se efectueze fie pe o proba reprezentativa din lotul de producţie, sau pe un numãr de unitãţi de dozare analizate individual.
2. Cu excepţia cazului în care exista o justificare adecvatã, abaterea maxima acceptabilã pentru conţinutul în substanta activa al produsului finit nu trebuie sa depãşeascã ± 5% în momentul fabricaţiei.
3. Pe baza testelor de stabilitate, producãtorul trebuie sa propunã şi sa justifice limitele maxime de toleranta acceptabile pentru conţinutul în substanta activa al produsului finit, pana la sfârşitul perioadei de valabilitate propuse.
4. În unele cazuri excepţionale de amestecuri complexe speciale, atunci când determinarea substanţelor active care sunt în numãr mare sau sunt prezente în cantitãţi foarte reduse, ar necesita o investigare complexa, dificil de realizat pentru fiecare lot de producţie, determinarea uneia sau mai multor substanţe active în produsul finit poate fi omisa, cu condiţia expresã ca astfel de determinãri sa fie efectuate în etapele intermediare ale procesului de producţie. Aceasta derogare nu poate fi extinsã pentru caracterizarea substanţelor în cauza. Aceasta tehnica simplificata trebuie sa fie suplimentata de o metoda de evaluare cantitativã, permitand autoritãţii veterinare competente sa evalueze conformitatea produsului medicinal cu specificaţiile acestuia, verificata dupã ce acesta a fost comercializat.
5. Testarea biologica în vivo sau în vitro trebuie sa fie obligatorie atunci când metodele fizico-chimice nu pot asigura o informare corespunzãtoare asupra calitãţii produsului. O asemenea determinare trebuie sa includã, ori de câte ori este posibil, materiale de referinta şi analize statistice care permit calcularea limitelor de siguranta. Atunci când aceste teste nu pot fi efectuate pentru produsul finit, acestea pot fi realizate într-o etapa intermediara, cat mai târziu posibil în procesul de fabricaţie.
6. În cazul în care datele prezentate la lit. B specifica faptul ca o supradoza semnificativã a unei substanţe active este utilizata la fabricarea unui produs medicinal, descrierea testelor de control pentru produsul finit trebuie sa includã, atunci când este cazul, proprietãţile chimice şi, dacã este necesar, investigarea toxico-farmacologica a modificãrilor pe care aceasta substanta le-a suferit şi eventual caracterizarea şi/sau analiza produsilor de degradare.
F. III. Identificarea şi determinarea excipientilor componenţi
În mãsura în care este necesar, excipientii trebuie sa fie supuşi cel puţin testelor de identificare. Procedura de testare propusã pentru identificarea colorantilor trebuie sa permitã verificarea utilizãrii acestora în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare. Testarea limitei superioare şi inferioare este obligatorie pentru agenţii de conservare, precum şi testarea limitei superioare pentru orice alt excipient component care poate sa afecteze funcţiile fiziologice. Testarea limitei superioare şi inferioare este obligatorie pentru excipientul care poate afecta biodisponibilitatea unei substanţe active, în afarã cazului în care biodisponibilitatea este garantatã prin alte teste corespunzãtoare.
F. IV. Teste de siguranta
În afarã testelor toxico-farmacologice prezentate împreunã cu cererea pentru autorizaţia de comercializare, caracteristicile testelor de siguranta, cum ar fi: sterilitatea, endotoxinele bacteriene, pirogenitatea şi toleranta localã la animale, trebuie incluse în caracteristicile analitice, ori de câte ori astfel de teste trebuie efectuate ca o activitate de rutina, în scopul verificãrii calitãţii produsului.
G. TESTE DE STABILITATE
1. Datele şi documentele care însoţesc cererea pentru autorizaţia de comercializare, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. f) şi i) trebuie prezentate în conformitate cu urmãtoarele cerinţe:
a) Trebuie prezentatã o descriere a investigatiilor prin care au fost determinate perioada de valabilitate, condiţiile de depozitare recomandate şi specificaţiile pentru sfârşitul perioadei de valabilitate propuse de cãtre solicitant.
b) În cazul premixurilor pentru furaje medicamentate, trebuie furnizate, dacã este necesar, informaţii referitoare la perioada de valabilitate a furajelor medicamentate fabricate din aceste premixuri, în conformitate cu instrucţiunile de utilizare recomandate.
c) Atunci când înainte de administrare, un produs finit trebuie reconstituit, trebuie solicitate detalii referitoare la perioada de valabilitate propusã pentru produsul reconstituit, însoţite de date de stabilitate relevante.
d) În cazul recipientelor ce conţin mai multe doze, trebuie prezentate date de stabilitate pentru a justifica perioada de valabilitate dupã prima deschidere a recipientului.
e) Atunci când un produs finit este susceptibil de a induce produse de degradare, solicitantul trebuie sa le declare şi sa indice metodele de caracterizare şi procedurile de testare pentru aceste produse.
f) Concluziile trebuie sa cuprindã rezultatele analizelor care justifica perioada de valabilitate propusã, în condiţiile de depozitare recomandate şi specificaţiile produsului finit la sfârşitul perioadei de valabilitate a acestuia, în aceleaşi condiţii recomandate de depozitare.
g) Trebuie sa fie indicat nivelul maxim acceptabil al produsilor de degradare la sfârşitul perioadei de valabilitate.
h) Trebuie prezentat un studiu al interactiunii dintre produs şi flacon, ori de câte ori este considerat posibil riscul unei astfel de interactiuni, în special în cazul preparatelor injectabile sau aerosolilor pentru uz intern.
PARTEA 3
Testarea siguranţei şi reziduurilor
Detaliile şi documentele care trebuie sa însoţeascã cererea pentru autorizarea de comercializare, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. j) şi art. 13 alin. (1), trebuie sa fie prezentate în conformitate cu urmãtoarele:
- autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca testele sunt efectuate în conformitate cu prevederile referitoare la buna practica de laborator, stabilite de legislaţia nationala specifica referitoare la aplicarea principiilor bunei practici de laborator şi la verificarea aplicãrii acestora pentru testele cu privire la substantele chimice şi de legislaţia privind inspecţia şi verificarea bunei practici de laborator (GLP).
A. TESTAREA SIGURANŢEI
CAP. I
Efectuarea testelor
1. Prevederi generale
1.1. Documentaţia privind siguranta trebuie sa indice:
a) toxicitatea potenţiala a produsului medicinal şi orice efecte periculoase sau nedorite care pot aparea în condiţiile propuse de utilizare la animale. Acestea trebuie sa fie evaluate în relatie cu gravitatea stãrii patologice în cauza;
b) efectele potenţiale dãunãtoare pentru om ale reziduurilor produsului medicinal veterinar sau ale substanţei din alimente obţinute de la animale tratate şi efectele nedorite pe care aceste reziduuri le pot crea în prelucrarea industriala a alimentelor;
c) riscurile potenţiale ce pot rezulta, de exemplu, din expunerea oamenilor la produsul medicinal veterinar, în timpul administrãrii acestuia la animale;
d) riscurile potenţiale pentru mediu ce rezulta din utilizarea produsului medicinal veterinar.
1.2. Toate rezultatele trebuie sa fie sigure şi general valabile. Oricând se considera corespunzãtor trebuie utilizate proceduri matematice şi statistice pentru desemnarea metodelor experimentale şi pentru evaluarea rezultatelor. Clinicienilor trebuie sa li se prezinte suplimentar, informaţii despre potenţialul terapeutic al produsului şi despre riscurile legate de utilizarea acestuia.
1.3. În unele cazuri poate fi necesar sa se testeze metabolitii compusului parental, atunci când aceştia reprezintã reziduurile celui în cauza.
1.4. Un excipient utilizat pentru prima data în domeniul farmaceutic trebuie sa fie tratat ca o substanta activa.
2. Farmacologie
2.1. Studiile farmacologice sunt de o importanta fundamentalã în clarificarea mecanismelor prin care produsul medicinal produce efectele terapeutice şi prin urmare, studiile farmacologice realizate pe specii de animale experimentale şi tinta trebuie incluse în Partea a IV-a a prezentei anexe.
2.2. Totuşi, studiile farmacologice pot, de asemenea, sa ajute la înţelegerea fenomenelor toxicologice. În plus, dacã un produs medicinal produce efecte farmacologice în absenta unui rãspuns toxic, sau la doze mai scãzute decât cele necesare pentru provocarea toxicitatii, aceste efecte farmacologice trebuie luate în considerare pe parcursul evaluãrii siguranţei produsului medicinal veterinar.
2.3. Prin urmare, documentaţia privind siguranta trebuie sa fie precedatã întotdeauna de detalii ale investigatiilor farmacologice efectuate pe animalele de laborator şi de toate informaţiile relevante observate pe parcursul studiilor clinice la animalele tinta.
3. Toxicologie
3.1. Toxicitatea dozei unice
3.1.1. Studiile privind toxicitatea dozei unice pot fi utilizate pentru a se prevede:
a) efectele posibile ale supradozarii acute la speciile tinta,
b) efectele posibile ale administrãrii accidentale la oameni,
c) dozele care pot fi utilizate în mod util în studiile privind doza repetatã.
3.1.2. Studiile privind toxicitatea dozei unice trebuie sa indice efectele toxice acute ale substanţei şi timpul care precede debutul şi remiterea acestora.
3.1.3. Aceste studii trebuie efectuate, în mod normal, pe cel puţin doua specii de mamifere. Una dintre speciile de mamifere poate fi înlocuitã, dacã este cazul, cu o specie de animale pentru care este destinat produsul medicinal veterinar. În mod normal trebuie studiate cel puţin doua cai diferite de administrare. Una dintre acestea poate fi aceeaşi sau similarã cu cea propusã pentru speciile tinta. Dacã este anticipata o expunere substantiala a utilizatorului la produsul medicinal veterinar, de exemplu prin inhalare sau contact dermic, aceste cai trebuie studiate.
3.1.4. În scopul reducerii numãrului animalelor implicate şi a suferintei acestora, trebuie perfectate continuu noi protocoale pentru testarea toxicitatii dozei unice. Studiile efectuate în conformitate cu aceste proceduri noi trebuie acceptate în momentul în care sunt validate în mod corespunzãtor, precum şi studiile efectuate în conformitate cu prevederile ghidurilor stabilite, recunoscute pe plan internaţional.
3.2. Toxicitatea dozei repetate
3.2.1. Testele de toxicitate a dozei repetate sunt destinate sa punã în evidenta orice schimbãri fiziologice şi/sau patologice induse de administrarea repetatã a substanţei active sau a combinatiilor de substanţe active examinate, precum şi pentru a stabili modul în care aceste modificãri sunt legate de doza respectiva.
3.2.2. În cazul substanţelor sau produselor medicinale destinate numai utilizãrii la animalele care nu sunt de interes economic, este suficient în mod normal, un studiu privind toxicitatea dozei repetate pentru una din speciile de animale experimentale. Acest studiu poate fi înlocuit cu un studiu efectuat pe animalul tinta. Frecventa şi calea de administrare, precum şi durata studiului trebuie alese ţinând cont de condiţiile de utilizare clinica propuse, investigatorul trebuie sa motiveze extinderea, durata încercãrilor şi dozele alese.
3.2.3. În cazul substanţelor sau produselor medicinale destinate utilizãrii la animalele producãtoare de alimente, studiul trebuie sa fie efectuat pe cel puţin doua specii, din care una trebuie sa fie nerozatoare. Investigatorul trebuie sa motiveze alegerea speciilor, având în vedere cunoştinţele disponibile despre metabolismul produsului la animale şi la om. Substanta-test trebuie administratã pe cale orala. Durata testului trebuie sa fie de cel puţin 90 zile. Investigatorul trebuie sa declare în mod clar şi sa motiveze alegerea metodei, frecventa administrãrii şi durata experimentelor.
3.2.4. În mod normal, doza maxima trebuie selectata astfel încât sa producã efecte de la dãunãtoare pana la nesemnificative. Doza cea mai scãzutã nu trebuie sa producã nici un semn de toxicitate.
3.2.5. Evaluarea efectelor toxice trebuie sa se bazeze pe observarea comportamentului, creşterii, testelor hematologice şi fiziologice, în special a celor referitoare la organele excretoare, şi de asemenea, pe rapoartele de necropsie şi datele histologice de însoţire. Alegerea domeniului şi gamei fiecãrui grup de teste depinde de speciile de animale utilizate şi de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice la acea data.
3.2.6. În cazul combinatiilor noi de substanţe cunoscute şi care au fost investigate în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare, testele dozei repetate pot fi, cu excepţia cazului în care testele de toxicitate au demonstrat efecte toxice de potentare sau efecte toxice noi, modificate corespunzãtor de cãtre investigator, care trebuie sa indice motivele unor astfel de modificãri.
3.3. Toleranta pentru speciile tinta
Trebuie prevãzute detalii cu privire la orice semne de intoleranta ce au fost observate pe parcursul studiilor efectuate pe speciile tinta, în conformitate cu cerinţele Partii a IV-a, cap. I, lit. B. Trebuie identificate studiile în cauza, dozele la care a apãrut intoleranta, speciile şi rasele în cauza. De asemenea, trebuie sa fie prevãzute detalii ale oricãror modificãri fiziologice neaşteptate.
3.4. Toxicitatea reproductiva, inclusiv teratogenitatea
3.4.1. Studierea efectelor asupra reproductiei.
3.4.1.1. Scopul acestui studiu este identificarea posibilei deteriorãri a funcţiei de reproducţie la masculi sau femele, sau a efectelor dãunãtoare pentru descendenţi ce rezulta ca urmare a administrãrii produselor medicinale sau substanţelor aflate în curs de investigare.
3.4.1.2. În cazul substanţelor sau al produselor medicinale destinate utilizãrii la animalele producãtoare de hrana, studiul efectelor asupra reproductiei trebuie efectuat în cursul a doua generaţii, pentru cel puţin o specie, de obicei pe rozatoare. Substanta sau produsul în curs de investigare trebuie administrate masculilor şi femelelor la o data corespunzãtoare înainte de imperechere. Administrarea trebuie sa continue pana la intarcarea generatiei F2. Trebuie utilizate cei puţin trei nivele de doze. Doza maxima trebuie selectata astfel încât sa producã efecte de la dãunãtoare la nesemnificative. Cel mai scãzut nivel al dozei nu trebuie sa producã nici un semn de toxicitate.
3.4.1.3. Evaluarea efectelor asupra reproductiei trebuie sa se bazeze pe fertilitate, gestatie şi comportament matern; alaptarea, creşterea şi dezvoltarea descendentului F1 de la conceptie la maturitate; dezvoltarea descendentului F2 pana la intarcare.
3.4.2. Studiul efectelor embriotoxice/fetotoxice, inclusiv teratogenitatea
3.4.2.1. În cazul substanţelor sau produselor medicinale destinate utilizãrii la animalele producãtoare de hrana, trebuie efectuate studii ale efectelor embriotoxice/fetotoxice, inclusiv teratogenitatea. Aceste studii trebuie efectuate pe cel puţin doua specii de mamifere, de obicei rozatoare şi iepuri. Detaliile testului (numãrul de animale, dozele, data administrãrii şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor) depind de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice la data depunerii cererii şi nivelul semnificatiei statistice pe care trebuie sa le atinga rezultatele. Studiul efectuat pentru rozatoare poate fi combinat cu studiul efectelor asupra funcţiei de reproducţie.
3.4.2.2. În cazul substanţelor sau produselor medicinale care nu sunt destinate utilizãrii la animalele producãtoare de hrana, studiul efectelor embriotoxice/fetotoxice, incluzând teratogenitatea, trebuie solicitat pentru cel puţin o specie, care poate fi specia tinta, dacã produsul este destinat utilizãrii la animale care pot fi utilizate în scopuri de reproducţie.
3.5. Mutagenitatea
3.5.1. Testele de mutagenitate sunt destinate evaluãrii potenţialului substanţelor de a produce schimbãri transmisibile prin materialul genetic al celulelor.
3.5.2. Orice substanta noua destinatã utilizãrii în produsele medicinale veterinare trebuie sa fie evaluatã în privinta proprietãţilor mutagene.
3.6. Carcinogenitatea
Studiile privind carcinogenitatea pe termen lung la animale trebuie solicitate, de obicei, pentru substanţe la care este expus omul şi care:
a) prezintã o analogie chimica cu carcinogenii cunoscuţi,
b) pe durata testarii mutagenitatii au indus rezultate indicând posibilitatea efectelor carcinogene,
c) au determinat semne suspecte pe parcursul testarii toxicitatii.
3.7. Excepţii
Atunci când un produs medicinal este destinat utilizãrii topice, trebuie investigata absorbtia sistemica pentru specia tinta. Dacã se dovedeşte ca absorbtia sistemica este neglijabila, testele de toxicitate pentru doza repetatã, testele pentru toxicitatea reproductiei şi testele de carcinogenitate pot fi excluse, în afarã cazului în care:
a) în condiţiile de utilizare stabilite, este probabila ingestia orala a produsului medicinal de cãtre animal sau,
b) produsul medicinal poate pãtrunde în alimentele obţinute de la animale tratate (preparatele intramamare).
4. Alte cerinţe
4.1. Imunotoxicitatea
4.1.1. Atunci când efectele observate pe parcursul studiilor dozei repetate la animale, includ modificãri specifice în greutatea şi/sau histologia organelor limfoide, precum şi modificãri în celularitatea tesuturilor limfoide, a maduvei osoase sau a leucocitelor periferice, investigatorul trebuie sa ia în considerare necesitatea unor studii suplimentare privind efectele produsului asupra sistemului imunitar.
La proiectarea unor astfel de studii şi evaluarea rezultatelor acestora, trebuie luat în considerare nivelul cunoştinţelor ştiinţifice la data depunerii cererii.
4.2. Proprietãţile microbiologice ale reziduurilor
4.2.1. Efecte potenţiale asupra florei intestinale la om. Riscul microbiologic prezentat de reziduurile compusilor antimicrobieni pentru flora intestinala la om trebuie sa fie investigat în conformitate cu nivelul cunoştinţelor ştiinţifice la data depunerii cererii.
4.2.2. Efecte potenţiale asupra microorganismelor utilizate pentru prelucrarea industriala a hranei. În anumite cazuri, poate fi necesarã efectuarea de teste pentru a se determina dacã reziduurile provoacã dificultãţi care sa afecteze procesele tehnologice din prelucrarea industriala a alimentelor.
4.3. Observaţii la om
Trebuie prezentate informaţii care sa specifice dacã constituentii produsului medicinal veterinar sunt folosiţi ca produse medicinale în terapia umanã. Dacã se intampla acest lucru, trebuie întocmit un raport cu privire la toate efectele observate la om (inclusiv reactii adverse) şi la cauza acestora, în mãsura în care acestea pot fi importante pentru evaluarea produsului medicinal veterinar şi când este cazul, în lumina rezultatelor testelor din documentele bibliografice. Atunci când constituentii produselor medicinale veterinare sunt ei înşişi neutilizati sau nu mai sunt utilizaţi ca produse medicinale în terapia umanã, trebuie sa fie declarate motivele.
5. Ecotoxicitatea
5.1. Scopul studierii ecotoxicitatii produsului medicinal veterinar este evaluarea efectelor potenţiale dãunãtoare pe care utilizarea produsului le poate provoca mediului şi identificarea oricãror mãsuri de precautie ce pot fi necesare pentru a reduce astfel de riscuri.
5.2. O evaluare a ecotoxicitatii trebuie sa fie obligatorie pentru orice cerere de autorizare de comercializare a unui produs medicinal veterinar, altele decât cererile depuse în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. j) şi art. 13 alin. (1).
5.3. Aceasta evaluare trebuie efectuatã în doua faze:
În prima faza, investigatorul trebuie sa evalueze extinderea potenţiala a expunerii la mediu a produsului, a substanţelor sale active sau a metabolitilor relevanti, ţinând cont de:
a) speciile tinta şi modul de utilizare propus (de exemplu: medicatie efectuatã în masa sau pentru animale individuale).
b) metoda de administrare, în special mãsura probabila în care produsul va intra direct în sistemele mediului.
c) excretia posibila de cãtre animalele tratate a produsului, a substanţelor sale active sau a metabolitilor relevanti în mediu şi persistenta în astfel de excretii.
d) eliminarea produsului neutilizat sau a deşeurilor acestuia.
5.4. În faza a doua, ţinând cont de gradul de expunere a produsului la mediu şi de informaţiile disponibile referitoare la proprietãţile fizico-chimice, farmacologice şi/sau toxicologice ale compusului care a fost obţinut pe parcursul efectuãrii celorlalte teste şi experimente solicitate de prezenta norma sanitarã veterinara, investigatorul trebuie sa decidã dacã este necesarã o investigare specifica ulterioara a efectelor produsului asupra ecosistemelor specifice.
5.5. Dacã este necesar, poate fi solicitatã o investigare ulterioara a:
a) destinaţiei şi comportamentului în sol,
b) destinaţiei şi comportamentului în apa şi aer,
c) efectelor asupra organismelor acvatice,
d) efectelor asupra altor organisme, în afarã organismelor tinta.
Aceste investigari ulterioare trebuie sa fie efectuate în conformitate cu protocoalele de testare stabilite de legislaţia nationala specifica referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase sau, atunci când un domeniu nu este acoperit în întregime de aceste protocoale, în conformitate cu alte protocoale recunoscute pe plan internaţional cu privire la produsul medicinal veterinar şi/sau substanta (substantele) activa(e) a/ale acestora şi/sau metabolitii de excretie, dupã caz. Numãrul şi tipurile de teste, precum şi criteriile de evaluare ale acestora, depinde de nivelul cunoştinţelor ştiinţifice la data depunerii cererii.
CAP. II
Prezentarea datelor şi documentelor
Dosarul testelor de siguranta trebuie sa includã urmãtoarele:
a) o introducere care defineste subiectul, însoţitã de orice referinte bibliografice utile;
b) identificarea detaliatã a substanţei în studiu, incluzând:
1. denumirea internaţional nebrevetata (INN);
2. numele Uniunii Internaţionale de Chimie Pura şi Aplicatã (IUPAC);
3. numãrul acordat de Chemical Abstract Service (CAS);
4. clasificarea terapeuticã şi farmacologica;
5. sinonime şi abrevieri;
6. formula structuralã;
7. formula moleculara;
8. greutatea moleculara;
9. gradul de impuritate;
10. compozitia calitativã şi cantitativã a impuritatilor;
11. descrierea proprietãţilor fizice;
12. punctul de topire;
13. punctul de fierbere;
14. presiunea de vapori;
15. solubilitatea în apa şi solventi organici, exprimatã în g/l cu indicarea temperaturii;
16. densitatea;
17. spectrele de rotaţie, refractie, etc.
c) un protocol experimental detaliat care precizeazã motivele oricãrei omisiuni a anumitor teste indicate anterior, o descriere a metodelor, aparaturii şi materialelor utilizate, detalii cu privire la specie, rasa sau tip de animale, atunci când au putut fi obţinute, numãrul lor şi condiţiile în care acestea au fost adapostite şi furajate, declarand printre altele dacã acestea au fost libere de agenţi patogeni specifici (SPF);
d) toate rezultatele obţinute, favorabile sau nefavorabile. Datele originale trebuie descrise cu detalii pentru a permite evaluarea critica a rezultatelor, independent de interpretarea acestora de cãtre autor. În scopul explicatiei, rezultatele pot fi însoţite de ilustratii;
e) o analiza statistica a rezultatelor, atunci când aceasta este solicitatã de programul de testare şi variatia datelor;
f) o discuţie obiectivã asupra rezultatelor obţinute, care sa conducã la concluzii referitoare la siguranta substanţei, la limita sa de siguranta pentru animalul testat şi animalul tinta şi la efectele secundare posibile, la domeniilor sale de aplicare, la nivelurile dozei active ale acesteia şi la orice incompatibilitãţi posibile;
g) o descriere detaliatã şi o discuţie amãnunţitã a rezultatelor studiului referitor la siguranta reziduurilor în alimente şi relevanta acestuia pentru evaluarea riscurilor potenţiale prezentate de reziduuri pentru om. Aceasta discuţie trebuie sa fie urmatã de propuneri pentru a se asigura ca este eliminat orice pericol pentru om, prin aplicarea criteriilor de evaluare recunoscute pe plan internaţional (de exemplu: nici un nivel de efect observat la animale, propuneri pentru o alegere a factorului de siguranta şi pentru un consum zilnic acceptabil (ADI));
h) o discuţie amãnunţitã referitoare la orice riscuri pentru persoanele care prepara sau administreazã produsul medicinal la animale, urmatã de propuneri pentru mãsuri adecvate de reducere a unor astfel de riscuri;
i) o prezentare amãnunţitã a riscurilor pe care le poate prezenta pentru mediu utilizarea produsului medicinal veterinar în condiţiile practice propuse, urmatã de propuneri adecvate de reducere a unor astfel de riscuri;
j) toate informaţiile necesare pentru a aduce la cunostinta clinicianului utilitatea produsului propus. Prezentarea trebuie sa fie suplimentata cu sugestii referitoare la efectele secundare şi tratamentul în cazul apariţiei reactiilor toxice acute la animalele la care trebuie administrat produsul;
k) un raport final al expertului, care trebuie sa furnizeze o analiza critica detaliatã a informaţiilor în conformitate cu prevederile Cap. II al prezentei norme sanitare veterinare, împreunã cu un rezumat detaliat al tuturor rezultatelor testelor de siguranta relevante şi însoţit de referinte bibliografice exacte.
B. TESTAREA REZIDUURILOR
CAP. I
Efectuarea testelor
1. Prevederi generale
1.1. În sensul prezentei norme sanitare veterinare, "reziduuri" înseamnã toate substantele active sau metaboliti ai acestora care rãmân în carne sau în alte produse alimentare provenite de la animalul la care a fost administrat produsul medicinal în cauza.
1.2. Scopul studierii reziduurilor este de a determina în ce condiţii şi în ce mãsura reziduurile persista în alimentele provenite de la animalele tratate şi pentru a stabili perioadele de asteptare care trebuie sa fie respectate în scopul inlaturarii oricãrui risc pentru sãnãtatea publica şi/sau a deficienţelor în prelucrarea industriala a acestor alimente.
1.3. Evaluarea riscului datorat reziduurilor necesita stabilirea prezentei reziduurilor la animalele tratate în condiţiile recomandate de utilizare şi investigarea efectelor acestor reziduuri.
1.4. În cazul produselor medicinale veterinare destinate utilizãrii la animalele producãtoare de alimente, documentaţia referitoare la reziduuri trebuie sa indice:
a) în ce mãsura şi cat timp persista reziduurile produsului medicinal veterinar sau metabolitii acestuia în tesuturile animalului tratat sau în alimentele obţinute de la acesta;
b) faptul ca, în scopul de a se preveni orice risc pentru sãnãtatea consumatorului de alimente provenite de la animalele tratate sau dificultãţile care pot apare la prelucrarea industriala a alimentelor, este posibil sa se stabileascã perioade de asteptare realiste, care pot fi respectate în condiţii practice de creştere;
c) faptul ca sunt disponibile metode analitice practice, adecvate pentru utilizarea de rutina, pentru a verifica conformitatea cu perioada de asteptare.
2. Metabolismul şi cinetica reziduurilor
2.1. Farmacocinetica (absorbţie, distribuţie, biotransformare, excretie)
2.1.1. Scopul studiilor farmacocinetice pentru reziduurile produselor medicinale veterinare este de a evalua absorbtia, distribuţia, biotransformarea şi excretia produsului la specia tinta.
2.1.2. Produsul final sau o formulare care este bioechivalenta, trebuie sa fie administrat la specia tinta în doza maxima recomandatã.
2.1.3. Având în vedere metoda de administrare, gradul de absorbţie a produsului medicinal trebuie sa fie descris în întregime. Dacã se demonstreaza ca absorbtia sistemica a produselor pentru aplicare topica este neglijabila, nu trebuie sa fie solicitate şi alte studii ale reziduurilor.
2.1.4. Trebuie sa fie descrisã distribuţia produsului medicinal la specia tinta. Trebuie sa fie luatã în considerare posibilitatea legarii de proteinele din plasma, trecerea în lapte sau oua şi acumularea compusilor lipofili.
2.1.5. Trebuie sa fie descrise cãile de excretie ale produsului de cãtre animalul tinta. Trebuie sa fie identificati şi caracterizaţi principalii metaboliti.
2.2. Depletia reziduurilor
2.2.1. Scopul acestor studii care mãsoarã viteza de depletie a reziduurilor la animalul tinta dupã ultima administrare a produsului medicinal, este de a permite stabilirea perioadelor de asteptare.
2.2.2. La diferite intervale de timp dupã ce animalul supus testarii a primit doza finala de produs medicinal, trebuie sa fie determinate prin metode fizice, chimice sau biologice adecvate cantitãţile de reziduuri prezente. Trebuie sa fie specificate procedurile tehnice, siguranta şi sensibilitatea metodelor utilizate.
3. Metoda analitica de rutina pentru detectarea reziduurilor
3.1. Trebuie sa fie propuse proceduri analitice care pot fi efectuate pe parcursul unei examinari de rutina şi care au un nivel de sensibilitate care sa permitã depistarea cu certitudine a încãlcãrii limitelor reziduale permise, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale.
3.2. Metoda analitica propusã trebuie sa fie descrisã în detaliu. Aceasta trebuie sa fie validatã şi suficient de exigenta pentru utilizarea în condiţii normale de monitorizare de rutina a reziduurilor.
3.3. Trebuie sa fie descrise urmãtoarele caracteristici ale metodei de analiza:
a) specificitate,
b) acuratete, inclusiv sensibilitate,
c) precizie,
d) limita de detectie,
e) limita de cantitate,
f) caracter practic şi aplicabilitate în condiţii normale de laborator,
g) susceptibilitate la interferenta.
CAP. II
Prezentarea datelor şi documentelor
Dosarul testelor pentru reziduuri trebuie sa cuprindã urmãtoarele:
a) o introducere care defineste subiectul, însoţitã de orice referinte bibliografice utile;
b) o identificare detaliatã a produsului medicinal, inclusiv:
1. compozitia;
2. puritatea;
3. identificarea iodului;
4. relaţia cu produsul final;
5. activitatea specifica şi puritatea radioactiva a substanţelor marcate radioactiv;
6. poziţia atomilor marcati în molecula;
c) un protocol experimental detaliat ce prezintã motivele oricãrei omiteri a anumitor teste menţionate anterior, o descriere a metodelor, a aparaturii şi a materialelor utilizate, detalii referitoare la specia, rasa sau tipul de animale, atunci când acestea au putut fi obţinute, numãrul lor şi condiţiile în care acestea au fost adapostite şi furajate;
d) toate rezultatele obţinute, favorabile sau nefavorabile. Datele originale trebuie sa fie descrise cu detalii suficiente pentru a permite ca rezultatele sa fie evaluate critic, independent de interpretarea acestora de cãtre autor. Rezultatele pot fi însoţite de ilustratii;
e) o analiza statistica a rezultatelor, atunci când acest lucru este cerut de programul de testare, precum şi variatia datelor;
f) o discuţie obiectivã asupra rezultatelor obţinute, urmatã de propuneri pentru limitele reziduale maxime ale substanţelor active conţinute în produs, specificându-se reziduul marker şi tesuturile tinta implicate, precum şi propuneri referitoare la perioadele de asteptare necesare pentru a se asigura ca în alimentele obţinute de la animalele tratate nu sunt prezente reziduuri care ar putea constitui un risc pentru consumatori;
g) un raport final al expertului, care prezintã o analiza critica detaliatã a informaţiilor prezentate anterior, în lumina nivelului cunoştinţelor ştiinţifice în momentul depunerii cererii, împreunã cu un rezumat detaliat al rezultatelor testelor pentru reziduuri şi referinte bibliografice precise.
PARTEA 4
Testare pre-clinica şi clinica
Informaţiile şi documentele care trebuie sa însoţeascã cererile de autorizare de comercializare, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. j) şi art. 13 alin. (1) din prezenta norma sanitarã veterinara, trebuie sa fie prezentate în conformitate cu prevederile acestei pãrţi.
CAP. I
Cerinţe pre-clinice
Studiile pre-clinice sunt solicitate pentru a se stabili activitatea farmacologica şi toleranta produsului.
A. FARMACOLOGIE
A.1. Farmacodinamica
A.1.1. Studiul farmacodinamicii trebuie sa urmeze doua linii distincte de abordare:
A.1.2. În primul rând, mecanismul de acţiune şi efectele farmacologice pe care se bazeazã cererea recomandatã în practica, trebuie sa fie descrise în mod adecvat. Rezultatele trebuie sa fie exprimate în termeni cantitativi (utilizând, de exemplu, curbe doza-efect, curbe timp-efect, etc.) şi ori de câte ori este posibil, în comparatie cu o substanta a carei activitate este bine cunoscutã. În cazul în care a fost susţinutã o eficacitate mai mare pentru o substanta activa, diferenţa trebuie sa fie demonstrata şi doveditã a fi semnificativã din punct de vedere statistic.
A.1.3. În al doilea rând, investigatorul trebuie sa prezinte o evaluare farmacologica generalã a substanţei active, cu referire specialã la posibilitatea apariţiei efectelor secundare. În general, trebuie sa fie investigate funcţiile principale.
A.1.4. Investigatorul trebuie sa identifice efectul caii de administrare, formularea, etc., asupra activitãţii farmacologice a substanţei active.
A.1.5. Cercetãrile trebuie sa fie intensificate atunci când doza recomandatã se apropie de cea care poate produce reactii adverse.
A.1.6. Tehnicile experimentale, în afarã cazului în care acestea sunt proceduri standard, trebuie sa fie descrise detaliat, astfel încât sa se permitã a fi reproduse, iar investigatorul trebuie sa stabileascã valabilitatea acestora. Rezultatele experimentale trebuie sa fie prezentate clar şi, pentru anumite tipuri de teste, trebuie furnizatã semnificatia lor statistica.
A.1.7. În afarã cazului în care sunt prezentate motive întemeiate care demonstreaza contrariul, trebuie sa fie investigata, de asemenea, orice modificare cantitativã a raspunsurilor ce rezulta din administrarea repetatã a substanţei.
A.1.8. Combinatiile medicinale pot fi determinate fie pe baze farmacologice, fie prin indicaţii clinice. În primul caz, studiile farmacodinamice şi/sau farmacocinetice, trebuie sa demonstreze acele interactiuni care ar putea face recomandabila combinatia în sine, pentru utilizare clinica. În cel de al doilea caz, atunci când justificarea ştiinţificã a combinatiei medicinale este cercetata prin intermediul experimentelor clinice, investigatorul trebuie sa determine dacã efectele asteptate ale combinatiei respective pot fi demonstrate la animale şi trebuie sa fie verificata importanta oricãrei reactii adverse. Dacã o combinatie include o substanta activa noua, aceasta din urma trebuie sa fi fost studiata anterior în amãnunt.
A.2. Farmacocinetica
Informaţiile farmacocinetice de baza referitoare la o substanta activa noua, sunt utile în contextul clinic. Obiectivele farmacocinetice pot fi împãrţite în doua domenii principale:
(i) farmacocinetica descriptivã - care conduce la evaluarea parametrilor de baza, cum sunt: epurarea organismului, volumul (volumele) de distribuţie, timpul mediu de remanenta, etc.
(ii) utilizarea acestor parametri pentru a cerceta relaţiile dintre regimul de dozare, concentratia în plasma şi tesut şi efectele farmacologice, terapeutice sau toxice.
Pentru speciile tinta, studiile farmacocinetice sunt, necesare în scopul utilizãrii produselor medicinale cu cea mai mare eficacitate şi siguranta posibile. Astfel de studii sunt utile, în special pentru a ajuta clinicianul la stabilirea regimului de dozare (calea şi locul de administrare, doza, intervalul dozarii, numãrul de administrãri, etc.) şi de a adopta regimuri de dozare în conformitate cu anumite variabile ale populaţiei (de exemplu: varsta, boala). Astfel de studii pot fi mai eficiente la unele animale şi oferã, în general, mai multe informaţii decât studiile clasice de titrare a dozei. În cazul unor combinatii noi ale substanţelor cunoscute ce au fost investigate în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare, studii farmacocinetice ale combinatiei determinate nu sunt solicitate dacã se poate justifica faptul ca administrarea substanţelor active sub forma de combinatie determinata nu le modifica proprietãţile farmacocinetice.
A.2.1. Biodisponibilitate/bioechivalenta
Trebuie sa fie întreprinse studii corespunzãtoare de biodisponibilitate pentru a stabili bioechivalenta în urmãtoarele cazuri:
a) atunci când se compara un produs medicinal reformulat cu un alt produs existent;
b) atunci când se compara o metoda sau o cale de administrare noua cu una deja stabilitã;
c) în toate cazurile la care se referã prevederile art. 13 alin. (1) al prezentei norme sanitare veterinare.
B. TOLERANTA LA SPECIILE DE ANIMALE TINTA
Scopul acestui studiu ce trebuie sa fie realizat pentru toate speciile de animale pentru care este destinat produsul medicinal, este de a efectua teste de toleranta localã şi generalã pentru toate speciile de animale, în scopul de a stabili o dozare tolerata suficient de larga pentru a permite o limita de siguranta adecvatã şi simptome clinice de intoleranta, utilizând calea/cãile de administrare recomandate, în mãsura în care acest lucru poate fi realizat prin creşterea dozei terapeutice şi/sau a duratei tratamentului. Raportul referitor la aceste teste trebuie sa conţinã cat mai multe detalii posibile despre efectele farmacologice şi reactiile adverse asteptate. Acestea din urma trebuie sa fie evaluate ţinând cont de faptul ca animalele utilizate pot avea o valoare foarte mare. Produsul medicinal trebuie sa fie administrat cei puţin pe calea de administrare recomandatã.
C. REZISTENTA
Date referitoare la apariţia unor organisme rezistente sunt necesare în cazul unor produse medicinale utilizate pentru prevenirea sau tratamentul bolilor infectioase sau a infestatiilor parazitare la animale.
CAP. II
