Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
──────
(Anexa nr. 1 la RACR-ATS)
─────────────────────────
Principiile care determinã identificarea specificaţiilor de navigaţie
şi identificarea rutelor ATS, altele decât rutele standard
de plecare şi sosire
1. Identificatorii pentru rutele ATS şi specificaţiile de navigaţie
1.1. Scopul unui sistem de identificatori pentru rute şi pentru specificaţia/specificaţiile de navigaţie care se aplicã unui segment/unor segmente specificat(e) de rutã (rute) ATS, unei/unor rute sau unei regiuni este de a permite urmãtoarele facilitãţi atât pilotului, cât şi unitãţii ATS, luând în considerare cerinţele din punctul de vedere al automatizãrii:
a) sã poatã efectua referiri clare privind orice rutã ATS, fãrã a fi necesar sã recurgã la utilizarea coordonatelor geografice sau a altor mijloace în scopul de a o descrie;
b) sã poatã sã coreleze o rutã ATS cu o structurã verticalã de spaţiu aerian specificã, potrivit situaţiei;
c) sã poatã indica acurateţea faţã de nivelul cerut de performanţã a navigaţiei, atunci când opereazã de-a lungul unei rute ATS sau într-o anumitã regiune; şi
d) sã poatã indica faptul cã o rutã este utilizatã în principal sau în exclusivitate doar de cãtre anumite tipuri de aeronave.
Nota 1: Publicarea specificaţiilor de navigaţie se face potrivit reglementãrilor naţionale de punere în aplicare a prevederilor anexei 4 OACI, Hãrţile aeronautice, Cap. 7, şi ale anexei 15 OACI, Informarea aeronauticã, Appendix 1.
Nota 2: În contextul anexei 1 la prezenta reglementare şi în scopul planificãrii zborurilor nu trebuie considerat cã o specificaţie de navigaţie prescrisã ar face parte integrantã din identificatorul rutei ATS.
1.2. Pentru a-şi atinge scopul trebuie ca sistemul de identificatori:
a) sã permitã identificarea oricãrei rute ATS de manierã simplã şi unicã:
b) sã evite redundanţa;
c) sã fie utilizabil de cãtre sistemele automatizate atât de la sol, cât şi de la bord;
d) sã permitã exprimarea cât mai concisã în operare;
e) sã permitã posibilitãţi suficiente de extensie, astfel încât sã se lase loc pentru adaptarea oricãror cerinţe viitoare, fãrã ca acest lucru sã necesite schimbãri fundamentale.
1.3. Rutele ATS controlate, informative şi necontrolate, cu excepţia rutelor standard de sosire şi plecare, se identificã dupã cum este specificat în continuare.
2. Alcãtuirea identificatorului
2.1. Un identificator de rutã ATS trebuie sã fie alcãtuit dintr-un identificator de bazã, care se suplimenteazã, dacã este necesar, prin:
a) un prefix, potrivit precizãrilor pct. 2.3; şi
b) o literã adiţionalã, potrivit precizãrilor pct. 2.4.
2.1.1. Numãrul de caractere necesare pentru a alcãtui identificatorul nu trebuie sã depãşeascã 6 caractere.
2.1.2. Numãrul de caractere necesare pentru a alcãtui identificatorul se va limita, în mãsura posibilului, la maxim 5 caractere.
2.2. Identificatorul de bazã trebuie sã conţinã o literã a alfabetului, urmatã de un numãr din intervalul 1-999.
Alegerea literei trebuie fãcutã din lista enumeratã în continuare:
a) A, B, G sau R-pentru rutele care constituie parte a unor reţele regionale de rute ATS şi nu sunt rute RNAV;
b) L, M, N sau P-pentru rutele RNAV care constituie parte a unor reţele regionale de rute ATS;
c) H, J, V sau W-pentru rutele care nu constituie parte a unor reţele regionale de rute ATS şi nici nu sunt rute RNAV;
d) Q, T, Y sau Z-pentru rutele RNAV care nu constituie parte a unor reţele regionale de rute ATS.
2.3. Acolo unde este cazul, trebuie adãugatã o literã suplimentarã sub formã de prefix la indicativul de bazã, în conformitate cu urmãtoarele:
a) K - pentru a indica o rutã de nivel inferior, stabilitã spre a fi utilizatã în principal de elicoptere;
b) U - pentru a indica faptul cã o rutã sau o porţiune a rutei este stabilitã în spaţiul aerian superior;
c) S - pentru a indica o rutã stabilitã exclusiv pentru uzul aeronavelor supersonice în timpul accelerãrii, decelerãrii şi pe durata zborului supersonic.
2.4. Atunci când Planul EUR-ANP sau un alt acord regional pentru navigaţia aerianã prevede acest lucru, se poate adãuga o literã suplimentarã dupã identificatorul de bazã al rutei ATS în cauzã, în scopul de a se indica tipul serviciului ATS asigurat, ţinându-se cont de urmãtoarele prevederi:
a) se poate adãuga litera F pentru a se indica faptul cã pe ruta respectivã sau pe o porţiune a acesteia se asigurã numai serviciu consultativ;
b) se poate adãuga litera G pentru a se indica faptul cã pe ruta respectivã sau pe o porţiune a acesteia se asigurã numai serviciu de informare a zborurilor.
Nota 1: Din cauza limitãrilor de afişare specifice echipamentelor de bord, literele suplimentare "F" sau "G" pot sã nu fie afişate pilotului.
Nota 2: Implementarea unei rute sau a unei porţiuni de rutã pe care se asigurã serviciul de control al traficului aerian, serviciul de trafic aerian consultativ sau serviciul de informare a zborurilor trebuie indicatã pe hãrţile aeronautice şi în publicaţiile corespunzãtoare de informare aeronauticã potrivit reglementãrilor, procedurilor şi instrucţiunilor naţionale de aeronauticã civilã elaborate în conformitate cu prevederile anexei 4 OACI, Hãrţile aeronautice şi ale anexei 15 OACI, Informarea aeronauticã."
3. Alocarea identificatorilor de bazã
3.1. Identificatorii de rute ATS de bazã trebuie alocaţi cu respectarea urmãtoarelor principii:
3.1.1. Trebuie alocat acelaşi identificator de bazã unei rute principale care este destinatã operãrii lung-curier, pe toatã lungimea ei, fãrã a se ţine cont de zonele terminale, statele sau regiunile traversate.
Aceastã prevedere are în mod special relevanţã în condiţiile utilizãrii procesãrii automate a datelor ATS şi a echipamentelor de bord de navigaţie computerizate.
3.1.2. Atunci când douã sau mai multe rute principale care sunt destinate operãrii lung-curier au un segment de rutã comun, acestuia trebuie sã îi fie alocaţi ambii identificatori ai rutelor în cauzã, cu excepţia cazului în care acest lucru ar crea dificultãţi din punctul de vedere al asigurãrii serviciilor de trafic aerian, caz în care, prin acord comun între statele implicate şi/sau la nivel regional, se stabileşte alocarea unui singur indicativ.
3.1.3. Trebuie ca un identificator de rutã ATS de bazã care este alocat unei rute sã nu mai fie alocat niciunei alte rute.
3.1.4. Cerinţele României de identificatori trebuie notificate de cãtre autoritatea aeronauticã de supraveghere Biroului regional OACI în scopul coordonãrii.
4. Utilizarea identificatorilor în comunicaţii
4.1. În comunicaţiile cu înregistrare tipãritã trebuie ca identificatorul sã fie oricând exprimat prin nu mai puţin de douã caractere şi nu mai mult de 6 caractere.
4.2. În comunicaţiile prin voce trebuie ca litera de bazã a identificatorului sã fie rostitã în conformitate cu alfabetul de redare prin voce a literelor, specific aviaţiei civile internaţionale, potrivit procedurilor şi instrucţiunilor aplicabile.
4.3. Atunci când se utilizeazã prefixul "K", "U" sau "S" potrivit prevederilor 2.3 de mai sus, redarea acestor litere prin comunicaţii prin voce trebuie fãcutã dupã cum urmeazã, în conformitate cu pronunţarea (fonetica) specificã limbii engleze:
K - "KOPTER" (cuvântul "KOPTER" trebuie pronunţat aşa cum se pronunţã el în cuvântul "helicopter" din limba englezã);
U - "UPPER"
S - "SUPERSONIC"
4.4. Atunci când se utilizeazã literele "F" sau "G", potrivit prevederilor 2.4 de mai sus, nu trebuie cerut ca echipajul sã le utilizeze în comunicaţiile prin voce.
___________
