Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 63 din 29 martie 2004 privind punerea in aplicare a regulamentelor si instructiunilor Consiliului Concurentei elaborate in baza Legii concurentei nr. 21/1996 , cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CONSILIUL CONCURENTEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 280 din 31 martie 2004
În baza:
- <>Decretului nr. 57/2004 pentru numirea membrilor Plenului Consiliului Concurenţei;
- prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1), (2) şi (3) şi ale <>art. 29 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
şi având în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ,
preşedintele Consiliului Concurenţei emite urmãtorul ordin:
ART. 1
În urma adoptãrii în plenul Consiliului Concurenţei se pun în aplicare urmãtoarele regulamente şi instrucţiuni, prevãzute în anexele nr. 1, 2 şi 3 care fac parte integrantã din prezentul ordin:
- Regulament privind aplicarea <>art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996 în cazul înţelegerilor verticale din sectorul autovehiculelor;
- Regulament privind autorizarea concentrãrilor economice;
- Instrucţiuni privind mãsurile corective acceptabile în cazul autorizãrii condiţionate a unor concentrãri economice.
ART. 2
Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurenţei vor urmãri punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.
ART. 3
Prezentul ordin, regulamentele şi instrucţiunile menţionate la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Consiliului Concurenţei,
Mihai Berinde
Bucureşti, 29 martie 2004.
Nr. 63.
ANEXA 1
Regulament
privind aplicarea ari 5 alin. (2) din <>Legea concurenţei nr. 21/1996
în cazul înţelegerilor verticale din sectorul autovehiculelor
În temeiul <>art. 28 alin.(1) şi (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Consiliul Concurenţei adoptã prezentul regulament:
Introducere
Prin înţelegere verticalã se înţelege orice acord sau practicã concertatã convenite între doi sau mai mulţi agenţi economici - fiecare operând, în scopul îndeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lanţului de producţie ori de distribuţie - referitoare la condiţiile în care pãrţile pot cumpãra, vinde sau revinde anumite produse sau servicii.
Articolul 5 alin. (2) din <>Legea concurenţei nr. 21/1996 (denumitã în continuare lege) reprezintã cadrul legal pentru abordarea înţelegerilor verticale în contextul asigurãrii protecţiei, menţinerii şi stimulãrii efective a concurenţei, având în vedere atât efectele anticoncurentiale cât şi beneficiile economice ale acestora.
Referitor la sectorul autovehiculelor, particularitãţile şi specificul pieţei fac necesarã existenţa unor înţelegeri verticale care, însã, trebuie supuse unor reguli mai stricte decât cele aplicabile în cadrul general al înţelegerilor verticale, aşa cum a apreciat şi Comisia Europeanã, care a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1400/2002 privind aplicarea art. 81 (3) din Tratat la categorii de înţelegeri verticale şi practici concertate în sectorul autovehiculelor.
În perspectiva integrãrii României în Uniunea Europeanã şi datoritã necesitãţii armonizãrii cadrului legislativ în domeniul concurenţei cu cel european, Consiliul Concurentei a considerat necesarã preluarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1400/2002, în concordanţa cu specificul sectorului autovehiculelor şi al pieţei româneşti.
Prin adoptarea prezentului Regulament se instituie, dupã modelul european, reguli mai stricte în sectorul autovehiculelor decât cele prevãzute în vechea reglementare, respectiv în Capitolul VIII din "Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 şi 6 din lege privind practicile anticoncurentiale".
ART. 1
Prevederi generale
(1) Definiţii
În aplicarea prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos semnificã dupã cum urmeazã:
a) "agenţi economici concurenţi" sunt furnizori actuali sau potenţiali pe aceeaşi piaţã a produsului, piaţã care cuprinde bunurile sau serviciile pe care cumpãrãtorul le considerã interschimbabile sau substituibile cu bunurile sau serviciile care fac obiectul înţelegerii, în considerarea caracteristicilor, preţului şi utilizãrii cãreia ele îi sunt destinate;
b) "obligaţia de non-concurenţã" reprezintã orice obligaţie directã sau indirectã care îl împiedicã pe cumpãrãtor sã producã, sã cumpere, sã vândã sau sã revândã bunuri sau servicii care sunt în concurenţã cu cele care fac obiectul înţelegerii, sau orice obligaţie directã sau indirectã care impune cumpãrãtorului sã achiziţioneze de la furnizor sau de la un alt agent economic desemnat de cãtre furnizor mai mult de 30% din achiziţiile sale totale - însumând atât bunuri sau servicii prevãzute în contract cât şi bunuri sau servicii interschimbabile sau substituibile pe piaţa în cauzã - calculate pe baza valorii achiziţiilor efectuate de acesta în cursul anului precedent. Obligaţia impusã distribuitorului de a vinde autovehiculele altor furnizori în zone de vânzare separate în cadrul spaţiului de expunere, în scopul de a evita orice confuzie între mãrci nu constituie o obligaţie de non-concurenţã în sensul prezentului regulament. Obligaţia impusã distribuitorului de a angaja personal de vânzare specific pentru fiecare marcã de autovehicule este consideratã o obligaţie de non-concurenţã în sensul prezentului regulament, cu excepţia cazului în care distribuitorul decide sã angajeze personal specific pentru fiecare marcã iar furnizorul suportã financiar toate costurile suplimentare implicate;
c) "înţelegerile verticale" sunt acordurile sau practicile concertate convenite între doi sau mai mulţi agenţi economici - fiecare dintre ei operând, în scopul îndeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lanţului de producţie sau de distribuţie;
d) "restricţionãri verticale" sunt restricţii de concurenţã care cad sub incidenţa art.5 alin. (1) din lege, atunci când acestea sunt cuprinse într-o înţelegere verticalã;
e) "obligaţia de vânzare exclusivã" reprezintã orice obligaţie directã sau indirectã care impune furnizorului sã vândã bunurile sau serviciile care fac obiectul înţelegerii cãtre un singur cumpãrãtor pe piaţa româneascã, în vederea revânzãrii sau a unei utilizãri specifice;
f) "sistem de distribuţie selectivã" este acel sistem de distribuţie în care furnizorul se angajeazã sã vândã bunurile sau serviciile prevãzute în contract, direct sau indirect, numai distribuitorilor sau reparatorilor selecţionaţi pe baza unor criterii prestabilite, şi în care aceşti distribuitori sau reparatori se angajeazã sã nu vândã aceste bunuri sau servicii unor distribuitori neagreaţi sau reparatori independenţi, fãrã a aduce atingere facultãţii de a vinde piese de schimb reparatorilor independenţi sau obligaţiei de a furniza operatorilor independenţi toate informaţiile cu caracter tehnic, sisteme de diagnosticare, utilaje şi specializarea necesare pentru repararea şi întreţinerea autovehiculelor sau pentru aplicarea mãsurilor de protecţie a mediului;
g) "sistem de distribuţie selectivã cantitativã" este acel sistem de distribuţie selectivã în care furnizorul aplicã, pentru a selecţiona distribuitorii şi reparatorii, criterii care limiteazã în mod direct numãrul acestora;
h) "sistem de distribuţie selectivã calitativã" este acel sistem de distribuţie selectivã în care furnizorul aplicã, pentru a selecţiona distribuitorii şi reparatorii, criterii pur calitative, cerute de natura bunurilor sau serviciilor care fac obiectul înţelegerii, stabilite uniform pentru toţi distribuitorii sau reparatorii care doresc sã adere la sistemul de distribuţie, aplicate în mod nediscriminatoriu şi fãrã a limita în mod direct numãrul de distribuitori sau de reparatori;
i) "drepturile de proprietate intelectualã" includ drepturile de proprietate industrialã, drepturile de autor şi drepturile conexe;
j) "know-how"-ul reprezintã un ansamblu secret, substanţial şi identificat de informaţii practice nebrevetate, rezultat al experienţei furnizorului şi testate de cãtre acesta; în acest context, "secret" semnificã faptul cã know-how-ul, în ansamblul acestuia sau într-o anume configuraţie sau asamblare a componentelor sale, nu este în general cunoscut sau accesibil; "substanţial" înseamnã cã know-how-ul include informaţii indispensabile pentru cumpãrãtor în scopul utilizãrii, vânzãrii sau revânzãrii bunurilor sau serviciilor prevãzute în acord; "identificat" reprezintã faptul cã know-how-ul trebuie sã fie descris într-o manierã suficient de completã ca sã permitã verificarea îndeplinirii de cãtre acesta a criteriilor de confidenţialitate şi substanţialitate;
k) "cumpãrãtor": este agentul economic (indiferent cã acesta este distribuitor sau reparator) care vinde bunuri sau servicii pe contul unui alt agent economic;
I) "reparator agreat" înseamnã un prestator de servicii de reparaţii şi de întreţinere a autovehiculelor care activeazã în cadrul unui sistem de distribuţie creat de cãtre un furnizor de autovehicule;
m) "reparator independent" înseamnã un prestator de servicii de reparaţii şi întreţinere a autovehiculelor care nu activeazã în cadrul sistemului de distribuţie creat de furnizorul autovehiculelor pentru care el asigurã reparaţiile sau întreţinerea. Un reparator agreat care activeazã în cadrul sistemului de distribuţie al unui anumit furnizor, este considerat reparator independent, în înţelesul prezentului regulament, în toate cazurile în care el furnizeazã servicii de reparaţii şi întreţinere pentru autovehiculele unui alt furnizor, din al cãrui sistem de distribuţie el nu face parte;
n) "autovehicul" înseamnã un vehicul cu autopropulsie, cu cel puţin trei roţi, destinat a fi utilizat pe drumurile publice;
o) "autovehicul pentru pasageri" înseamnã un autovehicul destinat transportului de persoane care are maximum opt locuri, în afarã de locul şoferului;
p) "autoutilitare uşoare" înseamnã un autovehicul destinat transportului de mãrfuri sau de persoane a cãrui masã totalã este de maximum 3,5 tone; în cazul în care o autoutilitarã uşoarã este comercializatã şi într-o versiune a cãrei masã totalã depãşeşte 3,5 tone, toate versiunile acesteia sunt considerate ca fiind autoutilitare uşoare;
q) "gama vizatã în înţelegere (contract)" reprezintã toate modelele de autovehicule oferite spre vânzare de cãtre furnizor distribuitorului;
r) "autovehicul corespunzãtor unui model din gama vizatã în contract" înseamnã un vehicul care face obiectul unui acord de distribuţie cu un alt agent economic din cadrul sistemului de distribuţie creat de producãtor, sau cu consimţãmântul acestuia, Şi:
i) pe care constructorul îl fabricã sau îl monteazã în serie, şi
ii) a cãrui caroserie este de formã identicã şi ale cãrui tren de rulare, grup
motopropulsor şi tip de motor sunt identice cu cele ale vehiculelor din gama vizatã
în contract;
s) "piese de schimb" înseamnã bunuri care sunt destinate a fi montate în sau pe un autovehicul pentru a înlocui componentele respectivului vehicul, inclusiv bunuri precum lubrifianţii care sunt necesari utilizãrii unui autovehicul, cu excepţia benzinei;
t) "piese de schimb originale" înseamnã piese de schimb care sunt de aceeaşi calitate cu componentele utilizate la montarea unui autovehicul şi care sunt produse conform specificaţiilor şi standardelor de producţie furnizate de cãtre producãtorul de autovehicule pentru fabricarea componentelor sau pieselor de schimb destinate autovehiculului în cauzã, în aceastã categorie se includ piesele de schimb fabricate pe aceeaşi linie de producţie ca respectivele componente. Se prezumã pânã la proba contrarie cã piesele sunt piese de schimb originale dacã producãtorul pieselor certificã faptul cã acestea sunt de aceeaşi calitate cu cea a componentelor utilizate pentru asamblarea vehiculului în cauzã şi au fost fabricate conform specificaţiilor şi standardelor de producţie ale constructorului autovehiculului;
u) "piese de schimb de calitate echivalentã" înseamnã exclusiv piesele de schimb fabricate de oricare agent economic capabil sã certifice în orice moment cã acestea sunt de o calitate echivalentã cu cea a componentelor care sunt sau au fost utilizate la asamblarea autovehiculelor în cauzã;
v) "agenţi economici din cadrul sistemului de distribuţie" înseamnã producãtorul şi agenţii economici însãrcinaţi de acesta sau având consimţãmântul acestuia pentru distribuţia, repararea sau întreţinerea bunurilor care fac obiectul contractului sau a unor bunuri corespunzãtoare acestora;
w) "utilizator final" include şi companiile de leasing, cu excepţia contractelor de leasing care prevãd cesiunea proprietãţii sau opţiunea de cumpãrare a autovehiculului înainte de expirarea contractului de leasing.
(2) Termenii "agent economic", "furnizor", "cumpãrãtor", "distribuitor" şi "reparator" vor include şi agenţi economici care sunt în legãturã cu aceştia (legaţi). Sunt consideraţi ca "agenţi economici legaţi":
a) agenţii economici în care o parte la contract dispune, direct sau indirect:
i) de mai mult de jumãtate din drepturile de vot, sau
ii) de puterea de a desemna mai mult de jumãtate din membrii consiliului de
administraţie, ai consiliului de supraveghere sau ai organelor care reprezintã
legal agentul economic, sau
iii) de dreptul de a gestiona afacerile agentului economic;
b) agenţii economici care dispun, direct sau indirect, într-una din pãrţile la contract, de drepturile sau puterile enumerate la lit. a);
c) agenţii economici în care un agent economic din cei vizaţi la lit. b) dispune, direct sau indirect, de drepturile sau puterile enumerate la lit. a);
d) agenţii economici în care una din pãrţile la contract cu unul sau mai mulţi agenţi economici din cei prevãzuţi la lit. a), b) sau c) ori agenţii economici în care doi sau mai mulţi din agenţii economici prevãzuţi la lit. a), b) sau c) dispun împreunã de drepturile sau puterile enumerate la lit a);
e) agenţii economici la care drepturile sau puterile enumerate la lit. a) sunt deţinute împreunã de cãtre:
i) pãrţile la contract sau agenţii economici legaţi cu acestea, menţionaţi la lit.
a)-d), sau
ii) una sau mai multe din pãrţile la contract ori unul sau mai mulţi agenţi
economici legaţi cu acestea, menţionaţi la lit. a)-d) şi unul sau mai mulţi terţi.
ART. 2
Înţelegeri verticale care nu intrã sub incidenţa <>art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996
Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile înţelegerilor verticale convenite între agenţi economici care fac parte din acelaşi grup, aşa cum este acesta definit în "Instrucţiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurenţial, prevãzute la <>art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 , şi în cazurile de concentrare economicã".
ART. 3
Sfera de aplicare a exceptãrii
(1) înţelegerile verticale referitoare la condiţiile în care pãrţile pot cumpãra, vinde sau revinde autovehicule noi, piese de schimb pentru autovehicule sau servicii de reparaţii şi întreţinere a autovehiculelor sunt exceptate de la interdicţia prevãzutã la art. 5 alin. (1) din lege, în conformitate cu prezentul regulament şi potrivit art. 5 alin. (2) din lege. Exceptarea se aplicã în mãsura în care aceste înţelegeri verticale conţin restricţionãri verticale.
(2) Exceptarea prevãzutã la alin.(1) se aplicã şi urmãtoarelor categorii de înţelegeri verticale:
a) înţelegerile verticale încheiate între o asociaţie de agenţi economici şi membrii sãi, sau între o astfel de asociaţie şi furnizorii sãi, doar în mãsura în care toţi membrii asociaţiei sunt distribuitori de autovehicule sau de piese de schimb pentru autovehicule sau reparatori şi sub rezerva cã nici un membru al asociaţiei respective, împreunã cu grupul de agenţi economici legaţi de acesta, sã nu realizeze o cifrã de afaceri anualã mai mare decât plafonul stabilit anual de cãtre Consiliul Concurenţei, pentru armonizarea gradualã cu nivelul plafonului din reglementãrile europene în domeniu; înţelegerile verticale încheiate de cãtre aceste asociaţii sunt acoperite de prezentul regulament fãrã a aduce atingere aplicãrii art. 5 alin. (1) din lege înţelegerilor orizontale încheiate între membrii asociaţiei sau deciziilor adoptate de cãtre asociaţie;
b) înţelegerile verticale care conţin dispoziţii cu privire la cesiunea cãtre cumpãrãtor sau utilizarea de cãtre cumpãrãtor a unor drepturi de proprietate intelectualã, cu condiţia ca aceste prevederi sã nu constituie obiectul principal al unor asemenea înţelegeri şi ca ele sã fie legate în mod direct de utilizarea, vânzarea sau revânzarea de bunuri sau servicii de cãtre cumpãrãtor sau clienţii acestuia. Exceptarea se aplicã sub rezerva ca respectivele dispoziţii sã nu comporte restricţionãri ale concurenţei vizând bunurile sau serviciile obiect al înţelegerii, având un obiect sau un efect identic celui al restricţionãrilor verticale neexceptate în baza prezentului regulament.
(3) Exceptarea prevãzutã la alin.(1) nu se aplica înţelegerilor verticale încheiate între agenţi economici concurenţi.
(4) Cu toate acestea, exceptarea se aplicã în cazul în care agenţi economici concurenţi încheie o înţelegere verticalã nereciprocã şi este îndeplinitã una din condiţiile urmãtoare:
a) cifra de afaceri anualã totalã a cumpãrãtorului nu depãşeşte plafonul stabilit anual de cãtre Consiliul Concurenţei, pentru armonizarea gradualã cu nivelul plafonului din reglementãrile europene în domeniu;
b) furnizorul este un producãtor şi un distribuitor de bunuri, în timp ce cumpãrãtorul este un distribuitor care nu fabricã bunuri concurente cu bunurile care fac obiectul înţelegerii;
c) furnizorul este un prestator de servicii pe mai multe niveluri de activitate comercialã, în timp ce cumpãrãtorul nu furnizeazã servicii concurente (a nivelul de activitate comercialã la care el cumpãrã serviciile prevãzute în înţelegere.
ART. 4
Condiţii generale ale exceptãrii
(1) Sub rezerva prevederilor alin.(2) - (7), exceptarea prevãzutã la art. 3 alin. (1) se aplicã sub condiţia ca partea de piaţa deţinutã de furnizor sã nu depãşeascã 30% din piaţa în cauzã pe care el vinde autovehiculele noi, piesele de schimb pentru autovehicule sau serviciile de reparaţii şi întreţinere. Pentru înţelegerile care stabilesc sisteme de distribuţie selectivã cantitativã pentru vânzarea de autovehicule noi, pragul referitor la cota de piaţã pentru aplicarea exceptãrii este de 40%. Aceste praguri nu se aplica înţelegerilor care instituie sisteme de distribuţie selectivã calitativã.
(2) În cazul înţelegerilor verticale care conţin obligaţii de furnizare exclusivã, exceptarea prevãzutã la art. 3 alin. (1) se aplicã sub condiţia ca partea de piaţã deţinutã de cumpãrãtor sã nu depãşeascã 30% din piaţa în cauzã pe care el cumpãrã bunurile sau serviciile prevãzute în acord.
(3) Exceptarea prevãzutã la art. 3 alin. (1) se aplicã sub condiţia ca înţelegerea verticalã încheiatã cu un distribuitor sau reparator sã prevadã cã furnizorul acceptã cesiunea drepturilor şi a obligaţiilor decurgând din înţelegerea verticalã cãtre un alt distribuitor sau reparator din cadrul sistemului de distribuţie şi ales de cãtre fostul distribuitor sau reparator.
(4) În scopul de a evita ca un furnizor sã nu rezilieze o înţelegere verticalã cu un distribuitor sau reparator din cauza unor practici care nu pot face obiect de restricţionãri în cazul prezentului regulament, exceptarea prevãzutã la art. 3 alin. (1) se aplicã sub condiţia ca înţelegerea verticalã convenitã cu un distribuitor sau reparator sã prevadã cã un furnizor care doreşte sã notifice rezilierea unui contract este ţinut sã facã aceasta în scris, specificând motivele obiective şi transparente ale deciziei de reziliere.
(5) Exceptarea prevãzutã la art. 3 alin. (1) se aplicã sub condiţia ca înţelegerea verticalã încheiatã de cãtre furnizorul de autovehicule noi cu un distribuitor sau reparator agreat sã prevadã:
a) cã înţelegerea se încheie pentru o duratã de cel puţin cinci ani; în acest caz, fiecare parte trebuie sã se angajeze sã notifice celeilalte pãrţi cu cel puţin şase luni înainte intenţia de a nu reînnoi înţelegerea;
b) sau cã înţelegerea este încheiatã pe duratã nedeterminatã; în acest caz, termenul uzual de reziliere trebuie sã fie pentru ambele pãrţi de cel puţin doi ani; acest termen se reduce la cel puţin un an atunci când:
i) furnizorul este obligat, în baza legii sau a unei convenţii speciale, sã plãteascã
o despãgubire adecvatã la rezilierea înţelegerii, sau
ii) furnizorul reziliazã înţelegerea pe motivul necesitãţii de a reorganiza întreaga
reţea sau o parte substanţialã a acesteia.
(6) Exceptarea prevãzutã la art. 3 alin. (1) se aplicã sub condiţia ca înţelegerea verticala sã prevadã dreptul fiecãrei pãrţi de a recurge la un expert independent sau arbitru în cazul litigiilor referitoare la respectarea obligaţiilor contractuale, dar fãrã a prejudicia dreptul fiecãrei pari de a sesiza instanţa judecãtoreascã competentã. Litigiile se pot referi în special, la:
a) obligaţii de furnizare;
b) stabilirea sau realizarea obiectivelor de vânzare;
c) respectarea obiectivelor în materie de stocuri;
d) respectarea unei obligaţii de a furniza sau de a utiliza vehicule demonstrative;
e) condiţiile guvernând vânzarea de autovehicule de mãrci diferite;
f) problema de a şti dacã interdicţia de a-şi exercita activitãţi într-un stabiliment neagreat limiteazã capacitatea distribuitorului de autovehicule, altele decât cele pentru pasageri sau autoutilitare uşoare, de a-şi extinde activitãţile;
g) problema de a şti dacã rezilierea unui contract este justificatã de motivele menţionate în notificarea prealabilã de reziliere (preaviz).
(7) Pentru aplicarea prevederilor alineatelor precedente, partea de piaţã deţinutã de cãtre agenţii economici la care se face referire în art. 1 alin. (2) lit. e) va fi calculatã în fracţiuni egale pentru fiecare agent economic dispunând de drepturile sau puterile enumerate Ia art. 1 alin. (2) lit. e).
ART. 5
Restricţionãri care exclud înţelegerea verticalã de la exceptare
(Restricţionãri speciale privind vânzarea de autovehicule noi, de servicii de reparaţii şi întreţinere sau de piese de schimb)
(1) Exceptarea prevãzutã la art. 3 alin. (1) nu se aplicã înţelegerilor verticale care, direct sau indirect, separat sau împreunã cu alţi factori aflaţi sub controlul pãrţilor, au ca obiect:
a) restricţionarea capacitãţii distribuitorului sau a reparatorului de a-şi determina preţul de vânzare, fãrã a prejudicia posibilitatea furnizorului de a impune un preţ de vânzare maximal sau de a recomanda un preţ de vânzare, sub condiţia ca asemenea preturi sã nu reprezinte un preţ de vânzare fix sau minimal la care s-ar ajunge ca urmare a presiunilor exercitate sau a stimulentelor oferite de oricare dintre pãrţi;
b) restricţionarea clientelei sau a teritoriului pe care distribuitorul sau reparatorul poate vinde bunurile sau serviciile care fac obiectul înţelegerii, exceptarea fiind totuşi aplicabilã înţelegerilor care conţin:
(i) restricţionarea vânzãrilor active într-un teritoriu exclusiv sau unei clientele
exclusive, rezervate furnizorului sau alocate de cãtre acesta altui distribuitor sau
reparator, atunci când o astfel de restricţionare nu limiteazã vânzãrile fãcute de
clienţii distribuitorului sau reparatorului;
(ii) restricţionarea vânzãrilor la utilizatorii finali printr-un distribuitor care
opereazã pe piaţã ca grosist;
(iii) restricţionarea, de cãtre membrii unui sistem de distribuţie selectivã, a
vânzãrilor de autovehicule noi şi de piese de schimb cãtre distribuitorii neagreaţi
pe pieţele unde este practicatã distribuţia selectivã, sub rezerva dispoziţiilor de
la pct.i);
(iv) restricţionarea capacitãţii cumpãrãtorului de a vinde pãrţi componente,
destinate încorporãrii acestora, unor clienţi care ar putea utiliza aceste
componente pentru fabricarea unor bunuri similare cu cele produse de cãtre
furnizor;
c) restricţionarea livrãrilor încrucişate între distribuitorii sau reparatorii din cadrul unui sistem de distribuţie selectivã, în special între distribuitorii sau reparatorii care activeazã pe piaţa la nivele diferite de comercializare;
d) restricţionarea vânzãrilor active sau a vânzãrilor pasive de autovehicule pentru pasageri sau autoutilitare uşoare noi, de piese de schimb pentru toate autovehiculele sau de servicii de reparaţii şi întreţinere pentru toate autovehiculele cãtre utilizatorii finali, realizate de cãtre membrii unui sistem de distribuţie selectivã care opereazã la nivelul comercializãrii en-detail pe pieţele unde distribuţia selectivã este practicatã. Exceptarea este aplicabilã înţelegerilor care interzic unui membru al sistemului de distribuţie selectivã sã opereze printr-un stabiliment neagreat, sub rezerva totuşi a dispoziţiilor art.6 alin.(2) lit.b);
e) restricţionarea vânzãrilor active sau a vânzãrilor pasive de autovehicule noi, altele decât autovehiculele pentru pasageri sau autoutilitare uşoare, cãtre utilizatorii finali, realizatã de cãtre membrii unui sistem de distribuţie selectivã care opereazã la nivelul comercializãrii en-detail pe pieţe în care distribuţia selectivã este practicatã, fãrã a afecta posibilitatea furnizorului de a interzice unui membru al sistemului sã opereze printr-un stabiliment neagreat;
(Restrictionãri speciale privind vânzarea de autovehicule noi)
f) restricţionarea capacitãţii distribuitorului de a vinde un autovehicul nou care corespunde unui model din gama vizatã de înţelegere;
g) restricţionarea capacitãţii distribuitorului de a sub-contracta furnizarea serviciilor de reparaţii şi întreţinere cãtre reparatorii agreaţi, fãrã a afecta capacitatea furnizorului de a pretinde distribuitorului ca acesta sã comunice utilizatorilor finali, înainte de încheierea oricãrui contract de cumpãrare, numele şi adresa reparatorului sau reparatorilor agreaţi în cauza şi, dacã vreunul din aceşti reparatori agreaţi nu este situat în apropierea punctului de vânzare, sã informeze utilizatorii finali cu privire la distanţa la care se aflã respectivul/respectivele atelier/ateliere de reparaţie faţã de punctul de vânzare; cu toate acestea, astfel de obligaţii pot fi impuse numai cu condiţia ca obligaţii similare sã fie impuse distribuitorilor al cãror atelier de reparaţii nu se gãseşte în acelaşi loc cu punctul lor de vânzare.
(Restrictionãri speciale privind vânzarea serviciilor de reparaţii şi întreţinere şi de piese de schimb)
h) restricţionarea capacitãţii reparatorului agreat de a-şi limita activitãţile la furnizarea de servicii de reparaţie şi întreţinere şi la distribuţia de piese de schimb;
i) restricţionarea vânzãrilor de piese de schimb pentru autovehicule de cãtre membri unui sistem de distribuţie selectivã unor reparatori independenţi care utilizeazã piesele respective pentru repararea şi întreţinerea autovehiculelor;
j) restricţionarea convenitã între un furnizor de piese de schimb originale sau piese de schimb de calitate echivalentã, de utilaje destinate reparaţiilor, de echipamente de diagnosticare sau de alte echipamente, pe de-o parte, şi un producãtor de autovehicule, pe de alta parte, care limiteazã capacitatea furnizorului de a vinde asemenea bunuri sau servicii unor distribuitori agreaţi sau independenţi, cãtre reparatori agreaţi sau independenţi sau cãtre utilizatori finali;
k) restricţionarea capacitãţii unui distribuitor sau a unui reparator agreat de a obţine la alegerea sa de la un agent economic terţ piese de schimb originale sau piese de schimb de calitate echivalentã şi de a le utiliza pentru repararea sau întreţinerea autovehiculelor, fãrã a afecta facultatea unui furnizor de autovehicule noi de a impune utilizarea de piese de schimb originale furnizate de acesta pentru reparaţiile acoperite de garanţie, service gratuit, sau lucrãri legate de retragerea de pe piaţã a autovehiculelor;
l) restricţionarea convenitã între un producãtor de autovehicule care utilizeazã componente pentru asamblarea iniţialã a autovehiculelor şi furnizorul componentelor respective care limiteazã capacitatea acestuia din urmã de a-şi aplica efectiv şi vizibil marca sau "logo"-ul pe componentele furnizate sau pe piesele de schimb.
(2) Exceptarea nu se aplicã în cazul în care furnizorul de autovehicule refuzã operatorilor independenţi accesul la informaţiile tehnice, la echipamentele de diagnosticare şi alte echipamente, la utilaje, inclusiv la programele software necesare, sau la instruirea necesarã pentru repararea si întreţinerea respectivelor autovehicule sau pentru aplicarea mãsurilor de protecţie a mediului.
Acest acces trebuie sã cuprindã, în special, utilizarea nerestrictionatã a sistemelor electronice de control şi diagnosticare unui autovehicul, programarea acestor sisteme in conformitate cu procedurile standard ale furnizorului, instrucţiunile în materie de reparaţii şi instruire şi informaţiile necesare pentru utilizarea utilajelor şi a echipamentelor de diagnosticare şi service.
Accesul trebuie acordat operatorilor independenţi fãrã discriminare, în mod rapid şi proporţional, iar informaţiile trebuie furnizate într-o formã utilizabilã. Dacã informaţia relevantã avutã în vedere este acoperitã de un drept de proprietate intelectualã sau dacã aceasta constituie un "know-how", accesul nu poate fi refuzat în mod abuziv.
În acest scop, noţiunea de "operator independent" reprezintã agenţii economici care sunt angajaţi, direct sau indirect, în repararea şi întreţinerea autovehiculelor, în special reparatorii independenţi, producãtorii de echipamente sau de utilaje pentru reparaţii, distribuitorii independenţi de piese de schimb, editorii de informaţii tehnice, cluburile automobilistice, operatorii de asistenţã rutierã, operatorii care oferã servicii de verificare şi testare şi operatorii care asigurã pregãtirea reparatorilor.
ART. 6
Condiţii specifice de exceptare
(1) În ceea ce priveşte vânzarea de autovehicule noi, sau de piese de schimb precum şi servicii de reparaţii şi întreţinere, exceptarea nu se aplicã nici uneia din urmãtoarele obligaţii convenite prin înţelegeri verticale:
a) orice obligaţie directã sau indirectã de non-concurenţã;
b) orice obligaţie directã sau indirectã limitând capacitatea unui reparator agreat de a furniza servicii de reparaţii şi întreţinere pentru autovehiculele furnizorilor concurenţi;
c) orice obligaţie directã sau indirectã care împiedicã membrii unui sistem de distribuţie sã nu vândã autovehiculele sau piesele de schimb ale anumitor furnizori concurenţi sau sã nu furnizeze servicii de reparaţii si întreţinere pentru autovehiculele anumitor furnizori concurenţi;
d) orice obligaţie directã sau indirectã care determinã distribuitorul sau reparatorul agreat ca, dupã rezilierea contractului, sã producã, cumpere, vândã sau revândã autovehicule sau sã furnizeze servicii de reparaţii sau întreţinere.
(2) În ceea ce priveşte vânzarea de autovehicule noi, exceptarea nu se aplicã nici uneia din urmãtoarele obligaţii convenite prin înţelegeri verticale:
a) orice obligaţie directã sau indirectã care împiedicã distribuitorul sã ofere servicii de leasing referitoare la bunurile care fac obiectul contractului sau la bunuri corespondente;
b) orice obligaţie directã sau indirectã impusã oricãrui distribuitor de autovehicule de pasageri sau vehicule utilitare uşoare şi care activeazã într-un sistem de distribuţie selectivã, care restrânge capacitatea acestuia de a înfiinţa puncte de vânzare sau de livrare suplimentare în alte locaţii aflate în piaţa pe care se aplicã distribuţia selectivã.
(3) în ceea ce priveşte serviciile de reparaţie şi întreţinere sau vânzarea de piese de schimb, exceptarea nu se aplicã nici unei obligaţii directe sau indirecte referitoare ia stabilimentul unui reparator agreat atunci când se aplicã distribuţia selectivã.
ART. 7
Retragerea beneficiului exceptãrii pe categorii
(1) Consiliul Concurenţei poate decide retragerea beneficiului exceptãrii prevãzute în prezentul regulament atunci când constatã cã o înţelegere verticalã cãreia i se aplicã prezentul regulament are totuşi efecte incompatibile cu condiţiile prevãzute de art. 5 alin. (2) din lege, cum ar fi în special:
a) restrângerea în mod semnificativ a accesului pe piaţa în cauzã sau a concurenţei pe aceasta, prin efectul cumulativ al reţelelor paralele de restricţii verticale similare practicate de furnizori sau cumpãrãtori concurenţi, sau
b) restrângerea concurenţei pe o piaţã pe care un furnizor nu este supus unei concurenţe reale din partea altor furnizori, sau
c) existenţa unor diferenţe substanţiale de preţ sau de condiţii de furnizare a bunurilor care fac obiectul înţelegerii sau a bunurilor corespondente între pieţele geografice, sau
d) practicarea unor preţuri sau condiţii de vânzare discriminatorii pe o piaţã geograficã.
(2) Consiliul Concurenţei poate decide retragerea beneficiului exceptãrii prevãzute în prezentul regulament şi tratarea înţelegerilor în contextul exceptãrii individuale, atunci când reţele paralele de restricţionãri verticale similare acoperã mai mult de 50% din piaţa relevantã, chiar dacã fiecare înţelegere verticalã care comportã restricţii specifice privind aceasta piaţã relevantã îndeplineşte condiţiile de exceptare prin încadrarea în categoria definitã la art. 3 alin. (1) din prezentul regulament.
ART. 8
Aspecte cu privire la calculul cotei de piaţã
(1) Cotele de piaţã prevãzute în prezentul regulament, se calculeazã dupã cum urmeazã:
a) pentru distribuţia de autovehicule noi, pe baza volumului de bunuri care fac obiectul contractului şi de bunuri corespondente, cumulat cu cel al altor bunuri vândute de cãtre furnizor şi pe care cumpãrãtorul le considerã ca fiind interschimbabile sau substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, al preţului şi al utilizãrii cãreia îi sunt destinate;
b) pentru distribuţia de piese de schimb, pe baza valorii bunurilor care fac obiectul contractului, cumulat cu cel al altor bunuri vândute de cãtre furnizor ca şi a oricãrui alt tip de bunuri vândute de furnizor şi pe care cumpãrãtorul le considerã ca fiind interschimbabile ori substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, al preţului şi al utilizãrii cãreia îi sunt destinate;
c) pentru serviciile de reparaţie şi întreţinere, pe baza valorii serviciilor care fac obiectul contractului furnizate de cãtre membrii reţelei de distribuţie a furnizorului, cumulat cu serviciile vândute de cãtre alţi membrii ai reţelei şi pe care cumpãrãtorul le considerã ca fiind substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, a preţului şi a utilitãţii acestora.
Dacã volumul vânzãrilor nu poate fi cunoscut, pentru calcularea cotelor de piaţã poate fi utilizatã valoarea vânzãrilor şi invers. Dacã astfel de date nu sunt disponibile, se pot utiliza date estimative bazate pe alte informaţii de piaţã credibile, în scopul aplicãrii art. 4 din prezentul regulament, pentru calcularea cotei de piaţã sunt utilizate fie volumul sau valoarea cumpãrãrilor de pe piaţã, fie estimarea acestora.
(2) În scopul aplicãrii pragurilor prevãzute la art.4, se aplicã urmãtoarele reguli:
a) cota de piaţã se calculeazã pe baza datelor referitoare la anul calendaristic anterior încheierii contractului;
b) cota de piaţã include bunurile si serviciile, furnizate distribuitorilor integraţi pentru a fi vândute;
c) în cazul în care, iniţial, cota de piaţã nu depãşeşte 30%, respectiv 40%, dar creşte ulterior peste aceste praguri, fãrã însã a depãşi 35%, respectiv 45%, exceptarea pe categorii continuã sã se aplice timp de doi ani calendaristici consecutivi care urmeazã anului în care pragul de 30%, respectiv 40% a fost depãşit pentru prima oarã;
d) în cazul în care, iniţial, cota de piaţã nu depãşeşte 30%, respectiv 40%, dar creşte ulterior peste aceste praguri şi depãşeşte 35%, respectiv 45%, exceptarea continuã sã se aplice timp de un an calendaristic care urmeazã anului în care pragul de 30%, respectiv 40% a fost depãşit pentru prima oarã;
e) beneficiile de la literele c) si d) nu se pot combina astfel încât sã se depãşeascã o perioadã de doi ani calendaristici.
ART. 9
Calculul cifrei de afaceri
(1) în scopul calculãrii cifrei de afaceri totale anuale în sensul art. 3 alin. (2) lit. a) şi art. 3 alin. (3) lit. a) din prezentul regulament se vor aplica prevederile conţinute în "Instrucţiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurenţial, prevãzute la <>art. 5 alin.(1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 , şi in cazurile de concentrare economicã".
(2) Exceptarea rãmâne aplicabilã dacã, timp de doi ani financiari consecutivi, pragul cifrei de afaceri anuale totale nu este depãşit cu mai mult de 10%.
ART. 10
Exceptãri individuale
Urmãtoarele înţelegeri verticale care cad sub incidenţa art. 5 alin. (1) din lege vor fi tratate de cãtre Consiliul Concurentei drept cazuri individuale, urmãrindu-se îndeplinirea condiţiilor de la art. 5 alin. (2) din lege şi a procedurilor prevãzute în cazul dispensei în "Regulamentul pentru aplicarea prevederilor <>art. 5 si 6 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , privind practicile anticoncurenţiale":
- înţelegerile în care furnizorul, respectiv cumpãrãtorul, are o cotã de piaţã care depãşeşte pragurile de 30%, respectiv 40% prevãzute la art. 4 sau
- înţelegerile în care cifra de afaceri totalã a agenţilor economici implicaţi depãşeşte pragurile valorice prevãzute la art. 3 alin. (2) iit. a) si art. 3 alin. (3) lit. a), cu îndeplinirea prevederilor art. 9 sau
- înţelegerile care nu beneficiazã de încadrarea în categoria exceptatã prin prezentul regulament, în conformitate cu prevederile art. 9.
ART. 11
Dispoziţii tranzitorii şi finale
(1) Exceptãrile acordate, prin decizie a Consiliului Concurenţei, în conformitate cu prevederile Capitolului VIII din "Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din lege privind practicile anticoncurenţiale" publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 56 bis din 3 aprilie 1997 rãmân valabile pânã la expirarea perioadei de exceptare acordate prin decizie.
(2) Prezentul regulament intrã în vigoare dupã 30 de zile de la data publicãrii sale în Monitorul Oficial.
(3) La data intrãrii în vigoare a prezentului regulament se abrogã prevederile Capitolului VIII din "Regulamentul privind acordarea exceptãrii, pe categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdicţia prevãzutã la art.5 alin.(1) din <>Legea concurenţei nr. 21/1996 " si Anexa nr.1/7 din acelaşi regulament, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 56 bis din 3 aprilie 1997, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
ANEXA 2
Regulament privind autorizarea concentrãrilor economice
În temeiul <>art. 28 alin. (1) si (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996 cu modificãrile şi completãrile ulterioare, denumitã în continuare "lege", şi în scopul unei mai bune armonizãri a legislaţiei româneşti în acest domeniu cu prevederile aquis-ului comunitar, Consiliul Concurenţei adoptã prezentul regulament.
Scopul controlului concentrãrilor economice de cãtre Consiliul Concurenţei este de a veghea împotriva creãrii de monopoluri sau agenţi economici cu poziţie dominantã pe piaţã, care pot conduce la restrângerea, înlãturarea sau denaturarea semnificativã a concurenţei pe piaţa româneascã sau pe o parte a acesteia cu efecte nefavorabile asupra consumatorilor.
Prezentul regulament este obligatoriu pentru Consiliul Concurenţei, agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici, precum şi pentru organele administraţiei publice centrale sau locale, urmãrind aplicarea în mod unitar şi transparent, în condiţii de siguranţã juridicã, a legii.
Regulamentul cuprinde urmãtoarele pãrţi:
Partea I - Precizãri cu privire la concentrãrile economice;
Partea a II-a - Notificarea concentrãrilor economice. Emiterea deciziilor în cazurile de concentrare economicã;
Partea a III-a - Investigarea operaţiunilor de concentrare economicã;
Partea a IV-a - Precizãri privind modul de completare a formularului pentru notificarea concentrãrilor economice;
Partea a V-a - Dispoziţii finale si tranzitorii;
Anexa - Formular de notificare a concentrãrilor economice.
PARTEA I
Precizãri cu privire la concentrãrile economice
CAP. I
Dispoziţii generale
În sensul legii şi al prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos semnificã dupã cum urmeazã:
1. Concentrarea economicã se referã la situaţia în care un numãr redus de agenţi economici deţine o pondere ridicatã a activitãţii economice - exprimatã prin totalul vânzãrilor, activelor sau forţei de muncã utilizate etc. - pe o anumitã piaţã. Mãrimea acestor indicatori caracterizeazã gradul de concentrare economicã la un moment dat.
Operaţiunile de concentrare economicã, în accepţiunea art. 11 alin. (2) din lege, se realizeazã prin: fuziune sau prin dobândirea controlului.
2. Fuziunea este combinarea a doi sau mai multor agenţi economici într-unul singur, cu scopul de a creşte eficienţa economicã şi uneori de a evita concurenţa.
3. Pãrţile implicate (agenţii economici implicaţi) sunt agenţii economici sau persoanele fizice participante la o operaţiune de concentrare economicã.
Agenţii economici implicaţi, la care se face referire la <>art. 15 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , reprezintã pãrţile implicate în operaţiunea de concentrare economicã.
Toate referirile la "persoanã fizicã" cuprinse în prezentul regulament privesc persoana fizicã ce controleazã deja, singurã sau în comun, un alt agent economic.
4. Controlul, în accepţiunea art. 11 alin. (1) din lege, reprezintã dreptul şi/sau posibilitatea unor agenţi economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenţã determinantã asupra unuia sau mai multor agenţi economici.
5. Dobândirea controlului, în accepţiunea art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, reprezintã o formã de realizare a concentrãrilor economice prin care agenţi economici sau persoane fizice obţin, direct sau indirect, o influenţã determinantã asupra unuia sau mai multor agenţi economici, ori asupra unor pãrţi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpãrare de elemente de activ, fie prin instituirea sau întãrirea unei situaţii de dependenţã economicã, prin contracte sau prin alte mijloace.
Elementele conceptului de dobândire a controlului sunt: subiectul, obiectul şi modalitatea de dobândire a controlului.
6. Subiectul controlului
Controlul poate fi dobândit de cãtre:
a. un agent economic (control unic);
b. o persoanã fizicã, ce controleazã deja, singurã sau în comun, un alt agent economic (control unic);
c. doi sau mai mulţi agenţi economici acţionând în comun ori o asociaţie de agenţi economici (control în comun);
d. douã sau mai multe persoane fizice acţionând în comun şi care controleazã deja, fiecare in parte, cel puţin un alt agent economic (control în comun).
7. Obiectul controlului
Controlul se poate exercita asupra:
a. unuia sau mai multor agenţi economici care constituie entitãţi independente (control total);
b. unor active ale agentului economic (control parţial), cum ar fi:
- una sau mai multe entitãţi legale separate (filiale etc);
- subdiviziuni interne ale agentului economic (de ex: o secţie sau o unitate);
- elemente ale fondului de comerţ, cãrora li se poate atribui o cifrã de afaceri pe piaţã (de ex: mãrci de fabricã, mãrci de producţie, licenţe).
8. Modalitatea de dobândire a controlului
Formele uzuale de dobândire a controlului sunt:
a. participãri la capitalul social prin achiziţionare de acţiuni (pãrţi sociale), inclusiv în cadrul procesului de privatizare;
b. cumpãrarea de active;
c. relaţiile de dependenţã economicã.
9. Situaţia de dependenţã economicã poate fi determinatã de acorduri importante de livrare pe termen lung sau mediu, încheiate de furnizori şi de clienţi, combinate cu legãturi structurale, care conferã o influenţã determinantã a furnizorului sau a clientului asupra partenerului.
În aceste condiţii, dobândirea controlului se realizeazã pe baza unui numãr de elemente particulare, pe fiecare caz.
10. Controlul direct este controlul exercitat de persoane fizice sau de agenţi economici, dobândit în mod oficial.
11. Controlul indirect se realizeazã în cazuri excepţionale, atunci când deţinãtorul oficial al dreptului de control diferã de persoanele fizice sau de agenţii economici care deţin puterea realã de exercitare a influenţei determinante.
Astfel de situaţii se pot întâlni atunci când o persoanã fizicã sau un agent economic aflatã/ aflat în spatele operaţiunii foloseşte o altã persoanã sau un alt agent economic (deţinãtorul oficial al dreptului de control) pentru a-şi exercita de facto controlul (influenţa determinantã).
Exercitarea controlului indirect se poate stabili analizând, de exemplu, sursa de finanţare, existenţa unor legãturi familiale etc.
12. Societate controlatã în comun, denumitã în continuare, societate în comun, este un agent economic creat sau achiziţionat de alţi agenţi economici care o controleazã.
13. Societate (companie) - mamã este un agent economic care deţine acţiuni (pãrţi sociale) la o societate în comun, pe care o controleazã fie prin înfiinţarea acesteia, singur sau împreunã cu alţi investitori, fie ca urmare a achiziţionãrii de acţiuni (pãrţi sociale) din capitalul social al unui agent economic deja existent.
14. Grupul din care face parte un agent economic cuprinde:
a. toţi agenţii economici controlaţi, direct sau indirect, de agentul economic respectiv,
b. toţi agenţii economici şi/sau persoanele fizice care controleazã, direct sau indirect, agentul economic respectiv,
c. toţi agenţii economici, controlaţi direct sau indirect de agenţii economici şi/sau persoanele fizice prevãzute la lit. b).
CAP. II
Distincţia dintre operaţiunile de asociere concentrative şi cele de cooperare
A. Introducere
15. Agenţii economici de pe o piaţã executã operaţiuni specifice prin care se asociazã, pãstrându-şi însã caracterul de entitãţi economice independente, în vederea realizãrii unor obiective comune.
Astfel de operaţiuni de asociere îmbracã forme diferite, cum ar fi: coordonarea comportamentului concurenţial, crearea de societãţi în comun, cooperarea pentru activitãţi specifice (cercetare-dezvoltare, producţie, distribuţie etc.).
16. Aceste operaţiuni de asociere sunt tratate în mod diferit de lege, în funcţie de efectul lor asupra mediului concurenţial pe piaţã.
17. Problema esenţialã în acest context o reprezintã distincţia între operaţiunile de asociere care au ca efect o concentrare economicã - care va fi tratatã conform prezentului regulament - şi acelea care conduc la coordonarea acţiunilor agenţilor economici pe piaţã, ce cad sub incidenţa art. 5 alin. (1) din lege.
18. Legea face în mod explicit acesta distincţie în art. 11 alin. (3): "Operaţiunile de asociere, având ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurenţial al agenţilor economici participanţi care rãmân independenţi, nu constituie concentrare prin dobândirea controlului, chiar când asemenea operaţiuni ar consta în crearea de entitãţi economice comune. Dacã entitatea economicã comunã este o persoanã juridicã îndeplinind statornic toate funcţiile unei entitãţi economice autonome, fãrã însã a realiza o coordonare a comportamentului concurenţial fie între agenţi economici fondatori, fie între ea şi aceştia, operaţiunea este o concentrare în sensul prevederilor alin. (2) lit. b)".
19. în acest capitol sunt definite operaţiunile de asociere care au ca efect o concentrare economicã (operaţiuni de asociere concentrative), distingându-le de operaţiunile de asociere care dau naştere la societãţi în comun de cooperare.
B. Societãţi în comun concentrative
20. O operaţiune de asociere constituie o concentrare economicã în sensul art. 11 alin. (2) din lege, dacã îndeplineşte concomitent urmãtoarele condiţii:
a. existenţa controlului în comun;
b. autonomia structuralã a societãţii în comun;
c. societatea în comun sã nu aibã ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurenţial al societãţilor-mamã şi/sau al agenţilor economici controlaţi de acestea.
Controlul în comun
21. O societate în comun cade sub incidenţa reglementãrilor privind concentrãrile economice, dacã existã o dobândire în comun a controlului asupra acesteia de cãtre doi sau mai mulţi agenţi economici.
Autonomie structuralã
22. O societate în comun are autonomie structuralã atunci când, în calitate de persoanã juridicã, îndeplineşte statornic toate funcţiile unei entitãţi economice autonome, respectiv are funcţionare deplinã.
23. O societate în comun are funcţionare deplinã atunci când dispune de resursele financiare, umane şi tehnice necesare desfãşurãrii pe termen îndelungat a tuturor activitãţilor sau funcţiilor îndeplinite în mod normal de oricare alt agent economic care acţioneazã pe piaţa respectivã.
24. O societate în comun nu va fi consideratã cu funcţionare deplinã în cazul în care preia numai o funcţie specificã din afacerile societãţilor-mamã, fãrã a avea acces pe piaţã în nume propriu. Acesta este cazul, de exemplu, al societãţilor în comun, limitate la cercetare-dezvoltare, producţie, distribuţie sau vânzare a produselor societãţilor-mamã în calitate de agenţi de vânzãri sau create în vederea participãrii la o licitaţie publicã.
Atunci când societatea în comun foloseşte reţeaua de distribuţie a uneia sau a mai multora dintre societãţile-mamã care acţioneazã în acest caz ca agenţi ai societãţii în comun, aceasta din urmã se considerã cã are funcţionare deplinã.
25. Un alt aspect suplimentar care se are în vedere la aprecierea caracterului de funcţionare deplinã a unei societãţi în comun este faptul cã acea societate în comun îşi realizeazã aproape integral vânzãrile cãtre societãţile-mamã sau se aprovizioneazã aproape în totalitate de la acestea.
Aceastã situaţie se întâlneşte frecvent în perioadele iniţiale, de pornire a activitãţii, când societãţile în comun îşi câştigã şi consolideazã poziţia pe piaţã. Stabilirea duratei perioadei iniţiale depinde de condiţiile specifice de pe piaţa respectivã, dar nu poate fi mai mare de 3 ani. înãuntrul acestei perioade, societatea în comun se considerã cã funcţioneazã deplin.
26. În cazul în care vânzãrile cãtre societãţile-mamã se extind pe o perioadã îndelungatã, societatea în comun are caracter de funcţioare deplinã, numai dacã are un rol activ pe piaţã, adicã:
(i) ponderea vânzãrilor cãtre societãtile-mamã în producţia totalã nu este
substanţialã;
(ii) vânzãrile cãtre societãtile-mamã se efectueazã în condiţii normale de piaţã.
27. Caracterul de funcţionare deplinã în cazul aprovizionãrii fãcute de societatea în comun de la societãţile-mamã pe o perioadã Jndelungatã, se apreciazã în funcţie de criteriul valorii adãugate produselor implicate, în cazul în care produselor achiziţionate de la societãţile-mamã li se adaugã o valoare scãzutã în procesul de producţie şi/sau comercializare, societatea mixtã nu are funcţionare deplinã, fiind mai apropiatã de un agent de vânzare, în cazul în care societatea în comun are un rol activ pe piaţã, respectiv:
(i) ponderea aprovizionãrilor din alte surse decât de la societãţile-mamã este
substanţialã;
(ii) are facilitãţile necesare (de exemplu, pentru o specializare în activitatea de
distribuţie: magazine, depozite, mijloace de transport, personal etc.);
(iii) cumpãrãrile de la societãţile-mamã se fac în condiţii normale de piaţã, ea are
funcţionare deplinã.
28. Un alt aspect suplimentar care se are în vedere la definirea funcţionãrii depline, este durata de funcţionare, ca regulã generalã funcţionarea deplinã asociindu-se cu o activitate pe termen lung.
Faptul cã, societãţile-mamã asigurã societãţilor în comun toate resursele necesare (financiare, materiale etc.) demonstreazã o intenţie de activitate pe termen lung. Aceastã constatare va fi întãritã, dacã în contractul de societate şi statut se prevede o duratã de funcţionare suficient de lungã pentru a determina o schimbare de duratã în structura agenţilor economici implicaţi. O societate în comun nu va fi consideratã ca funcţionând deplin, dacã este constituitã pentru o perioadã scurtã. Acesta este cazul unei societãţi în comun, înfiinţatã exclusiv pentru realizarea unui proiect specific şi care urmeazã sã-şi înceteze activitatea în momentul înfãptuirii acestuia.
Elemente relevante pentru aprecierea coordonãrii comportamentului concurenţial al agenţilor economici implicaţi
29. În evaluarea riscului de coordonare a comportamentului concurenţial al agenţilor economici implicaţi - acesta fiind un criteriu major de departajare a societãţilor în comun concentrative de cele de cooperare - se va avea în vedere dacã agenţii economici implicaţi sunt concurenţi, actuali sau potenţiali, pe piaţa relevantã.
30. Coordonarea comportamentului concurenţial ai agenţilor economici independenţi este exclusã, dacã societãţile-mamã îşi transferã integral activitãţile sau totalitatea activitãţilor dintr-un anumit sector industrial cãtre societatea în comun.
31. Coordonarea poate fi exclusã dacã societãţile-mamã nu sunt active pe piaţa societãţii în comun sau îşi transferã totalitatea activitãţilor lor de pe aceastã piaţã cãtre societatea în comun.
Situaţia este valabilã şi în cazul în care doar o societate-mamã rãmâne activã pe piaţa societãţii în comun sau îşi menţine doar o micã parte a activitãţii pe aceastã piaţã.
32. Spre deosebire de cazul menţionat la pct. 31, existã o mare probabilitate de coordonare a comportamentului concurenţial atunci când douã sau mai multe societãţi-mamã îşi pãstreazã, într-o mãsurã semnificativã, activitãţile pe aceeaşi piaţã a produsului cu aceea a societãţii în comun, în mãsura în care aceste activitãţi se vor desfãşura pe aceeaşi piaţã geograficã.
33. Existã probabilitatea coordonãrii şi în cazul în care societãţile-mamã şi societatea în comun se specializeazã pe segmente specifice importante ale pieţei produsului.
Fac excepţie cazurile în care aceste segmente sunt de importanţã minorã în comparaţie cu activitãţile de bazã ale societãţilor-mamã sau ale societãţii în comun şi când societãţile-mamã au motive obiective sã-şi reţinã anumite activitãţi, cum ar fi cele bazate pe tehnologii proprii, în aceste cazuri, simpla existenţã a societãţii în comun nu justificã presupunerea cã ar exista o coordonare a comportamentului concurenţial în aceste domenii.
34. Atunci când existã deja o reţea de legãturi de cooperare între societãţile-mamã pe piaţa societãţii în comun, obiectivul sau efectul principal al societãţii în comun poate fi suplimentarea legãturilor şi, astfel, întãrirea coordonãrii existente.
35. În cazul în care societãţile-mamã sunt active pe piaţa din avalul pieţei societãţii în comun, poate apãrea o coordonare între acestea, dacã societatea în comun este principalul lor furnizor şi dacã la nivelul societãţilor-mamã se adaugã produselor o valoare nouã, relativ micã; în mod similar, atunci când societãţile-mamã sunt active pe piaţa din amonte a pieţei societãţii în comun, poate apãrea coordonarea, dacã principalul lor client este societatea în comun.
36. Dacã douã sau mai multe societãti-mamã au activitãţi semnificative pe o piaţã învecinatã pieţei societãţii în comun, care din punct de vedere economic are o importanţã semnificativã comparativ cu piaţa societãţii în comun, colaborarea în cadrul societãţii în comun poate conduce la^coordonarea comportamentului concurenţial al societãţilor-mamã pe piaţa învecinatã, în acest context, o piaţã învecinatã este o piaţã separatã, dar strâns legatã de piaţa societãţii în comun, ambele pieţe având caracteristici comune, incluzând tehnologie, clienţi sau concurenţi.
37. Atunci când societãţile-mamã şi societatea în comun sunt active pe pieţe geografice diferite, existenţa coordonãrii se evalueazã în funcţie de legãturile dintre pieţe şi de probabilitatea interacţiunii lor prezente sau viitoare. Evaluarea se va face în mod similar şi în cazul în care doar o societate-mamã este prezentã pe piaţa geograficã a societãţii în comun, celelalte societãti-mamã fiind active pe alte pieţe geografice.
38. În cazul în care societãtile-mamã sunt active pe aceeaşi piaţã geograficã, care este diferitã de cea a societãţii în comun, existã posibilitatea coordonãrii comportamentului concurenţial al societãţilor-mamã, dacã activitatea societãţii în comun are o importantã economicã deosebitã comparativ cu activitãţile societãţilor-mamã pe piaţa lor şi dacã existã sau va exista interacţiune între piaţa societãţiior-mamã şi piaţa societãţii în comun, în prezent sau în viitorul apropiat.
39. Faptul cã printr-o societate în comun se realizeazã coordonarea comportamentului concurenţial ai societãţilor-mamã nu eliminã posibilitatea unei concentrãri atunci când elementele de cooperare sunt doar de importanţã economicã minorã în comparaţie cu ansamblul operaţiunii. Totuşi, un cumul însemnat de elemente minore de coordonare poate conduce la aprecierea cã operaţiunea în ansamblu este de cooperare.
CAP. III
Operaţiunile de concentrare economicã si pãrţile implicate
40. Scopul acestui capitol este sã ofere un cadru unitar privind modul în care Consiliul Concurenţei aplicã prevederile art. 11 alin. (2) din lege, conform cãruia o operaţiune de concentrare economicã are loc atunci când:
a. doi sau mai mulţi agenţi economici, anterior independenţi, fuzioneazã;
b. una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor agenţi economici ori asupra unor pãrţi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpãrare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.
A. Fuziuni între agenţi economici anterior independenţi. Pãrţile implicate
41. O fuziune, în înţelesul art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, poate avea loc prin contopire, prin absorbţie şi de facto.
42. Contopirea are loc atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi se reunesc într-un nou agent economic şi înceteazã sã mai existe ca persoane juridice distincte.
În cazul fuziunii prin contopire, pãrţile implicate sunt agenţii economici care fuzioneazã şi grupurile din care fac parte.
43. Absorbţia are loc atunci când un agent economic este înglobat de un alt agent economic, acesta din urmã pãstrându-şi personalitatea juridicã, în timp ce primul înceteazã sã mai existe ca persoana juridicã.
În cazul fuziunii prin absorbţie, pãrţile implicate sunt agentul economic absorbant şi grupul acestuia, pe de o parte, şi agentul economic absorbit si agenţii economici pe care îi controleazã, pe de altã parte.
44. Fuziunea de facto este combinarea activitãţilor a doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi care, deşi îşi pãstreazã personalitatea juridicã, în absenţa unui act juridic legal, creeazã un grup care se manifestã concurenţial ca o singurã entitate economicã.
45. Premise de realizare a unei fuziuni de facto pot fi:
a. existenţa unei conduceri unice, permanente, a agenţilor economici respectivi;
b. compensarea internã a profiturilor şi pierderilor între agenţii economici respectivi; c. rãspunderea comunã a agenţilor economici respectivi faţã de terţi; d. deţinerea încrucişatã de acţiuni între agenţii economici respectivi.
În cazul fuziunii de facto, pãrţile implicate sunt agenţii economici care fuzioneazã şi grupurile din care aceştia fac parte.
B. Dobândirea controlului unic. Pãrţile implicate
46. Dobândirea controlului unic conduce la o operaţiune de concentrare economicã, în sensul art. 11 alin. (2) lit. b) din lege.
47. Controlul unic se exercitã, de regulã, prin deţinerea majoritãţii drepturilor de vot sau prin deţinerea unei poziţii minoritare de control.
48. Majoritatea drepturilor de vot este conferitã, ca regulã generalã, de deţinerea majoritãţii capitalului social.
O excepţie de la regulã o reprezintã situaţia în care, datoritã unor prevederi particulare din actul constitutiv al societãţii (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), deţinerea majoritãţii capitalului nu conferã majoritatea drepturilor de vot.
49.Controlul unic, exercitat de un acţionar (asociat) care deţine o poziţie minoritarã de control, poate fi legal sau de facto.
a) controlul unic legal poate fi exercitat de cãtre un acţionar (asociat) minoritar cãruia îi sunt acordate drepturi speciale, cum ar fi:
- acţiuni preferenţiale care conferã majoritatea drepturilor de vot;
- puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de jumãtate din numãrul membrilor organelor de conducere).
b) controlul unic de facto este dobândit de un acţionar (asociat) minoritar, dacã existã o probabilitate semnificativã ca acesta sã exercite majoritatea drepturilor de vot în adunarea acţionarilor (asociaţilor), datoritã faptului cã acţiunile rãmase sunt larg rãspândite, într-un asemenea caz, determinarea existenţei controlului unic rezultã din evidenţa prezenţei acţionarilor (asociaţilor) la adunãrile generale din anii anteriori.
Se mai poate dobândi controlul unic, cfe facto de cãtre un acţionar (asociat) minoritar, dacã acesta are dreptul sã conducã activitãţile agenţilor economici şi sã le determine politica comercialã.
Pãrţile implicate în dobândirea controlului unic
50. În cazul în care agentul economic este achiziţionat în întregime, sunt implicaţi:
a. achizitorul şi grupul din care acesta face parte;
b. agentul economic achiziţionat şi agenţii economici pe care îi controleazã.
51. în situaţia în care controlul unic este dobândit asupra unor pãrţi (active) dintr-un agent economic, sunt implicaţi:
a. achizitorul şi grupul din care acesta face parte;
b. partea sau pãrţile achiziţionate.
52. În situaţia în care controlul unic este dobândit asupra unui agent economic care a fost redus sau mãrit anterior, sunt implicaţi:
a. achizitorul şi grupul din care acesta face parte;
b. agentul economic achiziţionat în configuraţia lui ia data operaţiunii şi agenţii economici pe care îi controleazã.
Consiliul Concurenţei se bazeazã pe configuraţia agenţilor economici implicaţi, la data evenimentului care declanşeazã obligaţia notificãrii, respectiv la data încheierii acordului de fuziune, la data prezentãrii ofertei la o licitaţie publicã pentru vânzarea activelor unui agent economic sau la data achiziţionãrii pachetului de acţiuni (pãrţi sociale) de control la un agent economic.
53. În situaţia în care, controlul unic este dobândit prin intermediul unui membru al unui grup, sunt implicaţi:
a. membrul achizitor din cadrul grupului şi grupul din care acesta face parte;
b. agentul economic achiziţionat şi agenţii economici pe care îi controleazã.
În ceea ce priveşte notificarea, aceasta poate fi fãcutã de cãtre:
a. membrul achizitor din cadrul grupului;
b. agentul economic sau persoana fizicã ce controleazã membrul achizitor.
C. Dobândirea controlului în comun. Pãrţile implicate
54. Controlul în comun existã, dacã doi sau mai mulţi acţionari (asociaţi), agenţi economici ori persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante privind agentul economic controlat, având astfel posibilitatea sã exercite o influenţã determinantã asupra acestuia.
55. Influentã determinantã, în acest sens, înseamnã puterea de a bloca acţiunile care determinã comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.
Necesitatea unui acord prealabil între pãrţi, realizat pe baze legale sau de facto, este esenţialã din cauza dificultãţii realizãrii unui consens în luarea deciziilor strategice.
56. Controlul în comun exercitat pe baze legale sau de facto poate avea forme diverse de realizare: egalitatea în drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere, drepturile de veto, sau chiar în situaţii rezultând din exercitarea obişnuitã a drepturilor de vot.
Egalitatea în drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere
57. Cea mai clarã formã de control în comun existã atunci când agentul economic controlat are numai doi acţionari (asociaţi) care deţin cote egale din capitalul social şi care îşi împart în mod egal drepturile de vot.
Egalitatea poate fi realizatã, de asemenea, dacã ambii acţionari (asociaţi) au dreptul sã numeascã un numãr egal de membri în organele de conducere ale agentului economic controlat.
Drepturile de veto
58. Controlul în comun poate exista, chiar dacã nu existã egalitate în privinţa voturilor sau în reprezentarea în organele de conducere; aceste cazuri de control în comun se exercitã când acţionarii (asociaţii) minoritari au drepturi suplimentare de veto care le permit sã se opunã deciziilor esenţiale pentru comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.
59. Dreptul de veto - acela de a bloca o decizie - se prevede, de regulã, în statutul agentului economic controlat sau poate fi conferit prin acordul dintre acţionari (asociaţi). Dreptul de veto poate opera de facto şi prin intermediul unui cvorum specific cerut pentru deciziile care se iau în adunarea generalã sau în alte organe de conducere, în mãsura în care acţionarii (asociaţii) sunt reprezentaţi în acestea. Este posibil ca deciziile strategice sã fie supuse aprobãrii unui organism (de exemplu: un comitet de supraveghere), în care acţionarii (asociaţii) minoritari sunt reprezentaţi şi fac parte dintr-un cvorum necesar pentru adoptarea acestor decizii.
60. Se pot acorda drepturi de veto acţionarilor (asociaţilor) minoritari în vederea protejãrii intereselor lor financiare într-o societate comercialã. Aceastã protecţie normalã a drepturilor acţionarilor (asociaţilor) minoritari este legatã de decizii esenţiale ale societãţii în comun, cum ar fi: schimbãri în statut, modificarea capitalului social sau lichidarea societãţii. Drepturile de veto care asigurã protecţia sus-menţionatã nu conferã acţionarilor (asociaţilor) minoritari controlul în comun în accepţiunea prezentelor precizãri.
61. Contrar celor prevãzute la pct. 60, drepturile de veto care asigurã exercitarea controlului în comun sunt cele care privesc deciziile strategice asupra politicii de afaceri cu impact asupra comportamentului pe piaţã al agentului economic controlat, şi anume:
a. alegerea conducerii şi adoptarea bugetului de venituri şi cheltuieli
Drepturile de veto asupra acestor tipuri de decizii cu influenţã decisivã asupra politicii comerciale a agentului economic controlat conferã titularilor controlul în comun.
b. planul de afaceri
Dreptul de veto asupra planului de afaceri conferã controlul în comun, numai dacã acesta prevede pe lângã obiectivele agentului economic şi mãsurile ce vor fi luate pentru atingerea lor. în situaţia în care planul de afaceri conţine doar declaraţii generale privind obiectivele de afaceri, dreptul de veto nu conferã deţinãtorilor controlul în comun.
c. investiţiile
Importanţa dreptului de veto asupra acestor decizii decurge din: volumul investiţiilor, ponderea investiţiilor in ansamblul activitãţii agentului economic controlat, mãsura în care investiţiile constituie o caracteristicã esenţialã a pieţei pe care acţioneazã agentul economic controlat, în legãturã cu primul aspect, dacã volumul investiţiilor este foarte mare, dreptul de veto poate fi considerat ca o protecţie normalã a intereselor acţionarilor (asociaţilor) minoritari. Referitor la celelalte doua aspecte, puterea de a determina comportamentul investiţional al unui agent economic este un element important în aprecierea existenţei controlului în comun, în mãsura în care pe piaţa respectivã investiţiile joacã un rol semnificativ în comportamentul de piaţã al unui agent economic.
d. alte decizii cu impact asupra comportamentului de piaţã
Acestea se referã la decizii speciale care sunt importante doar în contextul unei anumite pieţe pentru agentul economic controlat, cum ar fi: tehnologia folositã, în mãsura în care aceasta reprezintã o caracteristicã esenţialã pentru activitate; noi linii de producţie, în condiţiile în care agentul controlat îşi desfãşoarã activitatea pe o piaţã caracterizatã prin produse diferenţiate şi cu un grad semnificativ de înnoire.
62. Controlul în comun existã chiar dacã acţionarii (asociaţii) nu au fãcut uz de influenţa lor decisivã conferitã de dreptul de veto; este suficient sã existe unul sau mai multe dintre drepturile de veto privind deciziile strategice menţionate.
Exercitarea obişnuitã a drepturilor de vot
63. Controlul este exercitat, de regulã, de acţionarii (asociaţii) care deţin împreunã majoritatea drepturilor de vot.
Doi sau mai mulţi agenţi economici acţionari (asociaţi) minoritari la un alt agent economic pot dobândi controlul în comun chiar când aceştia nu au drepturi de veto speciale, atunci când prevãd şi pun în aplicare împreunã, printr-un acord legal sau de facto mijloacele pentru controlul agentului economic care urmeazã a fi achiziţionat.
În aceastã situaţie, acţionarii (asociaţii) minoritari vor avea majoritatea drepturilor de vot şi vor acţiona concertat pentru exercitarea acestora.
64. Mijloacele legale pentru asigurarea exercitãrii în comun a drepturilor de vot pot fi sub forma:
a. unui agent economic cãruia acţionarii (asociaţii minoritari) îi transferã drepturile;
b. unui acord prin care acţionarii (asociaţii) minoritari se angajeazã ei înşişi sã acţioneze în acelaşi mod (pooling agreement).
În mod cu totul excepţional, acţiunea colectivã se poate realiza de facto, atunci când între acţionarii (asociaţii) minoritari existã interese comune puternice care îi determinã sã nu acţioneze unul împotriva altuia în exercitarea drepturilor în legãturã cu agentul economic controlat.
65. Probabilitatea existenţei unor interese comune puternice apare atunci când:
a. existã legãturi anterioare între acţionarii (asociaţii) minoritari;
b. operaţiunea de achiziţie a pachetelor de acţiuni (pãrţi sociale) se face în mod concertat;
c. la înfiinţarea unui nou agent economic, societãţile-mamã pot dobândi controlul în comun, iar acest lucru este valabil mai ales atunci când ei îşi aduc o contribuţie vitalã (tehnologii specifice, know-how, acorduri de livrare etc.), situaţie în care cooperarea deplinã pe bazã de acord între acţionari (asociaţi) este necesarã. Dacã numãrul societãţilor-mamã este mare, probabilitatea de a exista cooperare deplinã (control în comun) este redusã.
66. Atunci când deciziile nu se iau cu o majoritate stabilã - de fiecare datã realizându-se combinaţii diferite între acţionarii (asociaţii) minoritari, nu se poate presupune cã aceştia controleazã în comun agentul economic respectiv.
Alte consideraţii în legãturã cu controlul în comun
67. În cazul în care unul dintre acţionari (asociaţi) deţine cunoştinţe specifice şi experienţã în afacerile societãţii controlate, iar celãlalt acţionar (asociat) nu are specializarea necesarã, acesta din urmã poate juca un rol modest sau chiar inexistent în conducerea curentã, deşi prezenţa lui este motivatã de considerente financiare, de strategie pe termen lung, imagine de marcã etc.
Dacã cel de-al doilea acţionar (asociat) îşi menţine posibilitatea realã^de a contesta deciziile luate de primul acţionar (asociat), existã control în comun, în caz contrar, controlul este unic.
Pãrţile implicate în cazul dobândirii controlului în comun
68. În cazul dobândirii controlului în comun asupra unui agent economic nou creat, pãrţile implicate sunt cele care dobândesc controlul si grupurile din care acestea fac parte.
69. În cazul dobândirii controlului în comun asupra unui agent economic existent anterior, precum şi în cazul când în urma operaţiunii se realizeazã o trecere de la control unic la control în comun, pãrţile implicate sunt:
a. agenţii economici şi/sau persoanele fizice care dobândesc controlul în comun şi grupurile din care acestea fac parte.
b. agentul economic achiziţionat şi agenţii economici pe care îi controleazã.
70. în cazul în care doi sau mai mulţi agenţi economici şi/sau persoane fizice achiziţioneazã împreunã un alt agent economic, cu scopul unic de a împãrţi patrimoniul dobândit, imediat dupã încheierea tranzacţiei, pe baza unui plan preexistent, operaţiunea se defineşte astfel:
a. ansamblul tranzacţiei nu reprezintã o concentrare, întrucât patrimoniul dobândit este controlat în comun, în mod legal doar temporar, pânã la împãrţirea sa;
b. tranzacţia se constituie din mai multe operaţiuni de dobândire de control unic de cãtre fiecare achizitor asupra unei pãrţi din agentul economic achiziţionat, pe care o va controla efectiv dupã împãrţire.
Pãrţile implicate sunt fiecare achizitor inclusiv grupurile din care aceştia fac parte şi partea pe care o va dobândi dupã împãrţire.
D. Controlul exercitat de un singur acţionar (asociat) pe baza drepturilor de veto
71. Un caz special de control existã atunci când numai un acţionar (asociat) se poate opune prin veto deciziilor strategice în cadrul unui agent economic, dar acest acţionar (asociat) nu are puterea proprie de a impune astfel de decizii.
O asemenea situaţie poate apãrea, de exemplu, atunci când un acţionar (asociat) deţine 50% din capitalul social al unui agent economic, în timp ce restul de 50% este deţinut de doi sau mai mulţi acţionari (asociaţi) minoritari, sau atunci când existã un cvorum necesar pentru deciziile strategice, care în fapt conferã un drept de veto numai unui acţionar (asociat) minoritar.
În aceste situaţii, un singur acţionar (asociat) posedã acelaşi nivel de influenţã ca şi cel de care se bucurã în mod normal deţinãtorii controlului în comun, de exemplu puterea de a bloca adoptarea deciziilor strategice.
Totuşi, acest acţionar (asociat) nu deţine puterile care sunt conferite în mod normal unui agent economic cu control unic, de exemplu puterea de a impune deciziile strategice.
Întrucât acest acţionar, care deţine dreptul de veto, poate crea aceeaşi situaţie de blocaj ca şi în cazurile normale de control în comun, el dobândeşte influenţã determinantã şi, prin urmare, controlul în înţelesul reglementãrii concentrãrilor economice, întrucât acest acţionar (asociat) este singurul agent economic care dobândeşte controlul, numai acest acţionar (asociat) este obligat sã întocmeascã şi sã depunã notificarea operaţiunii conform prezentului regulament.
E. Alte situaţii
Schimbãri în structura controlului şi pãrţile implicate
72. Structura acţionariatului - respectiv identitatea, numãrul şi ponderea fiecãrui acţionar (asociat) în capitalul social - se poate modifica în cursul existenţei unei societãţi în comun, de regulã prin vânzare-cumpãrare de acţiuni (pãrţi sociale):
a. fie între acţionarii (asociaţii) existenţi (schimbarea identitãţii acestora şi/sau a ponderii lor în capitalul social);
b. fie între acţionarii (asociaţii) existenţi şi acţionarii (asociaţii) noi;
care poate sã conducã la reducerea sau la majorarea numãrului de acţionari (asociaţi) şi/sau a ponderii acestora în capitalul social.
Schimbarea structurii acţionariatului poate avea ca efect modificãri calitative ale controlului exercitat asupra societãţii în comun, astfel:
a. trecerea de la controlul în comun la controlul unic;
b. trecerea de la controlul unic la controlul în comun;
c. menţinerea formei de control în comun, schimbându-se identitatea acţionarilor (asociaţilor) care-l exercitã.
În cazul în care operaţiunea de schimbare în structura acţionarilor (asociaţilor) conduce la modificãri calitative ale controlului exercitat asupra societãţii în comun, operaţiunea constituie o concentrare economica ce trebuie supusã controlului Consiliului Concurenţei, în consecinţã, pãrţile implicate sunt acţionarii (asociaţii) achizitori - atât cei existenţi cât şi cei noi, inclusiv grupurile din care aceştia fac parte şi societatea în comun în cauzã, inclusiv agenţii economici pe care ii controleazã. Acţionarii care nu dobândesc controlul în urma operaţiunii de schimbare a acţionarilor (asociaţilor) nu sunt pãrţi implicate.
Dobândirea controlului de cãtre o societate în comun şi pãrţile implicate
73. În tranzacţiile în care o societate în comun dobândeşte controlul asupra unui agent economic, pãrţile implicate sunt: agentul economic achiziţionat, inclusiv agenţii economici pe care îi controleazã şi societatea în comun achizitoare, inclusiv grupurile din care fac parte societãţile-mamã sau persoanele fizice care controleazã societatea achizitoare, dacã societatea in comun îndeplineşte condiţiile prevãzute la pct.20 din prezentul regulament.
Ieşirea din fuziune, dezmembrarea agenţilor economici şi pãrţile implicate
74. Atunci când doi agenţi economici fuzioneazã sau înfiinţeazã o societate în comun şi ulterior ies din fuziune sau desfiinţeazã societatea în comun, patrimoniul este împãrţit între ei în mod diferit faţã de configuraţia iniţialã, iar separarea va fi compusã din douã operaţiuni:
a. o achiziţie de cãtre unul dintre agenţii economici a diverselor active (unele dintre cele deţinute anterior de el însuşi, unele deţinute anterior de cãtre celãlalt agent economic şi unele active dobândite în comun de cãtre entitatea economicã rezultatã din fuziune);
b. o achiziţionare similarã de cãtre celãlalt agent economic.
75. Pentru ieşirile din fuziune, pãrţile implicate sunt, pentru fiecare operaţiune, agenţii economici participanţi iniţial la fuziune şi grupurile din care aceştia fac parte, împreunã cu patrimoniul pe care fiecare dintre aceşti agenţi economici îl achiziţioneazã.
Pentru divizarea unei societãţi în comun, pãrţile implicate sunt, pentru fiecare operaţiune, partenerii iniţiali în societatea în comun fiecare în calitate de achizitor şi grupurile din care aceştia fac parte, împreunã cu acea parte din societatea în comun achiziţionatã de fiecare dintre partenerii iniţiali.
Pãrţile implicate în schimbul de active
76. Doi sau mai mulţi agenţi economici, care schimbã între ei, prin tranzacţii, elemente din patrimoniul propriu sunt pãrţile implicate în schimbul de active.
Chiar dacã aceste transferuri de active sunt convenite printr-un singur contract sau au loc simultan, se considerã cã schimbul se compune din douã operaţiuni distincte de achiziţie de active.
Prin urmare, pãrţile implicate pentru fiecare transfer de active vor fi agentul economic achizitor şi grupul din care acesta face parte şi activele dobândite.
Dobândirea controlului de cãtre un agent economic cu capital de stat şi pãrţile implicate
77. În cazul în care are loc o fuziune sau o achiziţionare a controlului între doi agenţi economici cu capital de stat, operaţiunea se apreciazã astfel:
a. restructurare internã, dacã cei doi agenţi economici au fost anterior pãrţi ale aceluiaşi agent economic cu capital de stat;
b. concentrare economicã, dacã cei doi agenţi economici au fost anterior pãrţi ale unor agenţi economici cu capital de stat diferiţi, cu putere independentã de decizie, aceştia fiind pãrţi implicate.
Dobândirea controlului de cãtre persoane fizice şi pãrţile implicate
78. Art. 11 alin. (2) lit. b) din lege prevede cã o concentrare economicã are loc, şi în cazul în care, una sau mai multe persoane fizice care controleazã deja cel puţin un agent economic dobândesc, direct sau indirect, controlul integrai sau parţial asupra unuia sau mai multor agenţi economici.
Acest text aratã cã dobândirea controlului de cãtre persoane fizice va determina o schimbare de lungã duratã în structura agenţilor economici implicaţi, numai dacã respectivele persoane fizice desfãşoarã, direct sau indirect, activitãţi economice proprii.
79. Pãrţile implicate sunt agentul economic care urmeazã a fi achiziţionat si agenţii economici pe care îi controleazã, precum şi achizitorul - persoana fizicã şi agenţii economici controlaţi, direct sau indirect, de cãtre aceasta.
Operaţiuni în cadrul grupului
80. O operaţiunile de fuziune, respectiv de dobândire a controlului, nu constituie concentrare economicã, în sensul art.11 alin. (2) din lege, atunci când pãrţile implicate fac parte din acelaşi grup, aşa cum este definit la pct.14 din prezentul regulament.
F. Exceptãri în baza prevederilor Legii concurentei cu privire la concentrãrile economice
81. Art. 12 din lege stabileşte patru situaţii, în care dobândirea controlului nu constituie o concentrare economicã, şi anume:
a. Dobândirea şi exercitarea controlului de cãtre un lichidator, desemnat prin hotãrâre judecãtoreascã, sau de cãtre o altã persoanã mandatatã de autoritatea publicã pentru îndeplinirea unor proceduri de încetare de plãţi, redresare, concordat, lichidare judiciarã, urmãrire silitã sau altã procedurã similarã.
b. Achiziţionarea şi deţinerea cu titlu temporar de participãri la capitalul social al unui agent economic, de cãtre bãnci şi alte instituţii de credit, instituţii financiare şi societãţi financiare, societãţi de servicii de investiţii financiare sau societãţi de asigurare şi reasigurare, a cãror activitate normalã include tranzacţii şi negocieri de titluri pe cont propriu sau pe contul terţilor, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
- achiziţionarea titlurilor de participare este fãcutã în vederea revânzãrii lor;
- agentul economic achizitor sã nu exercite drepturile de vot aferente acestor participãri, astfel încãt sã determine comportamentul concurenţial al respectivului agent economic, ori le exercitã numai în vederea pregãtirii şi vânzãrii totale sau parţiale a respectivelor titluri de participare;
- agentul economic achizitor poate dispune de mijloacele sale de control pe durata unui an de la data achiziţionãrii, perioadã în care trebuie sã-şi vândã titlurile de valoare deţinute, respectiv sã-şi reducã participarea cel puţin la un nivel care sã nu-i confere controlul asupra agentului economic în cauzã.
La cerere, Consiliul Concurenţei poate prelungi termenul de un an, dacã solicitantul dovedeşte cã revânzarea participãrii dobândite nu a fost rezonabil posibilã în decurs de un an de la data achiziţionãrii.
Atunci când o societate bancarã sau un grup de societãţi bancare dobândesc controlul asupra unui agent economic, prin preluarea datoriilor acestuia, în scopul redresãrii economice şi revânzãrii ulterioare, operaţiunea constituie concentrare economicã.
În acest caz, pãrţile implicate sunt societãţile bancare care achiziţioneazã controlul şi grupurile din care acestea fac parte, precum şi agentul economic achiziţionat, inclusiv agenţii economici pe care îi controleazã.
c. Dobândirea controlului de cãtre persoanele sau agenţii economici prevãzuţi la art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, cu condiţia ca drepturile de vot aferente participãrii deţinute sã nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivã, supraveghere şi control ale agentului economic la care deţinea participarea, decât în scopul salvgardãrii valorii integrale a plasamentului respectiv, fãrã a determina direct sau indirect comportamentul concurenţial al agentului economic controlat.
d. Operaţiunile de restructurare şi reorganizare realizate în cadrul grupului de cãtre agenţii economici care fac parte din acelaşi grup.
82. Pentru a se determina dacã drepturile aferente participãrilor dobândite la un agent economic sunt folosite de cãtre achizitor în scopul determinãrii comportamentului concurenţial al agentului economic respectiv, se va urmãri modul de exercitare a urmãtoarelor drepturi:
- dreptul de a numi sau de a se opune la numirea de membri în organele de conducere ale agentului economic;
- dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea bugetului de venituri şi cheltuieli al agentului economic;
- dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de afaceri al agentului economic;
- dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de investiţii al agentului economic.
Aceste drepturi pot fi stipulate în actele constitutive ale agentului economic achiziţionat sau în orice act juridic încheiat între pãrţile implicate.
Exercitarea oricãruia dintre drepturile enumerate este suficientã pentru a se considera cã achizitorul determinã comportamentul concurenţial al agentului economic ia care a dobândit participarea.
Pe de altã parte, acele drepturi care sunt necesare doar pentru ca investitorul (achizitorul) sã-şi poatã proteja interesele financiare nu sunt determinante pentru comportamentul concurenţial al agentului economic controlat. Printre acestea, se numãrã capacitatea de a împiedica creşterea sau scãderea valorii acţiunilor ori modificarea capitalului social al agentului economic controlat, lichidarea afacerii sau schimbãri ale statutului.
CAP. IV
Evaluarea restricţionãrilor direct legate şi necesare implementãrii concentrãrilor economice
83. Prin precizãrile din acest capitol, Consiliul Concurenţei stabileşte interpretarea pe care o dã noţiunii de restricţionãri direct legate şi necesare pentru implementarea concentrãrilor economice.
Restrictionãrile avute în vedere în prezentele precizãri sunt cele convenite între pãrţile la o concentrare economica, ce limiteazã propria lor libertate de acţiune pe piaţã si nu restricţionãrile în detrimentul terţilor.
Principii generale
84. O concentrare economicã poate cuprinde înţelegeri contractuale şi acorduri care stabilesc controlul, în sensul art. 11 alin. (4) din lege. De asemenea, toate acordurile referitoare la activele necesare realizãrii obiectivului principal ai concentrãrii economice sunt pãrţi integrante ale operaţiunii, în plus faţã de aceste înţelegeri şi acorduri, pãrţile implicate într-o concentrare economicã pot încheia şi alte acorduri care nu reprezintã parte integrantã a concentrãrii economice şi care limiteazã libertatea pãrţilor de a acţiona pe piaţã. Dacã aceste acorduri cuprind restricţionãri direct legate şi necesare pentru implementarea concentrãrii economice şi sunt consecinţa inevitabilã a concentrãrii, acestea trebuie analizate împreunã cu operaţiunea care le genereazã, în baza prevederilor din lege privind concentrãrile economice şi a prezentelor precizãri.
În caz contrar, este necesarã o evaluare a efectelor restrictive în conformitate cu prevederile art. 5 si 6 din lege şi cu reglementãrile elaborate pentru aplicarea acestora.
85. Pentru ca restricţionãriie sã fie considerate "direct legate de implementarea concentrãrii economice" nu este suficient ca un acord sã fie încheiat în acelaşi timp sau în acelaşi context cu concentrarea economicã.
86. Acordurile convenite de pãrţile la o concentrare trebuie sã fie "necesare implementãrii concentrãrii economice", ceea ce înseamnã cã în absenţa acestora, concentrarea economicã nu poate fi implementatã sau poate fi aplicatã în condiţii nesigure, cu un cost substanţial ridicat, dupã o perioadã apreciabil mai lungã sau cu dificultãţi considerabil mai mari. Aceste criterii sunt îndeplinite de obicei de acordurile care au drept scop protejarea valorii transferate, menţinerea continuitãţii în aprovizionare dupã divizarea fostei entitãţi economice sau care permit începerea activitãţii de cãtre o nouã entitate.
87. În privinţa necesitãţii restricţionãrii, trebuie sã se ţinã seama nu numai de natura restricţionãrii, ci şi - în mod egal - sã se asigure cã durata, subiectul si aria geograficã de aplicare a restricţionãrii nu depãşesc ceea ce este necesar, în termeni rezonabili, pentru implementarea concentrãrii economice. Dacã pentru atingerea scopului legitim propus sunt disponibile alte soluţii pentru concentrarea economicã, agenţii economici trebuie sã aleagã soluţia care, în mod obiectiv, este cea mai puţin restrictivã pentru concurentã.
88. Pentru concentrãrile economice care se realizeazã în etape, înţelegerile contractuale referitoare la etapele anterioare dobândirii controlului, în sensul art. 11 alin. (2) si (4) din lege, nu pot fi considerate direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice. Acestea sunt supuse prevederilor art. 5 şi 6 din lege.
Totuşi, acordurile care au ca obiect facilitarea dobândirii controlului pot fi considerate direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice.
89. Restricţionãrile nu sunt direct legate şi necesare pentru implementarea unei concentrãri doar pentru cã pãrţile implicate le considerã ca atare.
A. Principii aplicabile clauzelor uzuale în cazul achiziţionãrii unui agent economic
90. în contextul transferului unui agent economic, restricţionãrile stabilite între pãrţi pot fi în avantajul achizitorului sau al vânzãtorului, în termeni generali, necesitatea ca achizitorul sã beneficieze de o anumitã protecţie este mai mare decât o astfel de necesitate corespunzãtoare vânzãtorului. Achizitorul are nevoie sã se asigure cã dobândeşte valoarea completã a activitãţii achiziţionate. Astfel, ca regulã generalã, restricţionãrile de care beneficiazã vânzãtorul, fie nu sunt direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice, fie aria de aplicare şi/sau durata lor trebuie sã fie mai limitatã decât clauzele de care beneficiazã achizitorul.
Clauze de non-concurentã
91. Obligaţiile de non-concurenţa care sunt impuse vânzãtorului, în contextul transferului unui agent economic sau a unei pãrţi a acestuia, pot fi direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice.
În vederea dobândirii întregii valori a activelor transferate, achizitorul trebuie sã beneficieze de o anumitã protecţie împotriva acţiunilor concurenţiale ale vânzãtorului, pentru a câştiga încrederea clienţilor şi pentru a asimila şi exploata know-how. Astfel de clauze de non-concurenţa garanteazã transferul cãtre achizitor a întregii valori a activelor care fac obiectul tranzacţiei, care include, în general, atât active corporale, cât şi active necorporale, cum ar fi reputaţia mãrcii câştigatã de vânzãtor sau kwow-how-ul dezvoltat de acesta.
Aceste restricţionãri nu sunt doar direct legate de concentrarea economicã dar sunt, de asemenea, necesare implementãrii acesteia deoarece, în absenta unor astfel de restricţionãri ar exista motive rezonabile pentru ca vânzarea agentului economic sau a unei pãrţi din acesta sã nu poatã avea loc.
92. Totuşi, astfel de clauze de non-concurenţa sunt justificate doar de obiectivul legitim al implementãrii concentrãrii economice atunci când durata, aria geograficã de aplicare a acestora, subiectul şi pãrţile implicate nu depãşesc ceea ce în mod rezonabil este necesar pentru înfãptuirea concentrãrii, în general, o astfel de protecţie nu poate fi consideratã ca necesarã, în cazul în care transferul este de fapt limitat la activele corporale (cum ar fi terenul, clãdirile sau utilajele) sau la drepturi exclusive de proprietate industrialã si comercialã (deţinãtorii acestora ar putea reacţiona imediat împotriva încãlcãrilor prin transfer a unor asemenea drepturi).
93. Cu privire la durata acceptabilã a interdicţiei concurenţei, în cazul în care transferul unui agent economic include, atât reputaţia mãrcii, cât şi know-how, clauzele de non-concurenţa sunt în general justificate pe o perioadã de pânã la 3 ani; în cazul în care este inclusã doar reputaţia mãrcii, aceste clauze sunt în generai justificate pe o perioadã de pânã la 2 ani. Durate mai mari pot fi justificate doar în împrejurãri specifice, de exemplu, atunci când se poate dovedi cã fidelitatea clientului faţã de vânzãtor va persista pe o perioadã mai lunga de 2 ani sau mai lungã de 3 ani atunci când aria de aplicare sau natura know-how-ului transferat justificã o perioadã suplimentarã de protecţie.
94. Aria geograficã de aplicare a clauzei de non-concurenţa trebuie, în mod normal, limitatã la aria geograficã în care vânzãtorul comercializa produsele sau serviciile respective înainte de transfer. Se presupune cã achizitorul nu are nevoie de protecţie împotriva concurenţei din partea vânzãtorului în teritoriile în care vânzãtorul nu a activat anterior transferului; excepţie face cazul în care se dovedeşte cã o astfel de protecţie este cerutã de împrejurãrile specifice ale cazului, de exemplu pe teritoriile în care vânzãtorul intenţiona sã pãtrundã la momentul tranzacţiei, considerând cã acesta investise deja în acest sens.
95. în mod similar, clauzele de non-concurenţa trebuie limitate la produsele (inclusiv versiuni îmbunãtãţite sau actualizate ale produselor şi produsele care le înlocuiesc) şi serviciile care constituie acivitatea economicã a agentului economic transferat. De asemenea, pot fi incluse produse şi servicii aflate, la momentul tranzacţiei, într-un stadiu avansat de îmbunãtãţire sau produse care sunt în întregime îmbunãtãţite, dar nu sunt încã introduse pe piaţã.
Nu este nevoie ca achizitorul sa fie protejat împotriva concurentei din parte vânzãtorului pe pieţele produselor sau serviciilor pe care agentul economic transferat nu era activ anterior transferului.
96. Vânzãtorul îşi poate impune restricţionãri lui însuşi, filialelor, sucursalelor şi reprezentanţelor sale comerciale. Totuşi, o obligaţie prin care se impun restricţionãri similare terţilor nu va fi consideratã ca direct legatã şi necesarã pentru implementarea concentrãrii economice. Aceasta se aplicã în special clauzelor care ar putea restricţiona libertatea revânzãtorilor sau utilizatorilor de a importa sau de a exporta.
97. Clauzele care limiteazã dreptul vânzãtorului de a cumpãra sau de a deţine acţiuni/pãrţi sociale într-o companie concurentã cu agentul economic transferat sunt considerate ca fiind direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice, în aceleaşi condiţii menţionate mai sus pentru clauzele de non-concurenţa. Excepţie face cazul în care vânzãtorul este împiedicat sã achiziţioneze sau sã deţinã acţiuni/pãrţi socialei fãrã ca acestea sã-i confere, direct sau indirect, funcţii de conducere sau o influenţa determinantã în compania concurentã.
98. Clauzele de non-solicitare şi de confidenţialitate trebuie evaluate în mod similar cu clauzele de non-concurenţa, în mãsura în care efectele lor restrictive nu depãşesc efectul unei clauze de non-concurenţa. Totuşi, deoarece aria de acoperire a clauzelor de non-solicitare şi de confidenţialitate poate fi mai limitata decât cea a clauzelor de non-concurenţa, acestea pot fi susceptibile de a fi considerate direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice.
Clauzele de confidenţialitate pot fi acceptate, dacã sunt justificate de circumstanţele specifice fiecãrui caz, pentru perioade mai lungi de 3 ani, ţinând cont de interesele companiei de a proteja secretele importante ale afacerii.
Acorduri de licenţa
99. Transferul unui agent economic sau a unei pãrţi a acestuia include, în general, transferul cãtre achizitor al activelor în vederea exploatãrii depline a acestora, a drepturillor de proprietate intelectuala sau know-how.
Totuşi, vânzãtorul poate rãmâne proprietarul drepturilor, în vederea exploatãrii acestora pentru alte activitãţi decât cele care fac obiectul transferului, în aceste cazuri, mijloacele uzuale care conferã achizitorului garanţia folosirii depline a activelor transferate sunt încheierea de acorduri de licenţiere în favoarea sa. De asemenea, dacã vânzãtorul a transferat drepturile de proprietate intelectualã împreunã cu afacerea, poate continua sã utilizeze unele sau toate aceste drepturi pentru alte activitãţi decât cele transferate; în acest caz achizitorul va acorda o licenţa vânzãtorului.
100. Licenţele de brevete, de drepturi similare sau de know-how pot fi considerate necesare implementãrii concentrãrii economice, în aceeaşi mãsurã, acestea pot fi considerate ca parte integrantã a concentrãrii economice şi, nu este necesarã limitarea lor în timp. Aceste licenţe pot fi simple sau exclusive şi pot fi limitate la anumite domenii de utilizare, în mãsura în care corespund activitãţilor agentului economic transferat.
Totuşi, limitarea teritorialã a activitãţii transferate nu este în mod normal necesarã implementãrii concentrãrii economice. Restricţionãrile într-un acord de licenţa care depãşesc prevederile mai sus menţionate, cum ar fi cele care protejeazã titularul licenţei şi mai puţin pe cel care primeşte licenţa, nu sunt în mod normal necesare implementãrii operaţiunii de concentrare economicã. Aceste restricţionari pot fi evaluate potrivit art 5 din lege. în cazul în care vânzãtorul acordã cumpãrãtorului o licenţa pentru o anumitã activitate, vânzãtorul poate fi subiectul unei restricţionari teritoriale în cadrul unui acord de licenţa în aceleaşi condiţii stipulate pentru clauzele de non-concurenţa în contextul vânzãrii activitãţii sale.
101. În mod similar, în cazul licenţelor de mãrci comerciale, a numelor de afacere, a drepturilor de design, de copyright sau al altor drepturi similare situaţiilor în care vânzãtorul doreşte sã rãmânã proprietarul acestora în legãturã cu activitãţile reţinute, în timp ce achizitorul are nevoie de aceste drepturi pentru comercializarea bunurilor sau serviciilor produse de agentul economic transferat sau de o parte a acestuia, se aplicã aceleaşi condiţii ca şi cele mai sus menţionate.
102. Acordurile referitoare la utilizarea numelor de afacere sau a mãrcilor comerciale trebuie în mod normal sã fie analizate în contextul drepturilor de proprietate intelectualã aferente licenţelor respective.
Obligaţii de cumpãrare şi de furnizare
103. În multe cazuri, transferul unui agent economic sau a unei pãrţi a acestuia poate avea ca efect întreruperea relaţiilor tradiţionale de aprovizionare şi de furnizare, care existau anterior integrãrii activitãţilor în cadrul entitãţii economice a vânzãtorului.
Pentru a face posibilã divizarea unitãţii economice a vânzãtorului, precum şi transferul parţial al activelor cãtre achizitor în condiţii rezonabile, este adesea necesarã meţinerea legãturilor existente sau stabilirea unor legãturi similare între vânzãtor şi achizitor, cel puţin pentru o perioadã tranzitorie. Acest obiectiv este realizat, în mod normal, prin obligaţii de cumpãrare sau de furnizare ale vânzãtorului şi/sau ale achizitorului agentului economic sau a unei pãrţi a acestuia. Ţinând cont de situaţia particularã care rezultatã din divizarea unitãţii economice a vânzãtorului, astfel de obligaţii care pot conduce la restricţionãri ale concurenţei, pot fi recunoscute ca fiind direct legate si necesare pentru implementarea concentrãrii economice. Acestea pot fi în favoarea vânzãtorului sau a achizitorului, în funcţie de circumstanţele specifice fiecãrui caz.
104. Scopul unor astfel de obligaţii poate fi asigurarea continuitãţii furnizãrii, cãtre una sau alta din pãrţi, a produselor necesare pentru activitãţile reţinute de vânzãtor sau preluate de achizitor. Astfel, existã motive de recunoaştere, pentru o perioadã de tranziţie, a necesitãţii unor obligaţii de furnizare. Acestea au drept scop garantarea cantitãţilor furnizate anterior în cadrul entitãţii integrate a vânzãtorului care include, în mod corespunzãtor, posibilitatea adaptãrii acestora în funcţie de evoluţia previzibilã a cererii.
105. De asemenea, scopul acestor obligaţii poate fi de a asigura continuitatea vânzãrilor, aşa cum erau garantate anterior în cadrul unei singure entitãţii economice. Obligaţiile de cumpãrare de care beneficiazã furnizorul unui produs vor necesita o justificare riguroasã, în funcţie de circumstanţele specifice fiecãrui caz.
106. Atât obligaţiile de furnizare, cât şi cele de cumpãrare referitoare la cantitãţi fixe sau variabile, pot fi recunoscute ca fiind direct legate şi necesare pentru implementarea concentrãrii economice. Totuşi, obligaţiile referitoare la furnizarea cantitãţilor nelimitate sau care conferã un statut privilegiat furnizorului sau cumpãrãtorului nu sunt considerate necesare implementãrii concentrãrii economice. Astfel de obligaţii trebuie sã fie justificate de circumstanţele specifice fiecãrui caz.
107. De asemenea, nu existã o justificare generalã pentru obligaţiile exclusive de cumpãrare sau de furnizare, în afara unor circumstanţe excepţionale, ca de exemplu cele rezultate din absenţa unei pieţe sau din specificitatea produselor în cauzã, o astfel de exclusivitate nu este necesarã pentru implementarea concentrãrii economice.
108. În ceea ce priveşte durata obligaţiilor de cumpãrare şi de furnizare, aceasta trebuie limitatã la o perioada necesarã pentru înlocuirea relaţiilor de dependenţã cu cele de autonomie pe piaţa. Durata contractelor de cumpãrare şi de furnizare în cazul produselor industriale complexe este în mod normal justificatã pentru o perioadã de tranziţie de 3 ani. în orice situaţie, aceasta trebuie sã fie justificatã de circumstanţele particulare ale cazului respectiv, ţinând cont de bunurile sau serviciile în discuţie.
109. Efectul înţelegerilor privind serviciile poate fi similar cu cel al acordurilor de furnizare; în acest caz, se aplicã aceleaşi principii menţionate mai sus. Acordurile de distribuţie pot fi de asemenea privite ca restricţii direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice, în caz contrar, acordurile care conţin restricţii privind concurenta cad sub incidenţa prevederilor art. 5 din lege.
B. Principii aplicabile clauzelor uzuale în cazul achiziţionãrii în comun
110. Regulamentul privind autorizarea concentrãrilor economice se aplicã şi în cazul în care doi sau mai mulţi agenţi economici convin sã achiziţioneze în comun, în special prin intermediul unei licitaţii publice, unul sau mai mulţi agenţi economici, având ca obiect sau ca efect împãrţirea între achizitori a agenţilor economici achiziţionaţi sau a activelor acestora. Aceasta este o concentrare economicã realizatã în douã etape succesive, strategia comunã limitându-se la dobândirea controlului, în acest context, un acord între achizitori pentru lansarea unei oferte comune la licitaţie şi abţinerea acestora de la prezentarea de oferte separate, concurenţiale, sau de a nu obţine altfel controlul asupra aceluiaşi agent economic pot fi considerate direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice.
111. În plus, restricţionãrile care au ca scop împãrţirea activelor agentului economic achiziţionat, controlat în comun, vor fi considerate direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice. Aceast principiu se aplicã şi înţelegerilor dintre pãrţi pentru dobândirea în comun a controlului asupra unui agent economic, în vederea împãrţirii facilitãţilor de producţie, a reţelelor de distribuţie, împreuna cu mãrcile de comerţ existente ale agentului economic achiziţionat în comun.
112. În mãsura în care o astfel de divizare implicã dezmembrarea entitãţii economice existente anterior, înţelegerile care o fac posibilã în condiţii rezonabile pot fi considerate ca direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice. Din acest punct de vedere, trebuie aplicate, prin analogie, principiile menţionate mai sus referitoare la înţelegerile de cumpãrare şi de furnizare pentru o perioadã tranzitorie în cazul transferului agenţilor economici.
C. Principii aplicabile clauzelor uzuale în cazul creãrii unei societãţi în comun, în conformitate cu <>art. 11 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 cu modificãrile şi completãrile ulterioare
Obligaţii de non-concurenţa
113. O obligaţie de non-concurenţa între societãţile-mamã si societatea în comun poate fi consideratã direct legatã şi necesarã pentru implementarea concentrãrii economice. Clauzele de non-concurenţa pot reflecta, inter alia, necesitatea asigurãrii bunei credinţe în timpul negocierilor, utilizarea în totalitate a activelor societãţii în comun, acordarea permisiunii acesteia de a asimila know-how-ul şi reputaţia mãrcii aduse ca aport de cãtre societãtile-mamã sau de a proteja interesele societãtilor-mamã în cadrul societãţii în comun împotriva actelor de concurenţa facilitate, printre altele, de accesul privilegiat al societãţilor-mamã la know-how şi la reputaţia mãrcii transferate cãtre sau dezvoltate de societatea în comun.
114. Ca regulã generalã, în cazul societãţilor în comun, astfel de clauze pot fi justificate pentru perioade de pânã la 5 ani. Totodatã, în situaţia în care clauzele de non-concurenţa depãşesc 3 ani, acestea trebuie justificate în funcţie de circumstanţele specifice cazului în speţa, în plus, obligaţiile de non-concurenţa între societãţile-mamã şi o societate în comun, care depãşesc durata de viaţã a societãţii in comun, nu pot fi considerate niciodatã ca direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice.
115. Aria geograficã a unei clauze de non-concurenţa trebuie sa fie limitatã la zona în care societãţile-mamã îşi comercializau produsele şi serviciile în cauzã, anterior creãrii societãţii în comun. Aceasta arie geograficã poate fi extinsã la teritoriile în care societãţile-mamã intenţionau sã pãtrundã la momentul tranzacţiei, considerând cã acestea investiserã deja în acest sens.
116. De asemenea, clauzele de non-concurenţa trebuie sã fie limitate la produsele şi serviciile care constituie activitatea economicã a societãţii în comun. Acestea pot include produse şi servicii aflate într-un stadiu avansat de dezvoltare la momentul tranzacţiei, precum şi produse şi servicii care sunt deja dezvoltate dar nu sunt încã introduse pe piaţa.
117. În cazul în care o societate în comun este creata în scopul intrãrii pe o nouã piaţã, în cadrul acordului sau al statutelor se vor face referiri la produsele, serviciile şi teritoriile care vor reprezenta domeniul de activitate al societãţii în comun. Se presupune cã interesul uneia dintre societãţile-mamã în cadrul societãţii în comun nu necesitã protecţie împotriva concurenţei celeilalte societãţi-mamã pe alte pieţe decât cele pe care societatea în comun va activa din momentul înfiinţãrii sale.
118. în plus, se va considera, ca regulã generalã, cã obligaţiile de non-concurenţ între societãţile-mamã care nu exercitã controlul şi o societate în comun nu sunt direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice.
119. Aceleaşi principii se aplicã şi clauzelor de non-solicitare şi de confidenţialitate, în mãsura în care efectul lor restrictiv nu depãşeşte efectul unei clauze de non-concurenţa. Deoarece aria de aplicare a clauzelor de non-solicitare şi de confidenţialitate poate fi mai restrânsã decât cea a clauzelor de non-concurenţa, acestea pot fi considerate, într-un numãr mai mare de cazuri, ca fiind direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice. Mai mult, durata clauzelor de confidenţialitate poate depãşi 5 ani, în funcţie de circumstanţele specifice cazului în speţa, ţinând cont de interesele companiilor de a proteja secretele importante de afaceri.
Acordurile de licenţã
120. O licenţã acordatã societãţii în comun de cãtre societãţile-mamã poate fi consideratã ca fiind direct legatã şi necesarã implementãrii concentrãrii economice. Aceastã regulã se aplicã indiferent dacã licenţa este sau nu exclusivã şi indiferent dacã este limitatã sau nu în timp. Licenţa poate fi restricţionatã la un domeniu specific de utilizare care corespunde activitãţilor societãţii în comun.
121. Licenţele acordate de cãtre societatea în comun uneia dintre societãţile-mamã sau licenţierile reciproce pot fi considerate ca direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice în aceleaşi condiţii ca şi în cazul vânzãrii unei activitãţi, în schimb, acordurile de licenţã intre societãţile-mamã nu vor fi considerate direct legate şi necesare implementãrii unei societãţi în comun.
122. Acordurile de licenţã care conţin o restricţionare a concurenţei, dar care nu sunt considerate direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice pot cãdea sub incidenţa art. 5 din lege.
Obligaţii de cumpãrare şi de furnizare
123. În cazul în care societãţile-mamã rãmân prezente pe piaţa situatã în amonte sau în aval faţã de piaţa societãţii în comun, toate acordurile de cumpãrare şi de furnizare, inclusiv cele de distribuţie, trebuie examinate în conformitate cu principiile aplicabile în cazul transferului unui agent economic.
PARTEA a II-a
Notificarea concentrãrilor economice. Emiterea deciziilor în cazurile de concentrare economicã
CAP. I
Notificarea concentrãrilor economice
A. Pãrţile obligate sã înainteze notificãri. Termenul de notificare
124. Concentrãrile economice care depãşesc pragurile valorice prevãzute de art. 15 din lege sunt supuse controlului şi vor fi notificate Consiliului Concurenţei.
125. Pãrţile obligate sã înainteze notificarea sunt:
a. în cazul fuziunii, participanţii la fuziunea proiectatã/preconizatã;
b. în cazul unei concentrãri realizate prin dobândirea controlului unic, partea care dobândeşte controlul;
c. în cazul unei concentrãri economice realizate prin dobândirea controlului în comun asupra unui agent economic, pãrţile care dobândesc controlul în comun;
d. în cazul unei concentrãri realizate prin înfiinţarea unei societãţi în comun concentrative, pãrţile care participã la înfiinţarea respectivei societãţi.
Pentru identificarea pãrţilor cãrora le revine obligaţia notificãrii, în alte cazuri decât cele enumerate mai sus, vor fi avute în vedere precizãrile cuprinse în Capitolul III al Pãrţii l din prezentul regulament.
126. Pãrţile menţionate la pct.125 vor înainta Consiliului Concurentei notificarea în termen de 30 de zile. În acest termen, Consiliul Concurenţei, la solicitarea scrisa a pãrţilor, poate prelungi termenul de 30 de zile cu maxim 15 zile, atunci când aceastã solicitare este întemeiatã.
127. În termen de 7 zile, pãrţile vor informa, în scris, Consiliul Concurenţei cu privire la operaţiunea ce urmeazã sã fie notificatã. Termenul de 7 zile este inclus în termenul prevãzut la pct. 126.
128. Termenele prevãzute la pct. 126 si 127 încep sã curgã:
a. în cazul operaţiunilor realizate în condiţiile art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, de la data semnãrii acordului de fuziune;
b. în cazul operaţiunilor realizate în condiţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, de la data semnãrii actului juridic în baza cãruia se realizeazã dobândirea controlului;
c. în alte cazuri decât cele prevãzute la lit. a) si b), de la data la care pãrţile implicate au luat cunoştinţã de realizarea operaţiunii.
Când ultima zi a termenului nu este o zi lucrãtoare, acesta se va prelungi pânã la sfârşitul urmãtoarei zile lucrãtoare.
129. Notificarea se semneazã de cãtre reprezentanţii legali ai pãrţilor obligate sã înainteze notificãri.
În cazul în care pãrţile obligate sã notifice împuternicesc o terţã persoanã pentru reprezentarea în raporturile cu Consiliul Concurenţei, aceasta trebuie sã depunã, în original, odatã cu notificarea, şi împuternicirea legalã, autentificatã.
Partea care înainteazã notificarea este responsabilã pentru exactitatea şi corectitudinea informaţiilor furnizate.
130. Notificãrile pentru operaţiunile de concentrare economicã realizate prin dobândirea controlului în comun, vor fi prezentate de cãtre un reprezentant împuternicit sã transmitã şi sã primeascã documente în numele tuturor pãrţilor obligate sã notifice.
B. Publicarea informãrii cu privire la o notificare
131. Atunci când Consiliul Concurenţei constatã cã o concentrare economicã notificatã prezintã un interes public major, va putea publica o informare privind notificarea primitã, indicând numele pãrţilor, natura concentrãrii, sectoarele economice implicate şi data primirii notificãrii.
Eventualele completãri sau modificãri ale informaţiilor care privesc concentrarea respectivã, vor putea fi, de asemenea, publicate.
Consiliul Concurenţei va ţine seama de interesul legitim al agenţilor economici implicaţi privind pãstrarea secretului de afaceri al acestora.
C. Prezentarea notificãrilor
132. Notificarea prezentatã Consiliului Concurenţei trebuie sã cuprindã:
a. adresa de înaintare, semnatã de reprezentantul legal sau de persoana împuternicitã;
b. formularul de notificare, completat conform modelului cuprins în anexa la prezentul regulament;
c. documentele justificative enumerate la pct. 199 din prezentul regulament; d. dovada plãţii tarifului de notificare.
133. Notificarea va fi înaintatã Consiliul Concurenţei în 3 (trei) exemplare: 2 exemplare în scris şi unul în format electronic.
Documentele anexate la formular, vor fi prezentate în original şi/sau în copii, copiile fiind certificate, pentru conformitate, de cãtre pãrţile care notificã.
134. Odatã cu înaintarea notificãrii, pãrţile vor face dovada plãţii tarifului de notificare.
D. Informaţiile şi documentele care trebuie furnizate
135. Notificãrile vor cuprinde informaţiile, inclusiv documentele, cerute în formularul cuprins în Anexa la prezentul regulament.
Informaţiile furnizate trebuie sã fie exacte şi complete, cuprinzând schimbãrile de jure şi de facto care se produc prin operaţiunea notificatã. Pãrţile vor ţine seama de recomandãrile cuprinse în pct. 194 din prezentul regulament.
136. În situaţia în care, informaţiile furnizate în formularul de notificare nu sunt corecte sau complete, Consiliul Concurenţei va solicita completarea acestora.
Notificarea va fi consideratã efectivã numai dupã completarea şi/sau corectarea ei.
CAP. II
Examinarea notificãrii. Emiterea deciziilor în cazurile de concentrare economicã
A. Data efectivã a notificãrii
137. Notificarea devine efectivã la data la care a fost înregistratã la Consiliul Concurenţei, cu excepţia cazurilor în care informaţiile cuprinse în notificare sunt inexacte sau incomplete.
În aceste cazuri, în termen de 20 de zile, Consiliul Concurenţei va solicita, în scris, completarea notificãrii şi va stabili un termen limitã pentru furnizarea informaţiilor solicitate. Termenul va fi stabilit în funcţie de natura informaţiilor solicitate, fãrã însã a depãşi 15 zile de la data solicitãrii.
Notificarea devine efectivã la data la care au fost primite şi înregistrate la Consiliul Concurenţei informaţiile solicitate, cu condiţia ca acestea sã fie exacte şi complete.
Consiliul Concurenţei va comunica pãrţilor notificatoare, neîntârziat, data la care notificarea a devenit efectivã.
B. Deciziile emise de Consiliul Concurenţei în cazurile de concentrare economicã
138. În termen de 30 de zile de la data la care notificarea a devenit efectivã, Consiliul Concurenţei:
a. va emite o decizie de neintervenţie, când ajunge la concluzia cã operaţiunea de concentrare economicã notificatã nu cade sub incidenţa legii;
Decizia de neintervenţie va fi emisã în cazul în care operaţiunea de concentrare economicã, deşi nu cade sub incidenţa legii, a fost totuşi notificatã.
Nu se va plãti taxã de autorizare în cazul în care se emite o decizie de neintervenţie.
b. va emite o decizie de neobiecţiune, când constatã cã deşi operaţiunea de concentrare economicã notificatã cade sub incidenţa legii, nu existã îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal;
Consiliul Concurenţei analizeazã impactul anticoncurenţial pe care îl are sau ar putea sã îl aibã concentrarea economicã notificatã şi, dacã nu existã îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal, va autoriza concentrarea economicã în cauzã printr-o decizie de neobiecţiune, în sensul cã autorizarea se face fãrã condiţii.
Taxa de autorizare prevãzutã de art. 33 alin 1) din lege va fi stabilitã şi în cazul în care se autorizeazã concentrarea economicã prin decizie de neobiecţiune.
c. va decide deschiderea unei investigaţii, în cazul în care constatã cã operaţiunea de concentrare economicã notificatã cade sub incidenţa legii şi prezintã îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal.
139. În termen de maximum 5 luni de la data la care notificarea unei operaţiuni de concentrare economicã a devenit efectivã, iar pentru operaţiunea respectivã de concentrare economicã s-a emis un ordin de deschidere a investigaţiei, în condiţiile art. 51 alin. (1) lit. c) din lege, dupã audierea pãrţilor şi dupã evaluarea operaţiunii, Consiliul Concurenţei va emite o decizie, dupã cum urmeazã:
a. decizie de refuz, dacã prin operaţiunea respectivã de concentrare economicã se creeazã sau se consolideazã o poziţie dominantã care conduce sau ar putea conduce la restrângerea, înlãturarea sau denaturarea semnificativã a concurenţei pe piaţa româneasca sau pe o parte a acesteia;
b. decizie de autorizare, dacã prin operaţiunea respectivã de concentrare economicã nu se creazã şi nici nu se consolideazã o poziţie dominantã care conduce sau ar putea conduce la restrângerea, înlãturarea ori denaturarea semnificativã a concurenţei pe piaţa româneasca sau pe o parte a acesteia;
c. decizie de autorizare condiţionatã, prin care se stabilesc obligaţiile şi/sau condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea operaţiunii de concentrare economicã în cauzã, dacã operaţiunea respectivã, cu modificãrile respective, ar putea fi compatibilã cu un mediu concurenţial normal.
140. înainte de emiterea unei decizii conform art. 51, Consiliul Concurenţei poate impune - printr-o decizie privind mãsuri interimare - agenţilor economici implicaţi luarea oricãrei mãsuri pe care o considerã necesarã în scopul restabilirii mediului concurenţial.
Mãsurile prevãzute trebuie sa fie strict limitate, atât în duratã, cât şi în obiectul lor, la ceea ce este necesar pentru a corija o afectarea manifesta şi intolerabilã a liberei concurenţe.
141. Deciziile emise de Consiliul Concurenţei vor avea la bazã şi analiza restricţionãrilor direct legate si necesare pentru implementarea concentrãrilor economice, care pot afecta mediul concurenţial.
142. Deciziile emise de Consiliul Concurenţei pot fi revocate şi concentrarea economicã se suspendã automat, în situaţia în care pãrţile implicate în concentrarea economicã nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate - menţionate în decizia de autorizare condiţionatã de modificare a planului iniţial al concentrãrii.
143. Deciziile emise conform art. 51 din lege vor fi comunicate de îndatã pãrţilor în cauzã, de cãtre Secretariatul General al Consiliului Concurenţei, şi vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala solicitantului ori pe pagina de Internet a Consiliului Concurenţei.
La publicarea deciziilor se va ţine seama de interesele legitime ale agenţilor economici în cauzã, astfel încât secretul profesional sã nu fie divulgat.
144. În cazul în care Consiliul Concurenţei nu a luat nici o decizie în termenele prevãzute de art. 51 alin. (1) si (2) din lege, operaţiunea de concentrare economicã notificatã poate avea loc.
145. Deciziile luate de Consiliul Concurenţei cu privire la o operaţiune de concentrare economicã pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la data comunicãrii cãtre pãrţi. Instanţa poate ordona, la cerere, suspendarea executãrii deciziei atacate.
146. Decizia emisã cu privire la o operaţiune de concentrare în care este implicatã o regie autonomã va fi notificatã şi ministrului de resort, în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei, Guvernul, la propunerea ministrului de resort, poate lua, pe rãspunderea sa, o decizie diferitã de cea a Consiliului Concurenţei, pentru raţiuni de interes public general. Decizia este executorie si va fi publicatã împreunã cu decizia Consiliului Concurenţei, în Monitorul Oficial al României, Partea I.
C. Calculul termenelor
147. Termenele de 30 de zile şi de maximum 5 luni, prevãzute de art. 51 alin. (1) şi (2) din lege, încep sã curgã de la data la care notificarea a devenit efectivã.
148. Termenele de 30 de zile, respectiv de 5 luni, se calculeazã potrivit art. 101 din Codul de procedura civila.
149. Termenul de 30 de zile se va împlini în cea de a treizecea zi calendaristicã.
Termenul de 5 luni se va împlini la sfârşitul zilei care, în luna a cincea, cade în aceeaşi datã ca şi ziua în care a început sã curgã termenul. Când o astfel de zi nu existã în luna a cincea, perioada se va încheia la sfârşitul ultimei zile din luna a cincea.
150. Când ultima zi a termenului nu este o zi lucrãtoare, acesta se va prelungi pânã la sfârşitul urmãtoarei zile lucrãtoare.
D. Schimbarea caracterului notificãrii
151. Atunci când Consiliul Concurenţei constatã cã operaţiunea notificatã nu constituie o concentrare economicã în înţelesul legii, va informa, în scris, pãrţile notificatoare sau pe reprezentantul lor comun, în astfel de cazuri, cum ar fi înfiinţarea unei societãţi în comun de cooperare cu caracter structural, pãrţile care au înaintat notificarea pot solicita Consiliului Concurenţei acordarea unei dispense individuale, caz în care se urmeazã procedura corespunzãtoare, prevãzutã în Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 şi 6 din lege, privind practicile anticoncurenţiale.
E. Realizarea concentrãrilor economice
152. Concentrãrile economice vor putea fi puse în aplicare numai în urmãtoarele situaţii:
a. la primirea de cãtre pãrţile notificatoare a deciziei de neintervenţie, respectiv a deciziei de neobiecţiune emisã de Consiliul Concurenţei, în condiţiile art. 51 alin. (1) lit. a) şi b) din lege;
b. la primirea deciziei în condiţiile art. 51 alin. (2) lit. b) şi c) din lege;
c. în condiţiile art. 51 alin. (3) din lege.
153. Prevederile punctului precedent nu vor împiedica desfãşurarea unei licitaţii publice sau dobândirea controlului pe bazã de ofertã publicã, cu condiţia ca drepturile de vot aferente participãrii obţinute sã nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivã, supraveghere şi control ale agentului economic la care deţin controlul, decât în scopul salvgardãrii valorii integrale a acestei investiţii, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurenţial al agentului economic controlat. Concentrarea economicã devine efectivã în acest caz numai dupã primirea deciziei emisã de Consiliul Concurenţei.
154. Pânã la emiterea de cãtre Consiliul Concurenţei a unei decizii, în conformitate cu art. 51 din lege, este interzisã punerea în aplicare a unei operaţiuni de concentrare economicã. Agenţii economici implicaţi pot lua numai acele mãsuri legate de concentrare care nu sunt ireversibile şi nu modificã definitiv structura pieţei.
Pot constitui mãsuri ireversibile, printre altele:
a. intrarea agentului economic achiziţionat pe o altã/nouã piaţã;
b. ieşirea agentului economic achiziţionat de pe piaţa pe care activa;
c. modificarea obiectului de activitate al agentului economic achiziţionat;
d. exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru numirea de membri în organele de conducere ale agentului economic;
e. exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea bugetului de venituri şi cheltuieli al agentului economic;
f. exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea planului de afaceri al agentului economic;
g. exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea planului de investiţii al agentului economic achiziţionat;
h. schimbarea denumirii agentului economic achiziţionat;
i. restructurarea, închiderea sau divizarea agentului economic achiziţionat;
j. vânzarea de active aparţinând agentului economic achiziţionat,
k. concedierea angajaţilor agentului economic achiziţionat,
l. încheierea sau rezilierea unor contracte pe termen lung sau a altor acorduri importante încheiate cu terţii,
m. listarea (cotarea) agentului economic achiziţionat la bursa de valori.
155. La cerere, Consiliul Concurenţei poate acorda o derogare de la regula instituitã la art. 16 alin. (4) din lege; cererea de acordare a derogãrii trebuie sã fie motivatã.
În decizia pe care o va emite Consiliul Concurenţei va tine cont de efectele suspendãrii concentrãrii economice asupra unuia sau mai multora dintre agenţii economici implicaţi în operaţiune, asupra unei terţe pãrţi, precum şi de efectele asupra concurentei.
Aceastã derogare poate fi condiţionatã de impunerea unor obligaţii ce trebuie îndeplinite de cãtre pãrţi şi poate fi acordatã oricând, atât anterior, cât şi ulterior notificãrii.
156. Validitatea oricãrei operaţiuni realizate în contradicţie cu art. 16 alin. (4) din lege va depinde de decizia pe care Consiliul Concurenţei o va lua cu privire la operaţiunea notificatã, conform art. 51 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. a), b) sau c) sau alin. (3).
CAP. III
Procedura simplificatã de analizã a anumitor concentrãri economice
157. Prezentul capitol stabileşte, în baza art. 50 alin. (5) din lege, procedura simplificatã de analizã a anumitor operaţiuni de concentrare economicã.
Astfel, concentrãrile economice, care îndeplinesc condiţiile cerute în acest capitol şi în absenţa unor împrejurãri speciale, pot fi analizate prin aceastã procedurã, deoarece nu prezintã îndoieli serioase în ceea ce priveşte compatibilitea lor cu un mediu concurenţial normal.
Prin procedura simplificatã de analizã a anumitor concentrãri economice, Consiliul Concurenţei urmãreşte eficientizarea controlului asupra acestor operaţiuni. Totodatã se urmãreşte şi încurajarea contactelor dintre pãrţile notificatoare şi autoritatea de concurenţã, anterior înaintãrii formularului de notificare privind o operaţiune de concentrare economicã.
158. În cazul în care toate condiţiile necesare cerute de prezentul capitol sunt îndeplinite şi în absenţa unor împrejurãri speciale, Consiliul Concurenţei va emite o decizie, în conformitate cu prevederile art. 51 din lege, în termen de 30 de zile de la data primirii notificãrii.
Categoriile de concentrãri economice care pot beneficia de procedura simplificatã de analizã
159. Procedura simplificatã de analizã se va aplica urmãtoarelor categorii de concentrãri economice:
a. în cazul în care, doi sau mai mulţi agenţi economici dobândesc controlul în comun asupra unui alt agent economic (societate în comun), cu condiţia ca societatea în comun sã nu desfãşoare, sã nu prevadã desfãşurarea sau sã desfãşoare o activitate neglijabilã pe teritoriul României. Aceste prevederi se aplicã atunci când:
- cifra de afaceri*1) a societãţii în comun şi/sau cea a activitãţilor*2) transferate nu depãşeşte echivalentul în lei a 4 milioane Euro pe teritoriul României; şi
___________
*1) Cifra de afaceri a societãţii în comun se calculeazã pe baza ultimelor bilanţuri contabile ale societãţilor-mamã sau ale societãţii în comun, potrivit cãrora existã sau nu înregistrãri separate pentru resursele regrupate în cadrul societãţii în comun
*2) Alternativa "şi/sau" este utilizatã pentru a ţine cont de diversitatea situaţiilor vizate; spre exemplu:
- în cazul achiziţionãrii în comun a unei societãţi ţinta, cifra de afaceri de luat
în considerare este cea a societãţii ţinta (adicã societatea în comun),
- în cãzui creãrii unei societãţi în comun cãreia societãţile-mamã îi transferã
activitãţile lor, cifra de afaceri de luat în considerare este cea aferentã
activitãţilor transferate,
- în cazul în care o societate terţã devine una dintre pãrţile care controleazã o
societate în comun existentã, cifra de afaceri de luat în considerare este cea a
societãţii în comun şi cea care este aferentã activitãţilor transferate de cãtre
noua societate-mamã (daca este cazul).
- valoarea totalã a activelor*3) transferate societãţii în comun nu depãşeşte echivalentul în lei a 4 milioane Euro pe teritoriul României*4);
__________
*3) Valoarea totalã a activelor societãţii în comun se calculeazã pe baza ultimului bilanţ contabil, elaborat şi aprobat, de cãtre fiecare societate-mamã. Noţiunea de "active" include: 1) toate imobilizãrile corporale şi necorporale care sunt cedate/transferate societãţii în comun (de ex. imobilizãri corporale precum echipamentele de producţie, reţelele de angrosişti sau detailişti şi stocurile de mãrfuri; imobilizãri necorporale precum proprietatea intelectualã, vadul comercial etc.) şi 2) suma creditelor sau a angajamentelor societãţii în comun pe care una dintre societãţile-mamã a acceptat sã le acorde sau sã le garanteze
*4) În cazul în care activele transferate genereazã o cifra de afaceri, nici valoarea acestor active, nici cifra de afaceri nu trebuie sã depãşeascã echivalentul în lei a 4 milioane Euro
b. în cazul în care, doi sau mai mulţi agenţi economici fuzioneazã, ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc controlul unic sau controlul în comun asupra unui alt agent economic, cu condiţia ca nici una dintre pãrţile implicate sã nu desfãşoare activitãţi comerciale pe aceeaşi piaţã a produsului şi pe aceeaşi piaţã geograficã sau pe o piaţã a produsului care se situeazã în amonte sau în aval faţã de o piaţã a produsului pe care opereazã orice altã parte implicatã în operaţiunea de concentrare economicã;
c. în cazul în care, doi sau mai mulţi agenţi economici fuzioneazã, ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc controlul unic sau controlul în comun asupra unui alt agent economic:
- douã sau mai multe dintre pãrţile implicate desfãşoarã activitãţi comerciale pe aceeaşi piaţã a produsului şi aceeaşi piaţã geograficã (relaţii orizontale); sau
- una sau mai multe dintre pãrţile implicate desfãşoarã activitãţi comerciale pe o piaţã a produsului care se situeazã în amonte sau în aval faţã de o piaţã a produsului pe care orice altã parte implicatã în concentrarea economicã îşi exercitã activitatea (relaţii verticale),
cu condiţia ca segmentele de piaţã cumulate ale acestora sã se situeze sub 15%, în cazul relaţiilor orizontale, şi sub 25%, în cazul relaţiilor verticale*5).
___________
*5) Aceasta înseamnã cã numai concentrãrile economice în cadrul cãrora nu este afectatã nici o piaţa intrã în aceastã categorie. Pragurile referitoare la relaţiile orizontale şi verticale se aplicã cotelor de piaţã pe piaţa/pieţele relevante definite. Este important ca definirea pieţei/pieţelor relevante în formularul de notificare, sã fie suficient de precisã pentru a justifica faptul cã aceste praguri nu sunt atinse şi cã orice alte definiţii posibile ale pieţei/pieţelor sunt menţionate (inclusiv pieţele geografice mai restrânse decât piaţa naţionalã)
160. Se considerã ca operaţiunile de concentrare economicã descrise mai sus nu antreneazã, cu excepţia unor împrejurãri excepţionale, o combinaţie de poziţii pe piaţã care sã fie susceptibilã de a afecta mediul concurenţial normal.
Garanţii şi excluziuni
161. Pentru a aprecia dacã o concentrare economicã se încadreazã într-una dintre categoriile definite mai sus, Consiliul Concurenţei se va asigura cã toate circumstanţele relevante în acest sens sunt stabilite suficient de clar.
Având în vedere cã definirea pieţei este un element cheie al acestei aprecieri, pãrţilor notificatoare li se recomandã, ca anterior notificãrii, sã furnizeze informaţii asupra tuturor posibilelor definiri ale pieţei. Pãrţile vor descrie toate posibilele pieţe relevante (ale produsului şi geografice) şi vor furniza date şi informaţii în legãturã cu definirea acestor pieţe, asupra cãrora concentrarea economicã notificatã ar putea produce efecte.
În urma analizei cazului, Consiliul Concurenţei îşi rezervã dreptul de a stabili piaţa relevantã, în cazul în care este dificilã definirea pieţei relevante sau determinarea cotei de piaţã a pãrţilor, Consiliul Concurenţei nu va aplica procedura simplificatã de analizã.
162. În mod normal, se poate presupune cã operaţiunile care intrã în categoriile menţionate mai sus nu ridicã îndoieli serioase în privinţa compatibilitãţii cu un mediu concurenţial normal. Existã însã anumite operaţiuni care, deşi s-ar putea încadra în categoriile de concentrãri economice susceptibile de a beneficia de procedura simplificatã, necesitã o analizã aprofundatã, deoarece pot conduce la consolidarea puterii de piaţã a pãrţilor. Exemple de asemenea operaţiuni:
- concentrãrile economice realizate prin combinarea resurselor tehnologice, financiare sau a altor resurse, chiar dacã pãrţile la concentrare nu desfãşoarã activitãţi pe aceeaşi piaţã;
- concentrãrile economice cu aspecte de conglomerat, în cazul în care una sau mai multe dintre pãrţile implicate deţin individual o cotã de piaţã de cel puţin 25% pe orice piaţã a produsului pe care nu existã relaţii orizontale sau verticale între pãrţi;
- concentrãrile economice în care pãrţile activeazã pe pieţe noi sau puţin dezvoltate, situaţie în care este dificilã stabilirea cu precizie a cotelor de piaţã ale acestora;
- concentrãrile economice realizate pe pieţe caracterizate de puternice bariere la intrare, de un grad ridicat de concentrare sau de alte probleme de concurenţa bine cunoscute;
- concentrãrile economice, în cazul în care se pune o problema de coordonare, în sensul art. 11 alin. (3) din lege.
În asemenea cazuri, Consiliul Concurenţei nu va aplica procedura simplificatã de analizã a concentrãrii economice şi, în termenele stabilite la <>art. 51 din Legea concurenţei nr. 21/1996 , va emite una dintre deciziile prevãzute la acelaşi articol din lege.
Prevederi procedurale
163. Pentru concentrãrile economice care îndeplinesc condiţiile prevãzute în acest capitol şi în absenţa unor împrejurãri speciale, pãrţile în cauzã pot solicita Consiliului Concurenţei permisiunea de a beneficia de procedura simplificatã de analizã a respectivelor operaţiuni.
În acest scop, pãrţile care urmeazã sã înainteze notificarea, vor solicita în scris permisiunea de a beneficia de o analizã a concentrãrii economice în termen de 30 de zile de la data notificãrii. Solicitarea va fi temeinic motivatã prin date şi informaţii care sã justifice aplicarea acestei proceduri.
Pãrţilor notificatoare li se recomandã sã contacteze Consiliul Concurenţei, anterior înregistrãrii formularului de notificare. Contactele dintre autoritatea de concurenţã si pãrţile notificatoare sunt considerate foarte utile în vederea stabilirii informaţiilor ce trebuie furnizate în formularul de notificare.
164. În termen de 7 zile de la data înregistrãrii solicitãrii pãrţilor notificatoare, în urma analizei acesteia pe baza datelor şi informaţiilor furnizate, Direcţia în a cãrei sferã de activitate revine analiza concentrãrii economice avutã în vedere, va rãspunde, în scris, în sensul acordãrii sau nu a permisiunii de a beneficia de procedura simplificatã de analizã a operaţiunii respective.
Îndeplinirea procedurii descrisã mai sus nu va aduce atingere termenului prevãzut la pct. 126 din prezentul regulament.
165. În mod normal, pentru o concentrare economicã notificatã şi analizatã prin procedura simplificatã, Consiliul Concurentei va emite o decizie, în conformitate cu art. 51 din lege, în termen de 30 de zile de la data notificãrii. Totuşi, înaintea expirãrii termenului de 30 de zile, Consiliul Concurenţei îşi rezervã dreptul de a aplica procedura de analizã în termenele prevãzute la art. 51 din lege.
Restricţionãri direct legate şi necesare implementãrii concentrãrii economice
166. Cu excepţia unei decizii contrare a Consiliului Concurentei, procedura simplificatã de analizã a anumitor concentrãri economice se va aplica şi restrictionãrilor direct legate şi necesare pentru implementarea acestor operaţiuni. Decizia emisã în urma anlizei unei concentrãri economice prin procedura simplificatã va acoperi şi restricţionãrile specificate de cãtre pãrţile notificatoare şi care sunt direct legate şi necesare pentru implementarea concentrãrii economice.
PARTEA a III-a
Investigarea operaţiunilor de concentrare economicã
CAP. I
Procedura de investigare şi de audiere
167. În legãturã cu o operaţiune de concentrare economicã, Consiliul Concurenţei, poate porni investigaţii:
a. din oficiu;
b. la primirea unei cereri sau plângeri privind încãlcarea prevederilor art. 13 şi/sau ale art. 16 din lege;
c. în condiţiile art. 51 alin. (1) lit. c) din lege.
168. Pornirea unei investigaţii, în cazurile prevãzute la pct. 167, este dispusã prin ordin de cãtre preşedintele Consiliului Concurenţei.
169. Investigaţia va fi condusã de un raportor desemnat de preşedintele Consiliului Concurenţei prin ordinul de deschidere a investigaţiei.
170. Raportorul desemnat instrumenteazã toate actele procedurii de investigaţie, propune preşedintelui Consiliului Concurenţei dispunerea mãsurilor care sunt de competenţa acestuia şi este rãspunzãtor pentru întocmirea raportului asupra investigaţiei, comunicarea lui pãrţilor în cauzã, primirea observaţiilor şi prezentarea raportului în plenul Consiliului Concurenţei.
171. Orice procedurã de investigare necesitã audierea pãrţilor implicate în concentrarea economicã. Audierea este dispusã de preşedintele Consiliului Concurenţei.
Preşedintele Consiliului Concurenţei poate admite, la cerere, audierea oricãrei persoane fizice sau juridice care declarã cã deţine date şi informaţii relevante pentru stabilirea adevãratelor condiţii în care urmeazã sã se realizeze concentrarea economicã investigatã (cum ar fi: furnizori, agenţi economici concurenţi, clienţi, membri ai organelor de administraţie sau de conducere ale pãrţilor implicate ori reprezentanţi ai salariaţilor agenţilor economici implicaţi).
172. Cu minimum 30 de zile înainte de data fixatã de Consiliul Concurenţei pentru audiere, o copie de pe raportul asupra investigaţiei va fi transmisã pentru luare la cunoştinţã:
a. pãrţilor participante la concentrarea economicã, a cãror audiere a fost dispusã;
b. persoanelor şi agenţilor economici a cãror audiere a fost admisã la cererea acestora, dacã preşedintele Consiliului Concurenţei apreciazã cã este util în interesul cauzei.
În adresa de remitere a copiei de pe raportul de investigaţie, Consiliul Concurenţei va indica termenul pânã la care pãrţile respective vor putea prezenta observaţiile lor.
În comentariile lor scrise, pãrţile sus menţionate pot expune toate aspectele semnificative pentru cazul investigat şi pot ataşa orice document relevant ca dovadã a faptelor susţinute.
173. Persoanele fizice şi juridice a cãror audiere a fost dispusã, respectiv admisã, vor fi citate pentru audiere la data stabilitã de Consiliul Concurenţei, precizându-se ora şi locul de desfãşurare.
Neprezentarea la audiere, precum şi refuzul de a face depoziţii, nu constituie impedimente pentru continuarea şi finalizarea procedurii de investigaţie.
174. Audierile vor fi ţinute în plenul Consiliului Concurenţei, dupã prezentarea de cãtre raportor a raportului asupra operaţiunii de concentrare economicã investigatã, completat cu eventualele observaţii ale pãrţilor.
Audierile vor fi fãcute separat sau, dupã caz, în prezenţa altor persoane citate, caz în care se va acorda atenţia cuvenitã intereselor legitime ale pãrţilor implicate, pentru pãstrarea secretelor lor de afaceri. Depoziţiile fãcute de fiecare persoanã audiatã vor fi consemnate în scris şi semnate de persoana respectivã sau vor fi înregistrate pe bandã magneticã.
175. Preşedintele Consiliului Concurenţei poate permite pãrţilor în cauzã consultarea dosarului la secretariatul Consiliului Concurenţei şi obţinerea, contra cost, de copii şi extrase de pe actele procedurii de investigaţie.
Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care prezintã caracter de secret de stat ori sunt confidenţiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori pentru obţinerea de copii sau de extrase decât cu aprobarea preşedintelui Consiliului Concurenţei, în condiţiile legii.
Dispoziţiile de mai sus, referitoare la consultarea dosarului sunt aplicabile asociaţilor si directorilor executivi ai entitãţilor participante la concentrare, în mãsura în care aceştia justificã în cauzã un interes legitim.
CAP. II
Sancţiuni
176. Constituie contravenţii şi se sancţioneazã, potrivit art. 55 din lege, cu amendã de pânã la 1% din cifra de afaceri totalã din anul financiar anterior emiterii deciziei de sancţionare, urmãtoarele fapte:
a. omisiunea notificãrii unei concentrãri economice care depãşeşte pragurile valorice prevãzute de lege;
b. furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete prin notificarea concentrãrii economice;
c. furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate conform prevederilor art. 41 din lege;
d. furnizarea de informaţii, documente, înregistrãri şi evidenţe într-o formã incompletã în timpul inspecţiilor desfãşurate conform prevederilor art. 42 din lege;
e. refuzul de a se supune unei inspecţii desfãşurate conform prevederilor art.42 şi 43 din lege.
177. Constituie contravenţii şi se sancţioneazã, potrivit art. 56 din lege, cu amendã de pânã la 10% din cifra de afaceri totalã realizatã în anul financiar anterior sancţionãrii urmãtoarele fapte:
a. încãlcarea prevederilor art. 13 din lege;
b. punerea in practicã a unei operaţiuni de concentrare economicã cu încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (4) si (5) din lege;
c. începerea unei acţiuni de concentrare economicã declaratã incompatibilã cu prevederile legii, printr-o decizie a Consiliului Concurenţei luata conform prevederilor art. 51 alin. (2) lit. a);
d. neindeplinirea unei obligaţii sau a unei condiţii impuse printr-o decizie luatã în conformitate cu prevederile legii.
178. Prin excepţie de la prevederile art. 56 alin. (1) din lege, Consiliul Concurenţei va stabili, prin instrucţiuni condiţiile şi criteriile de aplicare a unei politici de clemenţa, care poate merge pânã la absolvire de rãspundere pecuniarã.
179. Individualizarea sancţiunilor în cazul contravenţiilor enumerate la pct. 176 şi 177 se face ţinând seama de gravitatea şi durata faptei şi a consecinţelor sale asupra concurenţei. Sancţiunile vor fi gradate pe tranşe, prin instrucţiuni adoptate de cãtre Consiliul Concurenţei.
180. Consiliul Concurentei poate obliga, potrivit art. 59 din lege, prin decizie, agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici la plata unor amenzi cominatorii, în sumã de pânã la 5% din cifra de afaceri zilnicã medie din anul financiar anterior sancţionãrii, pentru fiecare zi de întârziere, calculatã de la data stabilitã prin decizie, pentru a-i determina:
a. sã respecte prevederile art. 13 din lege;
b. sã aplice mãsurile enunţate printr-o decizie luatã conform prevederilor art. 51 alin. (2) lit. c) şi ale art. 52 alin. (1) şi (2) din lege;
c. sã furnizeze în mod complet şi corect informaţiile şi documentele care le-au fost cerute conform prevederilor art. 41 din lege;
d. sã se supunã inspecţiei prevãzute la art. 42 - 44 din lege.
181. Contravenţiile prevãzute în lege se constatã şi se sancţioneazã de cãtre Consiliul Concurenţei în plen, de cãtre comisii sau prin inspectorii de concurenţã.
Sancţiunile pentru contravenţiile prevãzute la art. 55 lit. b)-e) şi la art. 56 alin. (1) lit. d) din lege se aplicã de cãtre inspectorii de concurenţã.
Sancţiunile pentru contravenţiile prevãzute de art. 55 lit. a) şi la art. 56 alin. (1) lit. c), precum şi amenzile cominatorii prevãzute la art. 59 din lege se aplicã de cãtre comisiile Consiliul Concurenţei prin decizii. Sancţiunile pentru contravenţiile prevãzute la art. 56 alin. (1) lit. a) şi b) se aplicã de cãtre plenul Consiliului Concurenţei prin aceeaşi decizie prin care s-a constatat sãvârşirea respectivei contravenţii.
Deciziile luate în condiţiile paragrafului de mai sus pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În baza deciziei Consiliului Concurenţei profiturile sau, dupã caz, veniturile suplimentare realizate de agenţii economici ca urmare a sãvârşirii contravenţiilor prevãzute şi sancţionate de lege vor fi confiscate şi vãrsate la bugetul de stat.
182. Contravenţiilor prevãzute la art. 55 lit. b) - e) şi la art. 56 alin. (1) lit.d) din lege li se aplicã prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, cu excepţia art. 28-29.
183. Deciziile emise conform art. 59 şi 60 din lege vor fi comunicate pãrţilor în cauzã, de cãtre Secretariatul General al Consiliului Concurenţei, şi vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala contravenientului ori pe pagina de Internet a Consiliului Concurenţei.
184. Dreptul Consiliului Concurenţei de a aplica sancţiuni contravenţionale pentru încãlcãrile prevederilor legii se prescrie dupã cum urmeazã:
a) în termen de 3 ani, în cazul încãlcãrii prevederilor art. 55 lit. c), d) şi e);
b) în termen de 5 ani, în cazul tuturor celorlalte încãlcãri ale legii.
Orice acţiune întreprinsã de cãtre Consiliul Concurenţei în scopul unei examinãri preliminare sau în scopul declanşãrii unei investigaţii în legãturã cu o anumita încãlcare a legii va întrerupe cursul termenelor de prescripţie, întreruperea termenului de prescripţie va avea efect de la data comunicãrii acţiunii întreprinse de cãtre Consiliul Cocurenţei, fãcutã cãtre cel puţin un agent economic sau asociaţie de agenţi economici care a participat la sãvârşirea încãlcãrii legii.
Acţiunile ce pot fi întreprinse de cãtre Consiliul Concurenţei şi care întrerup cursul termenului de prescripţie includ, în principal, urmãtoarele:
a) solicitãri de informaţii, în scris;
b) ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei de declanşare a unei investigaţii;
c) începerea procedurilor legale.
Întreruperea termenului de prescripţie îşi produce efectele faţã de toţi agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici care au participat la sãvârşirea încãlcãrii legii.
În cazul întreruperii termenului de prescripţie, un nou termen, cu o durata similarã, începe sã curgã de la data la care Consiliul Concurenţei a întreprins una dintre acţiunile menţionate mai sus. Termenul de prescripţie va expira cel mai târziu în ziua în care se împlineşte perioada egalã cu dublul termenului de prescripţie, aplicabil pentru sãvârşirea încãlcãrii în cauzã, în situaţia în care Consiliul Concurenţei nu a impus nici una dintre sancţiunile prevãzute de lege.
CAP. III
Prevederi diverse
Noţiunea de piaţã relevantã
185. Noţiunea de piaţã relevantã afectatã de concentrarea economicã, la care se face referire în "Instrucţiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurenţial, prevãzute la art. 5 şi 6 din Legea concurentei şi în cazurile de concentrare economicã" şi în "Instrucţiunile date în aplicarea <>art. 33 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996 , cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrãrilor economice", trebuie interpretatã în sensul de piaţã relevantã pe care are loc operaţiunea de concentrare economicã.
În cazul unei concentrãri economice "pe verticalã", piaţa relevantã pe care are loc operaţiunea de concentrare economicã este piaţa relevantã a agentului economic achiziţionat.
Confidenţialitatea informaţiilor
186. Orice persoanã care utilizeazã sau divulgã, în alte scopuri decât cele prevãzute de lege, documente sau informaţii cu caracter de secret profesional, primite sau despre care a luat cunoştinţã în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legãturã cu serviciul, rãspunde potrivit legii penale, putând fi obligatã şi la repararea prejudiciului cauzat.
Pãstrarea secretului profesional nu împiedicã publicarea de informaţii generale sau de rapoarte ce nu conţin şi secretele profesionale ale pãrţilor implicate în operaţiunea de concentrare.
Stabilirea termenului pentru modificarea planului de concentrare
187. Pentru modificarea planului concentrãrii economice notificate, în aşa fel ca aceasta, sã poatã deveni compatibilã cu un mediu concurenţial normal, în condiţiile unei decizii de autorizare condiţionatã, Consiliul Concurenţei va stabili un termen adecvat.
Transmiterea documentelor
188. Transmiterea documentelor şi citaţiilor de cãtre Consiliul Concurenţei, destinatarilor poate fi efectuatã pe una dintre urmãtoarele cãi:
a. personal, contra semnãturã de primire (numãr de înregistrare);
b. scrisoare recomandatã;
c. telefax;
d. telex;
e. poştã electronicã, cu confirmare de primire.
189. Prevederile pct. 188 lit. a) si b) se aplicã şi pentru transmiterea, la Consiliul Concurenţei, a documentelor, de cãtre pãrţile notificatoare, de cãtre alte pãrţi implicate sau de cãtre terţi, alte informaţii putând fi transmise şi prin cãile menţionate la lit. c), d) sau e).
190. Când un document sau o citaţie este trimisã prin telefax, telex sau poşta electronicã, se considerã cã a fost primit de destinatar în ziua în care a fost transmis/ transmisã.
PARTEA a IV-a
Ppecizãri privind modul de completare a formularului de notificare a concentrãrilor economice în baza <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare
A. Scopul formularului
191. Formularul de notificare a concentrãrilor economice precizeazã informaţiile care trebuie furnizate de un agent economic sau de mai mulţi agenţi economici atunci când notificã o concentrare economicã.
B. Necesitatea unei notificãri corecte şi complete
192. Toate informaţiile cerute în formular trebuie sã fie corecte şi complete; furnizarea, prin notificarea fãcutã, a unor informaţii inexacte sau incomplete reprezintã contravenţie şi este sancţionatã cu amendã.
În cazul furnizãrii unor informaţii incomplete sau inexacte, Consiliul Concurenţei va informa, în scris, pãrţile notificatoare sau pe reprezentanţii acestora. Notificarea va deveni efectivã numai la data la care informaţiile complete şi corecte sunt primite de cãtre Consiliul Concurenţei.
C. Cine trebuie sã notifice
193. Au obligaţia sã înainteze notificarea pãrţile identificate potrivit pct.125 din prezentul regulament.
D. Cum se face notificarea
194. Pãrţile care notificã o operaţiune de concentrare economicã sunt sfãtuite sã acorde o importanţã deosebitã modului în care completeazã formularul de notificare.
Având în vedere faptul cã termenele în care Consiliul Concurenţei trebuie sã se pronunţe asupra unei operaţiuni de concentrare economicã încep sã curgã din momentul în care notificarea a devenit efectivã, prezentarea unui formular completat corespunzãtor reduce considerabil perioada de analizã a operaţiunii notificate.
Pãrţile notificatoare vor completa formularul punct cu punct, adaptând cerinţele generale din acesta la specificul operaţiunilor, activitãţilor sau pieţelor descrise. Formularul va fi însoţit de documentele justificative.
O atenţie deosebitã se va acorda completãrii capitolului VI din formular, informaţiile privind piaţa relevantã fiind absolut necesare în scopul unei corecte definiri a pieţelor relevante afectate şi, implicit, a unei corecte evaluãri a operaţiunii de concentrare economicã notificatã.
Pãrţile vor folosi, pe cât posibil, o terminologie unitarã. Atunci când sunt utilizaţi termeni tehnici, specifici unui anumit domeniu de activitate, pãrţile vor defini termenii folosiţi.
Notificarea trebuie sã fie semnatã de persoana împuternicitã în acest sens şi poate fi expediatã prin poştã, recomandat, sau prezentatã prin curier, în timpul programului normal de lucru al Consiliului Concurenţei.
E. Confidenţialitatea
195. În conformitate cu art. 65 din lege, oficialitãţile şi ceilalţi funcţionari ai Consiliului Concurenţei sunt rãspunzãtori potrivit legii penale, putând fi obligaţi şi la repararea prejudiciului cauzat prin utilizarea sau divulgarea, în alte scopuri decât cele ale îndeplinirii procedurii de examinare a concentrãrii economice notificate, a documentelor sau informaţiilor cu caracter de secret profesional, primite sau de care au luat cunoştinţã în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legãturã cu serviciul.
În cazul în care partea sau pãrţile notificatoare considerã cã interesele lor ar fi atinse, dacã anumite informaţii dintre cele cerute de notificare ar fi comunicate sau fãcute accesibile altor pãrţi decât cele implicate în concentrarea economicã, aceste informaţii ot fi înaintate separat, cu fiecare paginã numerotatã şi marcatã clar "secret de afaceri". În aceste cazuri, pãrţile notificatoare implicate vor trebui sã explice, printr-o notã separatã, motivele pentru care aceste informaţii constituie secrete de afaceri şi nu trebuie sã fie divulgate sau publicate, în unele cazuri, secretele de afaceri pot fi înaintate în plicuri separate, menţionate ca anexã la notificare.
F. Definirea unor termeni utilizaţi în formularul de notificare
196. Partea sau pãrţile care notificã - în cazurile în care notificarea este fãcutã numai de unul dintre agenţii economici, parte la operaţiune, termenul, pãrţile care notificã sau pãrţile notificatoare se referã numai la agentul economic care face efectiv notificarea.
197. Partea (pãrţile) la concentrarea economicã - Acest termen se referã la pãrţile implicate (agenţii economici implicaţi), adicã atât la pãrţile care achiziţioneazã, cât şi la pãrţile achiziţionate, la pãrţile care fuzioneazã sau la pãrţile care dobândesc controlul în comun, inclusiv la toţi agenţii economici la care pachetul de acţiuni (pãrţi sociale) de control este în curs de achiziţionare sau face obiectul unei licitaţii publice.
Cu excepţia cazurilor în care termenii partea (pãrţile) notificatoare şi partea (pãrţile) la concentrare sunt altfel definiţi, aceşti termeni includ toţi agenţii economici care aparţin aceloraşi grupuri din care fac parte respectivele pãrţi.
198. An - Toate referirile la cuvântul an vor fi citite cu sensul de an calendaristic, dacã nu este precizat altfel. Toate informaţiile solicitate în formular se referã, dacã nu este altfel precizat, la anul care precede celui în care este fãcutã notificarea.
Datele financiare solicitate în formular trebuie furnizate în lei, iar atunci când este cazul, în valutã, indicându-se cursul de schimb mediu leu/valutã pentru perioada avutã în vedere.
G. Documentele justificative
199. Formularul de notificare trebuie sã fie însoţit de urmãtoarele documente justificative:
a. Copii certificate ale documentelor finale sau de pe cele mai recente versiuni ale tuturor documentelor în baza cãrora are loc operaţiunea de concentrare economicã.
b. Copii certificate ale bilanţului contabil din anul anterior, pentru toate pãrţile participante la concentrarea economicã, ca şi pentru grupurile din care acestea fac parte.
c. Copii certificate ale analizelor, rapoartelor, studiilor şi cercetãrilor prezentate sau pregãtite pentru a fi prezentate adunãrii acţionarilor (asociaţilor), în scopul evaluãrii sau analizãrii concentrãrii economice din punct de vedere al condiţiilor concurenţiale, al concurenţilor (actuali şi potenţiali) şi al condiţiilor pieţei.
PARTEA a V-a
Dispoziţii finale şi tranzitorii
200. Anexa face parte integrantã din prezentul regulament.
201. Prezentul regulament va fi pus în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei şi va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
202. La data intrãrii în vigoare a prezentului regulament, se abrogã "Regulamentul privind autorizarea concentrãrilor economice" publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 bis din 9 august 2002, precum şi orice dispoziţii contrare.
Anexa
FORMULAR
de notificare a concentrãrilor economice
Capitolul I
Informaţii despre pãrţi
1. Pentru:
a. partea (sau pãrţile) care notificã; şi
b. alte pãrţi implicate*) în operaţiunea de concentrare, comunicaţi:
__________
*) la Capitolul III, Partea I sunt prezentate toate pãrţile implicate în diferite operaţiuni de concentrare economicã, realizate în modalitãţile prevãzute la art. 11 din lege
1.1 Denumirea agentului economic, sediul legal (conform certificatului de înregistrare la Registrul Comerţului), sediul administrativ (sediul real), numãrul şi data certificatului de înregistrare la Registrul Comerţului, codul fiscal, nr. telefon, nr. fax, numele persoanei indicate pentru relaţii;
1.2 Obiectul de activitate al agenţilor economici, precizând activitãţile principale şi activitãţile secundare.
Capitolul II
Informaţii despre operaţiunea de concentrare economicã
2. Descrieţi (pe scurt) natura operaţiunii de concentrare economicã notificatã, precizând:
2.1. dacã operaţiunea se realizeazã prin fuziune, prin dobândirea controlului unic sau a controlului în comun, asupra unuia sau a mai multor agenţi economici, în totalitatea lor sau asupra unei pãrţi din aceştia, ori prin crearea unei societãţi în comun concentrative, precum şi dacã dobândirea controlului se face direct sau indirect;
2.2. data propusã sau aşteptatã a oricãror evenimente majore determinate de realizarea concentrãrii;
2.3. dacã, în cazul unei licitaţii publice, oferta prezentatã a fost selecţionatã de organizatorul licitaţiei;
2.4. dacã operaţiunea de concentrare economicã trebuie avizatã de alte autoritãţi şi situaţia obţinerii avizelor respective;
2.5. dacã realizarea operaţiunii este condiţionatã de anumite evenimente speciale sau de îndeplinirea unor condiţii speciale.
Capitolul III
Deţinerea proprietãţii şi a controlului
3. Pentru fiecare dintre pãrţile implicate în concentrarea economicã, furnizaţi o listã a tuturor agenţilor economici (români şi strãini) aparţinând aceluiaşi grup. Aceastã listã trebuie sã includã:
3.1. toţi agenţii economici controlaţi sau persoanele care controleazã, direct sau indirect, pãrţile implicate;
3.2 toţi agenţii economici activi pe piaţa relevantã, care sunt controlaţi, direct sau indirect de:
a. pãrţile implicate;
b. de oricare agent economic identificat la pct. 3.1.
3.3. Pentru fiecare dintre elementele enumerãrilor de mai sus, specificaţi natura şi mijloacele de exercitare a controlului.
3.4. Informaţiile prezentate în acest capitol pot fi ilustrate prin diagrame sau prin alte metode grafice, care sã uşureze înţelegerea structurii de proprietate şi a exercitãrii controlului asupra agenţilor economici.
Capitolul IV
Structura economicã şi financiarã a concentrãrii economice
4. Furnizaţi urmãtoarele informaţii:
4.1. structura proprietãţii şi deţinãtorii controlului, înainte şi dupã realizarea operaţiunii de concentrare;
4.2. natura şi valoarea oricãrui eventual ajutor financiar sau de altã naturã, de care beneficiazã oricare dintre pãrţile implicate în concentrarea economicã, în orice calitate şi de la orice entitate, inclusiv ajutor de stat;
4.3. pentru fiecare dintre agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã, comunicaţi urmãtoarele date pentru ultimii trei ani financiari, iar în cazul în care un agent economic implicat aparţine unui grup, se vor comunica şi datele aferente grupului, acordându-se atenţie ca, în cazul achiziţionãrii parţiale de agenţi economici, datele sã se refere la partea care face obiectul concentrãrii economice:
4.3.1. cifra de afaceri totalã;
4.3.2. cifra de afaceri realizatã în România;
4.3.3. profitul net;
4.3.4. defalcarea cifrei de afaceri realizatã în România pe categorii de activitãţi şi produse.
Capitolul V
Legãturile personale şi financiare şi achiziţii precedente
5. În legãturã cu pãrţile implicate în concentrarea economicã, precum şi cu fiecare agent economic sau persoana identificatã în rãspunsurile date la capitolul III, furnizaţi:
5.1. o listã a tuturor agenţilor economici activi pe pieţele relevante, în cazul cãrora agenţii economici, persoanele sau grupul deţin, individual sau colectiv, 10% sau mai mult din drepturile de vot, acţiunile sau alte valori mobiliare emise; în fiecare caz, numiţi deţinãtorul şi procentajul deţinut;
5.2 În cazul fiecãrui agent economic: o listã a membrilor consiliilor de administraţie şi a directorilor executivi care sunt, în acelaşi timp, membri ai consiliilor de administraţie sau directori la oricare alt agent economic activ pe pieţele relevante; şi (acolo unde este cazul) pentru fiecare agent economic, o listã a membrilor consiliilor de administraţie care sunt directori la oricare alt agent economic activ pe pieţele relevante, în fiecare caz precizaţi denumirea celorlalţi agenţi economici şi poziţia deţinutã;
5.3. Detalii despre achiziţiile de agenţi economici, efectuate de grupurile identificate mai sus în ultimii trei ani.
Capitolul VI
Informaţii despre pieţele relevante
6.1. Prezentaţi lista produselelor fabricate şi/sau comercializate de agenţii economici implicaţi în operaţiunea de concentrare economicã, aşa cum sunt definite aceste produse de înşişi agenţii economici, în scopuri de marketing.
6.2. Definiţi pieţele relevante (a produsului şi geograficã), pe care se realizeazã concentrarea economicã, explicând care din produsele şi/sau serviciile agenţilor economici implicaţi în concentrare sunt incluse, respectiv excluse din aceste pieţe şi de ce.
6.3. Furnizaţi pentru ultimii trei ani, pentru fiecare grupã de produse implicate în operaţiunea de concentrare, respectiv pentru fiecare piaţã relevantã:
6.3.1. mãrimea estimatã a pieţei relevante (volum şi valoare). Comparaţi mãrimea estimatã cu cea provenind din alte surse;
6.3.2. vânzãrile de produse (volum şi valoare) realizate de agenţii economici implicaţi şi grupurile lor, pe piaţã; estimaţi cota de piaţã deţinutã de fiecare;
6.3.3. cota de piaţã estimatã a concurenţilor mai importanţi (inclusiv importatorii), prezenţi pe piaţa geograficã relevantã afectatã de concentrare;
6.3.4. comparaţia între preţurile practicate de agenţii economici implicaţi în concentrare şi preţurile practicate de ceilalţi concurenţi importanţi, care activeazã pe aceeaşi piaţã relevantã;
6.3.5. estimarea impactului operaţiunii de concentrare economicã asupra preţului produselor şi/sau al serviciilor de pe piaţa relevantã, la nivelul consumatorilor;
6.3.6. estimarea valorii şi, dacã este posibil, a volumului importurilor (indicând ţãrile de origine), pentru produsele de pe pieţele relevante, cât şi a procentului acestor importuri provenite de la grupurile de care aparţin agenţii economici implicaţi;
6.3.7. estimarea impactului taxelor vamale şi a barierelor netarifare asupra preţului practicat la produsele de import similare cu cele de pe piaţa relevantã.
Pentru fiecare dintre informaţiile furnizate se va preciza sursa acestora.
ANEXA
la formular
I. Condiţii generale pe pieţele afectate
Furnizaţi informaţii despre primii cinci furnizori importanţi (naţionali şi internaţionali) ai pãrţilor implicate în operaţiunea de concentrare economicã, indicând natura şi valoarea achiziţiilor pãrţilor implicate de la fiecare din aceşti furnizori, menţionând adresa şi numerele de telefon şi de fax la care pot fi contactaţi.
1. Structura ofertei pe pieţele relevante
Furnizaţi urmãtoarele informaţii:
a. reţelele existente pentru distribuţie pe piaţã si importanţa lor pentru extinderea vânzãrilor; importanţa respectivelor reţele de distribuţie ale terţilor şi ale agenţilor economici aparţinând grupului din care fac parte agenţii economici implicaţi în concentrare;
b. reţeaua existentã de service (întreţinere şi reparaţii) şi importanţa ei pentru extinderea vânzãrilor, respectiv importanţa reţelelor conduse de terţi şi de agenţii economici care aparţin grupului din care fac parte agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã în cauzã;
c. o estimare a mãrimii capacitãţii totale a pieţei româneşti pentru ultimii trei ani; pentru aceasta perioadã, ce proporţie din aceastã capacitate este deţinutã de fiecare parte la concentrarea economicã şi care au fost gradele respective de utilizare a capacitãţii deţinute de fiecare parte.
2. Structura cererii pe pieţele relevante
a. Furnizaţi informaţii despre primii cinci clienţi (naţionali şi internaţionali) ai pãrţilor implicate indicând natura şi valoarea vânzãrilor efectuate de pãrţi cãtre fiecare dintre aceşti clienţi, menţionând adresa şi numerele de telefon şi de fax la care aceştia pot fi contactaţi;
b. Descrieţi structura cererii pe pieţele relevante. Pentru aceasta luaţi în consideraţie urmãtoarele elemente:
- evaluarea ritmului de creştere a pieţelor relevante de concentrare;
- importanţa preferinţelor clienţilor pentru anumite mãrci de produse consacrate, diferenţele dintre produsele de pe piaţã relevantã şi mãsura în care existã o gamã completã de produse;
- gradul de concentrare sau de dispersie a clienţilor;
-segmentarea clienţilor în diferite grupuri şi descrierea consumatorului tipic pentru fiecare dintre aceste grupuri;
- importanţa contractelor de distribuţie exclusivã si a altor tipuri de contracte pe termen lung;
- importanţa administraţiei publice, a altor organisme de stat, a agenţilor economici cu capital de stat sau cu participarea statului asupra dezvoltãrii cererii;
c. Descrieţi efectul operaţiunii de concentrare economicã asupra consumatorilor intermediari şi finali.
d. Prezentaţi programul de investiţii asumat de achizitor pentru a fi realizat la agentul economic achizionat, specificând:
- volumul total al investiţiilor şi eşalonarea anualã a acestora,
- destinaţia investiţiilor, respectiv, domeniile de activitate în care sunt realizate (retehnologizare, crearea sau extinderea de capacitãţi de producţie etc.),
- stadiul realizãrii investiţiilor la data notificãrii.
Precizaţi efectul programului de investiţii asupra creşterii eficienţei economice a agentului economic achiziţionat (scãderea costurilor de producţie şi/sau de distribuţie) şi asupra preţului de piaţã al produselor.
3. Intrarea pe piaţã
a. Indicaţi pentru ultimii cinci ani intrãrile de noi concurenţi semnificativi pe pe pieţele relevante; furnizaţi informaţii privind noii concurenţi şi evaluaţi cota lor actualã pe piaţã, indicând adresa şi numerele de telefon şi fax la care pot fi contactaţi;
b. Precizaţi dacã, dupã pãrerea pãrţilor notificatoare, existã agenţi economici potenţiali, în situaţia de a intra pe pieţele relevante; furnizaţi, în mãsura în care este posibil, informaţii despre aceşti concurenţi potenţiali, indicând şi adresa şi numerele de telefon şi de fax la care pot fi contactaţi;
c. Descrieţi detaliat diferiţii factori care influenţeazã intrarea pe pieţele relevante, pe care are loc concentrarea economicã.
Pentru aceasta:
- estimaţi costurile totale ale intrãrii (cercetare-dezvoltare, realizarea sistemelor de distribuţie, activitãţi de promovare, reclamã, asigurarea service-ului etc.), la scara echivalentã unui concurent semnificativ, indicând cota de piaţã a unui astfel de concurent;
- indicaţi dacã intrarea pe piaţã este condiţionatã de obţinerea unei autorizaţii de naturã administrativã, de respectarea unor eventuale prescripţii cu caracter de norme obligatorii sau de existenţa unor controale legale sau administrative;
- clarificaţi în ce mãsurã intrarea pe piaţã depinde de accesul la materiile prime;
- precizaţi în ce mãsurã intrarea pe piaţã este condiţionatã de durata contractelor dintre un agent economic care activeazã pe piaţã şi furnizorii şi/sau clienţii sãi;
- descrieţi importanţa licenţelor pentru tehnologie şi/sau know-how sau a licenţelor pentru alte drepturi, pe pieţele relevante.
4. Cercetare-dezvoltare
a. Apreciaţi importanţa cercetãrii şi dezvoltãrii asupra capacitãţii unui agent economic, care activeazã pe pieţele relevante, pe care are loc concentrarea economicã, de a concura pe termen lung;
b. Explicaţi natura activitãţilor de cercetare/dezvoltare pe pieţele afectate, desfãşurate de agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã, luând în considerare urmãtoarele elemente:
- intensitatea activitãţii de cercetare-dezvoltare (definitã ca raport între cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea şi cifra de afaceri) pentru pieţele relevante şi intensitatea activitãţii de cercetare-dezvoltare pentru agenţii economici implicaţi; importanţa şi tendinţa cercetãrii-dezvoltãrii tehnologice pentru aceste pieţe în ultimii ani şi în viitor (atât în procesele de distribuţie, cât şi în sistemele de distribuţie);
- inovaţiile majore fãcute pe pieţele pe care are loc concentrarea economicã propusã şi agenţii economici cãrora acestea le sunt atribuite;
- ciclul înnoirilor şi situaţia în care se aflã, în raport cu acest ciclu, agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã propusã;
- importanţa pentru pãrţi a licenţelor pentru tehnologie, know-how şi pentru alte drepturi pe pieţele implicate în concentrarea economicã propusã.
5. Acorduri de cooperare
a) Precizaţi în ce mãsurã existã acorduri de cooperare pe orizontalã şi/sau pe verticalã pe pieţele afectate de operaţiunea de concentrare economicã;
b) Furnizaţi informaţii despre acordurile de cooperare cele mai importante în care sunt angajaţi agenţii economici implicaţi în operaţiunea de concentrare economicã pe pieţele afectate, cum ar fi acordurile de cercetare-dezvoltare, de licenţe, de producţie în comun, de specializare, de distribuţie, de livrare pe termen lung şi acordurile pentru schimburile de informaţii.
6. Asociaţii profesionale şi patronale
a. Precizaţi asociaţiile profesionale şi/sau patronale în care pãrţile la concentrarea economicã sunt membre;
b. Indicaţi cele mai importante asociaţii profesionale şi/sau patronale la care sunt membri clienţii şi furnizorii pãrţilor la concentrarea economicã.
Furnizaţi numele, adresa, numerele de telefon şi de fax pentru asociaţiile profesionale şi patronale de mai sus.
II. Integrarea verticalã
Descrieţi modul în care agenţii economici, inclusiv grupurile din care aceştia fac parte, implicaţi în operaţiunea de concentrare economicã produc şi işi vând produsele şi/sau serviciile, de exemplu dacã sunt numai producãtori, dacã sunt numai distribuitori, atât înainte de operaţiunea de concentrare economicã propusã, cât şi dupã înfãptuirea acesteia. Precizaţi natura şi gradul de integrare verticalã a fiecãrui agent economic implicat, înainte de concentrarea economicã şi gradul de integrare pe verticalã a noii entitãţi economice rezultate prin înfãptuirea operaţiunii de concentrare economicã propuse.
III. Restricţionãri auxiliare
Dacã pãrţile Ia concentrare economicã şi/sau alte pãrţi, inclusiv vânzãtorul şi acţionarii (asociaţii) minoritari, sunt supuse la restricţionãri auxiliare, respectiv direct legate şi necesare pentru implementarea concentrãrii economice:
a. identificaţi fiecare restricţionare auxiliarã prevãzutã în acordurile prezentate împreunã cu notificarea;
b. explicaţi de ce aceste restricţionãri sunt direct legate şi necesare pentru implementarea concentrãrii economice.
IV. Contextul internaţional
Descrieţi eventualele aspecte internaţionale ale concentrãrii economice propuse, precizând poziţia pe pieţele internaţionale respective a pãrţilor implicate în concentrarea economicã propusã.
ANEXA 3
Instrucţiuni privind
mãsurile corective acceptabile în cazul
autorizãrii condiţionate a unor concentrãri economice
În temeiul <>art. 28 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Consiliul Concurentei adoptã prezentele instrucţiuni:
CAP. I
Introducere
În perspectiva integrãrii României în Uniunea Europeanã şi având în vedere obligaţiile care decurg din aplicarea Acordului European instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunitãţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altã parte, Consiliul Concurenţei a continuat armonizarea legislaţiei româneşti în materia concurenţei, transpunând în prezentele instrucţiuni prevederile Comunicãrii Comisiei Europene privind mãsurile corective acceptabile potrivit Regulamentului (CEE) nr. 4064/1989 al Consiliului European şi Regulamentului Comisiei (CE) nr. 447/1998, în concordanţã cu specificul domeniului autorizãrii concentrãrilor economice.
ART. 1
În temeiul <>art. 51 din Legea concurentei nr. 21/1996 cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în continuare denumitã lege, Consiliul Concurenţei poate lua o decizie de declarare a unei concentrãri economice ca fiind compatibilã cu un mediu concurenţial normal, ca urmare a modificãrilor aduse operaţiunii de cãtre pãrţile implicate. Consiliul Concurenţei poate declara o concentrare economicã compatibilã cu un mediu concurenţial normal în faza a doua a procedurii, dupã efectuarea unei investigaţii, ca urmare a angajamentelor luate de cãtre pãrţi. De asemenea, pot fi acceptate angajamente în prima fazã a procedurii, atunci când situaţia de incompatibilitate este uşor de identificat şi poate fi facil remediabilã. Transparenţa şi consultarea efectivã a terţilor interesaţi trebuie sã fie asigurate în ambele faze ale procedurii.
ART. 2
Prezentele instrucţiuni stabilesc regimul privind analiza modificãrilor aduse operaţiunilor de concentrare economicã şi, în special, analiza angajamentelor luate de cãtre pãrţile implicate în vederea compatibilizãrii concentrãrii economice propuse cu un mediu concurenţial normal. Aceste modificãri sunt, în general, calificate ca mãsuri corective, obiectul lor fiind reducerea puterii de piaţã a pãrţilor la concentrarea economicã şi restabilirea condiţiilor unei concurente efective, astfel încât sã se evite distorsionarea concurenţei prin crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, rezultate din realizarea concentrãrii economice propuse.
ART. 3
Prezentele instrucţiuni stabilesc principiile generale aplicabile mãsurilor corective acceptabile de cãtre Consiliul Concurenţei şi principalele tipuri de asemenea mãsuri acceptabile de cãtre autoritatea de concurentã, în cazurile care intrã sub incidenţa Regulamentului privind autorizarea concentrãrilor economice, condiţiile speciale pe care trebuie sã le îndeplineascã propunerile de angajamente, în ambele faze ale procedurii, precum şi principalele condiţii care trebuie respectate pentru punerea în aplicare a angajamentelor.
CAP. II
Principii generale
ART. 4
Potrivit Regulamentului privind autorizarea concentrãrilor economice, Consiliul Concurenţei analizeazã compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal a operaţiunii de concentrare economicã notificatã. Pentru a aprecia dacã operaţiunea de concentrare economicã este compatibilã cu un mediu concurenţial normal, este necesar sã se determine dacã aceasta, având ca efect crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, conduce sau ar putea conduce la restrângerea, înlãturarea sau denaturarea semnificativã a concurenţei pe piaţã româneascã sau pe o parte a acesteia.
ART. 5
În cazul în care concentrarea economicã ridicã probleme din punct de vedere al concurenţei, conducând la crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, pãrţile pot încerca sã modifice condiţiile de realizare a operaţiunii, în vederea eliminãrii aspectelor identificate de cãtre Consiliul Concurenţei ca fiind incompatibile cu un mediu concurenţial normal, şi sã obţinã, în acest fel, autorizarea concentrãrii economice. Asemenea modificãri pot fi propuse şi aplicate anterior emiterii deciziei de autorizare a respectivei operaţiuni. Totuşi, pãrţile pot prezenta angajamente de compatibilizare a concentrãrii economice cu un mediu concurenţial normal într-un anumit termen de la data comunicãrii deciziei de autorizare, stabilit prin aceasta.
ART. 6
Consiliului Concurenţei îi revine sarcina probei faptului cã o operaţiune de concentrare creeazã sau consolideazã o poziţie dominantã susceptibilã de a restrânge, înlãtura sau denatura în mod semnificativ concurenţa pe teritoriul României sau pe o parte a acestuia. Pãrţile implicate trebuie sã probeze cã aplicarea mãsurilor corective propuse va elimina aspectele identificate de autoritatea de concurentã ca fiind incompatibile cu un mediu concurenţial normal, din perspectiva creãrii sau consolidãrii unei poziţii dominante, în acest scop, pãrţile implicate sunt ţinute sã demonstreze cã aceste mãsuri corective vor restabili durabil condiţiile unei concurenţe efective, argumentele prezentate de cãtre pãrţi trebuind sã rãspundã cerinţelor Consiliului Concurenţei.
ART. 7
Pentru a aprecia dacã o mãsurã corectivã va restabili sau nu o concurentã efectivã, Consiliul Concurenţei va examina toate aspectele relevante legate de mãsura corectivã propusã, inclusiv tipul, amploarea şi aria de aplicare a acestuia, precum şi posibilitatea ca aceasta sã fie implementatã de cãtre pãrţi, integral şi în termen. Aceste aspecte trebuie sã fie apreciate în funcţie de structura şi caracteristicile specifice ale pieţei afectate de concentrarea economicã notificatã pe care apar situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal şi de poziţia pãrţilor implicate şi a concurenţilor pe piaţã. Pãrţile implicate trebuie sã elimine imediat orice incertitudini legate de mãsurile corective propuse, care ar putea conduce la respingerea acestora de cãtre Consiliul Concurenţei.
ART. 8
Ca regulã generalã, Consiliul Concurenţei va ţine cont de faptul cã orice mãsura corectivã propusã, câtã vreme rãmâne un angajament care nu a fost încã îndeplinit, prezintã anumite incertitudini în privinţa rezultatului eventual. Acest factor general trebuie sã fie luat în considerare şi de cãtre pãrţi, atunci când propun Consiliului Concurenţei o mãsurã corectivã.
ART. 9
Principalul obiectiv al angajamentelor este de a asigura structuri de piaţã concurenţiale. în consecinţã, angajamentele care s-ar reduce la o simplã promisiune de a se comporta într-un anumit mod, spre exemplu, un angajament de a nu abuza de o poziţie dominantã creatã sau consolidatã prin concentrarea economicã propusã, nu pot fi considerate a fi de naturã sã compatibilizeze concentrarea economicã cu un mediu concurenţial normal. Angajamentele de tip structural, cum ar fi angajamentul de a vinde o filialã, sunt, în general, preferabile, în mãsura în care acestea nu conduc la crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, constatatã de Consiliul Concurenţei, şi pentru care nu mai sunt necesare mãsuri de control pe termen mediu sau lung. Cu toate acestea, nu se poate exclude, a priori, cã şi alte tipuri de angajamente ar putea sã împiedice crearea sau consolidarea unei poziţii dominante. Totuşi, trebuie sã se aprecieze, de la caz la caz, dacã asemenea angajamente pot fi acceptate.
ART. 10
Simpla fezabilitate a mãsurilor corective propuse nu conduce la restabilirea mediului concurenţial normal, pânã ce acestea nu sunt efectiv puse în aplicare. De aceea, orice angajament trebuie sã poatã fi aplicat în mod real şi într-un termen scurt, astfel încât sã nu necesite un control ulterior punerii în aplicare.
ART. 11
Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente în oricare din cele douã faze ale procedurii. Totuşi, ţinând cont de faptul cã o analizã aprofundatã a pieţei nu este realizatã decât în faza a doua, angajamentele propuse autoritãţii de concurenţa în prima fazã trebuie sã fie suficiente spre a exclude, în mod clar, orice îndoieli serioase asupra compatibilitãţii lor cu un mediu concurenţial normal, în baza angajamentelor propuse de cãtre pãrţi, dupã ce îndoielile serioase au fost înlãturate, Consiliul Concurenţei va lua o decizie în acest sens. Aceastã regulã se aplicã, în special, angajamentelor propuse chiar la deschiderea procedurii în faza a doua. Dupã o cercetare aprofundatã în cadrul investigaţiei, atunci când, în comunicarea obiecţiunilor, Consiliul Concurenţei a ajuns la concluzia provizorie cã acea concentrare ar putea conduce la crearea sau la consolidarea unei poziţii dominante, în sensul art. 13 din Legea concurenţei, angajamentele propuse trebuie sã împiedice crearea sau consolidarea unei asemenea poziţii.
ART. 12
Dacã angajamentele sunt propuse de pãrţi, Consiliul Concurenţei le poate impune ca obligatorii, subordonând autorizãrii operaţiunii condiţia ca acestea sã fie respectate, în aceastã privinţã, trebuie fãcutã distincţie între condiţii şi sarcini. Cerinţa de îndeplinire a fiecãrei mãsuri care conduce la o schimbare structuralã a pieţei este o condiţie - de exemplu cesiune unei activitãţi. Etapele necesare realizãrii acestui rezultat sunt, în general, sarcini impuse pãrţilor, de exemplu, desemnarea unui mandatar cu mandat irevocabil pentru vânzarea activitãţii. Nerealizarea unei sarcini impuse de Consiliul Concurenţei prin decizia de autorizare condiţionatã reprezintã contravenţie, sancţionatã de prevederile art. 56 alin. (1) lit. d) din lege. Pãrţile pot, de asemenea, sã fie supuse aplicãrii unor amenzi cominatorii pentru a le determina sã aplice mãsurile enunţate în decizia luatã în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. c) din lege.
CAP. III
Tipuri de mãsuri corective
1. Cesiunea
ART. 13
Atunci când exista riscul ca prin realizarea unei concentrãri economice sã se creeze sau sã se consolideze o poziţie dominantã, care conduce sau ar putea conduce la înlãturarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei, modalitatea cea mai eficientã de a preveni distorsionarea concurentei, exceptând emiterea unei decizii de refuz în temeiul art. 51 alin. (2) lit. a) din lege este crearea condiţiilor necesare pentru apariţia unei noi entitãţi concurenţiale sau pentru consolidarea concurenţilor existenţi, prin intermediul unei cesiuni.
Activitate viabilã
ART. 14
Elementele cedate trebuie sã constituie o activitate viabilã care, dacã ar fi exploatatã de cãtre un cumpãrãtor corespunzãtor, ar putea concura, în mod efectiv şi durabil, cu entitatea nou creata prin concentrarea economica, în mod normal, o activitate viabilã este una existentã, care poate funcţiona în mod autonom, adicã independent de pãrţile la concentrare în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materii prime sau alte forme de cooperare, sub rezerva fireascã a unei perioade tranzitorii.
ART. 15
Atunci când propun o activitate viabilã pentru cesiune, pãrţile trebuie sã ia în considerare incertitudinile şi riscurile legate de transferul unei activitãţi cãtre un nou proprietar. Aceste riscuri pot limita impactul concurenţial al activitãţii cesionate şi sã conducã, astfel, la o situaţie care nu ar fi, în mod necesar, de naturã sã îndepãrteze îndoielile Consiliului Concurenţei.
Obiectul cesiunii
ART. 16
Atunci când situaţia de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal rezultã dintr-o integrare pe orizontala, trebuie sã fie cesionatã activitatea care are ponderea cea mai mare în generarea incompatibilitãţii*1). O asemenea activitate ar putea fi expusã în cazuri de preluare agresivã de cãtre terţi, în cadrul unor oferte publice de cumpãrare, mai ales atunci când partea notificatoare are cunoştinţe limitate privind posibilitatea realizãrii cesiunii ce are ca obiect aceastã activitate. Un angajament de cesiune a anumitor activitãţi ale firmei ţinta ar putea, în astfel de împrejurãri, sã creascã riscul ca aceste activitãţi sã fie achiziţionate de un terţ care nu poate concura viabil şi efectiv pe piaţã.
___________
*1) În cazurile de integrare pe verticalã cesiunea poate rezolva situaţiile de incompatibilitate cu mediul concurenţial.
ART. 17
Pentru a determina, care dintre activitãţile ce se suprapun ar trebui sã fie cesionatã, un criteriu important îl constituie aptitudinea activitãţii respective de a fi exploatatã în mod autonom. Pentru a asigura viabilitatea exploatãrii acestei activitãţi, singura modalitate posibilã de a crea un concurent efectiv pe pieţele afectate de concentrarea economicã, ar putea fi includerea, într-un pachet care
urmeazã a fi cesionat, a acelor activitãţi care sunt legate de pieţele pe care Consiliul Concurentei nu a identificat situaţii de incompatibilitate privind mediul concurenţial normal.
ART. 18
Cesiunea unei combinaţii de active ale cumpãrãtorului şi ale societãţii ţintã, deşi acceptabilã în anumite circumstanţe specifice, este susceptibilã de a crea riscuri suplimentare în privinţa viabilitãţii şi a eficienţei activitãţii care rezultã din ea. în anumite cazuri excepţionale, cesiunea unui pachet conţinând numai mãrci şi active de producţie aferente poate fi suficientã pentru a crea condiţiile unei concurenţe efective, în astfel de cazuri, pãrţile notificatoare vor trebui sã convingã Consiliul Concurenţei de capacitatea cumpãrãtorului de a integra aceste active în mod eficient şi imediat.
Cumpãrãtor adecvat
ART. 19
Condiţia pentru emiterea, de cãtre Consiliul Concurenţei, a unei decizii de autorizare a unei operaţiuni de concentrare economicã este ca activitatea viabilã sã fi fost cesionatã unui cumpãrãtor adecvat, într-un termen determinat. Capacitatea unei activitãţi de a atrage un cumpãrãtor adecvat constituie, în consecinţã, unul dintre principalele elemente de care va ţine seama Consiliul Concurenţei pentru a aprecia adecvarea angajamentelor propuse.
ART. 20
Existã cazuri în care viabilitatea pachetului de cesionat depinde, în funcţie de activele care îl compun, de identitatea cumpãrãtorului. Consiliul Concurenţei nu va autoriza concentrarea economicã decât dacã pãrţile se angajeazã sã nu realizeze operaţiunea notificatã înainte de semnarea cu un cumpãrãtor (numit "cumpãrãtor iniţial"), a unui acord pentru efectuarea cesiunii, cu un cumpãrãtor aprobat de cãtre Consiliul Concurenţei.
ART. 21
Din momentul în care decizia este subordonatã cesiunii unei activitãţi, conform acordului prevãzut la art.20, pãrţilor le revine obligaţia identificãrii unui cumpãrãtor adecvat pentru aceastã activitate, în acest scop, pãrţile pot lua iniţiativa de a adãuga şi alte active, pentru a face pachetul de cesionat mai atractiv pentru potenţialii cumpãrãtori.
Angajamente privind o altã posibilitate de cesiune
ART. 22
În anumite cazuri, punerea în aplicare a mãsurii corective de cesiune aleasã de pãrţi ar putea fi nesigurã sau dificilã, din cauzã, de exemplu, a unor drepturi de preemptiune deţinute de cãtre terţi sãu privind transferul, dupã caz, a unor contracte esenţiale, a unor drepturi de proprietate intelectuala sau a unor angajaţi, dupã caz. Cu toate acestea, pãrţile pot sã estimeze cã vor fi în mãsurã sã cedeze activitãţile respective în termenul stabilit.
ART. 23
În asemenea cazuri, Consiliul Concurenţei nu-şi poate asuma riscul cã, în cele din urmã, concurenţa efectivã sã nu fie restabilita în urma punerii în practicã a cesiunii propuse de cãtre pãrţi ca soluţie, în consecinţã, pãrţilor le revine obligaţia de a propune, în angajamentul lor, o soluţie suplinitoare care trebuie sã prezinte perspective cel puţin egale cu soluţia iniţiala, precum şi un calendar prin care sunt stabilite modalitãţile şi termenele de punere în aplicare a acesteia, în vederea restabilirii concurenţei efective.
Eliminarea legãturilor structurale
ART. 24
Angajamentele de cesiune nu trebuie limitate la eliminarea situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal create de integrãri pe orizontalã. Cedarea unei participaţi existente într-o societate în comun se poate dovedi necesarã pentru a curma o legãturã structuralã cu un concurent important.
ART. 25
În celelalte cazuri, o posibilã mãsurã corectivã ar fi cesiunea participaţiilor minoritare sau eliminarea influentelor legate de implicarea în management, în scopul creşterii determinãrii de a concura pe piaţã.
2. Alte mãsuri corective
ART. 26
Cesiunea nu este singura mãsurã corectivã admisibilã de cãtre Consiliul Concurenţei. Pot exista situaţii în care cesiunea unei activitãţi este imposibilã. De asemenea, situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal pot fi cauzate de factori specifici, cum ar fi existenţa unor acorduri exclusive, combinarea de reţele sau combinarea de brevete importante, în astfel de cazuri, Consiliul Concurenţei trebuie sã stabileascã dacã alte tipuri de mãsuri corective pot sau nu sã aibã ca efect restabilirea concurenţei efective pe piaţã.
ART. 27
Modificarea în structura pieţei, ca rezultat al iniţierii unei concentrãri economice, poate face ca aranjamentele contractuale existente sã fie defavorabile concurenţei. Acest lucru este valabil, în special, pentru acordurile exclusive de furnizare şi de distribuţie pe termen lung, când acestea limiteazã potenţialul de piaţã disponibil pentru concurenţã. Atunci când entitatea rezultatã din concentrare ar deţine o cotã de piaţã substanţialã, efectele de blocare a pieţei, ca rezultat al acordurilor de exclusivitate existente, pot contribui la crearea unei poziţii dominante, într-un asemenea caz, rezilierea acestor acorduri poate fi consideratã adecvatã pentru a permite eliminarea îndoielilor privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal, dacã este evident faptul cã aceastã exclusivitate de facto nu este menţinutã.
ART. 28
Modificarea în structura pieţei, ca rezultat al iniţierii unei concentrãri economice, poate conduce la apariţia de bariere sau obstacole importante la intrarea pe piaţã relevantã. Asemenea bariere pot rezulta dintr-un control asupra infrastructurii, în anumite reţele, sau asupra unei tehnologii esenţiale, inclusiv asupra unor brevete, know-how sau asupra altor drepturi de proprietate intelectualã, în astfel de cazuri, mãsurile corective pot consta în angajamentul pãrţilor notificatoare de a facilita intrarea pe aceastã piaţã, garantând concurenţilor lor un acces la aceastã infrastructurã necesarã sau la aceastã tehnologie esenţialã.
ART. 29
În cazul în care situaţia de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal este creatã de controlul asupra unei tehnologii esenţiale, cesiunea tehnologiei respective constituie cea mai buna mãsurã corectivã, întrucât eliminã o relaţie durabilã dintre noua entitate şi concurenţii sãi. Totuşi, Consiliul Concurenţei poate accepta acordurile de licenţã (preferabil licenţe exclusive, fãrã nici o posibilitate de restricţie a exploatãrii de cãtre licenţiat) în locul cesionãrii tehnologiei respective, atunci când, spre exemplu, aceastã cesiune ar avea ca efect împiedicarea continuãrii cercetãrilor eficiente aflate în curs.
ART. 30
Din cauza particularitãţilor situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal ridicate de o anumitã operaţiune de concentrare economicã, pe mai multe pieţe, pãrţile ar putea sa propunã pachete de mãsuri corective, care conţinând combinarea cesiunii cu alte mãsuri corective, care sã faciliteze intrarea pe piaţã a altor operatori, asigurând acestora acces la reţele sau la alte elemente specifice. Asemenea pachete de angajamente pot fi adecvate spre a permite soluţionarea problemelor specifice de blocare a pieţei care apar, de exemplu, la operaţiunile de concentrare economicã în sectoarele de telecomunicaţii şi media, în plus, atunci când operaţiunea afecteazã, în principal, o piaţã a produsului, este posibil ca numai un pachet de angajamente de tipuri diferite sã poatã rezolva situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal pe care le prezintã aceastã operaţiune.
CAP. IV
Cazuri în care mãsurile corective sunt dificil sau chiar imposibil de identificat
ART. 31
Consiliul Concurenţei va avea în vedere diversele soluţii susceptibile de a elimina situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal, pe care le ridicã o operaţiune de concentrare economicã, sub rezerva cã aceste soluţii sã fie convingãtoare şi eficiente. Existã, totuşi, cazuri de concentrãri economice în care nu poate fi identificatã nici o mãsurã corectivã adecvatã pentru eliminarea situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal, în astfel de cazuri, singura soluţie posibilã este refuzul autorizãrii concentrãrii economice.
ART. 32
În cazul în care pãrţile propun mãsuri corective de o asemenea amploare şi complexitate încât Consiliul Concurenţei se aflã în imposibilitatea de a determina cu certitudine cã va fi restabilitã concurenta efectivã pe piaţã, nu poate fi emisã o decizie de autorizare.
CAP. V
Condiţii speciale pe care trebuie sã le îndeplineascã propunerile de angajamente
1. Faza I
ART. 33
Consiliul Concurenţei poate sã declare o operaţiune de concentrare economicã compatibilã cu un mediu concurenţial normal, conform art. 51 alin. (1) lit b) din Legea concurenţei, dacã se constatã cã, în urma modificãrii propuse, operaţiunea notificatã nu prezintã îndoieli serioase. Pãrţile pot sã prezinte Consiliului Concurenţei propuneri de angajamente înainte de data efectivã a notificãrii sau într-un termen de maxim douã sãptãmâni de la aceastã datã. în cazul în care mãsurile corective sunt acceptate, Consiliul Concurenţei va emite o decizie în ceea ce priveşte concentrarea economicã notificatã, în termenul de 30 de zile prevãzut la art. 51 din Legea concurenţei.
ART. 34
Pentru a putea fi luate în considerare la fundamentarea unei decizii emise conform <>art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996 , propunerile de angajamente trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã fie prezentate în termen, cel mai târziu în ultima zi a termenului de douã sãptãmâni;
b) sã fie suficient de precise şi detaliate spre a permite realizarea unei evaluãri complete;
c) pãrţile trebuie sã explice modul în care angajamentele propuse permit soluţionarea situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal, identificate de Consiliul Concurenţei.
În momentul prezentãrii angajamentelor, în vederea consultãrii terţilor care ar putea fi afectaţi de concentrarea economicã propusã, pãrţile trebuie sã furnizeze Consiliului Concurenţei şi o versiune neconfidenţialã a angajamentelor.
ART. 35
Angajamentele propuse de pãrţi în concordanţã cu aceste cerinţe vor fi evaluate de cãtre Consiliul Concurenţei, care va putea consulta şi terţii cu privire la eficacitatea angajamentelor propuse, sub forma unui test de piaţã.
ART. 36
Dacã evaluarea confirmã cã angajamentele propuse înlãturã îndoielile serioase ridicate de operaţiune, Consiliul Concurenţei poate autoriza operaţiunea de concentrare în faza I.
ART. 37
Când aprecierea angajamentelor propuse evidenţiazã faptul cã acestea nu sunt suficiente pentru a restabili mediul concurenţial normal, pãrţile vor fi informate în consecinţã. Deoarece mãsurile corective din faza I sunt destinate sã furnizeze un rãspuns direct, simplu, la o situaţie de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal uşor identificabilã, în aceastã fazã pot fi acceptate numai modificãri limitate ale angajamentelor propuse. Asemenea modificãri, prezentate ca un rãspuns imediat trebuie sã conţinã clarificãri, perfecţionãri şi/sau îmbunãtãţiri, care permit ca angajamentele sã fie aplicabile şi efective.
ART. 38
Dacã pãrţile nu au eliminat îndoielile serioase, Consiliul Concurentei va decide deschiderea unei investigaţii în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (1) lit. c) din lege.
2. Faza a II- a
ART. 39
Consiliul Concurentei va declara o operaţiune de concentrare compatibilã cu un mediu concurenţial normal dacã, în urma modificãrii, concentrarea economicã notificatã nu mai creeazã sau nu mai consolideazã o poziţie dominantã, în sensul <>art. 13 din Legea nr. 21/1996 . Angajamentele propuse Consiliului Concurenţei trebuie sã-i fie comunicate într-un termen de 30 de zile de la data deschiderii investigaţiei. Pãrţile pot solicita prelungirea acestui termen cu maxim 15 zile sub condiţia prezentãrii şi justificãrii unor circumstanţe excepţionale. Cererea de prelungire poate fi depusã în interiorul termenului de 30 de zile.
Prelungirea nu este posibilã decât dacã existã circumstanţe excepţionale şi dacã, în cazul analizat, Consiliul Concurenţei dispune de timp suficient pentru a evalua propunerile şi a consulta terţii.
ART. 40
Consiliul Concurenţei poate examina angajamentele adecvate, înainte de expirarea termenului prevãzut la art. 39. Pãrţile sunt invitate sã prezinte proiecte de propuneri privind chestiunile de fond şi de procedurã necesare pentru asigurarea aplicabilitãţii depline a angajamentelor.
ART. 41
Propunerile de angajamente prezentate în scopul emiterii unei decizii în condiţiile <>art. 51 alin. (2) lit. c) din Legea Concurenţei nr. 21/1996 trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã fie prezentate în termen, cel mai târziu în ultima zi a termenului prevãzut de art. 39;
b) sã fie de naturã a rezolva toate situaţiile de incompatibilitate expuse în comunicarea obiecţiunilor şi care nu au fost înlãturate ulterior, în aceasta privinţã, ele trebuie sã specifice condiţiile de fond şi modalitãţile de aplicare acceptate de cãtre pãrţi, intr-o manierã suficient de precisã, pentru a-i permite Consiliului Concurentei aprecierea tuturor elementelor;
c) pãrţile trebuie sã explice modul în care angajamentele propuse permit rezolvarea situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal.
În vederea consultãrii terţilor care ar putea fi afectaţi de concentrarea economicã propusã, în momentul prezentãrii angajamentelor, pãrţile trebuie sã depunã la Consiliul Concurenţei şi o versiune neconfidenţialã a acestora.
ART. 42
Odatã îndeplinitã condiţia de la art. 41, Consiliul Concurenţei procedeazã la examinarea angajamentelor propuse de pãrţi. Dacã rezultatele acestei evaluãri confirmã cã angajamentele propuse eliminã situaţiile de incompatibilitate identificate şi, daca este nevoie, dupã consultarea terţilor interesãri, Consiliul Concurenţei va emite o decizie în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (2) lit. c).
ART. 43
Dacã, în schimb, evaluarea conduce la concluzia cã angajamentele propuse nu sunt evident suficiente pentru rezolvarea situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal ridicate de operaţiunea de concentrare, Consiliul Concurenţei va informa pãrţile despre aceasta. Atunci când pãrţile modificã ulterior angajamentele propuse, Consiliul Concurenţei poate accepta aceste angajamente modificate numai dacã poate stabili, în mod clar - pe baza aprecierii sale cu privire la informaţiile deja obţinute în cadrul investigaţiei, inclusiv pe baza rezultatelor consultãrii anterioare a terţilor, şi fãrã a mai avea nevoie de vreun alt test de piaţã de acelaşi tip - faptul cã, astfel de angajamente, odatã puse în aplicare, vor elimina situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal.
CAP. VI
Condiţii pentru punerea în aplicare a angajamentelor
ART. 44
Pãrţile propun angajamentele cu scopul de a obţine autorizarea operaţiunii de concentrare economicã preconizatã, iar îndeplinirea acestora are loc, în mod normal, dupã emiterea deciziei. Sunt necesare mãsuri de protecţie, pentru asigurarea implementãrii cu succes şi în termenul prevãzut a acestor angajamente. Aceste prevederi privind implementarea angajamentelor vor fi incluse în angajamentele asumate de cãtre pãrţi faţã de Consiliul Concurenţei. Acestea trebuie examinate de la caz la caz, în special cele care privesc termenele stabilite pentru punerea în aplicare, care ar trebui, în general, sã fie cât mai scurte posibil. De aceea, nu este posibilã standardizarea acestor cerinţe.
ART. 45
Prevederile prezentului capitol sunt destinate sã sprijine pãrţile în formularea propunerilor de angajamente. Principiile expuse se bazeazã pe ipoteza unui angajament de cesiune, acesta fiind de regulã angajamentul tipic. Totuşi, multe dintre principiile expuse în continuare sunt aplicate, în egala mãsurã, şi altor tipuri de angajamente.
1. Caracteristici esenţiale ale angajamentelor de cesiune
ART. 46
Într-un angajament de cesiune tip, activitatea obiect al cesiunii constã, în mod normal, într-o combinaţie de imobilizãri corporale şi necorporale, care poate lua forma unei societãţi sau a unui grup de societãţi preexistente, ori a unei activitãţi care, pânã atunci, nu fusese constituitã ca societate. De aceea, pãrţile, atunci când prezintã un angajament de cesiune, trebuie sã defineascã precis şi exhaustiv ceea ce intenţioneazã sã cesioneze, aceasta fiind descrierea activitãţii obiect al cesiunii, în descriere trebuie sã fie incluse toate elementele activitãţii care sunt necesare pentru ca aceasta sã poatã fi aptã de a produce o concurenţã viabilã pe piaţã: imobilizãrile corporale (de exemplu, activitãţi de cercetare şi dezvoltare, de producţie, de distribuţie, de vânzare sãu marketing) şi imobilizãrile necorporale (de exemplu, drepturi de proprietate intelectualã, fondul de comerţ), personalul, acordurile de furnizare şi de vânzare (cu toate garanţiile adecvate, necesare în privinţa transferabilitãţii lor), listele cu clienţi, acordurile de service cu terţii, asistenţa tehnicã (arie de aplicare, duratã, cost, calitate) etc. Pentru a evita orice neînţelegere referitoare la activitatea de cesionat, activele care sunt utilizate în cadrul exploatãrii acesteia, dar pe care pãrţile nu doresc sã le cesioneze, trebuie sã fie enumerate în mod distinct.
ART. 47
Descrierea va trebui sã conţinã un mecanism care sã-i permitã cumpãrãtorului activitãţii menţinerea şi selecţionarea personalului de care are nevoie. Un astfel de mecanism va trebui sã fie aplicat, atât personalului afectat activitãţii respective, astfel cum aceasta funcţiona la momentul cesiunii, cât şi personalului care asigurã funcţiunile esenţiale ale activitãţii, cum ar fi personalul de cercetare - dezvoltare şi personalul responsabil cu tehnologia informaţiei grupului, chiar dacã aceste persoane sunt afectate, în acel moment, altor activitãţi ale pãrţilor.
ART. 48
Cesiunea trebuie sã fie încheiatã într-un termen determinat, convenit între pãrţi şi Consiliul Concurenţei, care ia în considerare toate circumstanţele relevante. Pachetul care va fi cesionat va specifica ce tip de acord - scrisoare de intenţie obligatorie, acord final, transfer al unui titlu legal - urmeazã sã fie încheiat şi la ce datã. Termenul stabilit pentru cesiune va începe sã curgã de la data comunicãrii deciziei Consiliului Concurenţei.
ART. 49
Pentru asigurarea eficacitãţii angajamentului, vânzarea cãtre un cumpãrãtor propus este condiţionatã de aprobarea prealabilã a Consiliului Concurenţei. Cumpãrãtorul trebuie, în mod normal, sã fie un concurent existent sãu potenţial, viabil, independent fatã de pãrţi şi fãrã nici o legãturã cu acestea, care posedã resurse financiare necesare, competenţe confirmate şi are motivarea necesarã pentru a putea menţine şi dezvolta activitatea cesionatã ca pe o forţã de piaţã, în concurenţã cu pãrţile, în plus, achiziţionarea activitãţii de cãtre un anumit cumpãrãtor propus trebuie sã nu fie susceptibilã de a crea noi situaţii de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal şi sã nu antreneze riscul de întârziere a aplicãrii angajamentului propus. Acestea reprezintã criteriile pentru selecţia comparatorului. Pentru asigurarea menţinerii efectului structural al unei mãsuri corective, entitatea rezultatã în urma concentrãrii economice nu poate, chiar în absenţa unei clauze explicite în acest sens, sã dobândeascã, ulterior, vreo influenţã asupra întregii activitãţi cesionate sau a unei pãrţi a acesteia, în afarã de cazul în care Consiliul Concurenţei a apreciat în prealabil ca structura pieţei a fost modificatã, între timp, într-o asemenea mãsurã, încât absenţa influenţei asupra activitãţii cesionate nu mai este necesarã pentru a face concentrarea compatibilã cu un mediu concurenţial normal.
2. Mãsuri provizorii de salvgardare a activitãţii de cesionat- Mandatarul însãrcinat cu garantarea separãrii activitãţilor
ART. 50
Pãrţile sunt obligate sã reducã la minimum orice risc eventual de pierdere a potenţialului concurenţial al activitãţii de cesionat, rezultat din incertitudinile inerente unui transfer de activitate, în perspectiva cesiunii, Consiliul Concurenţei va cere pãrţilor sã propunã angajamente care sã asigure menţinerea independentei, a viabilitãţii economice, a valorii de piaţã şi a competitivitãţii activitãţii.
ART. 51
Aceste angajamente sunt destinate sã menţinã separarea dintre activitatea de cesionat şi activitãţile care vor fi pãstrate de cãtre pãrţi şi sã asigure o gestiune distinctã şi vandabilã a acestei activitãţi. Pãrţile sunt ţinute sã ia toate mãsurile pentru ca activele corporale şi necorporale ale ansamblului de cesionat sã fie menţinute, conform bunelor practici comerciale şi practicii normale de afaceri. Se are în vedere, în special, menţinerea activelor fixe, a know-how-ului şi a informaţiilor comerciale cu caracter confidenţial sãu exclusiv, a clientelei şi a competenţelor tehnice şi comerciale ale angajaţilor, în plus, pãrţile trebuie sã facã astfel încât activitatea cesionatã sã continue a fi exploatatã ca mai înainte. Aceastã obligaţie include dotarea pachetului cu toate funcţiunile administrative şi de management adecvate, alocarea, cãtre acesta, a unor capitaluri suficiente şi deschiderea unei linii de credit, putând fi incluse şi alte condiţii specifice necesare pentru menţinerea concurentei în sectorul implicat.
ART. 52
Întrucât Consiliul Concurenţei nu poate fi permanent direct implicat în supervizarea respectãrii mãsurilor provizorii de conservare, acesta va putea aproba desemnarea unui mandatar pentru a îndeplini aceastã misiune. Acest mandatar, însãrcinat cu asigurarea separãrii activitãţii ce urmeazã a fi cesionatã, va acţiona în interesul activitãţii respective, în angajament trebuie sã fie specificate dispoziţiile mandatului. Acest mandat, care trebuie sã fie aprobat de cãtre Consiliul Concurenţei, împreunã cu numirea mandatarului, va cuprinde, de exemplu, toate responsabilitãţile de control, în special dreptul de a propune şi, dacã este nevoie, de a impune toate mãsurile pe care mandatarul le considerã necesare pentru a garanta respectarea fiecãruia dintre angajamente, precum şi rapoarte periodice privind respectarea angajamentelor.
3. Punerea în aplicare a angajamentelor- Mandatarul însãrcinat cu cesiunea
ART. 53
Angajamentele trebuie, de asemenea, sã precizeze detaliile şi procedurile de control pe care Consiliul Concurenţei le va exercita asupra implementãrii cesiunii: de exemplu, criteriile de aprobare a cumpãrãtorului, obligaţiile în materie de raportãri periodice şi aprobarea prospectului sau materialului publicitar. Nici în acest caz Consiliul Concurenţei nu va putea sã se ocupe direct de controlul cesiunii. De aceea, în majoritatea cazurilor, Consiliul Concurenţei apreciazã oportun sã cearã desemnarea unui mandatar însãrcinat sã supravegheze punerea în aplicare a angajamentelor.
ART. 54
Rolul mandatarului însãrcinat cu cesiunea variazã, în funcţie de activitate, dar implicã, în general, controlul, care cuprinde dreptul de a propune şi, dacã este nevoie, de a impune toate mãsurile pe care le considerã necesare pentru asigurarea respectãrii fiecãrui angajament, precum şi redactarea de rapoarte periodice. Dacã este necesar, misiunea mandatarului se va desfãşura în douã faze. în cursul primei faze, acesta va fi responsabil cu supravegherea eforturilor pãrţilor pentru gãsirea unui cumpãrãtor potenţial. Dacã pãrţile nu reuşesc, în termenele fixate în angajamentele lor, sã gãseascã un cumpãrãtor corespunzãtor, atunci, în cursul celei de-a doua faze, mandatarului i se va cere un mandat irevocabil, abilitându-l sã cesioneze activitatea într-un termen precis, la orice preţ, sub rezerva aprobãrii prealabile a Consiliului Concurenţei.
4. Aprobarea mandatarului şi mandatul acestuia
ART. 55
În funcţie de tipurile de angajamente implicate şi de elementele de fapt, mandatarul însãrcinat cu cesiunea va putea fi sau nu aceeaşi persoana, ori aceeaşi instituţie cu cea care este însãrcinatã cu separarea activitãţii de cesionat. Ca regulã generalã, mandatarul va fi o bancã de investiţii, o societate de management, de consultanţã ori de contabilitate sau orice altã instituţie similarã. Pãrţile vor propune Consiliului Concurenţei unul sau mai mulţi mandatari. Mandatarul va trebui sã fie independent faţã de pãrţi, sã deţinã calificãrile necesare îndeplinirii misiunii sale şi sã nu fie sau sã nu devinã obiectul unui conflict de interese. Incumbã pãrţilor sã furnizeze Consiliului Concurenţei toate informaţiile adecvate, care îi vor permite sã verifice dacã mandatarul îndeplineşte aceste cerinţe. Consiliul Concurenţei va examina şi aproba termenii mandatului, care este irevocabil, cu excepţia cazului în care autoritãţii de concurenta i-ar putea fi învederat un motiv valabil spre a justifica desemnarea unui nou mandatar.
ART. 56
Pãrţile sunt responsabile de remunerarea fiecãrui mandatar, pentru toate serviciile prestate în executarea sarcinilor sale, iar sistemul de remunerare va trebui sã fie de naturã a nu împiedica independenţa şi eficacitatea mandatarului în exercitarea mandatului sãu. Mandatarul îşi va asuma sarcini specifice, destinate sã-i permitã asigurarea aplicãrii, cu bunã-credinţã, a angajamentelor, în numele Consiliului Concurenţei. Aceste sarcini vor fi definite în mandat, care trebuie sã conţinã toate dispoziţiile necesare pentru a-i permite mandatarului sã-şi îndeplineascã misiunea, în condiţiile angajamentelor acceptate de cãtre Consiliul Concurenţei, în plus, mandatul va trebui sã fie aprobat de cãtre Consiliul Concurenţei.
ART. 57
În cazul în care angajamentele specifice, cu asigurarea respectãrii cãrora a fost însãrcinat mandatarul, au fost aplicate - adicã, atunci când titlul legal confirmând cesiunea a fost obţinut, ori atunci când anumite obligaţii speciale, care au continuat şi post-cesiune, au încetat - , mandatarul va trebui, conform puterilor cu care a fost învestit, sã cearã Consiliului Concurenţei descãrcarea sa de orice alte responsabilitãţi. Totuşi, chiar şi în cazul în care aceastã descãrcare îi va fi fost acordatã, Consiliul Concurenţei va putea cere ca mandatarul sã fie desemnat din nou, dacã apreciazã ca angajamentele avute în vedere nu au fost aplicate integral şi în mod corespunzãtor.
5. Aprobarea cumpãrãtorului şi a contractului de cumpãrare
ART. 58
Pãrţile sau mandatarul pot proceda la cesiune numai în cazul în care Consiliul Concurenţei aprobã cumpãrãtorul propus şi contractul de cumpãrare, pe baza modalitãţilor stabilite în angajamente. Pãrţilor sau mandatarului li se cere sã aducã dovezi suficiente Consiliului Concurenţei, potrivit cãrora respectivul cumpãrãtor îndeplineşte condiţiile stabilite în angajamente, respectiv criteriile de selectare a cumpãrãtorului, şi cã activitatea este vândutã conform angajamentelor. Consiliul Concurenţei va comunica, în mod oficial, avizul sãu pãrţilor. Pentru a analiza motivele care îl determinã pe cumpãrãtorul propus sã intre în concurenţã cu entitatea nou creatã, Consiliul Concurenţei va discuta cu acesta, pe baza planului sãu de afaceri, în cazul în care sunt propuşi cumpãrãtori diferiţi pentru diversele pãrţi ale pachetului de cesionat, Consiliul Concurenţei va trebui sã aprecieze dacã fiecare dintre ei este corespunzãtor şi dacã ansamblul contractelor de cesionat soluţioneazã situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal.
ART. 59
În cazul în care Consiliul Concurenţei, în baza informaţiilor de care dispune, ajunge la concluzia cã achiziţionarea pachetului de cesionat, de cãtre cumpãrãtorul propus, ameninţã, a priori, sã creeze situaţii de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal*2) sau alte dificultãţi susceptibile de a întârzia punerea în aplicare a angajamentelor, ori cã aceasta indicã lipsa unor stimulente adecvate pentru cumpãrãtor spre a intra în concurenţã cu entitatea din care au fost cesionate activitãţile, cumpãrãtorul propus nu va fi considerat acceptabil, în acest caz, Consiliul Concurenţei îşi va face, în mod oficial, cunoscutã poziţia potrivit cãreia candidatul propus nu satisface criteriile aplicabile cumpãrãtorului.
_________
*2) situaţia apare cel mai probabil atunci când existã deja o piaţã puternic concentratã şi mãsura corectivã propusã poate conduce la transferarea cotei de piaţã cãtre alt concurent.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
