Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 580 din 10 decembrie 2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului Romaniei cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animala
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 250 din 11 aprilie 2003
Având în vedere prevederile <>art. 31 alin. 1 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul <>Hotãrârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
vazand Referatul de aprobare nr. 161.081 din 11 noiembrie 2002, întocmit de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara,
ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va lua mãsuri pentru modul de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
ART. 4
Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare în termen de 15 zile de la data publicãrii.
Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor,
Ilie Sarbu
Bucureşti, 10 decembrie 2002.
Nr. 580.
ANEXA 1
NORMA SANITARĂ VETERINARA
privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala
ART. 1
(1) România se va asigura ca, fãrã a aduce atingere art. 7, începând cu 1 ianuarie 2007 controalele veterinare care se efectueazã asupra animalelor vii şi produselor menţionate în legislaţia nationala, conform anexei nr. 1, sau cele la care face referire alin. (1) al art. 16 şi sunt destinate comerţului nu se mai aplica la frontiera, ci sunt efectuate în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(2) De asemenea, autoritãţile veterinare competente ale României se vor asigura ca efectuarea controalelor documentelor zootehnice se aplica conform regulilor de control stabilite de prezenta norma sanitarã veterinara.
(3) Prezenta norma sanitarã veterinara nu va afecta controalele privind bunãstarea animalelor în timpul transportului şi nici controalele efectuate ca parte a sarcinilor realizate într-o maniera nediscriminatorie de autoritãţile responsabile pentru aplicarea generalã a legii în România.
(4) Prezenta norma sanitarã veterinara nu se va aplica controalelor veterinare asupra miscarii animalelor de companie între România şi statele membre ale Uniunii Europene, însoţite de şi sub responsabilitatea unei persoane fizice, atunci când aceste miscari nu sunt destinate unei tranzacţii comerciale.
ART. 2
În sensul prezentei norme sanitare veterinare se înţelege prin:
1. control veterinar - orice control fizic şi/sau formalitate administrativã care se aplica animalelor sau produselor la care se referã art. 1, care sunt destinate protejãrii directe sau altfel a sãnãtãţii publice ori a animalelor;
2. control zootehnic - orice control fizic şi/sau formalitate administrativã care se aplica animalelor la care se referã legislaţia menţionatã în secţiunea a II-a a anexei nr. 1 şi care sunt destinate, direct sau indirect, ameliorãrii raselor;
3. comerţ - schimburile comerciale dintre statele membre ale Uniunii Europene şi România conform legislaţiei naţionale;
4. exploatatie - o unitate agricolã sau o clãdire a unui comerciant, dupã cum este definitã de legislaţia nationala în vigoare, situata pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al României şi în care animalele prevãzute de legislaţia nationala menţionatã în anexele nr. 1 şi 2, cu excepţia ecvideelor, sunt cazate sau ţinute în mod obişnuit, precum şi exploatatiile definite de legislaţia veterinara specifica privind condiţiile de sãnãtate a animalelor care reglementeazã miscarea şi importul de ecvidee din tari terţe;
5. centru sau organizaţie - orice întreprindere care produce, depoziteaza, prelucreaza sau manipuleaza produsele la care face referire art. 1;
6. autoritate veterinara competenta - autoritatea veterinara centrala a României, competenta sa efectueazã controale veterinare ori zootehnice, sau orice autoritate cãreia aceasta i-a delegat competenta respectiva;
7. medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinara competenta.
CAP. 1
Controale la origine
ART. 3
(1) Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura ca pot face obiectul comerţului între statele membre ale Uniunii Europene şi România numai animalele şi produsele menţionate la art. 1, care îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
a) animalele şi produsele la care se referã anexa nr. 1 trebuie sa îndeplineascã cerinţele legislaţiei veterinare specifice menţionate în respectiva anexa, iar animalele şi produsele la care se referã anexa nr. 2 trebuie sa îndeplineascã cerinţele naţionale de sãnãtate a animalelor din statele membre ale Uniunii Europene sau din România, ca tari de destinaţie;
b) ele trebuie sa provinã din exploataţii, centre sau organizaţii care sunt supuse controalelor veterinare oficiale în conformitate cu alin. (3);
c) ele trebuie, pe de o parte, sa fie identificate în conformitate cu cerinţele legislaţiei veterinare naţionale, iar pe de alta parte, sa fie înregistrate astfel încât sa poatã fi identificata exploatatia de origine ori de tranzit, centrul sau organizaţia de origine. Sistemele naţionale de identificare sau de înregistrare trebuie sa fie notificate Comisiei Europene. Înainte de 1 ianuarie 2007 autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia mãsurile corespunzãtoare pentru a garanta ca sistemele de identificare şi înregistrare aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene sunt aplicate şi pentru miscarea animalelor pe teritoriul naţional;
d) atunci când sunt transportate, animalele şi produsele menţionate în anexa nr. 1 trebuie sa fie însoţite de certificate de sãnãtate şi/sau de orice alte documente prevãzute în legislaţia veterinara specifica, iar pentru alte animale şi produse, de certificate de sãnãtate şi/sau de orice alte documente stabilite de regulile tarii de destinaţie. Certificatele de sãnãtate sau documentele emise de medicul veterinar oficial responsabil pentru exploatatia, centrul sau organizaţia de origine, în cazul documentelor solicitate de legislaţia zootehnica la care se face referire în cap. II al anexei nr. 1, sau de autoritatea veterinara competenta trebuie sa însoţeascã animalul, animalele şi produsele pana la destinaţie;
e) animalele susceptibile sau produsele animalelor susceptibile nu trebuie sa provinã:
1. din exploataţii, centre sau organizaţii, zone ori regiuni care fac obiectul restrictiilor impuse conform regulilor naţionale, dupã caz, fie din pricina animalelor afectate sau produselor provenite de la animalele afectate, datoritã unor suspiciuni, focar, sau de existenta unei boli la care se referã anexa nr. 3, fie datoritã aplicãrii mãsurilor de protecţie;
2. dintr-o exploatatie, centru, organizaţie, zona sau regiune care este supusã restrictiilor oficiale datoritã unor suspiciuni, focar sau existenţei unei alte boli decât cele la care se referã anexa nr. 3 sau din cauza aplicãrii mãsurilor de protecţie;
3. în cazurile în care ele sunt destinate pentru exploataţii, centre sau organizaţii situate în România ori în state membre ale Uniunii Europene care au obţinut garanţii, conform legislaţiei veterinare specifice privind problemele de sãnãtate a animalelor, care reglementeazã comerţul cu animale din speciile bovine şi suine, sau altor reguli conform legislaţiei naţionale, ca liber de o anume boala, pe tot teritoriul sau pe o parte a acestuia, dintr-o exploatatie care nu furnizeazã garanţiile ce pot fi solicitate de statul membru al Uniunii Europene sau de România, cu referire la alte boli decât cele menţionate în anexa nr. 3;
4. atunci când ele sunt destinate unui stat membru al Uniunii Europene sau României ori unei pãrţi a teritoriului acestora, care a beneficiat de garanţiile suplimentare conforme cu legislaţia veterinara specifica privind problemele de sãnãtate a animalelor, care reglementeazã comerţul cu bovine şi porcine, dintr-o exploatatie, centru sau organizaţie şi, când este cazul, de pe teritoriul care nu oferã garanţiile suplimentare prevãzute. Autoritatea veterinara competenta a tarii de origine se va asigura, înaintea emiterii certificatului de sãnãtate sau documentului de însoţire, ca exploatatiile, centrele sau organizaţiile sunt conforme cu cerinţele prevãzute la acest punct;
f) atunci când operaţiunea de transport implica mai multe locuri de destinaţie, animalele şi produsele trebuie grupate împreunã în tot atâtea loturi câte locuri de destinaţii sunt. Fiecare lot trebuie sa fie însoţit de certificate de sãnãtate şi/sau de documente conform lit. d);
g) când animalele şi produsele la care se face referire în anexa nr. 1, care se supun legislaţiei naţionale, sunt destinate exportului pentru o ţara terta prin traversarea teritoriului altui stat membru al Uniunii Europene, operaţiunile de transport trebuie, cu excepţia cazurilor de urgenta autorizate de cãtre autoritatea veterinara competenta pentru asigurarea bunastarii animalelor, sa rãmânã sub supraveghere vamalã pana la punctul de ieşire, în conformitate cu aranjamentele ulterioare ce trebuie sa fie stabilite de autoritatea veterinara centrala a României, actionand conform procedurii naţionale. Mai mult, în cazul animalelor şi produselor care nu sunt conforme cu legislaţia nationala sau al animalelor şi produselor la care se referã anexa nr. 2, tranzitul poate avea loc numai dacã acesta a fost autorizat expres de autoritatea veterinara competenta a tarii de tranzit.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura ca:
a) animalele şi produsele la care se referã art. 1, care ar putea fi tãiate în baza unui program naţional pentru eradicarea unor boli la care nu se face referire în anexa nr. 3, nu sunt expediate cãtre teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau din aceasta cãtre teritoriul României;
b) animalele şi produsele la care fac referire anexele nr. 1 şi 2 nu sunt expediate cãtre teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al României dacã ele nu pot fi comercializate pe propriul teritoriu din motive de sãnãtate a oamenilor sau a animalelor.
(3) Fãrã a aduce atingere responsabilitãţii încredinţate în baza legislaţiei naţionale medicului veterinar oficial privind monitorizarea, autoritatea veterinara competenta va efectua controale în exploataţii, pieţe şi centre de colectare autorizate, alte centre sau organizaţii, pentru a se convinge ca animalele şi produsele destinate comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene corespund cerinţelor legislaţiei specifice şi în special ca îndeplinesc condiţiile stabilite la alin. (1) lit. c) şi d) cu privire la identificare. Atunci când exista motive pentru suspectarea faptului ca cerinţele naţionale nu sunt îndeplinite, autoritatea veterinara competenta va efectua controalele necesare şi dacã suspiciunea se confirma, va lua mãsuri corespunzãtoare care pot include izolarea exploatatiei, a centrului sau a organizaţiei respective.
(4) Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, în special pentru a se tine seama de specia în cauza, conform procedurii naţionale.
ART. 4
(1) Autoritatea veterinara centrala a României, ca reprezentant al statului de expediere, va lua mãsurile necesare pentru a se asigura ca:
a) deţinãtorii de animale şi produse la care se referã art. 1 se conformeazã cerinţelor de sãnãtate a animalelor sau cerinţelor zootehnice naţionale la care se referã prezenta norma sanitarã veterinara, în toate etapele de producţie şi comercializare;
b) animalele şi produsele la care se referã anexa nr. 1 sunt controlate din punct de vedere veterinar la fel de atent ca şi când ar fi destinate pieţei naţionale, exceptând cazul în care este altfel prevãzut de regulile naţionale;
c) animalele sunt transportate în mijloace de transport corespunzãtoare care îndeplinesc condiţiile de igiena.
(2) Autoritatea veterinara competenta a tarii de origine care a emis certificatul de sãnãtate sau documentul care însoţeşte animalele ori produsele, va comunica, în ziua în care ele sunt emise şi prin mijlocul unui sistem computerizat prevãzut de art. 15, autoritãţii veterinare centrale a statului membru al Uniunii Europene de destinaţie şi autoritãţii veterinare competente a locului de destinaţie data de expediere care urmeazã sa fie stabilitã de autoritatea veterinara centrala a României, conform procedurii naţionale.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de expediere, va lua mãsuri corespunzãtoare pentru a sanctiona încãlcarea legislaţiei zootehnice şi veterinare de cãtre persoane fizice sau juridice, atunci când se constata ca regulile legislaţiei veterinare naţionale au fost incalcate şi în special atunci când se constata ca certificatele de sãnãtate, documentele sau mãrcile de identificare nu corespund statutului animalelor sau exploataţiilor lor de origine ori caracteristicilor actuale ale produselor.
CAP. 2
Controale la sosirea la destinaţie
ART. 5
(1) Autoritatea veterinara centrala a României, ca reprezentant al statului de destinaţie, va implementa urmãtoarele mãsuri de inspecţie:
a) autoritatea veterinara competenta poate stabili la locul de destinaţie a animalelor şi produselor, prin intermediul unor controale veterinare nediscriminatorii efectuate la fata locului, ca cerinţele art. 3 sa fie respectate şi, în acelaşi timp, aceasta poate recolta probe. Suplimentar pot fi efectuate, de asemenea, controale în timpul transportului animalelor şi produselor în teritoriu atunci când autoritatea veterinara competenta a unui stat membru al Uniunii Europene de tranzit sau a tarii de destinaţie deţine informaţii care conduc la suspiciunea unei neregularitãţi;
b) în plus, atunci când animalele la care se referã art. 1 şi care sunt originare dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt destinate:
1. unei pieţe autorizate sau unui centru de colectare, asa cum este definit de legislaţia veterinara nationala, operatorul din acele locuri va fi responsabil pentru admiterea animalelor care nu îndeplinesc condiţiile art. 3 alin. (1). Autoritatea veterinara competenta trebuie sa controleze, prin intermediul unor inspecţii nediscriminatorii ale certificatelor de sãnãtate sau ale documentelor care însoţesc animalele, ca acestea îndeplinesc condiţiile menţionate;
2. unui abator plasat sub supravegherea unui medic veterinar, acesta din urma trebuie sa se asigure, în special pe baza certificatului de sãnãtate sau a documentului de însoţire, ca sunt tãiate numai animale care îndeplinesc condiţiile art. 3 alin. (1). Operatorul abatorului va fi responsabil pentru taierea animalelor care nu îndeplinesc condiţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi d);
3. pentru un comerciant înregistrat care divizeaza transporturile sau pentru orice unitate care nu face obiectul unei supravegheri permanente, un astfel de comerciant sau unitate va fi consideratã de cãtre autoritatea veterinara competenta drept destinatarul animalelor şi se vor aplica condiţiile stabilite la art. 5 alin. (2);
4. unor exploataţii, centre sau organizaţii, atunci când lotul transportat este parţial descãrcat în timpul transportului, fiecare animal sau grup de animale trebuie sa fie însoţit, în conformitate cu art. 3, de originalul certificatului de sãnãtate sau al documentului de însoţire pana când ajunge la destinatarul menţionat în acestea. Destinatarii la care se referã pct. 3 şi 4 trebuie sa controleze, înainte ca transportul sa fie divizat sau vândut spre mai multe destinaţii, ca marcarile de identificare, certificatele de sãnãtate sau documentele insotitoare la care se referã art. 3 alin. (1) lit. c) şi d) sunt prezente, sa notifice autoritãţii veterinare competente orice neregularitate sau anomalie şi, în acest ultim caz, sa izoleze animalele vizate înainte ca autoritatea veterinara competenta sa fi luat o decizie cu privire la acestea. Garanţiile care trebuie sa fie furnizate de destinatarii la care se referã pct. 3 şi 4 trebuie sa fie specificate într-o convenţie cu autoritatea veterinara competenta, ce va fi semnatã anterior înregistrãrii prevãzute la art. 12. Autoritatea veterinara competenta va efectua controale la fata locului pentru a verifica respectarea şi conformitatea acelor garanţii. Acest punct se va aplica mutatis mutandis destinatarilor produselor la care se referã art. 1.
(2) Toţi destinatarii care apar pe certificatul de sãnãtate sau pe documentul prevãzut la art. 3 alin. (1) lit. d) trebuie:
a) sa raporteze în avans, la cererea autoritãţii veterinare competente şi pentru a se putea continua efectuarea controalelor la care se referã alin. (1), date privind sosirea animalelor şi produselor dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, în special privind natura transportului şi data anticipata de sosire. Totuşi limita de timp pentru notificare nu va fi, ca o regula generalã, mai mare de o zi deşi, în circumstanţe excepţionale, statele membre ale Uniunii Europene şi România, ca tari de destinaţie, pot solicita ca notificarea sa se facã cu doua zile înainte. Aceasta notificare nu este solicitatã pentru caii înregistraţi care poseda un document de identificare prevãzut de legislaţia veterinara specifica privind condiţiile zootehnice şi genealogice care reglementeazã comerţul cu ecvidee;
b) sa pãstreze, pentru o perioada de cel puţin 6 luni, care urmeazã sa fie specificatã de cãtre autoritatea veterinara competenta, certificatele de sãnãtate sau documentele la care se referã art. 3, pentru a le prezenta autoritãţii veterinare competente, dacã aceasta din urma le solicita.
(3) Reguli detaliate pentru implementarea prezentului articol vor fi adoptate în conformitate cu procedura nationala.
ART. 6
(1) Atunci când legislaţia nationala solicita ca animalele sa fie puse în carantina, aceasta va avea loc în mod obişnuit în exploatatia de destinaţie.
(2) Poate sa fie folositã o statie de carantina dacã aceasta se justifica din punct de vedere veterinar. O astfel de statie va fi evaluatã ca loc de destinaţie a lotului. Autoritatea veterinara centrala a României va notifica Comisiei Europene faptul ca toate animalele importate în România trebuie sa fie ţinute în carantina o perioada de 60 de zile, în conformitate cu procedura nationala menţionatã în Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 , partea a II-a, cap. III, art. 115 şi 120, şi motivele aplicãrii unor astfel de acţiuni.
(3) Obligaţiile referitoare la carantina şi localizarea acesteia din urma vor fi specificate conform cerinţelor veterinare la care se referã art. 16 alin. (2).
ART. 7
(1) Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura ca pe parcursul controalelor efectuate în locurile unde animalele şi produsele la care se referã anexa nr. 1, care provin din tari terţe şi pot fi introduse în România, cum ar fi: porturi, aeroporturi şi posturi de inspecţie de frontiera cu ţãrile terţe, se vor lua urmãtoarele mãsuri:
a) sunt controlate certificatele de sãnãtate şi documentele care însoţesc animalele şi produsele;
b) animalele şi produsele de origine animala din Comunitatea Europeanã vor fi supuse regulilor de control stabilite în art. 5;
c) produsele din ţãrile terţe vor fi supuse regulilor stabilite de legislaţia veterinara specifica care stabileşte principiile ce guverneazã organizarea controalelor veterinare pentru produsele care intra în Comunitatea Europeanã din tari terţe;
d) animalele din ţãrile terţe vor fi supuse regulilor stabilite în legislaţia specifica referitoare la stabilirea principiilor care reglementeazã organizarea controalelor veterinare asupra animalelor care intra în Comunitatea Europeanã din tari terţe.
(2) Prin derogare de la alin. (1), toate animalele şi produsele transportate prin mijloace de transport care asigura o legatura permanenta şi directa între doua puncte geografice din Comunitatea Europeanã şi România vor fi supuse regulilor de control prevãzute la art. 5.
ART. 8
(1) În timpul unui control efectuat la locul de destinaţie a lotului sau pe parcursul transportului autoritatea veterinara competenta stabileşte:
a) prezenta agenţilor responsabili pentru o boala la care se referã <>Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/1999 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 23 martie 2000, a unei zoonoze sau boli ori a oricãrei alte cauze similare ce poate constitui un risc serios pentru animale sau oameni, ori dacã produsele provin dintr-o regiune contaminata de o boala epizootica, aceasta va ordonã ca animalul sau transportul de animale sa fie pus în carantina la cea mai apropiatã statie de carantina ori sa fie tãiat şi/sau distrus. Costurile implicate de mãsurile prevãzute de lit. a) vor fi suportate de cãtre expeditor sau de cãtre reprezentantul sau ori de persoana responsabilã pentru acele produse sau animale. Autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi României, ca tari de destinaţie, vor notifica reciproc şi Comisiei Europene, în scris, prin cele mai corespunzãtoare mijloace, despre constatãrile fãcute, deciziile luate şi motivele pentru astfel de decizii. Se pot aplica mãsurile de protecţie prevãzute la art. 10;
b) fãrã a se aduce atingere prevederilor lit. a), animalele şi produsele care nu îndeplinesc condiţiile stabilite de legislaţia veterinara specifica sau atunci când România obţine garanţii suplimentare, conform prevederilor art. 9 din Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate a animalelor ce afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 236/2002 sau altor reglementãri referitoare la sãnãtatea animalelor, autoritatea veterinara centrala a României poate, cu condiţia ca motivele de sãnãtate publica ori a animalelor sa o permitã, sa ofere exepeditorului sau reprezentantului sau posibilitatea de a alege între:
1. menţinerea animalelor şi produselor sub supraveghere pana când este confirmat acordul cu regulile stabilite, iar în cazul prezentei reziduurilor şi în eventualitatea nerespectãrii acestor reguli, aplicarea mãsurilor prevãzute de legislaţia specifica;
2. taierea animalelor sau distrugerea produselor;
3. returnarea animalului sau a transportului, cu autorizarea autoritãţii veterinare centrale a României ca reprezentant al statului de expediţie şi notificarea prealabilã a statului/statelor membru/membre al/ale Uniunii Europene, ca tari de tranzit. Dacã se constata ca documentele sau certificatele de sãnãtate conţin nereguli, proprietarului sau reprezentantului sau i se va acorda o perioada de graţie înaintea recurgerii la aceasta ultima posibilitate.
(2) În conformitate cu procedura nationala, autoritatea veterinara centrala a României va întocmi o lista a bolilor conform alin. (1) şi condiţii detaliate pentru aplicarea prezentului articol.
ART. 9
(1) În cazurile prevãzute la art. 8 autoritatea veterinara centrala a României va lua legatura fãrã întârziere cu autoritatea veterinara centrala a tarii de expediere. Aceasta din urma va lua toate mãsurile necesare şi va notifica autoritãţii veterinare centrale a României natura controalelor efectuate, deciziile luate şi motivele acestora. Dacã autoritatea veterinara centrala a României considera ca aceste mãsuri sunt inadecvate, autoritãţile veterinare competente ale celor doua tari vor cauta împreunã cai şi mijloace pentru a remedia situaţia şi, dacã se considera oportun, aceasta poate implica inspecţii la fata locului. Atunci când controalele prevãzute la art. 8 demonstreaza nereguli repetate, autoritatea veterinara centrala a României va informa Comisia Europeanã. Comisia Europeanã, la cererea autoritãţii veterinare centrale a României sau din proprie initiativa şi ţinând cont de natura incalcarilor stabilite, se poate decide de comun acord:
a) trimiterea de inspectori la locul respectiv, împreunã cu autoritãţile naţionale competente;
b) instruirea unui medic veterinar, al cãrui nume va fi menţionat pe lista ce urmeazã sa fie pregatita de Comisia Europeanã, pentru statele membre ale Uniunii Europene, şi de cãtre autoritatea veterinara centrala a României pentru România, care va verifica faptele la fata locului,
c) solicitarea cãtre autoritatea veterinara centrala a tarii de origine sa intensifice controalele asupra exploatatiei, centrului, organizaţiei, pieţei autorizate sau centrului de colectare ori asupra regiunii de origine. Inspectorii desemnaţi vor informa Comisia Europeanã şi autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi, respectiv, autoritatea veterinara centrala a României asupra constatãrilor fãcute. În funcţie de constatãrile rezultate, ţara de expediere, la solicitarea autoritãţii veterinare centrale a tarii de destinaţie, trebuie sa intensifice controalele asupra animalelor şi produselor provenind din exploatatia, centrul, organizaţia, piata autorizata sau centrul de colectare ori din regiunea în cauza şi, dacã exista motive serioase de sãnãtate publica sau a animalelor, sa suspende eliberarea oricãror certificate de sãnãtate sau miscari de animale. Autoritatea veterinara centrala a României poate, la rândul sau, sa intensifice controalele pentru animalele care provin din aceeaşi exploatatie, centru, organizaţie, piata autorizata, centru de colectare sau regiune. La cererea unuia dintre cele doua state interesate atunci când neregularitãţile au fost confirmate de opinia expertului - trebuie sa fie luate, în conformitate cu procedura prevãzutã de legislaţia fiecãrei pãrţi, mãsuri corespunzãtoare care pot merge pana la interzicerea provizorie a introducerii pe teritoriul României, ca stat de destinaţie, a animalelor şi produselor ce provin din acea exploatatie, centru, organizaţie, piata autorizata, centru de colectare sau regiune. Aceste mãsuri trebuie sa fie confirmate sau revizuite cat mai curând în conformitate cu procedura fiecãrei pãrţi.
(2) Cu excepţia cazurilor prevãzute la lit. b), drepturile de apel existente în baza legislaţiei în vigoare din statele membre ale Uniunii Europene sau din România contra deciziilor autoritãţilor competente nu vor fi afectate de prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
a) Deciziile luate de cãtre autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de destinaţie, şi motivatiile pentru astfel de decizii vor fi notificate expeditorului sau reprezentantului sau şi autoritãţii veterinare competente a tarii de expediere.
b) Dacã expeditorul sau reprezentantul sau o solicita, deciziile menţionate şi motivatiile acestora îi vor fi înmânate în scris, împreunã cu detaliile drepturilor de apel pe care le are la dispoziţie conform legislaţiei în vigoare în România, procedura şi limitele de timp aplicabile.
c) În eventualitatea unei dispute cele doua pãrţi interesate pot, dacã sunt de acord, ca într-o perioada de maximum o luna sa supunã disputa evaluãrii unui expert al cãrui nume va aparea pe lista experţilor. Costul consultãrii expertului va fi suportat de cãtre ţara care solicita aderarea.
d) Acest expert va elabora opinia sa în cel mult 72 de ore sau dupã primirea rezultatelor oricãror analize. Pãrţile se vor supune opiniilor expertului, corespunzãtoare legislaţiei veterinare naţionale.
(3) Costurile returnarii transportului, reţinerii ori izolarii animalelor sau, dacã se considera corespunzãtor, ale tãierii ori distrugerii lor vor fi suportate de expeditor, reprezentantul sau sau de persoana responsabilã pentru animale ori produse.
(4) Reguli detaliate pentru aplicarea prezentului articol vor fi adoptate în conformitate cu procedura nationala.
CAP. 3
Dispoziţii comune
ART. 10
(1) Autoritatea veterinara centrala a României va notifica imediat statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene orice focar de boala de pe teritoriul sau, pe lângã focarele de boli la care se referã <>Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/1999 , orice zoonoze, boli sau alte cauze similare care pot constitui un risc serios pentru sãnãtatea animalelor sau a oamenilor.
a) Autoritatea veterinara centrala a tarii de expediere va implementa imediat mãsurile de control şi de protecţie prevãzute de regulile legislaţiei naţionale, în special determinarea zonelor tampon prevãzute de acele reguli, sau va adopta orice alta mãsura pe care o considera corespunzãtoare.
b) Autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de destinaţie sau de tranzit, care, în cursul unui control prevãzut la art. 5, a stabilit existenta uneia dintre bolile sau cauzele la care se referã lit. a) alin. (1), poate lua, dacã este necesar, mãsuri de precautie prevãzute în regulile legislaţiei veterinare naţionale, incluzând carantinarea animalelor.
c) Pana când vor fi luate mãsuri conform lit. b), autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de destinaţie, poate, pe baza unor motive serioase de sãnãtate publica sau de sãnãtate a animalelor, sa ia mãsuri de protecţie interimare cu privire la exploatatiile, centrele sau organizaţiile în cauza ori, în cazul unei boli epizootice, cu privire la zona tampon prevãzutã de legislaţia veterinara nationala.
d) Mãsurile luate de autoritatea veterinara centrala a României vor fi notificate fãrã întârziere Comisiei Europene.
(2) La solicitarea României sau la initiativa Comisiei Europene unul sau mai mulţi reprezentanţi ai acesteia se pot deplasa în România pentru a examina, în colaborare cu autoritãţile veterinare competente din ţara noastrã, ce mãsuri au fost luate şi vor evalua acele mãsuri.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României va adopta reguli detaliate pentru aplicarea prezentului articol şi, în special, va elabora lista zoonozelor sau cauzele care pot constitui un risc serios pentru sãnãtatea umanã, conform procedurii naţionale.
ART. 11
Autoritatea veterinara centrala a României va desemna structurile veterinare responsabile pentru efectuarea controalelor sanitare veterinare şi colaborarea cu departamentele de inspecţie ale statelor membre ale Uniunii Europene.
ART. 12
(1) Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura ca toţi comercianţii implicaţi în comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale şi/sau produse la care face referire art. 1:
a) vor fi solicitati, la cererea autoritãţii veterinare competente, sa se înregistreze anterior într-un registru oficial;
b) vor tine o evidenta a livrãrilor, iar pentru destinatarii la care se referã art. 5 alin. (1) lit. b), a destinaţiei ulterioare a animalelor şi produselor.
(2) Evidenta menţionatã va fi pastrata pentru o perioada ce urmeazã sa fie stabilitã de autoritatea veterinara centrala a României, astfel încât sa poatã fi prezentatã la cererea autoritãţilor competente.
ART. 13
(1) Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura, de asemenea, ca oficialii din structurile sale veterinare, dacã este necesar, în colaborare cu oficialii altor structuri împuternicite în acest scop, pot în special:
a) sa efectueze inspecţii ale exploataţiilor, instalaţiilor, mijloacelor de transport şi procedeeleor utilizate pentru marcarea şi identificarea animalelor;
b) sa controleze dacã, în ceea ce priveşte produsele menţionate în anexa nr. 1, personalul corespunde cerinţelor specificate în legislaţia mentionata în respectiva anexa;
c) sa recolteze probe de la:
1. animalele ţinute în vederea vânzãrii, punerii pe piata sau a transportului;
2. produsele ţinute în vederea stocãrii sau vânzãrii, punerii pe piata ori a transportului;
d) sa examineze documentele sau baza de date referitoare la controalele efectuate ca urmare a mãsurilor suplimentare luate conform prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa solicite exploataţiilor, centrelor sau organizaţiilor care sunt controlate sa acorde colaborarea necesarã pentru îndeplinirea sarcinilor menţionate anterior.
ART. 14
Autoritatea veterinara centrala a României poate sa amendeze lista bolilor la care face referire anexa nr. 3, în conformitate cu procedura nationala.
CAP. 4
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 15
(1) Autoritatea veterinara centrala a României va introduce, în conformitate cu procedura nationala, un sistem computerizat care va lega autoritãţile veterinare, în special pentru a facilita schimbul de informaţii între autoritãţile veterinare competente ale regiunilor unde au fost eliberate certificate de sãnãtate sau documente de însoţire a animalelor şi produselor şi autoritatea veterinara centrala a României, precum şi între aceasta şi autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene.
(2) În conformitate cu procedura nationala, autoritatea veterinara centrala a României va adopta procedura pentru aplicarea prevederilor prezentului articol şi în special standardele corespunzãtoare pentru schimbul de date şi regulile de securitate privind schimburile de date.
ART. 16
(1) Pana la adoptarea regulilor naţionale şi fãrã a aduce atingere oricãror reglementãri naţionale stabilite pentru identificarea loturilor, comerţul cu animale şi produse menţionate în anexa nr. 2 va fi supus regulilor de control stabilite de prezenta norma sanitarã veterinara, în special celor menţionate la art. 3 alin. (1) lit. a).
(2) Autoritatea veterinara centrala a României va comunica Comisiei Europene condiţiile şi procedurile aplicabile comerţului cu animale şi produse la care se referã alin. (1).
(3) În conformitate cu procedura nationala, autoritatea veterinara centrala a României va stabili mãsurile necesare pentru transmiterea computerizata a condiţiilor menţionate la alin. (2).
(4) În cazul animalelor şi produselor care nu sunt încã acoperite legislativ, pana la adoptarea regulilor naţionale care reglementeazã comercializarea lor, vor fi utilizate regulile de control prevãzute pentru animalele şi produsele de origine animala.
ART. 17
(1) Autoritatea veterinara centrala a României va trimite Comisiei Europene informaţiile privind controalele efectuate conform prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, în special privind frecventa comunicãrii informaţiilor, modelul ce va fi utilizat şi tipul informatiei solicitate vor fi stabilite în conformitate cu procedura nationala.
ART. 18
Pentru a permite implementarea gradata a mãsurilor de control stabilite de prezenta norma sanitarã veterinara autoritatea veterinara centrala a României poate efectua:
a) controale privind documentele în timpul transportului animalelor şi produselor cuprinse în anexele nr. 1 şi 2 sau importate din tari terţe;
b) controale veterinare la fata locului, de natura nediscriminatorie, în timpul transportului animalelor şi produselor cuprinse în anexa nr. 2.
ART. 19
(1) Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta documentele legislative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea şi conformitatea cu prevederile acesteia.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, va lua mãsurile necesare şi va sanctiona potrivit legii orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
ART. 20
Anexele nr. 1, 2 şi 3 fac parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara.
ANEXA 1
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
CAP. 1
Legislaţie veterinara
SECŢIUNEA 1
1. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 65/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate animala ce guverneazã miscarea ecvideelor între statele membre şi România şi importul lor din tari terţe, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iulie 2002.
2. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 66/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate şi certificarea veterinara pentru comerţul României cu statele membre cu ovine şi caprine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 9 mai 2002.
3. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 74/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate a animalelor ce reglementeazã comerţul României cu statele membre şi importul din tari terţe de embrioni proveniţi de la animalele domestice din specia bovina, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 27 martie 2002.
4. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 236/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate a animalelor ce afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 noiembrie 2002.
5. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 353/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare pentru recoltarea, importul, exportul şi comercializarea materialului seminal bovin, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2002.
6. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 474/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate a animalelor, care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de pãsãri şi oua de incubatie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2002.
7. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 494/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate a animalelor ce reglementeazã punerea pe piata a animalelor şi produselor de acvacultura, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 21 martie 2002.
8. Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 170/2000 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia şi bunãstarea animalelor în timpul transportului.
9. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 353/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare pentru recoltarea, importul, exportul şi comercializarea materialului seminal bovin, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2002.
10. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 24/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare pentru stabilirea listei ţãrilor terţe şi a centrelor de colectare a materialului seminal din care se autorizeaza importul de material seminal de bovine în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002.
11. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 477/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate a animalelor şi certificarea veterinara pentru comerţul României cu statele membre şi importul din ţãrile terţe de material seminal de la porcine domestice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2002.
12. <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.
SECŢIUNEA a 2-a
13. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 159/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea condiţiilor de sãnãtate a animalelor ce reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţãrile terţe de animale, material seminal, ovule şi embrioni de la specii ce nu sunt prevãzute de legislaţia specifica, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 20 septembrie 2002.
14. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 88/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea, comerţul cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe a unor alimente pentru animalele de companie şi a unor produse comestibile neprelucrate pentru animalele de companie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 23 iulie 2002.
CAP. 2
Legislaţie zootehnica
1. <>Legea zootehniei nr. 72/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2002.
2. <>Hotãrârea Guvernului nr. 940/2002 privind normele şi mãsurile de aplicare a <>Legii nr. 72/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 4 septembrie 2002.
3. <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.
ANEXA 2
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
ANIMALELE ŞI PRODUSELE
care nu fac subiectul legislaţiei naţionale, dar sunt supuse comercializãrii şi fac subiectul controalelor prevãzute în prezenta norma sanitarã veterinara
CAP. 1
1. Legislaţie veterinara - alte norme sanitare veterinare privind animalele vii, care nu sunt menţionate în cap. I din anexa nr. 1.
CAP. 2
2. Legislaţie veterinara - norme sanitare veterinare privind materialul seminal, ovule şi embrioni care nu sunt menţionate în cap. I din anexa nr. 1.
ANEXA 3
--------
la norma sanitarã veterinara
-----------------------------
LISTA
bolilor sau a bolilor epizootice, supuse acţiunilor de urgenta obligatorii, cu restrictii teritoriale (state membre, regiuni sau zone)
1. Febra aftoasa (FMD)
2. Pesta porcina clasica (CSF)
3. Pesta porcina africana (ASF)
4. Boala veziculara a porcului (SVD)
5. Boala de Newcastle (ND)
6. Pesta bovina
7. Pesta rumegatoarelor mici (PPR)
8. Stomatita veziculara (VS)
9. Boala limbii albastre
10. Pesta africana a calului (AHS)
11. Encefalomielita virala ecvina
12. Boala Teschen
13. Influenta aviara
14. Variola oilor şi caprelor
15. Dermatita nodulara
16. Febra vaii Rift
17. Pleuropneumonia contagioasa bovina.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
