────────
la norma sanitarã veterinara
──────────────────────────────
A. Laboratorul naţional pentru pesta africana a calului din România:
Laboratorul de patologie ecvina din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala
Municipiul Bucureşti, str. Dr. Staicovici nr. 63, codul poştal 76202, sectorul 5.
B. Competentele şi obligaţiile Laboratorului naţional pentru pesta africana a calului din România
Laboratorul naţional pentru pesta africana a calului din România este responsabil de coordonarea metodelor standard de diagnostic, de utilizarea reagentilor şi de testarea vaccinurilor.
Aceste responsabilitãţi sunt:
a) de a furniza reagenti de diagnostic celor care îi solicita;
b) de a controla calitatea tuturor reagentilor de diagnostic utilizaţi în ţara;
c) de a efectua testãri comparative periodice;
d) de a pãstra izolatele de virus al pestei africane a calului din cazurile depistate în ţara;
e) de a asigura confirmarea cazurilor pozitive diagnosticate în laboratoarele sanitare veterinare judeţene.
ANEXA 2
────────
la norma sanitarã veterinara
──────────────────────────────
Laboratorul comunitar de referinta pentru pesta africana a calului:
Laboratorio de Sanidad y Produccion Animal
Ministerio de Agricultura, Pesca y Alimentacion 28110, Algete, Madrid - Espana.
ANEXA 3
──────────
la norma sanitarã veterinara
────────────────────────────────
COMPETENTELE
laboratorului comunitar de referinta pentru pesta africana a calului
Laboratorul comunitar de referinta pentru pesta africana a calului are urmãtoarele competente:
1. de a coordona metodele utilizate în statele membre pentru diagnosticul pestei africane a calului, mai ales prin:
a) tipizarea, depozitarea şi furnizarea de tulpini ale virusului pestei africane a calului pentru teste serologice şi prepararea de antiseruri;
b) furnizarea de seruri standard şi de alţi reagenti de referinta laboratoarelor naţionale de referinta, în scopul standardizarii testelor şi reagentilor utilizaţi în fiecare ţara;
c) constituirea şi întreţinerea unei colecţii de tulpini de referinta ale virusului pestei africane a calului şi de tulpini izolate din teren;
d) organizarea periodicã de testãri comparative a capacitãţii de diagnostic, la nivel comunitar;
e) colectarea şi prelucrarea datelor şi informaţiilor referitoare la metodele de diagnostic utilizate şi a rezultatelor testelor efectuate în comunitate;
f) caracterizarea izolatelor virale prin cele mai noi metode existente, în vederea unei mai bune înţelegeri a aspectului epizootologic al pestei africane a calului;
g) monitorizarea progreselor în supravegherea, epizootologia şi profilaxia pestei africane a calului la nivel mondial;
2. de a contribui activ la identificarea focarelor de pesta africana a calului în statele membre ale Uniunii Europene prin studierea izolatelor virale care sunt trimise pentru confirmarea diagnosticului, caracterizare şi studii epizootologice;
3. de a facilita formarea sau perfecţionarea de experţi în diagnostic de laborator, în vederea armonizarii tehnicilor de diagnostic;
4. de a efectua schimb reciproc de informaţii cu laboratoarele internaţionale de referinta pentru pesta africana a calului, desemnate de Oficiul Internaţional de Epizootii, mai ales în ceea ce priveşte evoluţia situaţiei mondiale a pestei africane a calului.
ANEXA 4
────────
la norma sanitarã veterinara
──────────────────────────────
CRITERII MINIME
pentru întocmirea programului de urgenta în pesta africana a calului
Programul de urgenta în pesta africana a calului trebuie sa îndeplineascã cel puţin urmãtoarele:
1. crearea la nivel naţional a comandamentului antiepizootic central, destinat sa coordoneze toate mãsurile de urgenta;
2. o lista a comandamentelor antiepizootice locale, dotate cu echipament adecvat, cu scopul de a coordona mãsurile de control la nivel local;
3. informaţii detaliate asupra personalului însãrcinat cu aplicarea mãsurilor de urgenta, specificand pregãtirea şi responsabilitãţile acestuia;
4. posibilitatea, pentru toate celulele locale de criza, de a contacta rapid persoanele sau organismele implicate direct sau indirect în cazul izbucnirii bolii;
5. accesul la echipamentele şi materialele necesare aplicãrii corespunzãtoare a mãsurilor de urgenta;
6. instrucţiuni precise referitoare la acţiunile ce trebuie efectuate, inclusiv la mijloacele de distrugere a carcaselor ce vor rezulta din distrugerea animalelor confirmate sau suspecte;
7. programe de instruire pentru actualizarea cunoştinţelor de specialitate, pentru a acţiona atât în teren, cat şi pe plan administrativ;
8. posibilitatea ca laboratoarele de diagnostic sa posede dotarea necesarã pentru efectuarea de examene post-mortem, examene serologice, histologice etc. şi ca acestea sa stabileascã rapid diagnosticul (posibilitãţi de transport rapid al probelor);
9. detalii referitoare la cantitãţile de vaccin necesare în eventualitatea aplicãrii vaccinarilor de urgenta;
10. specificari referitoare la prevederile legale, care sa permitã implementarea programului de urgenta.
────────────────