Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 41 din 22 februarie 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind asistenta mutuala intre autoritatile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene si cooperarea acestora cu Comisia Europeana in scopul asigurarii aplicarii corecte a legislatiei din domeniile veterinar si zootehnic
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 202 din 3 martie 2006
ORDIN nr. 41 din 22 februarie 2006
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind asistenta mutuala între autoritãţile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeanã în scopul asigurãrii aplicãrii corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARÃ VETERINARA ŞI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 202 din 3 martie 2006
Vazand Referatul de aprobare nr. 21.136 din 14 februarie 2006, întocmit de Direcţia generalã sanitarã veterinara din cadrul Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor,
având în vedere prevederile <>art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãţii sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 215/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al <>art. 4 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor şi a unitãţilor din subordinea acesteia,
preşedintele Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara privind asistenta mutuala între autoritãţile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeanã în scopul asigurãrii aplicãrii corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 631/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind asistenta mutuala între autoritatea veterinara centrala a României şi autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeanã, în scopul asigurãrii aplicãrii corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 şi 145 bis din 6 martie 2003.
ART. 4
Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 89/608/CEE care stabileşte regulile privind asistenta mutuala între autoritãţile administrative ale statelor membre şi cooperarea acestora cu Comisia Europeanã în scopul asigurãrii aplicãrii corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 351 din 2 decembrie 1989, p. 34.
ART. 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
Preşedintele Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranta Alimentelor,
Ion Agafitei
Bucureşti, 22 februarie 2006.
Nr. 41.
ANEXA
NORMA SANITARÃ VETERINARA
privind asistenta mutuala între autoritãţile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeanã în scopul asigurãrii aplicãrii corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic
ART. 1
Prezenta norma sanitarã veterinara stabileşte cãile prin care autoritatea veterinara centrala a României, responsabilã cu monitorizarea legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, trebuie sa coopereze cu autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cu departamentele de profil ale Comisiei Europene, pentru a se asigura conformitatea cu o astfel de legislaţie.
ART. 2
(1) În scopurile prezentei norme sanitare veterinare, expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii:
a) legislaţia din domeniul veterinar - toate prevederile comunitare şi prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare care reglementeazã sãnãtatea animalelor, sãnãtatea publica, în raport cu domeniul veterinar, inspecţia sãnãtãţii animalelor, carnea şi alte produse de origine animala, protecţia animalelor şi celelalte corelate cu acestea;
b) legislaţia din domeniul zootehnic - toate prevederile comunitare şi prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare referitoare la domeniul zootehnic;
c) autoritate solicitanta - autoritatea veterinara centrala a unui stat membru al Uniunii Europene sau a României, care formuleazã o cerere de asistenta;
d) autoritate solicitatã - autoritatea veterinara centrala a unui stat membru al Uniunii Europene sau a României, cãreia îi este adresatã o cerere de asistenta.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României şi a fiecãrui stat membru al Uniunii Europene trebuie sa comunice statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o lista a autoritãţilor competente la care se referã art. 1, pentru fiecare domeniu.
ART. 3
(1) Obligaţia de a furniza asistenta stabilitã de prezenta norma sanitarã veterinara nu se referã la furnizarea informaţiilor sau documentelor obţinute de autoritãţile competente la care se referã art. 1, în baza competentelor exercitate de acestea la cererea autoritãţii judiciare.
(2) Totuşi, în cazul unei cereri de asistenta, astfel de informaţii sau documente trebuie furnizate, fãrã sa se prejudicieze art. 14, în toate cazurile în care autoritatea judiciarã care trebuie consultata în acest scop îşi da acordul.
TITLUL I
Asistenta la cerere
ART. 4
(1) La cererea autoritãţii solicitante, care trebuie sa fie motivatã corespunzãtor, autoritatea solicitatã trebuie sa comunice acesteia toate informaţiile, atestarile, documentele sau copiile legalizate ale acestora, pe care le are în posesie sau pe care le poate obţine conform alin. (2) şi care sunt de asemenea natura încât sa-i permitã sa controleze faptul ca prevederile stabilite în legislaţia din domeniile veterinare şi zootehnice au fost respectate, sa poatã efectua orice ancheta relevanta cu privire la acuratetea faptelor notificate de autoritatea solicitanta şi sa o informeze cu privire la rezultatul acestor anchete, incluzând informaţiile care au fost necesare pentru acestea.
(2) Pentru a se obţine aceste informaţii, autoritatea solicitatã sau autoritatea administrativã cãreia i s-a adresat trebuie sa acţioneze ca şi cum aceasta ar acţiona în contul sau sau la cererea unei alte autoritãţi din propria ţara.
ART. 5
(1) La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã trebuie, respectând reglementãrile în vigoare din România sau din statul membru al Uniunii Europene în care este situata, sa notifice autoritãţii solicitante sau sa îi fi notificat toate mijloacele sau deciziile elaborate de cãtre autoritãţile competente referitoare la aplicarea legislaţiei în domeniul veterinar sau zootehnic.
(2) Cererile de notificare care menţioneazã obiectul actului sau deciziei ce urmeazã sa fie notificatã trebuie, la cererea autoritãţii solicitate, sa fie însoţite de o traducere în limba oficialã sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru al Uniunii Europene în care aceasta autoritate îşi are sediul.
ART. 6
La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã trebuie sa menţinã o supraveghere sau sa organizeze o astfel de supraveghere ce trebuie ţinuta sau trebuie reintarita în domeniul sau operational în care astfel de nereguli sunt suspectate, în special:
a) cu privire la unitãţi;
b) cu privire la locurile unde au fost constituite depozitele de mãrfuri;
c) cu privire la mijlocele de transport.
ART. 7
La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã trebuie sa îi furnizeze orice informaţie relevanta aflatã în posesia sa sau pe care o obţine în concordanta cu prevederile art. 4 alin. (2), în special sub forma de rapoarte sau alte documente ori copii certificate sau extrase din aceste rapoarte ori documente, referitoare la operaţiunile detectate efectiv şi care sunt considerate de autoritatea solicitanta ca fiind contrare legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic.
TITLUL II
Asistenta benevolã
ART. 8
(1) Autoritãţile competente ale fiecãrui stat membru al Uniunii Europene trebuie, conform alin. (2), sa asigure benevol supravegherea autoritãţilor competente ale altor state membre ale Uniunii Europene, fãrã o cerere prealabilã a acestora din urma.
(2) Atunci când autoritãţile competente ale fiecãrui stat membru al Uniunii Europene considera util, în legatura cu respectarea legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic, acestea trebuie:
a) în mãsura în care este posibil, sa menţinã supravegherea la care se referã art. 6 sau sa organizeze o astfel de supraveghere;
b) sa comunice, cat de curând posibil, autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauza toate informaţiile disponibile, în special sub forma de rapoarte şi alte documente ori copii sau extrase din astfel de rapoarte sau documente, referitoare la operaţiunile care sunt sau care par a fi contrare legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic şi îndeosebi mijloacele sau metodele utilizate pentru efectuarea acestor operaţiuni.
TITLUL III
Prevederi finale
ART. 9
(1) Autoritãţile competente ale fiecãrui stat membru al Uniunii Europene trebuie sa comunice Comisiei Europene, de îndatã ce intra în posesia lor:
a) orice informaţii pe care le considera utile, referitoare la:
(i) mãrfurile care au fost sau sunt suspectate de a fi fãcut obiectul tranzacţiilor contrare legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic;
(ii) metodele sau procesele utilizate ori presupuse a fi fost utilizate, ce contravin acestei legislaţii;
b) orice informaţii privind deficientele sau lacunele legislaţiei menţionate, a carei aplicare le-a relevat sau sugerat.
(2) Comisia Europeanã comunica autoritãţilor competente ale fiecãrui stat membru al Uniunii Europene, de îndatã ce dispune de acestea, orice informaţii de natura sa permitã respectarea legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic.
ART. 10
(1) Atunci când autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene devin constiente de operaţiunile care sunt sau care par a fi contrare regulilor din domeniul veterinar ori zootehnic şi care prezintã un interes special la nivel naţional, şi îndeosebi:
a) atunci când acestea au sau ar putea avea ramificatii în statele membre ale Uniunii Europene; ori
b) atunci când autoritãţile menţionate considera drept probabil sa se fi efectuat operaţiuni similare în statele membre ale Uniunii Europene, aceste autoritãţi trebuie sa comunice Comisiei Europene cat de repede posibil, fie din proprie initiativa, fie la cererea motivatã a Comisiei Europene, toate informaţiile relevante, sub forma de documente, copii sau extrase din documente, dupã caz, necesare pentru a se determina faptele, astfel încât sa permitã Comisiei Europene sa coordoneze acţiunile întreprinse de statele membre ale Uniunii Europene.
(2) Atunci când comunicãrile la care se referã alin. (1) releva cazuri ce pot crea riscuri pentru sãnãtatea publica, în absenta unor metode de prevenire informaţiile în cauza pot, dupã contactul între pãrţile implicate şi Comisia Europeanã, sa facã obiectul unei instiintari motivate a publicului.
(3) Informaţiile referitoare la persoanele fizice şi juridice trebuie comunicate, asa cum este prevãzut la alin. (1), numai în mãsura strict necesarã, pentru a permite sa fie constatate operaţiunile care sunt contrare legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic.
(4) Atunci când autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene fac uz de prevederile alin. (1), nu este necesar ca acestea sa comunice informaţiile prevãzute la art. 8 alin. (2) lit. b) şi la art. 9 autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauza.
ART. 11
În scopul aplicãrii prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru:
a) a asigura o coordonare interna armonioasã între autoritãţile competente la care se referã art. 1;
b) a stabili, în cadrul relaţiilor lor reciproce, o cooperare directa între autoritãţile pe care le împuternicesc în mod special în acest scop.
ART. 12
(1) Prezenta norma sanitarã veterinara nu trebuie sa oblige autoritatea veterinara centrala a României şi autoritãţile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene sa-şi acorde reciproc asistenta, astfel încât sa nu tulbure liniştea publica sau orice alte interese fundamentale ale României ori ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauza.
(2) Orice refuz de a acorda asistenta trebuie motivat temeinic.
ART. 13
Furnizarea documentelor prevãzute de prezenta norma sanitarã veterinara poate fi înlocuitã cu furnizarea de informaţii computerizate produse în orice forma, pentru acelaşi scop.
ART. 14
(1) Orice informaţii comunicate sub orice fel de forma, conform prezentei norme sanitare veterinare, trebuie sa aibã un caracter confidenţial. Acestea trebuie reglementate de obligaţia secretului profesional şi trebuie sa beneficieze de aceeaşi protecţie ca şi informaţiile în baza legislaţiei naţionale a României sau a statului membru al Uniunii Europene care le-a primit, precum şi dispoziţiile corespunzãtoare care se aplica organismelor comunitare.
(2) Informaţiile la care se referã alin. (1) nu pot fi trimise în special altor persoane decât cele din România sau statele membre ale Uniunii Europene ori din cadrul instituţiilor comunitare ale cãror sarcini implica posibilitatea ca acestea sa aibã acces la ele. Putine dintre acestea pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevãzute de prezenta norma sanitarã veterinara, în afarã de cazul în care autoritatea care le furnizeazã a fost de acord în mod expres şi în mãsura în care prevederile în vigoare în România sau în statul membru al Uniunii Europene în care este situata autoritatea care le-a primit nu fac obiectul acestei comunicãri sau utilizãri.
(3) Informaţiile furnizate în baza prezentei norme sanitare veterinare trebuie sa fie comunicate numai autoritãţii solicitante, în mãsura în care nu contravin reglementãrilor în vigoare din România sau legislaţiei autoritãţii solicitate.
(4) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca informaţiile obţinute în baza planului de asistenta mutuala rãmân confidenţiale chiar şi dupã încheierea unui subiect.
(5) Prevederile alin. (1) nu trebuie sa împiedice utilizarea informaţiilor obţinute conform prezentei norme sanitare veterinare în orice acţiuni sau procedee juridice instituite ulterior esecului de conformare cu legislaţia privind problemele veterinare şi zootehnice, cu privire la sau pentru prevenirea şi detectarea unor nereguli pãgubitoare pentru fondurile din România sau pentru cele comunitare.
(6) Autoritatea veterinara centrala a României şi autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene care au furnizat aceste informaţii trebuie informate imediat despre o astfel de utilizare.
ART. 15
Autoritatea veterinara centrala a României şi autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene trebuie sa comunice Comisiei Europene acordurile bilaterale de asistenta mutuala între administraţiile veterinare centrale încheiate cu ţãrile terţe.
ART. 16
Autoritatea veterinara centrala a României renunţa la pretenţiile de rambursare a cheltuielilor implicate conform prezentei norme sanitare veterinare, cu excepţia, când este cazul, a taxelor plãtite experţilor.
ART. 17
Prezenta norma sanitarã veterinara nu trebuie sa afecteze aplicarea în România a regulilor privind asistenta mutuala în probleme penale.
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
