Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 402 din 5 septembrie 2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sanatate care reglementeaza producerea si comertul cu carne proaspata de pasare
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 4 februarie 2003
ORDIN nr. 402 din 5 septembrie 2002
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate care reglementeazã producerea şi comerţul cu carne proaspãta de pasare
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAŢIEI ŞI PÃDURILOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 4 februarie 2003
În temeiul prevederilor <>art. 31 alin. 1 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
vazand Referatul de aprobare nr. 158.648 din 16 august 2002, întocmit de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara,
ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate care reglementeazã producerea şi comerţul cu carne proaspãta de pasare, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara, institutele centrale de profil şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.
ART. 4
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga orice alta dispoziţie contrarã.
ART. 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor,
Ilie Sarbu
Bucureşti, 5 septembrie 2002.
Nr. 402.
ANEXA 1
NORMA SANITARÃ VETERINARA
privind problemele de sãnãtate care reglementeazã
producerea şi comerţul cu carne proaspãta de pasare
CAP. 1
Prevederi generale
ART. 1
(1) Prezenta norma sanitarã veterinara stabileşte condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete de pasare.
(2) Prezenta norma sanitarã veterinara nu se aplica pentru transarea şi depozitarea carnii proaspete de pasare în magazine care vand cu amãnuntul sau în incinte adiacente punctelor de vânzare, unde transarea şi depozitarea sunt efectuate numai în scopul vânzãrii directe cãtre consumator. Aceste operaţii fac obiectul controalelor de sãnãtate publica prevãzute de legislaţia nationala care reglementeazã vânzarea cu amãnuntul.
ART. 2
(1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se înţelege prin:
a) carne de pasare - toate pãrţile proprii consumului uman obţinute de la pasarile domestice din speciile: galinacee, curci, bibilici, rate şi gaste;
b) carne proaspãta de pasare - carnea de pasare care nu a fost supusã altui tratament decât cel prin frig pentru a-i asigura conservabilitatea; în aceasta categorie se include şi carnea care este ambalata în vid sau în atmosfera controlatã;
c) carcasa - corpul întreg al unei pãsãri, obţinut dupã sangerare, deplumare şi eviscerare; sunt facultative îndepãrtarea inimii, ficatului, pulmonilor, pipotei, gusei şi rinichilor, sectionarea membrelor la nivel tarsian şi îndepãrtarea capului, esofagului sau traheii;
d) pãrţi de carcasa - pãrţi ale carcasei definite la lit. c);
e) organ - carnea proaspãta de pasare, alta decât cea care aparţine carcasei asa cum a fost definitã la lit. c), chiar dacã acesta rãmâne în aderenta naturala la carcasa, precum şi capul şi membrele atunci când acestea sunt prezentate separat de carcasa;
f) viscere - organele localizate în cavitatea toraco-abdominala şi, dupã caz, traheea, esofagul şi gusa;
g) medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinara competenta, în condiţiile legii, sa îndeplineascã unele atribuţii publice;
h) personal auxiliar - personalul desemnat oficial de autoritatea veterinara competenta în conformitate cu art. 8 alin. (2) pentru a asista medicul veterinar oficial în îndeplinirea anumitor atributiuni;
i) inspecţia de sãnãtate înainte de tãiere - inspecţia pasarilor vii, efectuatã în concordanta cu cap. VI din anexa nr. 1;
j) inspecţia de sãnãtate dupã tãiere - inspecţia pasarilor abatorizate, dupã tãiere în abator, efectuatã în concordanta cu cap. VIII din anexa nr. 1;
k) mijloc de transport - pãrţile rezervate încãrcãturii din vehicule auto, feroviare, aeriene şi cala navelor sau containerele destinate transportului terestru, naval, aerian;
l) unitate - abator, sala de transare, depozit frigorific, centru de reambalare sau o unitate care reuneste mai multe asemenea unitãţi functionale autorizate sanitar veterinar.
(2) Suplimentar, în sensul prezentei norme sanitare veterinare, se înţelege prin:
a) lot - cantitatea de carne proaspãta de pasare la care se face referire în acelaşi document comercial insotitor sau certificat;
b) preambalare - protecţia carnii de pasare prin utilizarea unui prim ambalaj sau a unui container iniţial în contact direct cu aceasta, cat şi ambalajul iniţial sau containerul ca atare;
c) ambalare - introducerea carnii de pasare preambalate într-un al doilea ambalaj, cat şi ambalajul însuşi;
d) centru de reambalare - secţie sau depozit în care se procedeazã la reambalarea şi/sau reambalarea carnii de pasare preambalate destinate comercializãrii;
e) comercializare - depozitarea sau expunerea în vederea vânzãrii, oferirea spre vânzare, vânzarea, livrarea sau orice alta modalitate de a pune la dispoziţie un produs, cu excepţia vânzãrii cu amãnuntul care se supune condiţiilor stabilite de legislaţia nationala în vigoare;
f) autoritatea veterinara competenta - autoritatea veterinara competenta centrala, autoritatea veterinara judeteana şi a municipiului Bucureşti, precum şi autoritatea veterinara localã reprezentatã prin circumscripţia sanitarã veterinara pentru controlul alimentelor şi circumscripţia sanitarã veterinara zonala, cu atribuţii în domeniul supravegherii şi controlului sanitar veterinar.
CAP. 2
Condiţii care se aplica la producerea carnii de pasare
ART. 3
(1) Carnea de pasare proaspãta trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
A. Carcasele şi organele de pasare trebuie:
a) sa provinã de la pãsãri supuse inspecţiei de sãnãtate înainte de tãiere, în conformitate cu cap. VI din anexa nr. 1, în urma cãreia au fost gãsite apte pentru tãiere şi comercializare;
b) sa fie obţinute într-un abator autorizat în conformitate cu art. 6 alin. (2), în care se efectueazã autocontroale în conformitate cu art. 6 alin. (3), şi controale realizate de autoritatea veterinara competenta în concordanta cu art. 8;
c) sa fie tãiate şi manipulate în condiţii corespunzãtoare de igiena în concordanta cu cap. VII din anexa nr. 1;
d) sa fie inspectate dupã tãiere în conformitate cu cap. VIII din anexa nr. 1 şi sa fie gãsite apte pentru consumul uman în concordanta cu cap. IX din anexa nr. 1;
e) sa poarte marca de sãnãtate conform cerinţelor cap. XII al anexei nr. 1. Marcarea nu este necesarã pentru carcasele care vor fi transate în aceeaşi unitate;
f) dupã inspecţia de sãnãtate dupã tãiere sa fie manipulate în conformitate cu pct. 46 al cap. VII din anexa nr. 1 şi depozitate în condiţii de igiena corespunzãtoare în conformitate cu prevederile cap. XIII din anexa nr. 1;
g) sa fie ambalate corespunzãtor, în conformitate cu cap. XIV din anexa nr. 1. Atunci când este folosit un ambalaj protector, trebuie sa satisfacã cerinţele aceluiaşi capitol. În cazul în care este necesar se poate decide completarea prevederilor cap. XIV din anexa nr. 1, în conformitate cu procedura nationala, pentru a tine cont, în special, de diferitele forme de prezentare folosite în comerţ, cu condiţia ca aceste forme sa fie conforme cu regulile de igiena;
h) sa fie transportate corespunzãtor, în conformitate cu cap. XV din anexa nr. 1;
i) sa fie însoţite pe parcursul transportului de:
1. fie de un document comercial care trebuie sa poarte între altele indicaţiile prevãzute la pct. 66 al cap. XII din anexa nr. 1, numerele de cod prin care autoritatea veterinara competenta poate sa identifice unitatea de producţie, precum şi medicul veterinar oficial responsabil pentru inspecţia de sãnãtate efectuatã în ziua în care carnea a fost produsã, acest document trebuind sa fie pãstrat de cãtre destinatar cel puţin un an, astfel încât sa poatã fi prezentat la cererea autoritãţii veterinare competente;
2. fie de un certificat de sãnãtate prezentat în anexa nr. 6, în cazul carnii de pasare la care se referã art. 2, provenitã dintr-un abator situat într-o regiune sau zona supusã restrictionarii din motive de sãnãtate a animalelor, sau în cazul carnii proaspete de pasare ce urmeazã a fi expediatã cãtre un stat membru al Uniunii Europene dupã tranzitarea unei tari terţe într-un mijloc de transport sigilat;
3. pentru carnea destinatã Finlandei şi Suediei, sa poarte una dintre menţiunile prevãzute la anexa nr. 6. Prevederile lit. i) pct. 1, 2 şi 3 intra în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã. Pana la acea data se aplica prevederile legislaţiei naţionale privind certificarea.
4. Prevederile pentru aplicarea exigenţelor de la lit. i) şi mai ales cele referitoare la atribuirea numerelor de cod şi elaborarea uneia sau mai multor liste care sa permitã identificarea autoritãţii veterinare competente se stabilesc conform dispoziţiilor art. 21.
B. 1. Pãrţile de carcasa sau carnea dezosata trebuie:
a) sa fi fost transate şi/sau dezosate în unitãţi de transare autorizate şi supravegheate în concordanta cu art. 6;
b) sa fi fost transate şi obţinute în conformitate cu cerinţele cap. VII din anexa nr. 1 şi sa provinã de la:
1. pãsãri tãiate în România şi care se conformeazã cerinţelor stabilite la lit. A;
2. carcase de pãsãri importate din tari terţe în conformitate cu cap. III şi care au fost supuse controalelor prevãzute de Norma sanitarã veterinara referitoare la finanţarea inspectiilor şi controalelor veterinare de frontiera, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 259/2002 ;
c) sa fie supuse controalelor prevãzute de art. 8;
d) sa corespundã cerinţelor de la pct. 1 şi de la lit. A. c) şi h);
e) sa fie ambalate, preambalate sau etichetate în conformitate cu lit. A. e) şi g), la fata locului sau în centrele de reambalare autorizate special de cãtre autoritatea veterinara competenta în acest scop;
f) sa fie depozitate în condiţii de igiena corespunzãtoare şi în conformitate cu cap. XIII din anexa nr. 1.
2. Atunci când unitãţile de transare folosesc carne proaspãta, alta decât carnea de pasare, aceasta carne trebuie sa corespundã cerinţelor Normei sanitare veterinare care reglementeazã condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, ale Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate publica şi sãnãtate a animalelor care afecteazã producerea şi comercializarea carnii de iepure şi a carnii de vanat de crescatorie şi ale Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate publica şi sãnãtate a animalelor referitoare la uciderea vânatului salbatic şi punerea pe piata a carnii de vanat salbatic.
C. Carnea proaspãta care a fost depozitata, în conformitate cu prezenta norma sanitarã veterinara, într-un depozit frigorific autorizat de cãtre autoritatea veterinara competenta şi care dupã aceea nu a fost supusã nici unei manipulari, cu excepţia manipulãrii în vederea depozitarii, trebuie sa îndeplineascã cerinţele lit. A. c), e), g) şi h) şi B ale prezentului articol sau sa fie carne proaspãta de pasare importata din tari terţe în conformitate cu cap. III şi sa fie controlatã în concordanta cu prevederile Normei sanitare veterinare referitoare la finanţarea inspectiilor şi controalelor veterinare de frontiera, aprobate prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 259/2002 .
(2) 1. Autoritatea veterinara centrala poate acorda derogãri de la cerinţele lit. A atunci când fermierii cu o producţie anuala de sub 10.000 de pãsãri din speciile la care se face referire la art. 2 alin. (1) lit. a) furnizeazã carne proaspãta de pasare provenitã din exploatatia lor în cantitãţi mici:
a) fie direct cãtre consumatorul final sau la pieţele saptamanale cele mai apropiate de exploatatia lor;
b) fie punctelor de vânzare cu amãnuntul, în vederea vânzãrii directe consumatorului final, cu condiţia ca acestea sa funcţioneze în aceeaşi localitate cu a producãtorului sau într-o localitate invecinata.
2. Autoritatea veterinara centrala stabileşte condiţiile în care derogarile aplicabile activitãţilor de la lit. B se pot extinde şi pentru activitatea de transare.
3. Se exclud de la asemenea derogãri: vânzarea ambulanta, vânzarea prin corespondenta, iar în cadrul vânzãrii cu amãnuntul, vânzarea la piata.
4. Activitãţile prin care au fost stabilite derogãri sunt supuse controalelor de sãnãtate publica prevãzute de legislaţia nationala.
(3) Condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã carnea proaspãta de pasare nu se aplica pentru:
a) carnea proaspãta de pasare destinatã altor utilizãri decât consumul uman;
b) carnea proaspãta de pasare destinatã expozitiilor, unor studii ştiinţifice sau analize, cu condiţia ca un control oficial efectuat sa garanteze ca aceasta carne nu este utilizata pentru consum uman, iar dupã terminarea studiilor ştiinţifice sau analizelor, carnea, cu excepţia celei utilizate pentru analize, este distrusa;
c) carnea proaspãta de pasare destinatã exclusiv aprovizionarii organizaţiilor internaţionale.
ART. 4
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca, suplimentar cerinţelor art. 3 alin. (1) lit. A şi fãrã a aduce atingere legislaţiei naţionale referitoare la determinarea prezentei reziduurilor la animale, pãsãri vii şi în carnea proaspãta de pasare, acestea sunt supuse:
a) unor teste de determinare a reziduurilor, atunci când medicul veterinar oficial suspecteaza prezenta acestora pe baza unor constatãri ale inspecţiei înainte de tãiere sau pe baza oricãror alte informaţii;
b) recoltarii de probe conform prevederilor Normei sanitare veterinare privind mãsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 357/2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001. Testele prevãzute la lit. a) trebuie sa se efectueze pentru determinarea prezentei reziduurilor substanţelor cu acţiune farmacologica şi a derivatelor acestora, cu respectarea perioadei de asteptare, şi pentru alte substanţe transmisibile carnii de pasare care pot determina ca aceasta sa devinã periculoasa sau dãunãtoare pentru sãnãtatea publica. Testarea se efectueazã în conformitate cu metodele recunoscute ştiinţific şi demonstrate la nivel naţional sau internaţional. Trebuie sa fie posibil sa se evalueze rezultatele examinarilor, utilizând metode de referinta stabilite în concordanta cu procedura la care se face referire la alin. (3). Dacã rezultatele testarilor sunt pozitive, medicul veterinar oficial trebuie sa ia mãsuri corespunzãtoare, ţinând cont de riscul implicat, şi, în special, trebuie:
1. sa intensifice controalele la pasarile vii sau la carnea obţinutã în condiţii tehnologice similare şi care pot prezenta acelaşi risc;
2. sa intensifice controalele la restul efectivelor din exploatatia de origine şi în caz de recidiva sa ia mãsuri corespunzãtoare la exploatatia de origine;
3. dacã exista o contaminare a mediului ambiant, sa ia mãsuri cu privire la lantul de producţie.
(2) Limitele pentru substantele la care se referã alin. (1) trebuie sa fie stabilite conform procedurii din legislaţia sanitarã veterinara nationala privind limitele maxime de reziduuri de substanţe medicamentoase de uz veterinar în alimentele de origine animala.
(3) Metodele de referinta se stabilesc corespunzãtor procedurii naţionale. În conformitate cu aceeaşi procedura poate fi luatã o decizie pentru extinderea examinarilor pentru alte substanţe decât cele la care se referã alin. (1).
ART. 5
(1) Fãrã a aduce atingere prevederilor Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate animala care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspãta de pasare, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 391/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 9 octombrie 2002, şi celor privind interzicerea anumitor substanţe cu acţiune hormonala şi tireostatica şi a f2â-agonistelor sau a restrictiilor impuse de prevederile Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi pentru alţi contaminanti în produsele de origine animala, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 356/2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 decembrie 2001, carnea de pasare nu poate fi comercializata pentru consum uman atunci când:
a) provine de la pãsãri afectate de boli la care se referã prevederile Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate animala care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspãta de pasare;
b) conţine reziduuri peste limitele fixate în concordanta cu art. 4 alin. (2) sau a fost tratata cu antibiotice, agenţi de fragezire ori conservanti, în afarã cazului în care aceşti conservanti sunt autorizaţi în baza legislaţiei naţionale. Agenţii utilizaţi special pentru a favoriza retentia apei sunt interzisi, precum şi cantitãţile de carne obţinute în condiţii tehnologice similare şi susceptibile sa prezinte acelaşi risc;
c) provine de la animale la care s-a constatat nerespectarea prevederilor pct. 53 lit. a) de la cap. IX din anexa nr. 1;
d) a fost declarata improprie pentru consumul uman, conform prevederilor lit. b) de la pct. 53 şi 54 ale cap. IX din anexa nr. 1.
(2) Autoritatea veterinara competenta trebuie sa se asigure ca în ceea ce priveşte carnea separatã mecanic aceasta poate fi produsã numai pentru utilizare în fabricatia produselor din carne tratate termic în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate care afecteazã comerţul cu produse din carne, în unitatea de origine sau în orice alta unitate aprobatã de cãtre autoritatea veterinara competenta.
(3) Pentru carnea destinatã Finlandei şi Suediei se aplica urmãtoarele prevederi referitoare la prezenta salmonelei în carnea de pasare: transportul de carne sa fi fost supus unui test microbiologic prin recoltare de probe din unitatea de origine în condiţiile stabilite de cãtre autoritatea veterinara centrala.
ART. 6
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa elaboreze lista unitãţilor autorizate, altele decât cele la care se referã art. 7, fiecare dintre aceste unitãţi trebuind sa aibã un numãr de autorizare veterinara. Aceasta lista trebuie comunicatã celorlalte autoritãţi veterinare competente şi celor interesaţi. Un numãr unic de autorizare veterinara poate fi acordat unei unitãţi care prelucreaza sau reambaleaza produse obţinute din sau cu materii prime definite la art. 2.
(2) Autoritatea veterinara competenta nu trebuie sa autorizeze o unitate, dacã aceasta nu corespunde prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Atunci când se constata nerespectarea condiţiilor de igiena şi atunci când mãsurile prevãzute la pct. 51 al cap. VIII din anexa nr. 1 s-au dovedit insuficiente pentru remedierea situaţiei, autoritatea veterinara competenta va suspenda temporar autorizaţia acordatã unitãţii. Dacã unitatea nu remediaza deficientele constatate, în perioada fixatã de autoritatea veterinara competenta, aceasta îi va retrage autorizaţia. Autoritatea veterinara competenta trebuie sa ţinã cont de rezultatul controalelor efectuate în concordanta cu art. 10. Autoritatea veterinara centrala trebuie sa informeze statele membre ale Uniunii Europene despre retragerea autorizaţiei.
(3) Proprietarul sau reprezentantul legal al unitãţii trebuie sa efectueze controale privind igiena generalã a facilitãţilor de producţie, inclusiv prin teste microbiologice. Se efectueazã controlul echipamentelor, instalaţiilor şi utilajelor din fiecare etapa de producţie şi, dacã este necesar, al produselor în sine. Proprietarul sau reprezentatul legal al unitãţii trebuie sa fie în mãsura ca, la solicitarea autoritãţii veterinare competente, sa informeze medicul veterinar oficial sau experţii veterinari despre natura, frecventa şi rezultatele controalelor efectuate, precum şi numele laboratorului, dacã este necesar. Natura controalelor, frecventa lor, precum şi metodele de recoltare şi metodele de examinare microbiologica trebuie sa fie stabilite în conformitate cu procedura nationala.
(4) Proprietarul sau reprezentantul legal al unitãţii trebuie sa aplice un program de instruire a personalului, sa se conformeze condiţiilor de producţie igienica adaptate la structura producţiei. Medicul veterinar oficial din unitate trebuie sa fie implicat în elaborarea şi implementarea acestui program.
(5) Proprietarul sau reprezentantul legal al unitãţilor de transare sau al centrelor de reambalare trebuie sa detina un registru cu intrãrile şi ieşirile de carne proaspãta de pasare, precizând natura carnii de pasare primite.
(6) Inspecţia şi supravegherea unitãţilor trebuie sa fie efectuate sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, care, în conformitate cu art. 8 alin. (2), poate fi asistat de personal auxiliar cu pregãtire medie. Medicul veterinar oficial trebuie sa aibã acces liber în toate zonele unitãţii, pentru a se asigura ca prezenta norma sanitarã veterinara este respectata. Medicul veterinar oficial trebuie sa analizeze permanent rezultatele controalelor prevãzute la alin. (2). Acesta poate, pe baza rezultatelor, sa efectueze examene microbiologice suplimentare în toate etapele de producţie sau asupra produselor. Rezultatele acestor controale şi ale testelor trebuie sa fie menţionate într-un raport, ale cãrui concluzii şi recomandãri trebuie sa fie notificate proprietarului sau reprezentantului legal al unitãţii, care trebuie sa remedieze deficientele constatate.
ART. 7
A. Autoritatea veterinara centrala, în conformitate cu anexa nr. 2, poate acorda derogãri abatoarelor care prelucreaza sub 150.000 de pãsãri pe an de la condiţiile referitoare la structura sau infrastructura cuprinse în anexa nr. 1, iar acestea trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
1. Unitatea vizata trebuie sa fie supusã unei înregistrãri veterinare speciale şi sa i se acorde un numãr specific de autorizare. Pentru a fi autorizata de cãtre autoritatea veterinara competenta trebuie ca:
a) unitatea sa îndeplineascã condiţiile de autorizare stabilite în anexa nr. 2;
b) proprietarul sau reprezentantul legal al unitãţii trebuie sa ţinã un registru care sa permitã sa se controleze: intrãrile de animale, ieşirile de produse, controalele efectuate şi rezultatele acestor controale. Aceste informaţii trebuie sa fie comunicate la cererea autoritãţii veterinare competente;
c) abatorul trebuie sa notifice autoritãţii veterinare competente ora tãierii, numãrul şi originea animalelor şi sa trimitã o copie a atestatului de sãnãtate prezentat în anexa nr. 4;
d) medicul veterinar oficial sau un angajat din personalul auxiliar trebuie sa fie prezent în timpul eviscerarii pentru a se asigura de respectarea condiţiilor de igiena stabilite în cap. VII şi VIII ale anexei nr. 1. Atunci când medicul veterinar oficial sau angajatul din cadrul personalului auxiliar nu poate fi prezent în timpul tãierii, carnea nu poate pãrãsi unitatea înainte sa se fi efectuat inspecţia post-mortem în conformitate cu art. 8 alin. (2), în ziua tãierii, cu excepţia carnii la care se face referire la pct. 49 al cap. VIII din anexa nr. 1;
e) autoritatea veterinara competenta trebuie sa controleze lantul de distribuţie a carnii provenite din unitãţi şi marcarea corespunzãtoare a produselor declarate improprii consumului uman, precum şi destinaţia şi utilizarea lor ulterioara. Autoritatea veterinara competenta trebuie sa întocmeascã o lista a unitãţilor care beneficiazã de astfel de derogãri şi trebuie sa înainteze aceasta lista autoritãţii veterinare centrale, ca şi modificãrile ulterioare;
f) autoritatea veterinara competenta trebuie sa se asigure ca aceasta carne proaspãta, provenitã din unitãţile la care se face referire la lit. e), este marcata cu ştampile sau etichete aprobate în acest scop, în conformitate cu procedura nationala, şi poarta indicaţii privind zona administrativã în raza cãreia se afla unitatea.
2. Autoritatea veterinara competenta poate acorda derogãri în conformitate cu anexa nr. 2, în cazul unitãţilor de transare care sunt autorizate conform Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate care reglementeazã producerea şi comercializarea carnii proaspete, cu condiţia ca acestea sa nu prelucreze mai mult de trei tone de carne pe saptamana, respectând condiţiile de temperatura stabilite la pct. 49 al cap. VII din anexa nr. 1. Prevederile cap. VIII şi X şi ale pct. 64 al cap. XI al anexei nr. 1 nu se aplica operaţiilor de depozitare şi transare în unitãţile la care se referã primul alineat.
3. Carnea care a fost declarata proprie pentru consum uman conform condiţiilor inspecţiei de igiena şi sãnãtate, stabilite de prezenta norma sanitarã veterinara, trebuie sa fie marcata cu o ştampila care indica zona administrativã responsabilã pentru unitatea de origine. Modelul acestei ştampile trebuie stabilit în concordanta cu procedura nationala.
4. Carnea trebuie sa fie:
1. destinatã pentru vânzare directa pe piata localã, în stare proaspãta sau dupã prelucrare, vanzatorilor cu amãnuntul sau consumatorului, fãrã a fi preambalata;
2. transportatã de la unitate pana la destinatar în condiţii igienice.
B. Experţii veterinari ai Comisiei Europene, împreunã cu autoritatea veterinara centrala, în mãsura în care este necesarã o aplicare uniforma a prezentului articol, pot efectua controale la fata locului, la un numãr reprezentativ de unitãţi care beneficiazã de condiţiile stabilite de prezentul articol.
C. Autoritatea veterinara competenta poate acorda derogãri de la cerinţele privind structura unitãţii prevãzute de cap. I al prezentei norme sanitare veterinare pentru depozitele frigorifice cu capacitate redusã în care carnea este stocata numai dacã este ambalata.
D. Autoritatea veterinara centrala trebuie sa stabileascã condiţii detaliate pentru implementarea prezentului articol în conformitate cu procedura nationala.
E. Autoritatea veterinara centrala poatea sa modifice prevederile prezentului articol atunci când este necesar.
ART. 8
(1) Autoritatea veterinara centrala se va asigura ca:
a) toate fermele care livreaza la abator pãsãri aparţinând speciilor la care se face referire la art. 2 alin. (1) lit. a) sunt sub supraveghere veterinara;
b) sunt respectate urmãtoarele cerinţe:
1. în abatoarele autorizate în conformitate cu art. 6 este prezent cel puţin un medic veterinar oficial pe tot parcursul inspecţiei de sãnãtate dupã tãiere post-mortem;
2. în unitãţile de transare autorizate în conformitate cu art. 6 este prezent un medic veterinar oficial sau personal auxiliar, cel puţin o data pe zi, atunci când carnea este prelucrata, pentru a controla condiţiile de igiena ale unitãţii şi pentru a inregistra intrãrile şi ieşirile de carne proaspãta;
3. în depozitele frigorifice este prezent periodic un medic veterinar oficial sau personal auxiliar.
(2) Medicul veterinar oficial poate fi asistat sau ajutat de personalul auxiliar aflat sub autoritatea şi responsabilitatea sa dacã:
a) acesta îndeplineşte condiţiile prevãzute la pct. 3 lit. A şi B din anexa nr. 3, pentru colectarea informaţiilor necesare în vederea evaluãrii statusului de sãnãtate a efectivului de origine, în conformitate cu cap. VI al anexei nr. 1, informaţii în baza cãrora medicul veterinar oficial poate stabili diagnosticul;
b) îndeplineşte condiţiile prevãzute la pct. 3 lit. A şi B din anexa nr. 3, pentru:
1. verificarea respectãrii condiţiilor de igiena prevãzute în anexa nr. 1 cap. I, V, VII şi X şi în anexa nr. 2, precum şi condiţiile prevãzute la pct. 47 din anexa nr. 1;
2. constatarea ca nici unul dintre cazurile menţionate în anexa nr. 1 cap. IX pct. 53 nu este prezent dupã inspecţia de sãnãtate post-mortem;
3. efectuarea inspectiilor prevãzute la pct. 47 al cap. VIII din anexa nr. 1 şi în special pentru controlul carcaselor, condiţionat de supravegherea activitãţii acestuia de cãtre medicul veterinar oficial;
4. supravegherea marcarii de sãnãtate prevãzute la pct. 67 al cap. XII din anexa nr. 1;
5. efectuarea controlului de sãnãtate a carnii transate şi depozitate;
6. controlul mijloacelor de transport sau al containerelor şi al condiţiilor de încãrcare. Numai persoanele care satisfac condiţiile anexei nr. 3 pot fi desemnate ca fãcând parte din personalul auxiliar, ca urmare a unui test organizat de autoritatea veterinara competenta. Personalul auxiliar trebuie sa constituie o parte a echipei de inspecţie, sub supravegherea şi responsabilitatea medicului veterinar oficial. Echipa de inspecţie este independenta de unitatea respectiva. Autoritatea veterinara competenta stabileşte structura echipei de inspecţie, astfel încât medicul veterinar oficial sa poatã supraveghea operaţiile menţionate mai sus. Condiţiile detaliate care reglementeazã asistenta la care se referã prezentul articol sunt stabilite în concordanta cu procedura nationala.
(3) Autoritatea veterinara centrala poate permite personalului întreprinderii, care a fost instruit special de cãtre medicul veterinar oficial conform procedurii prevãzute la art. 21, sa efectueze operaţiile prevãzute la anexa nr. 1 cap. VIII pct. 47 lit. a) şi b), sub directa supraveghere a medicului veterinar oficial.
ART. 9
(1) Autoritatea veterinara centrala monitorizeazã rezultatele inspectiilor ante- şi post-mortem efectuate de cãtre medicii veterinari oficiali, precum şi cele referitoare la diagnosticul bolilor transmisibile la om.
(2) Atunci când este diagnosticata o astfel de boala, rezultatele investigatiilor trebuie sa fie comunicate cat mai repede posibil autoritãţii veterinare competente responsabile pentru supravegherea efectivului din care provin animalele.
(3) Autoritatea veterinara centrala notifica Comisiei Europene sau altor organisme internaţionale interesate anumite boli, inclusiv zoonozele.
(4) Autoritatea veterinara centrala stabileşte condiţiile de implementare a prezentului articol, în conformitate cu procedura nationala, în special cu privire la:
a) frecventa cu care informaţiile trebuie trimise;
b) tipul informaţiilor;
c) bolile pentru care se transmit informaţii;
d) procedurile pentru colectarea şi utilizarea informaţiilor.
ART. 10
(1) Experţii veterinari ai Comisiei Europene, în mãsura în care este necesar pentru aplicarea uniforma a prezentei norme sanitare veterinare şi în cooperare cu autoritatea veterinara centrala, pot efectua controale la fata locului. Pentru aceasta ei pot verifica prin controale un procent reprezentativ de unitãţi, pentru a stabili în ce mãsura autoritatea veterinara centrala controleazã dacã unitãţile autorizate sunt conforme cu prezenta norma sanitarã veterinara. Comisia Europeanã trebuie sa informeze autoritatea veterinara centrala despre rezultatele controalelor efectuate. Atunci când controlul este efectuat pe teritoriul României, autoritatea veterinara centrala trebuie sa acorde experţilor tot sprijinul de care au nevoie pentru exercitarea misiunii lor. Prevederile generale pentru implementarea prezentului articol trebuie sa fie adoptate în conformitate cu procedura nationala.
(2) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa revizuiasca prezentul articol de câte ori este necesar.
ART. 11
Autoritatea veterinara centrala, prin derogare de la cerinţele art. 3 alin. (1) lit. A. a), poate autoriza asomarea, sangerarea şi deplumarea pasarilor destinate producţiei de "foie gras", la ferma de ingrasare, cu condiţia ca aceste operaţiuni sa fie efectuate într-o încãpere separatã care îndeplineşte cerinţele lit. b) de la pct. 14 al cap. II din anexa nr. 1 şi în conformitate cu cap. XV din anexa nr. 1; carcasele neeviscerate se transporta imediat la o unitate de transare care deţine un spaţiu special, asa cum este definit la pct. 2 şi pct. 15 lit. b) al cap. III din anexa nr. 1. Carcasele trebuie sa fie eviscerate în maximum 24 de ore, sub supravegherea medicului veterinar oficial.
ART. 12
(1) Autoritatea veterinara centrala poate autoriza utilizarea procedeului de rãcire a carnii proaspete de pasare prin imersie în apa dacã aceasta este efectuatã în conformitate cu condiţiile stabilite la pct. 42 şi 43 ale cap. VII al anexei nr. 1. Carnea proaspãta racita, obţinutã în conformitate cu acest procedeu, poate fi comercializata fie refrigerata, fie congelata.
(2) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa informeze Comisia Europeanã dacã procedeul de rãcire prin imersie este utilizat în România.
(3) Autoritatea veterinara centrala nu poate interzice introducerea pe teritoriul statului sau a carnii de pasare racite în conformitate cu pct. 42 şi 43 ale cap. VII din anexa nr. 1, atunci când procesul de rãcire este indicat pe documentul de însoţire la care se face referire la art. 3 alin. (1) lit. A, cu condiţia ca:
a) fie carnea a fost congelata imediat dupã rãcire;
b) fie carnea de pasare racita este produsã în aceleaşi condiţii ca pe teritoriul statului ei.
ART. 13
Condiţiile stabilite de Norma sanitarã veterinara referitoare la finanţarea inspectiilor şi controalelor veterinare la frontiera, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 259/2002 , vor fi aplicate în mod special în ceea ce priveşte: controalele la origine, organizarea controalelor efectuate de România la destinaţie şi mãsurile de protecţie ce vor fi aplicate.
CAP. 3
Condiţii aplicabile importurilor în România
ART. 14
(1) Condiţiile care se aplica la comercializarea carnii proaspete de pasare importate din tari terţe sunt cele stabilite, în baza procedurii naţionale şi trebuie sa fie echivalente cu cele aplicabile la comercializarea carnii proaspete de pasare obţinute în conformitate cu art. 3-6 şi 8-13.
(2) În scopul respectãrii prevederilor alin. (1) se vor aplica urmãtoarele dispoziţii:
1. Pentru a putea fi importata în România carnea proaspãta de pasare trebuie:
a) sa provinã din tari terţe sau pãrţi ale acestora, cuprinse într-o lista elaborata în conformitate cu prevederile art. 9 din Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate animala care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspãta de pasare, şi sa îndeplineascã condiţiile prezentei norme sanitare veterinare;
b) sa provinã din unitãţi pentru care autoritatea competenta a tarii terţe a furnizat autoritãţii veterinare centrale a României garanţiile ca aceste unitãţi îndeplinesc cerinţele prezentei norme sanitare veterinare;
c) sa fie însoţitã de certificatul de sãnãtate la care fac referire prevederile art. 12 al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate animala care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspãta de pasare.
2. În baza procedurii naţionale se vor stabili urmãtoarele:
a) o lista a unitãţilor din ţãrile terţe care satisfac cerinţele alin. (1) lit. B. b). Autoritatea veterinara centrala menţine controalele prevãzute de Norma sanitarã veterinara referitoare la finanţarea inspectiilor şi controalelor veterinare la frontiera, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 259/2002 , conform legislaţiei veterinare naţionale, şi certificatele de sãnãtate solicitate pentru unitãţile care au fost supuse autorizãrii naţionale;
b) condiţiile specifice şi garanţiile echivalente referitoare la cerinţele prezentei norme sanitare veterinare, altele decât cele care pot determina ca aceasta carne sa fie exclusa de la consumul uman, în conformitate cu prevederile cap. II art. 3 alin. (1) lit. A. d), precum şi cele prevãzute în cap. VI, la pct. 42 şi 43 ale cap. VII şi VIII din anexa nr. 1. Aceste condiţii şi garanţii nu pot fi mai severe decât cele stabilite de art. 3-6 şi 8-13.
3. Experţii autoritãţii veterinare centrale vor efectua controale în tari terţe, la fata locului, pentru a verifica dacã:
a) garanţiile furnizate de ţara terta, referitoare la condiţiile de producţie şi comercializare, pot fi considerate echivalente cu cele aplicate în România;
b) condiţiile alin. (1) şi (2) sunt îndeplinite.
Experţii din România responsabili pentru aceste controale trebuie sa fie desemnaţi de cãtre autoritatea veterinara centrala. Aceste controale trebuie sa fie efectuate în favoarea României, fiind necesar ca aceasta sa suporte costul oricãrei cheltuieli legate de ele. Frecventa acestora şi procedeele pentru aceste controale se stabilesc în baza procedurii naţionale.
4. Pana la organizarea controalelor la care se referã alin. (3) de mai sus, prevederile naţionale aplicabile inspectiilor din ţãrile terţe se menţin, fiind notificatã orice nerespectare a regulilor de igiena stabilite în timpul acestor inspecţii.
ART. 15
Lista prevãzutã de art. 14 alin. (2) lit. B poate include numai tari terţe sau pãrţi ale ţãrilor terţe:
a) din care nu sunt interzise importurile conform prevederilor art. 9 şi 12 ale Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate animala care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspãta de pasare, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 391/2002 şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 9 octombrie 2002;
b) care, referitor la organizarea serviciilor lor veterinare şi de inspecţie, la legislaţia, competenta acestor servicii şi supravegherea pe care o asigura, au fost recunoscute ca fiind în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate şi inspecţie veterinara dupã importul din tari terţe de bovine şi porcine, carne proaspãta sau produse din carne de la acestea sau cu cele ale art. 9 alin. (2) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate animala care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspãta de pasare şi apte pentru a putea garanta implementarea legislaţiei lor în vigoare; sau
c) ale cãror servicii veterinare pot garanta ca sunt respectate cerinţele de sãnãtate cel puţin echivalente cu cele stabilite în cap. II.
ART. 16
(1) Autoritatea veterinara competenta centrala se va asigura ca în România este importata carne proaspãta de pasare numai dacã aceasta:
a) este însoţitã de modelul de certificat adoptat conform prevederilor legale;
b) satisface cerinţele controalelor solicitate de prevederile Normei sanitare veterinare referitoare la finanţarea inspectiilor şi controalelor veterinare de frontiera, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii alimentaţiei şi pãdurilor nr. 259/2002 privind stabilirea principiilor care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru produsele de origine animala importate din tari terţe.
(2) Pana la stabilirea condiţiilor detaliate pentru implementarea prezentului capitol:
a) legislaţia nationala existenta este aplicabilã la importurile din ţãrile terţe pentru care nu s-au adoptat asemenea cerinţe la nivel naţional;
b) operaţiunile de import trebuie sa se efectueze în conformitate cu condiţiile stabilite de Norma sanitarã veterinara referitoare la finanţarea inspectiilor şi controalelor veterinare de frontiera, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 259/2002 .
ART. 17
(1) Prevederile Normei sanitare veterinare referitoare la finanţarea inspectiilor şi controalelor veterinare la frontiera trebuie aplicate, în mod special, la organizarea şi urmãrirea controalelor care vor fi efectuate de cãtre autoritatea veterinara centrala şi la mãsurile de protecţie ce vor fi implementate.
(2) Pana la implementarea prevederilor Normei sanitare veterinare privind stabilirea principiilor care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru produsele de origine animala importate din tari terţe în România, operaţiunile de import se efectueazã în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale.
ART. 18
Prevederile prezentei norme sanitare veterinare se aplica în mod uniform pe teritoriul României. Derogãri temeinic justificate se pot acorda cu respectarea prevederilor legale.
ART. 19
Anexele prezentei norme sanitare veterinare pot fi modificate şi completate de cãtre autoritatea veterinara centrala pentru a fi adaptate progresului tehnologic şi ştiinţific.
ART. 20
În concordanta cu procedura nationala, pot fi adoptate urmãtoarele:
a) condiţii speciale pentru autorizarea unitãţilor din pieţele cu vânzare en gros;
b) reguli pentru marcarea produselor provenite din centre de reambalare şi proceduri de supraveghere care sa permitã identificarea unitãţii de origine a materiilor prime.
ART. 21
(1) Autoritatea veterinara centrala poate adopta acte normative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea acesteia.
(2) Autoritatea veterinara centrala va adopta mãsurile administrative adecvate pentru a sanctiona nerespectarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Autoritatea veterinara centrala poate modifica, completa sau abroga total ori parţial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(4) Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta cele menţionate la alineatele precedente, trebuie sa facã o trimitere la prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 22
Anexele nr. 1-7 fac parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara.
ANEXA 1
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
CAP. 1
Condiţii generale pentru autorizarea unitãţilor
1. Unitãţile trebuie sa detina în spaţiile în care carnea proaspãta este produsã, prelucrata sau depozitata şi în zonele şi culoarele prin care carnea proaspãta este transportatã:
a) pavimente impermeabile şi necorodabile, uşor de curatat şi dezinfectat, cu panta de inclinare care sa permitã scurgerea apei spre gurile de canalizare prevãzute cu gratar necorodabil şi sifon de pardoseala cu clopot pentru a preveni difuzarea mirosurilor neplacute şi refularea apelor uzate. Totuşi:
1. în cazul spaţiilor la care se referã cap. II pct. 14 lit. e) şi f), cap. III pct. 15 lit. a) şi cap. IV pct. 16 lit. a), colectarea apei în canalele prevãzute cu gratare şi sifoane nu este necesarã, iar în cazul spaţiilor la care se referã cap. IV pct. 16 lit. a), este suficient un dispozitiv cu care apa poate fi uşor îndepãrtatã;
2. în cazul spaţiilor la care se referã cap. IV pct. 17 lit. a) al prezentei anexe, în care se depoziteaza numai carne preambalata şi ambalata, precum şi în zonele şi coridoarele prin care carnea proaspãta este manipulata şi transportatã, este suficient un paviment impermeabil şi neputrescibil;
b) pereţi durabili, netezi, impermeabili, acoperiţi cu materiale uşor lavabile şi de culoare deschisã, pana la înãlţimea de cel puţin doi metri. În spaţiile de refrigerare şi congelare, precum şi în depozite pereţii trebuie sa fie acoperiţi cu materiale uşor lavabile, de culoare deschisã, cel puţin pana la înãlţimea de depozitare. Imbinarea dintre perete şi podea trebuie sa fie rotunjita sau finisata similar, cu excepţia spaţiilor la care se referã cap. IV pct. 17 lit. a);
c) usi construite din sau acoperite în totalitate cu material rezistent, necorodabil, neted şi impermeabil;
d) izolaţii din materiale rezistente, neputrescibile, necorodabile şi inodore;
e) ventilaţie eficienta şi, acolo unde este cazul, o buna exhaustare a aburilor;
f) iluminare corespunzãtoare naturala sau artificiala, care nu modifica culorile;
g) tavan curat şi uşor de curatat sau un acoperis prevãzut cu izolatie, care îndeplineşte aceste condiţii;
2. a) cat mai aproape de punctele de lucru, un numãr suficient de facilitãţi pentru curatarea şi dezinfectarea mainilor şi pentru curatarea ustensilelor cu apa calda. Robinetele nu trebuie sa fie acţionate manual. Pentru spalarea mainilor aceste facilitãţi trebuie sa aibã apa curenta calda şi rece sau premixata la temperatura adecvatã, precum şi substanţe pentru spalare, dezinfecţie şi mijloace igienice de uscare a mainilor;
b) facilitãţi pentru sterilizarea ustensilelor de lucru, prevãzute cu apa calda la temperatura minima de +82°C;
3. dispozitive contra dãunãtorilor montate la toate comunicãrile cu exteriorul;
4. a) instrumente şi utilaje de lucru ca: mese de transare, mese cu suprafeţe de transare detasabile, containere, benzi transportoare şi ferastraie confectionate din materiale rezistente la coroziune, care sa nu modifice aspectul şi calitãţile carnii, uşor de curatat şi dezinfectat. Suprafeţele care intra în contact cu carnea sau care pot intra în contact cu carnea, inclusiv imbinarile şi sudurile acestora, trebuie sa fie menţinute netede. Utilizarea lemnului este interzisã, cu excepţia încãperilor în care se depoziteaza carne proaspãta de pasare ambalata igienic;
b) utilaje şi accesorii rezistente la coroziune, care întrunesc cerinţele de igiena, atât pentru manipularea carnii, cat şi pentru containerele de depozitare a carnii, în asa fel încât nici carnea şi nici containerele sa nu vina în contact cu pavimentele sau pereţii;
c) facilitãţi, inclusiv rampe special amenajate şi echipate pentru recepţia şi expedierea carnii, pentru manipularea igienica şi protecţia carnii în timpul încãrcãrii şi descãrcãrii;
d) containere speciale etanse şi necorodabile, cu capac şi sistem de închidere, pentru colectarea carnii confiscate, care sa nu permitã persoanelor neautorizate sa extraga conţinutul, sau spaţiu închis special destinat pentru astfel de carne, atunci când cantitatea de carne impune acest lucru sau când aceasta carne nu este evacuata la terminarea fiecãrei zile de lucru. Atunci când astfel de carne este îndepãrtatã prin sistem pneumatic, acesta trebuie sa fie astfel construit şi instalat pentru a se evita orice risc de contaminare a carnii proaspete de pasare;
e) spaţii pentru depozitarea igienica a materialelor de preambalare şi ambalare, acolo unde sunt efectuate asemenea activitãţi;
5. echipament de refrigerare pentru menţinerea temperaturii interne a carnii în conformitate cu prezenta norma sanitarã veterinara. Acest echipament trebuie sa includã un sistem pentru drenarea apei de condens, fãrã nici o posibilitate de contaminare a carnii proaspete de pasare;
6. instalaţii care sa permitã furnizarea apei potabile, la presiunea necesarã şi în cantitate suficienta. Ţevile de apa nepotabila trebuie sa fie marcate distinct fata de cele folosite pentru apa potabilã;
7. o instalatie care sa furnizeze apa calda potabilã în cantitãţi suficiente, conform prevederilor legislaţiei referitoare la calitatea apei destinate consumului uman;
8. sisteme de evacuare a deşeurilor lichide şi solide, cu respectarea condiţiilor de igiena;
9. spaţiu special amenajat, echipat corespunzãtor pentru utilizarea exclusiva de cãtre serviciul veterinar, sau, în cazul depozitelor la care se referã cap. IV pct. 17, facilitãţi corespunzãtoare;
10. facilitãţi ce permit desfãşurarea inspecţiei veterinare prevãzute în prezenta norma sanitarã veterinara, în mod eficient, în orice moment;
11. un numãr suficient de vestiare cu pereţi şi pavimente netede, impermeabile, uşor lavabile, dotate cu spalatoare de mâini, duşuri şi toalete cu jet de apa, amenajate şi echipate astfel încât sa protejeze partea curata a clãdirii de contaminare. Toaletele nu trebuie sa se deschidã direct cãtre spaţiile de lucru. Dusurile nu sunt necesare în depozitele frigorifice care primesc şi expediazã numai carne proaspãta ambalata igienic. Spalatoarele de mâini trebuie sa aibã apa curenta calda şi rece sau apa premixata la temperatura necesarã, materiale pentru spalarea şi dezinfectarea mainilor şi mijloace igienice pentru uscarea mainilor. Robinetele spalatoarelor nu vor fi acţionate cu mana sau cu bratul. Trebuie sa existe un numãr suficient de astfel de spalatoare lângã toalete;
12. loc şi facilitãţi adecvate pentru curatarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport pentru carne, cu excepţia depozitelor frigorifice ce primesc şi depoziteaza numai carnea proaspãta ambalata igienic. Abatoarele trebuie sa aibã amplasament şi amenajãri distincte pentru mijloacele de transport şi custile folosite pentru transportul pasarilor destinate tãierii. Totuşi aceste locuri şi facilitãţi nu sunt obligatorii, dacã exista prevederi care solicita ca mijloacele de transport sa fie curatate şi dezinfectate în alte spaţii autorizate oficial;
13. spaţii sau un loc special amenajat pentru depozitarea detergentilor, dezinfectantilor şi a substanţelor similare.
CAP. 2
Condiţii speciale pentru autorizarea abatoarelor de pãsãri
14. Suplimentar condiţiilor generale, abatoarele de pãsãri trebuie sa aibã cel puţin:
a) o sala sau un spaţiu acoperit, suficient de mare şi uşor de spãlat şi dezinfectat, pentru efectuarea inspecţiei înaintea tãierii, prevãzutã la pct. 28 din cap. VI, şi pentru cazarea pasarilor la care se referã alin. (1) lit. a) de la art. 2;
b) un spaţiu de tãiere astfel dimensionat încât sa asigure operaţiunile de asomare şi sangerare, pe de o parte, şi deplumare şi oparire, pe de alta parte, care trebuie sa se efectueze în spaţii separate. Orice comunicare între sala de tãiere şi încãperea sau spaţiul la care se face referire la lit. a), cu excepţia unei deschideri inguste prin care pot trece numai pasarile tãiate, trebuie sa fie prevãzutã cu o usa cu închidere automatã;
c) un spaţiu corespunzãtor de eviscerare şi pentru preambalarea organelor, suficient de mare, care sa asigure eviscerarea la distanta de alte operaţiuni sau prin separare totalã, pentru a preveni contaminarea. Eviscerarea trebuie sa se efectueze la distanta de punctele de lucru sau separat de acestea printr-un perete despartitor, astfel încât sa previnã contaminarea. Orice comunicare între sala de eviscerare şi sala de tãiere, în afarã unei deschideri inguste prin care pot trece numai pasarile tãiate, trebuie sa fie prevãzutã cu o usa cu închidere automatã;
d) dacã este necesar, un spaţiu de expediere;
e) unul sau mai multe spaţii frigorifice, suficient de mari, închise sub cheie şi folosite pentru carnea proaspãta de pasare suspecta;
f) un spaţiu sau o amenajare pentru colectarea penelor, cu excepţia cazului când acestea sunt tratate ca deşeuri;
g) chiuvete şi grupuri sanitare separate pentru personalul care manevreaza pasarile vii.
CAP. 3
Condiţii speciale pentru autorizarea unitãţilor de transare
15. Suplimentar cerinţelor generale, unitãţile de transare trebuie sa dispunã cel puţin de:
a) spaţii frigorifice suficient de mari pentru depozitarea carnii;
b) un spaţiu pentru transare, dezosare şi preambalare, în mãsura în care aceasta operaţiune este efectuatã în unitatea de transare:
1. un spaţiu separat pentru eviscerarea gastelor şi ratelor crescute pentru producţia de ficat gras şi care au fost asomate, sangerate şi deplumate la ferma de ingrasare;
2. o sala pentru eviscerarea pasarilor la care se face referire la pct. 49 al cap. VIII al prezentei anexe;
c) un spaţiu pentru ambalare, dacã aceasta operaţiune se executa în unitatea de transare, doar dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de pct. 74 al cap. XIV.
CAP. 4
Condiţii speciale pentru autorizarea depozitelor frigorifice
16. Suplimentar cerinţelor generale, depozitele în care carnea proaspãta este depozitata în conformitate cu pct. 69 al cap. XIII trebuie sa posede:
a) spaţii frigorifice suficient de mari, uşor de curatat şi în care carnea proaspãta poate fi depozitata la temperatura prevãzutã la pct. 69;
b) un termometru de înregistrare sau un teletermometru de înregistrare în sau pentru fiecare spaţiu de depozitare.
17. Suplimentar cerinţelor generale, depozitele în care este depozitata carnea proaspãta de pasare, în conformitate cu pct. 69 al cap. XIII al celui de al doilea alineat al prezentei anexe, trebuie sa posede:
a) spaţii frigorifice uşor de curatat şi în care carnea proaspãta de pasare poate fi depozitata la temperaturile prevãzute la pct. 69;
b) un termometru de înregistrare sau un teletermometru de înregistrare în sau pentru fiecare spaţiu de depozitare.
CAP. 5
Igiena personalului, încãperilor şi echipamentelor în unitãţi
18. a) Personalul trebuie sa respecte regulile de igiena, iar spaţiile şi echipamentele trebuie sa corespundã standardelor de igiena.
b) Personalul care manipuleaza carne proaspãta sau care lucreazã în încãperi şi spaţii în care aceasta se manipuleaza, ambalata sau transportatã, trebuie, în special, sa poarte boneta, incaltaminte şi haine de lucru de culoare deschisã sau alta îmbrãcãminte de protecţie. Personalul angajat pentru prelucrarea sau manipularea carnii proaspete trebuie sa poarte haine de lucru curate la începerea fiecãrei zile de lucru, sa schimbe aceste haine pe parcursul zilei de câte ori este necesar şi trebuie sa-şi spele şi sa-şi dezinfecteze mâinile de mai multe ori pe parcursul zilei de lucru şi de fiecare data când lucrul este reluat. Persoanele care au intrat în contact cu pãsãri bolnave sau cu carne infectata trebuie, imediat dupã aceasta, sa se spele cu grija pe mâini şi pe brate cu apa calda şi sa le dezinfecteze. Fumatul este interzis în încãperile de lucru, în spaţiile de depozitare şi în alte spaţii şi culoare prin care este transportatã carnea proaspãta.
c) Nici un animal nu poate intra în unitate, cu excepţia celor destinate pentru tãiere. Rozatoarele, insectele şi alte dãunãtoare trebuie distruse ori de câte ori este necesar.
d) Echipamentele şi ustensilele utilizate pentru manipularea pasarilor vii şi pentru prelucrarea carnii proaspete de pasare trebuie sa fie curatate corespunzãtor şi dezinfectate pe parcursul şi la sfârşitul zilei de lucru, înainte de reutilizare sau când au fost murdarite.
e) Custile pentru livrarea pasarilor trebuie confectionate din material necorodabil, uşor de curatat şi dezinfectat. Ele trebuie sa fie curatate şi dezinfectate dupã fiecare utilizare.
19. Încãperile, ustensilele şi echipamentele de lucru nu trebuie sa fie folosite în alte scopuri decât cele de prelucrare a carnii proaspete de pasare, carnii proaspete sau carnii de vanat autorizate în concordanta cu norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate publica şi sãnãtate a animalelor ce afecteazã producerea şi comercializarea carnii de iepure şi a carnii de vanat de crescatorie şi Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate publica şi sãnãtate a animalelor referitoare la uciderea vânatului salbatic şi punerea pe piata a carnii de vanat salbatic sau pentru preparate ori produse de carne, numai dacã acestea sunt curatate şi dezinfectate înainte de folosire. Aceasta restrictie nu trebuie sa fie aplicatã pentru echipamentele de transport folosite privitor la încãperile la care se referã pct. 17 lit. a), atunci când carnea este ambalata.
20. Carnea de pasare şi recipientele care o conţin nu trebuie sa vina în contact cu pardoseala.
21. Apa potabilã va fi folositã în toate scopurile; poate fi folositã apa nepotabila pentru producerea de aburi, stingerea incendiilor, racirea echipamentului de refrigerare şi îndepãrtarea deşeurilor de pene din abatoare, cu condiţia ca ţevile instalate în acest scop sa previnã folosirea acestei ape în alte scopuri şi sa nu prezinte nici un pericol de contaminare a carnii proaspete. Ţevile de apa nepotabila trebuie sa fie de culoare diferita de ţevile folosite pentru apa potabilã.
22. a) Penele şi produsele de abator improprii consumului uman trebuie sa fie evacuate imediat.
b) Este interzisã împrãştierea rumegusului sau a oricãrei alte substanţe similare pe pardoseala incaperii de lucru, în încãperile de depozitare a carnii proaspete de pasare.
23. Detergentii, dezinfectantii şi substantele similare trebuie sa fie utilizate astfel încât ustensilele şi echipamentele de lucru sa nu contamineze carnea proaspãta. Utilizarea lor trebuie sa fie urmatã de clatirea cu apa potabilã.
24. a) Sunt interzise prelucrarea şi manipularea carnii de cãtre persoane care o pot contamina.
b) La angajare personalul care prelucreaza sau manipuleaza carnea proaspãta trebuie sa prezinte un document privind starea de sãnãtate. Supravegherea medicalã se realizeazã în conformitate cu legislaţia nationala.
CAP. 6
Inspecţia de sãnãtate înainte de tãiere
25. a) Medicul veterinar oficial al abatorului poate autoriza taierea transportului de pãsãri provenite dintr-o exploatatie, fãrã a aduce atingere certificatului indicat de Norma sanitarã veterinara cu privire la condiţiile de sãnãtate a animalelor ce reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de pãsãri şi oua de incubatie, atunci când:
1. pasarile destinate tãierii sunt însoţite de un atestat de sãnãtate prevãzut în anexa nr. 4; sau
2. cu 72 de ore înaintea sosirii pasarilor la abator medicul veterinar oficial a intrat în posesia unui document oficial care conţine: informaţii relevante la zi, referitoare la efectivul de origine, în special detalii extrase din registrul exploatatiei, la care se referã pct. 27 lit. a), privind pasarile care urmeazã a fi tãiate şi dovezi ca exploatatia de origine este sub supravegherea unui medic veterinar oficial. Aceste informaţii trebuie sa fie evaluate de medicul veterinar oficial pentru a decide mãsurile care trebuie luate la animalele provenite din exploatatiile respective, mai ales felul inspecţiei înainte de tãiere.
b) Atunci când condiţiile prevãzute la lit. a) nu sunt îndeplinite, medicul veterinar oficial al abatorului poate fie sa amâne taierea, fie, atunci când conformitatea cu condiţiile de bunastare o cere, sa autorizeze taierea, efectuand înainte de aceasta examenele prevãzute la pct. 27 lit. b), iar un medic veterinar oficial sa inspecteze exploatatia de origine a pasarilor vizate, în vederea obţinerii acestei informaţii. Orice fel de cheltuieli asociate cu aplicarea dispoziţiilor prezentei litere trebuie sa fie suportate de fermier, în concordanta cu mãsurile dispuse de cãtre autoritatea veterinara competenta.
c) În cazul fermierilor cu o producţie anuala de mai puţin de 20.000 de gaini domestice, 15.000 de rate, 10.000 de curcani, 10.000 de gaste sau un numãr echivalent de pãsãri domestice din alte specii, la care se face referire la art. 2 alin. (1) din norma sanitarã veterinara, inspecţia înainte de tãiere, la care se face referire la pct. 27 lit. b), poate fi efectuatã la abator. În acest caz fermierul trebuie sa dea o declaraţie pentru a demonstra ca producţia lui anuala nu va depãşi cifrele menţionate.
d) Fermierul va pãstra minimum 2 ani înregistrãrile la care se face referire la pct. 27 lit. a), pentru a fi prezentate autoritãţii veterinare competente la cerere.
26. a) Proprietarul, persoana autorizata sa dispunã de pãsãri sau reprezentantul legal al acestora trebuie sa faciliteze operaţiunile de inspecţie înaintea tãierii şi, în special, sa asiste medicul veterinar oficial la orice manipulare consideratã necesarã.
b) Medicul veterinar oficial trebuie sa efectueze inspecţia înainte de tãiere, în conformitate cu prevederile legale, la o iluminare adecvatã.
27. Inspecţia înainte de tãiere la ferma de origine, la care se referã pct. 25 al prezentei anexe, trebuie sa cuprindã:
a) controlul registrelor de creştere, care, în funcţie de specia de pãsãri, trebuie sa includã cel puţin urmãtoarele informaţii:
1. data sosirii pasarilor;
2. originea pasarilor;
3. numãrul pasarilor;
4. randamentul efectiv al speciei (de exemplu: greutatea câştigatã);
5. mortalitatea;
6. furnizorii de furaje;
7. tipul, perioada de utilizare şi timpul de asteptare pentru aditivii furajeri;
8. consumul de furaje şi apa;
9. examenul şi diagnosticul, dupã caz, al medicului veterinar de asistenta, rezultatul analizelor de laborator;
10. tipul medicamentelor administrate pasarilor, data începerii şi terminãrii tratamentului;
11. data şi tipul vaccinurilor administrate;
12. sporul în greutate în timpul perioadei de ingrasare;
13. rezultatele inspectiilor de sãnãtate la care pasarile provenite din acelaşi efectiv au fost supuse;
14. numãrul pasarilor expediate pentru tãiere;
15. data programata a tãierii;
b) examene suplimentare, care sunt necesare la unitate pentru stabilirea unui diagnostic atunci când pasarile:
1. sunt afectate de o boala transmisibila la oameni sau animale ori prezintã un comportament, individual sau colectiv, prin care sa se suspicioneze apariţia unei asemenea boli;
2. prezintã tulburãri de comportament sau semne de boala care pot face carnea improprie pentru consumul uman;
c) recoltarea frecventa de probe de apa şi furaje în vederea verificãrii timpului de asteptare;
d) rezultatele testelor pentru determinarea agenţilor zoonotici, efectuate în concordanta cu prevederile legislaţiei în vigoare.
28. a) La abator medicul veterinar oficial procedeazã la identificarea pasarilor, controleazã conformitatea cu prevederile Normei sanitare veterinare privind protecţia şi bunãstarea animalelor în timpul transportului şi, în special, verifica dacã sunt pãsãri accidentate în timpul transportului.
b) În afarã de aceasta, în eventualitatea unei suspiciuni cu privire la identitatea transportului de pãsãri şi atunci când pasarile trebuie sa fie supuse inspecţiei de sãnãtate înaintea tãierii la abator, în conformitate cu pct. 25 lit. c), medicul veterinar oficial trebuie sa examineze fiecare cusca şi sa vada dacã pasarile prezintã simptomele la care se referã pct. 27 lit. b).
29. a) Atunci când pasarile nu au fost tãiate într-o perioada de 3 zile de la examinarea lor şi de la emiterea unui atestat de sãnãtate prevãzut la pct. 25 lit. a),
b) când pasarile nu au pãrãsit exploatatia de origine, trebuie sa se emita un nou certificat de sãnãtate,
c) în cazul în care pasarile nu au fost tãiate în termen de 3 zile de la examinare şi de la eliberarea atestarii de sãnãtate, prevãzutã la pct. 25 lit. a), se procedeazã astfel: se elibereazã o noua atestare de sãnãtate dacã pasarile nu au pãrãsit unitatea de origine sau se autorizeaza taierea dupã o noua examinare a pasarilor şi evaluarea motivelor de întârziere a tãierii de cãtre medicul veterinar oficial şi dacã nu exista motive de sãnãtate sa o împiedice.
30. a) Fãrã a aduce atingere Normei sanitare veterinare de sãnãtate animala care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspãta de pasare, taierea pentru consumul uman trebuie sa fie interzisã, dacã au fost constatate simptome clinice ale urmãtoarelor boli: ornitoza, salmoneloza.
b) În acest caz medicul veterinar oficial, la cererea proprietarului pasarilor sau a reprezentantului sau, poate autoriza taierea acestora la sfârşitul tãierii normale, cu condiţia sa se ia toate mãsurile de prevenire în vederea reducerii la minimum a rãspândirii germenilor. Dupã tãiere se vor curata şi dezinfecta spaţiile şi utilajele, iar carnea rezultatã de la tãiere va fi manipulata ca şi cum ar fi fost improprie pentru consumul uman.
31. Medicul veterinar oficial trebuie:
a) sa interzicã taierea pasarilor atunci când el are dovezi care sa-i permitã concluzia potrivit cãreia carnea provenitã de la animalele vizate ar fi improprie pentru consumul uman;
b) sa amâne taierea atunci când timpul de asteptare pentru reziduuri nu a fost respectat;
c) sa se asigure cu privire la pasarile sanatoase clinic, dintr-un efectiv pentru care taierea se efectueazã în mod obligatoriu în baza unui program de control al bolilor infectioase, ca acestea sunt tãiate la sfârşitul zilei sau în condiţii în care orice contaminare a altor pãsãri este evitata. Autoritatea veterinara competenta poate dispune de aceasta carne pe teritoriul sau conform legislaţiei naţionale.
32. Medicul veterinar oficial trebuie sa notifice imediat autoritãţii veterinare competente orice interzicere a tãierii, motivele pentru care a fost luatã aceasta decizie şi sa izoleze provizoriu pasarile afectate de aceasta decizie.
CAP. 7
Condiţiile de igiena pentru taierea şi manipularea carnii proaspete
33. Se pot introduce numai pãsãri vii în sãlile de abatorizare. Pasarile trebuie sa fie tãiate imediat dupã asomare, cu excepţia tãierii conform unui ritual religios.
34. Sangerarea trebuie sa fie completa şi efectuatã astfel încât sangele sa nu poatã produce contaminare în afarã locului de tãiere.
35. Pasarile tãiate trebuie sa fie deplumate imediat şi complet.
36. a) Eviscerarea trebuie sa fie efectuatã imediat, în cazul eviscerarii totale, sau într-o perioada stabilitã de pct. 49 al cap. VIII, în cazul eviscerarii parţiale sau amânate. Pasarile tãiate trebuie sa fie deschise astfel încât cavitatile şi toate viscerele sa poatã fi inspectate. În acest scop viscerele ce vor fi inspectate pot fi detasate sau lãsate ataşate de carcasa prin aderentele lor naturale. Dacã sunt detasate, va trebui sa poatã fi identificata apartenenţa lor la carcasa de origine.
b) Totuşi ratele şi gastele crescute şi tãiate pentru producţia de ficat gras pot fi eviscerate într-o perioada de 24 de ore, cu condiţia ca temperatura acelor carcase neeviscerate sa fie cat mai repede posibil adusã şi apoi pastrata la temperatura stabilitã la primul alineat al pct. 69 al cap. XIII (+4°C) şi transportate în conformitate cu regulile de igiena.
37. a) Dupã inspecţie viscerele care au fost detasate trebuie sa fie separate de carcasa, iar pãrţile improprii consumului uman, indepartate imediat.
b) Viscerele sau pãrţile de viscere care rãmân în carcasa trebuie, cu excepţia rinichilor, sa fie indepartate în întregime şi în condiţii de igiena satisfãcãtoare.
38. Este interzis sa se curete carnea de pasare prin ştergere cu materiale textile sau sa se introducã în carcasa organele, cu excepţia celor comestibile sau a gatului provenit de la pasarile tãiate în abator.
39. Este interzis sa se transeze carcasa, sa se îndepãrteze sau sa se proceseze carnea de pasare înainte de efectuarea inspecţiei. Medicul veterinar oficial poate impune orice alta manipulare necesarã inspecţiei.
40. Carnea sechestrata, pe de o parte, carnea declarata improprie pentru consum uman în conformitate cu pct. 53 al cap. IX sau respinsã de la consumul uman în concordanta cu pct. 54 al cap. IX, pe de alta parte, penele şi deşeurile trebuie sa fie indepartate cat mai curând posibil cãtre încãperile, spaţiile sau containerele prevãzute la pct. 4 lit. d) al cap. I şi pct. 14 lit. e) şi f) de la cap. II şi trebuie sa fie manipulate astfel încât sa se evite orice contaminare.
41. Dupã inspecţie şi eviscerare carnea proaspãta de pasare trebuie curatata şi racita în concordanta cu cerinţele de igiena, pentru a se asigura cat mai curând posibil temperatura stabilitã la cap. XIII.
42. a) Carnea de pasare ce urmeazã a fi supusã unui proces de rãcire prin imersie, în concordanta cu procesul descris la pct. 43, trebuie ca, imediat dupã eviscerare, sa fie spalata prin pulverizare şi apoi imersata fãrã întârziere. Pulverizarea trebuie sa fie efectuatã prin intermediul echipamentelor care spala eficient atât suprafeţele externe, cat şi cele interne ale carcaselor.
b) Pentru carcasele a cãror greutate:
- nu depãşeşte 2,5 kg, trebuie sa se utilizeze cel puţin 1,5 l per carcasa;
- este cuprinsã între 2,5 şi 5 kg, trebuie sa se utilizeze cel puţin 2,5 l per carcasa;
- este de 5 kg sau mai mult, trebuie sa se utilizeze cel puţin 3,5 l per carcasa.
43. Procesul de rãcire prin imersie trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele cerinţe:
a) carcasele trebuie sa treacã prin unul sau mai multe bazine de apa sau de gheaţa şi apa, al cãror conţinut se reînnoieşte continuu. Este acceptat numai sistemul prin care carcasele sunt propulsate continuu prin mijloace mecanice, printr-un contracurent de apa;
b) temperatura apei din bazin sau bazine, masurata la intrarea şi la ieşirea din carcase, nu trebuie sa fie mai ridicatã de +16°C şi, respectiv, +4°C;
c) trebuie sa fie efectuat astfel încât temperatura specificatã la pct. 69 lit. a) de la cap. XIII sa fie atinsa în cel mai scurt timp posibil;
d) debitul de apa minim pe parcursul întregului proces de rãcire la care se face referire la lit. a) trebuie sa fie:
- 2,5 l per carcasa cantarind 2,5 kg sau mai puţin;
- 4 l per carcasa cantarind între 2,5 şi 5 kg;
- 6 l per carcasa cantarind 5 kg sau mai mult.
Dacã sunt utilizate mai multe bazine de rãcire, intrarea apei proaspete şi ieşirea apei folosite în fiecare bazin trebuie sa fie reglate astfel încât nivelul acesteia sa descreasca progresiv în direcţia miscarii carcaselor, apa proaspãta fiind divizata între bazine astfel încât cursul apei prin ultimul bazin sa nu fie mai mic de:
- 1 l per carcasa cantarind 2,5 kg sau mai puţin;
- 1,5 l per carcasa cantarind între 2,5 şi 5 kg;
- 2 l per carcasa cantarind 5 kg sau mai mult.
Apa folositã pentru prima umplere a bazinului nu trebuie sa fie inclusã în calculul acestor cantitãţi;
e) carcasele nu trebuie sa rãmânã în primul bazin mai mult de o jumãtate de ora sau în alt bazin/bazine mai mult timp decât este necesar. Trebuie sa fie luate toate mãsurile ca sa se asigure ca în cazul intreruperilor procesului timpul de tranzit este respectat. Dacã funcţionarea echipamentului se întrerupe, medicul veterinar oficial trebuie sa se convingã, înaintea repunerii în mişcare a instalaţiei, ca aceste carcase îndeplinesc cerinţele prezentei normei sanitare veterinare şi sunt proprii pentru consumul uman sau, dacã nu este cazul, sa se asigure ca ele sunt transportate cat mai repede posibil în spaţiile prevãzute de pct. 4 lit. d) al cap. I;
f) fiecare echipament trebuie sa fie golit complet, curatat şi dezinfectat ori de câte ori este necesar, la sfârşitul perioadei de lucru şi cel puţin o data pe zi;
g) un echipament de control calibrat trebuie sa permitã supravegherea adecvatã şi continua a masurarii şi înregistrãrii:
- consumului de apa din timpul spalarii prin pulverizare, înainte de imersie;
- temperaturii apei din bazin sau bazine, din punctele de intrare şi de ieşire ale carcaselor;
- consumului de apa din timpul imersiei;
- numãrului de carcase din fiecare categorie de greutate menţionatã la lit. d) şi la pct. 42;
h) rezultatele diferitelor controale efectuate de cãtre producãtor trebuie sa fie pãstrate şi prezentate la solicitarea medicului veterinar oficial;
i) funcţionarea corecta a instalaţiei de rãcire şi eficienta acesteia asupra nivelului de igiena trebuie sa fie evaluate prin metode microbiologice recunoscute oficial, contaminarea carcaselor cu bacterii sau enterobacteriacee fiind comparata înainte şi dupã imersie. O asemenea comparare trebuie sa fie efectuatã la începerea activitãţii unei unitãţi, periodic dupã aceasta şi de fiecare data când se efectueazã modificãri în unitate. Funcţionarea instalaţiei trebuie sa fie reglata astfel încât sa se asigure un standard satisfãcãtor de igiena.
44. Înainte ca inspecţia sa fie terminatã, carcasele şi organele neinspectate nu trebuie sa între în contact cu carcasele şi organele deja inspectate, iar îndepãrtarea, transarea sau tratarea ulterioara a carcaselor este interzisã.
45. Carnea sechestrata, declarata improprie consumului uman, sau produsele necomestibile nu trebuie sa vina în contact cu carnea declarata apta pentru consumul uman; carnea sechestrata trebuie sa fie depozitata imediat în spaţii separate sau containere amplasate astfel încât sa se evite orice contaminare a carnii proaspete.
46. Ambalarea, manipularea, procesarea ulterioara şi transportul carnii, inclusiv ale organelor, trebuie realizate cu respectarea cerinţelor de igiena. Atunci când se ambaleaza o astfel de carne, trebuie sa fie îndeplinite condiţiile de la pct. 14 lit. d) al cap. II şi de la cap. XIV. Carnea preambalata sau ambalata trebuie sa fie depozitata în încãperi separate de carnea proaspãta neambalata.
CAP. 8
Inspecţia de sãnãtate dupã tãiere
47. a) Pasarile trebuie sa fie supuse inspecţiei imediat dupã tãiere, în condiţii de luminozitate corespunzãtoare. Inspecţia se efectueazã prin examen vizual. Dacã este necesar vor fi palpate şi incizate urmãtoarele pãrţi:
1. suprafata carcasei pasarii, excluzând capul şi picioarele, în afarã cazului când acestea sunt destinate pentru consum uman;
2. viscerele;
3. cavitatile corpului.
b) Trebuie sa se acorde atentie:
1. anomaliilor de consistenta, culoare şi miros ale carcaselor;
2. defectelor majore rezultate din operaţiunile de sacrificare;
3. functionarii adecvate a echipamentului de tãiere.
c) Medicul veterinar oficial trebuie:
1. sa supunã unei inspecţii detaliate prin sondaj pasarile care au fost eliminate ca urmare a inspecţiei de sãnãtate post-mortem şi a cãror carne a fost declarata improprie pentru consumul uman în concordanta cu pct. 53 al cap. IX;
2. sa examineze în vederea inspecţiei viscerelor şi a cavitatii carcaselor o proba de 300 de pãsãri recoltate randomizat din întregul transport care a fost supus inspecţiei post-mortem;
3. sa efectueze o inspecţie post-mortem, în mod deosebit a carnii de pasare, dacã exista alte elemente care sa indice ca acea carne provenind de la aceste pãsãri ar putea fi improprie pentru consumul uman. Proprietarul sau persoana autorizata sa dispunã de pãsãri trebuie sa coopereze, în mãsura solicitatã, la efectuarea inspecţiei post-mortem. Acesta trebuie sa punã la dispoziţie pasarile şi carnea de pasare în condiţii corespunzãtoare pentru inspecţie. Acesta trebuie, la cererea inspectorului, sa asigure o asistenta suplimentarã adecvatã. Dacã persoana autorizata sa dispunã de pãsãri nu coopereazã, inspecţia trebuie sa fie suspendatã pana la corectarea situaţiei.
48. În cazul pasarilor eviscerate parţial, "effilees", este necesar sa se examineze cel puţin 5% din pasarile, viscerele şi intestinele provenite din fiecare transport. Dacã în timpul unei astfel de inspecţii sunt descoperite anomalii la un numãr de pãsãri, va trebui sa fie inspectate toate pasarile din transport în concordanta cu pct. 47 al prezentei anexe.
49. În cazul pasarilor eviscerate dupã metoda New York:
a) inspecţia de sãnãtate post-mortem în concordanta cu pct. 47 trebuie sa aibã loc la maximum 15 zile dupã tãiere, perioada în care acestea trebuie sa fie depozitate la o temperatura ce nu depãşeşte +4°C;
b) cel târziu la sfârşitul acestei perioade, carcasele trebuie eviscerate în abatorul unde s-a efectuat taierea sau într-o alta unitate de transare autorizata care îndeplineşte cerinţele de la cap. I, pct. 2 şi pct. 15 al cap. III, iar în acest ultim caz, sa fie însoţite de atestatul de sãnãtate prezentat în anexa nr. 5 la norma sanitarã veterinara;
c) carnea nu trebuie sa poarte marca la care se face referire în cap. XII, înainte de a fi fost efectuatã eviscerarea la care se referã lit. b).
50. a) Recoltarea de probe pentru examinarea reziduurilor trebuie sa fie efectuatã prin sondaj la fata locului şi 5% din pasarile provenite din fiecare transport trebuie sa fie inspectate dupã eviscerare, în eventualitatea unei suspiciuni justificate. În cazul examinãrii pentru determinarea reziduurilor prin prelevare, examinarea trebuie sa fie efectuatã pentru detectarea reziduurilor la care se face referire în prevederile Normei sanitare veterinare privind mãsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi produsele lor, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 357/2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001.
b) Determinarea reziduurilor unor substanţe cu acţiune farmacologica, la care se face referire la art. 4 din norma sanitarã veterinara, nu trebuie sa se facã la pasarile provenite din exploataţii aflate sub control medical veterinar oficial unde examinarea pentru determinarea lor este efectuatã în exploatatia de origine.
51. a) Atunci când se suspecteaza o boala, pe baza inspecţiei ante-mortem sau post-mortem, medicul veterinar oficial poate solicita efectuarea testelor de laborator necesare pentru a fundamenta diagnosticul sau pentru a detecta substantele cu efect farmacologic care pot fi prezente, date fiind aspectele patologice constatate.
b) În eventualitatea unei suspiciuni, medicul veterinar oficial poate efectua sectionari ulterioare şi inspecţii ale pãrţilor pasarilor, pentru a ajunge la un diagnostic definitiv.
c) Atunci când medicul veterinar oficial constata ca regulile de igiena stabilite în prezenta norma sanitarã veterinara nu sunt respectate sau ca inspectiile de sãnãtate sunt impiedicate, el este împuternicit sa ia mãsurile ce se impun, mergand pana la întreruperea procesului de producţie.
52. Rezultatele inspectiilor ante-mortem şi post-mortem trebuie sa fie înregistrate de cãtre medicul veterinar oficial, iar atunci când sunt diagnosticate boli transmisibile, trebuie sa fie comunicate autoritãţii veterinare competente responsabile pentru supravegherea exploatatiei din care provin pasarile, precum şi proprietarului exploatatiei de origine sau reprezentantului acestuia, care trebuie sa ţinã cont de o astfel de informaţie, sa o pãstreze şi sa o aducã la cunostinta medicului veterinar oficial care efectueazã inspecţia ante-mortem pe parcursul perioadelor de producţie ulterioare.
CAP. 9
Decizia medicului veterinar oficial la inspecţia post-mortem
53. a) Este declarata ca fiind improprie pentru consumul uman carnea de pasare care la inspecţia post-mortem evidenţiazã urmãtoarele:
1. boli infectioase generalizate şi localizari cronice în organe ale unor microorganisme patogene transmisibile la om;
2. micoze sistemice şi leziuni locale în organele suspectate de a fi cauzate de agenţi patogeni transmisibili la om sau de toxinele lor;
3. parazitism subcutan sau muscular extins şi parazitism sistemic;
4. intoxicatii;
5. cahexie;
6. mirosuri, culori sau gusturi anormale;
7. tumori maligne sau multiple;
8. murdarire generalã sau contaminare;
9. leziuni majore sau echimoze;
10. leziuni mecanice extinse, inclusiv cele datorate oparirii excesive;
11. sangerare insuficienta;
12. reziduuri ale substanţelor care depãşesc limitele autorizate sau reziduuri de substanţe interzise;
13. ascita.
b) Sunt declarate improprii pentru consumul uman pãrţile de carcasa care prezintã leziuni localizate sau contaminari ce nu afecteazã salubritatea restului carnii.
54. Sunt excluse de la consumul uman capul separat de carcasa, cu excepţia limbii, crestei, barbitelor, carunculelor, precum şi urmãtoarele viscere: traheea, pulmonii separati de carcasa, în concordanta cu pct. 37 al cap. VII, esofagul, gusa, intestinul şi vezica biliara.
CAP. 10
Condiţii pentru carnea destinatã transarii
55. Transarea sau taierea carcasei în pãrţi componente şi dezosarea pot avea loc numai în unitãţi de transare autorizate.
56. Proprietarul sau reprezentantul legal al acestuia trebuie sa faciliteze operaţiunile de supraveghere şi control al unitãţii, în mod special sa asigure orice manopera se considera necesarã, precum şi sa punã la dispoziţia serviciului de supraveghere şi control veterinar dotãrile şi amenajãrile necesare. În mod special, acesta trebuie sa fie capabil ca, la cererea medicului veterinar oficial responsabil pentru supravegherea unitãţii, sa informeze asupra sursei de carne adusã în unitatea de transare şi a originii animalelor tãiate.
57. Fãrã a aduce atingere pct. 19 al cap. V, carnea care nu îndeplineşte condiţiile art. 3 din norma sanitarã veterinara nu poate fi introdusã în unitãţile de transare autorizate, decât în cazul în care sunt plasate în spaţii de depozitare speciale. Aceasta carne trebuie sa fie transata în alte locuri sau în alte perioade decât carnea care îndeplineşte acele cerinţe. Medicul veterinar oficial trebuie sa aibã acces tot timpul în toate spaţiile de depozitare şi de lucru pentru a se asigura ca prevederile prezentei norme sanitare veterinare sunt riguros respectate.
58. a) Carnea proaspãta destinatã transarii trebuie sa fie depozitata de la introducerea sa în unitate pana la momentul transarii într-un spaţiu prevãzut la pct. 15 lit. a) al cap. III.
b) Totuşi, prin derogare de la prevederile pct. 41 al cap. VII, carnea poate fi transportatã direct din spaţiul de tãiere în cel de transare.
c) În asemenea cazuri spaţiul de tãiere şi cel de transare trebuie sa fie suficient de aproape unul de celãlalt şi localizate în acelaşi grup de clãdiri, deoarece carnea ce urmeazã a fi transata trebuie sa fie transferata printr-o singura operaţiune dintr-o camera în alta prin intermediul unei extensii a sistemului mecanic de manipulare din spaţiul de tãiere, iar transarea trebuie sa fie efectuatã imediat. Dupã transare şi ambalare carnea trebuie sa fie transportatã în spaţiul frigorific prevãzut la pct. 15 lit. a) din cap. III.
59. Carnea trebuie sa fie adusã în spaţiul la care se referã pct. 15 lit. b) din cap. III, în mãsura solicitãrilor. Imediat ce transarea şi, atunci când este cazul, ambalarea sunt terminate, carnea trebuie sa fie transportatã în spaţiile de rãcire prevãzute la cap. III pct. 15 lit. a).
60. Cu excepţia cazului în care carnea este transata calda, transarea poate avea loc numai dacã acea carne are o temperatura ce nu depãşeşte +4°C.
61. Este interzisã curatarea carnii proaspete prin ştergere cu materiale textile.
62. Transarea trebuie sa fie efectuatã astfel încât sa se evite orice contaminare a carnii. Aschiile de oase şi îmbrãcãmintea patata cu sânge trebuie sa fie indepartate. Carnea obţinutã în urma transarii, care nu este destinatã consumului uman, trebuie sa fie colectata în containere sau încãperi la care se face referire la pct. 4 lit. d) al cap. I, imediat dupã ce este transata.
CAP. 11
Controlul de sãnãtate al carnii transate şi al carnii depozitate
63. Unitãţile de transare, centrele de reambalare şi depozitele frigorifice autorizate trebuie sa fie sub supraveghere veterinara în conformitate cu prevederile art. 8 din norma sanitarã veterinara.
64. Supravegherea veterinara prevãzutã la pct. 63 trebuie sa includã urmãtoarele:
a) controlul intrãrilor şi iesirilor de carne proaspãta;
b) inspecţia de sãnãtate a carnii proaspete depozitate în unitate;
c) controlul şi supravegherea stãrii de igiena a spaţiilor, a instalaţiilor şi a utilajelor, prevãzute la cap. V, şi a igienei personalului, inclusiv a echipamentului de protecţie al acestuia;
d) orice alte controale pe care medicul veterinar oficial le considera necesare pentru asigurarea respectãrii dispoziţiilor prezentei norme sanitare veterinare.
CAP. 12
Marcarea de sãnãtate
65. Marcarea de sãnãtate trebuie sa fie efectuatã sub supravegherea medicului veterinar oficial. În acest scop, acesta trebuie sa supravegheze:
a) marcarea de sãnãtate a carnii;
b) etichetele şi materialul de ambalare, atunci când acestea sunt inscriptionate cu marca de sãnãtate prevãzutã în prezentul capitol.
66. Marca de sãnãtate trebuie sa includã:
a) pentru carnea preambalata în unitãţi individuale sau pentru ambalajele mici:
- în partea de sus: initialele tarii de origine, cu majuscule;
- la mijloc: numãrul de autorizare veterinara a unitãţii sau, unde este cazul, a unitãţii de transare sau a centrului de reambalare;
- în partea de jos: controlat sanitar veterinar, cu majuscule. Literele şi cifrele trebuie sa fie înalte de 0,2 cm;
b) pentru ambalajele mari, o marca ovala de cel puţin 6,5 cm latime şi 4,5 cm înãlţime, inclusiv informaţiile enumerate la lit. a);
c) literele trebuie sa fie de cel puţin 0,8 cm înãlţime, iar cifrele de cel puţin 1 cm înãlţime. Marca de sãnãtate suplimentarã poate include o indicaţie care da posibilitatea sa fie indentificat medicul veterinar oficial care a efectuat inspecţia de sãnãtate a carnii;
d) materialul folosit pentru marcare trebuie sa îndeplineascã toate cerinţele de igiena, iar informaţiile la care se face referire la lit. a) trebuie sa apara pe acesta într-o forma lizibila.
67. a) Marcarea de sãnãtate la care se referã pct. 66 lit. a) trebuie sa se efectueze:
1. pe sau sub ambalajul colectiv sau individual, în cazul carcaselor ambalate individual, în asa fel încât sa fie lizibil;
2. pe carcasele care nu sunt preambalate individual, prin aplicarea unui sigiliu sau a unei etichete de unica folosinta;
3. pe sau în interiorul ambalajului individual sau al altor materiale de ambalare a pãrţilor de carcase sau a organelor în cantitãţi mici, în mod vizibil.
b) Marcarea de sãnãtate la care se referã pct. 66 lit. b) trebuie sa se efectueze şi pe ambalajele mari, care conţin carcase, pãrţi de carcase sau organe, marcate în concordanta cu pct. a).
c) Atunci când marcarea de sãnãtate apare pe un preambalaj sau pe ambalaj, trebuie sa fie aplicatã astfel încât sa poatã sa fie distrusa numai atunci când ambalajul ori pachetul este deschis sau trebuie sa fie astfel sigilat încât acestea sa nu poatã fi reutilizate dupã ce au fost deschise.
68. Marcarea de sãnãtate a carcaselor sau organelor, dupã cum este prevãzut la pct. 67 lit. a), nu se impune în urmãtoarele cazuri:
1. Carcasele, inclusiv cele ale cãror pãrţi au fost eliminate conform pct. 53 lit. b) al cap. IX, trebuie sa fie expediate de la un abator autorizat la o unitate de transare autorizata pentru transare şi se supun urmãtoarelor condiţii:
a) ambalajele mari care conţin carne de pasare proaspãta trebuie sa poarte pe suprafata externa marcarea de sãnãtate, în concordanta cu subpct. 3 de la lit. a) a pct. 67 şi cu lit. c) de la pct. 67;
b) unitatea de expediere trebuie sa ţinã un registru în care sunt înscrise cantitãţile, natura, tipurile şi destinaţia transporturilor expediate, în concordanta cu prezenta norma sanitarã veterinara;
c) spaţiul de transare de recepţie trebuie sa ţinã un registru în care sunt înscrise cantitatea, natura, tipul şi originea fiecãrui transport primit, în concordanta cu prezenta norma sanitarã veterinara;
d) marcarea de sãnãtate de pe ambalajele mari trebuie sa fie distrusa atunci când acestea sunt deschise în spaţiile de transare şi sub supravegherea medicului veterinar oficial;
e) destinaţia şi scopul folosirii fiecãrui transport trebuie sa fie clar indicate pe suprafata externa a pachetului mare, în concordanta cu prevederile prezentului punct şi cu anexa nr. 7 la norma sanitarã veterinara.
2. Carcasele expediate, inclusiv cele ale cãror pãrţi au fost eliminate conform pct. 53 lit. b) din cap. IX, pãrţi ale carcaselor şi urmãtoarele organe: inima, ficat şi pipota, atunci când trebuie sa fie expediate de la un abator autorizat, o unitate de transare sau un centru de reambalare cãtre o unitate de producere a carnii şi a produselor din carne pentru procesare, se supun urmãtoarelor condiţii:
a) ambalajele mari care conţin carne de pasare proaspãta trebuie sa poarte pe suprafata externa marcarea de sãnãtate, în conformitate cu pct. 67 lit. a) şi c);
b) unitatea de expediere trebuie sa ţinã o evidenta a cantitãţii, naturii carnii şi destinaţiei fiecãrui transport expediat, în concordanta cu prezenta norma sanitarã veterinara;
c) unitatea de producere a carnii şi a produselor din carne destinatara trebuie sa ţinã o evidenta a cantitãţii, naturii şi originii fiecãrui transport primit, în concordanta cu prezenta norma sanitarã veterinara;
d) atunci când carnea proaspãta de pasare este destinatã fabricãrii produselor din carne destinate comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, marca de sãnãtate a ambalajelor mari trebuie sa fie distrusa atunci când acestea sunt deschise în prezenta unitate sub supravegherea medicului veterinar oficial;
e) destinaţia şi scopul folosirii transportului trebuie sa fie clar indicate pe suprafata externa a ambalajului mare, în concordanta cu prevederile prezentului punct şi cu anexa nr. 7 la norma sanitarã veterinara.
3. Carcasele, inclusiv cele ale cãror pãrţi au fost eliminate conform pct. 53 lit. b) din cap. IX, destinate utilizatorului final, dupã tratamentul prin caldura, sunt şi expediate de la un abator autorizat, un centru de reambalare sau de la un atelier de transare spre restaurante, cantine şi instituţii în urmãtoarele condiţii:
a) ambalajele mari care conţin carne de pasare proaspãta trebuie sa poarte pe suprafata externa marcarea de sãnãtate în conformitate cu pct. 67 lit. a) şi c) ale prezentei anexe;
b) unitatea de expediere trebuie sa ţinã o evidenta a cantitãţii, naturii şi destinaţiei fiecãrui transport expediat, în concordanta cu prezenta norma sanitarã veterinara;
c) la destinaţie trebuie sa se ţinã o evidenta a cantitãţii, naturii şi originii fiecãrui transport primit, în concordanta cu prezenta norma sanitarã veterinara;
d) destinatarii sunt supuşi controlului de cãtre autoritatea veterinara competenta, care trebuie sa aibã acces la evidentele ţinute;
e) destinaţia şi scopul folosirii transportului trebuie sa fie clar indicate pe suprafata externa a ambalajului mare, în concordanta cu prezentul punct şi cu anexa nr. 7 la norma sanitarã veterinara.
CAP. 13
Depozitarea
69. a) Dupã racirea prevãzutã la pct. 41, carnea proaspãta de pasare trebuie sa fie depozitata la o temperatura care nu poate depãşi +4°C.
b) Carnea de pasare congelata trebuie menţinutã la o temperatura care nu poate depãşi -12°C.
c) Carnea de pasare proaspãta ambalata nu trebuie sa fie depozitata în acelaşi spaţiu cu carnea proaspãta neambalata.
CAP. 14
Preambalarea şi ambalarea
70. a) Ambalajele, de exemplu: lazile de ambalare, cutiile de carton şi altele, trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii de igiena:
- nu trebuie sa altereze caracteristicile organoleptice ale carnii;
- nu trebuie sa transmitã carnii substanţe dãunãtoare sãnãtãţii umane;
- trebuie sa fie suficient de rezistente pentru a se asigura protecţia eficienta a carnii în timpul transportului şi al manipulãrii.
b) Ambalajele nu trebuie sa fie reutilizate pentru alta cantitate de carne decât în cazul în care acestea sunt confectionate dintr-un material rezistent la coroziune, uşor de curatat, care a fost curatat şi dezinfectat în prealabil.
71. Atunci când se ambaleaza carnea proaspãta transata sau organe, aceste operaţiuni trebuie sa fie efectuate imediat dupã transare şi în concordanta cu condiţiile de igiena. Preambalajul trebuie sa fie transparent şi incolor, iar în cazul preambalajului transparent colorat, trebuie sa fie proiectat astfel încât carnea sau organele ambalate sa fie parţial vizibile. Acesta trebuie, de asemenea, sa îndeplineascã condiţiile de la pct. 70 lit. a) şi b); el nu poate fi refolosit pentru ambalarea unei alte cantitãţi de carne. Pãrţi de carcasa sau organele separate de carcasa trebuie sa fie întotdeauna ambalate într-un ambalaj protector, sigilat ferm, care satisface criteriile menţionate anterior.
72. Carnea preambalata individual trebuie sa fie ambalata.
73. Atunci când ambalajul îndeplineşte toate condiţiile protectoare ale preambalarii, acesta nu este necesar sa fie transparent sau incolor, iar plasarea într-un al doilea container nu este necesarã, cu condiţia ca celelalte cerinţe de la pct. 70 sa fie îndeplinite.
74. Operaţiunile de transare, dezosare, preambalare şi ambalare pot avea loc în aceeaşi încãpere, dacã materialele de ambalare au caracteristicile prevãzute la pct. 70 şi dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) spaţiul trebuie sa fie suficient de mare şi astfel amenajat încât sa fie asigurata igiena operaţiilor;
b) materialele de preambalare şi ambalare trebuie sa fie introduse într-un ambalaj protector, sigilat imediat dupã producere. Acest ambalaj trebuie sa fie protejat de deteriorare în timpul transportului cãtre unitate şi depozitat în condiţii igienice în spaţii separate ale unitãţii;
c) spaţiile de depozitare a materialului pentru ambalare trebuie sa fie lipsite de praf şi insecte. Ele nu trebuie sa comunice cu încãperile care conţin substanţe ce ar putea contamina carnea proaspãta. Materialele de ambalare nu trebuie sa fie depozitate pe pardoseala;
d) materialele de ambalare trebuie sa fie asamblate în condiţii igienice înainte de a fi aduse în spaţiul de ambalare;
e) materialele de ambalare trebuie sa fie transportate în mod igienic şi utilizate imediat. Nu trebuie sa fie manevrate de aceleaşi persoane care manipuleaza carnea proaspãta;
f) imediat dupã ambalare carnea trebuie introdusã în spaţiile de depozitare prevãzute în acest scop.
75. Ambalajele la care se referã prezentul capitol pot conţine numai carne de pasare proaspãta transata.
CAP. 15
Transportul
76. Carnea proaspãta trebuie sa fie transportatã în mijloace de transport prevãzute cu un sistem de închidere ermetica şi care sa corespundã prevederilor legislaţiei naţionale; mijloacele de transport trebuie sa fie sigilate, proiectate şi echipate astfel încât temperatura specificatã la cap. II sa fie menţinutã pe tot parcursul transportului.
77. Mijloacele de transport pentru carnea proaspãta de pasare trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) suprafata lor interna sa fie neteda şi uşor de curatat şi dezinfectat;
b) fie prevãzute cu dispozitive eficiente pentru protecţia carnii impotriva insectelor şi a prafului şi sa fie rezistente la apa.
78. Mijloacele de transport pentru carne nu pot fi utilizate pentru transportul animalelor vii sau al oricãror alte produse care pot afecta sau contamina carnea.
79. Nici un alt produs susceptibil de a afecta condiţiile de igiena ale carnii de pasare sau de a o contamina nu poate fi transportat în acelaşi timp şi în acelaşi mijloc de transport cu carnea. Carnea ambalata şi carnea neambalata trebuie sa fie transportate în mijloace de transport separate, cu excepţia cazului în care acelaşi mijloc de transport este prevãzut cu o separare fizica adecvatã, astfel încât sa protejeze carnea neambalata.
80. Carnea proaspãta de pasare nu poate fi transportatã în mijloace de transport care nu sunt curate şi care nu au fost dezinfectate.
81. Proprietarul sau reprezentantul legal al acestuia trebuie sa se asigure ca mijloacele de transport şi condiţiile de încãrcare sunt în conformitate cu cerinţele de igiena din prezentul capitol. Medicul veterinar oficial trebuie sa controleze dacã sunt respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
ANEXA 2
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
CAP. 1
Condiţii generale pentru autorizarea unitãţilor de capacitate mica
1. Unitãţile de capacitate mica trebuie sa dispunã, în spaţiile în care este produsã şi prelucrata carnea proaspãta, de:
a) paviment din materiale impermeabile, uşor de spãlat şi dezinfectat, rezistent, nealunecos, cu panta decliva care sa faciliteze drenarea apei; apa reziduala trebuie sa fie dirijata spre sifoane de pardoseala cu clopot, prevãzute cu gratare pentru evitarea mirosurilor;
b) pereţi netezi, rezistenti, impermeabili, acoperiţi cu material lavabil de culoare deschisã, pana la înãlţimea de cel puţin doi metri şi de cel puţin trei metri în spaţiile de tãiere;
c) usi din materiale rezistente la coroziune, uşor lavabile şi inodore. Atunci când carnea este depozitata în unitatea respectiva, aceasta trebuie sa aibã spaţii de depozitare care întrunesc condiţiile mai sus menţionate;
d) materiale de izolare rezistente şi inodore;
e) ventilaţie adecvatã şi, dacã este necesar, o buna evacuare a aburilor;
f) iluminare corespunzãtoare naturala sau artificiala care nu modifica culorile;
2. a) cat mai aproape de punctele de lucru, un numãr suficient de facilitãţi pentru spalarea şi dezinfectarea mainilor şi ustensilelor cu apa calda. Pentru spalarea mainilor aceste facilitãţi trebuie sa aibã apa calda şi rece sau apa premixata la o temperatura adecvatã, produse pentru curatarea şi dezinfectarea mainilor, precum şi mijloace igienice de uscare a mainilor;
b) dispozitive de sterilizare a ustensilelor, amplasate în punctele de lucru sau într-un spaţiu alãturat, dotate cu apa calda la cel puţin +82°C;
3. dispozitive de protecţie eficiente contra animalelor indezirabile, montate la toate comunicãrile cu exteriorul;
4. a) instrumente şi utilaje de lucru, precum mese de transare, mese cu suprafeţe de transare detasabile, containere, benzi transportoare şi ferastraie, confectionate din material rezistent la coroziune, care sa nu modifice caracteristicile carnii, uşor de spãlat şi de dezinfectat. Este interzisã utilizarea lemnului;
b) utilaje şi instalaţii rezistente la coroziune care îndeplinesc condiţiile de igiena pentru manipularea carnii şi containere de depozitare a carnii, astfel încât nici carnea, nici containerele sa nu vina în contact direct cu pavimentele sau cu pereţii;
c) containere speciale etanse, din material necorodabil, cu capac şi sistem de închidere sau lacat, pentru colectarea carnii improprii pentru consumul uman şi care sa nu permitã sustragerea carnii de cãtre persoane neautorizate; aceasta carne trebuie sa fie evacuata sau distrusa la sfârşitul fiecãrei zile de lucru;
5. instalaţii pentru refrigerare pentru a asigura temperatura interna a carnii prevãzutã în norma sanitarã veterinara. Aceste instalaţii trebuie sa fie prevãzute cu un sistem de drenare a apei de condensare la canalizare fãrã pericol de contaminare a carnii;
6. sistem de asigurare a apei potabile sub presiune şi în cantitate suficienta, în sensul Normei sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman. Totuşi, folosirea apei industriale este autorizata, în cazuri excepţionale, pentru producerea de aburi, stingerea incendiilor şi pentru racirea instalaţiilor de refrigerare, cu condiţia ca tubulatura instalata în acest scop sa excludã utilizarea acestei ape în alte scopuri şi sa nu prezinte nici un risc de contaminare pentru carnea proaspãta. Conductele de apa nepotabila trebuie sa se distinga clar de cele utilizate pentru apa potabilã;
7. sistem de asigurare cu apa potabilã calda, în sensul Normei sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman:
8. sistem pentru evacuarea în condiţii igienice a apei reziduale;
9. cel puţin un spalator pentru mâini şi toalete cu jet de apa. Acestea din urma nu trebuie sa se deschidã direct în spaţiile de lucru. Spalatorul trebuie sa fie prevãzut cu apa curenta calda şi rece sau apa premixata la o temperatura corespunzãtoare, materiale igienice pentru spalarea şi dezinfectarea mainilor şi mijloace igienice de uscare a mainilor. Spalatorul trebuie sa fie amplasat lângã toalete.
CAP. 2
Condiţii speciale pentru autorizarea unitãţilor de capacitate mica
10. Suplimentar fata de condiţiile generale, unitãţile de capacitate mica trebuie sa posede cel puţin:
a) o sala de tãiere suficient de mare pentru asomare şi sangerare, pe de o parte, şi deplumare şi oparire, pe de alta parte; aceste doua tipuri de operaţiuni trebuie sa se efectueze în spaţii separate;
b) în sala de tãiere, pereţi lavabili pana la înãlţimea de cel puţin doi metri sau pana la tavan;
c) o sala de eviscerare şi preambalare a organelor, suficient de mare, pentru eviscerarea care trebuie efectuatã într-un loc situat la distanta de celelalte puncte de lucru sau separat de acestea printr-un perete despartitor, astfel încât sa se previnã contaminarea;
d) un depozit pentru refrigerare, suficient de mare în raport cu mãrimea şi tipul animalelor tãiate, cu un spaţiu izolat, rezervat pentru carcasele suspecte şi prevãzut cu sistem de închidere.
Autoritatea veterinara centrala poate acorda derogãri de la aceste cerinţe de la caz la caz, atunci când carnea este livrata imediat din astfel de abatoare cãtre unitãţile de transare sau macelarii din imediata vecinãtate a abatorului, cu condiţia ca transportul sa nu dureze mai mult de o ora.
11. Animalele aduse în sala de tãiere trebuie tãiate imediat dupã asomare, exceptând cazul tãierii în scopuri religioase.
12. Animalele suspecte sau bolnave nu trebuie tãiate în unitatea respectiva, exceptând cazul când se acorda o derogare de cãtre autoritatea veterinara centrala. Atunci când se acorda o astfel de derogare, taierea trebuie sa se realizeze sub supravegherea autoritãţii veterinare competente şi sa se ia mãsuri pentru prevenirea contaminarii. Spaţiile trebuie sa fie în mod special curatate şi dezinfectate, sub supraveghere veterinara, înainte de a fi reutilizate.
ANEXA 3
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
CALIFICAREA PROFESIONALÃ A PERSONALULUI AUXILIAR
1. Numai persoanele care dovedesc ca:
a) au urmat un curs teoretic, inclusiv demonstratii de laborator, curs autorizat de autoritatea veterinara centrala cu privire la cerinţele de la pct. 3 lit. A şi B;
b) au participat la instruiri practice sub supravegherea unui medic veterinar oficial şi sunt eligibile pentru testele la care se face referire la art. 8 alin. (2) din norma sanitarã veterinara. Instruirea practica trebuie sa aibã loc în abatoare, unitãţi de transare, depozite frigorifice şi posturi de inspecţie, pentru carnea proaspãta sau pentru inspecţia înainte de tãiere, ori într-o exploatatie.
2. Totuşi personalul auxiliar care îndeplineşte cerinţele anexei nr. 3 la Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã producerea şi comercializarea carnii proaspete poate urma un curs de instruire la care partea teoreticã este redusã la patru sãptãmâni.
3. Testul la care se face referire la art. 8 alin. (2) din norma sanitarã veterinara consta într-o parte teoreticã şi o parte practica şi trebuie sa cuprindã urmãtoarele subiecte:
A. pentru inspecţia expoatatiilor:
1. partea teoreticã:
a) familiarizarea cu industria creşterii pasarilor;
b) generalitati privind sectorul avicol, semnificatie economicã, metode de producţie şi comerţ internaţional etc.;
c) anatomie şi patologie aviara;
d) cunoştinţe de baza privind bolile - virusuri, bacterii, paraziti etc.;
e) controlul bolilor şi utilizarea medicamentelor, vaccinurilor şi controlul reziduurilor;
f) bunãstarea animalelor de ferma, în timpul transportului şi la abator;
g) controlul privind protecţia mediului - în clãdiri, la ferme şi în general;
h) legislaţie veterinara nationala şi internationala;
i) atitudinile consumatorului şi controlul calitãţii;
2. partea practica:
a) vizite la ferme de diferite tipuri şi cu metode diferite de creştere;
b) vizite la unitãţile de producţie;
c) încãrcarea şi descãrcarea mijloacelor de transport;
d) vizite la laboratoare;
e) controale veterinare;
f) documentare;
g) experienta practica;
B. pentru inspecţia abatoarelor:
1. partea teoreticã:
a) cunoştinţe de baza de anatomie şi fiziologie a animalelor tãiate;
b) cunoştinţe de baza de patologie a animalelor tãiate;
c) cunoştinţe de baza de anatomie patologica a animalelor tãiate;
d) cunoştinţe de baza privind igiena şi, în special, igiena industriala, în abator, igiena transarii şi depozitarii şi igiena muncii;
e) cunoaşterea metodelor şi a procedurilor de tãiere, a inspecţiei, a preambalarii, ambalarii şi transportãrii carnii proaspete;
f) cunoaşterea legilor, regulamentelor şi prevederilor adminstrative care se referã la efectuarea muncii lor;
g) proceduri de prelevare a probelor;
2. partea practica:
a) inspecţia şi evaluarea animalelor tãiate;
b) identificarea speciei animalelor prin examinarea pãrţilor specifice ale acestora;
c) identificarea unor pãrţi din animalele la care s-au produs modificãri şi comentarii asupra acestora;
d) controlul igienei;
e) prelevarea de probe.
ANEXA 4
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
MODEL DE ATESTAT DE SÃNÃTATE*1)
pentru pasarile transportate de la exploatatie cãtre abator
Nr.*2): ......................
Serviciul competent .............................................
I. Identificarea animalelor
Specia animala: .................................................
Numãrul de animale: .............................................
Marcarea de identificare: .......................................
II. Originea animalelor
Adresa exploatatiei de origine: .................................
III. Destinaţia animalelor
Animalele vor fi transportate la urmãtorul abator: .............. cu urmãtorul mijloc de transport: .......................................
IV. Atestare
Subsemnatul, medic veterinar oficial, atest ca animalele descrise mai sus au fost examinate înainte de tãiere la exploatatia menţionatã mai sus, la ...(ora)....., pe ....(data)......, şi au fost gãsite sanatoase.
.......................... ...........................
(locul) (data)
.....................................
(semnatura medicului veterinar oficial)
---------
*1) Acest certificat este valabil 72 de ore.
*2) Optional.
ANEXA 5
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
MODEL DE ATESTAT DE SÃNÃTATE
pentru carcasele de pãsãri în vederea eviscerarii întârziate
sau pentru carcasele de rate şi gaste crescute pentru
producţia de ficat gras, asomate, sangerate şi deplumate
la ferma de ingrasare şi transportate la o unitate de transare
care este echipata cu un spaţiu separat pentru eviscerare
Nr.*1): .........................
Serviciul competent: .............................................
I. Identificarea carcaselor neeviscerate
Specii: ..........................................................
Numãrul carcaselor neeviscerate: .................................
II. Originea carcaselor neeviscerate
Adresa fermei de ingrasare: ......................................
III. Destinaţia carcaselor neeviscerate
Carcasele neeviscerate vor fi transportate la urmãtoarea unitate de transare: ............................................................
IV. Atestare
Subsemnatul, medic veterinar oficial, atest ca aceste carcase neeviscerate descrise mai sus provin de la pãsãri care au fost examinate înainte de tãiere la ferma de ingrasare menţionatã mai sus, la ..(ora).., pe ...(data)..., şi au fost gãsite sanatoase.
............................ ..........................
(locul) (data)
.......................................
(semnatura medicului veterinar oficial)
-----------
*1) Optional.
ANEXA 6
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
MODEL DE CERTIFICAT DE SÃNÃTATE
pentru carnea proaspãta de pasare*1)
Nr.*2): .........................
Locul de încãrcare: .............................................
Ministerul: .....................................................
Departamentul: ..................................................
Referinta*3): ...................................................
I. Identificarea carnii
Carne de ............(specia animala)............................
Natura bucatilor: ...............................................
Natura ambalajului: .............................................
Numãrul bucatilor sau pachetelor: ...............................
Luna(ile) şi anul(ii) congelarii: ...............................
Greutatea neta: .................................................
II. Originea carnii
Adresa(ele) şi numãrul(ele) autorizaţiei(ilor) veterinare a(le) abatorului(elor) autorizat(e): ......................................
Adresa(ele) şi numãrul(ele) autorizaţiei(ilor) veterinare a(le) unitãţii(lor) autorizate: ...........................................
Adresa(ele) şi numãrul(ele) autorizaţiei veterinare(ilor) a(le) depozitului(elor) frigorific(e) autorizat(e): .......................
III. Destinaţia carnii:
Carnea va fi expediatã de la: ....(locul de încãrcare)...........
cãtre: ....(ţara şi locul de destinaţie).........................
prin urmãtorul mijloc de transport*4): ..........................
Numele şi adresa expeditorului: .................................
Numele şi adresa destinatarului: ................................
IV. Atestarea
Subsemnatul, medic veterinar oficial, certific faptul ca:
a) carnea proaspãta de pasare descrisã mai sus satisface toate cerinţele Directivei Consiliului 91/494/CEE din 26 iunie 1991 referitoare la condiţiile de sãnãtate animala care reglementeazã comerţul intracomunitar şi importul din tari terţe de carne proaspãta de pasare şi, de asemenea, cerinţele celui de-al doilea subparagraf al art. 3 (A) (1) al acelei directive, dacã o asemenea carne este destinatã unui stat membru sau unei regiuni a unui stat membru care este recunoscut ca fiind liber de boala de Newcastle;
b) carnea de pasare descrisã mai sus:
- ambalajul carnii descrise mai sus poarta o marca care dovedeşte urmãtoarele:
- carnea provine de la animale tãiate în abatoare autorizate;
- carnea a fost transata într-o unitate de transare autorizata;
c) aceasta carne a fost declarata apta pentru consumul uman ca urmare a inspecţiei veterinare efectuate în concordanta cu Directiva Consiliului 71/118/CEE din 15 februarie 1971 referitoare la problemele ce afecteazã comerţul cu carne proaspãta de pasare sau Directiva Consiliului 91/495/CEE din 27 noiembrie 1990 referitoare la problemele de sãnãtate publica şi sãnãtate a animalelor ce afecteazã producţia şi comercializarea carnii de iepure şi carnii de vanat de crescatorie;
d) mijloacele de transport sau containerele şi condiţiile de încãrcare a acestui transport îndeplinesc cerinţele de igiena stabilite de Directiva 71/118/CEE ;
e) dacã carnea este destinatã pentru Finlanda sau Suedia*2):
- testul la care se face referire la art. 5 alin. (3) lit. a) a fost efectuat*4):
- carnea care provine de la o unitate supusã unui program ca acela la care se face referire la art. 5 alin. (3) lit. a)*4)
.............................. ..............................
(locul) (data)
.......................................
(semnatura medicului veterinar oficial)
------------
*1) Carnea proaspãta de pasare înseamnã, în concordanta cu directiva la care se referã punctul IV al prezentului certificat, orice parte proprie consumului uman a animalelor domestice din urmãtoarele specii: gaini, curci, bibilici, rate, gaste, prepelite, porumbei, fazani şi potarnichi, care nu a suferit nici un proces de conservare.
*2) Optional.
*3) În cazul vagoanelor feroviare sau al camioanelor, se declara numãrul de înregistrare, în cazul avionului, numãrul de zbor, iar în cazul vapoarelor, numele şi, unde este necesar, numãrul containerului.
*4) Se bareaza unde nu este aplicabil.
ANEXA 7
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
INDICAŢII CE VOR FI APLICATE PE AMBALAJELE MARI
Scopul de utilizare: transare/tratament termic*1)
Adresa de destinaţie: ...........................................
--------
*1) Se bareaza dupã caz.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
