Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 401 din 5 septembrie 2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sanatate pentru producerea si comercializarea carnii proaspete
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 32 din 22 ianuarie 2003
ORDIN nr. 401 din 5 septembrie 2002
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAŢIEI ŞI PÃDURILOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 32 din 22 ianuarie 2003
În temeiul prevederilor <>art. 31 alin. 1 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în baza prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
vazand Referatul de aprobare nr. 158.329/2002, întocmit de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara,
ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara, institutele centrale de profil şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.
ART. 4
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga orice alta dispoziţie contrarã.
ART. 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 90 de zile de la data publicãrii.
Ministrul agriculturii,
alimentaţiei şi pãdurilor,
Ilie Sarbu
Bucureşti, 5 septembrie 2002.
Nr. 401.
ANEXA 1
NORMA SANITARÃ VETERINARA
privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea
şi comercializarea carnii proaspete
ART. 1
(1) Prezenta norma sanitarã veterinara stabileşte condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete destinate consumului uman, provenitã de la animale domestice din urmãtoarele specii: bovine, incluzând speciile Bubalus bubalis şi Bison bison, porcine, ovine, caprine şi solipede domestice.
(2) Prezenta norma sanitarã veterinara nu se aplica transarii şi depozitarii de carne proaspãta, realizate în magazine cu vânzarea en detail sau în clãdiri adiacente punctelor de vânzare, în cazul în care transarea şi depozitarea sunt realizate exclusiv în scopul vânzãrii directe şi nemijlocite cãtre consumatori.
(3) Prezenta norma sanitarã veterinara se aplica fãrã a aduce atingere normei sanitare veterinare specifice cu privire la producerea şi comercializarea carnii tocate şi carnii preparate.
(4) Prezenta norma sanitarã veterinara nu afecteazã nici una dintre restricţiile impuse în cazul vânzãrii cu amãnuntul a carnii de solipede, stabilite conform procedurii naţionale.
ART. 2
În sensul prezentei norme sanitare veterinare se înţelege prin:
a) carne - toate pãrţile proprii consumului uman provenite de la animalele domestice din speciile bovine, incluzând speciile Bubalus bubalis şi Bison bison, porcine, ovine, caprine şi solipede;
b) carne proaspãta - carnea care nu a fost supusã nici unui alt tratament decât celui prin frig pentru a se asigura conservarea acesteia; în aceasta categorie se include şi carnea ambalata prin vacuumare sau în atmosfera controlatã;
c) carne separatã mecanic - carnea obţinutã prin separarea mecanicã de pe oase, exclusiv cea de pe oasele capului şi de pe extremitatile membrelor sub articulatiile carpiene şi tarsiene, iar în cazul porcinelor şi de pe vertebrele coccigiene, destinatã numai fabricãrii produselor din carne prin prelucrare în unitãţi autorizate, în conformitate cu art. 6 din Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate ce reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne;
d) carcasa - corpul întreg al unui animal tãiat, dupã sangerare, îndepãrtarea extremitatilor membrelor la nivelul articulatiilor carpiene şi tarsiene, precum şi dupã eviscerare, îndepãrtarea capului, cozii şi glandei mamare, iar în cazul animalelor din speciile bovine, ovine, caprine şi solipede, dupã jupuire. Totuşi, în cazul carcaselor de porcine destinate unui tratament, în conformitate cu Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate ce reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, capul şi picioarele pot rãmâne ataşate la semicarcase;
e) organe - carnea proaspãta, alta decât cea care aparţine carcasei, asa cum este definitã la lit. d), chiar dacã aceasta rãmâne legatã natural de carcasa;
f) viscere - organele din cavitatea toracica, abdominala şi pelviana, incluzând traheea şi esofagul;
g) medic veterinar oficial - medicul veterinar oficial desemnat de autoritatea veterinara competenta;
h) ţara exportatoare - statul din care se expediazã carne proaspãta;
i) ţara de destinaţie - statul membru al Uniunii Europene sau România, cãtre care se expediazã, în regim reciproc, carne proaspãta;
j) mijloc de transport - pãrţile rezervate încãrcãturii din vehicule auto, feroviare, aeriene, navale sau containerele pentru transportul pe uscat, pe mare ori aerian;
k) unitate - abator, unitate de transare, depozit frigorific, autorizate, sau o întreprindere ce grupeazã mai multe astfel de unitãţi;
l) preambalare - protecţia carnii proaspete prin utilizarea unui prim ambalaj sau a unui container iniţial în contact direct cu carnea proaspãta, precum şi ambalajul iniţial sau containerul ca atare;
m) ambalare - introducerea carnii proaspete preambalate într-un al doilea ambalaj, precum şi ambalajul însuşi;
n) tãiere specialã de urgenta - taierea dispusã de medicul veterinar oficial ca urmare a accidentarii animalelor sau a unor tulburãri de ordin fiziologic şi functionale ale acestora. Taierea specialã de urgenta poate avea loc în afarã abatorului dacã medicul veterinar oficial considera ca transportul animalelor este imposibil sau provoacã acestora o suferinta suplimentarã;
o) centru de reambalare - un atelier sau un depozit în care carnea ambalata destinatã comercializãrii este reasamblata şi/sau reambalata;
p) autoritate veterinara centrala - autoritatea veterinara centrala, reprezentatã de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor;
q) autoritate veterinara competenta - autoritatea veterinara centrala, autoritatea veterinara judeteana şi a municipiului Bucureşti, reprezentatã de direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi autoritatea veterinara localã, reprezentatã de circumscripţia sanitarã veterinara pentru controlul alimentelor şi circumscripţia sanitarã veterinara zonala, cu atribuţii în domeniul supravegherii şi controlului sanitar veterinar.
ART. 3
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca:
A. Carcasele, semicarcasele întregi sau tãiate în cel mult trei bucãţi, precum şi sferturile de carcasa:
a) au fost obţinute într-un abator care întruneşte condiţiile stabilite la cap. I şi II ale anexei nr. 1, autorizat şi supravegheat în conformitate cu art. 11;
b) provin de la animale de macelarie inspectate antemortem de cãtre medicul veterinar oficial, în conformitate cu cap. VI al anexei nr. 1, şi au fost evaluate, ca rezultat al unei astfel de inspecţii, apte pentru tãiere, în sensul prezentei norme sanitare veterinare;
c) au fost obţinute în condiţiile de igiena prevãzute la cap. V şi VII ale anexei nr. 1;
d) au fost inspectate post-mortem de cãtre medicul veterinar oficial, în conformitate cu cap. VIII al anexei nr. 1, şi nu prezintã nici o modificare, cu excepţia leziunilor traumatice care au survenit cu puţin înaintea tãierii sau a modificãrilor ori malformatiilor localizate, cu condiţia sa se fi stabilit, dacã este necesar prin teste de laborator corespunzãtoare, ca aceste leziuni, malformatii sau modificãri nu fac carcasa şi organele improprii sau periculoase pentru consumul uman;
e) poarta o marca de sãnãtate în conformitate cu cap. XI al anexei nr. 1;
f) sunt însoţite pe durata transportului de:
1. pana la aderarea României la Uniunea Europeanã, certificatul de sãnãtate emis de medicul veterinar oficial în momentul încãrcãrii, care este stabilit prin procedura nationala, este întocmit într-o singura fila ce poate conţine una sau mai multe pagini şi este redactat în limba romana şi cel puţin în limba sau în limbile oficiale ale tarii de destinaţie. Ulterior certificatul de sãnãtate va corespunde ca forma şi conţinut modelului prezentat în anexa nr. 5, cu respectarea condiţiilor menţionate anterior;
2. un document comercial de însoţire care trebuie sa fie emis de unitatea de expediere. Pe lângã menţiunile prevãzute la pct. 50 al cap. X al anexei nr. 1, trebuie sa poarte numãrul de autorizare veterinara, iar în cazul carnii congelate, luna şi anul de congelare. Pentru carnea destinatã Finlandei şi Suediei, acesta trebuie sa garanteze provenienta dintr-o unitate supusã unui program de control conform art. 6 alin. (3), iar modelul certificatului de sãnãtate aplicabil dupã aderarea României la Uniunea Europeanã va fi cel prevãzut în anexa nr. 4. Documentul de însoţire trebuie sa fie pãstrat de cãtre destinatar pentru ca acesta sa poatã fi prezentat la cererea autoritãţii competente. Datele computerizate trebuie sa fie imprimate la cererea autoritãţii sus-menţionate;
3. un certificat de sãnãtate în conformitate cu prevederile cap. XI al anexei nr. 1, în cazul carnii provenite dintr-un abator situat într-o regiune sau zona supusã restrictiilor ori al carnii ce urmeazã a fi expediatã într-un mijloc de transport sigilat de un stat membru al Uniunii Europene în România sau de România cãtre un stat membru al Uniunii Europene, dupã tranzitarea printr-o ţara terta. La cererea autoritãţii veterinare centrale a tarii de destinaţie - un stat membru al Uniunii Europene sau România - atestarea sãnãtãţii trebuie sa fie furnizatã atunci când carnea este destinatã exportului cãtre o ţara terta dupã prelucrare. Costurile implicate de o astfel de atestare vor fi suportate de operatori;
g) sunt depozitate în conformitate cu cap. XIV al anexei nr. 1, dupã inspecţia post-mortem, în condiţii de igiena, în unitãţi autorizate conform art. 11 şi supravegheate în conformitate cu cap. X al anexei nr. 1;
h) sunt transportate în condiţii de igiena în conformitate cu cap. XV al anexei nr. 1.
B. Bucatile sau pãrţile mai mici decât cele la care se referã lit. A şi carnea dezosata, ambalata sau nu:
a) sunt transate ori dezosate sau ambalate într-o unitate de transare care întruneşte condiţiile stabilite în cap. I şi III ale anexei nr. 1, autorizata şi supravegheatã în conformitate cu art. 11;
b) sunt transate ori dezosate sau ambalate în conformitate cu cap. IX al anexei nr. 1 şi provin din:
1. carne proaspãta care întruneşte condiţiile stabilite la lit. A, cu excepţia celor la care se referã lit. h), şi care este transportatã în conformitate cu cap. XV al anexei nr. 1; sau
2. carne proaspãta importata din tari terţe în conformitate cu Norma sanitarã veterinara stabilind principiile ce reglementeazã organizarea controalelor veterinare privind produsele care intra în România din ţãrile terţe;
c) au fost depozitate în condiţiile prevãzute la cap. XIV al anexei nr. 1, în unitãţi autorizate în conformitate cu art. 11 şi supravegheate conform prevederilor cap. X al anexei nr. 1;
d) au fost controlate de medicul veterinar oficial în conformitate cu prevederile cap. X al anexei nr. 1;
e) întrunesc cerinţele de preambalare şi ambalare stabilite la cap. XII al anexei nr. 1;
f) întrunesc cerinţele prevãzute la lit. A.c), e), f) şi h).
C. Organele provin dintr-un abator autorizat sau o unitate de transare autorizata. Organele nedetasate de carcasa trebuie sa îndeplineascã prevederile lit. A şi B. Organele trebuie sa îndeplineascã cerinţele prevãzute la lit. B.
D. Carnea proaspãta care a fost depozitata în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare într-un depozit frigorific, autorizat de autoritatea veterinara competenta, şi care nu a fost supusã dupã aceasta nici unei manipulari, cu excepţia celei în legatura cu depozitarea:
a) întruneşte condiţiile prevãzute la lit. A.c), e), g) şi h), precum şi cele menţionate la lit. B şi C sau este carne proaspãta importata din tari terţe, în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare stabilind principiile ce reglementeazã organizarea controalelor veterinare privind produsele care intra în România din ţãrile terţe;
b) este însoţitã în timpul transportului cãtre locul de destinaţie de documentul comercial de însoţire sau de certificatul de sãnãtate la care se referã lit. A.f). În acest caz numãrul de autorizare veterinara al depozitului frigorific trebuie sa fie menţionat pe documentul comercial de însoţire.
(i) În cazul în care carnea urmeazã sa fie însoţitã de un certificat de sãnãtate, acesta trebuie sa fie emis de cãtre medicul veterinar oficial pe baza certificatelor de sãnãtate ataşate transportului de carne proaspãta când aceasta a fost depozitata şi trebuie, în cazul importului, sa se precizeze originea carnii proaspete.
E. Carnea proaspãta produsã conform prezentei norme sanitare veterinare, care a fost depozitata într-un depozit frigorific autorizat al unei tari terţe, în conformitate cu Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate şi inspecţie veterinara dupã importul în România din tari terţe de bovine şi porcine şi carne proaspãta provenitã de la acestea, sub control vamal, şi care nu a fost dupã aceea supusã nici unei manipulari, cu excepţia celei în legatura cu depozitarea:
a) întruneşte condiţiile prevãzute la lit. A, B şi C;
b) întruneşte garanţiile specifice privind controlul şi certificarea respectãrii condiţiilor de depozitare şi transport;
c) este însoţitã de un certificat de sãnãtate care corespunde modelului stabilit conform procedurii naţionale. Garanţiile specifice privind controlul, certificarea respectãrii cerinţelor de depozitare şi transport şi emiterea certificatului de sãnãtate trebuie sa fie adoptate conform procedurii naţionale.
F. (1) Carnea proaspãta al carei ambalaj a fost îndepãrtat şi care urmeazã sa fie reambalata în alta unitate decât cea în care a fost prima data ambalata:
a) trebuie sa întruneascã condiţiile prevãzute la lit. A, B, C şi D;
b) trebuie sa fie scoasa din ambalajul sau şi reambalata într-un centru de reambalare care îndeplineşte condiţiile prevãzute la cap. I al anexei nr. 1 şi este autorizat şi supravegheat în concordanta cu art. 11.
(2) Totuşi, fãrã a aduce atingere condiţiilor de sãnãtate animala, alin. (1) nu se va aplica:
a) carnii proaspete destinate altor utilizãri decât consumului uman;
b) carnii proaspete destinate expozitiilor, studiilor sau analizelor speciale, cu condiţia ca prin controlul oficial sa se ofere garanţia ca aceasta carne nu este utilizata pentru consumul uman şi ca, atunci când expozitia s-a terminat sau când studiile ori analizele speciale au fost efectuate, carnea, cu excepţia celei utilizate pentru scopurile analizelor, este distrusa;
c) carnii proaspete destinate exclusiv aprovizionarii organizaţiilor internaţionale.
ART. 4
(1) Autoritatea veterinara centrala poate, prin derogare de la prevederile art. 3, sa permitã comercializarea carnii proaspete provenite din abatoarele care nu întrunesc condiţiile specificate în cap. I şi II ale anexei nr. 1, pe teritoriul naţional, dacã aceste unitãţi îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
a) abatoarele în cauza trebuie:
1. sa nu taie mai mult de 20 de unitãţi vita mare pe saptamana, cu un maxim de 1.000 de unitãţi vita mare pe an;
2. sa respecte condiţiile anexei nr. 1 cap. V, VII, XIV pct. 66, lit. a), b) şi d), pct. 67 şi cap. XV pct. 69, cu excepţia cerinţelor referitoare la importul de carne proaspãta, şi sa respecte şi cerinţele pct. 71, 72 şi 73 din aceeaşi anexa;
3. sa îndeplineascã cerinţele anexei nr. 2;
4. sa notifice autoritãţii veterinare competente, înaintea momentului tãierii, numãrul şi originea animalelor, pentru a permite acesteia sa efectueze inspecţia ante-mortem, în conformitate cu prevederile cap. VI din anexa nr. 1, fie în ferma, fie la abator;
b) managerul abatorului, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie sa ţinã un registru cu:
1. intrãrile de animale în unitate şi ale produselor de abator ce sunt livrate;
2. controalele efectuate;
3. rezultatele acestor controale;
4. aceste informaţii vor fi comunicate autoritãţii competente la cererea acesteia;
c) medicul veterinar oficial sau un asistent poate efectua inspecţia post-mortem, în conformitate cu prevederile cap. VII pct. 32 şi cap. VIII din anexa nr. 1.
1. Atunci când carnea prezintã leziuni sau modificãri, inspecţia post-mortem trebuie sa fie efectuatã de cãtre medicul veterinar oficial.
2. Medicul veterinar oficial sau asistentul aflat sub responsabilitatea sa trebuie sa monitorizeze permanent conformitatea cu regulile de igiena stabilite la cap. V şi VII ale anexei nr. 1.
(2) În limita celor 1.000 de unitãţi vita mare la care se referã alin. (1) lit. a) pct. 1, autoritatea veterinara poate acorda derogãri de la limita saptamanala stabilitã de acesta, pentru a se tine seama de necesitatea de a tãia miei şi iezi în perioada dinaintea sarbatorilor religioase, cu condiţia ca medicul veterinar oficial sa fie prezent în momentul tãierii, astfel încât cerinţele de igiena sa fie respectate, iar carnea respectiva sa nu fie congelata înainte de comercializare.
(3) 1. Numãrul maxim de animale prevãzut la alin. (1) lit. a) pct. 1 poate fi aplicat proprietarilor individuali care taie pe propria rãspundere, în momente diferite din saptamana, în unitãţi care respecta urmãtoarele condiţii:
a) proprietarul întreprinderii sau orice alta persoana care foloseşte aceasta unitate a primit o instruire specifica, recunoscuta de autoritatea veterinara competenta, privind igiena producţiei;
b) animalele ce urmeazã a fi tãiate aparţin proprietarului unitãţii sau macelarului care lucreazã ori au fost cumpãrate de aceştia pentru a întruni condiţiile la care se referã lit. d);
c) carnea este produsã în unitãţi care întrunesc cerinţele anexei nr. 2;
d) producţia trebuie sa fie limitatã la unitãţile de aprovizionare care aparţin macelarilor la care se referã lit. b) şi la vânzarea pe loc cãtre consumator sau cãtre colectivitatile locale.
2. Atunci când se insumeaza mai multe tãieri individuale, numãrul maxim prevãzut la alin. (1) lit. a) pct. 1 poate fi crescut cu 30 de unitãţi vita mare pe saptamana şi 1.500 de unitãţi vita mare pe an pentru abatoarele ce întrunesc condiţiile stabilite la lit. a). Autoritatea veterinara centrala trebuie sa transmitã Comisiei Europene lista unitãţilor ce beneficiazã de aceste prevederi.
(4) Conform procedurii naţionale, autoritatea veterinara competenta este autorizata sa aplice cerinţele alin. (1) pentru abatoarele situate în regiuni defavorizate datoritã unor constrângeri geografice speciale sau afectate de dificultãţi de aprovizionare şi care nu manipuleaza mai mult de 2.000 de unitãţi vita mare pe an.
(5) 1. Autoritatea veterinara centrala poate acorda derogãri, în concordanta cu anexa nr. 2, în cazul unitãţilor de transare care nu sunt situate într-o unitate autorizata şi care nu produc mai mult de 5 tone de carne dezosata pe saptamana sau echivalentul ei în carne cu os.
2. Prevederile anexei nr. 1 cap. V şi VII pct. 38 şi ale cap. IX, cu excepţia cerintei pentru temperatura sãlii de transare, stabilitã la pct. 46 lit. c) şi pct. 48 din cap. X al aceleiaşi anexe, trebuie sa se aplice operaţiunilor de transare şi depozitare în unitãţile de mai sus.
(6) Carnea ce provine din unitãţi la care se referã prezentul articol şi care a fost consideratã proprie pentru consumul uman, având în vedere condiţiile de igiena şi de sãnãtate stabilite prin prezenta norma sanitarã veterinara, trebuie sa fie marcata printr-o ştampila nationala care nu poate fi confundata cu ştampila comunitara şi trebuie, în special, sa nu fie ovala. Totuşi aceasta ştampila nu este necesarã pentru bucatile de carne care nu sunt ambalate.
(7) Autoritatea veterinara centrala poate, de asemenea, sa acorde derogãri de la cerinţele minime ale cap. I din anexa nr. 1 pentru depozitele frigorifice de capacitate mica în care sunt depozitate numai carnea ambalata şi alte alimente.
(8) Abatoarele care beneficiazã de derogarile prevãzute în prezentul articol vor fi supuse inspecţiei efectuate de autoritatea veterinara competenta.
ART. 5
(1) Autoritatea veterinara centrala va comunica Comisiei Europene lista întreprinderilor la care se referã art. 1 din Norma sanitarã veterinara privind condiţiile pentru acordarea unor derogãri temporare şi limitate de la regulile de sãnãtate specifice privind producerea şi comercializarea carnii proaspete şi lista întreprinderilor pentru care sunt stabilite limite de timp, pentru aplicarea prezentului articol.
(2) Autoritatea veterinara competenta poate acorda timpul suplimentar necesar pentru a se conformã prevederilor prezentei norme sanitare veterinare unui abator care solicita o derogare, în conformitate cu art. 2 din Norma sanitarã veterinara privind condiţiile pentru acordarea unor derogãri temporare şi limitate de la regulile de sãnãtate specifice privind producerea şi comercializarea carnii proaspete, şi care poate demonstra ca a început sa se conformeze condiţiilor prezentei norme sanitare veterinare, dar care nu poate, din motive independente de acesta, sa întruneascã limitele de timp stabilite iniţial.
(3) Atunci când o unitate înregistratã în conformitate cu art. 4 este supusã unor modificãri pe baza unui plan de restructurare autorizat de autoritatea veterinara competenta, în scopul obţinerii autorizãrii în conformitate cu art. 11, aceasta poate determina cantitãţile comercializate de unitatea în cauza, în relatie directa cu progresele tehnice.
(4) În transpunerea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea veterinara centrala va specifica maniera în care sancţiunile prevãzute la art. 10 şi la art. 2 alin. (2) din Norma sanitarã veterinara privind condiţiile pentru acordarea unor derogãri temporare şi limitate de la regulile de sãnãtate specifice privind producerea şi comercializarea carnii proaspete se vor aplica în cazul unitãţilor care nu îşi îndeplinesc toate angajamentele asumate în vederea acordãrii derogarii temporare, inclusiv al celor care nu respecta termenul stabilit la acordarea derogarilor.
ART. 6
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca medicul veterinar oficial declara improprii pentru consumul uman:
a) carnea de la animale:
1. la care, fãrã a aduce atingere prevederilor anexei C la Norma sanitarã veterinara privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene pentru unele animale vii şi produse de origine animala, a fost diagnosticata una dintre urmãtoarele boli: actinobaciloza sau actinomicoza generalizata, cãrbune emfizematos, tuberculoza generalizata, limfadenita generalizata, morva, rabie, tetanos, salmoneloza acuta, bruceloza acuta, rujet, botulism, septicemie, piemie, toxiemie sau viremie;
2. care prezintã leziuni acute de bronhopneumonie, pleurezie, peritonita, mastita, artrita, pericardita, enterita sau meningoencefalomielita, depistate printr-o inspecţie detaliatã, completatã posibil de un examen bacteriologic şi o determinare a reziduurilor substanţelor cu un efect farmacologic. Totuşi, atunci când rezultatele acestor examene speciale sunt favorabile, carcasele vor fi declarate proprii pentru consumul uman dupã ce pãrţile improprii pentru consum au fost indepartate;
3. afectate de urmãtoarele boli parazitare: sarcosporidioza generalizata vizibila macroscopic, cisticercoza generalizata, trichineloza;
4. moarte, fatate moarte sau moarte intrauterin;
5. tãiate prea ţinere şi a cãror carne este edematoasa;
6. care prezintã semne de emaciere sau anemie avansatã;
7. care prezintã tumori multiple, abcese sau rani grave în diferite zone ale carcasei sau în diferite viscere;
b) carnea de la animale:
1. care au prezentat o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina şi la care o examinare efectuatã conform pct. 41 lit. g) din cap. VIII al anexei nr. 1 a evidenţiat numai leziuni tuberculoase localizate într-un numãr de organe sau un numãr de zone ale carcasei. Totuşi, atunci când o leziune tuberculoasa a fost evidenţiatã în nodulii limfatici ai aceluiaşi organ sau într-o parte a carcasei, numai organul afectat sau partea carcasei şi nodulii limfatici asociaţi trebuie sa fie declaraţi improprii pentru consumul uman;
2. care au reactionat pozitiv sau neconcludent la bruceloza confirmatã prin leziuni care indica o infectie acuta. Dacã o astfel de leziune a fost evidenţiatã la nivelul ugerului, tractusul genital şi sangele trebuie, cu toate acestea, sa fie declarate improprii pentru consumul uman;
c) pãrţile de carcase care prezintã semne de infiltratii seroase sau infiltratii hemoragice, abcese localizate ori contaminare localizata; organe şi viscere cu leziuni patologice de origine infectioasa, parazitara sau traumatica;
d) carnea care este febrila, prezintã modificãri intense şi persistente cu referire la culoare, miros, consistenta sau gust;
e) atunci când medicul veterinar oficial este convins ca o carcasa sau un organ este afectat de limfadenita cazeoasa sau de orice alta inflamatie purulenta şi ca inflamatia menţionatã nu este generalizata sau asociata cu emacierea:
1. orice organ şi nodulul sau limfatic asociat, dacã afectiunea menţionatã exista la suprafata sau în structura acelui organ sau nodul limfatic;
2. în toate cazurile pentru care pct. 1 nu se aplica, portiunile cu leziuni şi pãrţile adiacente pe care medicul veterinar oficial le considera afectate, având în vedere varsta şi gradul de dezvoltare a leziunii, în sensul ca o leziune veche şi bine incapsulata poate sa fie consideratã inactiva;
f) carnea ce provine din toaletarea plagii de sangerare;
g) în cazul în care medicul veterinar oficial este convins ca intreaga carcasa ori o parte a carcasei sau orice organ este afectat de orice alta boala ori afectiune, altele decât cele la care se referã punctele precedente, intreaga carcasa şi organele sau zone ale acestora pot fi considerate corespunzãtoare;
h) carcasele ale cãror organe nu au fost supuse unei inspecţii post-mortem;
i) sangele unui animal a cãrui carne a fost declarata improprie pentru consumul uman, în conformitate cu punctele precedente, şi sangele contaminat cu conţinut stomacal sau orice alta substanta;
j) carnea ce provine de la animale cãrora li s-au administrat:
1. substantele interzise de Norma sanitarã veterinara privind interzicerea unor substanţe având acţiune hormonala şi orice substanţe având acţiune tireostatica şi de Norma sanitarã veterinara care interzice unele substanţe ce au o acţiune hormonala pentru creşterea efectivelor de ferma;
2 produse susceptibile sa facã carnea periculoasa sau dãunãtoare pentru sãnãtatea umanã şi pentru care va trebui sa fie luatã o decizie conform procedurii naţionale;
3. substanţe tenderizante pentru fragezire;
k) carnea ce conţine reziduuri de substanţe autorizate în concordanta cu excepţiile prevãzute la art. 4 din Norma sanitarã veterinara privind interzicerea unor substanţe având acţiune hormonala şi orice substanţe având acţiune tireostatica şi la art. 2 şi 7 din Norma sanitarã veterinara care interzice unele substanţe ce au o acţiune hormonala pentru creşterea efectivelor de ferma, reziduuri de produse medicamentoase, antibiotice, pesticide sau alte substanţe care sunt dãunãtoare ori susceptibile sa facã consumul de carne proaspãta periculos sau daunator pentru sãnãtatea umanã, dacã astfel de reziduuri au depãşit nivelul permis stabilit de Norma sanitarã veterinara privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi alţi contaminanti în produsele de origine animala, precum şi de Norma sanitarã veterinara privind mãsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor;
l) carnea contaminata sau cu modificãri pentru care se stabilesc mãsuri în conformitate cu procedura nationala;
m) ficatul şi rinichii animalelor în varsta de peste 2 ani din regiunile în care programele pentru supraveghere, în conformitate cu Norma sanitarã veterinara privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi alţi contaminanti în produsele de origine animala, au evidenţiat prezenta metalelor grele în mediu;
n) carnea care, fãrã a aduce atingere legislaţiei aplicabile în domeniul ionizarii, a fost tratata cu radiatii ionizante sau ultraviolete;
o) carnea care emite un miros sexual pronunţat.
(2) Amendamentele sau modificãrile alin. (1) pot fi adoptate, în special pentru tuberculoza, bruceloza şi salmoneloza, în conformitate cu procedura nationala.
(3) În privinta salmonelei şi în funcţie de mãsurile la care se referã alin. (2) trebuie sa se aplice urmãtoarele exigente pentru carnea destinatã Finlandei şi Suediei:
a) transportul de carne sa fie supus unui test microbiologic prin prelevarea de probe în unitatea de origine;
b) testul prevãzut la lit. a) nu se efectueazã pentru transporturile de carne destinate unei unitãţi în scopul pasteurizarii, sterilizarii sau pentru un tratament ce are un efect echivalent;
c) testul prevãzut la lit. a) nu va fi efectuat pentru carnea ce provine dintr-o unitate care este supusã unui program recunoscut ca echivalent cu cel la care se referã alin. (4) prin aplicarea procedurii naţionale.
(4) Garanţiile prevãzute la alin. (3) se vor aplica numai dupã aprobarea de cãtre Comisia Europeanã a unui program operational prezentat de Finlanda şi Suedia.
ART. 7
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca:
a) fãrã a aduce atingere prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi art. 6 alin. (2), carnea proaspãta de porc sau carnea de cal la care se referã art. 3, dacã nu a fost testata pentru trichineloza, conform anexei nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind examenul pentru decelarea Trichinellei spiralis în carnea proaspãta derivata de la porcinele domestice dupã importul din tari terţe, este supusã tratamentului prin frig, în concordanta cu anexa nr. 4 la norma sanitarã veterinara menţionatã anterior;
b) carnea provenitã de la animalele menţionate la pct. 1, 2 şi 3 ale prezentei litere poarta marca specialã prevãzutã în anexa nr. 6 şi este supusã unui tratament conform Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne:
1. porci masculi utilizaţi pentru reproducţie;
2. porci criptorhidieni şi hermafroditi;
3. fãrã a aduce atingere prevederilor art. 6 alin. (1) lit. o), porcii masculi necastrati cu o greutate a carcasei de peste 80 kg, cu excepţia cazului în care unitatea este capabilã sa garanteze prin intermediul unei metode recunoscute prin procedura nationala sau, în absenta unei astfel de metode, printr-o metoda recunoscuta de cãtre autoritatea veterinara competenta respectiva, ca acele carcase care emit un pronunţat miros de vier pot fi identificate;
c) carnea separatã mecanic este supusã unui tratament termic în conformitate cu norma menţionatã la lit. b);
d) dupã îndepãrtarea pãrţilor improprii pentru consum, carnea proaspãta şi organele de la animale cu o infestare localizata cu Cysticercus bovis sau Cysticercus cellulosae sunt supuse unui tratament prin frig, folosindu-se o metoda recunoscuta conform procedurii naţionale;
e) carnea provenitã de la animale care au fost supuse tãierii speciale de urgenta poate fi autorizata numai pentru consum uman pe piata localã şi numai dacã urmãtoarele condiţii au fost îndeplinite:
1. exploatatia de origine nu este supusã restrictiilor de poliţie sanitarã;
2. înainte de tãiere animalele au fost supuse unei inspecţii ante-mortem de cãtre medicul veterinar oficial, conform art. 3 alin. (1) lit. A. a) şi b);
3. animalele au fost asomate înainte de tãiere, sangerate şi posibil eviscerate pe loc; medicul veterinar oficial poate sa renunţe la asomare şi sa autorizeze, în cazuri speciale, impuscarea;
4. animalele tãiate şi sangerate sunt transportate cat de repede posibil dupã tãiere la un abator autorizat, în conformitate cu prezenta norma sanitarã veterinara şi în condiţii de igiena corespunzãtoare. Atunci când animalele tãiate nu pot fi aduse într-o ora la un astfel de abator, acestea trebuie sa fie transportate într-un container sau mijloc de transport care asigura o temperatura între 0°C şi +4°C. Dacã eviscerarea nu a fost efectuatã la momentul tãierii, aceasta poate fi efectuatã în maximum trei ore dupã tãiere; dacã eviscerarea este efectuatã pe loc, viscerele trebuie sa fie trimise la abator cu carcasa;
5. în timpul transportului la abator animalele tãiate sunt însoţite de un certificat emis de medicul veterinar oficial care a dispus taierea, prin care se atesta rezultatul favorabil al inspecţiei ante-mortem, momentul tãierii şi natura oricãrui tratament administrat animalelor, iar dacã se considera corespunzãtor, rezultatul inspecţiei viscerelor; acest certificat trebuie sa corespundã unui model ce urmeazã a fi elaborat în conformitate cu procedura nationala;
6. carcasele provenite de la animalele tãiate sunt astfel manipulate încât sa nu între în contact cu carcasele şi organele destinate pentru consumul uman, pana când inspecţia post-mortem, efectuatã în concordanta cu art. 3 alin. (1) lit. A. a) şi d) şi completatã atunci când este cazul de o examinare bacteriologica, nu le identifica ca fiind în întregime sau parţial proprii pentru consumul uman;
f) carnea provenitã dintr-o zona supusã restrictiilor de sãnãtate a animalelor este supusã unor reguli specifice care urmeazã a fi determinate de la caz la caz, conform procedurii naţionale;
g) tratamentul prevãzut la punctele precedente se efectueazã în întreprinderea de origine sau în orice alta întreprindere desemnatã de medicul veterinar oficial;
h) carnea trebuie sa fie marcata cu o ştampila nationala care nu poate fi confundata cu ştampila comunitara şi, în special, nu trebuie sa fie ovala.
ART. 8
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca:
a) carnea declarata improprie pentru consumul uman poate fi clar deosebita de carnea declarata proprie pentru consumul uman;
b) carnea declarata improprie pentru consumul uman este tratata conform <>Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 504/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea condiţiilor sanitare veterinare pentru înlãturarea şi prelucrarea deşeurilor animale, comercializarea lor şi prevenirea agenţilor patogeni din furajele care conţin produse de origine animala sau peste, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 1 februarie 2002.
(2) Regulile detaliate pentru aplicarea prezentului articol vor fi determinate conform procedurii naţionale, dacã este necesar.
ART. 9
(1) a) Fãrã a aduce atingere prevederilor Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi alţi contaminanti în produsele de origine animala, animalele sau carnea acestora trebuie sa fie supusã unei examinari pentru reziduuri, atunci când medicul veterinar oficial suspecteaza prezenta acestora ca urmare a inspecţiei de sãnãtate.
b) Aceasta examinare va detecta reziduurile atât pentru substantele care au acţiune farmacologica, cat şi pentru produsele de metabolism ale acestora, precum şi pentru alte substanţe transmise carnii şi care se considera a fi dãunãtoare sãnãtãţii publice.
c) Dacã aceasta carne examinata prezintã urme de reziduuri în cantitãţi care depãşesc limitele permise, aceasta trebuie sa fie declarata improprie pentru consumul uman.
d) Examenele pentru determinarea reziduurilor trebuie sa fie efectuate conform metodelor autorizate care sunt recunoscute ştiinţific, în special cele stabilite de regulile comunitare sau de alte standarde internaţionale.
e) Evaluarea rezultatelor obţinute este posibila prin utilizarea metodelor de referinta stabilite conform procedurii naţionale.
f) În conformitate cu procedura nationala, cel puţin un laborator de referinta va fi desemnat de autoritatea veterinara centrala sa efectueze examinarea pentru reziduuri.
(2) Autoritatea veterinara centrala va solicita Institutului pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar sa determine limitele de toleranta pentru substantele transmise carnii care sunt susceptibile a fi dãunãtoare pentru sãnãtatea publica, altele decât cele stabilite de legislaţia comunitara specifica referitoare la fixarea nivelurilor maxime pentru reziduurile de pesticide la animale şi furaje de origine animala, precum şi cea care stabileşte o procedura comunitara pentru determinarea limitelor maxime pentru reziduurile medicamentelor veterinare în produse şi hrana de origine animala.
ART. 10
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure de:
a) prezenta permanenta a cel puţin unui medic veterinar oficial într-un abator autorizat conform art. 11, în tot cursul inspectiilor ante-mortem şi post-mortem;
b) prezenta cel puţin o data pe zi a unui medic veterinar oficial într-o unitate de transare autorizata în concordanta cu prevederile prezentului articol, în timpul procesului de producţie, pentru a controla condiţiile de igiena ale acestei unitãţi şi înregistrarea intrãrilor şi iesirilor de carne proaspãta din unitate;
c) prezenta permanenta a unui medic veterinar oficial într-un depozit frigorific şi într-un centru de ambalare autorizat.
(2) Medicul veterinar oficial poate fi asistat pentru realizarea urmãtoarelor operaţiuni de personal auxiliar care îşi desfãşoarã activitatea sub autoritatea şi responsabilitatea acestuia, în vederea executãrii urmãtoarelor operaţiuni:
a) inspecţia ante-mortem, rolul auxiliarilor fiind de a face controlul iniţial privind animalele şi de a executa activitãţi exclusiv practice;
b) inspecţia post-mortem, cu condiţia ca medicul veterinar oficial sa aibã posibilitatea sa supravegheze la fata locului munca efectuatã de personalul auxiliar;
c) controlul de sãnãtate a carnii transate şi depozitate;
d) inspecţia şi supravegherea unitãţilor autorizate în conformitate cu art. 11.
(3) Numãrul maxim de personal auxiliar care poate asista medicul veterinar oficial pentru realizarea atribuţiilor sale trebuie sa fie stabilit de autoritatea veterinara centrala. Numãrul personalului trebuie sa fie destul de limitat pentru a da posibilitatea medicului veterinar oficial sa exercite supravegherea eficienta a inspecţiei post-mortem.
(4) Numai persoanele care îndeplinesc cerinţele prevãzute în anexa nr. 3 pot fi numite ca personal auxiliar dupã un test organizat de cãtre autoritatea veterinara competenta.
(5) Pentru a se asigura asistenta la care se face referire anterior, personalul auxiliar va face parte din echipa de inspecţie sub controlul şi responsabilitatea medicului veterinar oficial. El trebuie sa fie independent de unitate. Autoritatea veterinara centrala stabileşte componenta echipei de inspecţie pentru fiecare unitate, astfel încât medicul veterinar oficial sa poatã supraveghea operaţiunile prevãzute mai sus.
(6) Reguli detaliate ce reglementeazã asistenta la care se referã prezentul articol, în mãsura în care este necesar, vor fi determinate conform procedurii naţionale.
ART. 11
(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa elaboreze o lista a unitãţilor autorizate, altele decât cele la care se referã art. 4, fiecare unitate având un numãr de autorizare veterinara. Lista trebuie trimisa Comisiei Europene.
(2) Unitãţile de transare la care se referã cap. V pct. 19 alin. (2) lit. b) din anexa nr. 1 trebuie, de asemenea, sa fie supuse autorizãrii în conformitate cu Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate ce reglementeazã comerţul cu carne proaspãta de pasare. Atunci când aceasta lista a unitãţilor de transare va fi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, se va face referire la o astfel de autorizare specialã.
(3) Autoritatea veterinara centrala nu trebuie sa autorizeze o unitate dacã nu este convinsa ca aceasta este conformã cu prezenta norma sanitarã veterinara.
(4) Atunci când s-a constatat ca igiena este necorespunzãtoare şi atunci când mãsurile prevãzute la cap. VIII pct. 41 lit. A. f) din anexa nr. 1 s-au dovedit a fi insuficiente pentru a se remedia situaţia, autoritatea veterinara competenta va suspenda temporar autorizaţia pentru activitatea în cauza sau intreaga activitate a unitãţii respective.
(5) Dacã managerul unitãţii, proprietarul sau reprezentantul sau nu remediaza deficientele constatate, în perioada stabilitã de autoritatea veterinara competenta, aceasta trebuie sa retragã autorizaţia, dupã caz, pentru activitatea în cauza sau pentru intreaga activitate a unitãţii respective.
(6) Autoritatea veterinara competenta va tine seama în acest caz de concluziile inspecţiei efectuate în conformitate cu art. 12. Comisia Europeanã va fi informatã cu privire la suspendarea sau retragerea autorizaţiei.
(7) a) Managerul unitãţii, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie, în conformitate cu alin. (9) lit. b), sa efectueze controale regulate privind starea de igiena pe fluxul tehnologic din aceasta unitate, inclusiv controale microbiologice.
b) Controalele trebuie sa cuprindã ustensilele, utilajele şi instalaţiile din toate etapele de producţie şi, dacã este necesar, produsele.
c) Managerul unitãţii, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie sa fie în mãsura ca la cererea autoritãţii veterinare competente sa informeze medicul veterinar oficial despre natura, frecventa şi rezultatele controalelor efectuate în acest sens, împreunã cu numele laboratorului unde a efectuat testarile.
d) Natura controalelor, frecventa acestora, precum şi metodele de prelevare şi metodele pentru examinarea bacteriologica vor fi stabilite conform procedurii naţionale.
(8) a) Managerul unitãţii, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie sa stabileascã un program de instruire a personalului, care sa permitã muncitorilor sa cunoascã şi sa aplice normele de igiena adaptate la structura producţiei.
b) Medicul veterinar oficial responsabil de unitate trebuie sa fie implicat în planificarea şi implementarea acestui program.
(9) a) Inspecţia şi supravegherea unitãţilor trebuie sa fie efectuate sub responsabilitatea medicului veterinar oficial care poate fi asistat de cãtre personalul auxiliar pentru realizarea sarcinilor practice.
b) Medicul veterinar oficial trebuie sa aibã întotdeauna acces în toatã unitatea pentru a se asigura ca aceasta este conformã cu prezenta norma sanitarã veterinara şi, atunci când exista un dubiu în ceea ce priveşte originea carnii sau a animalelor tãiate, verifica documentele contabile care îi permit sa stabileascã originea acestora.
c) Medicul veterinar oficial trebuie sa analizeze în mod regulat rezultatele controalelor prevãzute la alin. (7). Acesta poate, pe baza analizei prezentate, sa efectueze examene microbiologice suplimentare pe fluxul tehnologic sau privind produsele.
d) Rezultatul acestor analize va fi înscris într-un raport ale cãrui concluzii şi recomandãri vor fi notificate managerului unitãţii, proprietarului sau reprezentantului sau, care va remedia deficientele observate, în perioada stabilitã, în scopul îmbunãtãţirii condiţiilor de igiena.
ART. 12
(1) Autoritatea veterinara centrala va incredinta Institutului de Igiena şi Sãnãtate Publica Veterinara sarcina de a colecta şi a face utile rezultatele inspectiilor ante-mortem şi post-mortem efectuate de medicul veterinar oficial cu privire la diagnosticul bolilor transmisibile la om.
(2) Atunci când este diagnosticata o astfel de boala, rezultatele examenelor trebuie sa fie comunicate cat mai repede posibil autoritãţilor veterinare competente responsabile pentru supravegherea efectivului din care au provenit animalele.
(3) Autoritatea veterinara centrala va trimite Comisiei Europene informaţii privind anumite boli şi, în special, cazurile în care au fost diagnosticate boli transmisibile la om.
(4) Autoritatea veterinara centrala, actionand în conformitate cu procedura nationala, va adopta reguli detaliate pentru aplicarea acestui articol şi, în special:
a) frecventa cu care informaţiile trebuie sa fie înaintate acesteia;
b) tipul de informaţii;
c) bolile pentru care se transmit informaţiile;
d) procedurile pentru monitorizarea, prelucrarea şi utilizarea informaţiilor.
ART. 13
Experţii veterinari ai Comisiei Europene pot, în mãsura în care este necesar, sa sa asigure de aplicarea uniforma a prezentei norme sanitare veterinare şi în cooperare cu autoritatea veterinara centrala efectueazã controale ad-hoc în România. Prin verificarea unui numãr reprezentativ de unitãţi aceştia pot, de asemenea, sa verifice dacã autoritãţile competente controleazã conformitatea unitãţii cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea veterinara centrala pe teritoriul cãreia se efectueazã controalele va furniza experţilor toatã asistenta necesarã pentru ca aceştia sa-şi îndeplineascã misiunea. Comisia Europeanã va informa autoritatea veterinara centrala despre rezultatele controalelor efectuate.
ART. 14
Conform procedurii naţionale:
a) autoritatea veterinara centrala poate acorda derogãri de la prevederile cap. II pct. 14 lit. c) şi pct. 2, 3, 4 din cap. VIII pct. 42 lit. A pct. 2 şi ale cap. IX pct. 46 lit. d) din anexa nr. 1, la cererea autoritãţii competente, atunci când sunt furnizate garanţii similare. Aceste derogãri trebuie sa stabileascã condiţii de sãnãtate care sunt cel puţin echivalente celor din anexa nr. 1;
b) se poate decide asupra cerinţelor suplimentare adaptate situaţiei specifice dintr-un anumit judeţ, cu referire la unele boli susceptibile sa punã în pericol sãnãtatea publica;
c) se poate decide asupra condiţiilor speciale pentru autorizarea întreprinderilor situate în pieţe en gros.
ART. 15
(1) Fãrã a aduce atingere prevederilor specifice ale prezentei norme sanitare veterinare, medicul veterinar oficial sau autoritatea veterinara competenta va efectua orice controale veterinare pe care le considera oportune, atunci când se suspecteaza ca nu este respectata legislaţia veterinara sau exista dubiu ca aceasta carne este proprie pentru consum uman.
(2) Autoritatea veterinara centrala va lua toate mãsurile administrative sau penale corespunzãtoare pentru a penaliza orice încãlcare a legislaţiei veterinare, în special atunci când se constata ca certificatele sau documentele elaborate nu corespund stãrii actuale a carnii, mãrcile de identificare nu sunt conforme cu reglementãrile în vigoare, carnea nu a fost prezentatã pentru inspecţie sau ca aceasta carne nu a fost utilizata în scopul destinat iniţial.
ART. 16
Anexele la prezenta norma sanitarã veterinara pot fi modificate de autoritatea veterinara centrala pentru a le adapta progreselor în tehnologie.
ART. 17
Regulile stabilite de Norma sanitarã veterinara privind controalele veterinare referitoare la comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale şi produse animaliere se vor aplica în special controalelor la origine, organizãrii şi urmãririi controalelor ce urmeazã a fi efectuate de cãtre ţara de destinaţie şi mãsurilor de protecţie ce urmeazã a fi aplicate.
ART. 18
(1) Autoritatea veterinara centrala va pune în aplicare legi, reglementãri şi prevederi administrative pentru îndeplinirea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare într-o perioada ce va fi stabilitã ulterior. Autoritatea veterinara centrala va informa Comisia Europeanã despre adoptarea şi punerea în aplicare a acestor prevederi legislative.
(2) Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta aceste mãsuri, ele vor conţine o referire directa la prezenta norma sanitarã veterinara sau va fi însoţitã de astfel de referinte cu ocazia publicãrii oficiale.
ART. 19
(1) Autoritatea veterinara centrala poate adopta acte legislative sau prevederi administrative suplimentare necesare prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura aplicarea şi conformitatea cu prevederile acesteia.
(2) Autoritatea veterinara centrala va lua mãsurile administrative sau penale adecvate pentru a pedepsi orice violare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Autoritatea veterinara centrala poate modifica, completa sau abroga total ori parţial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(4) Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta prevederile menţionate la alineatele precedente, trebuie sa se facã o referire expresã la prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 20
Anexele nr. 1-6 fac parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara.
ANEXA 1
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
CAP. 1
Condiţiile generale pentru autorizarea unitãţilor
Unitãţile trebuie sa asigure cel puţin:
1. în spaţiile în care carnea proaspãta este produsã, prelucrata sau depozitata şi în zonele şi coridoarele prin care carnea proaspãta este transportatã:
a) pavimente impermeabile şi necorodabile, uşor de curatat şi de dezinfectat, cu panta de inclinare care sa permitã scurgerea apei spre gurile de canalizare prevãzute cu gratar necorodabil şi sifon de pardoseala cu clopot, pentru a preveni difuzarea mirosurilor neplacute şi refularea apelor uzate. Totuşi:
1. în cazul spaţiilor la care se referã cap. II pct. 14 lit. d) şi f), cap. III pct. 15 lit. a) şi cap. IV pct. 16 lit. a), colectarea apei în canalele prevãzute cu gratare şi sifoane nu este necesarã, iar în cazul spaţiilor la care se referã cap. IV pct. 16 lit. a), este suficient un dispozitiv cu care apa poate fi uşor îndepãrtatã;
2. în cazul spaţiilor la care se referã cap. IV pct. 17 lit. a), precum şi în zonele şi coridoarele prin care carnea proaspãta este manipulata şi transportatã, este suficient un paviment impermeabil şi neputrescibil;
b) pereţi durabili, netezi, impermeabili, acoperiţi cu materiale uşor lavabile şi de culoare deschisã pana la înãlţimea de cel puţin 2 metri şi de cel puţin 3 metri în spaţiile de tãiere. În spaţiile de refrigerare şi congelare, precum şi în depozite pereţii trebuie sa fie acoperiţi cu materiale uşor lavabile de culoare deschisã cel puţin pana la înãlţimea de depozitare. Imbinarea dintre perete şi podea trebuie sa fie rotunjita sau finisata similar, cu excepţia spaţiilor la care se referã cap. IV pct. 17 lit. a);
c) usi construite din sau acoperite în totalitate cu material rezistent, necorodabil, neted şi impermeabil;
d) izolaţii din materiale rezistente, neputrescibile, necorodabile şi inodore;
e) ventilaţie eficienta şi, acolo unde este cazul, o buna exhaustare a aburilor;
f) iluminare corespunzãtoare naturala sau artificiala care nu modifica culorile;
g) tavan curat şi uşor de curatat sau un acoperis prevãzut cu izolatie care îndeplineşte aceste condiţii;
2. a) cat mai aproape de punctele de lucru, un numãr suficient de facilitãţi pentru curatarea şi dezinfectarea mainilor şi pentru curatarea ustensilelor cu apa calda. Robinetele nu trebuie sa fie acţionate manual. Pentru spalarea mainilor aceste facilitãţi trebuie sa aibã apa curenta calda şi rece sau premixata la temperatura adecvatã, precum şi substanţe pentru spalare, dezinfecţie şi mijloace igienice de uscare a mainilor;
b) facilitãţi pentru sterilizarea ustensilelor de lucru, prevãzute cu apa calda la temperatura minima de +82°C;
3. dispozitive contra dãunãtorilor, montate la toate comunicãrile cu exteriorul;
4. a) instrumente şi utilaje de lucru cum ar fi: mese de transare, mese cu suprafeţe de transare detasabile, containere, benzi transportoare şi ferastraie confectionate din materiale rezistente la coroziune care sa nu modifice aspectul şi calitãţile carnii, uşor de curatat şi de dezinfectat. Suprafeţele care intra în contact cu carnea sau care pot intra în contact cu carnea, inclusiv imbinarile şi sudurile acestora, trebuie sa fie menţinute netede. Utilizarea carnii proaspete ambalate igienic;
b) utilaje şi accesorii rezistente la coroziune care întrunesc cerinţele de igiena pentru:
1. manipularea carnii;
2. containerele de depozitare a carnii astfel încât nici carnea şi nici containerele sa nu vina în contact cu pavimentele sau pereţii;
c) facilitãţi, inclusiv rampe special amenajate şi echipate pentru recepţia şi expedierea carnii, pentru manipularea igienica şi protecţia carnii în timpul încãrcãrii şi descãrcãrii;
d) containere speciale etanse şi necorodabile, cu capac şi sistem de închidere, pentru colectarea carnii confiscate, care sa nu permitã persoanelor neautorizate sa extraga conţinutul, sau spaţiu închis special destinat pentru astfel de carne, atunci când cantitatea de carne impune acest lucru sau când aceasta carne nu este evacuata la terminarea fiecãrei zile de lucru. Atunci când o astfel de carne este îndepãrtatã prin sistem pneumatic, acesta trebuie sa fie astfel construit şi instalat pentru a se evita orice risc de contaminare a carnii proaspete;
e) spaţii separate pentru depozitarea în condiţii de igiena a materialelor pentru preambalare şi ambalare, atunci când astfel de activitãţi sunt efectuate în unitate;
5. instalaţii de refrigerare pentru a menţine temperatura interna a carnii la nivelul stabilit de prezenta norma sanitarã veterinara. Aceste instalaţii trebuie sa fie prevãzute cu sisteme de colectare şi drenare a apei de condensare, fãrã vreo posibilitate de contaminare a carnii;
6. sistem de asigurare a apei potabile sub presiune presurizata, numai în sensul Normei sanitare veterinare referitoare la calitatea apei destinate consumului uman. Totuşi utilizarea apei nepotabile este autorizata în cazuri excepţionale pentru producerea de vapori, stingerea incendiilor şi racirea instalaţiilor de refrigerare, cu condiţia ca instalarea conductelor în acest scop sa nu permitã utilizarea acestei ape în alte scopuri şi sa nu prezinte nici un risc de contaminare a carnii proaspete. Conductele de apa nepotabila trebuie sa se distinga clar de cele utilizate pentru apa potabilã;
7. sistem de asigurare cu apa potabilã calda, în sensul Normei sanitare veterinare referitoare la calitatea apei destinate consumului uman;
8. sisteme de evacuare a dejectiilor lichide şi solide, cu respectarea condiţiilor de igiena;
9. spaţiu special amenajat, echipat corespunzãtor pentru utilizarea exclusiva de cãtre serviciul veterinar, sau, în cazul depozitelor la care se referã cap. IV pct. 17, facilitãţi corespunzãtoare;
10. facilitãţi ce permit desfãşurarea în mod eficient, în orice moment a inspecţiei veterinare prevãzute în norma sanitarã veterinara;
11. un numãr suficient de vestiare cu pereţi şi pavimente netede, impermeabile, uşor lavabile, dotate cu spalatoare de mâini, duşuri şi toalete cu jet de apa, amenajate şi echipate astfel încât sa protejeze partea curata a clãdirii de contaminare. Toaletele nu trebuie sa se deschidã direct cãtre spaţiile de lucru. Dusurile nu sunt necesare în depozitele frigorifice care primesc şi expediazã numai carne proaspãta ambalata igienic. Spalatoarele de mâini trebuie sa aibã apa curenta calda şi rece sau apa premixata la temperatura necesarã, materiale pentru spalarea şi dezinfectarea mainilor şi mijloace igienice penetru uscarea mainilor. Robinetele spalatoarelor nu vor fi acţionate cu mana sau cu bratul. Trebuie sa existe un numãr suficient de astfel de spalatoare lângã toalete;
12. loc şi facilitãţi adecvate pentru curatarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport pentru carne, cu excepţia depozitelor frigorifice ce primesc şi depoziteaza numai carnea proaspãta ambalata igienic. Abatoarele trebuie sa posede amplasament şi amenajãri distincte pentru mijloacele de transport folosite pentru animale. Totuşi aceste locuri şi facilitãţi nu sunt obligatorii, dacã exista prevederi care solicita ca mijloacele de transport sa fie curatate şi dezinfectate în facilitãţile autorizate oficial;
13. spaţii sau un loc sigur pentru depozitarea detergentilor, dezinfectantelor şi a substanţelor similare.
CAP. 2
Condiţii speciale pentru autorizarea abatoarelor
14. Suplimentar fata de condiţiile generale, abatoarele trebuie sa dispunã cel puţin de:
a) adapost corespunzãtor sau, în cazul în care climatul permite, boxe de asteptare pentru animale; pereţii şi pavimentul acestora trebuie sa fie rezistenti, impermeabili şi uşor de curatat şi de dezinfectat; aceste facilitãţi trebuie sa fie dotate cu instalaţii pentru adaparea animalelor şi, dacã este necesar, pentru furajarea acestora; trebuie sa fie prevãzute cu sistem de drenare a dejectiilor la canalizare;
b) spaţii pentru tãiere suficient de mari pentru ca activitatea ce urmeazã a fi desfasurata sa se efectueze în condiţii corespunzãtoare. În abatoarele în care se taie porci şi alte specii de animale trebuie sa existe un spaţiu special destinat pentru taierea porcilor. Totuşi un astfel de spaţiu special nu este necesar dacã taierea diferitelor specii are loc în diferite momente, iar în acest caz oparirea, depilarea, curatarea şi flambarea trebuie sa fie efectuate în spaţii speciale care sunt clar separate de linia de tãiere fie printr-un spaţiu deschis de cel puţin 5 metri, fie printr-un paravan de cel puţin 3 metri înãlţime;
c) spaţii separate suficient de mari şi rezervate exclusiv pentru:
1. golirea şi curatarea stomacurilor şi intestinelor. Nu vor fi necesare spaţii separate dacã operaţiunile tehnologice la nivelul stomacurilor sunt efectuate cu un echipament mecanic cu circuit închis, dotat cu un sistem corespunzãtor de ventilaţie şi indeplinind urmãtoarele condiţii:
a) utilajul trebuie sa fie instalat şi sa funcţioneze astfel încât operaţiunea pentru separarea intestinelor de stomac, vidarea şi curatarea stomacurilor sa se efectueze igienic. Utilajul trebuie sa fie amplasat într-un spaţiu special care este clar separat printr-un paravan de carnea proaspãta şi care pleacã de la paviment; are o înãlţime de cel puţin 3 metri şi imprejmuieste intreaga zona în care sunt efectuate aceste operaţiuni, dacã astfel de operaţiuni sunt efectuate în abator. În plus, în cazul porcinelor aceasta prevedere se va aplica şi pentru prevenirea contaminarii carnii proaspete şi a organelor;
b) proiectarea şi funcţionarea acestui utilaj trebuie sa previnã eficient orice posibilitate de contaminare a carnii proaspete;
c) instalarea unui ventilator care sa elimine mirosurile şi orice risc de contaminare prin aerosoli;
d) utilajul trebuie sa fie echipat cu un dispozitiv care permite evacuarea în circuit închis a apelor reziduale şi a conţinutului gastric la un sistem de drenare;
e) circuitul urmat de stomacuri cãtre şi de la utilaj trebuie sa fie net separat şi la distanta de circuitul urmat de alta carne proaspãta. Imediat dupã ce au fost golite şi curatate, stomacurile trebuie sa fie indepartate într-o maniera igienica;
f) stomacurile nu trebuie sa fie manipulate de personalul care lucreazã cu carnea proaspãta. Personalul care manipuleaza stomacurile nu trebuie sa aibã acces la carnea proaspãta;
2. prelucrarea intestinelor şi a stomacurilor, dacã aceasta este efectuatã în abator, se poate realiza spaţiul la care se referã lit. c) pct. 1, cu condiţia evitãrii contaminarii incrucisate;
3. prelucrarea şi curatarea organelor, altele decât cele la care se referã punctul precedent, incluzând un spaţiu separat pentru depozitarea capetelor la o distanta suficient de mare de alte organe, în cazul în care aceste operaţiuni sunt efectuate în abator şi nu se executa pe linia de tãiere;
4. depozitarea pieilor prelucrate, a coarnelor, a ongloanelor şi a parului de porc, în cazul în care acestea nu sunt indepartate direct din abator în ziua tãierii, în containere închise ermetic, pana la îndepãrtarea lor;
d) spaţiu separat pentru ambalarea organelor, dacã acest lucru este realizat în abator;
e) grajduri cu posibilitãţi de închidere sau, dacã clima permite, soproane situate într-un loc special amenajat, cu drenare separatã a dejectiilor provenite de la animalele bolnave sau suspecte; spaţii speciale care se pot închide, rezervate pentru taierea unor astfel de animale, depozitarea carnii aflate sub sechestru sanitar veterinar şi a celei declarate improprie pentru consumul uman. Aceste spaţii rezervate pentru taierea acestor animale nu sunt necesare într-o unitate neautorizata de autoritatea veterinara competenta sau atunci când o astfel de tãiere este realizatã la sfârşitul taierilor normale, cu condiţia sa se ia toate mãsurile pentru a preveni contaminarea carnii declarate proprie pentru consumul uman. În acest caz spaţiile trebuie sa fie curatate şi dezinfectate în mod special sub supravegherea medicului veterinar oficial înainte de a fi utilizate din nou pentru taierea animalelor sanatoase;
f) spaţii de frig suficient de mari, echipate cu linii aeriene şi/sau montaje rezistente la coroziune, amplasate astfel încât sa previnã contactul carnii proaspete cu pavimentele şi pereţii;
g) mijloace de a controla accesul în şi din abator;
h) o separare neta între zonele de lucru curate şi cele murdare ale clãdirii, astfel încât sa se protejeze zonele curate de contaminare;
i) utilaje prin care, dupã asomare, prelucrarea sa poatã fi efectuatã, în mãsura în care este posibil, pe animalul suspendat. În nici un caz animalul suspendat nu trebuie sa vina în contact cu pavimentul în timpul prelucrãrii;
j) sisteme aeriene pentru manipularea ulterioara a carnii;
k) zona specialã pentru depozitarea baligarului, dacã acesta rãmâne în incinta abatorului;
l) spaţii suficient de mari şi dotate adecvat pentru decelarea Trichinellei spiralis, atunci când examinarea este efectuatã în unitate.
CAP. 3
Condiţii speciale pentru autorizarea unitãţilor de transare
15. Suplimentar fata de condiţiile generale, unitãţile de transare trebuie sa aibã cel puţin:
a) spaţii de frig suficient dimensionate pentru conservarea carnii, iar atunci când carnea ambalata este depozitata în unitate, este necesar un spaţiu frigorific separat. Carnea neambalata se poate depozita într-un astfel de spaţiu frigorific numai dupã igienizarea acestuia;
b) un spaţiu pentru transare, dezosare şi preambalare, dotat cu un termometru cu înregistrare sau un teletermometru cu înregistrare;
c) un spaţiu pentru ambalare, atunci când aceasta operaţiune este efectuatã în unitatea de transare, numai dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la cap. XII pct. 63;
d) un spaţiu pentru depozitarea materialelor de preambalare şi ambalare, atunci când astfel de operaţiuni sunt efectuate în unitatea de transare.
CAP. 4
Condiţii speciale pentru autorizarea depozitelor frigorifice
16. Suplimentar fata de condiţiile generale, depozitele frigorifice în care carnea proaspãta este depozitata în conformitate cu cap. XIV pct. 66 lit. a) trebuie sa posede cel puţin:
a) spaţii de rãcire şi refrigerare suficient de mari, care sunt uşor de curatat şi dezinfectat, în care carnea proaspãta poate fi depozitata la temperatura prevãzutã la pct. 66;
b) termometru cu înregistrare sau teletermometru cu înregistrare pentru fiecare spaţiu de depozitare.
17. Suplimentar fata de condiţiile generale, depozitele frigorifice în care carnea proaspãta este stocata în conformitate cu cap. XIV pct. 66 lit. d) trebuie sa aibã cel puţin:
a) spaţii de rãcire şi refrigerare suficient de mari, care sunt uşor de curatat, în care carnea proaspãta poate fi depozitata la temperatura prevãzutã la pct. 66 lit. g);
b) termometru cu înregistrare sau teletermometru cu înregistrare pentru fiecare spaţiu de depozitare.
CAP. 5
Igiena personalului, a spaţiilor şi a utilajelor din unitãţi
18. Atât personalul, cat şi spaţiile şi utilajele din unitãţi trebuie sa aibã un grad de curãţenie absolutã:
a) personalul care manipuleaza carnea proaspãta neambalata sau ambalata ori care lucreazã în spaţii şi zone în care astfel de carne este manipulata, ambalata sau transportatã trebuie sa poarte în special mijloace de protecţie totalã a parului, cizme şi haine de lucru în culori deschise, curate şi uşor de curatat, iar când este necesar, fulare, sorturi sau alte haine de protecţie. Personalul angajat pentru taierea animalelor, producerea sau manipularea carnii trebuie sa primeascã echipament de lucru curat la începutul fiecãrei zile de lucru, pe care îl schimba ori de câte ori este necesar în timpul zilei de lucru, trebuie sa-şi spele şi sa-şi dezinfecteze mâinile de mai multe ori în timpul unei zile de lucru şi de fiecare data când activitatea este reluatã. Persoanele care au fost în contact cu animale bolnave sau cu carne infectata trebuie imediat sa-şi spele cu grija mâinile şi bratele cu apa calda şi apoi sa le dezinfecteze. Fumatul este interzis în spaţiile de lucru, de depozitare, pe rampele de recepţie şi expediţie, pe coridoare, precum şi în alte zone prin care este transportatã carnea proaspãta;
b) nici un animal nu poate fi introdus în unitate, cu excepţia, în cazul abatoarelor, a animalelor destinate tãierii şi a animalelor folosite la diverse activitãţi în curtea acestora. Rozatoarele, insectele şi alte vietuitoare indezirabile trebuie distruse sistematic;
c) utilajele şi ustensilele folosite pentru prelucrarea carnii vor fi ţinute curate şi într-o stare buna de întreţinere. Acestea vor fi curatate cu grija şi dezinfectate de mai multe ori în timpul unei zile de lucru, la sfârşitul zilei de lucru şi înainte de a fi reutilizate sau când au fost murdarite.
19.a) Spaţiile, ustensilele şi echipamentele de lucru nu trebuie sa fie utilizate în alte scopuri decât pentru prelucrarea carnii proaspete sau a carnii de vanat de crescatorie, autorizata în conformitate cu Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate publica şi sãnãtate a animalelor ce afecteazã producerea şi comercializarea carnii de iepure şi a carnii de vanat de crescatorie.
b) Aceasta restrictie nu se va aplica:
1. utilajelor de transport utilizate în spaţiile la care se referã pct. 17 lit. a), atunci când carnea este ambalata;
2. transarii carnii de pasare sau a carnii de vanat salbatic, a carnii de iepure sau producerii carnii preparate, cu condiţia ca astfel de operaţiuni sa fie efectuate în timpi diferiţi fata de transarea carnii proaspete sau a carnii de vanat de crescatorie la care se referã lit. a), iar sala de transare sa fie complet curatata şi dezinfectata înainte de a fi refolosita pentru transarea carnii proaspete sau a carnii de vanat de crescatorie.
c) Instrumentele pentru transarea carnii trebuie sa fie utilizate numai pentru carnea transata.
20. Carnea şi containerele pentru carne nu trebuie sa vina în contact direct cu pardoseala.
21. Apa potabilã se utilizeazã în toate scopurile; totuşi apa industriala poate fi utilizata în cazuri excepţionale pentru producerea aburului, cu condiţia ca instalarea conductelor în acest scop sa nu permitã utilizarea acestei ape în alte scopuri şi sa nu prezinte pericol de contaminare a carnii proaspete. În plus apa industriala poate fi utilizata în cazuri excepţionale pentru racirea instalaţiilor de refrigerare. Conductele de apa industriala trebuie sa fie clar deosebite de conductele utilizate pentru apa potabilã.
22. Este interzisã rãspândirea rumegusului sau a oricãrei alte substanţe similare pe paviment, în spaţiile de lucru şi de depozitare a carnii proaspete.
23. Detergentii, substantele dezinfectante şi substantele cu acţiune similarã se folosesc astfel încât utilajele, ustensilele şi carnea proaspãta sa nu fie afectate. Utilizarea acestora trebuie sa fie urmatã de limpezire cu apa potabilã.
24. Persoanele susceptibile sa contamineze carnea nu trebuie sa manipuleze carnea proaspãta sau sa lucreze efectiv cu aceasta. Când se recruteaza persoane care urmeazã sa lucreze şi sa manipuleze carne proaspãta, li se va solicita sa ateste printr-un certificat medical ca nu exista nici un impediment pentru o astfel de angajare. Supravegherea medicalã a unor astfel de persoane va fi reglementatã de legislaţia nationala în vigoare.
CAP. 6
Inspecţia de sãnãtate ante-mortem
25. a) Animalele trebuie sa fie supuse inspecţiei antemortem la mai puţin de 24 de ore de la sosirea lor în abator şi mai puţin de 24 de ore înainte de tãiere. În plus medicul veterinar oficial poate solicita inspecţia în orice moment.
b) Managerul unitãţii, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie sa faciliteze operaţiunile pentru realizarea inspectiilor de sãnãtate ante-mortem şi, în special, orice manipulare care este consideratã necesarã de cãtre medicul veterinar oficial.
c) Fiecare animal care urmeazã a fi tãiat trebuie sa poarte o marca de identificare ce permite autoritãţii veterinare competente sa determine originea acestuia.
26. a) Medicul veterinar oficial trebuie sa efectueze inspecţia ante-mortem în conformitate cu reglementãrile în vigoare, în condiţii de dotare şi de luminozitate corespunzãtoare.
b) Medicul veterinar oficial trebuie sa verifice respectarea prevederilor în vigoare cu privire la bunãstarea animalelor.
27. Inspecţia trebuie sa determine:
a) dacã animalele suferã de o boala care este transmisibila la om sau la animale ori dacã acestea prezintã simptome sau starea generalã indica posibilitatea apariţiei unei astfel de boli;
b) dacã animalele prezintã simptomele unei boli sau ale unei tulburãri a funcţiilor lor generale, susceptibilã sa facã carnea improprie pentru consum uman; de asemenea, trebuie sa se acorde atentie oricãror simptome care indica faptul ca animalelor li s-au administrat substanţe cu efecte farmacologice sau ca acestea au consumat orice alte substanţe care pot face carnea nociva pentru sãnãtatea publica;
c) dacã animalele sunt obosite, agitate sau accidentate.
28. a) Animalele obosite sau agitate trebuie sa se odihneasca cel puţin 24 de ore, în afarã de cazul când medicul veterinar oficial decide altfel.
b) Animalele în cazul cãrora una dintre bolile la care se referã pct. 27 lit. a) şi b) a fost diagnosticata nu trebuie sa fie tãiate pentru consumul uman.
c) Taierea animalelor suspecte ca suferã de una dintre bolile la care se referã pct. 27 lit. a) şi b) trebuie sa fie amânatã. Aceste animale trebuie sa fie supuse unei examinari amanuntite pentru stabilirea diagnosticului.
d) Atunci când inspecţia post-mortem este necesarã pentru a stabili diagnosticul, medicul veterinar oficial va solicita ca animalele respective sa fie tãiate separat sau la sfârşitul tãierii normale. Aceste animale vor fi supuse inspecţiei amanuntite post-mortem, completatã, dacã medicul veterinar oficial considera acest lucru necesar pentru confirmarea bolii, cu un examen bacteriologic corespunzãtor şi o determinare a reziduurilor substanţelor cu efect farmacologic care se presupune ca au fost administrate pentru a trata starea patologica observata.
CAP. 7
Igiena tãierii, transarii şi a manipulãrii carnii
29. Animalele introduse la tãiere trebuie sa fie sacrificate imediat, iar operaţiunile de sangerare, jupuire, depilare, toaletare şi eviscerare trebuie sa fie efectuate astfel încât sa se evite orice contaminare a carnii.
30. Sangerarea trebuie sa fie completatã; sangele destinat consumului uman trebuie sa fie colectat în recipiente perfect curate. Sangele nu trebuie sa fie omogenizat cu mana, ci numai cu instrumente care întrunesc condiţiile de igiena.
31. Jupuirea imediata şi completa este obligatorie, cu excepţia porcilor, fãrã a aduce atingere derogarii prevãzute la cap. VIII pct. 41 lit. D.a). Porcinele, dacã nu sunt jupuite, trebuie imediat depilate. În acest scop pot fi folosite substanţe pentru depilare, cu condiţia ca carcasele sa fie dupã aceea spalate riguros cu apa potabilã.
Totuşi jupuirea capetelor de manzat şi bovine nu este necesarã, cu condiţia ca acestea sa fie manipulate în asa fel încât sa se evite orice contaminare a carnii proaspete.
32. Eviscerarea trebuie sa fie efectuatã imediat şi complet terminatã în maximum 45 de minute dupã asomare sau, în cazul tãierii rituale, într-o jumãtate de ora dupã sangerare. Plamanii, inima, ficatul, rinichii, splina şi mediastinul pot ori sa fie detasate, ori sa fie lãsate ataşate la carcasa prin legãturile lor naturale. Dacã organele sunt detasate, trebuie sa fie numerotate sau identificate astfel încât sa poatã fi recunoscute ca aparţinând unei anumite carcase; de asemenea, acest lucru este valabil şi pentru cap, limba, tractusul digestiv sau pentru orice alta parte din animal necesarã pentru inspecţie sau posibil necesarã pentru executarea controalelor stabilite în Norma sanitarã veterinara privind mãsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor. Pãrţile sus-menţionate trebuie sa rãmânã lângã carcasa pana când se termina inspecţia. Totuşi, cu condiţia ca acestea sa nu prezinte nici un simptom sau leziune patologica, penisul poate fi îndepãrtat imediat. La toate speciile rinichii trebuie sa fie scoşi din grasimea de acoperire; în cazul animalelor din speciile bovina, suina şi în cazul solipedelor, capsula perirenala trebuie sa fie îndepãrtatã.
33. Se interzice infigerea de ustensile în carne; curatarea carnii prin ştergerea cu o carpa sau alte materiale şi insuflarea sunt interzise. Totuşi insuflarea unui organ poate fi autorizata în scopuri rituale, dar în acest caz organul insuflat trebuie sa fie exclus din consumul uman. Insuflarea mecanicã pentru jupuirea mieilor şi a iezilor cu o greutate vie mai mica de 15 kg poate fi autorizata de cãtre autoritatea veterinara competenta, cu respectarea normelor de igiena.
34. Carcasele de solipede, de porcine în varsta de peste 4 sãptãmâni şi de animale din specia bovina în varsta de peste 6 luni trebuie sa fie supuse inspecţiei despicate longitudinal în doua semicarcase de-a lungul coloanei vertebrale. Dacã inspecţia cere astfel, medicul veterinar oficial poate solicita despicarea longitudinala a capului şi a carcasei provenite de la orice animal. Totuşi, pentru a se tine cont de cerinţele tehnologice sau de obiceiurile locale de consum, autoritatea veterinara competenta poate autoriza efectuarea inspecţiei pentru carcasele de porc nedespicate în jumãtãţi.
35. Pana la finalizarea inspecţiei sunt interzise contactul dintre carcasele şi organele care nu sunt inspectate cu cele inspectate, precum şi îndepãrtarea, transarea sau orice alta prelucrare suplimentarã a carcaselor şi organelor.
36. Carnea sechestrata sau declarata improprie consumului uman, stomacurile, intestinele şi subprodusele necomestibile nu trebuie sa vina în contact cu carnea declarata proprie pentru consumul uman şi trebuie plasata imediat în spaţii speciale sau în recipiente speciale pentru a se evita contaminarea carnii proaspete.
37. Dacã sangele sau organele unor animale sunt colectate în acelaşi container înaintea finalizarii inspecţiei post-mortem, întregul conţinut trebuie sa fie declarat impropriu pentru consum uman, dacã carcasa unuia dintre animalele respective a fost declarata improprie pentru consum uman.
38. Manipularea, toaletarea, orice alt mod de prelucrare şi transportul carnii incluzând organele trebuie sa fie realizate respectându-se toate condiţiile de igiena. Atunci când o astfel de carne este ambalata, condiţiile prevãzute la cap. II pct. 14 lit. d) şi la cap. XI trebuie respectate. Carnea ambalata trebuie sa fie depozitata separat de cea neambalata.
CAP. 8
Inspecţia de sãnãtate post-mortem
39. Toate pãrţile animalului, incluzând sangele, trebuie sa fie inspectate imediat dupã tãiere pentru a se determina dacã aceasta carne este proprie pentru consumul uman.
40. Inspecţia post-mortem trebuie sa includã:
a) inspecţia vizuala a animalului tãiat şi a organelor aparţinând acestuia;
b) palparea organelor la care se referã pct. 41 şi, dacã medicul veterinar oficial considera acest lucru necesar, palparea uterului;
c) incizia unor organe şi a nodulilor limfatici şi, în funcţie de concluziile la care a ajuns medicul veterinar oficial, incizia uterului. Dacã inspecţia vizuala sau palparea anumitor organe indica faptul ca animalul are leziuni care pot duce la contaminarea carcasei, utilajelor, personalului sau spaţiilor de lucru, aceste organe nu trebuie sa fie incizate în spaţiul de tãiere sau în orice alta parte a unitãţii în care ar putea fi contaminata carnea proaspãta;
d) examinarea atenta a anomaliilor de consistenta, de culoare şi miros şi, când este cazul, de gust;
e) teste de laborator în caz de necesitate, în special pentru substantele la care se referã art. 6 alin. (1) lit. j) şi k) din norma sanitarã veterinara.
41. Medicul veterinar oficial trebuie sa aplice în special urmãtoarea procedura de inspecţie:
A. La bovine în varsta de peste 6 sãptãmâni:
a) inspecţia vizuala a capului şi a gatului; nodulii limfatici submaxilari, retrofaringieni şi parotidieni trebuie sa fie incizati şi examinati. De asemenea, trebuie sa fie examinati maseterii externi în care se practica doua incizii paralele cu mandibula, iar muschii maseteri interni - muschii interni pterigoizi - sunt incizati într-un singur plan longitudinal; limba se degajeaza pentru a permite inspecţia vizuala detaliatã a cavitatii bucale, inclusiv zona faringolaringiana trebuie sa fie inspectata vizual şi palpata. Tonsilele trebuie sa fie excizate şi se examineazã;
b) inspecţia vizuala a traheei; examinarea vizuala şi palparea pulmonilor şi a esofagului; nodulii limfatici bronhici şi mediastinali trebuie sa fie incizati şi examinati. Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie sa fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie sa fie incizati în treimea lor posterioarã, perpendicular pe axa lor principala; aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi din consumul uman;
c) inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, inima fiind incizata în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
d) inspecţia vizuala a diafragmei;
e) inspecţia vizuala şi palparea ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici portali şi pancreatici; incizarea fetei gastrice a ficatului şi a bazei lobului caudat pentru a se examina canalele biliare; inspecţia şi palparea nodulilor limfatici pancreatici;
f) inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali şi caudali -, palparea nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici şi, dacã este necesar, incizia acestor noduli limfatici;
g) inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuala a rinichilor şi incizia, dacã este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali;
i) inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuala a organelor genitale;
k) inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea şi incizia mamelei, a nodulilor limfatici ai acesteia - supramamari. La vaci fiecare jumãtate a mamelei trebuie sa fie deschisã printr-o incizie longitudinala profunda pana la sinusurile lactofore, iar nodulii limfatici ai mamelei trebuie sa fie incizati, cu excepţia cazului în care glanda mamara este exclusa din consumul uman.
B. La bovinele sub varsta de 6 sãptãmâni:
a) inspecţia vizuala a capului şi a gatului. Nodulii limfatici retrofaringieni trebuie sa fie incizati şi examinati. Cavitatea bucala şi zona faringo-laringiana trebuie sa fie inspectate, iar limba trebuie sa fie palpata. Tonsilele trebuie sa fie indepartate;
b) inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheei şi a esofagului; palparea pulmonilor; nodulii limfatici bronsici şi mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali şi mediastinali trebuie sa fie incizati şi examinati. Traheea şi ramificatiile principale ale bronhiilor trebuie sa fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie sa fie incizati în treimea lor posterioarã, perpendicular pe axul principal; aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi din consumul uman;
c) inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, inima fiind incizata în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
d) inspecţia vizuala a diafragmei;
e) inspecţia vizuala a ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici - portali; palparea şi, dacã este necesar, incizarea ficatului şi a nodulilor limfatici ai acestuia;
f) inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici gastrici, mezenterici, craniali şi caudali -, palparea nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici şi, dacã este necesar, incizia acestor noduli limfatici;
g) inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuala a rinichilor; incizia, dacã este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali;
i) inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor; în caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie sa fie incizata şi articulatiile deschise. Lichidul sinovial trebuie sa fie examinat.
C. La porcine:
a) inspecţia vizuala a capului şi a gatului; nodulii limfatici submaxilari - mandibulari trebuie sa fie examinati şi incizati. Cavitatea bucala, vestibulul faringian şi limba trebuie sa fie inspectate vizual. Tonsilele trebuie sa fie indepartate;
b) inspecţia vizuala a pulmonilor, traheei şi a esofagului; palparea pulmonilor şi a nodulilor limfatici bronhiali şi mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali şi mediastinali. Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie sa fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie sa fie incizati în treimea lor posterioarã, perpendicular pe axul lor principal; totuşi aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi din consumul uman;
c) inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, inima fiind incizata pe lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
d) inspecţia vizuala a diafragmei;
e) inspecţia vizuala şi palparea ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici - portali; palparea ficatului şi a nodulilor limfatici ai acestuia;
f) inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali şi caudali -, palparea nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici şi, dacã este necesar, incizia acestor noduli limfatici;
g) inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuala a rinichilor şi incizarea, dacã este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali;
i) inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuala a organelor genitale;
k) inspecţia vizuala a ugerului şi a nodulilor limfatici supramamari; incizarea nodulilor limfatici supramamari la scroafa;
l) inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor la animalele ţinere; în caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie sa fie incizata şi articulatiile deschise. Se examineazã lichidul sinovial.
D. La ovine şi caprine:
a) inspecţia vizuala a capului dupã jupuire şi, în caz de dubiu, examinarea gatului, cavitatii bucale, limbii şi a nodulilor limfatici retrofaringieni şi parotidieni. Fãrã a aduce atingere condiţiilor de sãnãtate a animalelor, aceste examinari nu sunt necesare dacã autoritatea veterinara competenta poate garanta ca este exclus din consumul uman capul, incluzând limba şi creierul;
b) inspecţia vizuala a pulmonilor, traheei şi a esofagului; palparea pulmonilor şi a nodulilor limfatici bronhiali şi mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali şi mediastinali; în caz de dubiu, aceste organe şi noduli limfatici trebuie sa fie incizati şi examinati;
c) inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului; în caz de dubiu, cordul trebuie sa fie incizat şi examinat;
d) inspecţia vizuala a diafragmei;
e) inspecţia vizuala a ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici portali şi pancreatici; palparea ficatului şi a nodulilor limfatici ai acestuia; incizarea suprafeţei gastrice a ficatului pentru a se examina canalele biliare;
f) inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului şi a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali şi caudali;
g) inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuala a rinichilor, incizarea, dacã este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali;
i) inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuala a organelor genitale;
k) inspecţia vizuala a mamelei şi a nodulilor sãi limfatici;
l) inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor la animalele ţinere; în caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie sa fie incizata şi articulatiile deschise. Se examineazã lichidul sinovial.
E. La solipede domestice:
a) inspecţia vizuala a capului şi, dupã detasarea limbii, a gatului; nodulii limfatici submaxilari, retrofaringieni şi parotidieni - retrofaringieni, mandibulari şi parotidieni - trebuie sa fie palpati şi, dacã este necesar, incizati. Limba se degajeaza în prealabil pentru a permite inspecţia detaliatã a cavitatii bucale şi a vestibulului faringian şi trebuie sa fie examinata vizual şi prin palpare. Tonsilele trebuie sa fie indepartate;
b) inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheei şi a esofagului; palparea pulmonilor; nodulii limfatici bronhiali şi mediastinali - ai bifurcatiilor, eparteriali şi mediastinali - trebuie sa fie palpati şi, dacã este necesar, incizati. Traheea şi ramificatiile principale ale bronhiilor trebuie sa fie deschise pe lungime, iar pulmonii se incizeaza în treimea lor posterioarã, perpendicular pe axul principal; totuşi aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi din consumul uman;
c) inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, inima fiind incizata în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
d) inspecţia vizuala a diafragmei;
e) inspecţia vizuala a ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici portali şi pancreatici; palparea ficatului şi a nodulilor sãi limfatici; dacã este necesar, incizarea ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici;
f) inspecţia vizuala a tractului gastrointestinal, a mezenterului şi a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici - gastrici, mezenterici, craniali şi caudali; incizarea, dacã este necesar, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici;
g) inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuala a rinichilor, palparea rinichilor şi incizarea, dacã este necesar, a rinichilor şi a nodulilor limfatici renali;
i) inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuala a organelor genitale ale armasarilor şi iepelor;
k) inspecţia vizuala a mamelei şi a nodulilor sãi limfatici supramamari şi, dacã este necesar, incizarea nodulilor limfatici supramamari;
l) inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor la animalele ţinere; în caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie sa fie incizata şi articulatiile deschise;
m) toţi caii suri sau albi trebuie sa fie inspectati pentru melanoza şi melanomatoza în musculatura şi nodulii limfatici - limfonodulii subromboidali - de sub cartilajul scapular, prin sectionarea insertiei unei spete. Rinichii trebuie sa fie scoşi din capsule şi examinati printr-o incizie larga pe toatã lungimea lor.
F. În caz de dubiu, medicul veterinar oficial poate efectua şi alte secţiuni şi inspecţii pe care le considera necesare pentru a adopta o decizie finala. Atunci când medicul veterinar oficial constata ca regulile de igiena stabilite în acest capitol sunt incalcate în mod evident sau ca inspecţia de sãnãtate este obstructionata, el trebuie sa fie împuternicit sa ia mãsuri cu privire la folosirea utilajelor sau a spaţiilor şi sa ia orice mãsura necesarã, mergand pana la diminuarea ritmului producţiei sau întreruperea procesului de producţie.
G. Nodulii limfatici mentionati anterior, a cãror incizie este obligatorie, se supun unor incizii multiple în felii cat mai subtiri care se examineazã vizual pe ambele fete.
42. A. În plus medicul veterinar oficial trebuie sa efectueze în mod sistematic:
1) investigaţii privind cistercoza la suine: aceasta investigatie trebuie sa includã examinarea suprafeţelor musculare vizibile, în special muschii coapsei, pilierii diafragmatici, muschii intercostali, a cordului, a limbii şi a laringelui şi, dacã este necesar, a peretelui abdominal şi a muschilor psoasi dupã îndepãrtarea tesutului gras;
2) investigaţii pentru morva la solipede printr-o examinare minuţioasã a mucoasei traheei, laringelui, cavitatilor nazale, sinusurilor şi ramificatiilor lor, dupã despicarea capului în plan median şi excizia septului nazal;
3) carnea proaspãta de la suine şi cabaline care conţine muschi scheletici - muschi striati - trebuie sa fie supusã examenului pentru decelarea Trichinellei spiralis. Acest examen trebuie sa fie efectuat în conformitate cu metode recunoscute din punct de vedere ştiinţific, în special metodele care sunt definite în legislaţia comunitara sau în alte standarde internaţionale. Rezultatele trebuie sa fie evaluate folosindu-se o metoda de referinta stabilitã în concordanta cu procedura nationala; siguranta metodei trebuie sa fie cel puţin la fel de mare ca cea trichineloscopica prevãzutã la pct. 1 din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinara privind examinarea pentru Trichinella spiralis a carnii proaspete derivate de la animale domestice dupã importul din tari terţe.
B. Rezultatele inspectiilor de sãnãtate ante-mortem şi post-mortem se înregistreazã de cãtre medicul veterinar oficial şi, atunci când sunt diagnosticate boli transmisibile la om la care se referã art. 7 din norma sanitarã veterinara, sunt comunicate autoritãţilor veterinare competente responsabile pentru supravegherea efectivului din care provin animalele, precum şi persoanei responsabile pentru efectivul respectiv.
CAP. 9
Condiţii pentru carnea destinatã transarii
43. Transarea pieselor mai mici decât cele la care se referã art. 3 alin. (1) lit. A din norma sanitarã veterinara, dezosarea, precum şi transarea organelor sunt permise numai în unitãţi de transare autorizate.
44. Managerul unitãţii, proprietarul sau reprezentantul sau trebuie sa faciliteze operaţiunile pentru supravegherea unitãţii şi, în special, orice manopera care este consideratã necesarã şi trebuie sa punã la dispoziţia serviciului veterinar facilitãţile necesare. În special, acesta trebuie sa fie capabil ca, atunci când este solicitat, sa informeze medicul veterinar oficial responsabil pentru supravegherea unitãţii asupra originii animalelor sacrificate şi provenientei carnii.
45. Fãrã a aduce atingere cap. V pct. 19, carnea care nu îndeplineşte cerinţele art. 3 alin. (1) lit. B.b) din norma sanitarã veterinara nu poate sa fie adusã într-o unitate de transare autorizata, în afarã de cazul în care este depozitata într-o zona separatã şi se transeaza în alte spaţii sau în timp diferit decât carnea care întruneşte aceste condiţii. Medicul veterinar oficial trebuie, în orice moment, sa aibã acces în toate spaţiile de depozitare şi de lucru pentru a se convinge ca prevederile precedente sunt respectate cu stricteţe.
46. a) Carnea proaspãta trebuie sa fie transportatã în încãperile prevãzute la cap. III pct. 15 lit. b) în mod progresiv şi dupã cum este necesar. Îndatã ce aceasta este transata şi ambalata corespunzãtor, carnea trebuie sa fie transferata în spaţiile de frig conform pct. 15 lit. a).
b) Carnea care intra într-o unitate de transare trebuie sa fie controlatã şi, dacã este necesar, fasonata. În acest sens spaţiul de lucru este prevãzut cu facilitãţile corespunzãtoare şi cu iluminare adecvatã.
c) În timpul transarii, dezosarii, preambalarii şi ambalarii temperatura interna a carnii trebuie sa fie menţinutã la un nivel constant de +7°C sau mai puţin. În timpul transarii temperatura în spaţiul de transare nu trebuie sa depãşeascã +12°C. În timpul portionarii, preambalarii şi ambalarii temperatura interna a ficatului trebuie sa fie menţinutã la un nivel constant de +3°C sau mai mic. În timpul transarii, dezosarii, portionarii în bucãţi mici, preambalarii şi ambalarii temperatura ficatului, rinichilor şi a capului trebuie sa fie menţinutã la un nivel constant de +3°C sau mai puţin.
d) Prin derogare de la prevederile lit. a) şi c), carnea poate fi transata atât timp cat este calda. În acest caz carnea trebuie sa fie transferata direct din spaţiile abatorului în spaţiul de transare. Pentru aceasta sala de transare şi abatorul trebuie sa facã parte din acelaşi grup de clãdiri şi sa fie suficient de apropiate pentru ca aceasta carne sa fie transferata printr-o singura operaţiune, iar transarea trebuie sa fie efectuatã imediat dupã transfer. Imediat dupã transare şi, eventual, dupã ambalare, carnea trebuie sa fie transferata în spaţiile de frig.
e) Transarea trebuie sa se efectueze astfel încât sa se evite orice contaminare a carnii. Fragmentele de oase şi cheagurile de sânge se indeparteaza. Carnea obţinutã din transare şi care nu este destinatã consumului uman trebuie sa fie colectata în spaţiile, containerele sau în încãperile la care se referã pct. 4 lit. d) al cap. I.
CAP. 10
Controlul de sãnãtate a carnii transate şi a carnii depozitate
47. Unitãţile de transare autorizate şi depozitele frigorifice autorizate trebuie sa fie supravegheate de un medic veterinar oficial.
48. Supravegherea efectuatã de medicul veterinar oficial trebuie sa includã urmãtoarele aspecte:
a) supravegherea intrãrilor şi iesirilor de carne proaspãta;
b) inspecţia de sãnãtate a carnii proaspete, efectuatã în unitãţile la care se referã pct. 47;
c) inspecţia de sãnãtate a carnii proaspete înainte de transare şi când aceasta este livrata din unitãţile la care se referã pct. 47;
d) supravegherea stãrii de igiena a spaţiilor, utilajelor şi ustensilelor prevãzute în cap. V, precum şi a igienei personalului, incluzând echipamentul de lucru;
e) orice alta supraveghere pe care medicul veterinar oficial o considera necesarã pentru a se asigura respectarea prevederilor normei sanitare veterinare.
CAP. 11
Marcarea de sãnãtate
49. Marcarea de sãnãtate trebuie sa fie efectuatã sub responsabilitatea medicului veterinar oficial. În acest scop acesta trebuie sa verifice:
a) marca de sãnãtate;
b) stampilele şi materialul de ambalare, atunci când carnea este marcata asa cum se prevede în prezentul capitol.
50. Marca de sãnãtate trebuie sa fie:
a) o marca ovala de cel puţin 6,5 cm latime şi cu o înãlţime de 4,5 cm, ce poarta urmãtoarele informaţii în caractere perfect lizibile: în partea superioarã, initialele tarii exportatoare scrise cu litere de tipar, de exemplu: B - DK - D - EL - E - F - IRL - I - L - NL - P - UK - RSMK - AT - FI - SE - RO, urmate de numãrul de autorizaţie veterinara a unitãţii; sau
b) o marca ovala de cel puţin 6,5 cm latime şi cu o înãlţime de 4,5 cm, ce poarta urmãtoarele informaţii în caractere perfect lizibile:
1. în partea de sus, numele tarii exportatoare, scris cu litere de tipar;
2. în centru, numãrul de autorizaţie veterinara a unitãţii. Literele trebuie sa fie de cel puţin 0,8 cm înãlţime şi cifrele de cel puţin 1 cm înãlţime. Dimensiunile şi caracterele marcii pot fi reduse pentru marcarea de sãnãtate a mieilor, iezilor şi purcelusilor. Marca de sãnãtate poate sa includã, în plus, numãrul de identificare al medicului veterinar oficial care efectueazã inspecţia de sãnãtate a carnii.
51. Carcasele trebuie sa fie stampilate cu tus sau foc, conform pct. 50:
a) cele ce cantaresc mai mult de 65 kg trebuie sa fie marcate pe fiecare semicarcasa, cel puţin în urmãtoarele locuri: fata externa a coapselor, zona lombara, spate, piept şi spata;
b) carcasele de miel, ied şi purcel trebuie sa poarte cel puţin doua ştampile, câte una pe fiecare parte a carcasei, pe spata şi fata externa a pulpei;
c) celelalte carcase trebuie sa fie marcate cel puţin în patru locuri, pe spata şi pe fata externa a pulpei.
Totuşi în cazul carcaselor de miei, iezi şi purcei grasuni marca de sãnãtate se poate aplica şi pe o eticheta sau placheta, cu condiţia ca aceasta sa nu poatã fi reutilizabila.
52. Ficatul de bovine, porcine şi solipede se marcheaza prin aplicarea unei ştampile cu foc conform pct. 50, dacã este destinat unui alt stat membru al Uniunii Europene sau unei alte tari din cadrul Spaţiului Economic European -SEE.
53. Toate celelalte subproduse proprii pentru consum uman trebuie sa fie marcate imediat, conform pct. 50, fie direct pe produs, fie pe materialul de preambalare sau pe ambalaj. Marca de sãnãtate, în concordanta cu pct. 50, trebuie sa fie aplicatã pe o eticheta fixatã pe preambalaj sau pe ambalaj ori imprimata pe acesta. Dacã preambalarea sau ambalarea are loc într-un abator, marca de sãnãtate trebuie sa includã numãrul de autorizaţie veterinara a unitãţii.
54. Ambalajul trebuie sa fie întotdeauna marcat conform pct. 55.
55. Carnea transata ambalata şi organele ambalate la care se referã pct. 52 şi 53 trebuie sa poarte o marca de sãnãtate în concordanta cu pct. 50. Marca trebuie sa includã numãrul de autorizaţie veterinara a unitãţii de transare în locul celui al abatorului. Marca trebuie sa fie aplicatã pe eticheta fixatã pe materialul de ambalare sau imprimata pe acesta, astfel încât aceasta sa fie distrusa atunci când ambalajul este deschis. Se admite ca marca de sãnãtate sa nu se distruga în cazul în care deschiderea ambalajului presupune distrugerea acestuia. Totuşi, atunci când carnea transata sau organele sunt preambalate, conform cap. XII pct. 62, eticheta la care se face referire anterior poate fi ataşatã pe preambalaj. În cazul organelor ambalate într-un abator, numãrul indicat în marca de sãnãtate trebuie sa fie numãrul de autorizaţie veterinara a respectivului abator. Aceasta cerinta se aplica, de asemenea, şi în cazul utilizãrii de europaleti care îndeplinesc cerinţele cap. XII pct. 59 lit. b).
56. Atunci când carnea proaspãta este ambalata în bucãţi comerciale destinate vânzãrii directe cãtre consumator, se vor aplica prevederile pct. 53 şi 55. Cerinţele privind dimensiunile prevãzute la pct. 50 nu se aplica în acest caz. Dacã aceasta carne este reambalata într-o alta unitate decât cea în care aceasta a fost prima data preambalata, preambalajul trebuie sa poarte marca de sãnãtate a unitãţii de transare în care a fost prima data preambalata, iar ambalajul trebuie sa poarte marca de sãnãtate a centrului de ambalare.
57. Carnea de solipede şi ambalajul acesteia trebuie sa poarte o marca de sãnãtate specialã ce urmeazã a fi determinata în conformitate cu procedura nationala.
58. Culorile utilizate pentru aplicarea marcii de sãnãtate trebuie sa fie cele enumerate în art. 2 alin. (8) din Norma sanitarã veterinara privind culorile utilizate pentru marcarea alimentelor.
CAP. 12
Preambalarea şi ambalarea carnii proaspete
59. a) Ambalajele, de exemplu: cutiile de ambalare, cutiile din carton, trebuie sa îndeplineascã toate condiţiile de igiena şi, în special:
1. nu trebuie sa altereze caracteristicile organoleptice ale carnii;
2. nu trebuie sa transmitã carnii substanţe dãunãtoare sãnãtãţii publice;
3. trebuie sa fie destul de rezistente pentru a asigura o protecţie efectivã a carnii în timpul transportului şi al manipulãrii. Lemnul nu poate fi folosit, cu excepţia cutiilor din lemn pentru carcasele de miel şi ied, cu condiţia sa fie luate toate mãsurile de precautie pentru a se preveni contactul dintre carne şi ambalaj, în eventualitatea deteriorarii acestuia.
b) Ambalajele nu pot fi reutilizate, în afarã de cazul când acestea sunt confectionate din materiale rezistente la coroziune care sunt uşor de spãlat şi dezinfectat, iar înaintea reutilizarii au fost igienizate.
60. Atunci când carnea proaspãta transata sau organele sunt preambalate, aceasta operaţiune trebuie sa fie efectuatã imediat dupã transare, cu respectarea cerinţelor de igiena. Cu excepţia bucatilor de slanina de porc şi a osanzei, carnea transata şi organele trebuie, în toate cazurile, sa fie preambalate, cu excepţia cazului în care sunt suspendate pe durata transportului. Materialele folosite pentru preambalare trebuie sa fie transparente şi incolore şi trebuie, de asemenea, sa îndeplineascã condiţiile prevãzute la pct. 59 lit. a) pct. 1 şi 2; acestea nu pot fi reutilizate. Se poate acorda derogare de la aceasta prevedere în cazul carnii congelate destinate utilizãrii ca materie prima pentru produsele la care se referã Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate ce reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne. În cazul în care ficatul, rinichii şi cordul sunt destinate comerţului sau sunt importate, fiecare organ complet trebuie preambalat separat.
61. Carnea preambalata trebuie sa fie ambalata.
62. Totuşi, când materialul de preambalare îndeplineşte toate condiţiile de protecţie şi de ambalare, nu este nevoie sa fie transparent şi incolor. Europaletii pot, de asemenea, sa fie utilizaţi ca un al doilea container, cu condiţia îndeplinirii celorlalte cerinţe prevãzute la pct. 59.
63. Operaţiunile de transare, dezosare, preambalare şi ambalare pot avea loc în acelaşi spaţiu în urmãtoarele condiţii:
a) spaţiul trebuie sa fie suficient de mare şi astfel amenajat încât sa fie asigurata igiena operaţiunilor;
b) materialele de preambalare şi ambalare trebuie sa fie incluse imediat dupã fabricarea lor într-un invelis protector ermetic închis, care le protejeaza pe durata transportului impotriva oricãror deteriorãri, iar în unitatea de destinaţie trebuie sa fie depozitate în condiţii igienice într-un spaţiu separat;
c) spaţiile pentru depozitarea materialelor de preambalare şi ambalare trebuie sa fie protejate impotriva prafului şi dãunãtorilor şi sa nu aibã nici o legatura aerianã cu spaţiile care conţin substanţe ce ar putea contamina carnea proaspãta. Materialele de preambalare şi ambalare nu trebuie sa fie depozitate direct pe paviment;
d) ambalajele trebuie sa se asambleze, cu respectarea condiţiilor de igiena, în spaţii special destinate acestui scop, înaintea introducerii lor în spaţiile de lucru;
e) ambalajele trebuie introduse în spaţiile de lucru, cu respectarea condiţiilor de igiena, şi utilizate fãrã întârziere. Acestea nu trebuie sa fie manevrate de cãtre personalul ce manipuleaza carnea proaspãta;
f) imediat dupã ambalare carnea trebuie sa fie depozitata în spaţiile de depozitare.
Carnea proaspãta poate, de asemenea, sa fie ambalata în sala de transare, cu condiţia ca europaletii sa întruneascã cerinţele pct. 59 lit. b) şi sa fie curatati şi dezinfectati înainte de a fi adusi în încãperea de transare.
64. Ambalajul la care se referã prezentul capitol poate conţine numai carne transata de la aceeaşi specie de animale, cu excepţia cazului când se comercializeazã sub forma portionata şi este destinatã vânzãrii directe cãtre consumator.
CAP. 13
Certificatul de sãnãtate
65. Originalul certificatului de sãnãtate trebuie sa însoţeascã carnea în timpul transportului cãtre locul de destinaţie şi trebuie sa fie emis de un medic veterinar oficial în momentul încãrcãrii. Certificatul de sãnãtate trebuie sa corespundã în forma şi conţinut modelului din anexa nr. 4 la norma sanitarã veterinara şi sa fie redactat în limba romana şi în limba sau limbile oficiale ale locului de destinaţie. Acesta trebuie sa fie întocmit într-o singura fila care poate conţine mai multe pagini.
CAP. 14
Depozitarea
66. a) Carnea proaspãta trebuie sa fie racita imediat dupã inspecţia post-mortem şi menţinutã la o temperatura interna constanta de cel mult +7°C pentru carcase şi piese, iar pentru organe, de +3°C.
b) Pot fi acordate de cãtre autoritatea veterinara competenta derogãri de la aceasta condiţie pentru motive tehnice referitoare la maturarea carnii, de la caz la caz, pentru transportul carnii la unitãţile de transare sau macelarii, situate în imediata vecinãtate a abatorului, cu condiţia ca un astfel de transport sa nu ia mai mult de doua ore.
c) Carnea proaspãta destinatã congelarii trebuie sa provinã direct dintr-un abator autorizat sau dintr-o unitate de transare autorizata.
d) Congelarea carnii proaspete poate fi realizatã numai în spaţiile unitãţii în care a fost obţinutã sau transata ori într-un depozit frigorific autorizat, amenajat şi dotat în acest scop. Când sunt destinate congelarii, bucatile la care se referã art. 3 alin. (1) lit. A din norma sanitarã veterinara, portiunile la care se referã pct. 63 şi organele trebuie sa fie congelate fãrã întârziere, în afarã de cazul în care este necesarã maturarea lor din motive de sãnãtate. În acest ultim caz acestea trebuie sa fie congelate imediat dupã maturare.
e) Carcasele, semicarcasele, semicarcasele tãiate în cel mult trei bucãţi şi sferturile de carcasa destinate congelarii trebuie sa fie congelate fãrã întârziere, dupã o perioada de stabilizare.
f) Carnea destinatã congelarii trebuie sa fie congelata fãrã întârziere, dupã transare.
g) Carnea congelata trebuie sa atinga o temperatura interna de -12°C sau mai scãzutã, iar apoi nu poate fi depozitata la o temperatura mai mare.
h) Carnea proaspãta care a suferit un proces de congelare trebuie sa aibã inscriptionate luna şi anul când a fost congelata.
67. Nici un alt produs care poate afecta starea de igiena a carnii sau care poate sa o contamineze nu poate fi depozitat în spaţiile la care se referã pct. 16 şi 17, în afarã cazului în care carnea este ambalata şi depozitata separat.
68. Temperatura de depozitare în spaţiile la care se referã pct. 16 şi 17 trebuie sa fie înregistratã.
CAP. 15
Transportul
69. a) Carnea proaspãta trebuie sa fie transportatã cu mijloace de transport prevãzute cu un sistem de închidere ermetica sau, în cazul carnii proaspete importate în conformitate cu Norma sanitarã veterinara stabilind principiile ce reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru produsele care intra în România din tari terţe sau al carnii proaspete ce tranziteaza teritoriul unei tari terţe, cu mijloace de transport sigilate, proiectate şi echipate în asa fel încât temperaturile specificate în cap. XIV sa fie menţinute pe durata transportului.
b) Prin derogare de la prevederile lit. a), carcasele, semicarcasele, semicarcasele transate în cel mult trei bucãţi şi sferturile de carcasa pot fi transportate la temperaturi mai mari decât cele stabilite în cap. XIV, în condiţii care urmeazã a fi stabilite de autoritatea veterinara centrala, în conformitate cu procedura nationala.
70. Mijloacele de transport pentru carne trebuie sa întruneascã urmãtoarele condiţii:
a) pereţii interni sau orice alta suprafata care poate veni în contact cu carnea trebuie sa fie din material rezistent la coroziune care sa nu afecteze caracteristicile organoleptice ale carnii sau sa nu facã aceasta carne dãunãtoare pentru sãnãtatea publica; aceste suprafeţe trebuie sa fie netede şi uşor de curatat şi de dezinfectat;
b) sa fie prevãzute cu dispozitive eficiente pentru protejarea carnii impotriva insectelor şi prafului şi sa fie etanse pentru a se evita scurgerea lichidelor;
c) pentru transportul carcaselor, al semicarcaselor, al semicarcaselor transate în cel mult trei bucãţi, al sferturilor compensate şi al carnii transate neambalate, acestea trebuie sa fie echipate cu carlige necorodabile pentru suspendarea carnii, fixate la o astfel de înãlţime încât carnea sa nu poatã atinge pardoseala. Aceasta prevedere nu se aplica la carnea congelata ambalata în condiţii igienice;
d) în cazul transportului pe calea aerului nu sunt necesare dispozitive pentru suspendarea carnii, cu condiţia sa fie prevãzute facilitãţi adecvate şi rezistente la coroziune pentru încãrcarea, pãstrarea şi descãrcarea în condiţii igienice.
71. Mijloacele de transport pentru carne nu pot fi utilizate în nici un caz pentru transportul animalelor vii sau al oricãrui produs susceptibil de a afecta sau a contamina carnea.
72. Nici un alt produs susceptibil de a afecta starea de igiena a carnii sau de a o contamina nu poate fi transportat în acelaşi mijloc de transport cu aceasta, în afarã de cazul când sunt luate mãsuri adecvate de precautie. Carnea ambalata trebuie sa fie transportatã în mijloace de transport diferite de cele ce transporta carnea neambalata, cu excepţia cazului când în acelaşi mijloc de transport se asigura o separare fizica adecvatã pentru a se proteja carnea neambalata de carnea ambalata. În plus stomacurile nu pot sa fie transportate împreunã cu carnea, dacã nu sunt oparite sau curatate, şi nici capetele şi picioarele, dacã nu sunt jupuite sau oparite şi depilate.
73. Carnea proaspãta nu poate fi transportatã în mijloace de transport sau în containere neigienizate şi nedezinfectate.
74. Carcasele, semicarcasele, sferturile de carcase şi semicarcasele transate în cel mult trei bucãţi întregi, cu excepţia carnii congelate ambalate cu respectarea condiţiilor de igiena, trebuie sa fie transportate suspendate, cu excepţia transportului aerian, menţionat la pct. 70 lit. d). Portiunile de carcase tãiate în alte dimensiuni decât cele menţionate, precum şi organele trebuie sa fie suspendate sau aşezate pe suporturi, dacã nu au fost ambalate sau introduse în containere rezistente la coroziune. Suporturile, materialele de ambalare sau containerele trebuie sa respecte cerinţele de igiena şi, în special, în cazul ambalajelor, prevederile normei sanitare veterinare. Viscerele trebuie întotdeauna sa fie transportate în ambalaje etanse, impermeabile şi rezistente la grãsimi, care pot fi reutilizate numai dupã curatare şi dezinfectare.
75. Medicul veterinar oficial trebuie sa se asigure înainte de expediere ca vehiculele pentru transport şi condiţiile de încãrcare întrunesc cerinţele de igiena prevãzute în prezentul capitol.
ANEXA 2
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
CAP. 1
Condiţiile generale pentru autorizarea unitãţilor de capacitate mica
Unitãţile de capacitate mica trebuie sa dispunã cel puţin de:
1. în spaţiile în care este produsã şi prelucrata carnea proaspãta:
a) paviment din materiale impermeabile, uşor de spãlat şi de dezinfectat, rezistent, nealunecos, cu panta decliva care sa faciliteze drenarea apei; apa reziduala trebuie sa fie dirijata spre sifoane de pardoseala cu clopot, prevãzute cu gratare pentru evitarea mirosurilor;
b) pereţi netezi, rezistenti, impermeabili, acoperiţi cu material lavabil de culoare deschisã pana la înãlţimea de cel puţin 2 metri şi de cel puţin 3 metri în spaţiile de tãiere;
c) usi din materiale rezistente la coroziune, uşor lavabile şi inodore. Atunci când carnea este depozitata în unitatea respectiva, aceasta trebuie sa aibã spaţii de depozitare care întrunesc condiţiile sus-menţionate;
d) materiale de izolare rezistente şi inodore;
e) ventilaţie adecvatã şi, dacã este necesar, o buna evacuare a aburilor;
f) iluminare corespunzãtoare naturala sau artificiala care nu modifica culorile;
2. a) cat mai aproape de punctele de lucru, un numãr suficient de facilitãţi pentru spalarea şi dezinfectarea mainilor şi a ustensilelor cu apa calda. Pentru spalarea mainilor aceste facilitãţi trebuie sa aibã apa calda şi rece sau apa premixata la o temperatura adecvatã, produse pentru curatarea şi dezinfectarea mainilor, precum şi mijloace igienice de uscare a mainilor;
b) dispozitive de sterilizare a ustensilelor, amplasate în punctele de lucru sau într-un spaţiu alãturat, dotate cu apa calda la cel puţin +82°C;
3. dispozitive de protecţie eficienta contra animalelor dãunãtoare, montate la toate comunicãrile cu exteriorul;
4. a) instrumente şi utilaje de lucru, precum: mese de transare, mese cu suprafeţe de transare detasabile, containere, benzi transportoare şi ferastraie, confectionate din material rezistent la coroziune care sa nu modifice caracteristicile carnii, uşor de spãlat şi de dezinfectat. Este interzisã utilizarea lemnului;
b) utilaje şi instalaţii rezistente la coroziune care îndeplinesc condiţiile de igiena pentru:
1. manipularea carnii;
2. containerele de depozitare a carnii, astfel încât nici carnea, nici containerele sa nu vina în contact direct cu pavimentele sau cu pereţii;
c) containere speciale etanse, din material necorodabil, cu capac şi sistem de închidere - lacat - pentru colectarea carnii improprii pentru consumul uman şi care sa nu permitã sustragerea carnii de cãtre persoane neautorizate; aceasta carne trebuie sa fie evacuata sau distrusa la sfârşitul fiecãrei zile de lucru;
5. instalaţii pentru refrigerare pentru a asigura temperatura interna a carnii prevãzutã în norma sanitarã veterinara. Aceste instalaţii trebuie sa fie prevãzute cu un sistem de drenare a apei de condensare spre canalizare, fãrã pericol de contaminare a carnii;
6. sistem de asigurare a apei potabile sub presiune şi în cantitate suficienta, în sensul Normei sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman. Totuşi folosirea apei industriale este autorizata, în cazuri excepţionale, pentru producerea de aburi, stingerea incendiilor şi pentru racirea instalaţiilor de refrigerare, cu condiţia ca tubulatura instalata în acest scop sa excludã utilizarea acestei ape în alte scopuri şi sa nu prezinte nici un risc de contaminare pentru carnea proaspãta. Conductele de apa nepotabila trebuie sa se distinga clar de cele utilizate pentru apa potabilã;
7. sistem de asigurare cu apa potabilã calda, în sensul Normei sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman;
8. sistem pentru evacuarea în condiţii igienice a apei reziduale;
9. cel puţin un spalator pentru mâini şi toalete cu jet de apa. Acestea din urma nu trebuie sa se deschidã direct în spaţiile de lucru. Spalatorul trebuie sa fie prevãzut cu apa curenta calda şi rece sau apa premixata la o temperatura corespunzãtoare, materiale igienice pentru spalarea şi dezinfectarea mainilor şi mijloace igienice de uscare a mainilor. Spalatorul trebuie sa fie amplasat lângã toalete.
CAP. 2
Condiţiile speciale pentru autorizarea abatoarelor de capacitate mica
10. Pe lângã condiţiile generale, abatoarele de capacitate mica trebuie sa aibã cel puţin:
a) adapost suficient de mare pentru animalele care sunt cazate peste noapte în incinta abatorului;
b) spaţiu de tãiere şi, având în vedere operaţiunile efectuate în timpul tãierii, spaţii pentru derularea unor astfel de activitãţi, suficient de mari pentru ca activitatea efectuatã sa se realizeze în condiţii de igiena;
c) spaţiu net separat, distinct, destinat pentru asomare şi sangerare;
d) în spaţiul de tãiere, pereţi lavabili pana la înãlţimea de cel puţin 3 metri sau pana la tavan. În timpul tãierii trebuie sa se asigure evacuarea eficienta a aburului;
e) dispozitiv de asomare care sa asigure o asomare eficienta, sistem de ridicare şi agatare a animalului în vederea prelucrãrii în condiţii de igiena. În nici un caz animalul suspendat nu trebuie sa vina în contact cu pavimentul în timpul prelucrãrii;
f) spaţiu pentru refrigerare cu o capacitate suficienta, corelata cu specia şi mãrimea animalelor tãiate, cu spaţiu separat destinat depozitarii carcaselor confiscate, cu excepţia cazurilor în care sunt imediat expediate sub control oficial la o unitate specializatã pentru examene suplimentare.
11. În spaţiul de tãiere se interzic golirea stomacurilor şi intestinelor, precum şi depozitarea pieilor, coarnelor, ongloanelor şi parului de porcine. În spaţiul de tãiere stomacurile şi intestinele pot fi curatate în perioade diferite de perioadele de sacrificare.
12. Dacã conţinutul tractusului digestiv nu poate fi evacuat din incinta abatorului în fiecare zi, acesta trebuie sa fie depozitat într-un loc total separat.
13. Animalele aduse în spaţiile de tãiere trebuie sa fie imediat asomate şi tãiate.
14. Animalele bolnave sau suspecte nu trebuie sa fie tãiate în unitatea respectiva, cu excepţia cazului în care a fost acordatã o derogare de cãtre autoritatea veterinara competenta. Când aceasta derogare este acordatã, taierea trebuie sa fie realizatã sub supravegherea autoritãţii veterinare competente şi trebuie sa fie luate mãsuri pentru a preveni contaminarea; spaţiile trebuie sa fie curatate şi dezinfectate în mod special, sub supraveghere oficialã, înainte de a fi reutilizate.
15. Abatoarele trebuie sa fie prevãzute cu spaţii special amenajate şi dotate cu posibilitãţi de închidere sub cheie, la dispoziţia serviciului veterinar, pentru utilizare exclusiva.
ANEXA 3
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
Calificarea profesionalã a personalului auxiliar
1. Numai candidaţii care dovedesc ca au urmat un curs teoretic sunt eligibili pentru testul la care se referã art. 10 alin. (4) din norma sanitarã veterinara. Cursul trebuie sa includã practica de laborator, sa fie autorizat de autoritatea veterinara centrala privind subiectele la care se referã pct. 3 lit. a), sa se desfãşoare pe parcursul a cel puţin 400 de ore, iar personalul auxiliar respectiv sa fi fost instruit practic sub supravegherea unui medic veterinar oficial pentru o perioada de cel puţin 200 de ore. Instruirea practica trebuie sa aibã loc în abatoare, unitãţi de transare, depozite frigorifice şi în alte unitãţi care prelucreaza carnea proaspãta.
2. Personalul auxiliar care îndeplineşte condiţiile prevãzute în anexa nr. 2 la Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate ce reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspãta de pasare poate urma un curs de instruire în care partea teoreticã sa fie redusã la 200 de ore.
3. Testul la care se referã art. 9 din norma sanitarã veterinara va consta dintr-o parte teoreticã şi o parte practica, ce trebuie sa cuprindã urmãtoarele aspecte:
a) partea teoreticã:
1. cunoştinţe de baza de anatomie şi fiziologie a speciilor de animale destinate tãierii;
2. cunoştinţe de baza de patologie a animalelor destinate tãierii;
3. cunoştinţe de baza de anatomie patologica a animalelor destinate tãierii;
4. cunoştinţe de baza de igiena şi, în special, de igiena industriala, de igiena la tãiere, transare şi depozitare şi de igiena a muncii;
5. cunoştinţe privind metodele şi procedurile de tãiere, inspecţie, prelucrare, preambalare, ambalare şi de transport al carnii proaspete;
6. cunoştinţe cu privire la legislaţia sanitarã veterinara în vigoare, precum şi cu privire la prevederile administrative referitoare la activitatea pe care o desfãşoarã;
7. proceduri de prelevare a probelor;
b) partea practica:
1. inspecţia şi evaluarea animalelor destinate tãierii;
2. determinarea speciei prin examinarea pãrţilor tipice ale animalului;
3. identificarea pãrţilor animalului tãiat, la care au survenit modificãri, şi comentarii asupra celor intalnite;
4. inspecţia post-mortem în abator;
5. controlul igienei;
6. prelevarea de probe.
ANEXA 4
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
MODEL
CERTIFICAT DE SÃNÃTATE PENTRU CARNEA PROASPÃTA(1)
HEALTH CERTIFICATE FOR FRESH MEAT(1)
Nr./No.(2): ............
Locul de încãrcare/Place of loading: ..................................
Ministerul/Ministry: ..................................................
Departamentul/Department: .............................................
Referinta/Reference(2): ...............................................
I. Identificarea carnii/Identification of meat
Carnea de/Meat of: ....................................................
(specia animalului/animal species)
Natura pieselor/Nature of cuts: .......................................
Felul ambalajului/Nature of packaging: ................................
Numãrul pieselor sau unitãţilor de ambalaj/Number of cuts or packages:
......................... .............................................
Data congelarii/Date of frozen ........................................
Greutatea neta/Net weight: ............................................
-----------
(1)- carne proaspãta în concordanta cu Directiva la care se referã pct.IV al prezentului certificat, aceasta înseamnã toate pãrţile proprii pentru consum uman de la animalele domestice din speciile bovina, porcina, ovina, caprina şi solipede care nu a fost supusã nici unui proces de conservare; totuşi, carnea refrigerata şi congelata este consideratã came proaspãta/fresh meat în accordance with the Directive reffered to în IV of this certificate, this means all parts fit for human consumption from domestic bovine animals, swine, sheep, goats and solipeds which have not undergone any preserving process; however, chilled and frozen meat shall be considered to be fresh meat.
(2) - optional/optional
II. Originea carnii/Origin of meat
Adresa(ele) şi numãrul(ele) de autorizare sanitarã veterinara ale abatorului(relor)/Address(es) and veterinary approval number(s) of the approved slaughterhouse(s): ..................................................
Adresa(ele) şi numãrul(ele)de autorizare sanitarã veterinara ale unitãţii(lor) de transare autorizata(e)/Address(es) and veterinary approval number(s) of the approved cutting plant(s): ..........................................
.................................................................
.................................................................
Adresa(ele) şi numãrul(ele) de autorizare sanitarã veterinara ale depozitului(elor) frigorific(e) autorizat(e)/Address(es) and veterinary approval number(s) of the approved cold store(s): ............................
.................................................................
III. Destinaţia carnii/Destination of meat
Carnea va fi trimisa de la/The meat will be sent from: ..............
.....................................................................
(locul încãrcãrii/place of loading)
la/to: ..............................................................
(ţara şi locul de destinaţie/country and place of destination)
cu urmãtoarele mijloace de transport/by the following means of transport(3):
.....................................................................
Numele şi adresa expeditorului/Name and address of consignor: .......
.....................................................................
.....................................................................
Numele şi adresa destinatarului/Name and address of consignee: ......
.....................................................................
.....................................................................
--------------
(3) - în cazul vagoanelor feroviare şi al camioanelor numãrul de înmatriculare, în cazul avioanelor numãrul zborului, în cazul vapoarelor numele acestora, şi când este necesar numãrul containerului/în the case of rail trucks and lorries State the registration number, în the case of aircraft the flight number and în the case of boats the name and, where necessary, the number of the container
IV. Atestarea de sãnãtate/Health attestation
Eu, subsemnatul, medic veterinar oficial, certific faptul ca aceasta carne descrisã mai sus a fost obţinutã în condiţiile care guverneazã producerea şi controlul stabilite în Directiva 64/433/CEE
I, the undersigned, official veterinarian, certity that the meat described above was obtained under the conditions governing production and control laid down în Directive 64/433/EEC :
- într-un abator situat într-o regiune sau zona supusã restrictiilor/în a slaughterhouse situated în a restricted region or area(4);
- şi este destinatã unui stat membru al Uniunii Europene dupã tranzitarea printr-o ţara terta/and is intended for a Member State after transit through a third country(4).
- este destinatã Finlandei sau Suediei/is intended for Finland or Sweden(4)
(i) testul la care se referã articolul 5(3) (a) a fost efectuat/the test referred to în Article 5(3) (a) has been carried out(4)
(ii) carnea este destinatã prelucrãrii/the meat is intended for processing
(iii) carnea provine dintr-o unitate care este supusã unui program la care se referã articolul 5(3) (c)/the meat comes from an establishment which is subject to a programme as referred to în Article 5(3) (c)
Întocmit la/Done at .............. la data de/on ..................
.....................................................................
(numele şi semnatura medicului veterinar oficiat/name and signature of the official veterinarian)
------------
(4) - şterge când nu este cazul/delete where not applicable.
ANEXA 5
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
CERTIFICAT DE SÃNÃTATE
pentru carnea proaspãta destinatã exportului în
Statele Membre ale Uniunii Europene(1)
HEALTH CERTIFICATE
for fresh meat intended for export to a
Member State of European Union(1)
Nr./No.(2): .....
Ţara exportatoare/Exporting country :.................................
Ministerul/Ministry: .................................................
Departamentul/Department: ............................................
Referinta/Reference(2):...............................................
I. Identificarea carnii/Identification of meat
Carnea de/Meat of: ...................................................
(specia animalului/animal species)
Natura pieselor/Nature of cuts: ......................................
Felul ambalajului/Nature of packaging: ...............................
Numãrul pieselor sau unitãţilor de ambalaj/Number of cuts or packages:
......................................................................
---------
(1) - Carnea proaspãta: în concordanta cu Directiva la care se referã punctul IV al prezentului certificat, aceasta înseamnã toate pãrţile potrivite pentru consumul uman de la animale domestice din speciile bovine, porcine, ovine, caprine şi solipede care nu au suferit nici un proces de conservare: totuşi, carnea racita şi congelata trebuie sa fie consideratã carne proaspãta/Fresh meat: în accordance with the Directive referred to în IV of this certificate, this means all parts fit for human consumption from domestic bovine animals, swine, sheep and goats and solipeds which have not undergone any preserving process: however, chilled and frozen meat shall be considered to be fresh meat.
(2) - Optional/optional
Data congelarii/Date of frozen: ..................................
Greutatea neta/Net weight: .......................................
II. Originea carnii/Origin of meat
Adresa(ele) şi numãrul(ele) de autorizare sanitarã veterinara ale abatorului(relor)/Address(es) and veterinary approval number(s) of the approved slaughterhouse(s): ..................................................
.................................................................
.................................................................
Adresa(ele) şi numãrul(ele) de autorizare sanitarã veterinara ale unitãţii(lor) de transare autorizata(e)/Address(es) and veterinary approval number(s) of the approved cutting plant(s): .........................
.................................................................
.................................................................
Adresa(ele) şi numãrul(ele) de autorizare sanitarã veterinara ale depozitului(elor) frigorific(e) autorizat(e)/Address(es) and veterinary approval number(s) of the approved cold store(s): ............................
.................................................................
.................................................................
III. Destinaţia carnii/Destination of meat
Carnea va fi trimisa de la/The meat will be sent from: ..........
.................................................................
(locul încãrcãrii/place of loading)
la/to: ..........................................................
(ţara şi locul de destinaţie/country and place of destination)
cu urmãtoarele mijloace de transport/by the following means of transport(3):
.................................................................
Numele şi adresa expeditorului/Name and address of consignor: ...
.................................................................
Numele şi adresa destinatarului/Name and address of consignee:
.................................................................
-------------
(3) - în cazul vagoanelor feroviare şi al camioanelor numãrul de înmatriculare, în cazul avioanelor numãrul zborului, în cazul vapoarelor numele acestora, şi când este necesar numãrul containerului/în the case of rail trucks and lorries State the registration number, în the case of aircraft the flight number and în the case of boats the name and, where necessary, the number of the container
IV. Atestarea de sãnãtate/Health attestation
Eu, subsemnatul, medic veterinar oficial, certific faptul ca aceasta carne descrisã mai sus a fost obţinutã în condiţiile care guverneazã producţia şi controlul stabilite în Directiva 64/433/CEE privind problemele de sãnãtate care afecteazã comerţul intracomunitar cu carne proaspãta şi este consideratã proprie pentru consum uman/I, the undersigned official veterinarian, certify that the meat described above was obtained under the conditions governing production and control laid down în Directive 64/433/EEC on health problems affecting intra-Community trade în fresh meat and that it is, therefore, considered as such to be fit for human consumption.
Întocmit la/Done at .............. la data de/on .....................
.....................................................................
(numele şi semnatura medicului veterinar oficial/name and signature
of the official veterinarian)
ANEXA 6
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
Marca specialã de sãnãtate
Marca specialã de sãnãtate trebuie sa fie ovala, acoperitã de doua linii drepte paralele, la o distanta de cel puţin 1 cm între ele, care traverseaza diametrul mare al marcii, la fel de bine evidentiate ca şi marginea externa a acesteia.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
