Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În baza prevederilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãţii sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 215/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, vazand Referatul de aprobare nr. 30.486 din 31 ianuarie 2005, întocmit de Direcţia generalã sanitarã veterinara, preşedintele Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor emite urmãtorul ordin: ART. 1 Se aproba Norma sanitarã veterinara privind mãsurile generale pentru prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase şi parazitare la animale, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin. ART. 2 Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, institutele centrale de profil, direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi toţi cei interesaţi vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. ART. 3 La data intrãrii în vigoare a prevederilor prezentului ordin se abroga partea a II-a "Mãsuri generale pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale" şi partea a V-a "Indicaţii pentru efectuarea anchetei epizootologice şi Instrucţiuni privind efectuarea dezinfectiei, dezinsectiei şi deratizarii" din Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 , Norme şi mãsuri sanitare veterinare, elaborate în baza <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , republicatã. ART. 4 Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Preşedintele Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor, Razvan Tiru Bucureşti, 3 februarie 2005. Nr. 26. ANEXA NORMA SANITARĂ VETERINARA ŞI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR privind mãsurile generale pentru prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase şi parazitare la animale CAP. I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 (1) Mãsurile generale pentru prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase şi parazitare la animale sunt obligatorii pentru: a) toţi deţinãtorii de animale personalul tehnic şi de îngrijire din exploatatiile de animale, precum şi din unitãţile militare, deţinãtoare de animale; b) proprietarii şi personalul unitãţilor care achiziţioneazã, transporta sau taie animale, precum şi cei ai unitãţilor care achiziţioneazã, transporta, prelucreaza, depoziteaza sau valorifica produse de origine animala; c) personalul sanitar veterinar, zootehnic şi agricol; d) consiliile locale, precum şi pentru conducãtorii unitãţilor aparţinând Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei, deţinãtoare de animale; e) conducãtorii şi personalul din alte unitãţi, fundaţii, organizaţii, etc., care prin specificul activitãţii lor au contingenta cu animale şi produse de origine animala, precum şi cu produse de origine vegetala ce pot vehicula germenii unor boli transmisibile la animale; f) persoanele fizice deţinãtoare de animale. 2) Aplicarea mãsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile la animale se face de cãtre comandamentele antiepizootice comunale, orãşeneşti, municipale şi judeţene, a cãror componenta se stabileşte prin decizii ale comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare respective. În cazul unor epizootii care prezintã un pericol deosebit pentru economia nationala, prin hotãrâre a Guvernului se constituie Comandamentul antiepizootic central. 3) Comandamentul antiepizootic central este alcãtuit din conducatori ai ministerelor şi altor organe ale administraţiei publice centrale interesate, propuse de Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, în raport cu specificul problemelor ce trebuie rezolvate. Comandamentul antiepizootic central se convoacã atunci când pe teritoriul tarii, în unul sau mai multe judeţe, apar boli infectocontagioase de mare difuzibilitate şi de o gravitate deosebita, precum şi atunci când exista pericolul de introducere pe teritoriul tarii a unor boli epizootice grave din ţãrile limitrofe sau alte tari. Comandamentul antiepizootic central aproba planurile speciale de mãsuri elaborate de Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, asigura baza materialã necesarã punerii în aplicare a acestora şi urmãreşte aplicarea mãsurilor tehnice şi organizatorice de cãtre unitãţile şi sectoarele economice centrale şi teritoriale ce sunt în subordonarea fiecãrui minister sau organ al administraţiei publice centrale care trebuie sa participe la activitatea comandamentului. ART. 2 Comandamentul antiepizootic judeţean se stabileşte prin decizia prefectului. Din acest comandament fac parte: directorul general al Direcţiei generale pentru agricultura şi dezvoltare ruralã, directorul Direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor (secretar tehnic al comandamentului), directorul Direcţiei pentru sãnãtate publica judeţean, comandantul poliţiei judeţene, conducãtorii instituţiilor şi unitãţilor care au activitãţi legate de organizarea producţiei, transportului, prelucrãrii, depozitarii şi valorificãrii animalelor şi produselor de origine animala şi vegetala, conducãtorii organelor silvice şi de vanatoare judeţene, precum şi alţi conducatori de instituţii, unitãţi sau organizaţii care au contingenta cu prevenirea şi combaterea bolilor la animale, dupã specificul judeţului. Comandamentul antiepizootic judeţean are urmãtoarele atribuţii: a) analizeazã periodic situaţia sanitarã veterinara de pe teritoriul judeţului şi stabileşte mãsuri pentru îmbunãtãţirea acesteia; b) în cazul apariţiei unor boli epizootice pe teritoriul judeţului, comandamentul are urmãtoarele sarcini: c) stabileşte planul general de mãsuri pentru prevenirea şi combaterea epizootiilor, în conformitate cu prevederile legale sau recomandãrile primite de la comandamentul antiepizootic central şi organizeazã popularizarea lor; d) asigura baza tehnica şi materialã, precum şi condiţiile organizatorice necesare aplicãrii planului de mãsuri; e) urmãreşte aplicarea mãsurilor de prevenire şi combatere, stabilind responsabilitãţi pentru fiecare membru al comandamentului, pe sectoare de activitate şi zone teritoriale; f) analizeazã, în mod operativ evoluţia epizootiei şi eficienta acţiunilor întreprinse, luând în completare mãsurile ce se impun. La municipiul Bucureşti se organizeazã un comandament antiepizootic al municipiului cu o componenta asemãnãtoare şi sarcini similare cu cele ale comandamentului antiepizootic judeţean. ART. 3 Comandamentele antiepizootice municipale, orãşeneşti şi comunale se stabilesc prin deciziile consiliilor locale şi sunt conduse de cãtre primar. În componenta comandamentelor antiepizootice locale vor intra medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale conducãtorii tuturor sectoarelor care au contingenta sau pot sprijini acţiunile de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile la animale, având ca secretar tehnic pe medicul veterinar de libera practica împuternicit. Comandamentele municipale, orãşeneşti şi comunale au aceleaşi sarcini şi raspunderi pe teritoriul respectiv ca şi comandamentele judeţene, cãrora le sunt subordonate. ART. 4 Responsabilitatea pentru efectuarea acţiunilor tehnice sanitare veterinare de depistare, prevenire şi combatere a bolilor transmisibile la animale revine personalului sanitar veterinar. Deţinãtorii de animale au obligaţia şi rãspunderea aplicãrii întocmai a mãsurilor stabilite de Autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana respectiv a municipiului Bucureşti, pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale, precum şi de asigurare a bazei materiale şi a condiţiilor organizatorice necesare, în conformitate cu prevederile actelor normative. Organele de poliţie sprijinã, personalul sanitar veterinar, pentru respectarea prevederilor legislaţiei veterinare referitoare la circulaţia animalelor şi a produselor de origine animala, a mãsurilor de carantina pentru animalele nou introduse în efectiv sau în cazul apariţiei unor boli infectioase pentru prevenirea şi combaterea acestora. Consiliile locale rãspund de instituirea, organizarea şi punerea în aplicare a mãsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om. ART. 5 Conducãtorii unitãţilor şi instituţiilor în care se desfãşoarã activitãţi de creşterea, exploatarea, transportul şi taierea animalelor, prelucrarea, transportul, depozitarea şi valorificarea produselor de origine animala şi a furajelor, sunt obligaţi ca la angajarea personalului care desfãşoarã astfel de activitãţi, precum şi periodic sa asigure instruirea temeinica a acestui personal pentru a cunoaşte îndatoririle ce-i revin în aplicarea normelor şi mãsurilor prevãzute în legislaţia sanitarã veterinara. CAP. II Obligaţiile deţinãtorilor de animale ART. 6 Deţinãtorii de animale sau reprezentanţii legali ai acestora, inclusiv cei aparţinând ministerelor, au urmãtoarele obligaţii: a) sa asigure aplicarea normelor sanitare veterinare privind popularea, adãpostirea, hranirea, îngrijirea, reproductia, exploatarea, protecţia animalelor şi protecţia mediului şi transportul animalelor, efectuarea tratamentelor şi programelor de supraveghere a sãnãtãţii acestora, pãstrarea evidentelor prevãzute de normele sanitare veterinare precum şi aplicarea mãsurilor dispuse de cãtre Autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor; b) sa asigure imprejmuirea exploataţiilor autorizate - de animale astfel încât în incinta acestora sa nu poatã pãtrunde persoane, vehicule şi animale, decât prin intrari special amenajate, aflate sub control sanitar veterinar; c) sa construiascã sau amenajeze la intrarea în ferma spaţii corespunzãtoare pentru vestiare sau vestiare-filtre sanitare veterinare, în raport cu numãrul personalului, în care sa se facã schimbarea obligatorie a hainelor şi incaltamintei de strada cu echipamentul de protecţie antiepizootica, sa se pãstreze aceste echipamente, sa se asigure spalarea şi dezinfectia corporalã a persoanelor ce intra şi ies din incinta exploatatiei, precum şi spalarea şi dezinfectarea echipamentului de protecţie. Este interzisã intrarea în ferma a persoanelor cu îmbrãcãminte şi incaltaminte de strada, precum şi scoaterea echipamentului de protecţie în afarã fermei. Un vestiar-filtru sanitar veterinar se compune din minimum 3 încãperi, din care una este pentru dezbracarea şi pãstrarea hainelor şi a incaltamintei de strada, o încãpere va fi prevãzutã, dupã caz, cu dus cu apa calda sau chiuvete, lavoare pentru spalare corporalã şi dezinfecţie şi o încãpere pentru pãstrarea şi imbracarea echipamentului de protecţie antiepizootica. Vestiarul simplu este format din 1-2 încãperi fãrã dus, dar prevãzut cu instalatie de spalare şi dezinfecţie a mainilor, cu aceeaşi funcţionalitate ca şi vestiarul-filtru. Vestiarul sau vestiarul-filtru vor fi amplasate la intrarea în ferma, fluxul funcţional fiind astfel sistematizat încât intrarea în vestiar sa fie în exteriorul fermei, iar ieşirea sa fie direct în incinta acesteia; d) sa interzicã accesul persoanelor care nu lucreazã direct în procesul de producţie al exploatatiei de animale; fac excepţie organele de îndrumare şi control precum şi alte persoane vor putea intra numai cu respectarea regimului prevãzut pentru vestiare sau vestiare-filtre; e) sa ia mãsuri ca în incinta exploataţiilor de animale sa nu fie desfãşurate alte activitãţi strãine de specificul exploatatiei (ateliere mecanice, garaje, tâmplãrie, parc de vehicule, magazii şi depozite de alte materiale etc.). În incinta fermelor este interzisã introducerea altor animale decât cele proprietatea fermei; f) sa nu permitã pasunatul şi adapatul animalelor fermei împreunã cu animalele altor ferme sau ale crescatorilor cu gospodãrie personalã; g) sa asigure amenajarea şi funcţionarea în afarã spaţiilor aparţinând exploatatei "mama" a unor spaţii separate funcţional pentru carantinizarea animalelor nou introduse; h) sa asigure condiţiile materiale şi organizatorice necesare pentru efectuarea la timp şi în mod corespunzãtor a acţiunilor sanitare veterinare şi pentru aplicarea altor mãsuri profilactice prin care sa se evite introducerea de boli în efectivul de animale al fermei; i) sa asigure pentru exploatatiile de animale cu efective mari mijloace de transport (autovehicule sau atelaje) care sa fie folosite numai în incinta fermei; j) sa asigure, dupã caz, spaţiile sanitare veterinare necesare (izolator, stationar sau punct sanitar veterinar, loc special pentru taierile de urgenta, locuri amenajate cu frig pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animala destinate distrugerii prin incineratorul propriu sau la o întreprindere specializatã); k) sa asigure mijloace de dezinfecţie, echipament de protecţie şi alte mijloace tehnico-materiale, precum şi condiţiile organizatorice pentru efectuarea la timp şi în bune condiţiuni a acţiunilor şi aplicarea mãsurilor sanitare veterinare; l) sa asigure organizarea, amenajarea şi funcţionarea, conform normelor sanitare veterinare, a locurilor de depozitare şi prelucrare a produselor de origine animala şi furajelor, întreţinerea corespunzãtoare a adapatorilor, pasunilor şi taberelor de vara şi sa asigure folosirea numai a furajelor, produse şi/sau puse pe piata în conformitate cu normele sanitare veterinare; m) sa asigure evacuarea dejectiilor şi depozitarea gunoiului pe platforme, astfel încât sa nu constituie surse de poluare a mediului; n) sa asigure asistenta sanitarã veterinara permanenta prin angajarea unui medic veterinar sau prin contract încheiat cu medicul veterinar de libera practica; o) sa ia mãsuri pentru efectuarea examenelor medicale periodice, conform reglementãrilor în vigoare, la tot personalul din exploatatiile de animale, în vederea depistarii bolnavilor sau purtatorilor de germeni ce pot fi transmisi la animale sau care ar putea constitui surse de contaminare pentru produsele alimentare de origine animala. Persoanele bolnave sau purtãtoare de germeni infectiosi transmisibili la animale nu vor mai fi folosite la munci care sa necesite un contact cu animalele, furajele şi cu produsele alimentare de origine animala; p) sa aplice în ferma mãsurile periodice de dezinfecţie, deratizare, dezinsecţie, potrivit normelor sanitare veterinare utilizând produse omologate şi înregistrate în România; q) sa solicite aprobarea autoritãţii sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor la introducerea de noi animale în ferma, livrarea şi a altor miscari de animale; r) sa anunţe fãrã întârziere medicul veterinar oficial teritorial şi consiliul local despre apariţia sau orice suspiciune a unei boli transmisibile la animale, iar pana la sosirea medicului veterinar oficial şi medicul veterinar de libera practica împuternicit sa ia mãsuri pentru izolarea animalelor bolnave şi suspecte şi a celor moarte sau tãiate de urgenta şi sa nu permitã folosirea, vânzarea sau distribuirea produselor de origine animala provenite de la aceste animale, precum şi scoaterea din ferma a furajelor, gunoiului şi a altor materiale. ART. 7 Deţinãtorii de animale din sectorul gospodariilor populaţiei, au urmãtoarele obligaţii: a) sa nu introducã în efective constituite (turme, cirezi), timp de cel puţin 15 zile, animalele nou achiziţionate. Aceste animale vor fi ţinute în perioada de 15 zile numai în gospodãria proprie; b) sa întreţinã animalele şi adãposturile acestora în conformitate cu normele sanitare veterinare; c) la solicitarea reprezentanţilor autoritãţii sanitare veterinare competente teritoriale, sa prezinte animalele la data, ora şi locul stabilit de cãtre medicul veterinar de libera practica împuternicit, pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare obligatorii; d) sa respecte normele sanitare veterinare cu privire la transportul animalelor; e) sa permitã personalului autoritãţii sanitare veterinare competente verificarea stãrii de sãnãtate a animalelor din gospodãrie şi sa-l sprijine în efectuarea operaţiunilor sanitare veterinare; f) sa anunţe imediat autoritatea sanitarã veterinara competenta sau consiliul local, apariţia unor semne de boala la animale, a primelor cazuri de moarte sau tãiere de urgenta, iar pana la sosirea personalului sanitar veterinar, sa izoleze animalele bolnave, sa pãstreze pe loc cadavrele, carnea, organele sau alte produse rezultate de la animale tãiate de urgenta, luând mãsuri ca acestea sa nu fie folosite sau vândute; g) sa respecte şi sa aplice întocmai mãsurile stabilite de autoritãţile sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor competente pentru prevenirea şi combaterea bolilor la animale; h) sa respecte normele sanitare veterinare în vigoare privind condiţiile de tãiere a animalelor şi de valorificare a produselor obţinute de la acestea; i) sa declare la consiliul local animalele nou introduse în exploatatie pentru a fi înregistrate în registru agricol; j) sa îşi asigure animalele pentru a putea beneficia de despãgubiri produse de calamitatile naturale. ART. 8 Orice persoana care prin activitatea ce o desfãşoarã vine în contact cu animale are obligaţia sa anunţe, fãrã întârziere, autoritatea sanitarã veterinara competenta şi consiliul local despre apariţia cazurilor la animale. Examinarea periodicã a animalelor ART. 9 Pentru descoperirea la timp a bolilor transmisibile şi aplicarea mãsurilor de prevenire, autoritatea sanitarã veterinara va examina ori de câte ori este necesar efectivele de animale atunci când exista suspiciuni sau efectivele se afla într-o zona ameninţatã. Operaţiuni de depistare, vaccinari şi tratamente obligatorii ART. 10 1) În scopul depistarii şi prevenirii unor boli infectioase şi parazitare, se vor efectua operaţiunile de depistare, vaccinarile şi tratamentele preventive prevãzute în planurile tehnice de acţiuni sanitare veterinare obligatorii, precum şi alte operaţiuni ce sunt impuse de situaţia epizootologica din zona respectiva. 2) Acţiunile di programul de supraveghere sanitarã veterinara se efectueazã de cãtre medicii veterinari de libera practica împuternicit în baza contractului încheiat cu Direcţia Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor judeteana respectiv şi a municipiului Bucureşti. 3) La efectuarea acestor acţiuni în exploatatiile de animale se va verifica dupã registrele acestora prezenta întregului efectiv de animale şi se va tine evidenta celor care din diferite motive au absentat, pentru ca ulterior sa fie supuse acestor operaţiuni. În sectorul gospodariilor populaţiei se va tine evidenta nominalã, pe deţinãtori, a animalelor la care s-au efectuat operaţiunile, luându-se mãsuri de sancţionare a celor care nu au prezentat animalele precum şi de reprogramare. Dezinfectia profilactica ART. 11 1) Dezinfectia profilactica se aplica în toate exploatatiile de animale sau curţile cu animale, pentru decontaminarea adaposturilor grajdurilor şi a incintei lor de germenii infectiosi şi parazitari aflaţi în mediul exterior, în scopul prevenirii bolilor transmisibile la animale. 2) Dupã o prealabilã curãţire mecanicã, se dezinfecteaza toate adãposturile, padocurile, aleile, drumurile interioare, magaziile, depozitele pentru furaje şi alte construcţii anexe. ART. 12 1) În exploatatiile de animale cu sistem intensiv de creştere şi ingrasare a animalelor, dezinfectiile profilactice se vor efectua dupã depopularea fiecãrui adapost respectându-se principiul "totul plin totul gol" sau compartiment, potrivit normelor sanitare veterinare stabilite pentru aceste unitãţi. 2) Dezinfectia profilactica se va efectua ori de câte ori este nevoie. În exploatatiile de bovine şi ovine se va executa primavara, dupã scoaterea animalelor la pasune şi toamna, înainte de introducerea lor în stabulatie. 3) Adãposturile şi terenurile taberelor de vara şi stanelor organizate vor fi curatate şi dezinfectate atât înainte, cat şi dupã terminarea perioadei de pasunat. În cazul exploataţiilor în care bovinele rãmân în stabulatie permanenta şi a exploataţiilor de porcine, pentru efectuarea curãţeniei şi dezinfectiilor profilactice în adaposturi animalele vor fi scoase în padocuri. ART. 13 În sectorul gospodariilor populaţiei, deţinãtorii de animale vor întreţine adãposturile acestora în permanenta stare de curãţenie şi cel puţin o data pe an le vor dezinfecta şi varui prin mijloace proprii. ART. 14 Dezinfectia profilactica se va executa conform normelor sanitare veterinare. Carantina profilactica ART. 15 1) Carantina profilactica reprezintã complexul de mãsuri sanitare veterinare ce se aplica de cãtre administratorul unei exploataţii de animale asupra animalelor nou-aduse din alte exploataţii, de la crescatori de animale sau din import, în scopul stabiliri statusului de sãnãtate şi prevenirea introducerii bolilor infectioase sau parazitare în efectivul de animale al exploatatiei. 2) Pentru efectuarea carantinei profilactice, deţinãtorii exploataţiilor de animale persoane fizice juridice sunt obligate sa aibã locuri special amenajate în afarã exploatatiei separat funcţional. ART. 16 Locul de carantina trebuie sa fie autorizat sanitar veterinar, se stabileşte cu avizul medicului veterinar oficial, iar pentru animalele de import, cu avizul Direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti şi trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) locul (adãposturile) trebuie sa fie liber de alte animale; b) sa fie izolat de alte exploataţii de animale, artere de circulaţie, locuri de aglomerare a animalelor (târguri autorizate sanitar veterinar, pieţe, oboare, mori); c) sa aibã incinta bine delimitata prin gard, care sa împiedice intrarea persoanelor şi a animalelor domestice şi sãlbatice; d) localitatea sa fie indemna de boli transmisibile la specia respectiva, supuse declarãrii şi mãsurilor de carantina la specia respectiva; e) unitatea sa fie dotatã cu spaţiu corespunzãtor pentru cazarea animalelor, depozit de furaje, sursa de apa potabilã, dezinfector rutier, rampa de încãrcare/descãrcare animale, filtru sanitar veterinar funcţional, platforma de gunoi, sistem de canalizare cu statie de epurare proprie sau fosa septica; f) unitatea sa fie deservita de personal propriu, care nu va îngriji animale din alta unitate şi va fi dotat cu echipament de protecţie, în 2 schimburi. Înainte de introducerea animalelor, intreaga unitate va fi riguros dezinfectata şi deratizata, popularea fãcându-se cu avizul medicului veterinar oficial sau de cãtre medicul veterinar propriu. ART. 17 1) La sosirea animalelor în carantina acestea vor fi examinate de medicul veterinar al unitãţii, medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale şi administratorul de exploatatie. 2) Pentru animalele venite din import, din comisia de recepţie a animalelor va face parte şi delegatul Direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeteana respectiv a municipiului Bucureşti. ART. 18 La intrarea animalelor în carantina se va efectua: a) verificarea identificarii animalelor; b) verificarea documentelor sanitare veterinare ce însoţesc animalele, inclusiv menţiunile cu privire la operaţiunile sanitare veterinare efectuate anterior asupra acestor animale; c) examenul clinic minutios; d) stabilirea programului acţiunilor sanitare veterinare ce se vor efectua în perioada de carantina cu întocmirea protocolului de supraveghere sanitarã veterinara. Toate constatãrile fãcute cu aceasta ocazie, precum şi programul stabilit pentru desfãşurarea acţiunilor sanitare veterinare, vor fi consemnate în registrul unitãţii. ART. 19 Carantina profilactica dureazã 30 zile în condiţiile asigurãrii: a) asistenţei sanitare veterinare permanente pentru supravegherea sanitarã veterinara prin examene clinice şi morfopatologice zilnice şi ori de câte ori este nevoie; b) recoltarilor de probe (organe şi tesuturi) pentru supravegherea prin examene de laborator; c) efectuãrii unor acţiuni imunoprofilactice şi testãri alergice obligatorii; d) asistenţei la fatare prin supravegherea nou-nãscuţi, a avorturilor şi a produsilor nãscuţi morţi pentru care trebuie stabilite cauzele producerii acestora; e) efectuãrii de tratamentele curente, şi înregistrarea acestora în registrul de consultaţii şi tratamente cu respectarea timpului de asteptare evidentiindu-se toate imbolnavirile, taierile de urgenta, pierderile prin mortalitate, cauzele care au determinat aceasta situaţie, vaccinarile şi operaţiunile de depistare efectuate. ART. 20 1) Perioada de carantina poate fi prelungitã de cãtre Direcţia sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana respectiv a municipiului Bucureşti, în funcţie de necesitatea repetarii unor examene de laborator pentru precizarea diagnosticului sau de apariţia unor boli sau suspiciuni de boala transmisibila în unitatea sau în localitatea de carantina. 2) Ridicarea mãsurilor de carantina profilactica se face de cãtre medicul veterinar oficial în condiţiile respectãrii prevederilor legislaţiei în vigoare Profilaxia bolilor transmisibile prin monta ART. 21 1) Reproducatorii masculi (tauri, armasari, vieri şi berbeci) se folosesc la monta numai pentru animalele din exploatatia respectiva fiind interzisi la monta animalelor din gospodãriile populaţiei; 2) Reproducatorii masculi (tauri, armasari, vieri şi berbeci) pot fi folosiţi la monta sau la insamantari artificiale pentru efectivele de animale din exploatatiile de animale sau din gospodãriile personale ale deţinãtorilor de animale numai dacã au fost autorizaţi gasiti sanatosi la examenele clinice şi de laborator. 3) Reproducatorii masculi din unitãţile specializate pentru recoltarea materialului seminal destinat insamantarilor artificiale trebuie autorizaţi sanitar veterinar se cresc în exploataţii specializate, staţiuni de monta, herghelii, depozite de armasari. 4) Examenele clinice şi de laborator se vor efectua potrivit prevederilor din "Programul naţional de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului" şi din programele de eradicare a unor boli. 5) Reproducatorii care din punct de vedere sanitar veterinar nu sunt corespunzatori pentru a fi folosiţi la reproducţie, vor fi castrati, dacã tratamentul lor nu este indicat sau este neeconomic. Profilaxia bolilor legate de pajistile naturale ART. 22 Pentru prevenirea contaminarii sau infestarii animalelor cu germeni infectiosi şi parazitari în perioada de pasunat sau prin consum de furaje recoltate de pe pajişti naturale, medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de libera practica împuterniciţi sunt obligaţi sa examineze în mod periodic pajistile naturale pentru identificarea zonelor care pot constitui surse de imbolnavire a animalelor şi sa stabileascã mãsurile profilactice ce se impun. ART. 23 Exploatatiile de animale care deţin sau au în folosinta pajişti naturale şi consiliile locale, care au în administraţie pãşuni şi fanete naturale au urmãtoarele obligaţii: a) sa ia mãsuri pentru asanarea pajiştilor cu exces de umiditate prin lucrãri de desecare-indiguire, completate cu alte lucrãri ameliorative, iar la nevoie cu unele tratamente chimice stabilite de cãtre medicii veterinari oficiali; b) sa organizeze pasunatul animalelor separat pe specii şi categorii de varsta; c) sa asigure respectarea întocmai a restrictiilor de pasunat în zonele şi perioadele stabilite de medicii veterinari oficiali; d) sa nu admitã pe pajistile ce le deţin, le au în folosinta sau le administreazã, pasunatul de cãtre turme strãine, fãrã avizul medicului veterinar oficial teritorial; e) sa construiascã şi sa amenajeze adapatori igienice pentru întregul efectiv de animale; f) sa organizeze recoltarea şi folosirea furajelor de pe terenuri infestate în conformitate cu cerinţele stabilite de medicii veterinari oficiali; g) sa ia mãsuri ca terenurile pe care s-au descoperit animale bolnave sau moarte de diferite boli infectioase sau care sunt cunoscute ca infectate cu germeni patogeni telurici (antrax, cãrbune emfizematos etc.) sa nu fie folosite la pasunat sau pentru culturi furajere. Circulaţia animalelor pe jos ART. 24 Animalele se pot deplasa pe jos în turme constituite în grupuri mici sau individual, manate de ingrijitori sau proprietari, sau inhamate la diferite vehicule, pe urmãtoarele distanţe zilnice maxime: 18 km - bovinele de reproducţie (exceptându-se cele în stadiu avansat de gestatie sau în prima luna de lactatie); 25 km - ovinele şi caprinele; 25-100 km - cabalinele şi bovinele de munca inhamate la vehicule sau diferite utilaje, în funcţie de greutatea încãrcãturii tractate, de natura terenurilor şi starea drumurilor. Transportul pe jos al porcilor nu se admite decât dacã timpul este racoros şi statia de imbarcare sau locul de destinaţie sunt apropiate (0,5-1 km). ART. 25 Consiliile judeţene, municipale, orãşeneşti şi comunale, în funcţie de teritoriul pe care se face deplasarea animalelor, vor stabili traseele de urmat şi vor fixa locurile de pasunat, de stationare pentru furajare şi adapare şi locurile de popas pentru noapte, astfel ca animalele în trecere sa nu vina în contact cu animalele din localitãţile de tranzit. Când localitãţile de trecere a animalelor sunt supuse unor restrictii sanitare veterinare din cauza diferitelor boli, trecerea prin aceste localitãţi este interzisã, iar transportul urmeazã sa se efectueze pe alte drumuri fixate de consiliul local conform recomandãrilor medicului veterinar oficial. ART. 26 Deţinãtorii de animale au obligaţia de a asigura, pe toatã perioada de deplasare numãrul de insotitori şi uneltele necesare pentru îngrijirea, furajarea şi adaparea animalelor. ART. 27 În caz de aparitie pe parcurs a unor cazuri de îmbolnãviri, tãieri de urgenta sau moarte la animale, turma va fi opritã într-un loc izolat şi se va anunta imediat consiliul local al localitãţii respective, care la rândul sau va înştiinţa neîntârziat pe medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale pe teritoriul cãreia s-au înregistrat aceste evenimente, pentru luarea mãsurilor ce se impun. Dacã se constata ca în turma a apãrut o boala epizootica, deţinãtorii şi insotitorii animalelor sunt obligaţi a asigura aplicarea întocmai a recomandãrilor date de cãtre autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana sau a municipiului Bucureşti ART. 28 Transportul pe jos al animalelor provenite din zone supuse restrictiilor sanitare veterinare este interzisã. Transportul familiilor de albine ART. 29 Înainte de efectuarea transportului, medicul veterinar oficial va examina atât familiile de albine ce urmeazã a fi deplasate, cat şi cele care rãmân pe loc în stupina respectiva. În cazul când în aceasta stupina se constata boli transmisibile supuse declaraţiei obligatorii, nu se vor admite la transport nici familiile care au fost gãsite sanatoase. ART. 30 La încãrcarea stupilor în mijloacele de transport se vor respecta urmãtoarele reguli: a) stupii vor fi asezati astfel ca ramele sa fie paralele cu direcţia de mers a vehiculului şi vor fi legaţi de caroseria acestuia, pentru a se evita cãderea sau strivirea lor în timpul deplasarii; b) între stupi se va lasa un spaţiu pentru a se asigura ventilatia şi a se evita asfixierea albinelor. Tot în acest scop se vor evita transporturile în timpul zilelor calduroase, preferându-se transporturile pe timpul nopţii. Dacã totuşi, din cauza distantelor mari, transportul trebuie efectuat şi ziua, este interzis popasul, debarcarea stupilor şi deschiderea urdinisurilor în locuri sau drumuri aglomerate. ART. 31 Deţinãtorii familiilor de albine sunt obligaţi sa pregãteascã stupii şi sa organizeze transportul astfel încât sa evite pierderile prin asfixierea albinelor, ruperea fagurilor, strivirea albinelor, moartea lor din lipsa de hrana sau prin inghet etc. Acte de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor ART. 32 Deţinãtorii de bovine, cabaline şi porcine sunt obligaţi sa posede acte de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor în urmãtoarele împrejurãri: a) când animalele sunt duse spre vânzare la târguri sau baze de achiziţie; b) când se trece proprietatea asupra altei persoane, în caz de vânzãri, donaţii sau moştenire; c) când animalele se taie pentru consum public; d) când animalele sunt duse temporar sau definitiv pe teritoriul unei alte localitãţi; e) când animalele sunt transportate cu mijloace auto, pe cale feratã, vapoare, avioane sau alte vehicule; f) când animalele sunt duse la expoziţii zootehnice organizate în alte localitãţi; g) biletul de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor se elibereazã numai pentru animalele neidentificate conform reglementãrilor legale în vigoare ART. 33 Pentru animalele din sectorul gospodariilor populaţiei, consiliile locale comunale, orãşeneşti şi municipale elibereazã "bilete de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor", ca acte oficiale tip, valabile pentru toate speciile, conform anexei 1. Ele se emit individual pentru animalele mari (bovine, cabaline) de orice varsta şi individual sau colectiv pentru porcinele care aparţin aceluiaşi proprietar. Viteii şi manjii sugari vor fi înscrişi în actele de proprietate ale mamelor lor, atunci când se deplaseaza împreunã în alta localitate. ART. 34 Pentru animalele aparţinând persoanelor juridice - exploataţii de animale proprietatea asupra animalelor va fi atestata, în toate cazurile, printr-o "adeverinta de proprietate" eliberata de conducerea unitãţii respective, pe propria rãspundere în care se va arata numãrul şi specia animalelor, numerele matricole individuale şi scopul pentru care a fost emisã, conform anexei 2. La fel se va proceda şi pentru transportul cãilor de curse sau pentru animalele proprietatea circurilor. ART. 35 Biletele de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor vor fi tipãrite şi brosate sub forma de condici cu duplicat, a 100 file numerotate. Condicile vor fi comandate prin grija consiliilor judeţene şi respectiv al municipiului Bucureşti, care le vor distribui în numãr suficient consiliilor municipale, orãşeneşti şi comunale. Evidenta distribuirii şi primirii condicilor de bilete se va tine într-un registru special. ART. 36 Eliberarea biletelor de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor, se face de un salariat al primãriei numit prin decizia consiliului local respectiv, instruit asupra modalitatii de completare, care rãspunde de exactitatea datelor ce va înscrie şi de gestionarea condicilor de bilete primite. ART. 37 Biletele de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor, ca acte de proprietate, sunt valabile 1 an pentru bovine şi cabaline şi 15 zile pentru porcine, dupã care, în caz de nevoie, trebuie preschimbate. Atunci când proprietatea este trecutã asupra altei persoane, ele dovedesc proprietatea şi însoţesc transportul animalelor numai pana la domiciliul noului proprietar sau pana la locul de tãiere pentru consum public, dupã care se considera anulate. Modelul biletul de adeverire a proprietãţii este prezentat în anexa 1. ART. 38 Biletele de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor, în afarã numerelor de ordine înscrise prin tipãrire, vor fi numerotate la eliberare de cãtre toate consiliile locale comunale, orãşeneşti şi municipale, începând în fiecare an cu nr. 1 şi mergand în continuare pana la sfârşitul anului. Eventualele acte, în baza cãrora s-au eliberat biletele, se vor insemna cu numãrul de eliberare al biletului şi vor fi pãstrate împreunã cu partea rãmasã ca duplicat. Biletele vechi preschimbate sau cele care au servit la transcrierea proprietãţii, se anuleazã prin scrierea pe ele cu cerneala sau aplicarea unei ştampile cu inscripţia "ANULAT". ART. 39 Nu se vor elibera bilete de adeverirea proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor decât pentru animalele care au fost înscrise în registrul agricol de la comuna şi dacã localitatea respectiva nu se afla sub restrictii sanitare veterinare. În cazul animalelor obţinute din prasila proprie, în rubrica din bilet referitoare la provenienta se va specifica "Prasila proprie". Când se face transcrierea proprietãţii, în aceeaşi rubrica se menţioneazã numãrul, locul şi data eliberãrii vechiului bilet, cat şi numãrul, locul şi data transcrierii pe numele noului proprietar. În bilete se va înscrie la rubrica respectiva atât localitatea, cat şi destinaţia precisa a animalului (abator, donaţie, vânzare la târg etc.). Dacã în bilete s-au înscris date eronate, salariatul însãrcinat cu eliberarea acestor acte va face corectura necesarã, cu legalizare prin semnatura şi ştampila consiliului local respectiv. ART. 40 În afarã de comuna de domiciliu a proprietarului, comunele pe al cãror teritoriu funcţioneazã târguri sau oboare pentru animale, în zilele când au loc acestea, pot face transcrieri de proprietate, în cazuri de vânzare-cumpãrare, pe biletele de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor emise de alte consilii locale. Evidenta schimbãrii proprietãţii asupra animalelor se va tine într-un registru. ART. 41 În locul celor pierdute, se pot elibera noi bilete de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor, numai dupã declararea pierderii lor la consiliul local în raza cãruia domiciliazã proprietarul sau care a fãcut schimbarea de proprietate. ART. 42 Animalele trecute într-un act de proprietate nu se pot duce sau transporta decât în localitatea şi pentru destinaţia stabilitã în actul respectiv. Schimbarea destinaţiei animalelor manate sau transportate în vehicule cu tracţiune animala sau mijloace auto, dacã nu exista restrictii sanitare veterinare, se poate face de cãtre salariatul însãrcinat cu eliberarea biletelor de proprietate de la consiliul local din localitatea de origine sau dintr-o localitate de pe traseul de parcurs. Când animalele circula sub restrictii sanitare veterinare, schimbarea destinaţiei o poate face numai medicul veterinar oficial care rãspunde de localitatea în care au ajuns animalele, cu aprobarea Direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor interesate. La fel se va proceda şi în cazul animalelor gãsite pe o ruta care nu duce la destinaţia stabilitã, dupã efectuarea unei anchete amanuntite, indiferent de starea sãnãtãţii animalelor menţionatã în acte. Pentru animalele transportate pe calea feratã, cu vapoare sau avioane, destinaţia poate fi schimbatã numai cu aprobarea Direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor. Modificarea destinaţiei în actele de proprietate şi sãnãtate se face citeţ, cu certificare prin semnatura şi ştampila. ART. 43 Adeverintele de proprietate eliberate de cãtre persoanele juridice, pentru animalele proprii, sunt valabile pe toatã durata transportului, numai în interiorul tarii şi expira odatã cu sosirea animalelor la destinaţia stabilitã. ART. 44 Pentru bovine se vor elibera bilete de adeverire a proprietãţii doar pana în momentul în care animalele vor fi identificate şi înregistratã în baza de date nationala şi se vor elibera pasapoartele lor. ART. 45 Pentru porcine se vor elibera bilete de adeverire a proprietãţii doar pana în momentul în care animalele vor fi identificate şi înregistrate în baza de date nationala. CAP. III MĂSURI GENERALE PENTRU COMBATEREA BOLILOR TRANSMISIBILE LA ANIMALE Anunţarea cazurilor de boala ART. 46 Toţi deţinãtorii de animale, precum şi orice persoana care prin activitatea ce o desfãşoarã vine în contact cu animale sau cu produsele de origine animala, au obligaţia sa anunţe în termen de cel mult 24 ore, consiliul local sau direct autoritãţii sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor, apariţia oricãrei îmbolnãviri, suspiciuni de boala, moartea sau taierea de urgenta a unor animale, precum şi orice informaţii ce deţin despre asemenea cazuri. Exploatatiile de animale, precum şi unitãţile militare care au personal sanitar veterinar propriu pentru asistenta la animalele ce le deţin, vor anunta medicul veterinar oficial de la circumscripţia sanitarã veterinara zonala pe raza de activitate a cãruia se afla unitatea, numai cazurile de boli transmisibile la animale sau suspiciunea acestor boli. Se excepteazã de la obligaţia anunţãrii cazurile de îmbolnãviri efectuate intentionat în scopul cercetãrilor ştiinţifice sau pentru producţia de biopreparate la unitãţile autorizate în acest scop. Obligaţiile deţinãtorilor de animale şi ale consiliilor locale la apariţia cazurilor de boala ART. 47 Pana la sosirea medicului veterinar oficial, deţinãtorii de animale sunt obligaţi sa izoleze animalele bolnave sau suspecte de boala, sa interzicã circulaţia persoanelor strãine în locurile contaminate, sa pãstreze cadavrele animalelor moarte sau tãiate, sa nu consume şi sa nu înstrãineze carnea şi produsele provenite de la aceste animale. ART. 48 Consiliile locale au obligaţia ca, îndatã ce au aflat de apariţia unor cazuri de boala, sa anunţe fãrã întârziere pe medicul veterinar oficial, iar pana la sosirea acestuia sa ia urmãtoarele mãsuri: a) sa controleze dacã s-au aplicat mãsurile de izolare a animalelor bolnave sau suspecte de imbolnavire şi sa impunã restrictii în circulaţia animalelor, carnii şi a altor produse de la aceste animale, furajelor şi altor materiale sau obiecte care ar putea fi contaminate; b) sa facã cercetãri în legatura cu extinderea boli, precum şi catagrafia animalelor din curţile în care sunt animale bolnave sau suspecte de boala; c) sa opreascã eliberarea biletelor de proprietate şi adeverire a sãnãtãţii pentru animale şi sa retragã asemenea acte eliberate anterior; d) sa opreascã şi sa inchida într-un loc izolat al localitãţii turmele de animale aflate în trecere, la care s-au constatat cazuri sau suspiciuni de boala, pana la sosirea medicului veterinar oficial. Obligaţiile medicului veterinar oficial ART. 49 Medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale, în urma înştiinţãrii primite este obligat a se deplasa fãrã întârziere în localitatea sau la exploatatia de animale respectiva şi efectueazã urmãtoarele: a) controleazã mãsurile luate de deţinãtorul de animale sau consiliul local, completandu-le la nevoie; b) examineazã animalele bolnave, banuite de boala sau de contaminare, carnea şi produsele provenite de la animalele tãiate de urgenta şi face autopsia animalelor moarte; c) examineazã toate animalele din speciile receptive din acea localitate şi chiar din localitãţile invecinate din raza sa de activitate, dacã boala a apãrut în mai multe curţi; d) efectueazã ancheta epizootologica conform reglementãrilor în vigoare pentru a stabili data apariţiei bolii, originea acesteia, dacã au fost scoase din localitate animale bolnave, banuite de boala sau de contaminare, produse de origine animala sau vegetala contaminate. În aceste cazuri va înştiinţa Direcţia sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor de pe raza cãruia îşi desfãşoarã activitatea; e) efectueazã orice alte cercetãri în vederea precizarii diagnosticului bolii, recoltand probe pentru laborator din cadavrele autopsiate sau din carnea examinata din tãieri de urgenta; f) în exploatatiile de animale cu medici veterinari proprii, aceştia sunt obligaţi a pune la dispoziţia medicului veterinar oficial de la circumscripţia sanitarã veterinara zonala toate datele şi informaţiile necesare în scopul stabilirii diagnosticului. ART. 50 În cazul când, în urma cercetãrilor întreprinse, medicul veterinar oficial de circumscripţia sanitarã veterinara zonala exclude existenta unei boli contagioase, dispune ridicarea restrictiilor. ART. 51 Dacã din cercetãrile efectuate nu se poate exclude suspiciunea de boala transmisibila, animalele bolnave şi suspecte se vor izola şi pune în observatie şi se vor recolta probe pentru diagnostic de laborator. În aceste cazuri medicul veterinar oficial este obligat sa înştiinţeze telefonic Direcţia sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor; respectiv a municipiului Bucureşti Pentru precizarea diagnosticului, în cazul când nu exista cadavre proaspete şi nici animale tãiate de urgenta, medicul veterinar oficial poate dispune, cu aprobarea Direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor, taierea unui animal bolnav sau suspect de boala, în scop de diagnostic. Recoltarea, ambalarea şi expedierea probelor în vederea cercetãrilor de laborator se vor face în conformitate cu reglementãrile în vigoare. ART. 52 În toate cazurile când exista suspiciunea unei boli transmisibile se aplica toate mãsurile de combatere ce se referã la boala respectiva, dar nu se declara oficial boala. ART. 53 Direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeţene; respectiv a municipiului Bucureşti, imediat ce au fost înştiinţate despre existenta unei boli transmisibile sau a suspiciunii unei astfel de boli, sunt obligate sa trimitã la fata locului specialişti dotati cu aparatura necesarã pentru completarea lucrãrilor de diagnostic, extinderea anchetei epizootologice şi completarea mãsurilor de combatere în raport de rezultatul acestei anchete. ART. 54 Declararea oficialã a bolii se face de cãtre medicul veterinar oficial de la circumscripţia sanitarã veterinara zonala în conformitate cu prevederile <>Ordinului nr. 156/1999 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile la animale. Dacã epizootia a apãrut într-o exploatatie se animale, la declararea bolii va participa şi conducerea ale acestei unitãţi, precum şi medicul veterinar al acesteia. În actul sanitar veterinar de declarare a epizootiei se va mentiona specia şi numãrul de animale existente la care a apãrut boala, numãrul animalelor moarte sau tãiate de urgenta, originea bolii, modul de contaminare a exploatatiei de animale, principalele elemente care au servit la stabilirea diagnosticului, contactele ce s-au realizat în perioada de incubatie prin animale, oameni, vehicule, produse, furaje, etc., localitãţile şi efectivele de animale ce pot fi banuite de contaminare, deficientele constatate în aplicarea mãsurilor generale şi speciale de profilaxie, mãsurile de combatere ce se vor aplica adaptate la specificul exploatatiei de animale şi localitãţii, responsabilitãţile pe persoane şi termenele de executare a acestor mãsuri. ART. 55 În cazul apariţiei unei boli la efectivul de animale aparţinând unei unitãţi militare, comandantul acesteia va înştiinţa imediat pe medicul veterinar militar respectiv. Dacã acesta constata o boala transmisibila sau suspicioneaza o astfel de boala, este obligat sa anunţe fãrã întârziere pe medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale, împreunã cu care va stabili mãsurile ce trebuie aplicate pentru lichidarea focarului şi prevenirea difuzãrii epizootiei. În situaţia unitãţilor militare cu efective de animale care nu sunt asigurate cu medici veterinari proprii, comandantii unitãţilor sunt obligaţi ca, la apariţia unor boli, sa anunţe imediat pe medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale respective, care împreunã vor stabili şi urmãri aplicarea mãsurilor ce se impun. Comandantii unitãţilor militare cu efective de animale şi personal sanitar veterinar propriu rãspund de aplicarea întocmai în unitãţile respective a mãsurilor stabilite, potrivit prevederilor de mai sus, şi vor informa în mod operativ pe medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale asupra evoluţiei epizootiei. În toate aceste situaţii, medicul veterinar oficial de la circumscripţia sanitarã veterinara zonala respectiva va întocmi acte de declarare a bolii conform prevederilor <>Ordinului nr. 156/1999 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile la animale, iar cu sprijinul comandamentului antiepizootic local vor pune în aplicare fãrã întârziere mãsurile de apãrare a teritoriului amenintat de epizootie. ART. 56 Concomitent cu declararea oficialã a bolii, medicul veterinar oficial va anunta Direcţia sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor şi circumscripţiile sanitare veterinare invecinate pe o raza de 20 km. Pentru bolile cu mare difuzibilitate (febra aftoasa, pesta porcina africana, boala veziculoasa a porcului, pseudopesta aviara etc.), precum şi în cazurile când s-au imbolnavit un numãr mare de animale sau au fost constatate îmbolnãviri şi la oameni, înştiinţarea se va face telefonic atât la direcţiile sanitare şi pentru siguranta alimentelor veterinare judeţene, cat şi la circumscripţiile sanitare veterinare zonale invecinate. ART. 57 În toate cazurile când se constata boli ce pot fi transmise şi la oameni, se va anunta imediat şi medicul uman al circumscripţiei sanitare respective, chiar dacã medicul veterinar oficial nu are cunostinta despre ivirea unor cazuri de îmbolnãviri la oameni. ART. 58 Consiliul local comunal, orasenesc sau municipal, în baza actului sanitar veterinar de declarare oficialã a bolii, instituie prin decizie mãsurile legale necesare, adaptate condiţiunilor locale, pentru combaterea bolii. Punerea în aplicare a deciziei consiliului local, se face prin comandamentele antiepizootice. În funcţie de evoluţia bolii, prevederile deciziei consiliului local, vor putea fi completate, modificate sau revocate de cãtre aceste organe la propunerea scrisã a medicului veterinar oficial sau a unui medic veterinar oficial ierarhic superior. ART. 59 Mãsurile sanitare veterinare de combatere prevãzute în actul de declarare oficialã a bolii, în decizia consiliului local, precum şi cele stabilite ulterior, conform prevederilor de la articolul precedent, sunt obligatorii şi trebuie aplicate întocmai de cãtre toate persoanele juridice şi fizice. ART. 60 Când epizootia prezintã o gravitate deosebita prin difuzibilitatea, evoluţia, întinderea şi pagubele ce le produce şi exista pericolul de contaminare şi a altor exploataţii şi efective de animale, direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor vor propune convocarea comandamentului antiepizootic judeţean şi aplicarea mãsurilor de combatere pe zone mai largi sau în tot judeţul. Planul de mãsuri pentru combaterea epizootiei, insusit de comandamentul antiepizootic judeţean şi oficializat prin decizia consiliului judeţean, este obligatoriu pentru toate persoanele juridice şi fizice din cadrul judeţului care au sarcini în acest sens. ART. 61 Dacã epizootia prezintã un pericol deosebit pentru economia nationala, se convoacã comandamentul antiepizootic central, constituit prin Hotãrâre de Guvern, de cãtre preşedintele Autoritãţii Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor care stabileşte mãsurile ce se impun în toate sectoarele social-economice şi rãspunde de aplicarea lor în condiţiile legii. OBLIGAŢIILE MEDICILOR VETERINARI DE LIBERA PRACTICA ÎMPUTERNICIŢI ART. 62 Medicii de libera practica împuterniciţi în exercitarea profesiunii au urmãtoarele obligaţii: a) sa anunţe de urgenta Autoritatea Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor despre orice suspiciune privind apariţia unei boli supuse declarãrii obligatorii, conform legii, precum şi a oricãrui risc privind sãnãtatea animalelor; b) sa ia mãsuri de urgenta prevãzute de lege, pentru a preveni şi a opri difuzarea unor boli transmisibile ale animalelor sau oricãrui risc de natura a afecta sãnãtatea publica, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranta alimentelor; c) sa participe la solicitarea direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeteana, respective a municipiului Bucureşti, la acţiuni de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor sau la cele de control în cazul izbucnirii unor boli transmisibile emergente pentru România; d) sa dispunã respectarea perioadelor de asteptare şi întrerupere, referitoare la eliminarea sau prezenta unor reziduuri la animale vii, produse ori subproduse de origine animala destinate consumatorului uman; e) sa înregistreze şi sa pãstreze, pentru o perioada stabilitã de Autoritatea Sanitarã Veterinara şi pentru Sãnãtatea Animalelor, în registru cu activitatea desfasurata şi evidenta modului de prescriere, distribuţie şi utilizare a produselor medicinale veterinare, a aditivilor furajeri şi a furajelor medicamentate; f) sa pãstreze confidenţialitatea asupra oricãror fapte, informaţii, documente de care iau cunostinta, pentru care exista dreptul de autor; g) sa respecte toate obligaţiile ce rezulta din contractele pentru efectuarea unor activitãţi sanitare veterinare publice, încheiate cu direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor şi rãspundere de modul cum acestea sunt efectuate. RECOMANDĂRI PRIVIND ANCHETA EPIZOOTOLOGICA ART. 63 Ancheta epizootologica constituie un complex de investigaţii prin care se urmãreşte stabilirea condiţiilor de aparitie a unei boli transmisibile, originea, cãile de vehiculare, factorii care au favorizat apariţia imbolnavirilor, extinderea şi cãile de difuzare a epizootiei şi alte date care sunt necesare în vederea elaborãrii şi aplicãrii planului de mãsuri pentru combaterea şi prevenirea extinderii bolii. În efectuarea anchetei se va tine seama atât de unele aspecte generale, ce trebuie investigate pentru toate bolile transmisibile, cat şi de aspectele speciale legate de caracteristicile epizootologice ale fiecãrei boli. Ancheta epizootologica trebuie sa stabileascã urmãtoarele: (1) Data apariţiei bolii şi dacã aceasta a fost anunţatã la primele suspiciuni. În legatura cu aceasta, în afarã de datele anamnetice, luate de la personalul care îngrijeşte animalele, se vor analiza evidentele primare din exploatatiile de animale privind curba pierderilor, iar în cazul pasarilor ouatoare şi curba producţiei de oua. (2) Aspectele clinice şi anatomopatologice care au creat suspiciunea de boala şi investigaţiile suplimentare fãcute pentru precizarea diagnosticului. (3) Date privind situaţia epizootiei la data efectuãrii anchetei. În legatura cu aceasta trebuie sa se stabileascã: a) dacã boala s-a extins în alte curţi şi localitãţi; b) exploatatiile de animale şi numãrul curţilor din sectorul gospodariilor populaţiei în care a apãrut boala; c) efectivele de animale receptive din exploatatiile şi curţile particulare infectate, efectivele totale (pe sectoare) din localitatea sau localitãţile contaminate; d) specia sau speciile afectate; e) numãrul animalelor imbolnavite, categoria de varsta, dinamica imbolnavirilor din momentul sesizãrii primelor suspiciuni. (4) Originea şi cãile de introducere a bolii. Se va analiza dacã în acel efectiv a mai evoluat boala respectiva şi deci infectia este endogenã sau a fost introdusã din afarã. Pentru aceasta se vor face cercetãri pentru a stabili: a) dacã în zonele din jur au existat focare de boala cunoscute sau nedeclarate; b) dacã boala a fost introdusã cu animale nou achiziţionate. Ce animale, când au fost introduse şi dacã au fost ţinute în carantina profilactica. Dacã se banuieste ca boala a fost introdusã prin animale sãlbatice; c) dacã boala a fost introdusã prin import de animale, produse de origine animala, furaje, receptioneri strãini; d) dacã boala a putut fi introdusã pe cale indirecta, prin persoane, mijloace de transport, furaje şi alte produse şi materii sau diferiţi vectori (invazii de rozatoare, pãsãri migratoare). Când şi în ce împrejurãri se banuieste ca s-a introdus infectia pe aceste cai. În cazul bolilor telurice (antrax, cãrbune emfizematos) se va cerceta dacã în localitatea respectiva au evoluat în trecut aceste boli. Se va verifica dacã animalele au pascut în zone cunoscute ca infectate sau dacã au fost hranite cu furaje recoltate de pe astfel de terenuri. De asemenea, dacã se banuieste ca în urma unor inundatii au fost vehiculati sporii germenilor telurici. În cazul bolilor cu evoluţie cronica (tuberculoza, leucoza bovina, bruceloza, paratuberculoza) se va controla când au fost introduse animale noi în efectiv, dacã se cunoaşte situaţia sub raportul bolii respective, a efectivelor de provenienta şi dacã animalele au fost supuse testelor de diagnostic conform instrucţiunilor. Pentru bolile transmisibile prin monta se va verifica cu ce animale s-a fãcut monta şi starea sanitarã a acestora. În cazul turbarii se va cauta sa se stabileascã dacã boala a fost transmisã de cãtre carnivore domestice sau sãlbatice, când şi în ce împrejurãri. Dacã se diagnostica la pãsãri boli transmisibile prin ou (diaree alba bacilara, tifoza) se va verifica de la ce statie de incubatie provin puii, de unde se aprovizioneaza cu oua statia de incubatie şi dacã se cunoaşte situaţia, sub raportul acestor boli, a efectivelor de pãsãri furnizoare de oua. Pentru bolile albinelor se va stabili dacã infectarea s-a produs de la stupine cu familii bolnave amplasate în apropiere, prin familii de albine infectate aduse la stuparit pastoral sau prin introducere de material biologic apicol (familii de albine, roiuri, matci) sau prin inventar apicol nedezinfectat. Pentru bolile viermilor de mãtase se va verifica dacã boala a fost introdusã prin material biologic sericicol (samanta sau gogosi de viermi de mãtase) sau prin inventar sericicol nedezinfectat. (5) Dacã se banuieste ca boala a putut fi difuzatã din focar în perioada de incubatie şi dupã apariţia clinica, prin miscari de animale, persoane, vehicule, produse, când şi în ce împrejurãri, ce zone şi puncte (localitãţi, exploataţii de animale) se banuieste ca au putut fi contaminate. Ce alte contacte au existat cu focarul sau focarele de boala. (6) Factorii care au favorizat apariţia şi evoluţia bolii în efectiv. În legatura cu aceasta, se vor face investigaţii cu privire la: a) starea de întreţinere a lotului în care a apãrut boala; b) dacã alimentaţia a fost corespunzãtoare cantitativ şi calitativ; c) dacã s-au folosit deşeuri de abator, de la fabrici de prelucrare a produselor animale sau resturi culinare nesterilizate; d) condiţiile de cazare şi microclimat (densitate, ventilaţie, temperatura, evacuarea dejectiilor etc.); e) situaţia imunologica a fiecãrei categorii de varsta din speciile receptive fata de epizootia respectiva la data apariţiei bolii şi în special a loturilor în care au apãrut îmbolnãviri. Se va verifica dacã s-au efectuat vaccinarile prevãzute în schemele oficiale, notandu-se pentru fiecare categorie de varsta din unitãţile contaminate numãrul de capete, datele imunizarilor, felul vaccinului (inactivat, viu etc.) seria şi data valabilitãţii, condiţiile de pãstrare şi de utilizare; f) starea de întreţinere a animalelor din lotul în care a apãrut boala, la data ultimei vaccinari; g) dacã în unitate se aplica tratamentele antistress recomandate prin tehnologii. Dacã s-au aplicat tratamente de necesitate pentru boala respectiva şi ce rezultate s-au obţinut; h) dacã au existat deficiente în aplicarea mãsurilor de profilaxie generalã pentru prevenirea introducerii epizootiei în exploatatia de animale (împrejmuire, funcţionarea filtrelor, dezinfectoarelor, folosirea echipamentului de protecţie, dezinfectia persoanelor, circulaţia vehiculelor, sistemul de introducere a materialelor şi de livrare a produselor); i) dacã se aplica corect condiţiile de creştere şi exploatare, precum şi mãsurile sanitare veterinare. Dacã se respecta principiul "totul plin, totul gol" şi dacã se executa curãţenia mecanicã şi dezinfectia corespunzãtoare dupã depopulare; j) dacã se întreţin cordoanele vaccinale în jurul exploatatiei de animale şi dacã se cunoaşte situaţia sanitarã veterinara a animalelor receptive din curţile persoanelor care lucreazã în unitatea respectiva; k) dacã în unitate exista invazii de rozatoare; l) dacã au intervenit schimbãri bruste de temperatura (în special pentru holera şi pasteureloza bovinelor şi porcinelor); m) alţi factori care au putut favoriza apariţia şi extinderea bolii. (7) Diverse alte aspecte specifice locale în legatura cu apariţia bolii. (8) Dacã apariţia şi extinderea bolii se datoreşte unor neglijente, se va stabili în ce constau acestea şi cine se face vinovat. Ancheta epizootologica se efectueazã de cãtre medicul veterinar oficial de la circumscripţia sanitarã veterinara zonala pe raza cãruia de activitate a apãrut boala transmisibila şi se completeazã de cãtre Direcţia sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti. Odatã cu raportul lunar privind situaţia epizootiilor, Direcţia sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor va inainta Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animala anchetele epizootologice pentru focarele nou-apãrute şi o informare privind evoluţia din focarele de boli epizootice apãrute în perioada raportatã. Informarea va fi întocmitã urmãrindu-se punctajul indicat pentru ancheta epizootologica, dar va cuprinde numai aspecte legate strict de caracteristicile epizootologice ale bolii respective. De asemenea, în informare se vor arata principalele mãsuri de combatere aplicate şi aprecieri asupra tendintei de evoluţie a epizootiei. Izolarea ART. 64 Deţinãtorii de animale sunt obligaţi sa separe animalele bolnave sau suspecte de boli contagioase, în asa fel încât sa nu se poatã efectua un contact direct sau indirect cu cele sanatoase prin coabitare, adapat, ustensile de grajd, ingrijitori, furaje etc. ART. 65 Izolarea trebuie însoţitã de curãţenia şi dezinfectia corporalã a animalelor sanatoase rãmase în locurile unde au apãrut cazurile de boala sau suspecte de boala, de curãţirea şi dezinfectia locurilor şi grajdurilor de unde s-au scos animalele bolnave, precum şi de alte mãsuri de combatere, dupã specificul bolii. Izolarea se va face în adaposturi special amenajate - izolatoare - aflate la distanta cat mai mare de restul adaposturilor, de care vor trebui sa fie separate funcţional (imprejmuirea izolatoarelor, personal, ustensile, obiecte complet separate de restul exploatatiei). Animalele ţinute permanent la pasune se vor izola pe porţiunea de pasune unde s-a constatat boala, în afarã de cazurile de boala legate de infectia de teren (antrax, cãrbune emfizematos etc.), când toate animalele încã neimbolnavite vor fi mutate imediat de pe pasunea contaminata. Animalele izolate nu vor putea fi scoase din aceste locuri decât cu aprobarea medicului veterinar oficial. Observatia sanitarã veterinara ART. 66 Observatia sanitarã veterinara este o mãsura de prevenire şi combatere care se aplica animalelor banuite de infectie şi se face, dupã caz, prin izolarea acestora. Animalele supuse observatiei se lotizeaza şi se identifica. Durata observatiei este egala cu perioada de incubatie maxima corespunzãtoare bolii banuite. ART. 67 Deţinãtorii de animale sunt obligaţi sa asigure adapatul şi hranirea separatã a animalelor în observatie şi sa anunţe medicului veterinar de libera practica împuternicit iar acesta medicului veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale orice modificare ar surveni în starea de sãnãtate a acestor animale. ART. 68 În timpul observatiei, medicul veterinar de libera practica împuternicit, împreunã cu medicul veterinar oficial aplica mãsurile de profilaxie specifica şi va efectua, dacã este cazul, probele revelatorii necesare. Observatia înceteazã numai în urma dispoziţiei medicului veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale ori a unui organ sanitar veterinar ierarhic superior sau se completeazã cu mãsuri de combatere în cazul apariţiei unei boli contagioase. Carantina ART. 69 Prin carantina se înţelege complexul de mãsuri restrictive ce se impun în circulaţia animalelor, oamenilor, produselor de origine animala şi vegetala, furajelor, ustensilelor, mijloacelor de transport, dejectiilor animale etc., cu scopul de a opri difuzarea bolilor transmisibile la animale. În funcţie de extinderea bolii, difuzibilitatea ei, cãile de transmitere şi efectivele de animale amenintate, carantina se aplica asupra unor curţi, exploataţii de animale, localitãţi, pãşuni, comune, grupe de comune sau teritorii mai intinse, iar în cazul unor anumite boli numai asupra unor efective sau categorii de animale şi de produse ale acestora. ART. 70 Dupã gravitatea evoluţiei bolii, usurinta de difuzare şi particularitãţile cãilor de transmitere, mãsurile de carantina sunt gradate ca severitate (carantina de gradul I, II şi III). ART. 71 Carantina de gradul I se aplica în cazul bolilor cu difuzibilitate mare, de tipul febrei aftoase sau a unor boli cu caracter exotic. În aceste situaţii, se iau cele mai severe mãsuri, interzicandu-se circulaţia animalelor (inclusiv a speciilor nereceptive la boala respectiva), oamenilor, produselor de origine animala şi vegetala, vehiculelor, uneltelor şi a oricãror obiecte care ar putea fi contaminate. Animalele se ţin închise în adaposturi, care se sigileaza, iar curţile contaminate se pun sub paza. Dejectiile animalelor, asternutul şi resturile de furaje contaminate se distrug zilnic. Intrarea şi ieşirea persoanelor din teritoriile sub carantina este interzisã, putându-se aproba numai în situaţii excepţionale, de forta majorã, în condiţii speciale de dezinfecţie sub supraveghere sanitarã veterinara. Aprovizionarea teritoriilor aflate sub carantina se face prin transbordare. În localitatea contaminata se poate circula în mod excepţional cu mijloace auto, în condiţiile prevãzute în instrucţiunile tehnice speciale. Pana la stabilizarea situaţiei se interzic activitãţile şi manifestãrile obşteşti care ar putea contribui la difuzarea epizootiei. ART. 72 Carantina de gradul II se aplica în cazul epizootiilor cu difuzibilitate medie, de tipul pestei porcine clasice. În asemenea situaţii, restricţiile de circulaţie se aplica asupra circulaţiei tuturor animalelor, produselor şi persoanelor numai în curţile contaminate. În restul localitãţii contaminate se aplica închiderea în adaposturi numai pentru specia afectatã. Se interzice introducerea şi scoaterea de animale receptive, precum şi scoaterea de produse de la specia afectatã. Persoanele din focar pot ieşi în condiţii speciale de dezinfecţie, cu aprobarea şi sub supravegherea Autoritãţii sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor localã-teritorialã. ART. 73 Carantina de gradul III se aplica în cazul bolilor ce se transmit în principal prin contactul direct între animalele receptive (ex. turbarea, tuberculoza, bolile transmisibile prin monta s.a.). În cazul acestor boli se aplica restrictii în circulaţia sau reproductia animalelor bolnave şi suspecte, cu unele înlesniri privind circulaţia produselor. ART. 74 Carantina de gradul I şi II se instituie prin decizia biroului executiv al consiliului local, în baza actului sanitar veterinar de constatare şi declarare oficialã a bolii întocmit de cãtre medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale respective, conform prevederilor <>Ordinului nr. 156/1999 . Când teritoriul ce urmeazã a fi supus mãsurilor de carantina depãşeşte raza unei comune, carantina se instituie prin decizia consiliului judeţean, în baza propunerii Direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor. ART. 75 Carantina de gradul III se instituie numai în baza actului sanitar veterinar de constatare şi declarare oficialã a bolii întocmit de cãtre medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale respective. ART. 76 Punerea în aplicare a mãsurilor restrictive de carantina se face de cãtre consiliile locale, prin comandamentele antiepizootice. Controlul respectãrii acestor mãsuri revine personalului sanitar veterinar şi de poliţie, care vor întocmi acte pentru sancţionarea încãlcãrii mãsurilor dispuse. ART. 77 Personalul sanitar veterinar este obligat sa efectueze toate operaţiunile tehnice de combatere conform instrucţiunilor oficiale de la Autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor ierarhic superioarã. ART. 78 Deţinãtorii de animale, precum şi conducãtorii unitãţilor care taie animale, prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala rãspund de respectarea şi aplicarea tuturor mãsurilor de combatere stabilite de cãtre comandamentele antiepizootice şi sunt obligaţi sa asigure forta de munca şi alte condiţii necesare pentru efectuarea dezinfectiilor, dezinsectiilor, deratizarilor, contentia animalelor în vederea efectuãrii operaţiunilor sanitare veterinare obligatorii, precum şi pentru aplicarea altor mãsuri ce se impun în scopul lichidãrii epizootiei. ART. 79 Comandamentele antiepizootice sunt obligate sa analizeze periodic mersul epizootiei, sa ia mãsuri pentru înlãturarea greutatilor şi deficienţelor ce se ivesc, sa stabileascã şi sa aplice mãsurile suplimentare de combatere ce se impun. ART. 80 Medicii veterinari oficiali vor tine o evidenta clara asupra mersului epizootiei, raportand periodic la Direcţia sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor despre aceasta şi, ori de câte ori în evoluţia epizootiei apar situaţii deosebite. Zona epizootica ART. 81 Prin zona epizootica se înţelege teritoriul direct amenintat din jurul localitãţilor aflate sub mãsuri de carantina din cauza unei boli cu mare difuzibilitate, teritorii în care se impune o supraveghere stricta a animalelor sanatoase, precum şi unele restrictii în circulaţia animalelor, oamenilor, produselor de origine animala şi vegetala. Zona epizootica se instituie prin decizia al consiliului judeţean respectiv a municipiului Bucureşti, la propunerea direcţiei sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor în funcţie de gravitatea bolii, zona epizootica poate avea o adancime de 10-30 km. ART. 82 Aplicarea mãsurilor restrictive de circulaţie a animalelor, produselor de origine animala şi vegetala, precum şi a persoanelor, prevãzute în decizia de instituire a zonei epizootice, este obligatorie pentru toţi deţinãtorii de animale şi de produse, persoane fizice şi juridice, precum şi pentru consiliile locale, şi poliţia, iar supravegherea stãrii sanitare veterinare a animalelor precum şi aplicarea mãsurilor tehnice de profilaxie revine în sarcina personalului sanitar veterinar. Dezinfectia de urgenta, deratizarea şi dezinsectia în locurile contaminate ART. 83 Dezinfectia de urgenta are ca scop distrugerea germenilor de boala aflaţi în adaposturi sau pe locul unde se gãsesc animale bolnave, pe animale, în produsele sau dejectiile lor, pe unelte sau utilajele de îngrijire, exploatare sau prelucrare a produselor, pe harnasamente sau vehicule, pe furaje şi în apa de baut, pe hainele şi incaltamintea ingrijitorilor şi altor persoane care au venit în contact cu animale bolnave sau produse contaminate. ART. 84 Deţinãtorii de animale, precum şi conducãtorii unitãţilor contaminate care taie animale, prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala sunt obligaţi sa organizeze efectuarea dezinfectiilor de urgenta, sub îndrumarea şi controlul personalului sanitar veterinar. În cazul unitãţilor care implica un volum mare de lucru, cat şi în cazul bolilor cu difuzibilitate mare sau care prezintã pericol pentru om, dezinfectiile vor fi efectuate cu ajutorul agregatelor speciale de dezinfecţie. ART. 85 La alegerea mijloacelor de dezinfecţie se va tine seama de particularitãţile agentului etiologic al bolii, rezistenta lui în mediul exterior şi sensibilitatea fata de acţiunea diferitelor substanţe dezinfectante. ART. 86 Pentru prevenirea difuzãrii din focarele epizootice a germenilor patogeni prin intermediul rozatoarelor şi mustelor, dezinfectia de urgenta va fi precedatã de deratizare în cazul constatãrii prezentei rozatoarelor şi va fi completatã prin dezinsectii repetate în sezonul de incidenta a mustelor. ART. 87 Deratizarile şi dezinsectiile vor fi efectuate de cãtre deţinãtorii de animale şi conducãtorii unitãţilor, cu ajutorul formatiunilor specializate autorizate de Autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana respectiv a municipiului Bucureşti sau cu echipe şi mijloace proprii, sub îndrumarea şi supravegherea personalului sanitar veterinar. CAP. IV STINGEREA BOLII ŞI RIDICAREA MĂSURILOR DE CARANTINA ART. 88 Stingerea oficialã a bolii se face în baza prevederilor <>Ordinului ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/1999 , modificat de <>ordinul nr. 68/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind anunţarea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor de medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare zonale respective, atunci când acesta constata ca: a) în teritoriul supus mãsurilor de carantina nu mai exista animale bolnave sau ţinute în observatie pentru boala respectiva; b) s-a efectuat dezinfectia finala, precum şi deratizarea şi dezinsectia atunci când acestea au fost necesare; c) de la ultimul caz de moarte, vindecare sau tãiere din cauza bolii a trecut termenul minim necesar stabilit în instrucţiunile speciale de prevenire şi combatere pentru boala respectiva. ART. 89 Ridicarea mãsurilor de carantina de gradul I şi II se face în baza actului sanitar veterinar de stingere oficialã, prin decizia consiliului local. Ridicarea mãsurilor restrictive în zona epizootica se face prin decizia consiliului local sau judeţean, odatã cu stingerea oficialã a bolii în localitatea sau localitãţile în care a evoluat epizootia. Ridicarea mãsurilor de carantina de gradul III se face numai în baza actului sanitar veterinar de stingere oficialã a bolii. ART. 90 Dupã stingerea oficialã a bolii, pentru unele boli, prevãzute în instrucţiunile speciale de prevenire şi combatere, se vor menţine în continuare unele restrictii în circulaţia animalelor trecute prin boala, a produselor provenite de la acestea sau a furajelor, care au acelaşi caracter de obligativitate ca şi mãsurile din perioada de carantina. Aceste mãsuri vor fi înscrise în actul de stingere oficialã a bolii întocmit de medicul veterinar oficial. CAP. V INSTRUCŢIUNI GENERALE PRIVIND EFECTUAREA DEZINFECTIEI, DEZINSECTIEI ŞI DERATIZARII Dezinfectia, dezinsectia şi deratizarea sunt operaţii de baza în complexul mãsurilor de prevenire şi combatere a bolilor infectioase şi parazitare la animale, prin care se urmãreşte distrugerea germenilor patogeni, precum şi a rozatoarelor şi insectelor ce pot vehicula aceşti germeni. ART. 91 Dezinfectia Dezinfectia cuprinde urmãtoarele etape succesive: a) curãţirea mecanicã; b) aplicarea mijloacelor dezinfectante (soluţii de substanţe chimice, flacara, vapori de apa etc.); c) respectarea timpului de contact (de expunere la acţiunea dezinfectantilor); d) îndepãrtarea prin spalare, de pe suprafeţele ce pot veni în contact cu animalele, a substanţelor dezinfectante ce pot avea influenta nociva asupra animalelor; aerisirea încãperilor pentru evacuarea vaporilor de soluţii dezinfectante, ce pot fi toxici pentru animale. Din punct de vedere al scopului urmãrit, dezinfectia poate fi: - profilactica; - de necesitate (în combaterea unor boli). În cazul dezinfectiei de necesitate se disting: - dezinfectia curenta; - dezinfectia finala. Dacã lucrãrile din prima etapa, de curãţire mecanicã, nu sunt fãcute în mod corespunzãtor, nu se va trece la etapa urmãtoare, de aplicare a dezinfectantului propriu-zis. Curãţirea mecanicã a obiectivelor supuse dezinfectiei Curãţirea mecanicã este prima operaţie a dezinfectiei, prin care trebuie sa se realizeze îndepãrtarea gunoiului, a resturilor de furaje, a balegarului, a urinei, a stratului de la suprafata pãmântului din adãposturile şi locurile care au putut fi contaminate şi pot constitui o sursa de rãspândire a agenţilor patogeni. Curãţirea mecanicã se efectueazã în urmãtoarea ordine: a) se scot din funcţiune instalaţiile electrice, pentru a se evita accidentele prin scurtcircuitele ce se pot produce odatã cu stropirea tavanului, pereţilor etc. În halele oarbe se vor folosi surse mobile de lumina; b) se umezesc cu soluţii dezinfectante sau numai cu apa, pardoseala, asternutul, balegarul, jgheaburile, uşile, pereţii, tavanul, stâlpii de sustinere etc., precum şi toate obiectele din grajd (perii, tesale, furci, lopeti, maturi, greble etc.) cu scopul de a se inmuia stratul de gunoi, murdarie, resturi organice, în vederea usurarii spalarii lor şi pentru a impiedica ridicarea prafului, iar odatã cu acesta rãspândirea agenţilor patogeni şi mai ales inhalarea lor şi a prafului de cãtre oameni; c) se strânge tot gunoiul şi resturile de furaje în grãmezi, cat mai aproape de usa, dupã care se transporta la platforma de gunoi. În cazul bolilor de mare difuzibilitate sau a celor provocate de germeni rezistenti, asa cum este barilul antraxului, gunoiul se va distruge prin ardere sau se va ingropa. Se indeparteaza gunoiul din rigole şi se vidanjeaza dejectiile din fosele şi bazinele colectoare; d) stâlpii şi toatã lemnaria se razuiesc, iar la nevoie se flambeaza cu lampa de benzina sau se trag la rindea. La fel se procedeazã şi cu scandurile de la podele; e) se demonteaza instalaţiile de distribuire a hranei, de evacuare a balegarului şi alte utilaje (adapatori etc.), în vederea curatirii şi dezinfectiei lor; e) se curata cu peria aspra pereţii, ieslele, stâlpii de sustinere şi tavanul, pentru a se îndepãrta pânzele de paianjen, praful, stropiturile de balegar uscate pe pereţi etc.; f) se scot şi se curata podelele de lemn, dupã care se scoate de sub podele un strat de pãmânt de 15-30 cm, în raport de profunzimea la care s-a infiltrat purinul. Pardoselile din caramida sau ciment vor fi razuite, insistandu-se la crapaturi, rosturi, pentru scoaterea gunoiului; g) dupã curãţirea mecanicã se efectueazã spalarea minuţioasã a pardoselilor, pereţilor, stalpilor şi a tuturor suprafeţelor, obiectelor de grajd şi ustensilelor cu jet de apa sub presiune. În lipsa instalaţiilor care sa furnizeze apa sub presiune, se va efectua spalarea suprafeţelor de dezinfectat cu apa calda cu detergenti, sapun, soda, dupã gradul de murdarie, folosindu-se perii de fibra, somoioage sau carpe cu care se spala pardoselile, stâlpii de sustinere, pereţii, ieslele, adapatorile şi tot mobilierul, precum şi obiectele aflate în adapost; h) instalaţiile electrice, scoase de sub tensiune, se curata manual sau cu ajutorul jetului de aer sub presiune furnizat de compresoare. Ele vor fi ferite de umezeala pentru a se preveni scurtcircuitele sau electrocutarile. Ventilatoarele şi alte utilaje, asa cum sunt bateriile de încãlzire a aerului, care nu pot fi spalate, se vor curata tot cu jet de aer comprimat sau manual cu ajutorul periilor; i) locul de unde s-a scos pãmântul din grajd se umezeste cu apa, se presara cu pulberi sau soluţii de substanţe dezinfectante. În locul pãmântului vechi se aduce altul proaspãt, din terenuri necontaminate, care apoi se batatoreste; j) se repara pãrţile deteriorate din adaposturi (pereţii, tavanul, ferestrele, uşile, canalizarea, ventilatoarele etc.). Dezinfectia propriu-zisa Dupã terminarea curatirii mecanice se efectueazã dezinfectia propriu-zisa respectând urmãtoarele: a) se va verifica gradul de curãţenie a suprafeţelor ce urmeazã a fi dezinfectate; b) se va alege dezinfectantului în funcţie de germenul a cãrui distrugere se urmãreşte, ţinând seama şi de specia şi de categoria de animale, de natura materialelor din care este construit adapostul sau sunt confectionate obiectele şi de temperatura din grajd pe tot timpul cat soluţia dezinfectanta trebuie sa stea în contact cu suprafeţele de dezinfectat; c) se va folosi dezinfectantul la concentratia necesarã pentru distrugerea germenilor pentru care se face dezinfectia; d) se vor folosi soluţiile dezinfectante în cantitãţile prevãzute pentru 1 mp suprafata de dezinfectat; e) se va aplica uniform dezinfectantul prin pulverizare asupra tuturor suprafeţelor ce urmeazã a fi dezinfectate; f) se va respecta timpului de contact între dezinfectant şi suprafeţele ce se supun dezinfectiei; g) odatã cu dezinfectia adaposturilor de animale se dezinfecteaza atât curtea gospodãriei, cat şi clãdirile existente în incinta, precum şi toate ustensilele, obiectele şi materialele aflate în adaposturi sau în curţi, pe alei. Dupã terminarea dezinfectiei se încheie un act sanitar veterinar, prin care se arata numãrul obiectelor dezinfectate, concentratia folositã, cantitatea de dezinfectant folosit, cantitatea de substanta activa întrebuinţatã, suprafata dezinfectata în mp etc. (conform modelului din anexa 3). Dezinfectia profilactica Dezinfectia profilactica se efectueazã în unitatea indemna de boli, în scopul distrugerii eventualilor germeni patogeni sau condiţionat patogeni, care constituie microbismul de grajd şi care se dezvolta în adaposturi, influentand negativ sãnãtatea animalelor, chiar dacã nu dau naştere la stãri de boala observabile clinic. Dezinfectia profilactica trebuie precedatã de deratizare şi dezinfecţie. Dezinfectia profilactica se va efectua de doua ori pe an, primavara, dupã scoaterea animalelor la pasune şi toamna, înainte de intrarea în stabulatie sau prin scoaterea animalelor în padocuri, ocoale, precum şi dupã fiecare depopulare. În spitale, clinici şi dispensare veterinare, în abatoare, fabrici care prelucreaza produse de origine animala, în unitãţile industriale de producere a fainurilor proteice furajere de origine animala etc. se va face dezinfectia zilnica. Pentru dezinfectia profilactica se pot folosi: soluţie de soda caustica 1,5-2%, soluţie de aldehida formica 2%, suspensie de var proaspãt stins 10-20%, soluţie fierbinte de soda calcinata 5%, folosindu-se din aceste soluţii câte 1 l/mp. Se dezinfecteaza adãposturile (pardoseli, tavan, pereţi, stâlpi, precum şi toate ustensilele, obiectele de grajd, materialele etc.), se lasa dezinfectantul sa acţioneze o perioada de 2-3 ore, dupã care se spala cu apa toate suprafeţele stropite cu soda caustica ce ajung în contact cu animalele şi se aeriseste adapostul. Obiectele fãrã valoare se ard. Dezinfectia de necesitate Dezinfectia de necesitate se efectueazã pentru combaterea unor boli infectioase sau parazitare din momentul înregistrãrii primelor cazuri de boala şi pana la lichidarea focarului. Dezinfectia de necesitate va fi precedatã de efectuarea riguroasã a deratizarii şi dacã este cazul şi a dezinsectizarii. a) Dezinfectia curenta, în cadrul dezinfectiei de necesitate, prin dezinfecţie curenta se urmãreşte distrugerea germenilor patogeni pe mãsura eliminãrii lor de cãtre animalele bolnave, în scopul împiedicãrii difuzãrii bolii la animalele din focar şi din afarã focarului. Dezinfectia de necesitate - curenta - se executa zilnic în toate adãposturile de animale, precum şi în toatã incinta focarului. Ea se efectueazã prin scoaterea animalelor din locurile unde stau în mod obişnuit, iar în cazul când aceasta nu este posibila sau este contraindicata, se face cu animalele pe loc, dezinfectandu-se spaţiile accesibile (alei, rigole, drumuri, locul animalului bolnav etc.). Se vor folosi dezinfectantii indicaţi pentru agenţii patogeni care au produs boala. b) Dezinfectia finala se efectueazã dupã ce în focarul respectiv nu mai sunt animale bolnave eliminatoare de agenţi patogeni, astfel ca toţi germenii patogeni ce au mai rãmas în adaposturi, pe ustensile, teren, obiecte etc. sa fie distrusi şi sa poatã fi ridicate mãsurile de carantina, fãrã pericol ca boala sa mai difuzeze. Dezinfectia finala va fi precedatã de o curãţire mecanicã foarte riguroasã a întregii incinte a focarului. În acest scop, adãposturile vor fi eliberate obligatoriu de animale şi se va proceda la efectuarea curãţeniei. Ustensilele, obiectele de mica valoare se vor arde sau vor fi flambate. Obiectele care nu pot fi arse sau flambate, dupã curãţire, se vor tine minimum 6 ore în soluţie de aldehida formica 5% sau soda caustica 3-5%. În cazul când obiectele sunt contaminate cu germeni sporulati, imbaierea va dura 24 ore. Hainele de protecţie se vor decontamina prin fierbere sau gazare cu formol. Gunoiul şi toate resturile furajere provenite din adãposturile contaminate vor fi arse sau, dacã aceasta nu este posibil, se vor dezinfecta prin metoda biotermica la platforma de gunoi potrivit legii. Padocurile vor fi dezinfectate cu soda caustica sau cu clorura de var, apoi se ara. Se vor ara toate suprafeţele de teren aflate între grajduri şi în curtea exploatatiei de animale. Drumurile de acces, gardurile de împrejmuire, orice obiect sau material existent în focar, lemne, caramizi, tractoare, maşini etc. vor fi riguros dezinfectate. Animalele, înainte de a fi introduse în adaposturi vor fi de asemenea supuse dezinfectiei corporale. Ţinând seama de circulaţia ce se produce, cu aceasta ocazie, din locuri dezinfectate în locuri nedezinfectate şi invers, dezinfectia finala va fi repetatã de mai multe ori, în funcţie de boala şi de cel puţin 2 ori. ART. 92 Dezinsectia Mijloace pentru combaterea insectelor şi acarienilor Dezinsectia este ansamblul mijloacelor şi metodelor de combatere a insectelor şi acarienilor, care vehiculeaza şi transmit boli infectocontagioase şi parazitare la om şi animale şi care pricinuiesc pagube prin distrugerea şi degradarea produselor ambalajelor etc. Avându-se în vedere ca o acţiune de combatere trebuie sa aibã eficacitate ridicatã şi de durata, este necesar sa se facã cel puţin doua aplicaţii la interval de 1-2 sãptãmâni, în funcţie de ciclul evolutiv al insectei combãtute şi toatã acţiunea sa fie însoţitã de aplicarea unor mãsuri de igiena. Dezinsectia în exploatatiile de animale În exploatatiile de animale, dezinsectia se executa profilactic, în scopul igienizarii adaposturilor. În caz de necesitate, se pot organiza dezinsectii care vizeazã combaterea mustelor, tantarilor, acarienilor etc., îndeosebi atunci când evolueaza diferite epizootii. Pentru reusita dezinsectiei, se vor lua mãsuri de îndepãrtare a balegarului, resturilor de furaje etc., locuri pe care trãiesc, se inmultesc şi se dezvolta majoritatea insectelor. Înainte de aplicarea soluţiilor cu acţiune insecticida, se va efectua o curãţire mecanicã a fiecãrui adapost în parte, constând din evacuarea gunoaielor şi resturilor din rigolele de scurgere, vidanjarea foselor colectoare, desfundarea şi spalarea canalelor de scurgere, îndepãrtarea prafului de pe pereţi, mai ales din colturi şi pe plafoane, spalarea geamurilor; jgheaburile vor fi evacuate de resturile de furaje şi curatate prin spalare cu jet puternic de apa. Galetile, bidoanele de muls, sarea bolovani şi uneltele de lucru, vor fi evacuate în afarã adapostului. Este necesar ca în timpul dezinsectiei, animalele sa fie evacuate din grajduri, timp de cel puţin 12 ore. Se vor închide toate sursele de foc, se va deconecta instalatia electrica de la tablou, iar fumatul va fi interzis, întrucât majoritatea substanţelor sunt inflamabile. Dupã aceste mãsuri, se va trece la dezinsectia propriu-zisa care consta din pulverizarea unei pelicule fine de substanţe insecticide, operaţiune care se va executa numai de personal autorizat şi instruit, pentru a se preveni intoxicatia la om şi animale. Pulverizarea soluţiilor insecticide se face cu ajutorul pompelor cu presiune. Se pulverizeaza toate suprafeţele de contact (pereţii interiori, plafoanele, despartiturile boxelor şi padocurilor, pereţii exteriori), locuintele, clãdirile administrative, laptarii etc. Se va insista asupra locurilor preferate de insecte, cum ar fi: pervazul uşilor şi ferestrelor, gurile de aerisire. Aplicarea soluţiei se face în strat fin subtire, fãrã sa se producã scurgeri, înainte de introducerea animalelor în adaposturi, se va asigura o aerisire a acestora timp de cel puţin 2 ore, urmatã de spalarea geamurilor, ieslelor, adapatorilor şi suprafeţelor care ar putea fi linse de animale. Cadavrele mustelor sau altor insecte, se vor strânge şi distruge prin ardere. Aceasta mãsura se va respecta cu rigurozitate în exploatatiile avicole şi de porcine, deoarece 10-12 muste intoxicate ingerate de o pasare îi poate provoca moartea, iar 40-50 muste ingerate pot provoca îmbolnãvirea unui porc. Recomandãri generale asupra întrebuinţãrii insecticidelor a) se va folosi cel mai eficace insecticid; b) se va respecta concentratia soluţiei sau emulsiei, natura suprafeţelor pe care s-a aplicat, stabilitatea şi activitatea insecticidului etc.; c) se vor înştiinţa apicultorii aflaţi pe o raza de 3 km. Acţiunile periodice de dezinsecţie vor fi executate numai de unitãţi autorizate sanitar veterinar şi personal calificat. Orice greseala în aplicarea şi manipularea acestor substanţe, care sunt foarte toxice, poate provoca accidente mortale şi importante pierderi economice. Se va evita contactul dintre substanta toxica folositã, oameni, animale, furaje, apa de baut etc.; Acţiunea de dezinsecţie se face cu respectarea normelor de protecţie a muncii, în scopul prevenirii accidentelor la om şi animale. ART. 93 Deratizarea Mijloace directe de distrugere În acest sens se folosesc: a) mijloace mecanice, prin folosirea de capcane etc., cu efect limitat; b) mijloace biologice, respectiv culturi microbiene patogene pentru rozatoare, dar care se pot transmite şi la om, ceea ce face utilizarea lor limitatã, necesitand foarte multe precautii; c) mijloace chimice de combatere, respectiv substantele acide (rodenticide), care acţioneazã pe cale digestiva sau respiratorie. Dintre mijloacele chimice de combatere se folosesc în special substantele toxice de ingestie şi substantele toxice respiratorii. Substantele toxice de ingestie se aplica sub forma de momeli toxice alimentare: boabe de cereale impregnate, cu soluţii toxice; pulberi folosite în prafuiri. Substantele toxice respiratorii constituie un mijloc mai eficient de distrugere a rozatoarelor, deoarece distrug toate rozatoarele prezente în galeriile respective sau în spaţiul gazat. Toate substantele toxice şi gazdele se folosesc de cãtre unitãţi autorizate sanitar veterinar şi personal calificat în acest sens, care cunosc şi trebuie sa respecte cu stricteţe toate regulile de protecţie a muncii în transportul, depozitarea şi utilizarea acestor substanţe. ANEXA 1 (fata) la norma sanitarã veterinara
ROMÂNIA
JUDEŢUL ___________________ Seria _______ nr. _______
Comuna, oraşul, municipiul
___________________________
BILET DE ADEVERIRE A
PROPRIETĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ANIMALELOR
Nr. ____________ din __________
┌──────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────┐
│NUMELE, DOMICILIUL PROPRIETARULUI ŞI CODUL │ │
│EXPLOATATIEI │ │
├──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Poziţia la care figureazã în registrul agricol│ │
│ │ │
├──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Numãrul, specia şi categoria animalelor │ │
│ │ │
├──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Semnalmentele animalelor (rasa, varsta, sexul,│ │
│numele sau nr. matricol, culoarea, semne │ │
│particulare) │ │
├──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Provenienta (prasila proprie sau nr. actului, │ │
│locul şi data transcrierii proprietãţii) │ │
├──────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────┤
│Localitatea şi destinaţia │ │
│ │ │
└──────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────┘
Se adevereste ca în localitate nu exista boli transmisibile la aceasta specie.
Medic veterinar oficial Semnatura salariatului
circumscripţia veterinara zonala primãrie
___________________________ L.S. _________________
(Semnatura şi parafa)
Nr. _____________
Data ____________
Animal(ul/ele), în ziua de ________ luna ______________ anul ___________ în
localitatea _______________ a (au) fost cumpãrat(e) de _________________ codul
exploatatiei _________________ cu domiciliul în localitatea _________________
judeţul ______________________
Semnatura salariatului
primãriei
L.S. _________________
UNITATEA _______________________
Localitatea ____________________
Judeţul ________________________
Nr. _________ din data _________
ADEVERINTA DE PROPRIETATE
pentru animale aparţinând persoanelor juridice
Subsemnaţii, adeverim ca un numãr de ................. (...................)
capete .............. (specia şi categoria) înscrise mai jos, sunt proprietatea
unitãţii noastre şi provin din exploatatia ...................... cod .........
localitatea ........................ judeţul ......................... .
Exploatatia nu se afla sub restrictii sanitare veterinare şi se elibereazã
prezenta pentru adeverirea proprietãţii animalelor care se livreaza/transfera
la .......................................................................... .
┌────┬──────────────────────────────┬────────────┬─────────────┬───────────────┐
│Nr. │ Nr. matricol │ Rasa │ Sexul │ Varsta │
│crt.│ │ │ │ │
├────┼──────────────────────────────┼────────────┼─────────────┼───────────────┤
├────┼──────────────────────────────┼────────────┼─────────────┼───────────────┤
├────┼──────────────────────────────┼────────────┼─────────────┼───────────────┤
├────┼──────────────────────────────┼────────────┼─────────────┼───────────────┤
└────┴──────────────────────────────┴────────────┴─────────────┴───────────────┘
CONDUCĂTORUL UNITĂŢII ŞEFUL DE FERMA
L.S __________________________ _______________________
Numele, prenumele şi semnatura Numele, prenumele
şi semnatura
AUTORITATEA NATIONALA SANITARĂ VETERINARA
ŞI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARA
ŞI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR _________________
Circumscripţia Sanitarã Veterinara ______________
VIZAT
Medic veterinar oficial
_______________________
ACT DE DEZINFECŢIE, DEZINSECŢIE, DERATIZARE
Subsemnatul _____________________________ funcţia ___________________________
am efectuat la data _________________________ cod exploatatie __________________
din localitatea ____________________________, strada ___________________________
nr. _________, judeţul __________________________, urmãtoarele operaţiuni:
┌─────────────┬────────────────┬─────────┬────────────────────┬───────┬────────┐
│ Operaţiunea │Felul şi numãrul│Suprafata│ Produse folosite │ Conc. │ Temp. │
│ │ obiectivelor │ (mp) │ │ % │ (°C) │
├─────────────┼────────────────┼─────────┼────────────────────┼───────┼────────┤
├─────────────┼────────────────┼─────────┼────────────────────┼───────┼────────┤
├─────────────┼────────────────┼─────────┼────────────────────┼───────┼────────┤
└─────────────┴────────────────┴─────────┴────────────────────┴───────┴────────┘
La data efectuãrii operatiei temperatura mediului a fost de ________°C
┌────┬───────────────────┬──────┬──────────────┬────────────┬──────────────────┐
│Nr. │Materiale consumate│ U.M. │ Cantitatea │ Valoarea │ Gestiunea │
│crt.│ │ │ │ │ │
├────┼───────────────────┼──────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├────┼───────────────────┼──────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├────┼───────────────────┼──────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├────┼───────────────────┼──────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
└────┴───────────────────┴──────┴──────────────┴────────────┴──────────────────┘
Valoarea materialelor lei __________________ factura (chitanţa)
nr. _________
Data _______________
Recomandãri _________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________.
Semnatura executantului, Beneficiar,
L.S. _______________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
