Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul prevederilor <>art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãţii veterinare, în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 308/2004 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor şi a unitãţilor din subordinea acesteia, vazand Referatul de aprobare nr. 153.880 din 25 mai 2004 al Direcţiei generale veterinare, preşedintele Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor emite urmãtorul ordin: ART. 1 Se aproba Norma veterinara ce stabileşte metode naţionale de analiza pentru determinarea produselor amprolium, diclazuril şi carbadox din furaje, prevãzutã în anexa) care face parte integrantã din prezentul ordin. ART. 2 Institutele centrale de profil, direcţiile veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. ART. 3 Agenţia Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor va controla modul de îndeplinire a prezentului ordin. ART. 4 Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Preşedintele Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor, Liviu Harbuz Bucureşti, 10 iunie 2004. Nr. 25. ANEXA NORMA VETERINARA ce stabileşte metode naţionale de analiza pentru determinarea produselor amprolium, diclazuril şi carbadox din furaje ART. 1 Analizele privind conţinutul în amprolium, diclazuril şi carbadox, efectuate în vederea controalelor oficiale ale furajelor şi ale premixurilor, trebuie sa fie efectuate utilizând metodele stabilite de anexa la prezenta norma veterinara. ART. 2 (1) Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta acte normative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme veterinare, pentru a dispune implementarea şi respectarea prevederilor acesteia. (2) Autoritatea veterinara centrala a României va lua mãsurile necesare şi va sanctiona, potrivit legii orice încãlcare a prevederilor prezentei norme veterinare. (3) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României adopta cele menţionate la alineatele precedente, trebuie sa se facã o referire expresã la prezenta norma veterinara. ANEXAla norma veterinara------------------- PARTEA A DETERMINAREA PRODUSULUI AMPROLIUM (Clorhidrat de clorura de 1-[(4-amino-2-propil-5-pirimidin)metil]-2-metil-piridinium) 1. Scop şi domeniu de aplicare Aceasta metoda permite determinarea produsului amprolium din furaje şi premixuri. Limita de detectie este de 1 mg/kg, iar limita de determinare este de 25 mg/kg. 2. Principiu Proba este extrasa cu un amestec de metanol şi apa. Dupã diluare cu faza mobila şi filtrare prin membrana, conţinutul în amprolium este determinat prin cromatografie lichidã de inalta performanta (HPLC) cu schimbatori de cationi, utilizând un detector UV. 3. Reactivi 3.1. Metanol 3.2. Acetonitril, de grad HPLC 3.3. Apa, de grad HPLC 3.4. Soluţie de fosfat dihidrogenat de sodiu, c = 0,1 mol/l Se dizolva în apa 13,80 g de fosfat dihidrogenat de sodiu monohidrat (3.3) într-un balon gradat de 1000 ml, se aduce la semn cu apa (3.3) şi se omogenizeaza. 3.5. Soluţie de perclorat de sodiu, c = 1,6 mol/l Se dizolva 224,74 g de perclorat de sodiu monohidrat în apa (3.3) într-un balon gradat de 1000 ml, se aduce la semn cu apa (3.3) şi se omogenizeaza. 3.6. Faza mobila pentru HPLC (vezi punctul 9.1). Amestec de acetonitril (3.2), soluţie de fosfat dihidrogenat de sodiu (3.4) şi soluţie de perclorat de sodiu (3.5), 450 + 450 + 100 (v + v + v). Înainte de utilizare se filtreaza printr-un filtru cu membrana de 0,22 æm (4.3) şi se degazeaza soluţia (de ex. în baia cu ultrasunete (4.4) timp de cel puţin 15 minute). 3.7. Substanta etalon: amprolium pur, clorhidrat clorura de 1-[(4-amino-2-propil-5-pirimidin)metil]-2-metil-piridinium, E 750 (vezi 9.2). 3.7.1. Soluţie etalon stoc de amprolium, 500 æg/ml Se cantaresc cu o precizie de 0,1 mg, 50 mg de amprolium (3.7) într-un balon gradat de 100 ml, se dizolva în 80 ml de metanol (3.1) şi se plaseaza balonul timp de 10 min într-o baie cu ultrasunete (4.4). Dupã tratament cu ultrasunete, se aduce soluţia la temperatura camerei, se aduce la semn cu apa şi se omogenizeaza. La o temperatura de 4°C, soluţia este stabilã timp de o luna. 3.7.2. Soluţie etalon intermediara de amprolium, 50 æg/ml Se pipeteaza 5 ml din soluţia etalon stoc (3.7.1) într-un balon gradat de 50 ml, se aduce la semn cu solvent de extracţie (3.8) şi se omogenizeaza. La o temperatura de 4°C, soluţia este stabilã timp de o luna. 3.7.3. Soluţii de etalonare Se transfera 0,5, 1 şi 2 ml din soluţia etalon intermediara (3.7.2) într-o serie de baloane gradate de 50 ml. Se aduce la semn cu faza mobila (3.6) şi se omogenizeaza. Aceste soluţii corespund la 0,5, 1 şi respectiv 2 æg de amprolium pe ml. Aceste soluţii trebuie sa fie proaspãt preparate înainte de utilizare. 3.8. Solvent de extracţie Amestec de metanol (3.1) şi apa 2 + 1 (v + v). 4. Aparatura 4.1. Echipament HPLC cu sistem de injecţie, corespunzãtor injectarii de volume de 100 æl. 4.1.1. Coloana pentru cromatografie lichidã de 125 mm x 4 mm cu schimbatori de cationi, umplere de Nucleosil 10 SA de 10 æm sau echivalenta. 4.1.2. Detector UV cu lungime de unda variabila sau detector cu grup de diode. 4.2. Filtru cu membrana, material PTFE, de 0,45 æm. 4.3. Filtru cu membrana de 0,22 æm. 4.4. Baie cu ultrasunete. 4.5. Agitator mecanic sau magnetic. 5. Procedura 5.1. Generalitati 5.1.1. Furaj martor Pentru efectuarea testului de recuperare (5.1.2), trebuie analizat un furaj martor pentru a se verifica faptul ca nu este prezent amprolium sau substanţe interferente. Furajul martor trebuie sa fie de tip similar cu cel al probei şi nu trebuie sa fie detectate amprolium sau substanţe interferente. 5.1.2. Test de recuperare Trebuie efectuat un test de recuperare prin analizarea furajului martor ce a fost imbogatit prin adãugarea unei cantitãţi de amprolium, similarã celei prezente în proba. Pentru a se imbogati la un nivel de 100 mg/kg, se transfera 10 ml din soluţia etalon stoc (3.7.1) într-un pahar conic de 250 ml şi se evapora soluţia pana la aproximativ 0,5 ml. Se adauga 50 g de furaj martor, se amesteca cu grija şi se lasa timp de 10 minute, amestecand din nou de mai multe ori înainte de a continua cu faza de extracţie (5.2). Alternativ, dacã nu este disponibil un furaj martor de tip similar celui din proba (a se vedea 5.1.1), poate fi efectuat un test de recuperare prin intermediul metodei de aditie a etalonului. În acest caz, proba de analizat este imbogatita cu o cantitate de amprolium similarã celei deja prezente în proba. Aceasta proba este analizata împreunã cu proba ne-imbogatita, iar recuperarea poate fi calculatã prin diferenţa. 5.2. Extracţie 5.2.1. Premixuri (conţinut de amprolium < 1%) şi furaje Se cantaresc cu o precizie de 0,01 g, între 5 şi 40 g de proba, în funcţie de conţinutul în amprolium, într-un pahar conic de 500 ml şi se adauga 200 ml de solvent de extracţie (3.8). Se plaseaza balonul în baia cu ultrasunete (4.4) şi se lasa timp de 15 minute. Se scoate balonul din baia cu ultrasunete şi se agita timp de o ora cu agitatorul mecanic sau cu agitatorul magnetic (4.5). Se dilueaza o parte alicota a extractului cu faza mobila (3.6) pentru un conţinut în amprolium de 0,5-2 æg/ml şi se amesteca (vezi observatia 9.3). Se filtreaza 5-10 ml din aceasta soluţie diluata printr-un filtru cu membrana (4.2). Se continua cu determinarea HPLC (5.3). 5.2.2. Premixuri (conţinut 1% amprolium) Se cantaresc cu o precizie de 0,001 g, 1-4 g de premix, în funcţie de conţinutul în amprolium, într-un pahar conic de 500 ml şi se adauga 200 ml de solvent de extracţie (3.8). Se plaseaza balonul în baia cu ultrasunete (4.4) şi se lasa timp de 15 minute. Se scoate balonul din baia cu ultrasunete şi se agita timp de o ora cu agitatorul mecanic sau cu agitatorul magnetic (4.5). Se dilueaza o parte alicota a extractului cu faza mobila (3.6), pentru un conţinut în amprolium de 0,5-2 æg/ml şi se amesteca. Se filtreaza 5-10 ml din aceasta soluţie diluata printr-un filtru cu membrana (4.2). Se continua cu determinarea HPLC (5.3). 5.3. Determinarea HPLC 5.3.1. Parametri: Sunt oferite pentru orientare urmãtoarele condiţii; pot fi utilizate alte condiţii numai dacã acestea dau rezultate echivalente.
Coloana cromatografica lichidã (4.1.1.): 125 mm x 4 mm, cu schimbatori de
cationi, umplere de Nucleosil 10 SA de 10 æm sau
echivalenta.
Faza mobila (3.6): Amestec de acetonitril (3.2), soluţie de fosfat
dihidrogenat de sodiu (3.4) şi soluţie de
perclorat de sodiu (3.5), 450 + 450 + 100
(v + v + v)
Debit: 0,7-1 ml/min.
Lungimea undei de detectie: 264 nm.
Volum de injecţie: 100 æl.
m
în care: V = volumul solventului de extracţie (3.8) în ml, conform 5.2 (adicã 200 ml); (delta) = concentratia de amprolium din extractul din proba (5.2) în æg/ml; f = factorul de dilutie conform 5.2; m = masa porţiunii de test în g. 7. Validarea rezultatelor 7.1. Identitate Identitatea substanţei de analizat poate fi confirmatã prin co-cromatografie sau utilizând un detector cu grup de diode, prin intermediul cãruia sunt comparate spectrele extractului probei (5.2) şi ale soluţiei de etalonare (3.7.3) conţinând 2,0 æg/ml. 7.1.1. Co-cromatografie Un extract din proba (5.2) este imbogatit prin adãugarea unei cantitãţi corespunzãtoare din soluţia de etalonare (3.7.3). Cantitatea de amprolium adãugatã trebuie sa fie similarã cantitãţii de amprolium constatatã în extractul probei. Numai înãlţimea picului de amprolium ar trebui sa creascã dupã luarea în considerare atât a cantitãţii adãugate cat şi a dilutiei extractului. Largimea picului, la jumãtatea inaltimii sale, trebuie sa se situeze la ±10% din largimea iniţialã a picului pentru amprolium al extractului probei ne-imbogatite. 7.1.2. Detectie cu grupuri de diode Rezultatele sunt evaluate în conformitate cu urmãtoarele criterii: a) Lungimea de unda a absorbtiei maxime a spectrelor probei şi a etalonului, înregistratã la varful picului pe cromatograma, trebuie sa fie aceeaşi într-o marja determinata de puterea de rezoluţie a sistemului de detectie. Pentru detectia cu grupuri de diode, aceasta este în general de ±2 nm. b) Între 210 şi 320 nm, spectrele probei şi ale etalonului, înregistrate la varful picului cromatogramei nu trebuie sa fie diferite pentru acele pãrţi ale spectrului situate între 10 şi 100% din absorbanta relativã. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime şi la nici un punct observat deviatia dintre doua spectre nu depãşeşte 15% din absorbanta etalonului substanţei de analizat; c) Între 210 şi 320 nm, spectrele porţiunii ascendente, ale varfului şi ale porţiunii descendente a picului produse de extractul din proba, nu trebuie sa fie diferite unele de altele pentru acele pãrţi ale spectrului situate între 10 şi 100% din absorbanta relativã. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime şi când la toate punctele observate deviatia dintre spectre nu depãşeşte 15% din absorbanta spectrului varfului picului. Dacã unul din aceste criterii nu este îndeplinit, prezenta substanţei de analizat nu este confirmatã. 7.2. Repetabilitate Diferenţa dintre rezultatele a doua determinãri paralele efectuate pe aceeaşi proba nu trebuie sa depãşeascã: a) 15% din valoarea superioarã, pentru un conţinut în amprolium între 25 mg/kg şi 500 mg/kg; b) 75 mg/kg pentru un conţinut în amprolium între 500 mg/kg şi 1000 mg/kg; c) 7,5% din valoarea superioarã, pentru un conţinut în amprolium mai mare de 1000 mg/kg. 7.3. Recuperare Pentru o proba (martor) imbogatita, recuperarea trebuie sa fie de cel puţin 90%. 8. Rezultatele unui studiu de colaborare A fost organizat un studiu de colaborare, în cursul cãruia au fost analizate trei furaje pentru pãsãri (probe 1-3), un furaj mineral (proba 4) şi un premix (proba 5). Rezultatele sunt prezentate în urmãtorul tabel:
┌───────────────────────┬──────────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐
│ │ Proba 1 │ Proba 2 │ Proba 3 │ Proba 4 │ Proba 5 │
│ │(furaj martor)│ │ │ │ │
├───────────────────────┼──────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│L │ 14 │ 14 │ 14 │ 14 │ 15 │
│n │ 56 │ 56 │ 56 │ 56 │ 60 │
│medie (mg/kg) │ - │ 45,5 │ 188 │ 5129 │ 25140 │
│s(t) (mg/kg) │ - │ 2,26 │ 3,57│ 178 │ 550 │
│CV(t) (%) │ - │ 4,95 │ 1,90│ 3,46│ 2,20│
│S(R) (mg/kg) │ - │ 2,95 │ 11,8 │ 266 │ 760 │
│CV(R) (%) │ - │ 6,47 │ 6,27│ 5,19│ 3,00│
├───────────────────────┼──────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Conţinut nominal │ _ │ 50 │ 200 │ 5000 │ 25000 │
│(mg/kg) │ │ │ │ │ │
├───────────────────────┴──────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┤
│L: numãr de laboratoare │
│n: numãr de valori unice │
│s(t): deviatie standard a repetabilitatii │
│CV(t): coeficient de variatie a repetabilitatii │
│S(R): deviatie standard a reproductibilitatii │
│CV(R): coeficient de variatie a reproductibilitatii │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
- Coloana cromatografica 100 mm x 4,6 mm, umplere de Hypersil ODS de 3 æm
sau lichidã (4.2.1):
echivalent
- Faza mobila: Solvent A (3.13.1): Soluţie apoasa de acetat de amoniu şi
hidrogenosulfat de tetrabutilamoniu
Solvent B (3.13.2): acetonitril
Solvent C (3.13.3): metanol
- Mod de elutie: - gradient linear
- condiţii iniţiale: A + B + C = 60 + 20 + 20 (v + v + v)
- dupã 10 minute, elutia prin gradient timp de 30 min la
A + B + C = 45 + 20 + 35 (v + v + v)
Se clateste cu B timp de 10 minute.
- Debit: 1,5-2 ml/min
- Volum de injecţie: 20 æl
- Lungimea undei de detectie: 280 æl
h(d,s) x h(i,c) (delta)(d,c) x 10V
h(i,s) x h(d,c) m
unde: h(d,s) = înãlţimea (aria) picului de diclazuril în soluţia de proba (5.2.1.); h(i,s) = înãlţimea (aria) picului etalonului intern în soluţia de proba (5.2.1.); h(d,c) = înãlţimea (aria) picului de diclazuril în soluţia de etalonare (3.10); h(i,c) = înãlţimea (aria) picului etalonului intern în soluţia de etalonare (3.10); (delta)(d,c) = concentratia diclazurilului în soluţia de etalonare în æg/ml (3.10); m = masa porţiunii de test în g; V = volumul extractului probei conform 5.2.1 (de ex. 2,5 ml). 6.2. Premixuri Conţinutul în diclazuril w(mg/kg) din proba este dat de formula:
h(d,s) x h(i,c) (delta)(d,c) x 0,02V x p
h(i,s) x h(d,c) m
unde: h(d,c) = înãlţimea (aria) picului de diclazuril în soluţia de etalonare (3.10); h(i,c) = înãlţimea (aria) picului etalonului intern în soluţia de etalonare (3.10); h(d,s) = înãlţimea (aria) picului de diclazuril în soluţia probei (5.2.2); h(i,s) = înãlţimea (aria) picului etalonului intern în soluţia probei (5.2.2.); (delta)(d,c) = concentratia diclazurilului în soluţia de etalonare (3.10); m = masa porţiunii de test în g; V = volumul extractului probei conform 5.2.2 (de ex. 25 ml); p = conţinutul nominal de diclazuril în mg/kg din premix. 7. Validarea rezultatelor 7.1. Identitate Identitatea substanţei de analizat poate fi confirmatã prin co-cromatografie sau utilizând un detector cu grup de diode prin care sunt comparate spectrele extractului din proba (5.2.1. sau 5.2.2.) şi ale soluţiei de etalonare (3.10). 7.1.1. Co-cromatografie Un extract din proba (5.2.1 sau 5.2.2.) este imbogatit prin adãugarea unei cantitãţi corespunzãtoare din soluţia de etalonare (3.10). Cantitatea de diclazuril adãugatã trebuie sa fie similarã cu cantitatea de diclazuril constatatã în extractul din proba. Numai înãlţimea picului de diclazuril şi a picului etalonului intern ar trebui sa creascã dupã luarea în considerare atât a cantitãţii adãugate cat şi a dilutiei extractului. Largimea picului, la jumãtatea inaltimii sale, trebuie sa se situeze la ±10% din largimea iniţialã a picului de diclazuril sau a picului etalonului intern al extractului din proba neimbogatita. 7.1.2. Detectare cu grup de diode Rezultatele sunt evaluate în conformitate cu urmãtoarele criterii: a) Lungimea de unda de absorbţie maxima a spectrelor probei şi a etalonului, înregistrate la varful picului pe cromatograma, trebuie sa fie aceeaşi, cu o marja stabilitã de puterea de rezoluţie a sistemului de detectie. Pentru detectia cu grup de diode, aceasta este în general de ±2 nm. b) Între 230 şi 320 nm, spectrele probei şi ale etalonului, înregistrate la varful picului cromatogramei, nu trebuie sa fie diferite pentru acele pãrţi ale spectrului situate între 10 şi 100% din absorbanta relativã. Acest criteriu este îndeplinit atunci când aceleaşi maxime sunt prezente şi când la nici un punct observat deviatia între cele doua spectre nu depãşeşte 15% din absorbanta etalonului substanţei de analizat. c) Între 230 şi 320 nm, spectrele porţiunii ascendente, ale varfului şi ale porţiunii descendente ale picului produse de extractul probei nu trebuie sa fie diferite unele de altele pentru acele pãrţi ale spectrului situate între 10 şi 100% din absorbanta relativã. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime şi când la toate punctele observate deviatia între spectre nu depãşeşte 15% din absorbanta spectrului varful picului. Dacã unul din aceste criterii nu este îndeplinit, prezenta substanţei de analizat nu a fost confirmatã. 7.2. Repetabilitate Diferenţa între rezultatele a doua determinãri paralele efectuate pe aceeaşi proba nu trebuie sa depãşeascã: a) 30% din valoarea superioarã, pentru un conţinut în diclazuril situat între 0,5 şi 2,5 mg/kg; b) 0,75 mg/kg pentru un conţinut în diclazuril situat între 2,5 şi 5 mg/kg; c) 15% din valoarea superioarã, pentru un conţinut în diclazuril mai mare de 5 mg/kg. 7.3. Recuperare Pentru o proba (martor) imbogatita, recuperarea trebuie sa fie de cel puţin 80%. 8. Rezultatele unui studiu de colaborare A fost organizat un studiu de colaborare în care au fost analizate cinci probe de cãtre 11 laboratoare. Aceste probe au constat în doua premixuri; unul a fost amestecat cu o matrice organicã (O 100) şi celãlalt cu o matrice anorganica (A 100). Conţinutul teoretic este de 100 mg de diclazuril pe kg. Cele trei furaje amestecate pentru pãsãri au fost fabricate de trei producãtori diferiţi (NL) (LI/ZI/KI). Conţinutul teoretic este de 1 mg de diclazuril pe kg. Laboratoarele au fost instruite sa analizeze fiecare din probe o singura data sau în dublu. (Informaţii mai detaliate cu privire la acest studiu de colaborare pot fi gãsite în Jurnalul AOAC Internaţional, Volumul 77, nr. 6, 1994, pp. 1359-1361.) Rezultatele sunt date în tabelul urmãtor:
┌─────────────────────────┬──────────┬──────────┬─────────┬──────────┬─────────┐
│ │ Proba 1 │ Proba 2 │ Proba 3 │ Proba 4 │ Proba 5 │
│ │ A 100 │ O 100 │ L1 │ Z1 │ K1 │
├─────────────────────────┼──────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤
│L │ 11 │ 11 │ 11 │ 11 │ 6 │
│n │ 19 │ 18 │ 19 │ 19 │ 12 │
│Medie │ 100,8 │ 103,5 │ 0,89 │ 1,15 │ 0,89 │
│s(t) (mg/kg) │ 5,88 │ 7,64 │ 0,15 │ 0,02 │ 0,03 │
│CV(t) (%) │ 5,83 │ 7,38 │ 17,32 │ 1,92 │ 3,34 │
│S(R) (mg/kg) │ 7,59 │ 7,64 │ 0,17 │ 0,11 │ 0,12 │
│CV(R) (%) │ 7,53 │ 7,38 │ 18,61 │ 9,67 │ 13,65 │
├─────────────────────────┼──────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┤
│Conţinut nominal │ 100 │ 100 │ 1 │ 1 │ 1 │
│(mg/kg) │ │ │ │ │ │
├─────────────────────────┴──────────┴──────────┴─────────┴──────────┴─────────┤
│L: numãr de laboratoare │
│n: numãr de valori unice │
│s(t): deviatie standard a repetabilitatii │
│CV(t): coeficient de variatie a repetabilitatii │
│S(R): deviatie standard a reproductibilitatii │
│CV(R): coeficient de variatie a reproductibilitatii │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Coloana cromatografica 300 mm x 4 mm, C18, umplere de 10 æm sau
lichidã (4.1.1): echivalenta
Faza mobila (3.10): Amestec de soluţie tampon de acetat (3.9)
şi acetonitril (3.2), 825 + 175 (v + v).
Debit: 1,5-2 ml/min
Lungimea undei de detectie: 365 nm
Volum de injecţie: 20 æl
m
în care: (delta) = concentratia de carbadox a extractului din proba (5.3.2) în æg/ml. V(1) = volumul de extracţie în ml (adicã 50 ml). m = masa porţiunii de test în g. 6.2. Premixuri şi preparate Conţinutul w al probei în carbadox (mg/kg) este dat de urmãtoarea formula:
m
în care: (delta) = concentratia de carbadox a extractului din proba (5.2.2 sau 5.2.3) în æg/ml. V(2) = volumul de extracţie în ml (adicã 50 ml pentru premixuri; 150 pentru preparate). f = factor de dilutie conform 5.2.2 (premixuri) sau 5.2.3 (preparate). m = masa porţiunii de test în g. 7. Validarea rezultatelor 7.1. Identitate Identitatea substanţei de analizat poate fi confirmatã prin co-cromatografie sau utilizând un detector cu grup de diode prin care sunt comparate spectrele extractului din proba şi ale soluţiei de etalonare (3.11.2) conţinând 10,0 æg/ml. 7.1.1. Co-cromatografie Un extract al probei este imbogatit prin adãugarea unei cantitãţi corespunzãtoare de soluţie de etalonare (3.11.2). Cantitatea de carbadox adãugat trebuie sa fie similarã cantitãţii estimate de carbadox constatatã în extractul din proba. Numai înãlţimea picului carbadoxului ar trebui sa fie marita dupã luarea în considerare atât a cantitãţii adãugate cat şi a dilutiei extractului. Largimea picului, la jumãtatea inaltimii sale maxime, trebuie sa se situeze la ±10% din largimea iniţialã. 7.1.2. Detectare cu grup de diode Rezultatele sunt evaluate conform urmãtoarelor criterii: a) lungimea de unda de absorbţie maxima a spectrelor probei şi a etalonului, înregistratã la varful picului pe cromatograma, trebuie sa fie aceeaşi într-o marja determinata de puterea de rezoluţie a sistemului de detectie. Pentru detectia prin grup de diode, aceasta este de obicei de ±2 nm; b) între 225 şi 400 nm, spectrele probei şi ale etalonului, înregistrate la varful picului pe cromatograma, nu trebuie sa fie diferite pentru aceste pãrţi ale spectrului într-un interval de 10-100% al absorbantei relative. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime şi când la nici un punct observat deviatia între cele doua spectre nu depãşeşte 15% din absorbanta substanţei de analizat etalon; c) între 225 şi 400 nm, spectrele porţiunii ascendente, ale varfului şi ale porţiunii descendente a picului, produse de extractul din proba, nu trebuie sa fie diferite unele de altele pentru acele pãrţi ale spectrului într-un interval de 10-100% al absorbantei relative. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime şi când la toate punctele observate, deviatia dintre spectre nu depãşeşte 15% din absorbanta spectrului varfului. Dacã unul din aceste criterii nu este îndeplinit, prezenta substanţei de analizat nu a fost confirmatã. 7.2. Repetabilitate Pentru un conţinut de 10 mg/kg şi mai mare, diferenţa dintre rezultatele a doua determinãri paralele efectuate pe aceeaşi proba nu trebuie sa depãşeascã 15% din rezultatul superior. 7.3. Recuperare Pentru o proba (martor) imbogatita, recuperarea trebuie sa fie de cel puţin 90%. 8. Rezultate ale unui test de colaborare A fost organizat un studiu de colaborare în care şase furaje, patru premixuri şi trei preparate au fost analizate de opt laboratoare. Au fost efectuate analize în dublu pentru fiecare proba. (Mai multe informaţii detaliate cu privire la acest studiu de colaborare pot fi gãsite în Jurnalul AOAC, Volumul 71, 1988, pag. 484-490.) Rezultatele studiului (cu excepţia valorilor aberante) sunt indicate mai jos: Tabelul 1. Rezultatele studiului de colaborare pentru furaje
┌─────────────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬──────────┐
│ │ Proba 1 │ Proba 2 │ Proba 3 │ Proba 4 │ Proba 5 │ Proba 6 │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│L │ 8 │ 8 │ 8 │ 8 │ 8 │ 8 │
│n │ 15 │ 14 │ 15 │ 15 │ 15 │ 15 │
│Medie (mg/kg) │ 50,0 │ 47,6 │ 48,2 │ 49,7 │ 46,9 │ 49,7 │
│S(t) (mg/kg) │ 2,90 │ 2,69 │ 1,38 │ 1,55 │ 1,52 │ 2,12 │
│CV(t) (%) │ 5,8 │ 5,6 │ 2,9 │ 3,1 │ 3,2 │ 4,3 │
│S(R) (mg/kg) │ 3,92 │ 4,13 │ 2,23 │ 2,58 │ 2,26 │ 2,44 │
│CV(R) (%) │ 7,8 │ 8,7 │ 4,6 │ 5,2 │ 4,8 │ 4,9 │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼──────────┤
│Conţinut nominal │ 50,0 │ 50,0 │ 50,0 │ 50,0 │ 50,0 │ 50,0 │
│(mg/kg) │ │ │ │ │ │ │
└─────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴──────────┘
┌────────────────┬───────────────────────────────────┬─────────────────────────┐
│ │ Premixuri │ Preparate │
├────────────────┼────────┬────────┬────────┬────────┼────────┬────────┬───────┤
│ │ A │ B │ C │ D │ A │ B │ C │
├────────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼───────┤
│L │ 7 │ 7 │ 7 │ 7 │ 8 │ 8 │ 8 │
│n │ 14 │ 14 │ 14 │ 14 │ 16 │ 16 │ 16 │
│Medie (g/kg) │ 8,89 │ 9,29 │ 9,21 │ 8,76 │ 94,6 │ 98,1 │ 104 │
│S(t) (g/kg) │ 0,37 │ 0,28 │ 0,28 │ 0,44 │ 4,1 │ 5,1 │ 7,7│
│CV(t) (%) │ 4,2 │ 3,0 │ 3,0 │ 5,0 │ 4,3 │ 5,2 │ 7,4│
│S(R) (g/kg) │ 0,37 │ 0,28 │ 0,40 │ 0,55 │ 5,4 │ 6,4 │ 7,7│
│CV(R) (%) │ 4,2 │ 3,0 │ 4,3 │ 6,3 │ 5,7 │ 6,5 │ 7,4│
├────────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼───────┤
│Conţinut nominal│ 10,0 │ 10,0 │ 10,0 │ 10,0 │ 100 │ 100 │ 100 │
│(g/kg) │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴───────┤
│L: numãr de laboratoare │
│n: numãr de valori unice │
│S(t): deviatie standard a repetabilitatii │
│CV(t): coeficient de variatie a repetabilitatii │
│S(R): deviatie standard a reproductibilitatii │
│CV(R): coeficient de variatie a reproductibilitatii │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
