Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 241 din 6 octombrie 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileste reguli specifice privind controalele oficiale pentru Trichinella in carne
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 896 din 3 noiembrie 2006
ORDIN nr. 241 din 6 octombrie 2006
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte reguli specifice privind controalele oficiale pentru Trichinella în carne
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARÃ VETERINARA ŞI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 896 din 3 noiembrie 2006
Având în vedere prevederile <>art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãţii sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 215/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al <>art. 4 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor şi a unitãţilor din subordinea acesteia,
vazand Referatul de aprobare nr. 86.607 din 25 septembrie 2006, întocmit de Direcţia de igiena şi sãnãtate publica veterinara din cadrul Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor,
preşedintele Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor emite prezentul ordin.
ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara care stabileşte reguli specifice privind controalele oficiale pentru Trichinella în carne, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga orice alte dispoziţii contrare.
ART. 4
Prezentul ordin preia în legislaţia nationala prevederile Regulamentului Comisiei nr. 2.075/2005/CE care stabileşte reguli specifice privind controalele oficiale pentru Trichinella în carne, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 338 din 22 decembrie 2005, p. 27.
ART. 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Preşedintele Autoritãţii
Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranta Alimentelor,
Marian Avram
Bucureşti, 6 octombrie 2006.
Nr. 241.
ANEXA
NORMA SANITARÃ VETERINARA
care stabileşte reguli specifice
privind controalele oficiale
pentru Trichinella în carne
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Definitie
În scopurile prezentei norme sanitare veterinare, "Trichinella" înseamnã orice nematod care aparţine speciilor din genul Trichinella.
CAP. II
Obligaţiile autoritãţilor competente şi ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar
ART. 2
Prelevarea probelor din carcase
(1) Din carcasele suinelor domestice trebuie sa se preleveze probe în mod sistematic în abatoare, ca parte a examinãrii post-mortem.
(2) Trebuie colectata o proba din fiecare carcasa, care va fi examinata pentru Trichinella într-un laborator desemnat de autoritãţile competente, utilizând una dintre urmãtoarele metode de detectie:
a) metoda de detectare de referinta, stabilitã în cap. I al anexei nr. 1; sau
b) o metoda echivalenta de detectare stabilitã în cap. II al anexei nr. 1.
(3) În asteptarea rezultatelor examenului pentru evidentierea prezentei Trichinella şi cu condiţia unei trasabilitati depline garantate de cãtre operatorul cu activitate în domeniul alimentar:
a) aceste carcase pot fi transate în maximum 6 pãrţi, în abator sau într-o unitate de transare situata în incinta abatorului;
b) prin derogare de la lit. a) şi ca urmare a aprobãrii autoritãţii competente, aceste carcase pot fi transate într-o unitate de transare integrata abatorului sau separatã de acesta, cu condiţia ca:
(i) procedura sa fie sub supravegherea autoritãţilor competente;
(ii) o carcasa sau pãrţi ale acesteia sa nu fie destinate mai multor unitãţi de transare;
(iii) unitatea de transare sa fie situata pe teritoriul României; şi
(iv) în cazul unui rezultat pozitiv toate pãrţile vor fi declarate neconforme consumului uman.
(4) Carcasele cãilor, mistretilor şi ale altor animale de crescatorie sau sãlbatice, susceptibile de infestare cu Trichinella, trebuie supuse sistematic la prelevarea de probe, în abatoare sau în unitãţile în care se manipuleaza vanatul, ca parte a examinãrii post-mortem.
(5) Aceasta prelevare de probe nu trebuie sa fie efectuatã în cazul în care autoritãţile competente, ca urmare a unei evaluãri a riscului, au stabilit ca riscul de contaminare cu Trichinella a unei specii particulare de crescatorie sau sãlbatice este neglijabil.
(6) Trebuie sa se preleveze o proba din fiecare carcasa, care va fi examinata, în concordanta cu anexele nr. 1 şi 3, într-un laborator desemnat de autoritãţile competente.
ART. 3
Derogãri
(1) Prin derogare de la art. 2 alin. (1), carnea de suine domestice care a fost supusã unui tratament de congelare în concordanta cu prevederile anexei nr. 2 şi sub supravegherea autoritãţilor competente se exclude de la examinarea pentru Trichinella.
(2) Prin derogare de la art. 2 alin. (1), carcasele şi carnea suinelor domestice destinate exclusiv ingrasarii şi tãierii se exclud de la examinarea pentru Trichinella în cazul în care animalele provin dintr-o:
a) exploatatie sau categorie de exploataţii recunoscute oficial de autoritãţile competente ca libere de Trichinella, în concordanta cu procedurile stabilite la cap. II al anexei nr. 4;
b) regiune unde riscul prezentei Trichinella la suinele domestice este oficial recunoscut ca fiind neglijabil, ca urmare a:
(i) inaintarii cãtre Comisia Europeanã şi statele membre ale Uniunii Europene a unei notificãri în acest sens din partea Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor, împreunã cu un raport iniţial care va conţine informaţiile stabilite la cap. II lit. D al anexei nr. 4; şi
(ii) aprobãrii regiunii ca regiune care prezintã un risc neglijabil de prezenta a Trichinella, în concordanta cu procedura comunitara. Dacã regiunea este recunoscuta ca regiune cu risc scãzut în ceea ce priveşte prezenta Trichinella, suinele domestice provenite din aceste regiuni vor fi excluse de la examinarea pentru Trichinella în momentul sacrificarii.
(3) În cazul în care se aplica derogarile la care se referã alin. (2), Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor va transmite Comisiei Europene un raport anual conţinând informaţiile la care se referã cap. II lit. D al anexei nr. 4, în concordanta cu art. 9 alin. (1) din Norma sanitarã veterinara referitoare la monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 34/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 2 martie 2006, ce transpune în legislaţia nationala Directiva 2003/99/CE .
(4) În cazul în care Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor nu prezintã informaţiile solicitate sau acest raport este nesatisfãcãtor pentru scopul prezentului articol, derogarea înceteazã sa fie aplicatã în România.
ART. 4
Examenul pentru detectarea Trichinella şi aplicarea marcii de sãnãtate
(1) Carcasele menţionate la art. 2 sau pãrţi ale acestora, cu excepţia celor la care se referã art. 2 alin. (2) lit. b), nu pot pãrãsi locatiile înainte ca rezultatul examenului pentru detectarea Trichinella sa fie demonstrat a fi negativ.
(2) În mod similar, alte pãrţi ale animalului destinat consumului uman sau animal, care conţin tesut muscular striat, nu pot pãrãsi locatiile înainte ca rezultatul examenului pentru detectarea Trichinella sa fie demonstrat a fi negativ.
(3) Deşeurile de origine animala şi subprodusele de origine animala care nu sunt destinate consumului uman şi care nu conţin musculatura striata pot pãrãsi locatiile înainte ca rezultatele examenului pentru detectarea Trichinella sa fie disponibile. Totuşi, autoritãţile competente pot solicita un examen pentru detectarea Trichinella sau un tratament prealabil al subproduselor de origine animala ce urmeazã sa fie efectuat înainte de a se permite pãrãsirea locatiilor.
(4) În cazul în care în abator este instituitã o procedura pentru a se asigura ca nicio parte din carcasele examinate nu pãrãseşte locaţia pana ce rezultatele examenului pentru detectarea Trichinella se constata a fi negative, iar procedura este aprobatã oficial de autoritãţile competente, marca de sãnãtate prevãzutã la <>art. 5 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 955/2005 privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala destinate consumului uman, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 5 septembrie 2005, ce transpune în legislaţia nationala prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 854/2004/CE , poate fi aplicatã înainte ca rezultatele examenului pentru detectarea Trichinella sa fie disponibile.
ART. 5
Instruire
Autoritãţile competente trebuie sa se asigure ca tot personalul care participa la examinarea probelor pentru detectarea Trichinella sa fie instruit în mod corespunzãtor şi sa participe la:
a) un program de control al calitãţii testelor utilizate pentru detectarea Trichinella; şi
b) o evaluare regulatã a testelor, a înregistrãrilor şi a procedurilor de analiza utilizate în laborator.
ART. 6
Metode de detectare
(1) Metodele de detectare stabilite la cap. I şi II ale anexei nr. 1 se utilizeazã pentru a examina probele, asa cum este menţionat la art. 2:
a) în cazul în care exista un motiv pentru care se suspecteaza o infestare cu Trichinella; sau
b) în cazul în care probele provin din aceeaşi exploatatie în care anterior au existat rezultate pozitive, folosindu-se metoda trichineloscopica menţionatã la art. 16 alin. (1).
(2) Toate probele pozitive vor fi trimise la laboratorul naţional de referinta sau la laboratorul comunitar de referinta pentru determinarea speciilor de Trichinella implicate.
ART. 7
Planuri de contingenta
Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa pregãteascã un plan de contingenta pana la 31 decembrie 2006, schitand toate mãsurile care urmeazã sa fie luate în cazul în care testarea probelor la care fac referire art. 2 şi 16 confirma prezenta Trichinella. Planul trebuie sa includã detalii despre:
a) trasabilitatea carcasei/carcaselor infestate şi pãrţi ale acestora care conţin tesut muscular;
b) mãsuri pentru tratarea carcasei/carcaselor infestate şi a pãrţilor acestora;
c) investigarea sursei infestarii şi rãspândirii în fauna salbatica;
d) orice mãsuri ce vor fi adoptate la nivel de comerţ cu amãnuntul sau la nivel de consumator;
e) mãsuri ce vor fi luate în cazul în care în abator nu se poate identifica carcasa infestata;
f) determinarea speciei de Trichinella implicate.
ART. 8
Recunoaşterea exploataţiilor oficial libere de Trichinella
Autoritatea competenta poate recunoaşte oficial exploataţii sau categorii de exploataţii ca libere de Trichinella, în cazul în care sunt îndeplinite urmãtoarele cerinţe:
a) în cazul exploataţiilor, cerinţele stabilite la cap. I şi cap. II lit. A, B şi D ale anexei nr. 4;
b) în cazul categoriilor de exploataţii, cerinţele stabilite la cap. II lit. C şi D ale anexei nr. 4.
ART. 9
Obligaţia operatorilor cu activitate în domeniul alimentar de a informa
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar din exploatatiile recunoscute ca fiind libere de Trichinella trebuie sa informeze autoritãţile competente despre orice cerinta care nu mai este îndeplinitã, asa cum este stabilitã la cap. I şi cap. II lit. B ale anexei nr. 4, sau despre orice modificare ce ar putea afecta statusul de liber de Trichinella al exploatatiei.
ART. 10
Inspecţia exploataţiilor libere de Trichinella
(1) Autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca în exploatatiile declarate libere de Trichinella sunt efectuate inspecţii periodice.
(2) Frecventa inspectiilor se bazeazã pe analiza gradului de risc, luându-se în considerare istoricul bolii şi prevalenta, constatãrile anterioare, zona geograficã, fauna salbatica localã sensibila, metodele de creştere, supraveghere veterinara şi conformarea crescatorilor.
(3) Autoritatea competenta se asigura ca toate scroafele şi vierii de reproducţie care provin din exploataţii libere de Trichinella sunt examinati în concordanta cu art. 2 alin. (1).
ART. 11
Programe de monitorizare
(1) Autoritatea competenta va implementa un program de monitorizare a suinelor domestice, cãilor şi altor specii de animale sensibile la Trichinella, care provin din exploataţii sau categorii de exploataţii recunoscute ca fiind libere de Trichinella ori din regiuni în care riscul de infestare a porcilor domestici cu Trichinella este recunoscut ca fiind neglijabil, pentru a verifica dacã animalele sunt într-adevãr libere de Trichinella.
(2) În programul de monitorizare se stabilesc frecventa testelor, numãrul de animale care urmeazã sa fie testate şi planul de prelevare a probelor. În acest scop sunt prelevate şi examinate probe de carne pentru detectarea prezentei parazitului Trichinella, în concordanta cu cap. I sau II al anexei nr. 1.
(3) Programul de monitorizare poate include metode serologice, ca instrument suplimentar, în momentul în care se valideazã un test corespunzãtor de cãtre laboratorul comunitar de referinta.
ART. 12
Retragerea recunoaşterii oficiale de exploataţii libere de Trichinella sau de regiuni cu un nivel de risc neglijabil
(1) În cazul în care suine domestice sau alte specii de animale cu risc de infestare cu Trichinella, provenind dintr-o exploatatie recunoscuta oficial a fi libera de Trichinella, prezintã rezultate pozitive la testele pentru detectarea Trichinella, autoritatea competenta trebuie fãrã întârziere:
a) sa retragã recunoaşterea oficialã a exploatatiei ca libera de Trichinella;
b) sa examineze toate suinele domestice în timpul tãierii, în concordanta cu art. 2 alin. (1), şi sa dispunã efectuarea de teste serologice la toate animalele cu risc de infestare cu Trichinella din exploatatie, imediat ce un test corespunzãtor a fost validat de laboratorul comunitar de referinta;
c) sa urmãreascã şi sa testeze toate animalele de reproducţie sosite în exploatatie şi, în mãsura posibilitãţilor, toate cele care au pãrãsit exploatatia în cursul a cel puţin 6 luni precedente rezultatelor pozitive; în acest scop sunt prelevate probe de carne şi examinate pentru detectarea prezentei parazitului Trichinella, utilizându-se metodele de detectare prevãzute la cap. I şi II ale anexei nr. 1; este posibila utilizarea unui test serologic imediat ce un test corespunzãtor este validat de laboratorul comunitar de referinta;
d) în mãsura în care este fezabil, sa investigheze rãspândirea infestatiei parazitare datorate distribuţiei de carne provenitã de la suine domestice tãiate în perioada precedenta rezultatelor pozitive;
e) sa informeze Comisia Europeanã şi statele membre ale Uniunii Europene;
f) sa initieze o ancheta epidemiologica pentru a elucida cauza infestarii;
g) sa creascã frecventa testelor în baza şi în scopul programului de monitorizare, prevãzut la art. 11;
h) sa ia mãsuri adecvate, în cazul în care în abator orice carcasa infestata nu se poate identifica, care sa includã:
(i) creşterea dimensiunilor fiecãrei probe de carne colectate pentru analize din carcasele suspecte; sau
(ii) declararea carcaselor ca fiind improprii consumului uman; şi
(iii) întreprinderea de mãsuri corespunzãtoare în vederea eliminãrii carcaselor suspecte sau pãrţilor acestora şi a celor cu rezultate pozitive.
(2) Autoritatea competenta revoca recunoaşterea oficialã a exploataţiilor sau categoriilor de exploataţii libere de Trichinella, în cazul în care:
a) oricare dintre condiţiile stabilite la cap. I sau II al anexei nr. 4 nu mai este îndeplinitã;
b) rezultatele testelor serologice sau rezultatele analizelor de laborator dupã prelevarea de probe de la suine tãiate arata ca exploatatia sau categoria de exploataţii nu mai poate fi consideratã libera de Trichinella.
(3) Atunci când informaţiile obţinute din programul de monitorizare sau programul de monitorizare a faunei sãlbatice indica faptul ca o regiune nu mai poate fi consideratã regiune în care riscul de infestare cu Trichinella la suinele domestice este recunoscut a fi neglijabil, Comisia Europeanã elimina regiunea de pe lista şi informeazã celelalte state membre ale Uniunii Europene.
(4) Ca urmare a revocãrii recunoaşterii, exploatatiile pot fi recunoscute din nou ca fiind oficial libere de Trichinella imediat ce problemele identificate au fost soluţionate şi cerinţele stabilite la cap. II lit. A din anexa nr. 4 sunt îndeplinite, pentru satisfacerea solicitãrilor autoritãţilor competente.
CAP. III
Import
ART. 13
Cerinţe de sãnãtate pentru import
(1) Carnea speciilor de animale care pot fi purtãtoare de Trichinella, care conţine musculatura striata şi care provine dintr-o ţara terta, poate fi importata în Comunitatea Europeanã numai dacã a fost examinata pentru detectarea Trichinella în ţara terta respectiva înaintea exportului.
(2) Acest examen trebuie sa fie efectuat, în concordanta cu art. 2, din intreaga carcasa sau, acolo unde nu este posibil, din fiecare jumãtate, sfert, parte sau secţiune a acesteia.
ART. 14
Derogãri de la art. 13
(1) Carnea de suine domestice poate fi importata fãrã sa fi fost supusã examenului la care se face referire la art. 13, cu condiţia ca aceasta sa provinã dintr-o exploatatie a unei tari terţe care a fost recunoscuta de Comunitatea Europeanã ca fiind oficial libera de Trichinella, în concordanta cu art. 13 din Regulile specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala destinate consumului uman, denumite în continuare Reguli specifice, prevãzute în anexa la <>Hotãrârea Guvernului nr. 955/2005 , pe baza unei solicitãri din partea autoritãţii competente a tarii respective, însoţitã de un raport cãtre Comisia Europeanã care furnizeazã dovezi despre faptul ca cerinţele stabilite la cap. I al anexei nr. 4 sunt îndeplinite.
(2) Carnea suinelor domestice poate fi importata fãrã sa fi fost supusã examenului la care se referã art. 13, cu condiţia ca aceasta sa fi fost supusã unui tratament prin congelare în concordanta cu anexa nr. 2, efectuat sub supravegherea autoritãţii competente din ţara terta.
ART. 15
Documente
(1) Certificatul de sãnãtate care însoţeşte importurile de carne, dupã cum este menţionat la art. 13, este susţinut de o declaraţie a medicului veterinar oficial care atesta urmãtoarele:
a) carnea a fost examinata în ţara terta de origine în concordanta cu art. 13; sau
b) carnea îndeplineşte cerinţele stabilite la art. 14 alin. (1) sau (2).
(2) Acel document în original însoţeşte lotul, în afarã cazului în care a fost acordatã o derogare în concordanta cu art. 14 alin. (4) din Regulile specifice, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 955/2005 , ce transpune în legislaţia nationala prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 854/2004/CE .
CAP. IV
Prevederi tranzitorii şi finale
ART. 16
Prevederi tranzitorii
(1) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate permite utilizarea metodei trichineloscopice stabilite la cap. III al anexei nr. 1, în cazuri excepţionale, la suinele domestice şi sãlbatice, pana la 31 decembrie 2009, dacã:
a) carcasele unice, asa cum este menţionat la art. 2, necesita sa fie examinate individual într-o unitate care nu taie mai mult de 15 suine domestice pe zi ori 75 de suine domestice pe saptamana sau care nu pregãteşte pentru punere pe piata mai mult de 10 porci salbatici pe zi; şi
b) metodele de detectare stabilite la cap. I şi II ale anexei nr. 1 nu sunt disponibile.
(2) În cazul în care se utilizeazã metoda trichineloscopica, autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca:
a) carnea este marcata cu o marca de sãnãtate care diferã în mod evident de cea prevãzutã la art. 5 alin. (1) lit. a) din Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 5 septembrie 2005, ce transpune în legislaţia nationala prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE , iar carnea este furnizatã direct consumatorului final sau cãtre unitãţi de vânzare cu amãnuntul care aprovizioneaza direct consumatorul final; şi
b) carnea nu este utilizata pentru fabricarea unor produse printr-un proces care nu ucide Trichinella.
ART. 17
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara.
ANEXA 1
la norma sanitarã veterinara
METODE DE DETECTARE
CAP. I
Metoda de detectare de referinta
Metoda cu agitatorul magnetic pentru digestia de probe colective/compuse
1. Aparatura şi reactivi:
a) cutit sau foarfeca şi pense pentru taierea mostrelor;
b) tavite marcate cu 50 de patrate, fiecare dintre acestea putând conţine probe de aproximativ 2 g, sau alte instrumente care oferã garanţii echivalente privind trasabilitatea probelor;
c) mixer cu cutit de tocat ascutit. Dacã probele depãşesc 3 g, trebuie utilizata o masina de tocat carne cu o sita cu ochiuri de 2-4 mm sau foarfeca. În cazul carnii congelate sau al limbii (dupã îndepãrtarea stratului superficial care nu poate fi digerat), este necesarã o masina de tocat carne, iar mãrimea probei trebuie marita considerabil;
d) un agitator magnetic cu placa de încãlzire controlatã de un termostat şi baghete teflonate pentru omogenizare, de aproximativ 5 cm lungime;
e) palnii conice din sticla pentru separare, de cel puţin 2 litri, de preferat cu dop de siguranta din teflon;
f) suporturi, inele de fixare şi cleme;
g) sita din plasa de oţel inoxidabil cu ochiurile de 180 microni şi diametrul extern de 11 cm;
h) palnii, cu diametrul intern nu mai mic de 12 cm, pentru a putea susţine sitele;
i) pahar din sticla, cu capacitatea de 3 litri;
j) cilindru gradat din sticla, cu capacitatea de 50-100 ml, sau tuburi de centrifuga;
k) trichineloscop dotat cu o masa orizontala sau un stereomicroscop, cu lumina transmisã diascopic, cu intensitate reglabila;
l) un numãr de plãci Petri de 9 cm diametru (pentru a le utiliza la stereomicroscop), marcate pe partea interioarã în patrate de examinare de câte 10 x 10 mm, folosindu-se un instrument ascutit;
m) un bazin pentru numãrarea larvelor (de utilizat la trichineloscop), format din plãci acrilice de 3 mm grosime, cu urmãtoarele caracteristici:
(i) baza bazinului sa fie de 180 x 40 mm, delimitata în patrate;
(ii) laturile sa fie de 230 x 20 mm;
(iii) capetele sa fie de 40 x 20 mm. Baza şi capetele trebuie inserate între laturi, pentru a forma doua manere mici la capete. Partea superioarã a bazei trebuie ridicatã cam 7-9 mm în raport cu baza formatã de laturi şi capete. Componentele trebuie sa fie lipite între ele cu un adeziv potrivit pentru material;
n) folie de aluminiu;
o) acid clorhidric 25%;
p) pepsina, concentraţie 1:10.000 NF (US Naţional Formulary), corespunzand la 1:12.500 BP (British Pharmacopoeia) şi la 2000 FIP (Ff2ιdιration Internaţionale de Pharmacie);
q) apa de la robinet incalzita la 46-48°C;
r) balanţa cu precizie de minimum 0,1 g;
s) vase metalice, cu capacitatea de 10-15 litri, pentru colectarea lichidului de digestie rãmas;
t) pipete cu dimensiuni diferite (1, 10, 25 ml) şi suporturi pentru pipete;
u) termometru cu precizie de 0,5°C pentru temperaturi cuprinse între 1 şi 100°C;
v) sifon pentru apa de la robinet.
2. Prelevarea de probe şi cantitatea care va fi digerata
a) În cazul carcaselor întregi de suine domestice se preleveaza o proba de minimum 1 g din pilierii diafragmatici, din zona de tranzit spre partea tendinoasa. Se pot utiliza pense speciale pentru Trichinella, cu condiţia sa se poatã garanta un grad de precizie cuprins între 1,00 şi 1,15 g.
În cazul scroafelor şi vierilor de reproducţie se preleveaza o proba mai mare, de minimum 2 g, din pilierul diafragmatic din zona de tranzit spre partea tendinoasa.
În absenta pilierilor diafragmatici, se va preleva o proba de doua ori mai mare de 2 g (sau 4 g, în cazul scroafelor şi vierilor de reproducţie) din partea costala sau sternala a diafragmei ori din maseteri, limba sau muschii abdominali.
b) În cazul bucatilor de carne se preleveaza o mostra de cel puţin 5 g de muschi striat, care conţine putina grasime, şi pe cat posibil din apropierea oaselor sau tendoanelor. O proba de aceleaşi dimensiuni va fi prelevata din carnea care nu este destinatã preparãrii termice complete sau altor procesari ulterioare tãierii.
c) Pentru probele congelate se preleveaza o proba cu o greutate de minimum 5 g de tesut muscular striat în vederea efectuãrii analizei.
Greutatea probei de carne se raporteazã la o proba de carne care nu conţine grasime sau tesut conjunctiv. Trebuie acordatã o atentie deosebita în momentul prelevarii de probe din limba, pentru a se evita o eventuala prelevare din stratul superficial al limbii, care nu este digerabil şi poate impiedica citirea sedimentului.
3. Procedura
I. Probe colective complete (100 de probe odatã)
a) Se adauga 16 ± 0,5 ml de acid clorhidric într-un pahar de 3 litri, conţinând 2,0 litri de apa de la robinet, preincalzita la 46-48°C; se introduce în pahar o bagheta pentru agitare, paharul se asaza pe o placa preincalzita şi se începe agitarea.
b) Se adauga 10 ± 0,2 g de pepsina.
c) Se maruntesc în mixer 100 g de probe prelevate în concordanta cu cerinţele pct. 2.
d) Carnea maruntita va fi transferata în paharul de 3 litri care conţine apa, pepsina şi acid clorhidric.
e) Dispozitivul de maruntire al mixerului se imerseaza în mod repetat în lichidul de digestie din pahar, iar vasul în care se amesteca va fi clatit cu o cantitate mica de lichid de digestie pentru a îndepãrta orice fragment de carne aderent.
f) Paharul se acoperã cu folie de aluminiu.
g) Agitatorul magnetic trebuie reglat astfel încât sa se menţinã o temperatura constanta de 44-46°C pe parcursul operatiei. În timpul agitarii lichidul de digestie trebuie sa se invarta la o viteza suficient de mare pentru a forma un vartej adanc, dar fãrã a provoca stropi.
h) Lichidul de digestie este agitat pana când fragmentele de carne dispar (aproximativ 30 de minute). Agitatorul este apoi oprit şi lichidul de digestie este turnat prin sita în palnia de sedimentare. Pentru unele tipuri de carne (limba, carne de vanat etc.) pot fi necesare perioade mai lungi de digestie (nu mai mult de 60 de minute).
i) Procesul de digestie este considerat a fi satisfãcãtor atunci când în sita nu rãmâne mai mult de 5% din greutatea probei iniţiale.
j) Lichidul de digestie poate rãmâne în palnia de sedimentare pentru 30 de minute.
k) Dupã 30 de minute, se toarna rapid o proba de 40 ml de lichid de digestie în cilindrul gradat sau într-un tub de centrifuga.
l) Lichidul de digestie şi alte deşeuri lichide se pãstreazã într-un vas special pana la finalizarea citirii rezultatelor.
m) Proba de 40 ml va fi lãsatã în repaus 10 minute. Se aspira atent 30 ml lichid supernatant, pentru a se îndepãrta straturile superioare şi pentru a se lasa un volum de cel mult 10 ml.
n) Proba de sediment de 10 ml rãmasã se transfera într-un bazin pentru numãrarea larvelor sau într-o placa Petri.
o) Cilindrul gradat sau tubul de centrifuga va fi spãlat cu maximum 10 ml apa de la robinet, care trebuie sa fie adaugati probei în bazinul de numarare a larvelor sau în placa Petri. Ulterior, proba se examineazã cu trichineloscopul sau stereomicroscopul, la o putere de marire de 15-20 de ori. Este permisã vizualizarea şi prin alte tehnici, cu condiţia ca examinarea probelor pozitive de control sa fi prezentat rezultate egale sau mai bune decât metodele de vizualizare traditionale. În toate cazurile în care exista zone suspecte sau forme similare parazitilor, trebuie sa fie utilizate puteri de marire de 60-100 de ori.
p) Digeratele trebuie sa fie examinate imediat ce sunt gata. Sub niciun pretext examinarea nu poate fi amânatã pentru a doua zi.
În cazul în care digeratele nu sunt examinate în 30 de minute de la preparare, acestea trebuie sa fie clarificate dupã cum urmeazã. Proba finala de 40 ml este turnata într-un cilindru gradat şi lãsatã în repaus 10 minute. Apoi se indeparteaza 30 ml de supernatant, lasandu-se un volum de 10 ml. Acest volum va fi adus la 40 ml adaugand apa de la robinet. Dupã o perioada de decantare de 10 minute, se aspira 30 ml supernatant, lasandu-se într-o placa Petri sau într-un bazin pentru numãrarea larvelor un volum de maximum 10 ml pentru examinare. Cilindrul gradat de mãsurare se clateste cu cel mult 10 ml apa de la robinet, iar lichidul rezultat va fi adãugat la proba din placa Petri sau din bazinul pentru numãrarea larvelor, în vederea examinãrii.
Dacã sedimentul nu este clar în momentul examinãrii, proba va fi turnata într-un cilindru gradat şi adusã la un volum de 40 ml prin adaugare de apa de la robinet şi se efectueazã apoi procedurile menţionate anterior. Procedura poate fi repetatã de doua pana la 4 ori, pana când lichidul este suficient de clar pentru o citire corecta.
II. Probe colective mai mici de 100 g
Dacã este necesar, se pot adauga pana la 15 g la o proba totalã de 100 g şi se pot examina împreunã cu aceste probe, în concordanta cu pct. I alin. 3. Dacã proba este mai mare de 15 g, aceasta se examineazã ca proba colectivã completa. Pentru probele de pana la 50 g lichidul de digestie şi ingredientele pot fi reduse la: 1 litru de apa, 8 ml de acid clorhidric şi 5 g de pepsina.
III. Rezultate pozitive sau incerte
În cazul în care examinarea unor probe comune prezintã un rezultat pozitiv sau incert, se preleveaza de la fiecare porc o proba suplimentarã de 20 g, în concordanta cu pct. 2 lit. a). Probele de 20 g provenite de la 5 porci se aduna şi se examineazã folosindu-se metoda descrisã anterior. Astfel vor fi examinate probele provenite de la 20 de grupuri a câte 5 porci.
Atunci când se detecteaza prezenta Trichinella într-o proba comuna de la 5 porci, se vor preleva probe suplimentare individuale de câte 20 g de la porcii din grup şi fiecare proba se va examina separat utilizându-se metoda descrisã anterior.
Probele care conţin paraziti se vor tine în alcool etilic 90%, pentru conservare şi identificare la nivel de specie, în laboratorul comunitar de referinta sau în laboratorul naţional de referinta.
Dupã colectarea parazitilor, lichidele de la probele pozitive (lichid de digestie, lichid supernatant, lichide de spalare etc.) urmeazã sa fie decontaminate prin încãlzire la o temperatura minima de 60°C.
CAP. II
Metode echivalente
A. Metoda de digestie a probelor colective asistatã mecanic/tehnica sedimentarii
1. Aparatura şi reactivi:
a) cutit sau foarfeca pentru taierea probelor;
b) tavite marcate cu 50 de patrate, fiecare putând cuprinde 2 g de carne, sau alte instrumente care pot oferi garanţii echivalente privind trasabilitatea probelor;
c) masina de tocat carne sau mixer electric;
d) un mixer de laborator Stomacher, model 3500 thermo;
e) pungi de plastic potrivite pentru mixerul de laborator Stomacher;
f) palnii conice de separare, cu capacitate de 2 litri, de preferinta prevãzute cu un dop teflonat;
g) suporturi, inele si cleme;
h) site cu plasa de oţel sau alama şi ochiuri de 180 microni, cu diametrul extern de 11 cm;
i) palnii, cu diametrul intern de cel puţin 12 cm, care sa susţinã sitele;
j) cilindri gradati de 100 ml;
k) un termometru cu precizie de 0,5°C, cu scala de la 1 la 100°C;
l) un vibrator, de exemplu un aparat de barbierit electric fãrã cap;
m) un comutator care se deschide şi se închide la interval de un minut;
n) un trichineloscop cu masa orizontala sau un stereomicroscop, cu lumina transmisã diascopic, cu intensitate reglabila;
o) un bazin de numarare a larvelor şi un numãr de plãci Petri cu diametrul de 9 cm, asa cum este prevãzut la cap. I pct. 1 lit. l) şi m);
p) acid clorhidric 17,5%;
q) pepsina, concentraţie 1:10.000 NF (US Naţional Formulary), corespunzãtoare la 1: 12:500 BP (British Pharmacopoeia) şi la 2.000 FIP (Ff2ιdιration Internaţionale de Pharmacie);
r) un numãr de 10 recipiente pentru reziduuri, care sa fie utilizate pentru decontaminarea aparatelor, de exemplu cu formol, şi a lichidului de digestie rãmas în cazul probelor testate cu rezultat pozitiv;
s) o balanţa cu precizie de 0,1 g.
2. Recoltarea probelor şi cantitãţilor care vor fi digerate astfel cum este stipulat la cap. I pct. 2
3. Procedura
I. Triturarea
Triturarea în prealabil a probelor de carne într-o masina de tocat va îmbunãtãţi calitatea digestiei. Dacã se utilizeazã un mixer electric, acesta trebuie acţionat de 3-4 ori timp de aproximativ câte o secunda de fiecare data.
II. Procedura digestiei
Aceasta procedura poate implica probe colective complete (100 g de probe odatã) sau probe colective mai mici de 100 g.
a) Probe colective complete (100 g de proba odatã):
(i) la mixerul de laborator Stomacher-3500 thermo se potriveste o punga dubla de plastic, iar termostatul se seteaza la 40-41°C;
(ii) în punga de plastic interioarã se toarna un litru şi jumãtate de apa preincalzita la 40-41°C;
(iii) la apa din stomacher se adauga 25 ml de acid clorhidric 17,5%;
(iv) se adauga 100 de probe cantarind aproximativ 1 g fiecare (la 25-30°C), luate din fiecare proba individualã, în concordanta cu pct. 2;
(v) în final, se adauga 6 g de pepsina. Aceasta ordine trebuie respectata cu stricteţe pentru a se evita descompunerea pepsinei;
(vi) se pune în funcţiune stomacherul pentru a tritura conţinutul pungii, timp de 25 de minute;
(vii) punga de plastic se scoate din stomacher, iar lichidul de digestie se filtreaza prin sita într-un pahar de laborator de 3 litri;
(viii) punga de plastic se spala cu aproximativ 100 ml apa, care apoi se utilizeazã pentru clatirea sitei şi în final se adauga filtratului din pahar;
(ix) pana la 15 probe individuale pot fi adãugate la o proba completa de 100 de probe şi pot fi examinate împreunã cu acestea.
b) Probe colective mai mici (mai puţin de 100 de probe):
(i) la mixerul de laborator Stomacher-3500 thermo se potriveste o punga dubla de plastic, iar controlul temperaturii se seteaza la 40-41°C;
(ii) se prepara un lichid de digestie prin amestecarea a circa un litru şi jumãtate de apa cu 25 ml acid clorhidric 17,5 %. Se adauga 6 g de pepsina, apoi se omogenizeaza la temperatura de 40-41°C. Aceasta ordine trebuie urmatã cu stricteţe pentru a se evita descompunerea pepsinei;
(iii) din lichidul de digestie se mãsoarã un volum corespunzãtor la 15 ml per gram de proba (de exemplu, pentru 30 de probe volumul necesar este 30 x 15 = 450 ml) şi se transfera în punga interioarã de plastic, împreunã cu probele de carne care cantaresc aproximativ 1 g (la 25-30°C), luate din fiecare proba individualã, în concordanta cu pct. 2;
(iv) apa la temperatura de 41°C se toarna în punga exterioarã, pentru a se realiza un volum total al celor doua pungi, de un litru şi jumãtate. Stomacherul este lãsat apoi sa tritureze conţinutul pungilor timp de 25 de minute;
(v) punga de plastic se scoate apoi din stomacher, iar lichidul de digestie este filtrat printr-o sita într-un pahar cu capacitate de 3 litri;
(vi) punga de plastic este spalata cu aproximativ 100 ml apa (la 25-30°C), care va fi folositã ulterior şi la spalarea sitei şi în final va fi adãugatã filtratului colectat în pahar.
III. Recuperarea larvelor prin sedimentare:
a) peste lichidul de digestie se adauga gheaţa (300-400 g de fulgi de gheaţa, solzi de gheaţa sau gheaţa zdrobita) pentru a aduce volumul acestuia pana la 2 litri. Apoi, fluidul de digestie se amesteca pana la topirea ghetii. În cazul probelor mici [vezi pct. II lit. b)], cantitatea de gheaţa trebuie redusã în consecinta;
b) lichidul de digestie racit se transfera într-o palnie de separare de 2 litri, echipata cu un vibrator atasat cu ajutorul unei cleme;
c) se va permite sedimentarea 30 de minute, timp în care palnia de sedimentare va vibra intermitent (de exemplu, un minut vibratii urmat de un minut pauza);
d) dupã 30 de minute, 60 ml de proba din sediment se toarna rapid într-un cilindru gradat de 100 ml (dupã utilizare palnia se spala cu o soluţie de detergent);
e) proba de 60 ml se lasa în repaus cel puţin 10 minute, dupã care se recolteaza supernatantul prin aspirare lãsând un volum de 15 ml proba, care va fi examinata pentru detectarea prezentei larvelor;
f) pentru aspirare se poate utiliza o seringa de unica folosinta, dotatã cu un tub de plastic. Lungimea tubului de plastic trebuie sa fie suficienta pentru a permite ca un volum de 15 ml sa rãmânã în cilindrul gradat atunci când pistonul seringii se afla la nivelul maxim de absorbţie;
g) cei 15 ml rãmaşi se toarna într-un bazin de numarare a larvelor sau în doua plãci Petri şi se examineazã cu ajutorul unui trichineloscop sau stereomicroscop;
h) cilindrul gradat va fi spãlat cu 5-10 ml de apa de la robinet, iar lichidul de spalare se adauga probei;
i) lichidul de digestie se va examina imediat. Examinarea nu trebuie amânatã sub nicio forma pentru a doua zi.
Dacã lichidul de digestie nu este limpede sau dacã examinarea nu s-a realizat în 30 de minute dupã preparare, aceasta se va clarifica dupã cum urmeazã:
a) proba finala de 60 ml se toarna într-un cilindru gradat şi se lasa în repaus 10 minute; se vor aspira 45 ml de supernatant, iar cei 15 ml rãmaşi vor fi adusi la 45 ml cu apa de la robinet;
b) dupã încã o perioada de repaus de 10 minute, se indeparteaza prin aspirare 30 ml supernatant, iar cei 15 ml rãmaşi se toarna într-o placa Petri sau într-un bazin pentru numãrarea larvelor, pentru examinare;
c) cilindrul gradat se spala cu 10 ml apa de la robinet, lichidul de spalare adãugându-se la proba, în plãcile Petri sau în bazinul de numarare a larvelor, pentru examinare.
IV. Rezultate pozitive sau incerte
În cazul rezultatelor pozitive sau incerte se aplica dispoziţiile cap. I pct. 3.III.
B. Metoda de digestie a probelor colective asistatã mecanic/tehnica izolarii prin filtrare
1. Aparatura şi reactivi
Asa cum a fost stipulat la cap. II lit. A pct. 1.
Echipament suplimentar:
a) palnie Ghelman de 1 litru, cu suport de filtru (diametru 45 mm);
b) filtre rotunde, constând în site rotunde de oţel, cu ochiuri de 35 microni (diametrul discului: 45 mm), doua inele de cauciuc cu grosimea de 1 mm (diametrul extern: 45 mm, diametrul intern: 38 mm); sita circulara se fixeazã între cele doua inele de cauciuc şi se ataşeazã de acestea folosindu-se un lipici cu doua componente potrivit pentru cele doua materiale;
c) un balon Erlenmeyer de 3 litri, dotat cu un tub lateral pentru aspirare;
d) o pompa de filtrare;
e) pungi de plastic, cu capacitate de minimum 80 ml;
f) echipament pentru închiderea pungilor de plastic;
g) renilaza, concentraţie 1:150.000 unitãţi Soxhlet per gram.
2. Prelevarea probelor
Asa cum s-a stipulat la cap. I pct. 2.
3. Procedura
I. Triturarea
Triturarea în prealabil a probelor de carne în masina de tocat carne va îmbunãtãţi calitatea digestiei. Dacã se utilizeazã un blender electric, acesta trebuie acţionat de 3-4 ori timp de aproximativ câte o secunda.
II. Procedura de digestie
Aceasta procedura poate implica grupuri complete de probe (100 g odatã) sau grupuri mai mici de 100 g.
a) Probe complete (100 g de probe odatã)
Vezi cap. II lit. A pct. 3.II lit. a).
b) Probe mai mici (mai puţin de 100 de probe)
Vezi cap. II lit. A pct. 3.II lit. b).
III. Recuperarea larvelor prin filtrare:
a) peste lichidul de digestie se adauga gheaţa (300-400 g de fulgi de gheaţa, solzi de gheaţa sau gheaţa zdrobita) pentru a aduce volumul acestuia pana la 2 litri. În cazul probelor mici, cantitatea de gheaţa trebuie redusã corespunzãtor;
b) lichidul de digestie este amestecat pana la topirea ghetii. Lichidul de digestie racit va fi lãsat în repaus cel puţin 3 minute, pentru a se permite larvelor sa se spiraleze;
c) palnia Ghelman, dotatã cu suport de filtru şi un disc filtrant, se monteaza pe un balon Erlenmeyer conectat la o pompa de filtru;
d) lichidul de digestie se toarna în palnia Ghelman şi se filtreaza. Spre sfârşitul filtrarii, lichidul de digestie poate fi ajutat sa strabata filtrul prin aspirare cu pompa de filtru. Aspirarea trebuie opritã înainte de uscarea filtrului, de exemplu, atunci când mai rãmân 2-5 ml de lichid în palnie;
e) odatã ce întregul lichid de digestie a fost filtrat, discul de filtrare se indeparteaza şi se introduce într-o punga de plastic cu capacitate de 80 ml, împreunã cu 15-20 ml soluţie de renilaza. Soluţia de renilaza se obţine prin adãugarea a 2 g renilaza la 100 ml apa de la robinet;
f) punga de plastic se sigileaza de doua ori şi se va introduce între punga interioarã şi cea exterioarã ale stomacherului;
g) se pune în funcţiune stomacherul pentru a tritura conţinutul pungii timp de 3 minute, de exemplu, în timp ce aceasta lucreazã probe colective complete sau incomplete;
h) dupã 3 minute, punga de plastic, discul de filtrare şi soluţia de renilaza se indeparteaza din stomacher şi se deschide cu ajutorul unei foarfeci. Conţinutul lichid se toarna în bazinul de numarare a larvelor sau într-o placa Petri. Punga se va spala cu 5-10 ml apa, care este apoi adãugatã în bazinul pentru numãrarea larvelor pentru examinarea cu trichineloscopul sau în placa Petri pentru examinare cu stereomicroscopul;
i) lichidele de digestie trebuie examinate imediat ce procedura s-a terminat. Examenul nu trebuie amânat sub nicio forma pentru ziua urmãtoare.
NOTA: Discurile de filtrare nu trebuie utilizate dacã nu sunt perfect curate. Discurile necuratate nu trebuie lãsate sa se usuce. Discurile de filtrare pot fi curatate prin menţinerea acestora peste noapte într-o soluţie de renilaza. Înainte de folosire acestea trebuie clatite într-o soluţie proaspãta de renilaza, utilizându-se stomacherul.
IV. Rezultate pozitive sau incerte
În cazul rezultatelor pozitive sau incerte, se aplica prevederile stabilite la cap. I pct. 3.III.
C. Metoda digestiei automate pentru probe colective de pana la 35 g
1. Aparatura şi reactivi:
a) cutit şi foarfeca pentru obţinerea probelor;
b) tavite marcate cu 50 de patratele, fiecare putând sa conţinã 2 g de carne, sau alte materiale care oferã garanţii echivalente privind trasabilitatea probelor;
c) un mixer Trichomatic 35« cu dispozitiv de filtrare;
d) acid clorhidric 8,5 ± 0,5%;
e) membrana filtranta de policarbonat transparent, cu un diametru de 50 mm şi ochiuri de 14 microni;
f) pepsina, concentraţie 1:10.000 NF (US Naţional Formulary), corespunzãtoare la 1:12.500 BP (British Pharmacopoeia) şi la 2.000 FIP (Ff2ιdιration Internaţionale de Pharmacie);
g) o balanţa cu precizie de 0,1 g;
h) pense cu varful plat;
i) un numãr de lame de microscop cu lungimea laterala de 5 cm sau un numãr de plãci Petri cu diametrul minim de 6 cm, cu baza marcata în patratele de 10 x 10 mm folosind un instrument ascutit;
j) un (stereo)microscop cu sursa de lumina transmisã (capacitate de marire de 15-60 de ori) sau un trichineloscop cu masa orizontala;
k) un recipient pentru colectarea lichidelor reziduale;
l) un numãr de 10 recipiente pentru reziduuri care se vor utiliza pentru decontaminarea aparatelor, de exemplu, formol, şi pentru sucul de digestie rãmas când probele testate sunt pozitive;
m) un termometru cu precizie de 0,5°C, cu scala de la 1 la 100°C.
2. Prelevarea probelor
Dupã cum se stipuleazã la cap. I pct. 2.
3. Proceduri
I. Procedura de digestie:
a) dispozitivul de filtrare se fixeazã în mixer, se conecteaza tubul de evacuare la recipientul de colectare a reziduurilor;
b) odatã cu activarea mixerului va începe încãlzirea;
c) înainte de pornire, valva localizata sub camera de reactie trebuie deschisã şi închisã;
d) se adauga apoi pana la 35 de probe cu greutatea de aproximativ 1 g fiecare (la 25-30°C) prelevate din fiecare esantion individual, în concordanta cu pct. 2. Se asigura ca fragmentele mari de tendoane sa fie indepartate, pentru a nu obstructiona filtrul;
e) se toarna apa pana la limita superioarã a camerei de lichide conectate la mixer (aproximativ 400 ml);
f) se toarna circa 30 ml acid clorhidric (8,5%) pana la limita superioarã a camerei mai mici de lichide conectate;
g) se pune o membrana filtranta sub filtrul grosier, în suportul de filtru în dispozitivul de filtrare;
h) în final, se adauga 7 g de pepsina. Aceasta ordine trebuie urmatã cu stricteţe pentru a se evita descompunerea pepsinei;
i) se inchid capacele camerei de reactie şi ale camerei pentru lichide;
j) se selecteaza timpul de digestie. Trebuie selectat un timp scurt de digestie (5 minute) pentru porcii taiati la varsta normalã de tãiere şi un timp mai lung (8 minute) pentru alte probe;
k) când se porneşte mixerul, procesul de dispersare şi digestie va începe automat, urmat de filtrare. Dupã 10-13 minute, procesul se termina, iar aparatul se opreşte automat;
l) se deschide capacul camerei de reactie, dupã ce s-a verificat golirea acesteia. Dacã se formeazã spuma sau în camera rãmâne lichid de digestie se repeta procedura în concordanta cu pct. V.
II. Recuperarea larvelor:
a) se indeparteaza suportul filtrului şi se transfera membrana filtranta pe o lama sau pe o placa Petri;
b) se examineazã membrana filtranta, folosindu-se un (stereo)microscop sau un trichineloscop.
III. Curatarea aparatelor:
a) în cazul rezultatelor pozitive se umple camera de reactie a blenderului cu apa clocotita pana la 2/3. În camera pentru lichide se toarna apa de la robinet, pana când acoperã senzorul inferior. Dupã aceasta are loc operaţiunea de curatare automatã. Se decontamineaza suportul filtrului şi orice alt echipament, de exemplu, cele cu formol;
b) dupã încheierea zilei de lucru, camera pentru lichide a mixerului se va umple cu apa şi se va seta pe un ciclu standard.
IV. Utilizarea membranelor filtrante
Fiecare membrana de policarbonat poate fi utilizata de maximum 5 ori. Filtrul va fi întors între doua folosiri. În plus, filtrul trebuie verificat dupã fiecare utilizare pentru detectarea oricãrei deteriorãri care ar putea sa determine un caracter impropriu pentru utilizare ulterioara.
V. Metoda care trebuie aplicatã atunci când digestia este incompleta şi nu poate fi efectuatã filtrarea
Odatã ce mixerul a fost setat pe un ciclu automat, în concordanta cu prevederile lit. C pct. 3.I, se deschide capacul camerei de reactie şi se va verifica dacã s-a format spuma sau a rãmas lichid. În aceasta situaţie se procedeazã dupã cum urmeazã:
a) se închide valva de sub camera de reactie;
b) se indeparteaza suportul de filtru şi se transfera membrana filtranta pe o lama sau într-o placa Petri;
c) se pune o noua membrana filtranta în suportul de filtru, care se ataşeazã apoi aparatului;
d) se umple camera pentru lichide a mixerului pana la nivelul senzorului inferior;
e) se porneşte ciclul de curatare automatã;
f) dupã finalizarea ciclului de curatare automatã, se deschide capacul camerei de reactie şi se verifica dacã mai exista lichid în ea;
g) dacã camera este goala, se indeparteaza suportul filtrului şi se transfera membrana filtranta pe o lama sau o placa Petri, cu ajutorul unei pensete;
h) se examineazã cele doua membrane filtrante în concordanta cu prevederile pct. 3.II. Dacã nu este posibila examinarea filtrelor, se repeta întregul proces de digestie, cu prelungirea timpului de digestie, în concordanta cu pct. 3.I.
VI. Rezultate pozitive sau incerte
În cazul rezultatelor pozitive sau incerte se aplica prevederile stabilite la cap. I pct. 3.III.
CAP. III
Examinarea trichineloscopica
1. Aparatura:
a) un trichineloscop cu bec incandescent cu marire de 34-40 sau 80-100 de ori sau un stereomicroscop cu lumina transmisã diascopic, cu intensitate reglabila;
b) un compresor pentru presarea probelor, format din doua lame de sticla (una dintre acestea este divizata în câmpuri egale);
c) foarfeci mici, curbate;
d) pense mici;
e) un cutit pentru taierea probelor;
f) containere numerotate mici pentru pãstrarea separatã a probelor;
g) o pipeta cu picurator;
h) un pahar cu acid acetic şi unul cu hidroxid de potasiu pentru clarificarea calcificarilor şi inmuierea carnii uscate.
2. Recoltarea probelor
În cazul carcaselor întregi, se recolteaza câteva probe de mãrimea unei alune de la fiecare animal:
a) la porcii domestici, aceste probe sunt recoltate din ambii pilieri diafragmatici la tranzitul dintre musculatura şi partea tendinoasa;
b) la mistreti, probele se recolteaza din ambii pilieri diafragmatici în zona de tranzit dintre musculatura şi partea tendinoasa şi suplimentar din maseteri, musculatura distala a membrului anterior, muschii intercostali şi linguali, insumand un total de 6 probe de la fiecare animal individual;
c) dacã unii dintre aceşti muschi nu sunt disponibili recoltarii, se recolteaza un total de 4 probe din musculatura disponibilã;
d) la bucatile de carne, din fiecare piesa se recolteaza 4 probe de musculatura striata din zone diferite, de mãrimea unei alune, dacã este posibil fãrã grasime, şi, acolo unde este posibil, aproape de os sau tendon.
3. Procedeu
a) În general, pe un camp al compresorului se depun 1,0 ± 0,1 g carne, care corespund în mod normal la 28 de bucãţi de mãrimea unui bob de ovaz. Dacã este necesar, se examineazã doua compresoare, respectiv 56 de etalari.
b) Dacã la porcii domestici sunt prezenţi ambii pilieri diafragmatici, persoana care efectueazã examenul pentru Trichinella va decupa câte 28 de bucãţi de mãrimea unui bob de ovaz din fiecare pilier, rezultând un total de 56.
c) Dacã este prezent doar un singur pilier, atunci se decupeaza 56 de bucãţi din zone diferite, dacã este posibil de la locul de tranzit dintre musculatura şi partea tendinoasa.
d) Probele prelevate din celelalte 4 grupe musculare de la mistreti sunt tãiate fiecare în 7 fragmente de mãrimea boabelor de ovaz, obtinandu-se un total de 28 de fragmente suplimentare.
e) Persoana care efectueazã examenul pentru Trichinella va compresa cele 56 (sau 84) de bucãţi între lamele compresorului, astfel încât acestea sa permitã citirea unui text tipãrit normal prin preparatul lamelar.
f) Dacã carnea sau proba care se va examina este veche şi uscata, preparatul poate fi reimprospatat timp de 10 sau 20 de minute, înainte de compresie, cu ajutorul unei soluţii care conţine o parte hidroxid de potasiu şi doua pãrţi apa.
g) Din fiecare proba prelevata din bucatile de carne, persoana care efectueazã examenul pentru Trichinella va tãia 14 fragmente de dimensiunea bobului de ovaz, realizand un total de 56 de etalari.
h) Examinarea microscopica trebuie realizatã prin scanarea lenta şi atenta a fiecãrui preparat la o marire de 30-40 de ori.
i) Dacã examinarea trichineloscopica releva zone suspecte, acestea trebuie sa fie examinate la cea mai mare putere de marire a trichineloscopului (80-100 de ori).
j) Atunci când rezultatul este incert, examinarea se repeta prin prelevarea de noi probe şi preparate lamelare pana când se vor obţine informaţiile solicitate. Examenul trichineloscopic trebuie sa fie efectuat timp de cel puţin 6 minute.
k) Timpul minim stabilit pentru examinare nu include timpul necesar pentru prelevarea probelor şi realizarea preparatelor.
l) Ca o regula generalã, examinatorul nu trebuie sa inspecteze mai mult de 840 de piese pe zi, ceea ce corespunde examinãrii a 15 porci domestici sau 10 mistreti.
ANEXA 2
la norma sanitarã veterinara
TRATAREA PRIN CONGELARE
A. Metoda de congelare 1
a) Carnea adusã în stare congelata trebuie pastrata în aceasta stare.
b) Echipamentul tehnic şi sursa de alimentare cu energie a camerei de refrigerare trebuie sa fie de asa natura încât sa poatã asigura ca temperatura necesarã sa fie atinsa foarte rapid şi menţinutã la nivelul întregului spaţiu, cat şi al carnii.
c) Ambalajele izolatoare trebuie sa fie indepartate înainte de congelare, cu excepţia cazului în care carnea se afla deja la temperatura necesarã atunci când este introdusã în camera de refrigerare sau carnea este astfel ambalata încât ambalajul nu va impiedica sa se atinga temperatura necesarã în intervalul de timp specificat.
d) Loturile stocate în camera de refrigerare trebuie ţinute separat şi închise cu cheie.
e) Data şi ora la care este introdus fiecare lot în camera de congelare trebuie sa fie înregistrate.
f) Temperatura din camera de refrigerare trebuie sa fie de cel puţin -25°C. Aceasta trebuie sa fie masurata folosindu-se instrumente termoelectrice calibrate şi înregistrate în mod continuu. Mãsurarea nu se poate efectua direct în coloana de aer rece. Instrumentele trebuie sa fie ţinute închise cu cheie. Graficele de temperatura trebuie sa includã date relevante din registrul de inspecţie a carnii privind data şi ora începerii şi finalizarii congelarii, iar înregistrãrile trebuie pãstrate timp de un an dupã redactare.
g) Carnea cu un diametru sau cu o grosime de pana la 25 cm trebuie sa fie congelata timp de cel puţin 240 de ore consecutiv, iar carnea cu diametrul sau grosimea între 25 şi 50 cm trebuie congelata timp de cel puţin 480 de ore consecutiv. Acest proces de congelare nu trebuie sa fie aplicat carnii cu grosime sau cu diametru mai mare. Timpul de congelare este calculat începând cu punctul din care temperatura din camera de congelare atinge valoarea specificatã la lit. f).
B. Metoda de congelare 2
Este în conformitate cu prevederile generale de la lit. a)-e) ale metodei 1 de congelare şi se aplica urmãtoarea combinatie timp-temperatura:
a) carnea cu diametrul sau grosimea de pana la 15 cm trebuie congelata respectându-se una dintre urmãtoarele combinatii timp-temperatura:
(i) 20 de zile la -15°C;
(ii) 10 zile la -23°C;
(iii) 6 zile la -29°C;
b) carnea cu diametrul sau grosimea între 15 şi 50 cm trebuie congelata respectându-se una dintre urmãtoarele combinatii timp-temperatura:
(i) 30 de zile la -15°C;
(ii) 20 de zile la -25°C;
(iii) 12 zile la -29°C.
Temperatura din camera de refrigerare nu trebuie sa fie mai mare decât nivelul temperaturii selectate pentru inactivare. Aceasta trebuie sa fie masurata folosindu-se instrumente termoelectrice calibrate şi înregistratã în mod continuu. Mãsurarea nu se poate efectua direct în coloana de aer rece. Instrumentele trebuie sa fie ţinute închise cu cheie.
Graficele de temperatura trebuie sa includã date relevante din registrul de inspecţie a carnii privind data şi ora începerii şi finalizarii congelarii, iar înregistrãrile trebuie pãstrate timp de un an dupã redactare.
Atunci când se utilizeazã tuneluri de frig şi procedurile amintite nu sunt urmate cu stricteţe, operatorul cu activitate în domeniul industriei alimentare trebuie sa aibã capacitatea de a dovedi autoritãţilor competente ca metoda alternativa aplicatã este eficienta în distrugerea parazitului Trichinella din carnea de porc.
C. Metoda de congelare 3
Tratamentul consta în congelarea-deshidratarea comercialã sau congelarea carnii în combinatiile timp-temperatura specificate, cu monitorizarea temperaturii în centrul fiecãrei secţiuni.
a) Trebuie sa fie respectate prevederile generale de la lit. a)-e) ale metodei 1 de congelare şi se aplica urmãtoarea combinatie timp-temperatura:
(i) 106 ore la -18°C;
(ii) 82 de ore la -21°C;
(iii) 63 de ore la -23,5°C;
(iv) 48 de ore la -26°C;
(v) 35 de ore la -29°C;
(vi) 22 de ore la -32°C;
(vii) 8 ore la -35°C;
(viii) 1/2 ora la -37°C.
b) Temperatura trebuie sa fie masurata prin utilizarea unor instrumente calibrate termoelectric şi înregistratã în mod continuu. Sonda termometrului se insereaza în centrul unei probe de carne, care nu va fi mai mica decât cea mai subtire bucata de carne care va fi congelata. Aceasta bucata trebuie plasata în poziţia cea mai puţin favorabilã din camera de refrigerare, nu în apropierea echipamentului de rãcire sau expusã direct jetului de aer rece. Instrumentele trebuie pãstrate închise cu cheie. Graficele de temperatura trebuie sa includã date relevante din registrul de inspecţie a carnii privind data şi ora începerii şi finalizarii congelarii, iar înregistrãrile trebuie pãstrate timp de un an dupã redactare.
ANEXA 3
la norma sanitarã veterinara
EXAMINAREA ALTOR ANIMALE DECÂT SUINELE
Carnea de cal, vanat salbatic sau alta carne care ar putea conţine parazitul Trichinella trebuie sa fie examinata în concordanta cu una dintre metodele de digestie specificate în cap. I sau II al anexei nr. 1, cu urmãtoarele modificãri:
a) probele care cantaresc cel puţin 10 g sunt prelevate din musculatura linguala sau maseterina a cãilor şi din musculatura membrelor anterioare, limba sau diafragm la mistreti;
b) în cazul cãilor, atunci când aceşti muschi lipsesc, se va preleva o proba mai voluminoasa din pilierii diafragmatici la locul de tranzit spre porţiunea tendinoasa. Muschii trebuie sa fie curatati de tesut conjunctiv şi
grasime;
c) cel puţin 5 g de proba trebuie sa fie supuse digestiei, urmând metoda de referinta de detectare prezentatã în cap. I al anexei nr. 1 sau o metoda echivalenta prezentatã în cap. II al aceleiaşi anexe. Pentru fiecare digestie, greutatea totalã a muschilor examinati nu trebuie sa depãşeascã 100 g, în cazul metodei prezentate în cap. I şi al metodelor prezentate în cap. II lit. A şi B, şi 35 g în cazul metodei prezentate în cap. II lit. C din anexa nr. 1;
d) atunci când rezultatul este pozitiv, se preleveaza încã o proba de 50 g pentru examinare independenta ulterioara; e) fãrã a se aduce atingere regulilor de conservare a speciilor de animale, toate tipurile de carne de vanat, altele decât cea de mistret, cum ar fi cea de ursi, mamifere carnivore (inclusiv mamifere marine) şi reptile, vor fi testate prin prelevarea unor probe de 10 g de muschi din locurile de electie sau cantitãţi mai mari dacã musculatura de electie lipseşte. Locurile de electie sunt:
(i) la urs: diafragm, maseteri şi limba;
(ii) la mamifere acvatice: limba;
(iii) la crocodil: maseteri, musculatura pterigoidiana şi intercostala;
(iv) la pãsãri: musculatura capului (de exemplu, maseteri şi muschii gatului);
f) timpul de digestie trebuie sa fie suficient pentru a asigura digestia adecvatã a tesuturilor acestor animale, însã nu trebuie sa depãşeascã 60 de minute.
ANEXA 4
la norma sanitarã veterinara
CONDIŢII DETALIATE
pentru exploatatiile libere
de Trichinella şi pentru
regiunile cu risc neglijabil
pentru Trichinella
În scopul prezentei anexe, condiţii controlate de adãpostire în sisteme integrate de producţie înseamnã un tip de îngrijire a animalelor în care suinele sunt ţinute permanent în condiţii controlate de cãtre operatorul cu activitate în domeniul alimentar în ceea ce priveşte hranirea şi adãpostirea.
CAP. I
Obligaţii ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar
A. Pentru a obţine recunoaşterea oficialã de exploatatie libera de Trichinella trebuie sa fie îndeplinite de cãtre operatorii cu activitate în domeniul alimentar urmãtoarele cerinţe:
a) operatorul trebuie sa fi luat toate mãsurile de precautie privind construcţia şi întreţinerea clãdirii pentru a se preveni accesul rozatoarelor şi al oricãror alte mamifere şi pãsãri carnivore mari la clãdirile în care sunt ţinute animalele;
b) operatorul trebuie sa aplice un program de control al dãunãtorilor, în special pentru rozatoare, eficient pentru prevenirea infestarii porcilor. Operatorul trebuie sa ţinã un registru al programului pentru îndeplinirea cerinţelor autoritãţii competente;
c) operatorul trebuie sa se asigure ca toatã hrana pentru animale este obţinutã prin utilaje care produc hrana pentru animale în concordanta cu principiile descrise în Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005, care stabileşte cerinţele de igiena pentru hrana animalelor;
d) operatorul trebuie sa depoziteze hrana pentru animale destinatã speciilor susceptibile la Trichinella în buncare închise sau în alte containere care sunt impenetrabile pentru rozatoare. Toate celelalte provizii de hrana pentru animale trebuie sa fie tratate termic sau produse şi depozitate astfel încât sa îndeplineascã cerinţele autoritãţilor competente;
e) operatorul trebuie sa se asigure ca animalele moarte sunt colectate în vederea eliminãrii prin mijloace sanitare, într-un interval de 24 de ore de la moarte. Totuşi, purceii morţi pot fi colectati şi depozitati în exploatatie în containere bine închise, pana la momentul eliminãrii;
f) dacã în vecinãtatea exploatatiei este localizata o groapa de gunoi, operatorul trebuie sa informeze autoritatea competenta. Ulterior, autoritatea competenta trebuie sa evalueze riscul implicat şi sa decidã dacã exploatatia va fi recunoscuta ca libera de Trichinella;
g) operatorul trebuie sa se asigure ca purceii care intra în exploatatie din exterior şi purceii cumpãraţi sunt nãscuţi şi crescuti în condiţii controlate de adãpostire în sisteme integrate de producţie;
h) operatorul trebuie sa se asigure ca porcii sunt identificati astfel încât fiecãrui animal sa îi poatã fi trasata provenienta;
i) operatorul poate introduce animale noi în exploatatie numai dacã acestea:
(i) provin din exploataţii recunoscute oficial ca libere de Trichinella; sau
(ii) sunt însoţite de certificate autentificate de autoritatea compententa din ţara exportatoare, care atesta ca animalele provin dintr-o exploatatie libera de Trichinella; sau
(iii) sunt ţinute în izolare pana când rezultatele testelor serologice aprobate de laboratorul comunitar de referinta se dovedesc a fi negative. Prelevarea probelor serologice trebuie începutã numai dupã ce animalele au fost prezente în exploatatie timp de 4 sãptãmâni;
j) operatorul trebuie sa se asigure ca niciun porc destinat tãierii nu a avut acces în exterior, pe intreaga perioada de producţie;
k) accesul în exterior, pe parcursul primelor câteva sãptãmâni de viata înainte de intarcare, va fi permis numai dacã toate condiţiile urmãtoare sunt îndeplinite:
(i) nu au fost diagnosticate infestatii cu Trichinella la animalele domestice din ţara în ultimii 10 ani;
(ii) exista un program de supraveghere anuala pentru fauna salbatica susceptibilã la Trichinella. Programele trebuie sa fie bazate pe analiza riscului şi trebuie sa fie dirijate într-o arie epidemiologica legatã de locaţia geograficã a exploataţiilor libere de Trichinella. Programul trebuie sa testeze speciile indicator relevante pe baza constatãrilor precedente. Rezultatele trebuie sa indice o prevalenta a Trichinella la animalele indicator de sub 0,5%;
(iii) când sunt în exterior, animalele trebuie ţinute în zone imprejmuite corespunzãtor;
(iv) trebuie sa fie instituit programul de monitorizare la care se face referire la art. 11 din norma sanitarã veterinara, iar monitorizarea trebuie sa fie mai frecventa în exploatatiile implicate;
(v) de la toate scroafele şi vierii ţinuţi în scop de reproducţie în exploatatie trebuie sa se preleveze probe în mod sistematic la tãiere, în vederea examinãrii, folosindu-se metoda de referinta de detectare descrisã în cap. I al anexei nr. 1 sau una dintre metodele echivalente descrise în cap. II al aceleiaşi anexe; şi
(vi) trebuie sa fie luate mãsuri pentru prevenirea accesului carnivorelor mari şi al pasarilor omnivore (de exemplu, ciori, pãsãri rapitoare).
B. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar din exploatatiile recunoscute ca libere de Trichinella trebuie sa informeze autoritatea competenta în cazul în care oricare dintre cerinţele lit. A nu mai este îndeplinitã sau atunci când intervin orice alte modificãri care ar putea afecta statusul de exploatatie libera de Trichinella.
CAP. II
Obligaţiile autoritãţilor competente
A. Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate recunoaşte o explotatie ca fiind libera de Trichinella, cu condiţia ca:
a) într-un interval de 12 luni sa fie efectuate cel puţin doua vizite de control, înainte de recunoaşterea exploatatiei, pentru a se verifica conformitatea cu cerinţele cap. I lit. A al anexei nr. 4; şi
b) toţi porcii trimişi pentru tãiere pe parcursul a 24 de luni precedente recunoaşterii sau chiar o perioada mai lungã, dacã Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor decide ca este necesar sa fi fost testati pentru a se asigura îndeplinirea cerinţelor autoritãţii competente privind faptul ca a fost testat un numãr suficient de animale dintr-o exploatatie, folosindu-se una dintre metodele de detectare a parazitilor descrise în cap. I şi II ale anexei nr. 1; şi
c) rezultatele testelor sa fi fost negative; şi
d) sa fi fost instituit un program de monitorizare a riscului privind fauna salbatica, în acele zone în care fauna salbatica coexista cu exploatatiile de animale domestice care au solicitat obţinerea statusului de liber de Trichinella. Programul de monitorizare optimizeaza detectarea parazitilor prin aplicarea celei mai potrivite tehnici de detectare şi utilizarea unui animal indicator corespunzãtor, prin prelevarea probelor de la un numãr mare de animale şi prelevarea cantitativã a probelor de carne atât cat este fezabil. Parazitii detectati la animalele sãlbatice sunt identificati la nivel de specie într-un laborator de referinta, comunitar sau naţional. Laboratorul comunitar de referinta poate oferi asistenta prin pregãtirea unui protocol standardizat pentru un program de monitorizare a faunei sãlbatice. Datele anamnetice pot fi utilizate pentru îndeplinirea cerinţelor menţionate în aceasta parte.
B. În situaţia în care în România nu a fost detectata prezenta Trichinella timp de 10 ani consecutiv, autoritãţile competente pot recunoaşte o exploatatie ca fiind libera de Trichinella, cu condiţia ca cerinţele lit. A lit. d) sa fie îndeplinite.
C. Autoritatea competenta poate decide sa recunoascã o categorie de exploataţii ca fiind libera de Trichinella, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile urmãtoare:
a) toate cerinţele stabilite în cap. I lit. A al anexei nr. 4 sunt îndeplinite, cu excepţia lit. k), care nu se aplica; şi
b) nu au fost detectate infestatii autohtone cu Trichinella în ţara în ultimii 10 ani, pe parcursul cãrora au fost efectuate testãri continue asupra populaţiei de porcine tãiate, astfel încât sa ofere o credibilitate de cel puţin 95% ca, în cazul în care prevalenta pentru Trichinella depãşeşte 0,0001%, orice infestatie va fi detectata; şi
c) trebuie sa fie disponibilã o descriere clara a categoriei de exploatatie, a tipului de creştere a animalelor şi a tipului de animale implicate; şi
d) a fost stabilit un program de monitorizare a riscului pentru fauna salbatica, în concordanta cu cap. II lit. A lit. d) al anexei nr. 4.
D. Suplimentar fata de cerinţele precizate în anexa nr. 4 la Norma sanitarã veterinara referitoare la monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 34/2006, ce transpune în legislaţia nationala Directiva 2003/99/CE , raportul iniţial şi raportarile anuale ulterioare cãtre Comisia Europeanã vor trebui sa conţinã urmãtoarele informaţii:
a) numãrul cazurilor (importate şi autohtone) de Trichinella la om, inclusiv datele epidemiologice;
b) rezultatele testarilor pentru Trichinella la porcii domestici care nu sunt crescuti în condiţii controlate de cazare în sisteme integrate de producţie. Rezultatele trebuie sa includã varsta şi sexul animalelor afectate, tipul sistemului de management, tipul metodei de diagnostic utilizate, gradul de infestatie (dacã este cunoscut) şi orice alta informaţie relevanta;
c) rezultatele testarilor pentru Trichinella la scroafele şi vierii de reproducţie. Rezultatele trebuie sa includã informaţiile menţionate la lit. b);
d) rezultatele testarilor pentru Trichinella la carcasele de mistreti, cai, vanat sau orice alt animal indicator;
e) rezultatul testelor serologice la care se face referire la art. 11 din norma sanitarã veterinara, odatã ce testul corespunzãtor a fost validat de laboratorul comunitar de referinta;
f) alte cazuri în care se suspecteaza prezenta Trichinella, fie importate, fie autohtone, şi toate rezultatele de laborator relevante;
g) detaliile privind toate cazurile pozitive şi verificarea speciei de Trichinella de cãtre laboratorul comunitar sau naţional de referinta;
h) datele vor fi transmise în formatul şi în concordanta cu programarea efectuatã de EFSA pentru raportarea zoonozelor;
i) pentru rapoartele care vizeazã exploatatiile sau categoriile de exploataţii libere de Trichinella: informaţii asupra numãrului de exploataţii libere de Trichinella şi rezumatul rezultatelor inspectiilor din exploatatiile libere de Trichinella, inclusiv informaţiile privind conformitatea fermierului;
j) pentru rapoartele privind regiunile cu risc neglijabil, trebuie transmise informaţii privind:
(i) programul de monitorizare implementat în concordanta cu art. 11 din norma sanitarã veterinara sau informaţii echivalente;
(ii) programul de monitorizare a riscului privind fauna salbatica în concordanta cu cerinţele lit. A lit. d) sau informaţii echivalente.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
