Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDIN nr. 236 din 5 iunie 2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sanatate a animalelor, ce afecteaza comertul Romaniei cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDIN nr. 236 din 5 iunie 2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sanatate a animalelor, ce afecteaza comertul Romaniei cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine si porcine

EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 835 din 20 noiembrie 2002
Comenteaza legea
ORDIN nr. 236 din 5 iunie 2002
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate a animalelor, ce afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAŢIEI ŞI PÃDURILOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 835 din 20 noiembrie 2002

În temeiul prevederilor <>art. 31 alin. 1 din Legea sanitarã veterinara nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în baza Hotãrârii Guvernului nr. 362/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor,
vazand Referatul de aprobare nr. 155.064 din 16 aprilie 2002, întocmit de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara,

ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor emite urmãtorul ordin:

ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate a animalelor, ce afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va controla modul de aducere la îndeplinire a prezentului ordin.
ART. 3
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare în termen de 15 zile de la data publicãrii lui.

p. Ministrul agriculturii,
alimentaţiei şi pãdurilor,
Petre Daea,
secretar de stat

Bucureşti, 5 iunie 2002.
Nr. 236.

ANEXA 1

NORMA SANITARÃ VETERINARA
privind problemele de sãnãtate a animalelor, ce afecteazã
comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene
cu animale din speciile bovine şi porcine

ART. 1
Prezenta norma sanitarã veterinara se aplica comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, cu excepţia porcinelor sãlbatice definite de legislaţia comunitara specifica prin introducerea mãsurilor comunitare de combatere a pestei porcine clasice, transpusa în legislaţia nationala prin Norma sanitarã veterinara privind mãsurile de supraveghere, profilaxie şi combatere a pestei porcine clasice, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 144/2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 13 august 2001.
ART. 2
(1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplica definiţiile date de Norma sanitarã veterinara referitoare la controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala şi de Norma sanitarã veterinara privind protecţia şi bunãstarea animalelor în timpul transportului.
(2) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplica şi urmãtoarele definiţii:
a) efectiv: un animal sau un grup de animale ţinute într-o exploatatie, ca unitate epidemiologica în înţelesul Normei sanitare veterinare privind identificarea şi înregistrarea animalelor; dacã într-o exploatatie sunt ţinute mai multe efective, fiecare dintre aceste efective formeazã o unitate distinctã şi trebuie sa aibã acelaşi status de sãnãtate;
b) animal pentru tãiere: un animal din speciile bovine, incluzând speciile Bison bison şi Bubalus bubalus, sau porcine, destinat pentru a fi transportat la un abator sau la un centru de colectare din care acesta se poate livra numai la abator;
c) animal pentru reproducţie sau producţie: animale din speciile bovine (incluzând speciile Bison bison şi Bubalus bubalus) şi porcine, altele decât cele menţionate la lit. b), inclusiv cele destinate pentru reproducţie, producţia de lapte sau de carne, tracţiune, târguri sau expoziţii, cu excepţia animalelor care participa la evenimentele culturale sau sportive;
d) efectiv de bovine oficial liber de tuberculoza: un efectiv de bovine care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. I pct. 1 şi 2 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitarã veterinara;
e) stat sau regiune a unui stat oficial libera de tuberculoza: un stat sau parte a unui stat care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. I pct. 5 şi 6 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitarã veterinara;
f) efectiv de bovine oficial liber de bruceloza: un efectiv de bovine care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. II pct. 1 şi 2 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitarã veterinara;
g) regiune oficial libera de bruceloza: o regiune a unui stat care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. II pct. 9, 10 şi 11 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitarã veterinara;
h) stat oficial liber de bruceloza: un stat care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. II pct. 7, 8 şi 9 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitarã veterinara;
i) efectiv de bovine liber de bruceloza: un efectiv de bovine care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. II pct. 4 şi 5 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitarã veterinara;
j) efectiv oficial liber de leucoza enzootica bovina: un efectiv care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. I lit. A şi B din anexa nr. 4 la prezenta norma sanitarã veterinara;
k) stat sau regiune oficial libera de leucoza enzootica bovina: o regiune sau un stat care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. I lit. E şi F din anexa nr. 4 la prezenta norma sanitarã veterinara;
l) medic veterinar oficial: medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinara competenta;
m) medic veterinar autorizat: orice medic veterinar autorizat de autoritatea veterinara competenta conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. B;
n) boli cu notificare obligatorie: bolile enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitarã veterinara;
o) centru de colectare: exploataţii, centre şi pieţe de colectare, în care bovinele sau porcinele originare din diferite exploataţii sunt grupate laolalta pentru a alcãtui loturi de animale destinate comerţului. Aceste centre de colectare trebuie sa fie autorizate pentru scopuri comerciale şi sa îndeplineascã cerinţele menţionate la art. 11 alin. (1);
p) regiune: acea parte a teritoriului unui stat membru care are o suprafata de cel puţin 2.000 kmp, care este supusã inspecţiei de cãtre autoritãţile competente şi include cel puţin una dintre urmãtoarele regiuni administrative:
1. Belgia: province/provincie;
2. Germania: Regierungsbezirk;
3. Danemarca: amt sau insula;
4. Franta: departement;
5. Italia: provincia;
6. Luxemburg: -;
7. Olanda: rvv-kring;
8. Regatul Unit: Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda: county; Scotia: district sau zona insulara;
9. Irlanda: county;
_
10. Grecia: <≡: H;
11. Spania: provincia;
12. Portugalia: continente: distrito şi alte pãrţi ale Portugaliei: regiao autonomã;
13. Austria: Bezirk;
14. Suedia: Ian;
15. Finlanda: Ini/Ian;
16. România: judeţ;
q) comerciant: orice persoana fizica sau juridicã care cumpara şi vinde animale pe cale comercialã fie direct, fie indirect, care are un venit periodic din aceste tranzacţii şi care într-o perioada maxima de 30 de zile de la cumpãrarea animalelor le vinde sau le muta din primele adaposturi în alte adaposturi care nu sunt proprietatea sa şi care întruneşte condiţiile menţionate la art. 13.
ART. 3
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca numai animalele care îndeplinesc condiţiile menţionate în prezenta norma sanitarã veterinara sunt expediate de pe teritoriul României cãtre cel al unui stat membru al Uniunii Europene.
(2) Animalele din speciile bovine şi porcine la care face referire prezenta norma sanitarã veterinara trebuie:
a) sa fie supuse unui control al identitãţii şi unei inspecţii clinice efectuate de un medic veterinar oficial cu 24 de ore înainte de plecare şi sa nu prezinte nici un semn clinic de boala;
b) sa nu fi fost obţinute dintr-o exploatatie sau dintr-o zona care, din motive de sãnãtate, este supusã prohibitiei ori restrictiei ce afecteazã specia în cauza, conform legislaţiei comunitare şi/sau celei naţionale;
c) sa fie identificate conform legislaţiei în vigoare;
d) sa nu fie animale care trebuie sa fie tãiate şi sa nu fie restrictionate de vreun program de eradicare a unei boli infectioase sau contagioase, aplicat în România sau într-o parte a teritoriului României;
e) sa fie conforme cu prevederile art. 4 şi 5.
ART. 4
(1) Animalele din speciile bovine şi porcine la care face referire prezenta norma sanitarã veterinara trebuie ca, între plecarea din exploatatia de origine şi sosirea la destinaţie, sa nu între în contact cu animale paricopitate, altele decât animalele care au acelaşi status de sãnãtate.
(2) Animalele din speciile bovine şi porcine la care face referire prezenta norma sanitarã veterinara trebuie sa fie transportate în mijloace de transport care îndeplinesc cerinţele "Normei sanitare veterinare privind protecţia şi bunãstarea animalelor în timpul transportului" şi cerinţele art. 12.
(3) Regulile pentru aprobarea locurilor în care pot fi efectuate curatarea şi dezinfectia mijloacelor de transport pentru animale vor fi emise conform procedurii naţionale.
ART. 5
(1) Animalele din speciile bovine şi porcine la care face referire prezenta norma sanitarã veterinara trebuie sa fie însoţite în timpul transportului pana la destinaţie de un certificat de sãnãtate care este conform modelului 1 sau 2, dupã caz, prezentat în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitarã veterinara. Certificatul trebuie sa constea într-o singura pagina sau, dacã sunt necesare mai multe pagini, va fi într-o astfel de forma încât fiecare doua sau mai multe pagini sa facã parte dintr-un întreg integrat şi indivizibil şi va conţine un numãr serial. Acesta trebuie sa fie întocmit în ziua efectuãrii inspecţiei de sãnãtate, în una dintre limbile oficiale ale tarii de origine şi într-o limba oficialã a tarii de destinaţie. Certificatul va fi valabil timp de 10 zile de la data examinãrii stãrii de sãnãtate.
(2) Inspecţia stãrii de sãnãtate efectuatã pentru eliberarea certificatului de sãnãtate "incluzând garanţii suplimentare", pentru un transport de animale, poate fi efectuatã în exploatatia de origine sau într-un centru de colectare. În acest scop autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca orice certificat este întocmit de cãtre medicul veterinar oficial dupã inspecţii, vizite şi controale, conform prezentei norme sanitare veterinare, iar în ceea ce priveşte:
a) animalele care provin din centre de colectare aprobate, o astfel de certificare este facuta:
1. pe baza unui document oficial care conţine informaţiile necesare, completat de medicul veterinar oficial pentru exploatatia de origine; sau
2. sub forma unui certificat de sãnãtate, conform modelului 1 sau 2, dupã caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitarã veterinara, cu secţiunile A şi B completate în mod corespunzãtor şi semnate de cãtre medicul veterinar oficial pentru exploatatia de origine;
b) animalele ce provin dintr-o exploatatie autorizata care participa la reţeaua de supraveghere prevãzutã la art. 14, o astfel de certificare este facuta:
1. pe baza unui document oficial care conţine informaţiile necesare, completat de medicul veterinar autorizat pentru exploatatia de origine; sau
2. sub forma unui certificat de sãnãtate, conform modelului 1 sau 2, dupã caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitarã veterinara, cu secţiunile A şi B completate în mod corespunzãtor şi certificate de cãtre medicul veterinar autorizat pentru exploatatia de origine. În acest scop medicul veterinar oficial se asigura, când este cazul, ca sunt îndeplinite garanţiile suplimentare prevãzute de legislaţia nationala.
(3) Medicul veterinar oficial al centrului de colectare efectueazã toate controalele necesare pentru animalele care sosesc în aceste centre.
(4) Medicul veterinar oficial care completeazã secţiunea C a certificatelor de sãnãtate prevãzute în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitarã veterinara trebuie sa se asigure ca miscarea animalelor este înregistratã în ziua în care este emis certificatul în sistemul ANIMO sau, pana la introducerea acestui sistem, printr-o procedura nationala de monitorizare a miscarii animalelor.
(5) Animalele la care face referire prezenta norma sanitarã veterinara pot tranzita printr-un centru de colectare care este localizat în România, înainte de a fi transportate cãtre destinaţia dintr-un stat membru al Uniunii Europene. În acest caz certificatul de sãnãtate, întocmit conform modelului 1 sau 2 din anexa nr. 6 la prezenta noma sanitarã veterinara (incluzând secţiunea C), trebuie sa fie completat de cãtre medicul veterinar oficial din România, ca ţara de origine a animalelor. Medicul veterinar oficial responsabil pentru centrul de colectare tranzitat trebuie sa completeze un al doilea certificat de sãnãtate, conform anexei nr. 6 la prezenta norma sanitarã veterinara, cu acelaşi numãr de serie cu al primului certificat de sãnãtate, care va fi atasat la acesta sau la o copie a acestuia, oficial aprobatã de medicul veterinar. În acest caz valabilitatea certificatelor de sãnãtate nu trebuie sa depãşeascã valabilitatea prevãzutã la alin. (1).
ART. 6
(1) Animalele pentru reproducţie şi producţie, suplimentar condiţiilor prevãzute la art. 3, 4 şi 5:
a) trebuie sa fi rãmas într-o singura exploatatie de origine pentru o perioada de 30 de zile înainte de încãrcare sau, atunci când animalele sunt în varsta de mai puţin de 30 de zile, de la fatare. Medicul veterinar oficial trebuie, pe baza identificarii şi a evidentelor oficiale, sa se asigure ca animalele sunt identificate conform prevederilor art. 3 alin. (2) lit. c) şi ca au fost originare din Comunitatea Europeanã sau din România ori au fost importate dintr-o ţara terta conform "Normei sanitare veterinare ce stabileşte principiile care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tari terţe". În cazul animalelor care tranziteaza printr-un centru de colectare autorizat din România, perioada de stationare în afarã exploatatiei de origine nu va depãşi 6 zile;
b) în cazul în care animalele importate dintr-o ţara terta în România tranziteaza un stat membru al Uniunii Europene care nu este ţara destinaţiei lor finale, trebuie sa fie transportate în statul membru al Uniunii Europene de destinaţie cat mai repede posibil şi sa fie însoţite de un certificat de sãnãtate eliberat conform "Normei sanitare veterinare ce stabileşte principiile care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tari terţe";
c) în cazul în care animalele sunt importate dintr-o ţara terta, la sosirea la destinaţie şi înainte de orice miscari ulterioare, trebuie sa îndeplineascã cerinţele prezentei norme sanitare veterinare şi nu pot fi introduse în efectiv pana când medicul veterinar responsabil de aceasta exploatatie nu s-a asigurat ca animalele în cauza nu pericliteazã statusul de sãnãtate al exploatatiei. Dacã un animal dintr-o ţara terta a fost introdus într-o exploatatie, nici un animal din acea exploatatie nu poate fi comercializat pe o perioada de 30 de zile de la introducere, în afarã de cazul în care animalul importat este izolat de toate celelalte animale din exploatatie.
(2) Bovinele pentru reproducţie şi producţie, suplimentar prevederilor art. 3, 4 şi 5:
a) trebuie sa provinã dintr-un efectiv de bovine oficial liber de tuberculoza, iar în cazul animalelor în varsta de peste 6 sãptãmâni, sa fi reactionat negativ la testul intradermic de tuberculinare, efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de pãrãsirea efectivului de origine, conform prevederilor pct. 32 lit. d) din anexa nr. 2 la prezenta norma sanitarã veterinara. Acest test intradermic de tuberculinare nu este solicitat dacã animalele sunt originare dintr-un stat membru al Uniunii Europene, România sau pãrţi ale teritoriilor lor, recunoscute ca oficial libere de tuberculoza, sau dintr-un stat membru, România sau pãrţi ale teritoriilor lor cu o reţea de supraveghere aprobatã;
b) animalele necastrate care provin dintr-un efectiv de bovine oficial liber de bruceloza şi în varsta de peste 12 luni trebuie sa fi avut un titru brucelic mai mic de 30 unitãţi internaţionale (UI) aglutinare/ml în momentul testarii prin testul de seroaglutinare "sau orice test aprobat de procedura nationala în urma adoptãrii protocoalelor", efectuat cu cel mult 30 de zile înaintea pãrãsirii efectivului de origine şi respectând prevederile lit. A din anexa nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara. Acest test de seroaglutinare "sau orice test aprobat de procedura nationala în urma adoptãrii protocoalelor" nu este solicitat dacã animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau teritorii ale acestora, recunoscute ca oficial libere de bruceloza sau dacã acestea au o reţea de supraveghere aprobatã;
c) trebuie sa provinã dintr-un efectiv oficial liber de leucoza enzootica bovina şi, dacã sunt în varsta de peste 12 luni, sa fi reactionat negativ la un test individual efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de pãrãsirea efectivului de origine şi respectând prevederile anexei nr. 4 la prezenta norma sanitarã veterinara. Testul nu este solicitat dacã animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau o parte din teritoriile acestora recunoscuta ca oficial libera de leucoza enzootica bovina sau dacã acestea au o reţea de supraveghere aprobatã;
d) între plecarea din exploatatia de origine şi sosirea la destinaţie, nu trebuie sa între în contact cu bovine care nu îndeplinesc aceleaşi condiţii de sãnãtate.
(3) Bovinele pentru tãiere, suplimentar cerinţelor art. 3, 4 şi 5, trebuie sa provinã din efective care sunt oficial libere de tuberculoza, de leucoza enzootica bovina şi de bruceloza.
ART. 7
Animalele pentru tãiere care, la sosirea în ţara de destinaţie, au fost duse la:
a) un abator trebuie sa fie tãiate în cel mult 72 de ore de la sosire, conform prevederilor legale în vigoare;
sau
b) un centru de colectare aprobat trebuie sa fie livrate, dupã comercializare, direct la un abator, pentru a fi tãiate cat de repede posibil, dar cel mai târziu în 3 zile lucrãtoare de la sosirea în centrul de colectare, conform prevederilor legale în vigoare. Între sosirea lor la centrul de colectare şi sosirea lor la abator, ele nu trebuie sa vina în contact cu animale paricopitate, altele decât cele care îndeplinesc condiţiile stabilite prin prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 8
Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca prezenta unei suspiciuni a oricãreia dintre bolile menţionate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitarã veterinara îi este notificatã obligatoriu şi imediat. România va trimite la Comisia Europeanã, pana la data de 31 mai a fiecãrui an, detalii despre apariţia pe teritoriul sau, în anul calendaristic anterior, a bolilor enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitarã veterinara şi a oricãror alte boli pentru care exista garanţii suplimentare prevãzute de legislaţia comunitara, precum şi detalii ale programelor operationale de monitorizare şi de eradicare a acestor boli. Aceste informaţii trebuie sa se bazeze pe criterii uniforme ce vor fi stabilite conform procedurii naţionale.
ART. 9
(1) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României elaboreazã un program naţional obligatoriu de combatere a uneia dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitarã veterinara, pentru tot teritoriul tarii sau o parte a acestuia, poate trimite acest program la Comisia Europeanã, menţionând:
a) rãspândirea bolii în România;
b) motivele programului, luându-se în considerare importanta bolii şi probabilitatea beneficiului programului în relatie cu costul sau;
c) zona geograficã în care va fi aplicat programul;
d) categoriile de status ce trebuie aplicate unitãţilor de animale, standardele ce trebuie atinse pentru fiecare categorie şi procedurile de testare ce urmeazã sa fie utilizate;
e) procedurile de monitorizare a programului, ale cãrui rezultate trebuie furnizate Comisiei Europene cel puţin anual;
f) acţiunea ce va fi întreprinsã dacã o unitate îşi pierde statutul;
g) mãsurile ce vor fi luate dacã rezultatele testelor efectuate conform prevederilor programului sunt pozitive.
(2) Comisia Europeanã va examina programul aprobat, prezentat de România, conform procedurii comunitare. Garanţiile suplimentare, generale sau limitate, care pot fi solicitate în comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene, vor fi definite în acelaşi timp sau la cel târziu 3 luni de la aprobarea programului. Astfel de garanţii nu trebuie sa le depãşeascã pe cele pe care România le implementeaza la nivel naţional.
(3) Programul prezentat de România poate fi modificat sau completat. Pot fi aprobate modificãri sau completãri ale programului care a fost deja aprobat sau ale garanţiilor care au fost definite conform alin. (2).
ART. 10
(1) Atunci când România considera ca teritoriul sau o parte din teritoriul sau este libera de una dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitarã veterinara, va prezenta Comisiei Europene documentaţia de sustinere corespunzãtoare, precizând:
a) natura bolii şi istoricul apariţiei sale pe teritoriul României;
b) rezultatele testelor de supraveghere bazate pe investigaţii serologice, microbiologice, patologice sau epidemiologice şi pe faptul ca boala trebuie, conform legii, sa fie notificatã autoritãţilor competente;
c) perioada pentru care a fost practicatã supravegherea;
d) când este cazul, perioada în cursul cãreia vaccinarea impotriva bolii a fost interzisã, precum şi zona geograficã avutã în vedere de interdicţie;
e) planurile pentru verificarea absentei bolii.
(2) Comisia Europeanã va examina documentaţia trimisa de România. Garanţiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, pot fi definite conform procedurii naţionale. Astfel de garanţii nu trebuie sa le depãşeascã pe cele pe care România le implementeaza la nivel naţional.
(3) România va notifica Comisiei Europene orice modificare a detaliilor specificate la alin. (1) referitoare la boala, în special în ceea ce priveşte orice noi focare de boala. Garanţiile definite conform alin. (2) pot fi amendate sau retrase conform procedurii naţionale.
ART. 11
(1) Pentru a fi autorizate de cãtre autoritatea veterinara centrala a României centrele de colectare trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sa fie sub controlul unui medic veterinar oficial care sa se asigure ca sunt respectate în special prevederile art. 4 alin. (1) şi (2);
b) sa fie situate într-o zona care nu este supusã prohibitiei sau restrictiilor conform legislaţiei naţionale;
c) sa fie curatate şi dezinfectate înainte de utilizare, astfel cum solicita medicul veterinar oficial;
d) sa aibã, în funcţie de capacitatea de cazare a centrului de colectare:
1. o amenajare destinatã exclusiv acestui scop;
2. instalaţii corespunzãtoare pentru încãrcarea, descãrcarea şi cazarea adecvatã a animalelor, la un standard corespunzãtor, pentru adaparea şi furajarea lor şi pentru a le administra orice tratament necesar; aceste instalaţii trebuie sa fie uşor de curatat şi dezinfectat;
3. utilitãţi corespunzãtoare pentru inspecţie;
4. utilitãţi corespunzãtoare pentru izolare;
5. echipament corespunzãtor pentru curatarea şi dezinfectia încãperilor, precum şi a camioanelor;
6. o zona corespunzãtoare de depozitare pentru furaje, asternut şi gunoi de grajd;
7. un sistem corespunzãtor pentru colectarea apei reziduale;
8. un birou pentru medicul veterinar oficial;
e) sa admitã numai animale care sunt identificate şi care provin din efective oficial libere de tuberculoza, bruceloza şi leucoza enzootica bovina, însoţite de documente de sãnãtate sau certificate corespunzãtoare pentru speciile şi categoriile implicate;
f) sa fie inspectate periodic pentru a se verifica dacã condiţiile pentru autorizare continua sa fie îndeplinite.
(2) Proprietarul sau persoana responsabilã de centrul de colectare trebuie sa pãstreze într-un registru sau într-o baza de date, care va fi pastrata pentru o perioada minima de 3 ani, urmãtoarele informaţii:
a) numele proprietarului, originea, data de intrare şi de ieşire, numãrul de identificare a bovinelor, numãrul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine a porcilor care intra în centru şi destinaţia lor;
b) numãrul de înregistrare a transportatorului şi numãrul de autorizaţie a camionului care livreaza sau colecteazã animalele din centru.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa acorde un numãr fiecãrui centru de colectare autorizat. O astfel de autorizare poate fi limitatã pentru o anumitã specie, pentru animale destinate reproductiei şi producţiei sau pentru animale pentru tãiere. Autoritatea veterinara centrala a României va notifica Comisiei Europene lista centrelor de colectare autorizate şi orice reactualizari ale acesteia.
(4) Autoritatea veterinara centrala a României poate suspenda sau retrage autorizaţia când nu mai sunt respectate prevederile acestui articol, dispoziţiile corespunzãtoare ale prezentei norme veterinare sau alte prevederi cu referire la restricţiile privind sãnãtatea animalelor.
Autorizaţia poate fi reacordata atunci când autoritatea veterinara centrala a României constata ca centrul de colectare îndeplineşte prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(5) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca în momentul functionarii centrele de colectare au un numãr suficient de medici veterinari autorizaţi pentru a-şi îndeplini toate obligaţiile.
ART. 12
(1) Autoritatea veterinara centrala a României se asigura ca transportatorii la care face referire "Norma sanitarã veterinara privind protecţia şi bunãstarea animalelor în timpul transportului" întrunesc urmãtoarele condiţii suplimentare:
a) pentru transportul animalelor trebuie sa se foloseascã mijloace de transport care sunt:
1. construite astfel încât fecalele animalelor, asternutul sau furajele sa nu se poatã scurge sau sa cada din vehicul;
2. curatate şi dezinfectate imediat dupã fiecare operaţiune de transport de animale sau de orice produs care ar putea afecta starea de sãnãtate a animalelor şi, dacã este necesar, înaintea oricãrei noi încãrcãri de animale, folosindu-se dezinfectante oficial autorizate de autoritatea veterinara centrala a României;
b) trebuie sa aibã mijloace corespunzãtoare de curatare şi dezinfecţie aprobate de autoritatea veterinara centrala a României, incluzând mijloace de stocare a asternutului şi gunoiului, sau sa furnizeze documente prin care se dovedeşte ca aceste operaţiuni sunt efectuate de cãtre o parte terta autorizata de autoritatea veterinara centrala a României.
(2) Transportatorul trebuie sa se asigure ca pentru fiecare vehicul utilizat pentru transportul animalelor este ţinut un registru care se pãstreazã pentru o perioada minima de 3 ani, conţinând cel puţin urmãtoarele informaţii:
a) locurile şi datele de preluare, denumirea societãţii comerciale şi adresa exploatatiei sau a centrului de colectare de unde sunt preluate animalele;
b) locurile şi datele de livrare, denumirea societãţii comerciale şi adresa destinatarului (destinatarilor);
c) specia şi numãrul de animale transportate;
d) data şi locul dezinfectiei;
e) detalii ale numãrului documentaţiei de însoţire etc.
(3) Transportatorii trebuie sa se asigure ca animalele nu vin în contact, din momentul pãrãsirii exploataţiilor sau a centrului de colectare de origine pana la sosirea la destinaţie, cu animale care nu au acelaşi status de sãnãtate.
(4) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca transportatorii dau o declaraţie în scris, prin care precizeazã ca:
a) sunt luate toate mãsurile necesare conform prezentei norme sanitare veterinare, sunt respectate prevederile menţionate în acest articol, precum şi documentaţia corespunzãtoare care trebuie sa însoţeascã animalele;
b) transportul animalelor este efectuat de personal care poseda abilitatea, competenta şi cunoştinţele profesionale necesare.
(5) În cazul neconformarii cu prevederile acestui articol, se aplica mutatis mutandis cerinţele legislaţiei specifice cu privire la protecţia animalelor în timpul transportului şi la sãnãtatea animalelor.
ART. 13
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca toţi comercianţii de animale sunt înregistraţi, autorizaţi şi înregistraţi cu un numãr de autorizare de cãtre autoritatea veterinara centrala a României şi ca respecta cel puţin urmãtoarele condiţii:
a) comercializeazã doar animale care sunt identificate corespunzãtor, provin din efective care sunt oficial libere de tuberculoza, bruceloza şi leucoza enzootica bovina, îndeplinesc condiţiile menţionate în prezenta norma sanitarã veterinara şi sunt însoţite de certificate de sãnãtate. Autoritatea veterinara competenta poate aviza comercializarea animalelor identificate care nu întrunesc condiţiile menţionate mai sus, atunci când ele sunt duse direct la un abator din ţara de origine, pentru tãiere, cat de curând posibil, fãrã sa treacã prin alte adaposturi de animale, în scopul prevenirii rãspândirii bolilor, sunt luate mãsurile necesare pentru a nu veni în contact cu alte animale atunci când ajung la abator şi sunt tãiate în partida separatã fata de alte animale;
b) trebuie sa ţinã o evidenta sau o baza de date, care va fi pastrata pentru o perioada minima de 3 ani, cu urmãtoarele informaţii:
1. numele proprietarului, originea, data cumpãrãrii, categoriile, numãrul de identificare a bovinelor sau numãrul de înregistrare a exploatatiei de origine ori a efectivului de origine a porcilor cumpãraţi;
2. numãrul de înregistrare a transportatorului şi/sau numãrul de autorizaţie a camionului cu care sunt colectate sau livrate animalele;
3. numele şi adresa cumpãrãtorului şi destinaţia animalului;
4. copiile planurilor de ruta şi/sau numãrul de serie a certificatelor de sãnãtate, dupã caz;
c) atunci când comerciantul tine animale în adãposturile sale, el trebuie sa se asigure ca:
1. personalul responsabil cu animalele are o pregãtire specifica pentru aplicarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, precum şi pentru îngrijirea şi protecţia animalelor;
2. dacã este cazul, controalele şi testarile animalelor sunt efectuate periodic de cãtre medicul veterinar oficial şi sunt luate toate mãsurile pentru a preveni rãspândirea bolii.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca toate clãdirile utilizate de un comerciant pentru comerţul cu animale sunt identificate şi înregistrate cu un numãr de înregistrare acordat de autoritatea veterinara centrala a României şi ca sunt respectate cel puţin urmãtoarele condiţii:
a) sunt sub controlul unui medic veterinar oficial;
b) sunt situate într-o zona care nu este supusã prohibitiei sau restrictiilor, conform legislaţiei naţionale;
c) deţin:
1. incinte corespunzãtoare cu capacitate suficienta şi în special incinte de inspecţie şi de izolare, astfel încât toate animalele sa poatã fi izolate în cazul izbucnirii unei boli contagioase;
2. utilitãţi corespunzãtoare pentru descãrcarea şi, atunci când este necesar, pentru cazarea adecvatã a animalelor, pentru adaparea şi furajarea lor şi pentru a le administra orice tratament necesar. Aceste facilitãţi trebuie sa fie uşor de curatat şi dezinfectat;
3. o zona de recepţie corespunzãtoare pentru asternut şi gunoiul de grajd;
4. un sistem corespunzãtor de colectare a apelor reziduale;
d) sunt curatate şi dezinfectate înainte de folosire, dupã cum solicita medicul veterinar oficial.
(3) Autoritatea veterinara competenta poate suspenda sau retrage autorizaţia dacã nu sunt respectate prevederile prezentului articol, dispoziţiile prezentei norme sanitare veterinare sau alte prevederi cu privire la restricţiile de sãnãtate. Autorizaţia poate fi reacordata atunci când toate prevederile acestei norme sanitare veterinare sunt pe deplin respectate de comerciant.
(4) Autoritatea veterinara competenta trebuie sa efectueze inspecţii periodice pentru a verifica dacã prevederile acestui articol sunt îndeplinite.
ART. 14
(1) Autoritatea veterinara centrala a României va putea introduce un sistem de reţea de supraveghere. Sistemul de reţea de supraveghere trebuie sa cuprindã cel puţin urmãtoarele elemente:
a) efectivele de animale;
b) proprietarul sau oricare alta persoana fizica sau juridicã responsabilã pentru exploatatie;
c) medicul veterinar autorizat sau medicul veterinar oficial responsabil pentru exploatatie, medicii veterinari oficiali ai unitãţilor de tãiere sau ai centrelor de colectare autorizate, care sunt asociaţi sistemului de reţea;
d) serviciul veterinar oficial;
e) laboratoarele oficiale de diagnostic veterinar sau orice alt laborator autorizat de autoritatea veterinara centrala a României;
f) o baza de date computerizata.
(2) Principalele obiective ale sistemului de reţea de supraveghere sunt de a efectua clasificarea oficialã a exploataţiilor, de a menţine aceasta clasificare prin inspecţii periodice, de a colecta date epidemiologice şi de a efectua monitorizarea bolii, astfel încât sa se asigure conformitatea cu toate prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi cu alte prevederi referitoare la sãnãtatea animalelor. Acest sistem de reţea de supraveghere va fi obligatoriu pentru toate exploatatiile de pe teritoriul României. Totuşi autoritatea veterinara centrala a României poate autoriza realizarea unei astfel de reţele într-o parte a teritoriului alcãtuitã din una sau mai multe regiuni adiacente, definite la art. 2 alin. (2) lit. p). Atunci când se acorda aceasta derogare, miscarea animalelor din alte regiuni care nu fac parte din sistemul de reţea trebuie supusã prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea veterinara centrala a României va stabili obligaţiile şi drepturile medicilor veterinari autorizaţi, ale persoanelor responsabile pentru exploataţii sau ale proprietarilor lor şi ale oricãror alţi participanţi la sistem, incluzând persoanele responsabile pentru eliberarea certificatelor de sãnãtate.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca obligaţiile la care se referã alin. (2) includ cel puţin urmãtoarele:
A. Fiecare proprietar sau persoana responsabilã pentru o exploatatie trebuie:
a) sa angajeze, conform procedurilor legale, serviciile unui medic veterinar autorizat de autoritatea veterinara competenta;
b) sa solicite imediat medicul veterinar autorizat al exploatatiei, atunci când suspecteaza apariţia unei boli infectioase sau a oricãrei boli notificabile;
c) sa notifice medicului veterinar autorizat orice sosire de animale în exploatatia sa;
d) sa izoleze animalele înainte de a le introduce în exploatatie pentru a permite medicului veterinar autorizat sa controleze, când se considera necesar, prin intermediul testelor solicitate, dacã statusul exploatatiei poate fi menţinut.
B. Medicii veterinari autorizaţi conform art. 2 alin. (2) lit. m) vor fi sub controlul autoritãţii veterinare centrale a României şi trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele cerinţe:
a) sa întruneascã condiţiile pentru a profesa meseria de medic veterinar;
b) sa nu aibã nici un interes financiar sau legãturi familiale cu proprietarul ori cu persoana responsabilã de exploatatie;
c) sa posede cunoştinţe în domeniul sãnãtãţii animalelor care se aplica animalelor din speciile în cauza şi:
1. sa îşi innoiasca periodic cunoştinţele, în special în ceea ce priveşte reglementãrile de sãnãtate;
2. sa întruneascã cerinţele stabilite de autoritatea veterinara centrala a României pentru a se asigura funcţionarea corespunzãtoare a reţelei;
3. sa punã la dispoziţie proprietarului sau persoanei responsabile cu exploatatia respectiva informaţii şi asistenta pentru a fi luate toate mãsurile care asigura menţinerea statusului de sãnãtate al exploatatiei, în special pe baza programelor aprobate de autoritatea veterinara centrala a României;
4. sa asigure respectarea cerinţelor privind:
a) identificarea şi certificarea sãnãtãţii animalelor din efectiv, a animalelor introduse şi a celor comercializate;
b) raportarea obligatorie a bolilor infectioase ale animalelor şi a oricãrui alt factor de risc pentru sãnãtatea sau bunãstarea animalelor şi pentru sãnãtatea oamenilor;
c) stabilirea cat mai precis posibil a cauzei morţii animalelor şi atunci când ele urmeazã sa fie transportate;
d) condiţiile de igiena ale efectivului şi ale fermelor de producţie. Dacã pentru funcţionarea adecvatã a sistemului este necesar, autoritatea veterinara competenta poate limita responsabilitatea medicului veterinar la un numãr specific de exploataţii sau la o zona geograficã specifica. Autoritatea veterinara centrala a României va întocmi liste cu medicii veterinari autorizaţi şi cu exploatatiile aprobate care participa la reţea. Dacã autoritatea veterinara centrala a României constata ca un participant la reţea nu mai îndeplineşte condiţiile menţionate anterior, va suspenda ori va retrage autorizaţia, aplicându-se sancţiuni conform legislaţiei în vigoare.
C. Baza de date computerizata trebuie sa conţinã cel puţin urmãtoarele informaţii:
1. Pentru fiecare animal:
a) codul de identificare;
b) data naşterii;
c) sexul;
d) rasa sau culoarea parului;
e) codul de identificare al mamei sau, în cazul unui animal importat dintr-o ţara terta, numãrul de identificare dat dupã inspecţie, care va corespunde numãrului de identificare de origine;
f) numãrul de identificare a exploatatiei în care a fost nãscut;
g) numerele de identificare ale tuturor exploataţiilor în care animalul a fost ţinut şi datele fiecãrei schimbãri a exploatatiei;
h) data morţii sau tãierii;
2. Pentru fiecare exploatatie:
a) un numãr de identificare format din maximum 12 cifre (separat de codul de ţara);
b) numele şi adresa deţinãtorului.
3. Informaţiile trebuie pãstrate 3 ani consecutivi de la moartea animalului din specia bovine sau 3 ani consecutivi din momentul înregistrãrii, în cazul evidentelor pentru porci, iar baza de date trebuie sa poatã furniza în orice moment urmãtoarele informaţii privind:
a) numãrul de identificare a tuturor animalelor din specia bovine prezente în exploatatie sau, în cazul grupurilor de animale din specia porcine, numãrul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine şi numãrul certificatului de sãnãtate, dacã este cazul;
b) o lista a tuturor schimbãrilor din exploatatie pentru fiecare animal din specia bovine, începând cu exploatatia de naştere sau exploatatia de import, în cazul animalelor importate din tari terţe; pentru grupurile de porcine se va mentiona numãrul de înregistrare a ultimei exploataţii sau a ultimului efectiv, iar pentru animalele importate din tari terţe, exploatatia de import. Pentru porcine se aplica doar prevederile pct. 2, 3 şi 4.
4. Pentru a se asigura funcţionarea bazei de date computerizate naţionale cu privire la porcine trebuie adoptate reguli corespunzãtoare de aplicare, incluzând informaţiile pe care trebuie sa le conţinã baza nationala de date.
(4) Toţi participanţii la reţeaua de supraveghere, alţii decât cei prevãzuţi la alin. (3) lit. A şi B, vor fi ţinuţi în evidenta autoritãţii veterinare centrale a României, care este responsabilã de înfiinţarea reţelei şi care va efectua controale periodice pentru a se asigura ca aceasta funcţioneazã corect.
(5) Dacã România introduce un sistem de reţele de supraveghere conform celor menţionate la alin. (1)-(4), operational pentru o perioada de cel puţin 12 luni, se va solicita evaluarea Comisiei Europene, care va examina documentaţia trimisa de România pentru validare, conform procedurii comunitare.
(6) Dacã România a implementat pe întregul sau teritoriu un sistem de reţea de supraveghere conform prezentului articol, va putea fi autorizata sa nu aplice prevederile art. 3 alin. (2) lit. a) cu privire la miscarile animalelor pe teritoriul sau, la care se referã prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 15
(1) Autoritatea veterinara centrala a României va lua mãsurile specifice corespunzãtoare pentru a sanctiona orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare de cãtre o persoana fizica sau juridicã.
(2) Dacã se confirma ca prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu sunt sau nu au fost respectate, autoritatea veterinara competenta de la locul unde se face aceasta constatare va lua toate mãsurile necesare pentru a proteja sãnãtatea animalelor şi pentru a preveni rãspândirea bolii, care, în funcţie de circumstanţe, pot fi:
a) completarea planului de cãlãtorie sau returnarea animalelor cãtre locul lor de plecare pe cea mai directa ruta, cu condiţia ca aceasta sa nu punã în pericol ulterior sãnãtatea sau bunãstarea animalelor;
b) dispunerea ca animalele sa fie cazate în locuri adecvate, cu îngrijire corespunzãtoare, în cazul întreruperii cãlãtoriei;
c) adoptarea mãsurilor pentru taierea animalelor, destinaţia şi utilizarea produselor obţinute dupã tãiere va fi reglementatã:
1. conform prevederilor legislaţiei naţionale referitoare la condiţiile sanitare veterinare de producere şi punere pe piata a carnii proaspete;
2. conform Normei sanitare veterinare privind stabilirea condiţiilor sanitare veterinare pentru înlãturarea şi prelucrarea deşeurilor animale, comercializarea lor şi prevenirea agenţilor patogeni din furajele care conţin produse de origine animala sau peste, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 504/2001 , atunci când statusul de sãnãtate al animalelor nu poate fi stabilit sau atunci când ele pot constitui un risc pentru sãnãtatea animalelor sau sãnãtatea publica. Atunci când trebuie sa se aplice prevederile normei sanitare veterinare menţionate, poate fi acordatã proprietarului sau agentului sau o perioada înainte ca mãsurile sa fie aplicate. În acest caz se aplica prevederile alin. (3).
(3) Autoritatea veterinara competenta a statului de destinaţie va notifica imediat autoritãţii veterinare centrale a statului de origine orice încãlcare a prezentei norme sanitare veterinare. Conform prevederilor legislaţiei comunitare specifice cu privire la asistenta mutuala dintre autoritãţile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea dintre acestea din urma şi Comisia Europeanã, pentru a se asigura aplicarea corecta a legislaţiei referitoare la problemele veterinare şi zootehnice, se considera util ca statele membre ale Uniunii Europene şi România sa îşi acorde asistenta mutuala în aplicarea prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura, în special, conformitatea cu prevederile stabilite în prezentul articol.
(4) Prezentul articol nu aduce atingere regulilor naţionale aplicabile în caz de sancţiuni penale.
ART. 16
Pentru a se sprijini aplicarea noilor prevederi stabilite de prezenta norma sanitarã veterinara, se poate acorda posibilitatea adoptãrii de mãsuri tranzitorii aplicabile pentru o perioada nu mai mare de 2 ani.
ART. 17
(1) Deoarece România nu a introdus un sistem aprobat de reţea de supraveghere, autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca în scurt timp va fi pe deplin operationala o baza de date computerizata conform prevederilor art. 14, dupã cum urmeazã:
a) pentru bovine, la o data ce trebuie stabilitã de autoritatea veterinara centrala a României;
b) pentru registrul exploataţiilor de porcine, conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. C pct. 2;
c) pentru miscarile de porcine din exploatatia lor de naştere sau din toate celelalte exploataţii, conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. C pct. 2.
(2) Trebuie sa se efectueze introducerea în baza de date a fiecãrei miscari de porcine, care va cuprinde cel puţin urmãtoarele: numãrul de porcine mutate, numãrul de identificare a exploatatiei sau a efectivului de plecare, numãrul de identificare a exploatatiei sau a efectivului de sosire şi datele de plecare şi de sosire.
ART. 18
Mãsurile stabilite de "Norma sanitarã veterinara referitoare la controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala" se aplica în special controalelor la origine, organizãrii şi urmãririi controalelor ce urmeazã sa fie efectuate de ţara de destinaţie şi mãsurilor de protecţie ce trebuie implementate.
ART. 19
(1) Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta acte legislative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea şi conformitatea cu prevederile acesteia.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României va lua mãsurile administrative sau penale adecvate pentru a pedepsi orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României poate modifica, completa sau abroga total ori parţial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(4) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României adopta cele menţionate anterior, trebuie sa facã o referire expresã la prezenta norma sanitarã veterinara.

ANEXA 1
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------

CAP. 1
Efectiv de bovine oficial indemn de tuberculoza

În sensul prezentului capitol, prin bovine se înţelege toate bovinele, cu excepţia animalelor care iau parte la activitãţi culturale sau sportive.
1. Un efectiv de bovine este oficial indemn de tuberculoza dacã:
a) toate animalele nu prezintã semne clinice de tuberculoza;
b) toate bovinele în varsta de peste 6 sãptãmâni au reactionat negativ la cel puţin doua teste intradermice de tuberculinare oficiale, efectuate conform anexei nr. 2 la prezenta norma sanitarã veterinara, primul la 6 luni de la eliminarea oricãrei infectii din efectiv, iar cel de-al doilea 6 luni mai târziu sau, atunci când efectivul a fost alcãtuit doar din animale originare din efective oficial indemne de tuberculoza, primul test va fi efectuat la cel puţin 60 de zile de la alcãtuire, iar cel de-al doilea test nu va mai fi solicitat;
c) dupã efectuarea primului test la care se face referire la lit. b), în efectiv nu a fost introdus nici un animal din specia bovine în varsta de peste 6 sãptãmâni, în afarã de cazul în care a reactionat negativ la un test intradermic de tuberculinare efectuat şi interpretat conform anexei nr. 2 la prezenta norma sanitarã veterinara şi efectuat fie în cele 30 de zile anterioare, fie în cele 30 de zile ulterioare datei introducerii sale în efectiv. În ultimul caz animalul sau animalele trebuie sa fie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încât sa se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale pana când acestea sunt dovedite negative. Autoritatea veterinara centrala a României poate sa nu solicite ca acest test sa fie efectuat pentru miscarile animalelor pe teritoriul propriu, dacã animalul provine dintr-un efectiv oficial indemn de tuberculoza.
2. Un efectiv de bovine îşi menţine statusul de oficial indemn de tuberculoza dacã:
a) condiţiile specificate la pct. 1 lit. a) şi c) sunt respectate;
b) toate animalele care intra în exploatatie provin din efective cu statusul de oficial indemn de tuberculoza;
c) toate animalele din exploatatie, cu excepţia viteilor în varsta de sub 6 sãptãmâni şi care au fost nãscuţi în exploatatie, sunt supuse testelor de tuberculinare de rutina, conform anexei nr. 2 la prezenta norma sanitarã veterinara. Autoritatea veterinara centrala a României poate modifica frecventa testelor de rutina pentru intreaga ţara sau pentru o parte a teritoriului acesteia în care toate efectivele de bovine sunt supuse unui program oficial de combatere a tuberculozei dupã cum urmeazã:
A. dacã media, determinata la 31 decembrie a fiecãrui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoza nu este mai mare de 1% din totalul efectivelor dintr-o zona definitã în cursul ultimelor doua perioade de supraveghere anuala, intervalul dintre testele de rutina pentru efectiv poate fi crescut la 2 ani, iar masculii pentru ingrasare dintr-o unitate epidemiologica izolata pot fi exceptaţi de la testul de tuberculinare, cu condiţia ca ei sa provinã din efective oficial indemne de tuberculoza şi ca autoritatea veterinara competenta sa garanteze ca masculii pentru ingrasare nu sunt folosiţi pentru reproducţie şi sunt dusi direct pentru tãiere;
B. dacã media, determinata la 31 decembrie a fiecãrui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoza nu este mai mare de 0,2% din totalul efectivelor din regiunea definitã în cursul ultimelor doua perioade de supraveghere bienale, intervalul dintre testele de rutina poate fi crescut la 3 ani, iar varsta la care animalele trebuie sa fie supuse acestor teste poate fi crescutã la 24 de luni;
C. dacã media, determinata la 31 decembrie a fiecãrui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoza nu este mai mare de 0,1% din totalul efectivelor din regiunea definitã în cursul ultimelor doua perioade de supraveghere trienale, intervalul dintre testele de rutina poate fi crescut la 4 ani sau autoritatea veterinara centrala a României poate renunţa la testarea prin tuberculinare a efectivelor, dacã urmãtoarele condiţii sunt întrunite:
1. înainte de introducerea în efectiv, toate bovinele sunt supuse unui test de tuberculinare intradermica, cu rezultate negative;
2. toate bovinele tãiate sunt examinate pentru depistarea leziunilor de tuberculoza şi orice asemenea leziune este supusã unei examinari histopatologice şi bacteriologice pentru evidentierea tuberculozei. Autoritatea veterinara centrala a României poate, de asemenea, pentru toatã ţara sau pentru o parte a acesteia, sa mãreascã frecventa testelor de tuberculinare dacã nivelul bolii a crescut.
3. Statusul de efectiv oficial indemn de tuberculoza trebuie suspendat dacã:
a) condiţiile specificate la pct. 2 nu mai sunt îndeplinite;
sau
b) unul sau mai multe animale prezintã o reactie pozitiva la un test de tuberculinare sau este suspectat un caz de tuberculoza la examinarea post-mortem. Atunci când un animal este considerat ca prezentând reactie pozitiva, el va fi îndepãrtat din efectiv şi tãiat. Sunt efectuate apoi examinari post-mortem corespunzãtoare, examene de laborator şi epidemiologice animalului care a reactionat pozitiv sau carcasei animalului suspect. Statusul efectivului va rãmâne suspendat pana când au fost efectuate toate examenele de laborator. Dacã prezenta tuberculozei nu este confirmatã, suspendarea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculoza poate fi ridicatã în urma unei testãri a tuturor animalelor în varsta de peste 6 sãptãmâni, cu rezultate negative, la cel puţin 42 de zile dupã îndepãrtarea animalului sau a animalelor care au reactionat pozitiv; sau
c) efectivul conţine animale cu status incert descris în anexa nr. 2 la prezenta norma sanitarã veterinara. În acest caz statusul efectivului trebuie sa rãmânã suspendat pana ce statusul animalelor în cauza a fost clarificat. Asemenea animale trebuie sa fie izolate de celelalte animale ale efectivului pana la clarificarea statusului lor, fie printr-un test ulterior efectuat dupã 42 de zile, fie prin examen postmortem şi de laborator;
d) prin derogare de la cerinţele pct. 3 lit. c), autoritatea veterinara centrala a României efectueazã testãri de rutina în efective, utilizând testul comparativ de tuberculinare descris în anexa nr. 2 la prezenta norma sanitarã veterinara, şi, în cazul unui efectiv în care nu au fost depistate animale care au reactionat pozitiv, confirmate de cel puţin 3 ani, autoritatea veterinara competenta poate decide sa nu restrictioneze miscarea altor animale din efectiv, cu condiţia ca statusul oricãror animale care au reactionat neconcludent sa fie clarificat printr-un test ulterior, efectuat dupã 42 de zile şi ca nici un animal din exploatatie sa nu poatã lua parte la comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene pana ce statusul animalelor care au reactionat neconcludent nu a fost clarificat. Dacã la acest test ulterior oricare animal reactioneaza pozitiv sau continua sa prezinte o reactie neconcludenta, se aplica condiţiile prevãzute la lit. b). Dacã prezenta bolii este ulterior confirmatã, trebuie identificate şi testate toate animalele care pãrãsesc exploatatia, din momentul ultimei testãri negative a efectivului.
4.1. Statusul de efectiv oficial indemn de tuberculoza trebuie sa fie retras dacã prezenta tuberculozei este confirmatã prin izolarea Mycobacterium bovis la examinarea de laborator sau dacã:
a) condiţiile specificate la pct. 2 nu mai sunt îndeplinite;
sau
b) la examinarea post-mortem se evidenţiazã leziuni clasice de tuberculoza; sau
c) o ancheta epidemiologica stabileşte probabilitatea infectiei; sau
d) din orice alte motive considerate necesare pentru controlul tuberculozei bovine.
4.2. Efectuarea trasabilitatii şi verificarea ei trebuie sa fie realizate de autoritatea veterinara competenta pentru orice efectiv considerat ca având legatura cu boala din punct de vedere epidemiologic.
4.3. Statusul de oficial indemn de tuberculoza al unui efectiv trebuie sa rãmânã anulat pana ce sunt efectuate curatarea şi dezinfectia incintelor şi a ustensilelor, iar toate animalele cu varsta mai mare de 6 sãptãmâni au reactionat negativ la ultimele doua teste consecutive de tuberculinare, primul efectuat nu mai devreme de 60 de zile, iar cel de-al doilea la nu mai puţin de 4 luni şi nu mai mult de 12 luni de la eliminarea ultimului animal care a reactionat pozitiv.
5. Pe baza informaţiilor furnizate conform art. 8 din prezenta norma sanitarã veterinara, România sau o parte din teritoriul ei poate fi declarata oficial indemna de tuberculoza, conform procedurii naţionale, dacã îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) procentul de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoza nu a depãşit 0,1% pe an pentru toate efectivele, timp de 6 ani consecutivi, şi cel puţin 99,9% din efective au obţinut statusul de oficial indemn de tuberculoza în fiecare an, timp de 6 ani consecutivi, calcularea acestui ultim procentaj fiind facuta la data de 31 decembrie a fiecãrui an calendaristic;
b) fiecare bovina este identificata conform legislaţiei naţionale;
c) toate bovinele tãiate sunt supuse unei examinari oficiale post-mortem;
d) sunt respectate procedurile de suspendare şi retragere a statusului de oficial indemn de tuberculoza.
6. România sau o parte a teritoriului ei îşi menţine statusul de oficial indemn de tuberculoza dacã sunt îndeplinite în continuare condiţiile stipulate la pct. 5 lit. a)-d). Dacã exista dovezi ale unei schimbãri semnificative a situaţiei în ceea ce priveşte tuberculoza în România sau o parte a teritoriului ei, care a fost recunoscuta ca indemna oficial de tuberculoza, autoritatea veterinara centrala a României poate suspenda sau revoca statutul pana când vor fi îndeplinite condiţiile prezentei norme sanitare veterinare.

CAP. 2
Efective de bovine oficial indemne de bruceloza şi efective de bovine indemne de bruceloza

În sensul prezentului capitol, prin bovine se înţelege toate animalele din specia bovine, cu excepţia masculilor pentru ingrasare, cu condiţia ca ele sa provinã din efective oficial indemne de bruceloza, iar autoritatea veterinara competenta sa garanteze ca masculii pentru ingrasare nu vor fi folosiţi pentru reproducţie, ci vor merge direct la abator.
1. Un efectiv de bovine este oficial indemn de bruceloza dacã:
a) nu conţine bovine care au fost vaccinate impotriva brucelozei, cu excepţia femelelor care au fost vaccinate cu cel puţin 3 ani înainte;
b) nici unul dintre animalele din specia bovine nu a prezentat semne clinice de bruceloza de cel puţin 6 luni;
c) toate bovinele în varsta mai mare de 12 luni au fost supuse, cu rezultate negative, uneia dintre procedurile de testare conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara, dupã cum urmeazã:
1. doua dintre testele serologice specificate la pct. 12 din prezentul capitol, efectuate la un interval mai mare de 3 luni şi mai mic de 12 luni; sau
2. 3 dintre testele efectuate, la interval de 3 luni, pe probe de lapte, urmate la cel puţin 6 sãptãmâni de un test serologic specificat la pct. 12 din prezentul capitol;
d) orice animal din specia bovine intrat în efectiv provine dintr-un efectiv cu status de oficial indemn de bruceloza şi, în cazul bovinelor în varsta mai mare de 12 luni, a relevat un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la un test de seroaglutinare efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara sau a reactionat negativ la orice alt test aprobat conform procedurii naţionale, în cele 30 de zile anterioare sau cele 30 de zile dupã data introducerii în efectiv. În cel din urma caz animalele trebuie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încât sa se evite contactul direct sau indirect cu celelalte animale, pana când se dovedesc a fi negative.
2.1. Un efectiv de bovine îşi pãstreazã statusul de efectiv oficial indemn de bruceloza dacã:
a) una dintre urmãtoarele proceduri de testare se efectueazã anual, iar rezultatele sunt negative; aceste teste trebuie efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara:
1. 3 teste inelare efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel puţin 3 luni;
2. 3 teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel puţin 3 luni;
3. doua teste inelare efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel puţin 3 luni, urmate la cel puţin 6 sãptãmâni de un test serologic la care se face referire la pct. 12 din prezentul capitol;
4. doua teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel puţin 3 luni, urmate la cel puţin 6 sãptãmâni de un test serologic la care se face referire la pct. 12 din prezentul capitol;
5. doua teste serologice efectuate la un interval de cel puţin 3 luni şi nu la mai mult de 12 luni.
2.2. Autoritatea veterinara centrala a României poate modifica frecventa testelor de rutina, pentru ţara noastrã sau pentru o parte a teritoriului acesteia care nu este oficial indemna de bruceloza, dar unde toate efectivele de bovine sunt supuse unui program oficial de combatere a brucelozei, dupã cum urmeazã:
1. atunci când nu sunt infectate mai mult de 1% din efectivele de bovine, poate fi suficient sa se efectueze doua teste inelare pe probe de lapte în fiecare an sau doua teste ELISA pe probe de lapte la un interval de cel puţin 3 luni sau un singur test serologic;
2. atunci când cel puţin 99,8% din efectivele de bovine au fost recunoscute ca fiind oficial indemne de bruceloza de cel puţin 4 ani, intervalul dintre controale poate fi extins la 2 ani, dacã sunt testate toate animalele cu varsta mai mare de 12 luni, sau testarea poate fi limitatã la animalele cu varsta mai mare de 24 de luni, dacã efectivele continua sa fie testate anual. Controalele trebuie efectuate folosindu-se unul dintre testele serologice la care se face referire la pct. 12;
b) toate animalele din specia bovine care intra în efectiv provin din efective cu status oficial indemn de bruceloza şi, în cazul bovinelor cu varsta mai mare de 12 luni, au prezentat un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la un test de seroaglutinare efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara sau au reactionat negativ la orice alt test aprobat conform procedurii naţionale, în cele 30 de zile anterioare sau cele 30 de zile dupã data introducerii lor în efectiv. În cel din urma caz animalele trebuie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încât sa se evite contactul direct sau indirect cu celelalte animale, pana când testele se dovedesc negative. Testele descrise la lit. b) nu trebuie sa fie solicitate pentru regiuni ale României în care procentajul efectivelor de bovine infectate cu bruceloza nu a depãşit 0,2% de cel puţin 2 ani şi în care animalul provine dintr-un efectiv de bovine oficial indemn de bruceloza din interiorul regiunii respective şi nu a venit în contact în timpul transportului cu bovine cu alt status de sãnãtate;
c) fãrã a aduce atingere prevederilor lit. b), bovinele provenite dintr-un efectiv indemn de bruceloza pot fi introduse într-un efectiv oficial indemn de bruceloza dacã au varsta de cel puţin 18 luni şi dacã au fost vaccinate impotriva brucelozei cu mai mult de un an în urma. Asemenea animale trebuie sa fi prezentat, în cele 30 de zile anterioare introducerii, un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml şi un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului sau la orice alt test aprobat conform procedurii naţionale. Dacã o femela din specia bovine dintr-un efectiv indemn de bruceloza este introdusã într-un efectiv oficial indemn de bruceloza, în baza prevederilor lit. c) de mai sus, acel efectiv va fi considerat indemn de bruceloza pentru 2 ani de la data la care a fost introdus ultimul animal vaccinat.
3. Statusul de efectiv oficial indemn de bruceloza trebuie suspendat dacã:
a) condiţiile specificate la pct. 1 şi 2 nu mai sunt îndeplinite; sau
b) în urma rezultatelor testelor de laborator sau a investigatiilor clinice una sau mai multe bovine sunt suspicionate de a avea bruceloza, iar animalele suspecte au fost tãiate sau izolate, astfel încât sa se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale. Atunci când animalul a fost tãiat şi nu mai este disponibil pentru testare, suspendarea poate fi ridicatã dacã doua teste de seroaglutinare efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara, la toate bovinele din efectiv cu varsta mai mare de 12 luni, prezintã un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml. Primul test va fi efectuat la cel puţin 30 de zile dupã eliminarea animalului, iar al doilea cu cel puţin 60 de zile mai târziu. Atunci când animalul a fost izolat de animalele din efectiv, el poate fi reintrodus în efectiv şi statusul efectivului poate fi restabilit dupã:
1. o reactie de seroaglutinare care a indicat un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml şi a dat un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului; sau
2. un rezultat negativ la orice alta combinatie de teste aprobatã în acest scop în baza procedurii naţionale.
4. Statusul de efectiv oficial indemn de bruceloza trebuie sa fie retras dacã, în urma testelor de laborator sau a investigatiilor epidemiologice, infectia brucelica a fost confirmatã în efectiv. Statusul efectivului nu trebuie sa fie restabilit pana când fie toate bovinele aflate în efectiv în momentul confirmãrii infectiei au fost tãiate, fie efectivul a fost supus unei testãri de verificare şi toate animalele în varsta mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la doua teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul fiind efectuat la nu mai puţin de 30 de zile dupã eliminarea animalelor pozitive. În cazul bovinelor care erau gestante în momentul confirmãrii, controlul final trebuie efectuat la cel puţin 12 zile dupã ce ultimul animal gestant a fatat.
5. Un efectiv de bovine este indemn de bruceloza dacã respecta condiţiile de la pct. 1 lit. b) şi c) şi atunci când vaccinarea a fost efectuatã dupã cum urmeazã:
a) femelele din specia bovine au fost vaccinate:
1. înaintea vârstei de 6 luni, cu tulpina de vaccin viu 19; sau
2. înaintea vârstei de 15 luni, cu vaccin inactivat adjuvant 45/20 care a fost controlat şi aprobat oficial;
3. cu alte vaccinuri aprobate în baza procedurii naţionale;
b) bovinele cu varsta mai mica de 30 de luni care au fost vaccinate cu tulpina de vaccin viu 19 pot prezenta la testul de seroaglutinare un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiţia ca la reactia de fixare a complementului sa aibã un rezultat mai mic de 30 de unitãţi CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai puţin de 12 luni în urma, sau un rezultat mai mic de 20 de unitãţi CEE, în toate celelalte cazuri.
6. Un efectiv de bovine îşi pãstreazã statusul de indemn de bruceloza dacã:
a) este supus uneia dintre procedurile de testare prezentate la pct. 2 lit. a);
b) bovinele care intra în efectiv respecta cerinţele pct. 2 lit. b) sau:
1. provin din efective cu status indemn de bruceloza, iar în cazul bovinelor cu varsta mai mare de 12 luni, au prezentat în cele 30 de zile anterioare introducerii în efectiv sau la izolarea ulterioara introducerii mai puţin de 30 UI de aglutinare pe ml la reactia de seroaglutinare şi un rezultat negativ la reactia de fixare a complementului, testele fiind efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara; sau
2. provin din efective cu status de indemn de bruceloza, au varsta mai mica de 30 de luni şi au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, iar la reactia de seroaglutinare prezintã un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiţia ca la reactia de fixare a complementului sa prezinte un rezultat mai mic de 30 de unitãţi CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai puţin de 12 luni înainte, sau un rezultat mai mic de 20 de unitãţi CEE, în toate celelalte cazuri.
7.1. Statusul de indemn de bruceloza al unui efectiv trebuie suspendat dacã:
a) condiţiile specificate la pct. 5 şi 6 nu au fost respectate; sau
b) în urma rezultatelor testelor de laborator sau investigatiilor clinice una sau mai multe bovine cu varsta mai mare de 30 de luni sunt suspectate de bruceloza, iar animalele suspecte au fost tãiate sau izolate, astfel încât sa se evite orice contact direct sau indirect cu alte animale. Atunci când animalul a fost izolat, el poate fi reintrodus în efectiv şi statusul acestuia poate fi restabilit, dacã prezintã ulterior un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la reactia de seroaglutinare şi a avut un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului sau la alt test aprobat conform procedurii naţionale. Atunci când animalele au fost tãiate şi nu mai sunt disponibile pentru testare, suspendarea poate fi ridicatã dacã doua reactii de seroaglutinare, efectuate conform procedurii stabilite în anexa nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara, la toate bovinele din exploatatie cu varsta mai mare de 12 luni, indica un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml. Primul test trebuie efectuat la cel puţin 30 de zile dupã eliminarea animalului, iar al doilea cu cel puţin 60 de zile mai târziu.
7.2. Dacã animalele care trebuie testate, menţionate la lit. a) şi b) de mai sus, au varsta mai mica de 30 de luni şi au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, ele pot fi considerate negative dacã la testul de seroaglutinare prezintã un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiţia ca la reactia de fixare a complementului sa aibã un rezultat mai mic de 30 de unitãţi CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai puţin de 12 luni înainte, sau rezultate mai mici de 20 de unitãţi CEE, în toate celelalte cazuri.
8. Statusul de indemn de bruceloza al efectivului trebuie retras dacã în urma testelor de laborator sau a investigatiilor epidemiologice infectia brucelica a fost confirmatã într-un efectiv. Statusul efectivului nu trebuie restabilit pana când fie au fost tãiate toate bovinele prezente în efectiv în momentul confirmãrii, fie efectivul a fost supus testarii de control şi toate animalele nevaccinate cu varsta mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la doua teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul la nu mai puţin de 30 de zile de la eliminarea animalelor pozitive. Dacã toate animalele care trebuie testate au varsta mai mica de 30 de luni şi au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, ele pot fi considerate negative dacã prezintã un titru brucelic mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiţia ca la reactia de fixare a complementului ele sa prezinte un titru mai mic de 30 de unitãţi CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai puţin de 12 luni înainte, sau un titru mai mic de 20 de unitãţi CEE, în toate celelalte cazuri. În cazul bovinelor care erau gestante în momentul confirmãrii infectiei, controlul final trebuie sa fi fost efectuat la cel puţin 21 de zile dupã ce ultimul animal gestant a fatat.
9. România sau o parte a teritoriului ei poate fi declarata oficial indemna de bruceloza conform procedurii naţionale, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) nici un caz de avort datorat infectiei cu Brucella şi nici o cultura de Brucella abortus nu au fost înregistrate de cel puţin 3 ani şi cel puţin 99,8% din efective au obţinut statusul de efectiv oficial indemn de bruceloza, calcularea acestui procent fiind facuta la 31 decembrie a fiecãrui an calendaristic.
Atunci când autoritatea veterinara competenta adopta o politica de tãiere a întregului efectiv, incidentele izolate datorate introducerii de animale din afarã României sau a unei pãrţi a acesteia şi efectivele al cãror status de oficial indemn de bruceloza a fost suspendat sau retras din alte motive decât suspiciunea de boala, nu trebuie luate în considerare, cu condiţia ca autoritatea veterinara centrala a României sa facã o înregistrare anuala a acestora şi sa o trimitã Comisiei Europene conform art. 8 din prezenta norma sanitarã veterinara; şi
b) fiecare bovina este identificata conform legislaţiei naţionale; şi
c) notificarea cazurilor de avort este obligatorie şi ele sunt investigate de cãtre autoritatea veterinara competenta.
10. România sau o regiune a acesteia declarata oficial indemna de bruceloza îşi pãstreazã statusul dacã:
a) condiţiile prevãzute la pct. 9 lit. a) şi b) sunt respectate, iar notificarea cazurilor de avort suspectate a fi datorate brucelozei este obligatorie şi sunt investigate de cãtre autoritatea competenta;
b) în fiecare an din primii 5 ani dupã obţinerea statusului, toate bovinele cu varsta mai mare de 24 de luni din cel puţin 20% din efective au fost testate şi au reactionat negativ la un test serologic efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara sau, în cazul efectivelor de vaci de lapte, la examinarea probelor de lapte conform anexei nr. 3 la norma sanitarã veterinara;
c) fiecare animal din specia bovina suspectat de a fi infectat cu bruceloza este notificat autoritãţii competente şi supus investigatiei epidemiologice oficiale pentru bruceloza, cuprinzând cel puţin doua teste serologice efectuate pe probe de sânge, inclusiv reactia de fixare a complementului şi o examinare microbiologica a probelor corespunzãtoare;
d) în cursul perioadei de suspiciune, care dureazã pana la obţinerea rezultatelor negative la testele prevãzute la lit. c), trebuie suspendat statusul de oficial indemn de bruceloza al efectivului de origine sau tranzit al bovinei suspectate şi al efectivelor legate epidemiologic de aceasta;
e) la apariţia unui focar de bruceloza în care boala s-a rãspândit, toate bovinele au fost tãiate. Animalele din speciile susceptibile rãmase sunt supuse testelor corespunzãtoare, iar incintele şi echipamentele sunt curatate şi dezinfectate.
11. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa raporteze Comisiei Europene apariţia tuturor cazurilor de bruceloza din România sau dintr-o regiune a ei declarata oficial indemna de bruceloza. Dacã exista dovezi ale unei schimbãri semnificative a situaţiei în ceea ce priveşte bruceloza în România sau o parte din teritoriul ei care a fost recunoscuta ca indemna oficial de bruceloza, autoritatea veterinara centrala a României, conform procedurii naţionale, poate lua o decizie de suspendare sau de revocare a statutului pana când sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de prezenta norma sanitarã veterinara.
12. În sensul cap. II, un test serologic înseamnã o reactie de seroaglutinare, un test cu antigen Brucella tamponat, o reactie de fixare a complementului, un test de aglutinare a plasmei, un test inelar pe plasma, un test de microaglutinare sau test ELISA individual efectuat pe probe de sânge, conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara. Orice alt test de diagnostic aprobat conform procedurii naţionale şi descris în anexa nr. 3 este de asemenea acceptat în sensul cap. II. Un test pe probe de lapte înseamnã un test inelar efectuat pe probe de lapte sau un test ELISA efectuat pe probe de lapte, conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitarã veterinara.

ANEXA 2
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------

STANDARDE
pentru prepararea şi utilizarea tuberculinei bovine
şi tuberculinei aviare

1. Testele de tuberculinare supravegheate oficial trebuie sa fie efectuate cu tuberculine PPD sau HCSM.
2. Standardele de lucru ale producãtorilor pentru controlul tuberculinelor bovine PPD şi HCSM trebuie sa fie calibrate în unitãţi comunitare de tuberculina (UCT) în urma unei probe biologice fata de tuberculina standard CEE corespunzãtoare.
3. Standardele de lucru ale producãtorilor pentru controlul tuberculinelor aviare trebuie sa fie calibrate în unitãţi internaţionale în urma unei probe biologice fata de standardul CEE pentru tuberculina aviara PPD.
4. Standardul CEE pentru tuberculina bovina PPD este cel furnizat de Instituut voor Dierhouderij en Diergezondheid (IDDLO), Lelystad, Olanda.
5. Standardul CEE pentru tuberculina bovina HCSM este cel furnizat de Institut Pasteur, Paris, Franta.
6. Standardul CEE pentru tuberculina aviara este cel furnizat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.
7. Tuberculinele bovine trebuie sa fie preparate cu una dintre urmãtoarele tulpini de Mycobacterium bovis:
a) AN5;
b) Vallee.
8. Tuberculinele aviare trebuie preparate cu una dintre urmãtoarele tulpini de Mycobacterium avium:
a) D4ER;
b) TB56.
9. pH-ul tuberculinelor trebuie sa fie cuprins între 6,5 şi 7,5.
10. Conservantii antimicrobieni sau alte substanţe care pot fi adãugate unei tuberculine trebuie sa nu afecteze siguranta şi eficacitatea produsului. Urmãtoarele concentratii sunt concentratiile maxime permise pentru fenol şi glicerol:
a) fenol: 0,5% m/v;
b) glicerol: 10% v/v.
11. Cu condiţia ca tuberculinele sa fie depozitate la o temperatura cuprinsã între 2°C şi 5°C şi protejate de lumina, dupã ultima testare a potentialitatii, ele pot fi folosite:
a) tuberculinele PPD lichide - 2 ani, tuberculinele PPD liofilizate - 8 ani;
b) tuberculinele HCSM diluate - 2 ani.
12. Urmãtoarele institute centrale de stat sunt responsabile de testarea oficialã a tuberculinelor în România:
a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar;
b) Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala.
13. Testarea oficialã trebuie efectuatã pe fiecare lot de tuberculina fiolat, gata de a fi folosit.
14. Tuberculinele sunt testate prin metode biologice şi chimice.
15. Tuberculinele trebuie sa fie sterile. Testele de sterilitate sunt efectuate conform specificatiilor din Farmacopeea europeanã.
16. Trebuie efectuat, conform indicaţiilor din Farmacopeea europeanã, un test pentru absenta proprietãţilor toxice sau iritante.
17. Tuberculinele trebuie sa fie analizate chimic pentru a se determina concentratia de glicerol şi/sau fenol, precum şi concentratia oricãrui alt conservant care poate fi adãugat.
18. Un test de nesensibilitate la tuberculina trebuie efectuat conform specificatiilor din Farmacopeea europeanã.
19. Puterea de reactie a tuberculinelor trebuie evaluatã prin metode biologice. Aceste metode trebuie sa fie folosite pentru tuberculinele HCSM şi PPD; ele sunt bazate pe compararea tuberculinelor de testat cu tuberculine standard.
20. Conţinutul proteic al tuberculinei PPD trebuie estimat prin metoda Kjeldahl. Azotul este convertit în conţinut de tuberculo-proteina prin multiplicarea cu factorul 6,25.
21. Standardul CEE pentru HCSM bovin are o putere de reactie de 65.000 unitãţi comunitare de tuberculina (UCT) pe ml şi este distribuit în fiole conţinând 5 ml de tuberculina.
22. Standardul CEE pentru PPD bovina are o putere de reactie de 50.000 unitãţi comunitare de tuberculina (UCT) pe mg de PPD şi este distribuit liofilizat, în fiole conţinând 1,8 mg de PPD, şi anume 0,00002 mg PPD au o putere de reactie egala cu o unitate comunitara de tuberculina (UCT).
23. Standardul CEE pentru PPD aviar are o putere de reactie de 50.000 UI pe mg de substanta uscata din derivatul proteic purificat şi este distribuit liofilizat, în fiole conţinând 10 mg de PPD plus 26,3 mg de saruri, şi anume 0,0000726 mg din standard au o putere de reactie egala cu o UI.
24. Tuberculinele trimise de producãtori pentru testarea de cãtre institutele centrale de stat trebuie sa fi fost testate pentru puterea de reactie prin proba biologica fata de standardele corespunzãtoare prezentate la pct. 2 şi 3.
25. Testarea puterii de reactie
A. Testarea puterii de reactie pe cobai
Trebuie utilizaţi cobai albinosi, cantarind între 400 g şi 600 g. Aceşti cobai trebuie sa fie sanatosi în momentul injectarii tuberculinei. Nu se folosesc mai puţin de 8 cobai pentru fiecare testare. Testarea trebuie facuta la peste o luna de la sensibilizare.
a) Pentru testarea tuberculinelor bovine cobaii sunt sensibilizati prin una dintre urmãtoarele metode:
1. injectarea cu o tulpina AN5 de Mycobacterium bovis, omorata prin caldura, în adjuvant uleios;
2. injectarea unei tulpini vii AN5 de Mycobacterium bovis în ser fiziologic;
3. injectarea de vaccin BCG.
b) Pentru testarea tuberculinelor aviare cobaii sunt sensibilizati prin injectarea a 2 mg de bacili tuberculinici de tip aviar, omorati prin caldura, suspendaţi în 0,5 ml parafina lichidã sterila, sau prin injectare de bacili tuberculinici de tip aviar vii în ser fiziologic. În acest scop trebuie folositã tulpina D4ER de tip aviar.
c) Fiecare tuberculina supusã testarii este probatã prin raportarea la tuberculina standard corespunzãtoare, printr-o testare intradermica, folosindu-se grupuri de cobai sensibilizati corespunzãtor.
d) Parul va fi tuns pe ambele pãrţi ale fiecãrui cobai. Testarea se efectueazã prin compararea reactiilor induse de o serie de injectii intradermice care sa nu depãşeascã 0,2 ml de dilutii de tuberculina standard în soluţie salina tamponata izotonica, conţinând 0,0005% Tween 80, cu o serie corespunzãtoare de injectii din tuberculina de testat. Dilutiile vor fi dispuse în serii geometrice şi injectate cobailor conform unui desen randomizat în patrat latin (sunt utilizate 4 locuri pe fiecare latura a unei aplicaţii în 8 puncte). Diametrele reactiilor din fiecare loc trebuie sa fie mãsurate şi înregistrate dupã 24-28 de ore.
e) Pentru fiecare proba de tuberculina supusã testarii se face o estimare a puterii de reactie relative, comparata cu standardul corespunzãtor şi limitele sale de referinta, prin metode statistice, folosindu-se diametrele reactiilor şi valorile logaritmice ale dozelor ca metametri. Tuberculina bovina de testat are o putere de reactie acceptabilã dacã puterea sa de reactie estimatã garanteazã la bovine 2.000 unitãţi comunitare de tuberculina pe doza bovina (± 25%).
f) Puterea de reactie a fiecãrei tuberculine de testat este exprimatã, dupã cum este cazul, în unitãţi comunitare de tuberculina sau în unitãţi internaţionale pe ml.
B. Testarea puterii de reactie pe bovine
Testarea periodicã a puterii de reactie a tuberculinelor bovine poate fi efectuatã pe bovine infectate cu tuberculoza pe cale naturala sau artificiala. Aceste testãri ale puterii de reactie, pe grupe de bovine bolnave de tuberculoza, sunt realizate prin injectarea intradermica a tuberculinei de testat, în 4 pana la 6 puncte, prin raportare la standardul corespunzãtor, iar puterea de reactie a tuberculinei este estimatã prin metodele statistice prezentate la testarea pe cobai.
26. Pentru etichetarea recipientelor şi a ambalajelor pentru tuberculine se aplica urmãtoarele cerinţe:
A. Eticheta de pe recipiente şi eticheta de pe ambalaj vor specifica:
a) numele preparatului;
b) pentru preparatele lichide, volumul total din recipient;
c) numãrul de unitãţi comunitare sau de unitãţi internaţionale pe ml sau pe mg;
d) numele producãtorului;
e) numãrul lotului;
f) natura şi cantitatea lichidului de reconstituire pentru preparatele liofilizate.
B. Eticheta de pe recipient sau eticheta de pe ambalaj va specifica:
a) data expirãrii;
b) condiţiile de depozitare;
c) numele şi, dacã este posibil, proportiile oricãrei substanţe adãugate;
d) tulpina de bacil din care a fost facuta tuberculina.
27. Laboratoarele naţionale desemnate la pct. 12 sunt rãspunzãtoare de examinarea suplimentarã a tuberculinelor folosite în teren pentru testele de rutina utilizate în România, pentru a se asigura ca puterea de reactie a fiecãreia dintre aceste tuberculine este corespunzãtoare fata de tuberculina standard comunitara. Aceste examinari trebuie efectuate pe bovine bolnave de tuberculoza, pe cobai sensibilizati corespunzãtor şi prin teste chimice corespunzãtoare.
28. Urmãtoarele teste sunt recunoscute ca teste oficiale de tuberculinare intradermica:
a) testul unic intradermic - acest test solicita o singura injectare a tuberculinei bovine;
b) testul comparativ intradermic - acest test solicita o injectare de tuberculina bovina şi o injectare de tuberculina aviara, administrate simultan.
29. Doza de tuberculina injectata nu va fi:
a) mai mica de 2.000 UCT de tuberculina bovina;
b) mai mica de 2.000 UI de tuberculina aviara W15.
Volumul fiecãrei doze injectate nu va depãşi 0,2 ml.
30. Testele de tuberculinare se efectueazã prin injectarea tuberculinei intradermic în pielea gatului. Locurile de injectare vor fi situate la limita dintre treimea anterioarã şi mijlocie a gatului. Când se injecteaza aceluiaşi animal atât tuberculina bovina, cat şi tuberculina aviara, locul pentru injectarea tuberculinei aviare va fi la aproximativ 10 cm de linia superioarã a gatului, iar locul pentru injectarea tuberculinei bovine va fi cu aproximativ 12,5 cm mai jos, pe o linie paralela cu linia umarului sau pe pãrţi diferite ale gatului. La animalele ţinere, la care nu exista spaţiu suficient pentru a separa locurile pe o singura parte a gatului va fi facuta o injecţie pe fiecare parte a gatului, în locuri identice situate în centrul treimii mijlocii a gatului.
31. Tehnica tuberculinarii şi interpretarea reactiilor sunt urmãtoarele:
a) Tehnica
Locurile de injectare se tund şi se dezinfecteaza. Un pliu al pielii din interiorul fiecãrei zone tunse este prins între degetul mare şi arãtãtor, mãsurat cu sublerul şi înregistrat. Un ac scurt, steril, tãiat oblic, la care s-a atasat o seringa gradata conţinând tuberculina, este introdus oblic în straturile mai profunde ale pielii (derm). Doza de tuberculina va fi apoi injectata. O injectare corecta este confirmatã prin palparea unui mic nodul asemãnãtor unui bob de mazare la fiecare loc de injectare. Grosimea pliului pielii din fiecare zona injectata este masurata din nou dupã 72 de ore de la injectare şi este înregistratã.
b) Interpretarea reactiilor
Interpretarea reactiilor va fi bazatã pe observaţiile clinice şi pe creşterea sau creşterile grosimii pliului pielii la locurile de injectare, înregistratã(e) la 72 de ore dupã injectarea tuberculinei, şi va fi urmãtoarea:
1. Reactie negativa: dacã se observa doar o inflamare limitatã, cu o creştere de maximum 2 mm a grosimii pliului pielii, fãrã semne clinice cum ar fi edemul difuz sau extins, exsudatia, necroza, durerea ori inflamatia canalelor limfatice sau ale limfonodurilor din regiunea respectiva;
2. Reactie neconcludenta: dacã nu este observat nici un semn clinic dintre cele menţionate la pct. 31 lit. b) pct. 1 şi dacã creşterea grosimii pliului pielii este mai mare de 2 mm, dar mai mica de 4 mm;
3. Reactie pozitiva: dacã sunt observate semne clinice dintre cele menţionate la pct. 31 lit. b) pct. 1 sau exista o creştere a grosimii pliului pielii de la locul injectarii de 4 mm sau mai mare.
32. Interpretarea testelor oficiale de tuberculinare intradermica se face dupã cum urmeazã:
a) Testul unic intradermic:
1. pozitiv: o reactie pozitiva ca cea definitã la pct. 31 lit. b) pct. 3;
2. neconcludent: o reactie neconcludenta ca cea definitã la pct. 31 lit. b) pct. 2;
3. negativ: o reactie negativa ca cea definitã la pct. 31 lit. b) pct. 1.
Animalele care au reactionat neconcludent la testul unic intradermic vor fi supuse unui alt test dupã minimum 42 de zile.
Animalele care nu au reactionat negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind pozitive la testare.
Animalele care au reactionat pozitiv la testul unic intradermic pot fi supuse unui test comparativ intradermic.
b) Testul comparativ intradermic pentru stabilirea şi menţinerea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculoza:
1. pozitiv: o reactie pozitiva la tuberculina bovina, care este cu 4 mm mai mare decât reactia la tuberculina aviara, sau prezenta semnelor clinice;
2. neconcludent: o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina bovina, care este cu 1 mm pana la 4 mm mai mare decât reactia la tuberculina aviara, şi absenta semnelor clinice;
3. negativ: o reactie negativa la tuberculina bovina sau o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina bovina, dar care este egala sau mai mica decât o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina aviara, precum şi absenta semnelor clinice în ambele cazuri.
Animalele care au reactionat neconcludent la testul comparativ intradermic vor fi supuse unui alt test dupã minimum 42 de zile. Animalele care nu reactioneaza negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind pozitive la testare.
c) Statutul de efectiv oficial indemn de tuberculoza poate fi suspendat, iar animalele din efectiv nu vor putea sa facã obiectul comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene pana la definitivarea statusului urmãtoarelor animale:
1. animalele care au reactionat neconcludent la testul unic intradermic de tuberculinare;
2. animalele care au reactionat pozitiv la testul unic intradermic, dar care asteapta retestarea printr-un test intradermic comparativ;
3. animalele care au reactionat neconcludent la testul comparativ intradermic.
d) Atunci când se impune ca animalele sa fie supuse unui test intradermic anterior miscarii, testul trebuie sa fie interpretat astfel încât nici un animal care prezintã o creştere a grosimii pliului pielii mai mare de 2 mm sau care prezintã semne clinice sa nu facã obiectul comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene.

ANEXA 3
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------

BRUCELOZA

A. Testele de seroaglutinare
1. Serul aglutinant standard trebuie sa fie conform serului etalon preparat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.
Fiola trebuie sa conţinã 1.000 UI de aglutinare, obţinute prin liofilizarea a 1 ml de ser bovin.
2. Serul standard trebuie furnizat de Bundesgesudheitsamt, Berlin, sau sa îndeplineascã standardele acestuia.
3. Gradul de aglutinare al serului fata de Brucella trebuie sa fie exprimat în unitãţi internaţionale pe ml (de exemplu: ser X = 80 UI pe ml).
4. Citirile pentru reactia lenta de seroaglutinare în tuburi trebuie fãcute la nivelul de aglutinare de 50% sau 75%, antigenul utilizat fiind titrat în condiţii identice fata de serul standard.
5. Valorile aglutinante ale diferitelor antigene fata de serul standard trebuie sa se încadreze în urmãtoarele limite:
a) dacã citirea se face la 50% - între 1/600 şi 1/1.000;
b) dacã citirea se face la 75% - între 1/500 şi 1/750.
6. Tulpinile Weybridge nr. 99 şi USDA 1119 sau orice alta tulpina de sensibilitate echivalenta trebuie folosite pentru prepararea antigenului destinat seroaglutinarii lente în tuburi.
7. Mediile de cultura folosite pentru întreţinerea tulpinii în laborator şi pentru producerea antigenului trebuie sa nu producã disociere bacteriana (S-R). Este preferabil de utilizat agarul cu cartof.
8. Emulsia bacteriana trebuie efectuatã în soluţie salina fiziologica (NaCl 0,85 la mie, fenolat 5%). Nu trebuie folosit formolul.
9. Institutele centrale de stat indicate mai jos sunt responsabile de testarea oficialã a antigenelor în România:
a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar;
b) Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala.
10. Antigenele pot fi livrate sub forma concentrata, cu condiţia ca factorul de dilutie care trebuie utilizat sa fie indicat pe eticheta flaconului.
11. Pentru a efectua o reactie de seroaglutinare trebuie preparate cel puţin 3 dilutii pentru fiecare ser. Dilutiile serului suspect trebuie efectuate astfel încât citirea reacţiei la limita de infectie sa fie facuta în tubul din mijloc. Dacã exista o reactie pozitiva în acest tub, serul suspect conţine minimum 30 UI aglutinare/ml.
B. Reactia de fixare a complementului
1. Serul standard este acelaşi cu cel menţionat la lit. A pct. 1 din prezenta anexa. Pe lângã conţinutul sau în unitãţi internaţionale de aglutinare, 1 ml din acest ser bovin liofilizat trebuie sa conţinã 1.000 de unitãţi sensibilizante fixatoare de complement. Aceste unitãţi sensibilizante sunt denumite unitãţi sensibilizante CEE.
2. Serul standard trebuie sa fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o unitate care produce un produs cu caracteristici asemãnãtoare.
3. Titrul de anticorpi al serului care fixeazã complementul trebuie sa fie exprimat în unitãţi sensibilizante CEE (de exemplu: serul X = 60 unitãţi sensibilizante CEE pe ml).
4. Un ser conţinând 20 sau mai multe unitãţi sensibilizante CEE (şi anume o activitate egala cu 20% din cea a serului standard) pe ml trebuie sa fie considerat pozitiv.
5. Serurile trebuie inactivate dupã cum urmeazã:
a) serul bovin: 56°C-60°C - timp de 30-50 de minute;
b) serul porcin: 60°C - timp de 30-50 de minute.
6. Tulpina Weybridge nr. 99 sau tulpina USDA 1119 trebuie sa fie folositã la prepararea antigenului. Antigenul reprezintã o suspensie bacteriana în ser fiziologic 0,85% NaCl sau în soluţie tampon Veronal.
7. Pentru a efectua reactia de fixare a complementului trebuie utilizata o doza complementara superioarã dozei minime necesare unei hemolize totale.
8. Pentru realizarea reacţiei de fixare a complementului este necesar sa se efectueze de fiecare data urmãtoarele controale:
a) controlul efectului anticomplementar al serului;
b) controlul antigenului;
c) controlul eritrocitelor sensibilizate;
d) controlul complementului;
e) controlul sensibilitãţii la declanşarea reacţiei, utilizând un ser pozitiv;
f) controlul specificitatii reacţiei, utilizând un ser negativ.
9. Supravegherea şi controlul oficial al serurilor standard şi al antigenelor trebuie efectuate de institutele menţionate la lit. A pct. 9 a prezentei anexe.
10. Antigenele pot fi livrate în stare concentrata, cu condiţia ca factorul de dilutie ce trebuie utilizat sa fie menţionat pe eticheta flaconului.
C. Testul inelar
1. Testul inelar trebuie efectuat pe probe de lapte prelevate din fiecare bidon sau din conţinutul fiecãrui rezervor de lapte din ferma.
2. Antigenul standard ce urmeazã sa fie utilizat trebuie sa provinã de la unul dintre institutele menţionate la lit. A pct. 9 lit. a) şi b). Se recomanda ca antigenele sa fie standardizate conform recomandãrilor Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii (O.M.S.)/Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultura (FAO).
3. Antigenul poate fi colorat numai cu hematoxilina sau tetrazolium; se prefera utilizarea hematoxilinei.
4. Dacã nu se folosesc conservanti, reactia trebuie executatã în 18-24 de ore de la prelevarea probelor de lapte de vacã. Dacã laptele urmeazã sa fie testat ulterior perioadei de 24 de ore, acesta trebuie conservat. Ca agenţi conservanti pot fi folosiţi formolul şi clorura mercurica şi dacã este folosit oricare dintre ei, testul trebuie efectuat pe durata a 14 zile de la prelevarea probelor. Formolul poate fi adãugat pentru a realiza o concentraţie finala în proba de lapte de 0,2%, iar în aceste cazuri proporţia dintre cantitatea de lapte şi soluţia de formol trebuie sa fie de cel puţin 10:1. Poate fi utilizata o soluţie de clorura mercurica în locul formolului pentru a da o concentraţie finala în lapte de 0,2% şi în aceste cazuri proporţia dintre cantitatea de lapte şi soluţia de clorura mercurica trebuie sa fie de 10:1.
5. Reactia trebuie efectuatã folosindu-se una dintre urmãtoarele metode:
a) pe o coloana de lapte de cel puţin 25 mm înãlţime şi pe un volum de lapte de 1 ml la care se adauga 0,03 ml antigen colorat standardizat;
b) pe o coloana de lapte de cel puţin 25 mm înãlţime şi pe un volum de lapte de 1 ml la care se adauga 0,05 ml antigen colorat standardizat;
c) pe un volum de lapte de 8 ml la care se adauga 0,08 ml antigen colorat standardizat;
d) pe o coloana de lapte de cel puţin 25 ml înãlţime şi pe un volum de lapte de 2 ml la care s-au adãugat 0,05 ml antigen colorat standardizat.
6. Amestecul de lapte şi antigen trebuie incubat la 37°C timp de minimum 45 de minute şi maximum 60 de minute. Testul trebuie evaluat la 15 minute dupã scoaterea din termostat.
7. Reactia trebuie evaluatã conform urmãtoarelor criterii:
a) reactie negativa: laptele colorat, smantana necolorata;
b) reactie pozitiva: laptele şi smantana colorate identic sau laptele necolorat şi smantana colorata.
D. Testul cu antigen brucelic tamponat
Testul cu antigen brucelic tamponat poate fi efectuat folosindu-se una dintre urmãtoarele metode:
1. Testul manual:
a) Serul standard este cel de-al doilea ser standard internaţional antibrucella abortus care este furnizat de Veterinary Laboratory Acengy, Addlestone, Weybridge, Anglia.
b) Antigenul trebuie preparat fãrã a se face referire la concentratia celulara, dar sensibilitatea sa trebuie standardizata fata de-al doilea ser standard internaţional antibrucella abortus, astfel încât antigenul sa dea o reactie pozitiva cu o dilutie de ser de 1:47,5 şi o reactie negativa la dilutia de 1:55.
c) Antigenul va fi suspendat în diluant pentru antigen brucelic tamponat la un pH de 3,65±0,5 şi poate fi colorat prin utilizarea de roz Bengal.
d) Pentru prepararea antigenului trebuie folositã tulpina Weybridge nr. 99 sau USDA 1119 ori orice alta tulpina cu sensibilitate echivalenta.
e) Mediile de cultura folosite pentru pãstrarea tulpinii în laborator şi pentru producerea antigenului trebuie sa nu producã disociere bacteriana (S-R). Trebuie folosit mediul cu agar - cartof sau metode de cultivare continua.
f) Antigenul va fi testat fata de 8 seruri liofilizate cunoscute ca fiind pozitive şi negative.
g) Supravegherea oficialã şi controlul serului standard şi al antigenului vor fi realizate de institutele centrale menţionate la lit. A pct. 9 a prezentei anexe sau de instituţii recunoscute oficial de acestea.
h) Antigenul va fi livrat gata de utilizare.
i) Testul cu antigen brucelic tamponat se realizeazã în urmãtorul mod:
A. - o picatura (0,03 ml) de antigen va fi pusã lângã o picatura (0,03 ml) de ser pe o placa alba;
B. - picaturile trebuie amestecate cu un agitator, prima data în linie dreapta şi apoi circular, pe o zona cu un diametru de aproximativ 10-12 mm;
C. - placa trebuie apoi inclinata alternativ, înainte şi înapoi, timp de 4 minute (de aproximativ 30 de ori/minut);
D. - citirile trebuie efectuate la lumina suficienta. Dacã nu exista semne ale aglutinarii, testul trebuie considerat negativ. Orice grad de aglutinare este considerat pozitiv, în afarã de cazul în care s-a produs o uscare excesiva de jur-imprejur.
2. Metoda automatã
Metoda automatã trebuie sa fie cel puţin la fel de sensibila şi precisa ca şi metoda manualã.
E. Testul inelar cu plasma sangvina
1. Separarea plasmei
Tubul conţinând sânge a cãrui coagulare a fost împiedicatã prin adãugarea de EDTA este centrifugat timp de 3 minute la 3.000 de rotatii/minut şi menţinut apoi la 37°C timp de 12-24 de ore.
2. Evaluarea
Într-un tub care conţine 1 ml de lapte netratat se introduc 0,2 ml de plasma stabilizata. Dupã omogenizare trebuie adãugatã o picatura (0,05 ml) de antigen ABR şi apoi întregul amestec trebuie omogenizat. Antigenul trebuie standardizat în raport cu un antigen standard furnizat de institutul la care face referire lit. A pct. 9.
Dupã o perioada de incubare de 45 de minute la 37°C trebuie realizatã o citire într-un interval de 15 minute. Rezultatul trebuie considerat pozitiv dacã culoarea inelului a devenit identicã cu a coloanei de lapte sau mai întunecatã.
F. Aglutinarea plasmei
Plasma extrasa conform lit. E pct. 1 poate fi utilizata imediat dupã centrifugare, nefiind necesarã o stabilizare termica. Trebuie amestecate cantitãţi de 0,05 ml plasma cu 1 ml antigen, pentru o seroaglutinare de 50%, ceea ce corespunde unei dilutii de 1:20 pentru seroaglutinare. Trebuie realizatã o citire dupã o incubare de 18-24 de ore la 37°C. Proba este consideratã pozitiva dacã aglutinarea este egala sau mai mare de 50%.
G. Testul de microaglutinare
1. Diluantii utilizaţi sunt alcatuiti dintr-o soluţie salina fiziologica de 0,85% fenolata la 0,5%.
2. Antigenul este preparat conform descrierii de la lit. A pct. 6-8 şi este titrat conform descrierii de la lit. A pct. 5. În momentul folosirii antigenului, se adauga O-safranina pana la dilutia de 0,02% (dilutie finala).
3. Serul standard este acelaşi cu cel descris la lit. A pct. 1.
4. Serul standard trebuie sa fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o instituţie recunoscuta oficial de acesta.
5. Testul de microaglutinare se efectueazã în plãci cu godeuri cu fundul conic, cu un volum de 0,25 ml. Testul se executa dupã cum urmeazã:
a) prediluarea serului: câte 0,050 ml din fiecare ser de testat se adauga în fiecare godeu conţinând 0,075 ml de diluant. Amestecul se agita 30 de secunde;
b) diluarea succesiva a serului: se prepara pentru fiecare ser minimum 3 dilutii. În acest scop, plecand de la predilutii (1:2,5) se transfera câte 0,025 ml din fiecare ser într-un godeu conţinând 0,025 ml diluant. În acest fel prima dilutie atinge valoarea de 1:5, iar urmãtoarele dilutii se realizeazã prin dublare;
c) adãugarea antigenului: în fiecare godeu conţinând dilutii de ser diferite se adauga câte 0,025 ml antigen. Dupã o agitare timp de 30 de secunde, plãcile se acoperã cu capac şi se ţin în atmosfera umeda la 37°C timp de 20-24 de ore;
d) citirea rezultatelor: evaluarea aspectului sedimentarii antigenului se face prin examinarea fundului godeului reflectat într-o oglinda concava plasata deasupra lui. Dacã reactia este negativa, antigenul formeazã un sediment de aspectul unui buton compact cu margini bine delimitate şi fiind colorat în roşu intens. Dacã reactia este pozitiva, se formeazã un buton difuz de culoare roz care este repartizat uniform. Procentele diferite de aglutinare sunt determinate prin compararea cu un martor de antigen, indicând 0,25, 50, 75 şi 100% aglutinare. Titrul fiecãrui ser este exprimat în unitãţi internaţionale de aglutinare pe mililitru. În acest test se include pentru control martorul de ser negativ şi pozitiv, diluat astfel încât sa conţinã 30 UI de aglutinare/ml.
H. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea brucelozei bovine
1. Materialele şi reagentii care urmeazã sa fie folosiţi sunt urmãtorii:
a) microplaci pentru faza solida, cuvete sau orice alta faza solida;
b) antigenul este fixat în faza solida cu sau fãrã ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali;
c) fluidul biologic care trebuie testat;
d) martori negativi şi pozitivi corespondenti;
e) conjugatul;
f) un substrat adaptat enzimei utilizate;
g) o soluţie inhibitoare, dacã este necesar;
h) soluţii pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor şi pentru spalare;
i) un sistem de citire corespunzãtor substratului folosit.
2. Standardizarea şi sensibilitatea testului
a) Probele de lapte în vrac sunt considerate negative dacã ele dau o reactie mai mica cu 50% decât cea data de o dilutie 1:10.000 a celui de-al doilea ser standard internaţional antibrucelic constituit în lapte negativ.
b) Probele individuale de ser sunt considerate negative dacã ele dau o reactie mai mica cu 10% decât cea data de o dilutie 1:200 a celui de-al doilea ser standard internaţional antibrucelic constituit în soluţie salina sau în orice alta dilutie recunoscuta.
c) Standardele ELISA pentru bruceloza specificate la lit. A pct. 1 şi 2 trebuie folosite la dilutiile indicate pe eticheta.
3. Condiţii de utilizare a testului ELISA pentru depistarea brucelozei bovine
Metoda ELISA poate fi utilizata pe o proba de lapte sau de lactoser obţinut dintr-o ferma în care cel puţin 30% din vacile de lapte sunt în lactatie. Dacã se foloseşte aceasta metoda, se vor lua mãsuri pentru a asigura o corespondenta între probele recoltate şi animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.

ANEXA 4
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------

CAP. 1
Condiţii pentru ca efective de bovine, regiuni sau întreg teritoriul României sa fie oficial indemn de leucoza enzootica bovina

A. Un efectiv de bovine oficial indemn de leucoza enzootica bovina înseamnã un efectiv în care:
1. nu exista nici o dovada, fie clinica, fie rezultatã în urma unui test de laborator, a nici unui caz de leucoza enzootica bovina în efectiv şi nici nu a fost confirmat un astfel de caz în ultimii 2 ani; şi
2. toate animalele în varsta de peste 24 de luni au reactionat negativ la doua testãri efectuate conform prezentei anexe, în cursul ultimelor 12 luni, la un interval de cel puţin 4 luni; şi
3. sunt întrunite cerinţele pct. 1 şi este situat în România, dacã România are statut de ţara indemna de leucoza enzootica bovina sau o regiune din România are statut de oficial indemna de leucoza enzootica bovina.
B. Un efectiv îşi pãstreazã statusul de oficial indemn de leucoza enzootica bovina cu condiţia ca:
1. prevederile lit. A pct. 1 sa continue sa fie îndeplinite;
2. toate animalele introduse în efectiv sa provinã dintr-un efectiv oficial indemn de leucoza enzootica bovina;
3. toate animalele în varsta de peste 24 de luni sa continue sa reactioneze negativ la un test efectuat la intervale de 3 ani, conform cap. II;
4. animalele pentru reproducţie introduse în efectiv şi provenite dintr-o ţara terta sa fi fost importate conform legislaţiei comunitare specifice privind condiţiile de sãnãtate şi certificarea veterinara pentru importul din tari terţe de bovine, porcine, ovine şi caprine.
C. Statusul de oficial indemn de leucoza enzootica bovina al unui efectiv trebuie sa fie suspendat dacã condiţiile menţionate la lit. B nu sunt îndeplinite sau atunci când, în urma rezultatelor testelor de laborator sau a investigatiilor clinice, una sau mai multe bovine sunt suspecte de leucoza enzootica bovina, iar animalul sau animalele suspecte sunt tãiate imediat.
D. Statusul trebuie sa rãmânã suspendat pana când sunt respectate urmãtoarele cerinţe:
1. dacã un singur animal dintr-un efectiv oficial indemn de leucoza enzootica bovina a reactionat pozitiv la unul dintre testele la care se face referire în cap. II al prezentei anexe sau atunci când infectia este suspectata la un animal din efectiv din alt motiv:
a) animalul care a reactionat pozitiv şi, în cazul unei vaci, orice vitel pe care l-a fatat trebuie sa fi fost eliminati din efectiv numai pentru tãiere sub supravegherea autoritãţilor veterinare;
b) toate animalele din efectiv în varsta de peste 12 luni au reactionat negativ la doua testãri serologice, efectuate la un interval de cel puţin 4 luni şi de cel mult 12 luni, realizate conform cap. II al prezentei anexe, la cel puţin 3 luni dupã eliminarea din efectiv a animalului care a reactionat pozitiv şi a oricãror descendenţi ai acestuia;
c) s-a efectuat o ancheta epidemiologica cu rezultate negative şi toate efectivele legate epidemiologic cu efectivul infectat au fost supuse mãsurilor stabilite la lit. b).
Totuşi autoritatea veterinara centrala a României poate acorda o derogare de la obligativitatea tãierii vitelului unei vaci infectate atunci când acesta a fost separat de mama lui imediat dupã fatare. În acest caz vitelul trebuie sa îndeplineascã cerinţele prevãzute la pct. 2 lit. c).
2. Atunci când mai mult de un animal dintr-un efectiv oficial indemn de leucoza enzootica bovina a reactionat pozitiv la unul dintre testele la care se face referire în cap. II al prezentei anexe sau când infectia a fost suspectata la mai mult de un animal din efectiv din alt motiv:
a) toate animalele care au reactionat pozitiv - şi, în cazul vacilor, viteii lor - trebuie sa fie eliminate din efectiv şi tãiate sub supravegherea autoritãţilor veterinare;
b) toate animalele din efectiv în varsta de peste 12 luni trebuie sa reactioneze negativ la doua testãri efectuate la un interval de cel puţin 4 luni, dar nu mai mare de 12 luni, conform cap. II al prezentei anexe;
c) toate celelalte animale din efectiv trebuie, dupã identificare, sa rãmânã în exploatatie pana la varsta de 24 de luni şi dupã împlinirea acestei varste sa fie testate conform cap. II al prezentei anexe, cu excepţia situaţiilor în care autoritatea competenta poate permite ca aceste animale sa fie transportate direct la abator, sub supraveghere oficialã;
d) o ancheta epidemiologica a fost efectuatã cu rezultate negative şi orice efectiv legat epidemiologic de efectivul infectat a fost supus mãsurilor stabilite la lit. b) a prezentului punct.
3. Totuşi autoritatea veterinara centrala a României poate acorda o derogare de la obligativitatea tãierii vitelului provenit dintr-o vacã infectata, dacã acesta a fost separat de mama lui imediat dupã fatare. În acest caz vitelul trebuie sa fie supus cerinţelor prevãzute la pct. 2 lit. c).
E. Conform procedurii naţionale şi pe baza informaţiilor furnizate conform art. 8 al prezentei norme sanitare veterinare, România sau o parte a teritoriului ei poate fi consideratã oficial indemna de leucoza enzootica bovina dacã:
a) toate condiţiile de la lit. A sunt îndeplinite şi cel puţin 99,8% din efectivele de bovine sunt oficial indemne de leucoza enzootica bovina; sau
b) nici un caz de leucoza enzootica bovina nu a fost confirmat în România sau într-o parte a teritoriului ei în ultimii 3 ani, iar prezenta tumorilor suspectate de a se datora leucozei enzootice bovine este notificatã obligatoriu şi s-a efectuat o investigare a cauzelor acestora. În cazul României, toate animalele în varsta de peste 24 de luni, din cel puţin 10% din efective, alese în mod aleatoriu, trebuie sa fi fost testate în ultimele 24 de luni, conform cap. II, cu rezultate negative, iar în cazul unei pãrţi a teritoriului României, toate animalele în varsta de peste 24 de luni au fost supuse în ultimele 24 de luni unei testãri prevãzute la cap. II al acestei anexe, cu rezultate negative, conform capitolului menţionat; sau
c) orice alta metoda demonstreaza, cu un coeficient de precizie de 99%, ca sunt infectate mai puţin de 0,2% din animalele din efectiv.
F. România sau o regiune a teritoriului sau îşi poate pãstra statusul de oficial indemna de leucoza enzootica bovina dacã:
a) toate animalele tãiate pe teritoriul României sau al regiunii respective sunt supuse examinãrii oficiale post-mortem şi toate tumorile care ar putea fi datorate virusului leucozei enzootice bovine sunt trimise pentru examinare de laborator;
b) România raporteazã Comisiei Europene toate cazurile de leucoza enzootica bovina care apar într-o regiune;
c) toate animalele care reactioneaza pozitiv la oricare dintre testele prevãzute la cap. II al prezentei anexe sunt tãiate şi efectivele din care provin sunt supuse restrictiilor pana la restabilirea statusului lor conform lit. D; şi
d) toate animalele în varsta de peste 2 ani au fost testate fie o data în primii 5 ani dupã ce statutul s-a acordat conform cap. II al prezentei anexe, fie în cursul primilor 5 ani dupã acordarea statutului prin orice alta procedura care demonstreaza cu certitudine de 99% ca mai puţin de 0,2% din efectiv este infectat. Totuşi, atunci când nici un caz de leucoza enzootica bovina nu s-a înregistrat în România sau într-o regiune a ei în ultimii 3 ani, la proporţia unui efectiv de 10.000 de bovine, se poate lua o decizie, conform procedurii naţionale, ca testarea serologica uzualã sa poatã fi redusã, cu condiţia ca toate bovinele mai mari de 12 luni din cel puţin 1% din efective, alese în mod aleatoriu în fiecare an, sa fi fost supuse unui test efectuat conform cap. II al prezentei anexe.
G. Statusul de oficial indemn de leucoza enzootica bovina al României sau al unei pãrţi a teritoriului României este suspendat, conform procedurii naţionale, dacã în urma investigatiilor efectuate conform lit. F de mai sus exista indiciul unei schimbãri semnificative în situaţia privind leucoza enzootica bovina în România sau într-o parte a teritoriului ei care a fost recunoscuta ca fiind oficial indemna de leucoza enzootica bovina. Statusul de oficial indemn de leucoza enzootica bovina poate fi restabilit conform procedurii naţionale, atunci când sunt îndeplinite criteriile stabilite prin aceeaşi procedura.

CAP. 2
Testarea pentru leucoza enzootica bovina

Testarea pentru leucoza enzootica bovina se realizeazã prin reactia de imunodifuzie, în condiţiile descrise la lit. A şi B ale acestui capitol sau prin testul imunoenzimatic (ELISA), în condiţiile descrise la lit. C. Metoda imunodifuziei poate fi utilizata doar pentru testarea individualã. Dacã rezultatele testarilor constituie subiectul unei testãri de conformitate, trebuie efectuat un control suplimentar prin intermediul testului de imunodifuzie.
A. Testul de imunodifuzie în gel de agar pentru leucoza enzootica bovina
1. Antigenul care trebuie folosit în testare trebuie sa conţinã glicoproteine ale virusului leucozei enzootice bovine. Antigenul trebuie sa fie standardizat impotriva unui ser standard (serul EI) furnizat de State Veterinary Serum Laboratory, Copenhaga.
2. Institutele centrale indicate mai jos trebuie sa fie rãspunzãtoare de calibrarea antigenului standard de lucru din laborator impotriva serului standard oficial CEE (serul EI) furnizat de State Veterinary Serum Laboratory, Copenhaga:
a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar;
b) Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animala.
3. Antigenele standard folosite în laborator trebuie trimise, cel puţin o data pe an, în laboratoarele de referinta CEE, în vederea testarii fata de serul standard oficial al CEE. Separat de aceasta standardizare, antigenul de uz poate fi calibrat conform lit. B.
4. Reagentii folosiţi sunt:
a) antigenul: trebuie sa conţinã glicoproteine specifice ale virusului leucozei enzootice bovine, care a fost standardizat contra serului oficial al CEE;
b) serul de testat;
c) serul de control cunoscut pozitiv;
d) gel de agar: 0,8% agar, 8,5% NaCl, tampon Tris 0,05M cu pH 7,2; 15 ml din acest gel trebuie plasati într-o placa Petri cu diametrul de 85 mm, astfel încât sa rezulte o grosime de 2,6 mm a agarului.
5. Modelul dupã care se realizeazã testul consta în taierea în agar a 7 godeuri uscate, pana la fundul placii; modelul consta într-un godeu central şi 6 godeuri plasate circular în jurul acestuia. Diametrul godeului central este de 4 mm. Diametrul godeurilor periferice este de 6 mm. Distanta dintre godeul central şi godeurile periferice este de 3 mm.
6. Godeul central trebuie umplut cu antigen standard. Godeurile periferice 1 şi 4 sunt umplute cu ser pozitiv cunoscut, iar godeurile 2, 3, 5 şi 6, cu serurile de testat. Godeurile trebuie umplute pana când dispare meniscul.
7. Aceasta rezulta în urmãtoarele cantitãţi care au fost obţinute: antigen: 32 f2æl; ser pozitiv: 73 æl, ser de control; ser de testat: 73 æl, ser care este suspect.
8. Incubatia trebuie sa dureze 72 de ore la temperatura camerei, 20-27°C, într-o încãpere închisã şi umeda.
9. Testul poate fi citit la 24 şi 48 de ore, dar rezultatul final nu poate fi obţinut înainte de 72 de ore.
a) Serul de testat este pozitiv dacã formeazã o linie specifica de precipitare cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine şi formeazã o linie completa de identificare cu serul de control.
b) Serul de testat este negativ dacã nu formeazã o linie specifica de precipitare cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine şi dacã nu curbeaza linia produsã de serul de control.
c) Reactia nu poate fi consideratã concludenta dacã:
1. curbeaza linia serului de control spre godeul cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine, fãrã a forma o linie de precipitare vizibila cu antigenul; sau
2. nu poate fi cititã ca negativa sau pozitiva.
În cazul reactiilor neconcludente, testul poate fi repetat folosindu-se un ser concentrat.
10. Orice alta configuratie sau orice alt model poate fi folosit cu condiţia ca serul E4 diluat 1:10 în serul negativ sa poatã fi detectat ca fiind pozitiv.
B. Metoda pentru standardizarea antigenului
a) Soluţii şi materiale necesare:
1. 40 ml de agar 1,6% în tampon Tris/HCI 0,05% M, cu pH 7,2, cu 8,5% NaCl;
2. 15 ml ser de la bovine cu leucoza enzootica, conţinând anticorpi doar pentru glicoproteinele virusului leucozei enzootice bovine, diluat 1:10 în tampon Tris/HCl 0,05 M, pH 7,2, cu 8,5% NaCl;
3. 15 ml ser contra virusului leucozei enzootice bovine, având anticorpi doar pentru glicoproteinele virusului leucozei enzootice bovine, diluat 1:5 în tampon Tris/HCl 0,05 M, pH 7,2, cu 8,5% NaCl;
4. 4 plãci Petri din plastic cu diametrul de 85 mm;
5. un perforator cu un diametru de la 4 pana la 6 mm;
6. antigen de referinta;
7. antigenul care urmeazã sa fie standardizat;
8. o baie de apa la 56°C.
b) Mod de lucru
1. Se dizolva agarul (1,6%) în tampon Tris/HCl, incalzindu-l cu atentie pana la 100°C.
2. Se tine pe baia de apa timp de aproximativ o ora. De asemenea, se pun dilutiile de ser contra virusului leucozei enzootice bovine pe o baie de apa.
3. Se amesteca 15 ml din soluţia de agar la 56°C cu 15 ml ser contra virusului leucozei enzootice bovine (1:10), scuturand rapid şi turnand 15 ml în fiecare dintre cele 2 plãci Petri. Se repeta aceasta procedura cu serul contra virusului leucozei enzootice bovine diluat 1:5.
4. Când agarul s-a intarit, se practica godeurile dupã cum urmeazã:
c) Adãugarea antigenelor
1. Plãcile Petri 1 şi 3:
godeul A - antigen de referinta nediluat;
godeul B - antigen de referinta diluat 1:2;
godeurile C şi E - antigen de referinta;
godeul D - antigen de testat nediluat.
2. Plãcile Petri 2 şi 4:
godeul A - antigenul de testat nediluat;
godeul B - antigenul de testat diluat 1:2;
godeul C - antigenul de testat diluat 1:4;
godeul D - antigenul de testat diluat 1:8.
d) Instrucţiuni suplimentare
1. Experimentul trebuie sa fie efectuat cu doua dilutii de ser (1:5 şi 1:10) în scopul obţinerii precipitarii optime.
2. Dacã diametrul precipitarii este prea mic pentru ambele dilutii, serul trebuie diluat în continuare.
3. Dacã diametrul precipitarii este prea mare şi neclar pentru ambele dilutii, trebuie aleasã o dilutie mai mica a serului.
4. Concentratia finala a agarozei trebuie sa fie de 0,8%, iar cea a serurilor, de 5% şi, respectiv, 10%.
5. Se noteaza diametrele mãsurate în urmãtorul sistem de coordonate. Dilutia de lucru este aceea la care s-a înregistrat acelaşi diametru pentru antigenul de testat şi antigenul de referinta.
C. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea leucozei enzootice bovine
1. Materialele şi reagentii care urmeazã sa fie folosiţi sunt urmãtorii:
a) microplaci pentru faza solida, cuvete sau orice alta faza solida;
b) antigenul este fixat în faza solida cu sau fãrã ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali. Dacã antigenul este atasat direct la faza solida, toate probele testate care dau o reactie pozitiva trebuie retestate contra antigenului de control. Antigenul de control trebuie sa fie identic cu antigenul examinat, exceptând antigenele virusului leucozei enzootice bovine. Dacã anticorpii fixatori sunt asociaţi cu faza solida, anticorpii trebuie sa nu reactioneze cu alte antigene decât cu cele ale virusului leucozei enzootice bovine;
c) fluidul biologic care trebuie testat;
d) martori negativi şi pozitivi corespondenti;
e) conjugatul;
f) un substrat adaptat enzimei utilizate;
g) o soluţie inhibitoare, dacã este necesarã;
h) soluţii pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor şi pentru spalare;
i) un sistem de citire corespunzãtor substratului folosit.
2. Standardizarea şi sensibilitatea testului
Sensibilitatea testului ELISA trebuie sa fie la un astfel de nivel încât serul E4 sa fie evaluat ca prezentând o reactie pozitiva atunci când este diluat de 10 ori (în cazul probelor de ser) sau de 250 de ori (în cazul probelor de lapte) mai mult decât dilutia obţinutã plecand de la probele colective. În testarile în care probele (de ser şi lapte) sunt testate individual serul E4 diluat 1:10 (pentru serul negativ) sau 1:250 (pentru laptele negativ) trebuie sa prezinte o reactie pozitiva atunci când este examinat la aceeaşi dilutie de lucru ca cea utilizata pentru testarea individualã. Institutele centrale menţionate la lit. A pct. 2 sunt responsabile pentru verificarea calitãţii metodei ELISA, în special pentru determinarea, pentru fiecare lot de producţie, a numãrului de probe puse în comun în funcţie de titrul obţinut pentru serul E4. Serul E4 va fi furnizat de Laboratorul Veterinar Naţional din Copenhaga.
3. Condiţii de utilizare a testului ELISA pentru depistarea leucozei enzootice bovine
Metoda ELISA poate fi utilizata pe o proba de lapte sau de lactoser obţinutã dintr-o ferma în care cel puţin 30% din vacile de lapte sunt în lactatie. Dacã se foloseşte aceasta metoda, trebuie luate mãsuri pentru a asigura o corespondenta între probele recoltate şi animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.

ANEXA 5
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------

Partea I
A. Bolile bovinelor:
a) febra aftoasa;
b) rabia;
c) tuberculoza;
d) bruceloza;
e) pleuropneumonia contagioasa bovina;
f) leucoza enzootica bovina;
g) antraxul.
B. Bolile porcinelor:
a) rabia;
b) bruceloza;
c) pesta porcina clasica - pesta porcina africana;
d) febra aftoasa;
e) boala veziculoasa a porcului;
f) antrax.
Partea a II-a
a) boala lui Aujeszky;
b) rinotraheita infectioasa bovina;
c) infectia cu Brucella suis;
d) gastroenterita transmisibila.

ANEXA 6
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------

Modelul 1

CERTIFICAT DE SÃNÃTATE
pentru animale din specia bovine, destinate
tãierii*1)/reproductiei*1)/producţiei*1)



                                    ┌───────────────────────────┐
   Statul de origine .............  │Numãrul certificatului*7): │
                                    └───────────────────────────┘
                                    ┌───────────────────────────┐
   Regiunea de origine ...........  │Numãrul de referinta al    │
                                    │certificatului original*8):│
                                    └───────────────────────────┘


SECŢIUNEA A

Numele şi adresa expeditorului ..................................
.................................................................
Numele şi adresa exploatatiei de origine ........................
..............................................................*2)
Numãrul de aprobare al comerciantului ........................*3)
Adresa şi numãrul de aprobare ale centrului de colectare din statul de origine*1) sau de tranzit*1) ..............
................................................................
..............................................................*3)
Informaţii despre starea de sãnãtate
Subsemnatul certific ca fiecare animal din transportul descris mai jos:
1. provine dintr-o exploatatie de origine şi dintr-o zona care, în conformitate cu legislaţia comunitara sau cu legislaţia nationala, nu constituie subiectul unei interdicţii sau al unei restrictii datorate unor boli care afecteazã bovinele;
2. provine dintr-un efectiv de origine situat într-un stat membru al Uniunii Europene sau dintro parte a teritoriului acestuia:
a) cu o reţea de supraveghere aprobatã de:
Decizia Comisiei .../.../CE*3);
b) care este recunoscut ca fiind:
1. oficial indemna de tuberculoza
Decizia Comisiei .../.../CE*3);
2. oficial indemna de bruceloza
Decizia Comisiei .../.../CE*3);
3. oficial indemna de leucoza enzootica bovina
Decizia Comisiei .../.../CE*3);
3. *3) este un animal pentru reproducţie*1) sau producţie*1) care:
a) a fost rezident, în mãsura în care se poate stabili, în exploatatia de origine în cursul ultimelor 30 de zile sau de la naştere, dacã este de varsta mai mica de 30 de zile, şi nici un animal importat dintr-o ţara terta nu a fost introdus în exploatatie în cursul acestei perioade, decât cu condiţia sa fi fost izolat de toate celelalte animale din exploatatie;
b) provine dintr-un efectiv care este oficial indemn de tuberculoza, bruceloza şi leucoza enzootica bovina şi a fost testat, cu rezultate negative, în cursul celor 30 de zile anterioare imbarcarii din exploatatia de origine, în conformitate cu art. 6 alin. (2) din Directiva 64/432/CEE , dupã cum urmeazã:



 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
   Testul            Testul nu este solicitat       Solicitat    Data testarii
                        pentru urmãtoarele         Da*4)/Nu*5)   sau recoltarii
                       categorii de animale                          probelor
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Testul de            Animale cu varsta mai mica
 tuberculinare        de 6 sãptãmâni
 Reactia de           Animale castrate şi
 seroaglutinare*6)    animale cu varsta
 pentru bruceloza     mai mica de 12 luni
 Test pentru leucoza  Animale cu varsta mai mica
 enzootica bovina     de 12 luni
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



4.*3) este un animal pentru tãiere provenit dintr-un efectiv oficial indemn de tuberculoza şi oficial indemn de leucoza enzootica bovina şi este:
a) castrat*3); sau
b) necastrat şi provine dintr-un efectiv oficial indemn de bruceloza*3);
5.*3) este un animal destinat tãierii, originar dintr-un efectiv care nu este oficial indemn de tuberculoza, bruceloza şi leucoza enzootica bovina şi este expediat în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Directiva 64/432/CEE , cu numãrul de licenta .........................................................., dintr-o exploatatie şi a fost testat cu rezultate negative în cursul celor 30 de zile anterioare expedierii din exploatatia de origine, dupã cum urmeazã:



 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
    Testul                                            Data testarii sau a
                                                      recoltarii probelor
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Testul de tuberculinare
 Reactia de seroaglutinare*6) pentru bruceloza
 Testul pentru leucoza enzootica bovina
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



6.*11) bazat pe informaţiile furnizate fie într-un act oficial, fie într-un certficat în care secţiunile A şi B au fost completate de cãtre un medic veterinar oficial sau de cãtre medicul veterinar aprobat, responsabil de exploatatia de origine, îndeplineşte cerinţele de sãnãtate aplicabile pct. 1-5 ale secţiunii A, care de aceea nu sunt detaliate în acest certificat;
7.*3) este un animal în varsta mai mica de 30 de luni, destinat producţiei de carne şi care provine dintr-un efectiv care este oficial indemn de tuberculoza, bruceloza şi leucoza enzootica bovina, şi este expediat, conform art. 6 alin. (2) lit. e) din Directiva 64/432/CEE , sub numãrul de autorizaţie ..... .

SECŢIUNEA B
Descrierea lotului transportat

Data imbarcarii ................................
Numãrul total de animale .......................
Identificarea animalului (animalelor):



 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
                         Numãrul documentului provizoriu
 Numãrul de pasaport        (pentru animale mai mici     Identificarea oficialã
                                 de 4 sãptãmâni)
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



Se va continua, dacã este necesar, pe o lista ataşatã, semnatã şi stampilata de medicul veterinar oficial sau aprobat.
Numãrul de aprobare al transportatorului (dacã este diferit de transportatorul menţionat în secţiunea C şi/sau dacã distanta pe care se efectueazã transportul depãşeşte 50 km) ..................
Mijlocul de transport .................... Înregistrare .............



     Certificarea secţiunilor A şi B
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
     Ştampila oficialã         Locul           Data        Semnatura*)
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 
 
 
 
 
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



*) Fiecare dintre secţiunile A şi B ale certificatului trebuie sa fie stampilata şi semnatã de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine, dacã este diferit de medicul veterinar oficial care semneazã secţiunea C, sau semnatã de medicul veterinar aprobat al exploatatiei de origine în care statul membru care efectueazã expedierea a introdus sistemul de reţele de supraveghere, aprobat prin Decizia Comisiei .../.../CE, sau semnatã de medicul veterinar oficial responsabil al centrului de colectare aprobat la data imbarcarii animalelor.


Numele şi funcţia cu majuscule
Adresa medicului veterinar care semneazã

SECŢIUNEA C*9)

Numele şi adresa destinatarului .......................................
.......................................................................
Numele şi adresa exploatatiei de destinaţie*1) sau ale centrului de colectare aprobat în statul de destinaţie*1) (completati aceasta porţiune prin dactilografiere)
Numele ....................................................
Adresa: ...................................................
Ţara/regiunea .............................................
Codul poştal ..............................................
Statul membru .............................................
Numãrul de aprobare al comerciantului ....................*3)
Numãrul de aprobare al transportatorului (dacã distanta depãşeşte 50 km) ..........................*10)
Mijloc de transport ........... Înregistrare .............
Dupã inspecţie, astfel cum este solicitat de reglementãri, certific ca:
1. animalele descrise mai sus au fost inspectate la (notati data) ...., în cursul a 24 de ore înainte de plecarea planificata, şi nu au prezentat semne clinice de boli infectioase şi contagioase;
2. exploatatia de origine şi, unde este cazul, centrul de colectare aprobat şi zona în care acestea sunt situate nu constituie subiectul nici unor interdicţii sau restrictii din motive de boli care afecteazã bovinele, în conformitate cu legislaţia comunitara sau nationala;
3. toate prevederile aplicabile ale D irectivei Consiliului 64/432/CEE au fost îndeplinite;
4. *3) animalele de mai sus întrunesc garanţii suplimentare pentru:
- boala ..........................................................,
în conformitate cu Decizia Comisiei .../.../CE;
5. animalele nu au stationat mai mult de 6 zile în centrul de colectare aprobat*3);
6. în momentul inspecţiei animalelor de mai sus acestea erau corespunzãtoare pentru a fi transportate în cãlãtoria intenţionatã, conform prevederilor Directivei 91/628/CEE *12).



     Certificarea secţiunii C
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
       Ştampila oficialã        Locul          Data        Semnatura*)
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 
 
 
 
 
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



*) Secţiunea C a certificatului trebuie sa fie stampilata şi semnatã de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine sau al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de origine ori al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de tranzit, când completeazã certificatul pentru expedierea animalelor cãtre statul de destinaţie.

Numele şi funcţia cu majuscule
Adresa medicului veterinar care semneazã

Informaţii suplimentare
1. Certificatul trebuie sa fie stampilat şi semnat în culori diferite fata de textul tipãrit.
2. Prezentul certificat este valabil 10 zile de la data inspecţiei de sãnãtate efectuate în statul de origine la care se face referire în secţiunea C.
3. Datele solicitate de acest certificat trebuie introduse în sistemul ANIMO în ziua eliberãrii certificatului sau cel puţin în cursul a 24 de ore de la aceasta.

------------
*1) Se anuleazã, dupã caz.
*2) Nu se aplica acolo unde animalele provin din exploataţii diferite.
*3) Anulati dacã nu este aplicabil.
*4) Nu se solicita dacã un sistem de reţele de supraveghere este aprobat prin decizie a Comisiei Europene.
*5) Nu se solicita dacã statul de origine sau partea statului unde este situat efectivul este recunoscuta ca fiind indemna de boala la care se face referire.
*6) Sau orice alt test aprobat în conformitate cu art. 17 din Directiva 64/432/CEE .
*7) Se completeazã de cãtre medicul veterinar oficial al statului de origine.
*8) Se completeazã de cãtre medicul veterinar oficial al centrului de colectare aprobat al statului de tranzit.
*9) Taiati dacã certificatul este folosit pentru miscarea animalelor în interiorul statului de origine şi doar secţiunile A şi B sunt completate şi semnate.
*10) Taiati dacã transportatorul este cel identificat în secţiunea B.
*11) Pct. 6 al secţiunii A trebuie semnat de medicul veterinar al centrului de colectare aprobat, dupã controlarea documentelor şi a identitãţii animalelor sosite cu un document oficial sau cu un certificat având secţiunile A şi B completate, altfel acest punct trebuie tãiat.
*12) Aceasta declaraţie nu absolvã transportatorii de obligaţiile lor conform prevederilor comunitare în vigoare, în special cu privire la disponibilitatea animalelor pentru a fi transportate.

Modelul 2

CERTIFICAT DE SÃNÃTATE
pentru animale din specia porcine,
destinate tãierii*1)/reproductiei*1)/producţiei*1)



                                    ┌──────────────────────────┐
   Statul de origine .............  │Numãrul certificatului*4):│
                                    │Certificate number*4):    │
                                    └──────────────────────────┘
                                    ┌──────────────────────────┐
   Regiunea de origine ...........  │Numãrul de referinta al   │
                                    │certificatului original*5)│
                                    │Reference number to       │
                                    │original certificate*5):  │
                                    └──────────────────────────┘



SECŢIUNEA A

Numele şi adresa expeditorului .................................
................................................................
Numele şi adresa exploatatiei de origine .......................
..............................................................*2)
Numãrul de aprobare al comerciantului ..........................
..............................................................*3)
Adresa şi numãrul de aprobare ale centrului de colectare din statul de origine*1) sau de tranzit*1) ......................................
...............................................................*3)
...............................................................*3)
Informaţii despre starea de sãnãtate
Subsemnatul certific ca fiecare animal din transportul descris mai jos:
1. provine dintr-o exploatatie de origine şi dintr-o zona care, în conformitate cu legislaţia comunitara sau cu legislaţia nationala, nu constituie subiectul unei interdicţii sau al unei restrictii din cauza unor boli care afecteazã porcinele;
2. *3) este un animal pentru reproducţie*1) sau producţie*1) care a fost rezident, în mãsura în care se poate stabili, în exploatatia de origine în cursul ultimelor 30 de zile sau de la naştere, dacã este în varsta mai mica de 30 de zile, şi nici un animal importat dintr-o ţara terta nu a fost introdus în exploatatie în cursul acestei perioade, decât cu condiţia sa fi fost izolat de toate celelalte animale din exploatatie.

SECŢIUNEA B
Descrierea lotului transportat

Data imbarcarii ..............................
Numãrul total de animale .....................
Identificarea animalului (animalelor):



  ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐
  │    Rasa                 │   Data naşterii         │  Identificarea oficialã│
  ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
  │                         │                         │                        │
  ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
  │                         │                         │                        │
  └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘



Se va continua, dacã este necesar, pe o lista ataşatã, semnatã şi stampilata de medicul veterinar oficial sau aprobat.
Numãrul de aprobare al transportatorului (dacã este diferit de transportatorul menţionat în secţiunea C şi/sau dacã distanta pe care se efectueazã transportul depãşeşte 50 km) .........
Mijlocul de transport .................. Înregistrare ............



         Certificarea secţiunilor A şi B
  ┌──────────────────┬──────────────────┬───────────────────┬──────────────────┐
  │ Ştampila oficialã│    Locul         │      Data         │  Semnatura*)     │
  ├──────────────────┼──────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
  │                  │                  │                   │                  │
  │                  │                  │                   │                  │
  │                  │                  │                   │                  │
  │                  │                  │                   │                  │
  │                  │                  │                   │                  │
  │                  │                  │                   │                  │
  └──────────────────┴──────────────────┴───────────────────┴──────────────────┘



*) Fiecare dintre secţiunile A şi B ale certificatului trebuie sa fie ori stampilata şi semnatã de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine, dacã este diferit de medicul veterinar oficial care semneazã secţiunea C, ori semnatã de medicul veterinar oficial responsabil al centrului de colectare aprobat la data imbarcarii animalelor.

Numele şi funcţia cu majuscule
Adresa medicului veterinar care semneazã


SECŢIUNEA C*6)

Numele şi adresa destinatarului ...................................
...................................................................
Numele şi adresa exploatatiei de destinaţie 1) (completati aceasta porţiune prin dactilografiere):
Numele ............................................................
Adresa: ...........................................................
Ţara/regiunea .....................................................
Codul poştal ......................................................
Statul .............................
Numãrul de aprobare al transportatorului (dacã distanta depãşeşte 50 km) ........................*7)
Mijloc de transport ...................... Înregistrare ...........
Dupã inspecţie, astfel cum este solicitat de reglementãri, certific ca:
1. animalele descrise mai sus au fost inspectate la (notati data) ....... în cursul a 24 de ore înainte de livrarea planificata, şi nu au prezentat semne clinice de boli infectioase şi contagioase;
2. exploatatia de origine şi, unde este cazul, centrul de colectare aprobat şi zona în care acestea sunt situate nu constituie subiectul nici unei interdicţii sau restrictii din motive de boli care afecteazã bovinele, în conformitate cu legislaţia comunitara sau nationala;
3. toate prevederile aplicabile ale Directivei Consiliului 64/432/CEE au fost îndeplinite;
4. *3) animalele de mai sus întrunesc garanţii suplimentare pentru:
- boala ..........................................................,
în conformitate cu Decizia Comisiei .../.../CE;
5. animalele nu au stationat mai mult de 6 zile în centrul de colectare aprobat*3);
6. în momentul inspecţiei animalele de mai sus erau corespunzãtoare pentru a fi transportate în cãlãtoria intenţionatã, conform prevederilor Directivei 91/628/CEE *8)



     Certificarea secţiunii C
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
        Ştampila oficialã             Locul        Data        Semnatura*)
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 
 
 
 
 
 
 
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



*) Secţiunea C a certificatului trebuie sa fie stampilata şi semnatã: de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine sau al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de origine ori al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de tranzit, când completeazã certificatul pentru expedierea animalelor cãtre statul de destinaţie.

Numele şi funcţia cu majuscule
Adresa medicului veterinar care semneazã

Informaţii suplimentare
1. Certificatul trebuie sa fie stampilat şi semnat în culori diferite fata de textul tipãrit.
2. Prezentul certificat este valabil 10 zile de la data inspecţiei de sãnãtate efectuate în statul de origine şi la care se face referire în Secţiunea C.
3. Datele solicitate de acest certificat trebuie introduse în sistemul ANIMO în ziua eliberãrii certificatului sau cel puţin în cursul a 24 de ore de la aceasta.

------------
*1) Taiati dupã caz.
*2) Nu se aplica acolo unde animalele provin din exploataţii diferite.
*3) Taiati dacã nu este aplicabil.
*4) Se completeazã de cãtre medicul veterinar oficial al statului de origine.
*5) Se completeazã de cãtre medicul veterinar oficial al centrului de colectare aprobat al statului de tranzit.
*6) Taiati dacã certificatul este folosit pentru miscarea animalelor în interiorul statului de origine şi doar secţiunile A şi B sunt completate şi semnate.
*7) Taiati dacã transportatorul este cel identificat în secţiunea B.
*8) Aceasta declaraţie nu absolvã transportatorii de obligaţiile lor conform prevederilor comunitare în vigoare, în special cu privire la aptitudinea animalelor de a fi transportate.

-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordin, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, ORDIN nr. 236 din 5 iunie 2002

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016