Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Având în vedere dispoziţiile art. IV alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în temeiul art. 63^5 alin. (3) şi art. 63^10 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emite următorul ordin: CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 (1) Prezentul ordin reglementează modalitatea de aplicare a prevederilor referitoare la răspunderea materială a poliţiştilor, prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea. (2) Potrivit prezentului ordin, răspunderea materială a poliţiştilor se stabileşte indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu raporturi de serviciu cu Ministerul Afacerilor Interne, denumit în continuare M.A.I. ART. 2 (1) În aplicarea art. 63 alin. (1) din Lege, poliţistul este obligat să apere patrimoniul unităţii şi al M.A.I. (2) Şeful unităţii stabileşte pagubele pe baza cercetării administrative efectuate de către o comisie de cercetare administrativă anume desemnată şi este responsabil pentru recuperarea lor. (3) Poliţistul care recunoaşte paguba stabilită potrivit alin. (2) o poate acoperi de bunăvoie prin acord de plată. (4) În situaţia în care poliţistul nu recunoaşte paguba sau, deşi o recunoaşte, nu o acoperă, şeful unităţii sesizează instanţa de contencios administrativ competentă pentru stabilirea răspunderii materiale a acestuia. ART. 3 (1) Coordonarea activităţilor de efectuare a cercetării administrative la nivelul M.A.I. se face de către Corpul de control al ministrului. (2) Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage răspunderea juridică a celor vinovaţi. (3) Controlul modului de efectuare a cercetărilor administrative se realizează de către Corpul de control al ministrului, pentru toate structurile M.A.I., precum şi de către structurile de control sau persoanele nominalizate de conducătorii instituţiilor M.A.I., pentru cele ce vizează patrimoniul acestora şi al structurilor din subordine. (4) Cu ocazia executării misiunilor specifice, structurile de audit public intern pot verifica modul de efectuare a cercetărilor administrative în unităţile auditate, potrivit competenţelor proprii. CAP. II Răspunderea civilă şi materială a poliţistului SECŢIUNEA 1 Condiţiile răspunderii civile şi materiale a poliţistului ART. 4 (1) În condiţiile art. 63 alin. (2) din Lege, poliţistul răspunde civil pentru întreaga pagubă, calculată la data constatării acesteia, produsă cu vinovăţie patrimoniului unităţii sau patrimoniului M.A.I., prin acţiunile ori inacţiunile sale care nu au legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), dispoziţiile art. 1.349-1.365, 1.370 şi 1.371 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. (3) Modalitatea de calcul al cuantumului imputabil, în cazul angajării răspunderii civile a poliţistului, este prevăzută în anexa nr. 1. ART. 5 (1) Poliţiştii restituie integral sumele primite şi nedatorate, contravaloarea bunurilor care nu li se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, precum şi a serviciilor care le-au fost prestate şi pentru care nu erau îndreptăţiţi, potrivit art. 63^10 din Lege. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), dispoziţiile art. 1.341-1.344 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. ART. 6 (1) Potrivit art. 63 alin. (3) din Lege, poliţistul răspunde material în limita a trei salarii lunare nete, calculate la data constatării pagubei, pentru pagubele cauzate, cu vinovăţie, patrimoniului unităţii sau patrimoniului M.A.I., prin acţiunile ori inacţiunile sale desfăşurate în legătură cu atribuţiile de serviciu. (2) Modalitatea de calcul al cuantumului imputabil, în cazul angajării răspunderii materiale a poliţistului, în raport cu salariul lunar net, este prevăzută în anexa nr. 1. ART. 7 Poliţistul este exonerat de răspundere materială în situaţiile prevăzute la art. 63^3 alin. (1) din Lege. ART. 8 Stabilirea răspunderii civile şi a celei materiale sau, după caz, exonerarea de răspundere se face în urma efectuării cercetării administrative, potrivit prezentului ordin. ART. 9 (1) Răspunderea civilă şi cea materială se stabilesc independent de răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală a celor care produc pagube patrimoniului M.A.I. (2) Răspunderea civilă şi cea materială nu pot fi stabilite pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale. ART. 10 (1) Răspunderea civilă şi cea materială a poliţiştilor, atunci când paguba a fost cauzată de mai multe persoane, se angajează în condiţiile art. 63^4 din Lege. (2) Modalitatea de calcul al cuantumului imputabil în raport cu salariul lunar net, în cazul angajării răspunderii în comun, este prevăzută în anexa nr. 1. ART. 11 (1) Răspunderea civilă şi cea materială a poliţiştilor se pot stabili numai dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: a) există o pagubă; b) există o faptă cu caracter ilicit, săvârşită cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare ori prin neexecutarea obligaţiilor de serviciu care le revin din statut, legi, regulamente, ordine sau, după caz, fişa postului; c) încălcarea dispoziţiilor legale ori neexecutarea obligaţiilor de serviciu s-a produs cu vinovăţie; d) între fapta cu caracter ilicit şi paguba materială produsă există un raport de cauzalitate, adică paguba s-a produs nemijlocit, ca urmare a faptei ilicite a poliţistului; e) poliţistul responsabil s-a aflat, la momentul producerii pagubei, în raporturi de serviciu cu M.A.I. ori cu structurile din cadrul/subordinea acestuia. (2) Condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) nu trebuie îndeplinite în situaţia prevăzută la art. 63^10 din Lege. (3) Paguba este: a) materială - are un conţinut economic, adică poate fi exprimată şi reparată în bani sau în natură, după caz; b) efectivă - nu cuprinde şi foloasele nerealizate; c) directă - a fost cauzată unităţii nemijlocit de poliţistul care a produs-o sau indirect - în cazurile în care răspunderea materială se stabileşte în subsidiar; d) reală - la calcularea ei se are în vedere gradul real de uzură a bunului; e) certă - are o întindere precis determinată în expresie valorică; f) actuală - existenţa sa este constatată neîndoielnic şi nu a intervenit prescripţia dreptului la acţiune pentru recuperarea sa. (4) Fapta cu caracter ilicit săvârşită de poliţist poate consta într-o: a) acţiune - faptă comisivă - atunci când poliţistul săvârşeşte acte pe care, potrivit legii sau obligaţiilor de serviciu, nu avea dreptul să le efectueze; sau b) inacţiune - faptă omisivă - atunci când poliţistul nu săvârşeşte acele acte pe care era obligat să le efectueze. (5) Forma de vinovăţie prin care s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii poate fi: a) intenţia - atunci când poliţistul a urmărit ori a acceptat producerea faptei ilicite care a determinat paguba; sau b) culpa - atunci când fapta s-a săvârşit prin imprudenţă sau din neglijenţă. ART. 12 (1) Paguba nu se prezumă, ci se dovedeşte. (2) Dovada pagubei se face cu probe şi mijloace de probă, astfel cum acestea sunt definite de art. 250 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Sarcina probei revine şefului unităţii pe baza rezultatului cercetării administrative efectuate de comisia de cercetare administrativă anume desemnată sau, după caz, a notei de constatare întocmite în condiţiile art. 22 din prezentul ordin. (4) În cazul producerii unei pagube în rezervele proprii, constituite potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 122/1998 privind acumularea, scoaterea şi împrospătarea produselor din rezervele proprii ale forţelor destinate apărării naţionale, aprobată prin Legea nr. 50/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şeful unităţii informează, pe cale ierarhică, Direcţia generală management operaţional imediat după constatarea acesteia şi, ulterior, asupra rezultatului cercetării administrative şi a hotărârii luate cu privire la modalitatea de recuperare. ART. 13 (1) La stabilirea răspunderii civile şi a celei materiale se va ţine seama de actele normative în vigoare: a) la data săvârşirii faptei - atunci când se apreciază caracterul ilicit al faptei, adică nerespectarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor normative incidente; b) la data efectuării plăţii - în cazul sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate; c) la data constatării pagubelor - în ceea ce priveşte preţurile ce se iau ca bază pentru evaluarea lor; d) la data efectuării cercetării administrative - în privinţa regulilor de procedură. (2) Prin excepţie de la alin. (1), pentru pagubele care vizează animalele de serviciu, valoarea pagubei se stabileşte potrivit dispoziţiilor speciale aplicabile. SECŢIUNEA a 2-a Cauze exoneratoare de răspundere materială ART. 14 Poliţiştii nu răspund material, în condiţiile prevăzute de art. 63^3 din Lege. ART. 15 (1) În cazul în care paguba a fost cauzată prin acţiunile ori inacţiunile poliţistului, desfăşurate în limitele legii, în sensul art. 63^3 alin. (1) lit. a) din Lege, pentru a nu fi angajată răspunderea materială, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) existenţa unei legături de cauzalitate între paguba constatată şi îndeplinirea sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor ce revin din statut, legi, regulamente, ordine sau, după caz, din fişa postului poliţistului vizat; b) paguba nu a fost produsă cu rea-credinţă, din neglijenţă sau prin executarea în mod necorespunzător a sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor sau obligaţiilor poliţistului. (2) Se circumscriu acţiunilor şi inacţiunilor desfăşurate în limitele legii acele activităţi executate efectiv şi direct în vederea pregătirii şi îndeplinirii de către poliţişti a misiunilor specifice, fără a se limita la prezenta enumerare, în următoarele scopuri: a) apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, proprietăţii publice şi private, celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale statului; b) menţinerea ordinii publice şi respectarea regulilor de convieţuire socială; c) prevenirea şi combaterea faptelor ilicite ale persoanelor despre care există date sau indicii că au săvârşit sau se pregătesc să săvârşească infracţiuni ori alte fapte antisociale; d) constatarea şi efectuarea cercetărilor în legătură cu săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, pentru probarea acestora, urmărirea, prinderea şi tragerea la răspundere a infractorilor de către instanţele judecătoreşti, precum şi efectuarea investigaţiilor, constatărilor tehnico-ştiinţifice şi a altor activităţi specifice; e) efectuarea percheziţiilor sau a altor acte de urmărire penală, intrarea în locuinţa persoanelor fizice/sediul persoanelor juridice, în condiţiile prevăzute de lege; f) conducerea în faţa organelor de urmărire penală a celor care prin acţiunile lor periclitează ordinea publică, viaţa persoanelor sau alte valori sociale; g) luarea măsurii reţinerii, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, precum şi punerea în executare a mandatelor de arestare şi a celor de executare a pedepselor; h) legitimarea şi stabilirea identităţii persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sunt suspecte de o asemenea încălcare şi luarea măsurilor care se impun; i) căutarea şi salvarea persoanelor dispărute sau aflate în dificultate; j) acordarea de sprijin persoanelor cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dacă acestea întâmpină rezistenţă fizică în executarea sarcinilor de serviciu; k) asigurarea funcţionării locurilor de reţinere şi arest preventiv organizate potrivit legii; l) asigurarea respectării regimului armelor, muniţiilor şi materiilor explozive, al produselor şi substanţelor toxice, radioactive şi stupefiante; m) supravegherea şi controlul circulaţiei rutiere; n) desfăşurarea activităţilor specifice de poliţie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi aeriene; o) supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere; p) asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, inclusiv braţul Măcin şi canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, în zona contiguă şi în zona economică exclusivă; q) respectarea regimului migraţiei, azilului şi integrării străinilor; r) paza sau protecţia şi apărarea obiectivelor, a bunurilor şi valorilor din competenţa structurilor de poliţie; s) verificarea şi cercetarea în teren a activităţilor privind securitatea şi integritatea patrimoniului M.A.I., precum şi controlul, verificarea şi măsurarea realizării cantitative şi calitative a unor performanţe, sarcini sau lucrări de către structurile M.A.I.; t) participarea, potrivit prevederilor legale, în afara teritoriului naţional, la acţiuni în cadrul forţelor multinaţionale pentru îndeplinirea misiunilor specifice; u) efectuarea activităţilor specifice de asigurare a logisticii, comunicaţiilor şi serviciilor electronice pentru îndeplinirea şi în sprijinul misiunilor operative; v) îndeplinirea altor misiuni operative, stabilite de ministrul afacerilor interne; w) deplasarea la şi de la intervenţia la evenimente. (3) Sunt considerate activităţi de pregătire în vederea îndeplinirii misiunilor specifice prevăzute la alin. (2), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: a) pregătirea specifică locului de muncă; b) executarea de trageri cu armamentul din dotare; c) pregătirea de specialitate; d) pregătirea fizică; e) aplicaţiile tactice şi operative; f) exerciţiile şi aplicaţiile de specialitate din tabere, laboratoare şi din teren; g) lucrul cu tehnica şi alte mijloace din dotare; h) antrenamentele în folosirea mijloacelor din dotare; i) activităţile demonstrativ-metodice; j) antrenamentele în lucrul specific managementului operaţional; k) convocările tematice; l) pregătirea specifică conducerii autovehiculelor în regim prioritar sau defensiv. ART. 16 (1) Sunt considerate evenimente urgente, în sensul art. 63^3 alin. (1) lit. c) din Lege, fără a se limita la prezenta enumerare: a) evenimentele care implică măsuri imediate, executate efectiv şi direct, pentru apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, proprietăţii publice şi private, a celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale statului, semnalate prin Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă; b) executarea, cu forţe proprii sau în cooperare cu alte structuri, a operaţiunilor şi activităţilor de înştiinţare, avertizare, alarmare, alertare, cercetare, evacuare, adăpostire, acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate şi a altor măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă; c) participarea la prevenirea, neutralizarea şi lichidarea actelor elementelor teroriste şi de diversiune. (2) Dispoziţiile art. 15 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. ART. 17 Prin forţă majoră, caz fortuit, legitimă apărare şi stare de necesitate, prevăzute la art. 63^3 alin. (1) lit. d), f) şi g) din Lege, se înţeleg evenimentele şi circumstanţele prevăzute la art. 1.351 alin. (2) şi (3), art. 1.360 şi 1.361 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 18 (1) Pentru ca poliţistul să poată fi exonerat de răspundere atunci când execută dispoziţiile date de superiorii ierarhici şi pentru ca acestora din urmă să li se poată stabili răspunderea materială, în condiţiile art. 63^3 alin. (1) lit. e) din Lege, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) dispoziţia a fost dată de superiorul ierarhic competent, cu respectarea actelor normative, existând dovezi în acest sens; b) paguba să fie consecinţa directă a executării dispoziţiei date; c) poliţistul care duce la îndeplinire dispoziţia primită să nu fi avut posibilitatea preîntâmpinării, chiar parţiale, a urmărilor sale păgubitoare. (2) Se încadrează în cerinţele prevăzute la alin. (1) lit. a), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: a) dispoziţia scrisă, înregistrat(ă)/neînregistrat(ă) sau gestionată în format electronic, folosind sisteme informatice de management electronic al documentelor, dar întotdeauna purtând semnătura olografă/semnătura electronică a şefului competent; b) posibilitatea susţinerii probei cu martori existenţi la faţa locului atunci când poliţistul a primit dispoziţia verbală de la superiorul ierarhic competent; c) posibilitatea utilizării de înregistrări audio-video, realizate în urma derulării unei activităţi/şedinţe în sistem videoconferinţă, stocate la nivelul fiecărui/fiecărei inspectorat general/direcţii generale sau gestionate prin propriile structuri IT&C/logistică. (3) În aplicarea art. 63^3 alin. (3) din Lege, poliţistul care duce la îndeplinire dispoziţii vădit ilegale, cu consecinţe păgubitoare, răspunde material, în comun cu superiorii ierarhici care le-au dat, numai dacă, având posibilitatea: a) nu a informat şeful care a dat dispoziţia, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale acesteia; b) nu a luat, din neglijenţă sau din rea-credinţă, măsuri de a evita sau diminua producerea pagubelor. (4) Informarea prevăzută la alin. (3) se face în scris şi se depune, pe orice cale, la secretariatul unităţii în maximum 24 de ore de la executarea sau întoarcerea din misiune, în cuprinsul raportului menţionându-se, în mod obligatoriu, faptul că s-a raportat verbal persoanei care a dat dispoziţia despre urmările păgubitoare ale executării acesteia. ART. 19 Constatarea împlinirii termenului de 3 ani de la data producerii pagubei, prevăzut la art. 63^3 alin. (1) lit. h) din Lege, se realizează de către comisia de cercetare administrativă, cu avizul structurii de asistenţă juridică din cadrul unităţii la nivelul căreia aceasta a fost desemnată. CAP. III Cazuri particulare de răspundere SECŢIUNEA 1 Răspunderea civilă a poliţiştilor, angajată în condiţiile art. 63^10 alin. (1) din Lege ART. 20 (1) În aplicarea art. 63^10 alin. (1) din Lege, poliţistul are obligaţia să restituie integral: a) sumele nedatorate, încasate fără drept; b) contravaloarea bunurilor ce nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură; c) contravaloarea serviciilor prestate, la care nu era îndreptăţit, calculată în condiţiile legii. (2) Obligaţia de restituire a sumelor nedatorate, încasate fără drept: a) priveşte toate categoriile de sume primite de la unitate, dar nedatorate de aceasta, cum ar fi, dar fără a se limita la: drepturi de natură salarială, alte majorări salariale, contravaloarea compensaţiei lunare pentru chirie, contravaloarea sumelor aferente cheltuielilor de transport etc.; b) este integrală, adică priveşte întregul cuantum al sumei plătite de unitate prin interpretarea eronată a dispoziţiilor normative incidente sau necuvenit, respectiv încasate de beneficiar, indiferent dacă este vorba de o singură plată sau de plăţi succesive; c) există pentru toate sumele, indiferent de natura fondurilor din care sunt plătite. (3) Obligaţia de restituire a contravalorii bunurilor necuvenite şi care nu mai pot fi restituite în natură: a) priveşte atât bunurile materiale distribuite poliţiştilor fără ca aceştia să aibă dreptul de a le primi, cât şi pe cele distribuite cu depăşirea normelor de dotare/înzestrare; b) priveşte bunurile primite, care nu mai pot fi restituite în natură din cauza pierderii sau uzurii acestora; c) nu se referă la elevii şi studenţii instituţiilor de învăţământ. (4) Obligaţia de restituire a contravalorii serviciilor nedatorate priveşte serviciile prestate fără drept, precum: a) cazarea gratuită; b) cazarea calculată la tarife mai mici decât cele legale dintr-o clădire aparţinând unităţii sau aflată în administrarea sau folosinţa acesteia; c) neplata, în tot sau în parte, a cheltuielilor de întreţinere (apă, energie electrică, energie termică etc.) în clădirile prevăzute la lit. b); d) transport gratuit ori achitat sub nivelul tarifelor legale, efectuat cu autovehicule aparţinând unităţii ori închiriate de aceasta; e) cheltuieli pentru hrănirea efectivelor. ART. 21 Contravaloarea bunurilor distribuite, fără respectarea dispoziţiilor normative incidente, elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ din subordinea M.A.I. se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba. ART. 22 (1) Prin excepţie de la art. 2 alin. (2), şeful unităţii constată pagubele cu privire la sumele, bunurile şi serviciile prevăzute la art. 20 în baza notei de constatare întocmite de organul de specialitate al unităţii păgubite. (2) Nota de constatare trebuie să conţină cel puţin descrierea situaţiei de fapt, indicarea temeiurilor de drept de unde rezultă că plata a fost nedatorată, precum şi indicarea documentelor justificative/în probaţiune. (3) Recuperarea cuantumului pagubelor stabilite potrivit alin. (1) se face prin acordul de plată de tip I, când poliţistul este de acord cu restituirea integrală a contravalorii acestora, sau prin promovarea acţiunii civile la instanţa de contencios administrativ competentă, în situaţia în care poliţistul nu consimte la încheierea acordului de plată. SECŢIUNEA a 2-a Răspunderea materială a gestionarilor din M.A.I. şi a şefilor unităţilor în legătură cu aceştia - art. 63^1 din Lege ART. 23 (1) În aplicarea art. 63^1 din Lege, poliţistul care îndeplineşte funcţii de gestionar răspunde integral pentru pagubele pe care le-a produs în gestiunea lui. (2) Poliţistul care, fără a fi numit sau încadrat pe o funcţie de gestionar, îndeplineşte în fapt, cumulativ, cele 3 atribute ale gestionarilor, respectiv de primire, păstrare şi eliberare de bunuri materiale, mijloace băneşti sau alte valori, întâmplător sau pe baza unei însărcinări speciale, este considerat gestionar şi răspunde material precum acesta. (3) Atunci când atribuţiile ce îi revin gestionarului au fost exercitate de către delegaţi sau comisii şi nu se poate stabili, în urma cercetării administrative, că prejudiciul s-a produs în perioada în care gestionarul a lipsit, acesta răspunde material în limita prejudiciului. ART. 24 Paguba produsă de gestionari în gestiunea proprie se acoperă, în primul rând, din garanţia constituită în favoarea sa, potrivit dispoziţiilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 25 Gestionarul răspunde pentru lipsurile din gestiunea proprie atunci când, la primirea gestiunii, nu a întocmit proces-verbal de constatare sau, deşi putea face verificările necesare cu privire la starea calitativă şi cantitativă a bunurilor primite, la sumele de bani şi celelalte valori, nu le-a făcut, iar ulterior se constată diferenţe între existentul scriptic şi cel faptic. ART. 26 Gestionarul are obligaţia de a solicita, în scris, şefului unităţii asigurarea asistenţei tehnice de specialitate, atunci când primeşte bunuri ce au caracteristici pentru a căror verificare nu posedă cunoştinţele necesare. În caz contrar, se consideră că nu are dubii în privinţa bunurilor pe care le primeşte şi răspunde material pentru pagubele rezultate din operaţiunea efectuată. ART. 27 (1) Şeful unităţii care s-a substituit gestionarului în exercitarea atribuţiilor acestuia ori a dat dispoziţii vădit ilegale gestionarului ori altei persoane subordonate, din a căror executare s-au produs pagube materiale, răspunde material pentru recuperarea acestora. (2) Gestionarul sau persoana care sesizează, în scris, despre primirea unei dispoziţii ilegale este exonerată de răspundere dacă sesizarea este făcută înainte de executare. Pagubele materiale produse din executarea unor asemenea dispoziţii se recuperează integral de la persoanele vinovate de darea dispoziţiilor păgubitoare. ART. 28 În cazul neluării sau luării cu întârziere a măsurilor de siguranţă necesare pentru păstrarea bunurilor materiale şi altor valori, şefii unităţilor care au fost sesizaţi în scris despre necesitatea unor astfel de măsuri răspund material pentru pagubele produse ca urmare a acestor cauze. ART. 29 Şefii unităţilor care au fost sesizaţi în scris de către gestionari, prin rapoarte, acte de constatare, procese-verbale sau alte documente, şi nu au dispus măsuri de soluţionare a celor sesizate răspund material, integral, pentru pagubele produse din această cauză. ART. 30 Şefii unităţilor răspund material de paguba produsă, dacă: a) nu au asigurat gestionarului, la solicitarea în scris a acestuia, în cazurile prevăzute de lege, asistenţă tehnică de specialitate la primirea, transportul, depozitarea, inventarierea şi distribuirea bunurilor materiale şi a altor valori; b) nu au luat măsurile necesare pentru remedierea deficienţelor sesizate în scris de către gestionar; c) s-au substituit gestionarului în exercitarea atribuţiilor acestuia; d) nu au luat măsuri de siguranţă necesare pentru păstrarea în bune condiţii a bunurilor materiale şi a altor valori. SECŢIUNEA a 3-a Răspunderea materială în caz de insolvabilitate - art. 63^2 din Lege ART. 31 Pentru a fi angajată răspunderea materială în sarcina altor persoane decât autorul direct al pagubei care are calitatea de gestionar este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) autorul direct al pagubei să fie declarat insolvabil, înainte sau după obţinerea titlului executoriu; b) prejudiciul sau debitul rămas de recuperat să fie consecinţa faptelor prevăzute la art. 63^2 din Lege. ART. 32 Starea de insolvabilitate a autorului direct al prejudiciului se dovedeşte conform prevederilor art. 1.417 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale art. 265 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. SECŢIUNEA a 4-a Răspunderea materială pentru nerecuperarea unor creanţe ART. 33 Şefii unităţilor şi şefii structurilor financiar-contabile răspund material pentru pagubele produse ca urmare a faptului că nu au urmărit şi nu au dispus măsuri pentru recuperarea creanţelor cuvenite din despăgubiri acordate M.A.I. Sunt considerate astfel de pagube sumele reprezentând despăgubiri acordate prin hotărâri judecătoreşti ca urmare a cauzării unor pagube patrimoniului M.A.I., care nu mai pot fi recuperate întrucât s-a depăşit termenul de prescripţie. CAP. IV Constatarea, evaluarea şi stabilirea pagubelor SECŢIUNEA 1 Competenţa de constatare a pagubei ART. 34 (1) Sunt competenţi să constate existenţa pagubelor: a) ministrul afacerilor interne sau persoana delegată de acesta - pentru orice pagubă adusă patrimoniului M.A.I.; b) secretarii de stat şi secretarul general, după caz, în funcţie de competenţele de coordonare a structurilor aparatului central al M.A.I. - pentru pagubele produse în cadrul structurilor respective; c) şefii unităţilor care au calitatea de ordonator secundar de credite - pentru orice pagubă adusă patrimoniului propriu sau patrimoniului ordonatorilor terţiari de credite din subordinea acestora; d) şefii unităţilor care au calitatea de ordonator terţiar de credite - pentru pagubele produse în unităţile pe care le conduc sau pe care le asigură din punct de vedere logistic şi/sau financiar; e) şefii direcţiilor generale/direcţiilor din aparatul central al M.A.I. şi şefii structurilor de audit public intern, pentru pagubele pe care le constată pe timpul executării misiunilor specifice în unităţile controlate/auditate. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) pot constata existenţa pagubei nemijlocit sau pot fi sesizate despre existenţa acesteia şi au obligaţia ca, la data constatării sau la data la care au luat cunoştinţă despre producerea unei pagube, să dispună de îndată efectuarea cercetării administrative. ART. 35 (1) Personalul M.A.I. care are cunoştinţă de faptul că s-a produs o eventuală pagubă în patrimoniul instituţiei are obligaţia de a sesiza de îndată, în scris, pe cale ierarhică, şeful competent să o constate şi să înainteze actele întocmite. (2) Sesizarea şefului competent despre existenţa pagubelor se face, de regulă, de către: a) adjuncţii şefului unităţii, prin rapoarte, referate sau procese-verbale, ca urmare a verificărilor ori controalelor executate, din dispoziţia şefului unităţii sau în virtutea atribuţiilor de serviciu, asupra întregului personal aflat în coordonare sau în subordine directă; b) şefii din unităţile/subunităţile subordonate, prin rapoarte, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate, din dispoziţie sau în virtutea atribuţiilor de serviciu, asupra gestionarilor şi a personalului din subordine care au bunuri în primire; c) şefii compartimentelor, prin rapoarte, referate, procese-verbale, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate asupra gestionarilor - şefi de depozite, casieri, magazioneri, mânuitori, şefi de ateliere etc., precum şi asupra personalului care, deşi nu este subordonat nemijlocit, păstrează şi/sau manipulează mijloace materiale de resortul compartimentelor lor ori care sunt înscrise în evidenţa lor - şefi de cluburi, biblioteci, şefi de popotă, conducători auto etc.; d) şefii de compartimente şi gestionarii de orice fel, prin procese-verbale, cu ocazia predării-primirii funcţiilor, controalelor şi inventarierilor periodice etc.; e) comisiile desemnate la nivelul unităţii pentru: verificarea periodică a datelor din evidenţa contabilă şi tehnic-operativă, efectuarea inventarierilor generale sau parţiale la datele stabilite prin ordine, regulamente şi instrucţiuni, cu ocazia schimbării din funcţie a şefului unităţii şi adjuncţilor acestuia, prin procese-verbale întocmite cu aceste ocazii; f) comisiile de recepţie a materialelor ori lucrărilor, prin note sau procese-verbale de recepţie; g) gestionari, cu ocazia luării în primire a mijloacelor şi materialelor ce s-au dat în folosinţă sau în păstrare temporară altor persoane, prin rapoarte la care se anexează acte care dovedesc existenţa pagubei. (3) Şeful competent dispune, prin rezoluţie scrisă pe actele prin care se sesizează existenţa unei eventuale pagube, efectuarea cercetării administrative şi stabileşte, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia de cercetare administrativă competentă, precum şi termenul până la care trebuie să o efectueze. SECŢIUNEA a 2-a Evaluarea pagubelor ART. 36 (1) Comisia de cercetare administrativă, pe baza documentelor justificative puse la dispoziţie de către structurile de specialitate ale unităţii, stabileşte valoarea reală a pagubelor, indicând în documentele de cercetare, în toate cazurile, temeiul juridic pe care se întemeiază evaluarea pagubelor şi, pentru fiecare bun care face obiectul pagubei, preţul de piaţă luat în calcul. (2) După evaluarea pagubelor, comisia de cercetare administrativă anexează la procesul-verbal întocmit toate calculele efectuate, precum şi documentele care fundamentează preţurile şi tarifele legale folosite, gradul legal de uzură şi altele asemenea. ART. 37 Modalitatea de evaluare a pagubelor este prevăzută în anexa nr. 2. SECŢIUNEA a 3-a Stabilirea pagubelor prin cercetare administrativă - art. 63^6 din Lege ART. 38 (1) Stabilirea pagubei produse, existenţa faptei, a vinovăţiei poliţistului, a legăturii de cauzalitate şi a celorlalte elemente care angajează răspunderea materială se fac, pe bază de probe şi mijloace de probă, de către şeful unităţii, în urma cercetării administrative. (2) Cercetarea administrativă se face de către o comisie anume desemnată, denumită în continuare comisie de cercetare administrativă. (3) Declanşarea cercetării administrative se face prin emiterea ordinului/dispoziţiei de desemnare a comisiei de cercetare administrativă, de către persoanele prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. a)-d), ocazie cu care se stabilesc obiectul cercetării administrative şi termenul de efectuare a acesteia, în funcţie de complexitatea cauzei. (4) Emiterea ordinului/dispoziţiei de desemnare a comisiei de cercetare administrativă se face în termen de cel mult o zi de la data consemnării rezoluţiei prevăzute la art. 35 alin. (3). (5) După emitere, ordinul/dispoziţia de desemnare a comisiei de cercetare administrativă se consemnează în ordinul/dispoziţia de zi pe unitate şi se comunică membrilor comisiei de cercetare administrativă. SECŢIUNEA a 4-a Componenţa şi funcţionarea comisiei de cercetare administrativă ART. 39 (1) Comisia de cercetare administrativă se alcătuieşte dintr-un număr impar de membri, cel puţin 3, şi are în componenţă persoane cu funcţie de conducere şi/sau specialişti din cadrul unităţii la nivelul căreia s-a produs paguba. (2) Preşedintele comisiei de cercetare administrativă este desemnat din rândul membrilor acesteia, fiind persoana cu funcţia cea mai mare sau persoana cu gradul profesional cel mai mare. La grade profesionale egale, preşedinte al comisiei este persoana cu cea mai mare vechime în funcţie. (3) În situaţia în care şeful unităţii în care s-a produs paguba are legătură directă cu producerea acesteia, cercetarea administrativă se realizează de către o comisie numită de şeful unităţii ierarhic superioare unităţii în care s-a produs eventuala pagubă sau de ministrul afacerilor interne, atunci când şeful unităţii are calitatea de ordonator secundar de credite. (4) Dacă situaţia prevăzută la alin. (3) se iveşte în cursul cercetării administrative, şeful unităţii, prin grija comisiei de cercetare administrativă desemnate, înaintează de îndată dosarul de cercetare administrativă unităţii ierarhic superioare ori M.A.I., după caz. (5) Şeful unităţii ierarhic superioare sau ministrul afacerilor interne dispune motivat preluarea dosarului cercetării administrative sau restituirea acestuia. (6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru pagubele produse în gestiunea casierului unităţii, se desemnează să efectueze cercetarea administrativă şeful structurii financiar-contabile sau înlocuitorul legal al acestuia, caz în care atribuţiile comisiei de cercetare administrativă sunt îndeplinite în consecinţă de către această persoană. ART. 40 (1) Nu pot fi desemnate în comisia de cercetare administrativă persoanele care sunt implicate în producerea pagubei, şeful nemijlocit sau direct al acestora, şi nici soţul/soţia, ruda sau afinul până la gradul al patrulea inclusiv cu persoanele respective. (2) În situaţia în care, după desemnare sau pe timpul efectuării cercetării administrative, unul dintre membrii comisiei constată că se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), acesta are obligaţia de a informa despre acest fapt, de îndată, prin raport scris adresat şefului care l-a desemnat. (3) În situaţia în care şeful competent cunoaşte sau este sesizat că persoanele din comisia de cercetare administrativă se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) sau se află în imposibilitatea de a participa la efectuarea cercetării administrative, este obligat să le înlocuiască de îndată, dacă cele sesizate se confirmă. ART. 41 (1) Comisia de cercetare administrativă formulează concluziile şi propunerile cu luarea în considerare a opiniei majoritare a membrilor, materializată în cuprinsul procesului-verbal de finalizare a cercetării administrative. (2) În situaţia în care există opinii separate sau concurente ale membrilor comisiei de cercetare administrativă, materializate în cuprinsul procesului-verbal, în vederea fundamentării deciziei şefului pentru luarea hotărârii, acesta se adresează eşalonului superior, a cărui opinie este obligatorie pentru unitatea în patrimoniul căreia s-a produs paguba, potrivit principiului subordonării ierarhice. (3) Procesul-verbal de finalizare a cercetării administrative cuprinde: a) valoarea pagubei, determinată cu certitudine; b) cauzele, împrejurările şi data producerii pagubei, respectiv data împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii materiale; c) persoanele care trebuie să repare paguba; d) îndeplinirea condiţiilor obligatorii în vederea stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială, după caz; e) întinderea răspunderii materiale sau civile, după caz, ori exonerarea de răspundere; f) partea de vină a fiecărei persoane responsabile de producerea pagubei, iar, dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun şi felul acesteia; g) probele şi mijloacele de probă pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative; h) concluziile şi propunerile făcute de comisia de cercetare administrativă privind scăderea din evidenţa contabilă sau, după caz, pentru recuperarea pagubei, inclusiv opiniile separate şi/sau concurente. (4) Propunerile de recuperare a pagubei prevăzute la alin. (3) lit. h) au în vedere următoarele modalităţi: a) încheierea unui acord de plată de tip I, când poliţistul în cauză recunoaşte că a produs paguba şi înţelege să plătească întregul cuantum al acesteia, în funcţie de răspunderea materială reţinută; b) sesizarea instanţei de contencios administrativ competente; c) sesizarea organelor de urmărire penală şi constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal, când paguba s-a produs prin fapte ce pot constitui infracţiuni. ART. 42 (1) Cercetarea administrativă se efectuează, de regulă, la sediul unităţii la nivelul căreia a fost desemnată comisia de cercetare administrativă. (2) În situaţia prevăzută la art. 39 alin. (3), comisia de cercetare administrativă se poate deplasa şi la sediul unităţii în patrimoniul căreia a fost produsă paguba, în vederea efectuării unor acte de cercetare administrativă. ART. 43 (1) Cercetarea administrativă şi înregistrarea procesului-verbal de cercetare se efectuează în cel mult 180 de zile calendaristice de la data la care a luat cunoştinţă şeful unităţii, pe orice cale, de producerea unei eventuale pagube. (2) Termenul de 180 de zile se calculează de la data prevăzută la alin. (1), iar nu de la data producerii pagubei sau de la data de la care se cunosc cuantumul exact al acesteia ori persoanele vinovate/beneficiarii. Se exemplifică metoda de calcul: la data de 10 martie 2024 s-a produs o pagubă, iar şeful competent a luat cunoştinţă de producerea acesteia la data de 20 martie 2024; cercetarea administrativă poate fi efectuată până la data de 15 septembrie 2024 inclusiv. (3) În situaţia în care se stabileşte răspunderea subsidiară, termenul de 180 de zile curge din momentul constatării insolvabilităţii autorului direct al pagubei. (4) Termenul de efectuare a cercetării administrative, în cadrul celor 180 de zile, se stabileşte în raport cu: cuantumul pagubei, actele şi faptele ce trebuie verificate şi analizate, numărul persoanelor care au produs paguba, necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relaţii şi explicaţii etc. (5) La stabilirea termenelor, şeful competent va avea în vedere ca întreaga procedură de cercetare administrativă, inclusiv sesizarea organelor de urmărire penală sau, după caz, a instanţei de judecată competente, să se realizeze înăuntrul termenului de 3 ani de la data producerii pagubei. ART. 44 (1) În situaţia în care, din motive temeinic justificate, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru finalizarea cercetării administrative în termenul prevăzut la art. 43 alin. (4), şeful eşalonului superior poate aproba suspendarea efectuării cercetării administrative până la eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea acesteia. (2) Pentru pagubele produse în cadrul structurilor aparatului central, suspendarea efectuării cercetării administrative se aprobă de către persoana prevăzută la art. 34 alin. (1) lit. a). (3) Sunt considerate motive temeinic justificate acele cauze care în mod obiectiv împiedică efectuarea cercetării administrative, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea, următoarele: a) cazul fortuit sau forţa majoră; b) epidemii, epizootii, calamităţi sau catastrofe naturale; c) necunoaşterea întinderii certe a pagubei, întrucât nu au fost alocate fonduri în vederea reparării sau înlocuirii bunului material degradat sau distrus; d) absenţa justificată de la program (concedii medicale) a persoanelor care au legătură cu producerea pagubei, pentru o perioadă mai mare de 30 de zile; e) întârzierea în transmiterea unor documente necesare stabilirii cuantumului exact al pagubei, de către alte structuri/unităţi/subunităţi ale M.A.I. ori alte instituţii/autorităţi din afara M.A.I., cum ar fi expertize, documente contabile etc.; f) vidul legislativ survenit ca urmare a unor evenimente legislative neprevăzute în domeniul vizat, cum ar fi deciziile Curţii Constituţionale sau alte decizii ale instanţelor competente, opozabile erga omnes. ART. 45 (1) Cererea de suspendare se face de către comisia de cercetare administrativă şi se transmite, şefului competent să o aprobe, la data când a intervenit motivul de suspendare, dar nu cu mai puţin de 5 zile lucrătoare înaintea expirării termenului prevăzut la art. 43 alin. (4), fiind însoţită de documente doveditoare ale motivului invocat. (2) Dacă motivul pentru care se solicită suspendarea cercetării administrative este unul dintre cele prevăzute la art. 44 alin. (3) lit. a), b) sau f), cererea de suspendare se poate face oricând înăuntrul termenului prevăzut la art. 43 alin. (4). (3) Şeful competent analizează cererea de suspendare primită şi, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii, o aprobă sau o respinge motivat. (4) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (2), dacă cererea de suspendare se transmite într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la alin. (1), aceasta se analizează şi se soluţionează în ziua primirii. (5) În scopul asigurării celerităţii procedurii de aprobare, cererea poate fi trimisă şi prin mijloace de comunicaţii electronice, fax sau e-mail. ART. 46 (1) După eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative, comisia de cercetare administrativă reia cercetarea, întocmind în acest sens un proces-verbal în care se consemnează data începerii, respectiv data încetării suspendării cercetării administrative. (2) De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal încheiat la finalizarea cercetării administrative se inserează şi aspectele referitoare la suspendarea acesteia. (3) De la data când cauza de suspendare a încetat, cercetarea administrativă îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare. ART. 47 (1) Cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face, atunci când comisia de cercetare administrativă apreciază că este necesar, cu chemarea şi ascultarea persoanelor care au cunoştinţă despre situaţia de fapt, acestea având obligaţia de a da declaraţii şi explicaţii scrise, precum şi de a pune la dispoziţia comisiei documentele care pot fi utile soluţionării cauzei. (2) Poliţiştii care au legătură cu producerea pagubei sunt chemaţi pentru lămurirea situaţiei, context în care aceştia au dreptul de a propune şi prezenta probe în apărare, precum şi posibilitatea de a da declaraţii şi explicaţii scrise. (3) Citarea persoanelor care au produs ori au înlesnit producerea pagubei, a martorilor sau a altor persoane care au cunoştinţă despre situaţia de fapt se face, în scris, de către preşedintele comisiei de cercetare administrativă, prin intermediul şefului unităţii în care personalul chemat îşi desfăşoară activitatea. (4) Atunci când persoanele care trebuie să dea explicaţii sau declaraţii au încetat raporturile de serviciu cu M.A.I., citarea acestora se face la locul de domiciliu. (5) În scopul citării prevăzute la alin. (4), preşedintele comisiei de cercetare administrativă poate solicita structurii de resurse umane sau, după caz, şefului unităţii păgubite să comunice în scris datele de identificare ale persoanei vizate, respectiv: numele de familie şi prenumele, prenumele tatălui şi al mamei, data şi locul naşterii, ultimul domiciliu cunoscut. (6) Comunicarea citaţiilor, al căror model este prevăzut în anexa nr. 3, precum şi a altor acte de procedură sau documente se poate face şi prin fax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. (7) Concluziile desprinse în urma desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (1) şi (2), respectiv la art. 48 sunt materializate în procese-verbale, care sunt parte integrantă a dosarului de cercetare administrativă. ART. 48 (1) Neprezentarea sau refuzul persoanelor chemate de a da explicaţii nu împiedică finalizarea cercetării administrative. (2) Atunci când persoanele chemate, din motive obiective, nu se pot prezenta pentru explicaţii şi declaraţii şi nu se află în situaţia prevăzută la art. 44 alin. (3) lit. d), precum şi atunci când interesul efectuării în bune condiţii a cercetării administrative o reclamă, comisia de cercetare administrativă se poate deplasa la domiciliul, reşedinţa ori locul de muncă al celor în cauză. (3) În situaţia în care persoanele în cauză nu se prezintă atunci când sunt chemate ori, deşi s-au prezentat, refuză să dea explicaţiile necesare, comisia de cercetare administrativă formulează întrebările într-o notă scrisă, înregistrată la secretariatul unităţii, stabilind totodată şi termenul în care trebuie transmis răspunsul. (4) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 42 alin. (2), prevederile alin. (3) se pot aplica şi în situaţia în care, din motive de economicitate, eficienţă şi eficacitate, comisia desemnată în condiţiile art. 39 alin. (3) apreciază că deplasarea la sediul unităţii unde îşi desfăşoară activitatea persoanele care trebuie să dea explicaţii scrise generează cheltuieli suplimentare. (5) Dacă nici în situaţiile prevăzute la alin. (3) şi (4) nu se primeşte răspuns, comisia de cercetare administrativă consemnează aceste aspecte într-un proces-verbal, anexând copia notei sus-menţionate şi dovada comunicării acesteia către cel în cauză. SECŢIUNEA a 5-a Rezultatul cercetării administrative ART. 49 (1) Rezultatul cercetării administrative se consemnează într-un proces-verbal, care cuprinde cel puţin elementele prevăzute de art. 41 alin. (3), se întocmeşte conform modelului din anexa nr. 4 şi se prezintă şefului unităţii care a desemnat comisia de cercetare administrativă, în vederea luării hotărârii. (2) Anterior prezentării şefului unităţii, procesul-verbal se înregistrează la secretariatul unităţii. ART. 50 (1) Dosarul cercetării cuprinde procesul-verbal de cercetare administrativă, care este însoţit, după caz, de anexe care susţin constatările, note cu obiecţii ale celor în cauză, declaraţii, note explicative, tabele, fotocopii ale unor situaţii centralizatoare sau ale altor documente justificative, angajamente scrise, precum şi orice alte documente doveditoare şi utile soluţionării cauzei. (2) Anexele procesului-verbal de cercetare administrativă se numerotează în ordinea corespunzătoare textului care face trimitere la ele, poartă data întocmirii lor şi sunt asumate, prin semnătură, de către persoanele care le-au întocmit, potrivit dispoziţiilor normative privind redactarea documentelor la nivelul M.A.I. (3) Anexele se ataşează la procesul-verbal de cercetare administrativă şi sunt parte integrantă a acestuia. SECŢIUNEA a 6-a Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative ART. 51 (1) În vederea luării hotărârii, şeful competent este obligat să analizeze, personal sau prin structurile de specialitate din subordine, temeinicia constatărilor, concluziilor şi propunerilor comisiei de cercetare administrativă înscrise în procesul-verbal de cercetare administrativă. (2) Rezultatul analizei făcute de structurile de specialitate se materializează în rapoarte sau referate, cu propuneri concrete, întocmite separat ori înscrise chiar pe procesul-verbal de cercetare administrativă, apte să fundamenteze decizia şefului. (3) Analiza prevăzută la alin. (1) se efectuează în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă. (4) Concomitent, structurile de specialitate pot prezenta, spre semnare/aprobare, şefului competent şi proiecte de ordine, adrese sau măsuri de valorificare a constatărilor, concluziilor şi propunerilor comisiilor care au efectuat cercetarea. (5) În situaţia prevăzută la art. 41 alin. (2), punctele de vedere emise de compartimentele de specialitate ale eşalonului superior se transmit şefului competent să ia hotărârea, în termen de cel mult 15 zile de la data primirii solicitării. (6) În scopul emiterii punctelor de vedere prevăzute la alin. (5), şeful competent transmite eşalonului superior întregul dosar de cercetare administrativă, în termen de o zi lucrătoare de la data înregistrării procesului-verbal. ART. 52 (1) În cazul în care, în urma analizei prevăzute la art. 51 alin. (1), şeful competent să ia hotărârea constată că este necesară o completare a cercetării administrative, precum şi în situaţia prevăzută la art. 41 alin. (2), şeful dispune completarea cercetării de către comisia care a efectuat cercetarea administrativă. (2) Completarea prevăzută la alin. (1) se face astfel încât şeful să poată lua hotărârea asupra cercetării în termen de 30 de zile de la înregistrarea procesului-verbal de cercetare administrativă. ART. 53 (1) Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative se ia de către şeful unităţii care a dispus efectuarea acesteia, consemnând olograf data aprobării procesului-verbal de cercetare administrativă. (2) Pe baza dosarului cercetării administrative, în aplicarea art. 63^7 şi 63^8 din Lege, şeful unităţii competent poate hotărî: a) chemarea poliţistului responsabil în vederea încheierii acordului de plată, în condiţiile art. 63^7 alin. (1) din Lege, când acesta recunoaşte că a produs paguba şi înţelege să plătească întregul cuantum al acesteia, în funcţie de răspunderea reţinută; b) înaintarea dosarului cercetării administrative la structura de asistenţă juridică, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data expirării termenului prevăzut la art. 63^7 alin. (1) din Lege, în vederea promovării acţiunii civile la instanţa de contencios administrativ competentă; c) sesizarea organelor de urmărire penală, când paguba s-a produs prin fapte ce pot constitui infracţiuni; d) scăderea din evidenţa contabilă a valorii pagubei produse prin fapte sau împrejurări pentru care nu se stabileşte răspunderea materială; e) clasarea, atunci când se constată că paguba nu există. (3) În situaţia în care poliţistul chemat, în condiţiile alin. (2) lit. a), este de acord să încheie un acord de plată, şeful unităţii dispune structurii financiare să asigure persoanei în cauză condiţiile necesare încheierii acestuia. (4) În situaţia în care poliţistul în cauză refuză încheierea acordului de plată, şeful unităţii dispune comisiei de cercetare administrativă să procedeze potrivit alin. (2) lit. b). (5) În cazul în care, cu prilejul efectuării cercetării se constată că paguba nu există, şeful unităţii dispune, la propunerea comisiei de cercetare administrativă sau, după caz, a persoanei care a efectuat-o, clasarea dosarului. (6) Pentru formarea unei păreri proprii asupra celor stabilite, poliţistului chemat în vederea încheierii acordului de plată, potrivit alin. (2) lit. a), i se prezintă spre studiu procesul-verbal de cercetare administrativă şi i se acordă acces, în baza unei cereri scrise, la dosarul de cercetare administrativă, cu respectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate. (7) Accesul la dosarul de cercetare administrativă se realizează în prezenţa comisiei de cercetare administrativă şi se face în mod exclusiv prin studiere şi/sau notare a unor informaţii din documentele ce compun dosarul, activitatea materializându-se într-un proces-verbal. (8) Pe timpul desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (6) şi (7), poliţistul chemat poate fi asistat, la solicitarea sa expresă, de un poliţist ales de către acesta, de un avocat sau de un reprezentant al Corpului Naţional al Poliţiştilor ori al organizaţiei sindicale din care face parte, după caz, cu respectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate. (9) În situaţia în care, în urma cercetării administrative, se constată că, la momentul producerii pagubei, persoana care a cauzat-o nu are calitatea de poliţist, şeful unităţii dispune sesizarea instanţei competente, potrivit dreptului comun, în vederea recuperării pagubei. SECŢIUNEA a 7-a Acordul de plată ART. 54 (1) În aplicarea art. 63^7 din Lege, poliţistul chemat, potrivit art. 53 alin. (2) lit. a), dacă recunoaşte că a produs paguba şi înţelege să plătească întregul cuantum al acesteia, în funcţie de răspunderea materială reţinută, poate încheia un acord de plată de tip I, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 5. (2) Şeful unităţii, în prezenţa comisiei de cercetare administrativă, informează poliţistul în cauză despre posibilitatea acestuia de a încheia acordul de plată de tip I pe loc sau în termen de cel mult 30 de zile, încheind în acest sens un proces-verbal. (3) În situaţia prevăzută la alin. (1), comisia de cercetare administrativă transmite dosarul de cercetare administrativă la structura financiară a unităţii unde s-a produs paguba, în vederea asigurării condiţiilor necesare încheierii acordului de plată de tip I de către poliţistul în cauză, potrivit prevederilor alin. (2). (4) După încheiere, acordul de plată de tip I se înregistrează la structura financiară a unităţii unde s-a produs paguba, care urmăreşte modul de executare a acestuia. ART. 55 (1) Acordul de plată de tip I constituie titlu executoriu de la data semnării acestuia şi conţine inclusiv modalitatea de recuperare a pagubei, solicitată de către poliţistul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială, respectiv integral sau eşalonat, pe o perioadă de maximum 3 ani. (2) În situaţia recuperării pagubei în mod eşalonat, cuantumul unei tranşe lunare nu poate fi mai mic de 10% din salariul lunar net al poliţistului, corespunzător lunii în care se efectuează reţinerea. (3) În situaţia prevăzută la alin. (1) nu se datorează majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere, dacă poliţistul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială efectuează plata voluntară, potrivit acordului de plată. (4) Acordul de plată vizează paguba în integralitatea ei şi nu poate fi luat pentru fracţii ale pagubei. (5) În situaţia în care a fost stabilită răspunderea materială în comun şi nu toate persoanele responsabile întocmesc acord de plată, recuperarea pagubei se face prin acord de plată pentru cele care consimt să încheie un astfel de document, iar restul de pagubă se va recupera prin promovarea acţiunii civile la instanţa de contencios administrativ competentă. (6) Anularea acordului de plată sau suspendarea executării acestuia se poate cere de către poliţistul care l-a semnat, prin promovarea unei acţiuni la instanţa de contencios administrativ competentă. ART. 56 (1) Acordul de plată de tip I se referă la pagube de orice natură şi de orice valoare şi se întocmeşte de poliţistul care datorează suma respectivă. (2) În situaţia în care persoanele care au produs paguba au încasat sume necuvenite, le-au fost distribuite bunuri ce nu mai pot fi restituite sau le-au fost prestate servicii nedatorate şi încheie acordul de plată anterior declanşării cercetării administrative, iar paguba este certă şi confirmată de organul de specialitate al unităţii păgubite, acordul se depune la compartimentul financiar al unităţii unde s-a înregistrat debitul. CAP. V Cercetarea administrativă specială SECŢIUNEA 1 Structurile cu atribuţii de control ART. 57 În situaţia în care structurile cu atribuţii de control constată pagubele în cadrul activităţilor prevăzute de Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 138/2016 privind organizarea şi executarea controalelor în Ministerul Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, prin rapoartele întocmite la finalizarea misiunii, acestea dispun persoanelor prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. c) sau d), după caz, să declanşeze cercetarea administrativă. ART. 58 Corpul de control al ministrului, structurile cu atribuţii de control din cadrul inspectoratelor generale/similare, precum şi cele din cadrul inspectoratelor judeţene/similare pot efectua cercetarea administrativă pentru pagubele produse patrimoniului M.A.I., după cum urmează: a) Corpul de control al ministrului, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin al ministrului afacerilor interne sau al persoanei delegate de acesta - pentru orice pagubă produsă patrimoniului M.A.I.; b) structurile cu atribuţii de control din cadrul inspectoratelor generale/similare, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin/dispoziţie al/a inspectorului general/similar - pentru pagubele produse în patrimoniul ordonatorului secundar de credite sau al ordonatorului terţiar de credite din subordinea acestuia; c) structurile/persoanele cu atribuţii de control din cadrul inspectoratelor judeţene/similare, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin/dispoziţie al/a inspectorului şef/similar - pentru pagubele produse în patrimoniul unităţilor pe care le conduc sau pe care le asigură din punct de vedere logistic şi/sau financiar. ART. 59 (1) Pentru pagubele produse sau în care sunt implicate persoane aflate în competenţa de numire în funcţie a ministrului afacerilor interne sau superioară, cercetarea administrativă se efectuează, în mod obligatoriu, de către o comisie de cercetare administrativă din cadrul Corpului de control al ministrului, desemnată prin ordin al ministrului afacerilor interne sau al persoanei delegate de acesta. (2) Preşedintele comisiei de cercetare administrativă desemnate potrivit alin. (1) poate fi un secretar de stat, secretarul general sau unul dintre secretarii generali adjuncţi, în funcţie de competenţele de coordonare a structurilor în cauză, sau, după caz, un poliţist cu funcţie de conducere sau cu funcţie de execuţie din cadrul Corpului de control al ministrului. (3) În cadrul acestor comisii pot fi cooptaţi specialişti sau tehnicieni din cadrul celorlalte unităţi ale M.A.I. (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în situaţia în care persoanei aflate în competenţa de numire în funcţie a ministrului afacerilor interne i-a fost delegată calitatea de ordonator terţiar de credite. (5) Cercetarea administrativă pentru pagubele produse sau în care sunt implicate persoane dintre cele prevăzute la alin. (4) se efectuează în mod obligatoriu de către o comisie de cercetare administrativă din cadrul structurii de control care funcţionează în organigrama ordonatorului secundar de credite. (6) Pentru pagubele care sunt produse sau în care sunt implicate categorii de personal al M.A.I. diferite din cadrul unor unităţi diferite, cercetarea administrativă se efectuează la nivelul Corpului de control al ministrului. (7) Pentru procedurile iniţiate anterior cunoaşterii situaţiei prevăzute la alin. (6), şeful unităţii care a desemnat comisia de cercetare administrativă dispune acesteia transmiterea în termen de cel mult 2 zile lucrătoare a tuturor actelor cercetării, efectuate până în acel moment, către Corpul de control al ministrului. (8) În situaţia în care în producerea pagubei sunt implicate categorii de personal al M.A.I. diferite din cadrul aceleiaşi unităţi, cercetarea administrativă se face la nivelul unităţii respective, potrivit dispoziţiilor normative aplicabile fiecărei categorii de personal. SECŢIUNEA a 2-a Structuri de audit public intern şi structuri de specialitate ART. 60 (1) În situaţia în care, pe timpul desfăşurării misiunilor specifice, şefii direcţiilor generale/direcţiilor din aparatul central al M.A.I., respectiv directorul Direcţiei audit public intern constată, în mod nemijlocit sau prin intermediul personalului din subordine, producerea unor pagube în patrimoniul unităţii controlate/auditate, prin rapoartele întocmite la finalizarea misiunii dispun, respectiv recomandă persoanelor prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. c) sau d), după caz, să declanşeze cercetarea administrativă. (2) În termen de 3 zile lucrătoare de la data la care a luat cunoştinţă despre existenţa unor posibile pagube semnificative, directorul Direcţiei audit public intern îl informează pe ministrul afacerilor interne, solicitând totodată conducerii unităţii auditate sau unităţii ierarhic superioare, după caz, efectuarea cercetării administrative. ART. 61 (1) După finalizarea cercetării administrative dispuse în condiţiile art. 60, unitatea în cauză raportează, în scris, directorului Direcţiei audit public intern, respectiv şefului direcţiei generale/direcţiei din aparatul central despre rezultatul cercetării. (2) În situaţia în care, pe timpul executării misiunilor specifice de control, sprijin şi îndrumare, precum şi de audit public intern, personalul structurilor prevăzute la art. 60 alin. (1), precum şi personalul cu atribuţii de control de la nivelul ordonatorilor secundari de credite constată că cercetarea efectuată la nivelul unui ordonator de credite din subordine s-a realizat cu greşita aplicare sau interpretare a normelor de drept material incidente şi nu sunt de acord cu rezultatul cercetării administrative efectuate iniţial, prin rapoartele aprobate la finalizarea misiunii dispun, respectiv recomandă efectuarea unei noi cercetări administrative în condiţiile art. 39 alin. (3). (3) Cercetarea administrativă prevăzută la alin. (2) poate fi dispusă numai dacă constatarea pagubei s-a efectuat în termen de cel mult 3 ani de la data producerii pagubei sau dacă asupra rezultatului cercetării nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă. CAP. VI Sesizarea instanţei de judecată/organelor de urmărire penală SECŢIUNEA 1 Sesizarea instanţei competente ART. 62 (1) În situaţia prevăzută la art. 53 alin. (2) lit. b), în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data expirării termenului prevăzut la art. 63^7 alin. (1) din Lege, comisia de cercetare administrativă predă dosarul cercetării administrative structurii de asistenţă juridică, în vederea sesizării instanţei competente material şi teritorial. (2) Comisia de cercetare administrativă, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de cercetare administrativă, transmite o copie a acestuia la structura financiar-contabilă, care, în termen de maximum 40 de zile lucrătoare de la această dată, procedează, în conformitate cu normele financiar-contabile specifice instituţiilor publice, la înregistrarea valorii pagubei produse în evidenţa contabilă a unităţii, aferentă lunii în care a fost primită copia procesului-verbal. (3) În termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la înregistrarea valorii pagubei în evidenţa contabilă, potrivit alin. (2), structura financiar-contabilă informează despre această operaţiune, în scris, structura de asistenţă juridică. (4) Structura de asistenţă juridică promovează acţiunea civilă la instanţa de contencios administrativ competentă în termen de cel mult 30 zile lucrătoare de la data primirii dosarului, fără însă a se depăşi termenul general de prescripţie. (5) În situaţia prevăzută la art. 55 alin. (6), dosarul cercetării administrative se transmite structurii de asistenţă juridică, în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii solicitării, în vederea pregătirii şi formulării apărării intereselor instituţiei. (6) În cazul în care, la primirea dosarului, structura de asistenţă juridică constată depăşirea termenului general de prescripţie, aceasta informează şeful unităţii/structurii, precum şi structura centrală, unde este cazul, iar formularea acţiunii în instanţa de contencios administrativ se face doar după aprobarea unei note-raport privind oportunitatea demarării litigiului. (7) Dispoziţiile alin. (3)-(6) se aplică în mod corespunzător pentru situaţiile prevăzute la art. 39 alin. (3), în vederea efectuării demersurilor pentru obţinerea titlului executoriu, de către unitatea la nivelul căreia a fost efectuată cercetarea administrativă. SECŢIUNEA a 2-a Sesizarea organelor de urmărire penală ART. 63 (1) În orice moment, de la data declanşării cercetării administrative şi până la finalizarea acesteia, comisia de cercetare administrativă are obligaţia de a întocmi un proces-verbal despre împrejurările constatate, în cazul în care din cercetările efectuate rezultă suspiciuni rezonabile că faptele prin care s-au produs pagubele au caracter infracţional, indiferent de data producerii acestora. (2) Procesul-verbal, care constituie act de sesizare potrivit art. 291 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, se prezintă şefului unităţii care a desemnat comisia de cercetare administrativă, în vederea transmiterii acestuia la organul de urmărire penală competent. (3) Concomitent, comisia de cercetare administrativă întocmeşte şi proiectul actului prin care se constată întreruperea cursului termenului prevăzut la art. 43 alin. (4) pentru efectuarea cercetării. ART. 64 La primirea procesului-verbal, şeful unităţii care a desemnat comisia de cercetare administrativă procedează astfel: a) efectuează analiza temeiniciei constatărilor, concluziilor şi propunerilor, în condiţiile prevăzute la art. 51 alin. (1)-(3) sau, după caz, alin. (5) şi (6); b) dacă apreciază că cercetarea este întemeiată, emite actul prevăzut la art. 53 alin. (3) sau, după caz, dispune completarea acesteia, în condiţiile prezentului ordin; c) dispune înscrierea valorii pagubei în evidenţa structurii financiar-contabile a ordonatorului de credite al cărui patrimoniu a fost prejudiciat; d) dispune structurii de asistenţă juridică a ordonatorului de credite în patrimoniul căruia s-a produs paguba transmiterea procesului-verbal şi a tuturor actelor cercetării efectuate până în acel moment către organul de urmărire penală competent. ART. 65 Structura de asistenţă juridică, odată cu transmiterea actului de sesizare, transmite şi solicitarea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal, în scopul reparării prejudiciului material produs prin săvârşirea infracţiunii. ART. 66 Şeful unităţii care a sesizat organele de urmărire penală este obligat să urmărească, prin structura de asistenţă juridică, desfăşurarea întregului proces penal. ART. 67 Dacă acţiunea civilă este soluţionată în cadrul procesului penal, dispoziţiile art. 75 se aplică în mod corespunzător. ART. 68 (1) La primirea ordonanţei parchetului prin care a fost dispusă clasarea cauzei ori renunţarea la urmărirea penală sau a hotărârii prin care instanţa de judecată a pronunţat achitarea pentru motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală, încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile, autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiţii prevăzute de lege, precum şi în cazul când există autoritate de lucru judecat, structura de asistenţă juridică a unităţii care a făcut sesizarea exercită căile de atac în termenele prevăzute de dispoziţiile procesual-penale incidente sau, după caz, propune şefului unităţii renunţarea la exercitarea căilor de atac. (2) După rămânerea definitivă a soluţiilor prevăzute la alin. (1), şeful unităţii competent, la propunerea structurii de asistenţă juridică, emite actul pentru reluarea cercetării administrative de către comisia care a efectuat cercetarea iniţială sau de către o comisie de cercetare administrativă nou-desemnată. (3) Cercetarea administrativă reluată în condiţiile alin. (2) se efectuează în termenul prevăzut la art. 43 alin. (1), care începe să curgă de la data înregistrării la secretariatul unităţii a soluţiei pronunţate de organele judiciare sau, după caz, a confirmării că soluţia în cauză este definitivă. ART. 69 (1) Dispoziţiile art. 68 nu se aplică în situaţia în care organele de urmărire penală au fost sesizate pentru pagube constatate în afara termenului prevăzut la art. 63^3 alin. (1) lit. h) din Lege. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), comisia de cercetare administrativă întocmeşte o notă-raport prin care propune clasarea dosarului cercetării administrative, pe baza căreia debitul se scade din evidenţa contabilă. ART. 70 (1) După rămânerea definitivă a unei soluţii prin care instanţa de judecată a dispus achitarea pentru motivul că fapta imputată nu există, şeful unităţii va dispune clasarea dosarului cercetării administrative şi scăderea debitului din evidenţa contabilă. (2) În situaţia în care instanţa de judecată a dispus achitarea pentru motivul că fapta nu a fost săvârşită de cel în cauză, şeful unităţii va dispune efectuarea unei noi cercetări administrative, cu luarea în considerare a termenului de prescripţie şi a întreruperii acestui termen. CAP. VII Scăderea din evidenţa contabilă ART. 71 Darea la scădere a pagubei se dispune în următoarele situaţii: a) când nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii materiale, prevăzute la art. 63 alin. (3) din Lege; b) când se constată existenţa unei cauze care înlătură răspunderea materială, dintre cele prevăzute la art. 63^3 alin. (1) din Lege; c) când paguba s-a produs prin împrejurări neimputabile vreunei persoane; d) când a rămas o diferenţă în condiţiile art. 63 alin. (4) din Lege. ART. 72 Scăderea din evidenţa contabilă se realizează: a) integral, când personalul nu răspunde material, în situaţiile prevăzute de art. 63^3 din Lege sau când cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale şi de recuperare a pagubelor depăşesc cuantumul acesteia, conform art. 63^5 alin. (2) din Lege; b) parţial, pentru partea din pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil, conform art. 63 alin. (4) din Lege. ART. 73 (1) În situaţia prevăzută la art. 63^5 alin. (2) din Lege, operaţiunea de scădere se fundamentează pe baza unui calcul economic, materializat într-un act de constatare, care cuprinde evaluarea tuturor cheltuielilor ce se vor efectua în legătură cu cercetarea administrativă, stabilirea răspunderii materiale şi recuperarea pagubei. (2) În vederea stabilirii cuantumului cheltuielilor de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale şi de recuperare a pagubelor se au în vedere cheltuielile de transport, cazare, diurnă, cheltuielile ocazionate de îndeplinirea procedurii de chemare a persoanelor pentru prezentarea de explicaţii, precum şi orice alte cheltuieli specifice. ART. 74 (1) Competenţele pentru aprobarea scăderii din evidenţa contabilă a pagubelor produse, în condiţiile art. 63^3, art. 63 alin. (4) şi ale art. 63^5 alin. (2) din Lege, se stabilesc după cum urmează: a) de către secretarul general al M.A.I.: (i) în situaţiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul aparatului central; (ii) pentru pagubele privind armamentul şi materialele explozive de toate tipurile; b) de către conducătorii unităţilor care au calitatea de ordonatori secundari sau terţiari de credite: în toate situaţiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul ordonatorului de credite respectiv, cu excepţia situaţiilor prevăzute la lit. a) pct. (ii). (2) Procesul-verbal de cercetare administrativă se transmite, împreună cu dosarul cercetării, compartimentelor de specialitate de la nivelul eşalonului competent să aprobe scăderea din evidenţa contabilă, în scopul avizării pentru legalitate şi vizării pentru controlul financiar preventiv. (3) Structurile de specialitate prevăzute la alin. (2) acordă viza sau, după caz, motivează refuzul acordării acesteia, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării adresei prin care au fost transmise documentele, cu excepţia situaţiilor în care prin acte normative de acelaşi nivel sau de nivel superior sunt prevăzute alte termene procedurale. (4) La expirarea termenului prevăzut la alin. (3), procesul-verbal se prezintă persoanei competente în vederea luării hotărârii asupra rezultatului cercetării efectuate. (5) Persoana competentă să aprobe procesul-verbal de cercetare administrativă are obligaţia de a analiza personal sau prin intermediul specialiştilor din subordine temeinicia constatărilor şi propunerilor comisiei de cercetare administrativă. (6) În cazul în care, în urma analizei prevăzute la alin. (5), este necesară o completare a cercetării administrative, aceasta se va efectua astfel încât şeful unităţii să poată lua hotărârea asupra cercetării în termen de 30 de zile de la înregistrarea procesului-verbal de cercetare administrativă. (7) În baza aprobării consemnate pe procesul-verbal de cercetare administrativă, structura financiar-contabilă a unităţii care a înregistrat paguba procedează la scăderea acesteia din evidenţă. CAP. VIII Punerea în executare a hotărârii instanţei de judecată ART. 75 (1) După comunicarea hotărârii judecătoreşti definitive, structura financiar-contabilă a unităţii al cărei patrimoniu a fost prejudiciat solicită debitorului ca în termen de 5 zile lucrătoare să consimtă la încheierea acordului de plată de tip II, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 6. (2) Dacă debitorul nu încheie acordul de plată, precum şi în situaţia în care acesta a încetat raporturile de serviciu cu M.A.I., hotărârea definitivă se transmite organelor de executare competente, în vederea executării silite, cheltuielile de executare fiind în sarcina debitorului. (3) În baza confirmării primite de la organele de executare, debitele se scad din evidenţa contabilă a unităţii păgubite. ART. 76 (1) Debitele, indiferent de valoarea lor, stabilite prin titluri executorii rămase definitive, ce privesc persoane care nu mai au calitatea de poliţist, se transmit pentru înregistrare şi urmărire organului fiscal teritorial din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul debitorul şi se scad din evidenţa unităţii păgubite, pe baza confirmării primite. (2) Transmiterea debitelor se face de către structura financiar-contabilă, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data când persoana debitoare a încetat raporturile de serviciu cu M.A.I. (3) Titlurile executorii se transmit, în original, însoţite de o adresă care trebuie să cuprindă: a) denumirea unităţii şi localitatea unde aceasta îşi are sediul; b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare; c) numele şi prenumele debitorului, precum şi prenumele tatălui şi al mamei; d) domiciliul debitorului şi, dacă se cunoaşte, ocupaţia acestuia; e) alte elemente de identificare a acestuia: locul şi data naşterii, seria şi numărul actului de identitate etc.; f) natura debitului şi suma de plată; g) alte informaţii necesare încasării debitului prin executarea silită. (4) O fotocopie certificată a titlului executoriu definitiv se păstrează la structura financiar-contabilă. ART. 77 (1) În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică unui singur organ de executare, aceluia în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul debitorul despre care există indicii că deţine mai multe bunuri sau venituri urmăribile. În lipsa acestora, debitul se comunică organului de executare în a cărui rază teritorială domiciliază mai mulţi debitori ori unde se apreciază că există mai multe posibilităţi de recuperare a pagubei. (2) În situaţia în care, după transmiterea debitului, valoarea acestuia a fost modificată ca urmare a soluţionării unor cauze, unitatea la nivelul căreia a fost efectuată cercetarea administrativă ia măsuri pentru comunicarea către organele fiscale a sumei reale ce urmează a fi recuperată. CAP. IX Dispoziţii finale ART. 78 (1) Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului ordin se realizează în condiţiile şi cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 363/2018 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale şi combaterii infracţiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative şi de siguranţă, precum şi privind libera circulaţie a acestor date, în funcţie de scopul în care sunt prelucrate datele. (2) În aplicarea prezentului ordin, toate structurile M.A.I. au obligaţia să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor personale şi a informaţiilor dobândite în timpul desfăşurării acestor activităţi, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiţiei sau legea impune dezvăluirea acestora. ART. 79 Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezentul ordin. ART. 80 (1) Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 3 zile de la publicare. (2) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. p. Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne, Bogdan Despescu, secretar de stat Bucureşti, 3 februarie 2025. Nr. 21. ANEXA 1 Modalitatea de calcul al cuantumului imputabil ART. 1 (1) Poliţistul răspunde civil şi material pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii sau patrimoniului Ministerului Afacerilor Interne, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare şi de ordin. (2) Poliţistul răspunde civil pentru întreaga pagubă, calculată la data constatării acesteia, produsă cu vinovăţie patrimoniului unităţii sau patrimoniului Ministerului Afacerilor Interne, prin acţiunile ori inacţiunile sale care nu au legătură cu atribuţiile de serviciu. (3) Poliţistul răspunde material în limita a 3 salarii lunare nete, calculate la data constatării pagubei, pentru pagubele cauzate, cu vinovăţie, patrimoniului unităţii sau patrimoniului Ministerului Afacerilor Interne, prin acţiunile ori inacţiunile sale desfăşurate în legătură cu atribuţiile de serviciu. ART. 2 (1) La stabilirea răspunderii materiale se ia în considerare salariul lunar net din luna în care s-a constatat paguba. (2) Cuantumul salariului lunar net se comunică comisiei de cercetare administrativă de către structura financiar-contabilă care asigură plata drepturilor salariale ale celor vinovaţi de producerea pagubei, în luna constatării acesteia. (3) Baza de calcul al salariului lunar net o constituie salariul lunar brut, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acestuia a contribuţiilor sociale obligatorii şi, după caz, a următoarelor: a) deducerea personală acordată pentru luna respectivă; b) cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă; c) contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro; d) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro; e) contravaloarea abonamentelor suportate de angajaţi, în limita echivalentului în lei a 100 euro anual, oferite de furnizori ale căror activităţi sunt încadrate la codurile CAEN 9311, 9312 sau 9313, care acţionează în nume propriu în cazul abonamentelor care includ dreptul de a utiliza facilităţile sportive, în vederea practicării sportului şi educaţiei fizice cu scop de întreţinere, profilactic sau terapeutic ori în calitate de intermediari pentru serviciile medicale, în cazul în care abonamentele respective includ şi servicii medicale. ART. 3 (1) Răspunderea materială în limita a 3 salarii lunare nete poate fi individuală sau în comun. (2) Răspunderea materială limitată este comună atunci când nu se poate determina măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei. (3) În situaţia prevăzută la alin. (1), fiecare persoană vinovată răspunde proporţional cu salariul lunar net din luna în care s-a constatat paguba, după cum urmează: a) atunci când paguba este mai mică decât suma celor 3 salarii lunare nete ale celor vinovaţi, răspunderea materială individuală se stabileşte proporţional cu salariul lunar net al fiecăruia, utilizându-se una dintre următoarele metode de calcul: 1. Primul mod de calcul: (i) valoarea pagubei = 12.000 lei (ii) suma celor 3 salarii lunare nete ale celor vinovaţi: (a se vedea imaginea asociată) (iii) răspunderea materială individuală se stabileşte astfel: suma celor 3 salarii lunare nete ale fiecărui poliţist responsabil de producerea pagubei se înmulţeşte cu valoarea pagubei, iar produsul rezultat se împarte la suma celor 3 salarii lunare nete ale tuturor poliţiştilor vinovaţi (a se vedea imaginea asociată) 2. Al doilea mod de calcul: (i) valoarea pagubei = 12.000 lei (ii) suma celor 3 salarii lunare nete ale celor vinovaţi: (a se vedea imaginea asociată) (iii) răspunderea materială individuală se stabileşte astfel: valoarea totală a pagubei (12.000 lei) se împarte la suma celor 3 salarii lunare nete ale tuturor poliţiştilor responsabili de producerea pagubei (24.000 lei), iar câtul (0,5) se înmulţeşte cu suma celor 3 salarii lunare nete ale fiecăruia dintre aceştia: (a se vedea imaginea asociată) b) atunci când paguba este mai mare decât suma celor 3 salarii lunare nete ale celor vinovaţi, răspunderea materială individuală se stabileşte în limita celor 3 salarii lunare nete ale celor vinovaţi, utilizându-se următoarea metodă de calcul: (i) valoarea pagubei produse = 35.000 lei (ii) suma celor 3 salarii lunare nete ale celor vinovaţi: (a se vedea imaginea asociată) (iii) răspunderea materială este egală cu 3 salarii lunare nete ale fiecărui coresponsabil (A = 10.500 lei; B = 7.000 lei; C = 6.500 lei; D = 5.000 lei; E = 4.500 lei); (iv) diferenţa de 1.500 lei până la valoarea integrală a pagubei (35.000 lei – 33.500 lei) se scade din evidenţa contabilă (4) Partea din pagubă care depăşeşte limita salariilor lunare nete a celor vinovaţi se scade din evidenţa contabilă, potrivit competenţelor prevăzute la art. 74 alin. (1) din ordin. ART. 4 (1) În cazul în care paguba a fost produsă în comun de mai multe persoane, stabilirea răspunderii materiale integrale se face astfel: a) dacă se poate stabili măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială integrală se stabileşte individual, în funcţie de măsura în care fiecare a contribuit la producerea ei; b) dacă nu se poate determina măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială integrală se stabileşte: 1. proporţional cu salariul lunar net de la data constatării pagubei; 2. proporţional cu timpul lucrat de la ultima inventariere, în cazul gestionarilor. (2) Răspunderea materială în comun, proporţională cu salariul lunar net, se stabileşte după următorul exemplu: (i) valoarea integrală a pagubei constatate: 16.000 lei; (ii) personal având responsabilitate comună: (a se vedea imaginea asociată) (iii) răspunderea materială individuală se stabileşte astfel: se stabileşte un coeficient care se aplică salariului lunar net, prin împărţirea valorii integrale a pagubei la suma salariilor lunare nete, adică 16.000 : 8.000 = 2; (iv) întinderea răspunderii materiale a fiecărui coresponsabil este salariul/solda/indemnizaţia lunară net/netă, înmulţit/ă cu coeficientul rezultat: (a se vedea imaginea asociată) (3) Răspunderea materială integrală în comun, proporţional cu timpul lucrat, pentru cei care au calitatea de gestionari se stabileşte după următorul exemplu: (i) valoarea integrală a pagubei constatate: 1.000 lei; (ii) timpul cât a gestionat fiecare gestionar, exprimat în zile
┌───────────┬──────────────────────────┐
│ │Timpul cât a gestionat │
│Gestionarii│fiecare │
│ │(zile) │
├───────────┼──────────────────────────┤
│A │80 │
│B │40 │
│C │100 │
│D │70 │
├───────────┼──────────────────────────┤
│TOTAL │290 │
└───────────┴──────────────────────────┘
(iii) răspunderea materială individuală se stabileşte după următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) (iv) stabilirea cuantumului răspunderii materiale individuale a celor 4 gestionari se face astfel: (a se vedea imaginea asociată) ANEXA 2 Modalitatea de evaluare a pagubelor ART. 1 (1) Prin pagubă se înţelege orice diminuare a elementelor patrimoniale de activ şi orice majorare a elementelor patrimoniale de natura datoriilor, ale căror mişcări în calitate sau cantitate nu se justifică în evidenţa contabilă prin operaţiuni care au la bază acte legale. (2) Poate constitui pagubă, în sensul prezentului ordin, contravaloarea: a) bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau a altor valori constatate lipsă; b) bunurilor materiale consumate peste normele legale de consum, stabilite prin dispoziţii normative specifice; c) motoresurselor consumate în alte scopuri decât cele aprobate prin norme, a normelor de parcurs sau a orelor de funcţionare nerealizate între două reparaţii, stabilite prin dispoziţiile legale în vigoare; d) uzurii bunurilor materiale date spre folosinţă temporară, fără temei legal, personalului ori altor structuri ale Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.) sau, după caz, terţilor - persoane fizice ori juridice; e) bunurilor aparţinând M.A.I., schimbate cu altele aparţinând terţilor, în alte condiţii decât cele legal stabilite şi aprobate; f) bunurilor materiale de orice fel, a căror lipsă sau pierdere s-a produs pe timpul transportului, manipulării, transformării, depozitării şi conservării, care nu se încadrează în cotele de scăzământ normale, legal stabilite; g) bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau altor valori, scăzute din evidenţă ori trecute în cheltuieli, dacă aceste operaţiuni nu sunt justificate cu acte legale sau când actele justificative au fost pierdute şi nu mai pot fi reconstituite conform dispoziţiilor normative în vigoare; h) bunurilor materiale distruse, degradate sau uzate prematur; i) cotei-părţi din cheltuielile de întreţinere şi de pregătire pe timpul şcolarizării ori din alte cheltuieli ocazionate de situaţiile pentru care s-au încheiat angajamente sau contracte suportate de M.A.I., în cazul personalului trimis la cursuri de formare profesională iniţială sau continuă, în ţară sau în străinătate, care nu a respectat contractul sau angajamentul asumat; j) reparaţiilor efectuate în scopul punerii sau repunerii în funcţiune a bunurilor materiale degradate, deteriorate sau uzate prematur din cauza neglijenţei, abuzului ori a altor cauze imputabile; k) sumelor încasate în mod necuvenit, acordate cu nerespectarea dispoziţiilor normative incidente, cum ar fi, dar fără a se limita la: drepturi de natură salarială, alte majorări salariale, contravaloarea compensaţiei lunare pentru chirie, contravaloarea sumelor aferente cheltuielilor de transport etc.; l) despăgubirilor, dobânzilor, locaţiilor, amenzilor, penalizărilor, majorărilor de întârziere etc., plătite de M.A.I. din vina personalului; m) mijloacelor băneşti şi a altor valori, precum şi a bunurilor materiale sau produselor folosite în interes personal ori al terţelor persoane; n) cheltuielilor ce nu mai pot fi recuperate de la executantul lucrării, efectuate pentru remedierea deficienţelor, refacerea lucrărilor, repararea degradărilor sau deprecierilor, precum şi a celor efectuate ca urmare a nerespectării normelor de executare a acestora; o) oricărei alte diminuări a valorii activelor, precum şi a creanţelor înregistrate în contabilitatea instituţiei, intervenite ca urmare a nerespectării dispoziţiilor normative în vigoare; p) oricărei majorări a datoriilor înregistrate în contabilitatea instituţiei, intervenită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor normative în vigoare; q) franşizei suportate de unitate în cadrul unui contract de asigurare tip CASCO cu ocazia producerii riscului asigurat, din vina personalului M.A.I. ART. 2 (1) La evaluarea pagubelor se au în vedere următoarele elemente: a) cantitatea de bunuri, exprimată în unitatea de măsură cu care acestea au fost înregistrate în evidenţă; b) costul de achiziţie a bunurilor respective, costul reparaţiilor sau recondiţionării ori, după caz, diferenţa de preţ la data constatării pagubei, care va cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cheltuielile de transport şi cele ocazionate de punerea în stare de funcţiune a bunului respectiv; c) gradul de uzură a bunurilor, existent la momentul producerii pagubei, stabilit pe bază de probe legale; d) alte elemente ce se iau în calcul, potrivit dispoziţiilor normative incidente, astfel încât să se asigure acoperirea pagubei. (2) În situaţia în care nu este vinovată o anumită persoană de producerea pagubei respective, iar paguba trebuie suportată din cheltuielile instituţiei şi recuperată, eventual, de la instituţia de asigurare, în cazul în care bunul a fost asigurat, evaluarea pagubei în cauză se face la un preţ care va fi egal cu cel înscris în evidenţa contabilă, dacă reparaţia s-a efectuat în regie proprie. ART. 3 (1) În cazul lipsurilor sau pierderilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor, produse prin fapte pentru care se stabileşte răspunderea materială sau obligaţia de restituire, se face la valoarea de înlocuire a bunului lipsă ori pierdut, valoare stabilită la data constatării pagubei, dar nu mai mică decât valoarea înregistrată în evidenţa contabilă. (2) În cazul lipsurilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor se face astfel: a) pentru bunurile cu specific militar se iau ca bază preţurile solicitate în scris sau publicate periodic de către structura tehnică de specialitate a inspectoratului general, pentru unităţile din subordinea acestuia, sau structura de specialitate a aparatului central al M.A.I., pentru unităţile necuprinse în inspectoratele generale. Comunicarea preţurilor se face în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării raportului unităţii interesate; b) pentru bunurile care se vând în comerţ, evaluarea pagubelor se face pe baza preţurilor care se practică pe piaţă la data constatării acestora, preluate din cel puţin 3 oferte de preţ, luându-se în calcul preţul cel mai mic rezultat din analiza acestora, dar nu mai mic decât valoarea contabilă a bunurilor; c) în cazul bunurilor care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de înlocuire se stabileşte de către comisia sau persoana care efectuează cercetarea administrativă, împreună cu o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv, pe baza unei analize temeinice şi documentate, astfel încât să fie asigurată acoperirea pagubelor; d) prin excepţie de la prevederile lit. b), pentru bunurile care se vând în comerţ doar de către anumiţi agenţi economici specializaţi, avizaţi/autorizaţi de organele competente, evaluarea pagubelor se face pe baza preţurilor practicate pe piaţă de către aceştia, dar nu mai mici decât valoarea contabilă a bunurilor. (3) Aplicarea prevederilor alin. (2) se face ţinând seama de următoarele: a) pentru bunurile materiale cu specific militar, precum armament, muniţii, explozivi, mijloace de iniţiere şi de dare a focului, bunuri materiale din categoria tehnicii de luptă, piese de schimb din complete sau loturi, accesorii similare ş.a.m.d., aprovizionate cu mult timp în urmă şi care se menţin în înzestrarea unităţilor, valoarea se stabileşte cu avizul organelor centrale de resort, prin comparare sau asociere cu preţurile bunurilor aprovizionate în ultimul timp de M.A.I.; b) pentru bunurile materiale realizate în cadrul unităţilor, evaluarea se face astfel încât să se recupereze toate cheltuielile efectuate cu materiile prime, materiale, combustibil etc., calculate conform prevederilor alin. (2) lit. b) şi c), la care se adaugă cheltuielile de personal aferente; c) pentru obiectele de muzeu, lucrările de artă plastică, cărţile şi publicaţiile din fondul bibliotecilor, cărora nu li se poate determina preţul, în raport cu bunurile din unităţile comerciale, valoarea de înlocuire se stabileşte cu avizul structurii de specialitate din M.A.I., care va ţine seama de condiţiile în care s-au achiziţionat - valoarea de estimare actualizată în inventar -, valoarea istorică, documentară sau artistică, de alte elemente necesare pentru o corectă evaluare şi de metodologia care se aplică pentru aceste situaţii pe plan naţional; d) bunurile reprezentând producţia neterminată, care fac obiectul pagubei, se evaluează pe baza tuturor cheltuielilor efectuate până la data constatării acesteia potrivit evidenţelor: materii prime şi materiale, manoperă etc. Valoarea materiilor prime şi materialelor se calculează prin aplicarea prevederilor menţionate la lit. a) sau b), după caz; e) pentru documentele militare de transport pierdute din neglijenţă înainte de a fi folosite, indiferent dacă au fost sau nu completate, se iau ca bază de calcul preţurile cu care se procură de M.A.I. la data constatării pagubelor; f) contravaloarea documentelor militare de transport întrebuinţate în mod ilegal se recuperează la valoarea costului real al călătoriei pe ruta pe care au fost utilizate, după tarifele în vigoare practicate la data constatării pagubei. În cazul în care această valoare este mai mică decât preţul care ar fi plătit de către M.A.I. pentru procurarea documentelor de transport la data constatării pagubei, valoarea de imputare se stabileşte având ca bază de calcul acest preţ; g) materialele şi piesele de schimb recuperate sau rezultate din lucrări de reparaţii, declasări ori casări ale mijloacelor fixe şi obiectele de inventar constatate lipsă se evaluează luând ca bază de calcul preţul cu care acestea se achiziţionează de către operatorii economici de profil la data constatării pagubei; h) în cazul animalelor de serviciu evaluarea se face potrivit dispoziţiilor normative specifice; i) în cazul celorlalte animale, constatate lipsă, evaluarea se face pe baza greutăţii în viu, conform datelor consemnate în evidenţa contabilă şi tehnic-operativă, şi a preţului practicat pe piaţă la data constatării pagubei, pe kilogram în viu, aferent speciei şi categoriei animalelor respective, astfel încât să asigure cel puţin acoperirea valorii de înregistrare din evidenţa contabilă. Când paguba a rezultat ca urmare a decesului animalelor sau tăierilor de necesitate, din valoarea evidenţiată în contabilitate se deduce valoarea recuperărilor (piei, carne şi organe comestibile etc.), calculată la preţul cu care acestea sunt valorificate; j) în cazul culturilor de seră, solarii, de câmp sau al plantaţiilor de orice fel distruse ori degradate, evaluarea se face pe baza cheltuielilor efective pentru refacerea sau reînfiinţarea lor, care să acopere cel puţin valoarea cheltuielilor rezultate din evidenţele unităţilor, aferentă culturilor sau plantaţiilor respective; k) mijloacele băneşti, timbrele poştale sau fiscale şi bonurile valorice constatate lipsă se evaluează la valoarea nominală; l) materialele, alimentele, furajele, îngrăşămintele, carburanţii, lubrifianţii, combustibilii lichizi sau solizi, piesele de schimb şi altele asemenea care sunt consumate în plus faţă de normele de consum legale se evaluează pe baza valorii de înlocuire a acestora stabilite la data constatării pagubei. (4) În cazul în care, în vederea evaluării pagubei, este necesară o expertiză, aceasta se va efectua, de regulă, de către personalul M.A.I. care are calitatea de expert, aplicându-se corespunzător dispoziţiile legale privind expertizele. Dacă la nivelul M.A.I. nu există niciun expert autorizat în domeniul respectiv, se va achiziţiona serviciul aferent. Comunicarea către unităţi a preţurilor stabilite ca urmare a expertizelor se face în cel mult 5 zile de la data înregistrării raportului de expertiză. (5) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul primirii de bunuri necuvenite şi care nu mai pot fi restituite în natură. ART. 4 În cazul degradărilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor se face astfel: a) dacă bunurile pot fi recuperate sau recondiţionate pentru a fi repuse în stare de funcţionare/utilizare, se iau în calcul cheltuielile efectuate în acest scop la operatori economici de profil. Pentru bunurile materiale cu specific militar a căror reparare sau recondiţionare se execută în unităţile M.A.I., evaluarea se face având în vedere cheltuielile efectuate cu: (i) materiile prime, materialele, piesele de schimb folosite, în condiţiile art. 3 alin. (2) lit. c); (ii) manopera personalului care a participat la reparare/recondiţionare; valoarea medie orară (om/oră) a manoperei pentru reparaţiile/recondiţionările executate în unităţile militare se determină după formula: (a se vedea imaginea asociată) unde: M - valoarea medie orară a manoperei; S - suma totală a salariilor brute cuvenite personalului care participă la efectuarea reparaţiei/recondiţionării, în luna constatării pagubei, inclusiv contribuţiile aferente acestora, ce cad conform legii în sarcina angajatorului; n - numărul de persoane care participă la reparaţie/ recondiţionare; Z.L. - numărul zilelor lucrătoare dintr-un an calendaristic; b) dacă bunurile degradate pot fi, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, valorificate ca atare, cu preţuri reduse, se va lua ca bază de calcul diferenţa dintre preţul bunului respectiv stabilit potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) sau b), după caz, şi preţul ce se va obţine prin valorificare; c) dacă prin reparare/recondiţionare se obţine un bun de calitate inferioară, la cheltuielile prevăzute la lit. a) se adaugă diferenţa de preţ dintre preţul bunului respectiv stabilit potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) sau b), după caz, şi preţul bunului reparat sau recondiţionat; d) dacă bunurile degradate se utilizează ca materie primă pentru producerea altor bunuri, se va lua ca bază de calcul diferenţa de preţ dintre preţul bunului stabilit potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) sau b), după caz, şi preţul materiei prime pe care a înlocuit-o; e) dacă bunurile degradate au fost produse în unitatea păgubită şi nu mai pot fi reparate, recondiţionate sau valorificate, se va lua ca bază de calcul costul real potrivit evidenţelor, iar în cazul în care au fost cumpărate se iau în calcul toate cheltuielile făcute pentru procurarea bunurilor. ART. 5 (1) În cazul mijloacelor fixe şi al obiectelor de inventar distruse sau degradate şi care nu mai pot fi reparate/recondiţionate pentru a fi readuse în stare normală de funcţionare, dar care pot fi valorificate ca atare, în condiţiile legii, ori pot fi recuperate parţial ca piese de schimb sau componente, evaluarea pagubei se realizează utilizând relaţiile de calcul prevăzute de reglementările interne în vigoare privind scoaterea din funcţiune, valorificarea şi casarea bunurilor în unităţile M.A.I., pe baza cărora se stabileşte preţul de vânzare, din care se scade valoarea obţinută prin valorificarea ca atare sau, după caz, valoarea bunurilor recuperate, utilizabile ca piese de schimb, materiale sau deşeuri. (2) Materialele sau componentele recuperate vor fi evaluate în vederea înregistrării în evidenţa contabilă a unităţii, comisia de evaluare ţinând cont de starea tehnică şi gradul de uzură ale acestora, după caz. ART. 6 (1) În cazul mijloacelor fixe sau al obiectelor de inventar aflate în dotarea unităţilor M.A.I., dar care au fost folosite nelegal, la evaluarea pagubei se vor avea în vedere amortizarea/uzura aferentă perioadei de utilizare fără justificare legală şi toate cheltuielile determinate de utilizarea bunurilor. (2) Evaluarea pagubei se va efectua astfel: a) valoarea pagubei produse ca urmare a utilizării nelegale sau în afara cadrului de reglementare internă a mijloacelor de transport din dotarea structurilor M.A.I. se calculează pe baza parcursului sau orelor de funcţionare nelegală ori neregulamentară, a tarifelor pe kilometru sau oră de funcţionare şi/sau staţionare a mijloacelor de transport auto/moto, conform reglementărilor în vigoare aplicabile în M.A.I., precum şi a precizărilor corespunzătoare aferente costurilor suplimentare, după caz (salariu conducător auto, taxe suplimentare, amortizări etc.); b) valoarea pagubei produse ca urmare a folosirii nelegale a celorlalte mijloace fixe şi obiecte de inventar din dotarea unităţilor M.A.I. se va determina prin luarea în calcul a valorii de înlocuire a mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar la data constatării pagubei şi a amortizării/uzurii corespunzătoare perioadei de utilizare nejustificată a bunului în cauză, cu următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde: P - valoarea pagubei; Pa - preţul actual al bunului (valoarea de înlocuire) la data constatării pagubei; Du - durata de utilizare nelegală (ore, zile, luni, ani); Dn - durata normală de utilizare (ore, zile, luni, ani). (a se vedea imaginea asociată) (3) Determinarea gradului real de amortizare/uzură a mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar degradate/depreciate se face şi se probează cu documente care atestă utilizarea, funcţionarea sau exploatarea efectivă a acestora, precum: carnete de bord, cărţi de exploatare, fişe ale utilajului etc. ART. 7 (1) Evaluarea pagubelor produse prin degradarea sau avarierea lucrărilor de construcţii ori a reparaţiilor se face pe baza cheltuielilor efective pentru refacerea lor, conform prevederilor art. 4. (2) În situaţia în care există şi pagube indirecte, precum pătrunderea apei şi degradarea zugrăvelilor sau a lucrărilor de vopsitorie, deteriorarea circuitelor telefonice şi electrice, afectarea lucrărilor de rezistenţă a construcţiilor, deteriorarea reţelelor de canalizare şi alimentare cu apă, a instalaţiilor termice ş.a.m.d., evaluarea pagubei totale se face prin adăugarea la cuantumul pagubei directe a sumei aferente pagubei indirecte, adică a costului efectiv al acestor lucrări. ART. 8 În cazul în care au fost prestate servicii la care personalul M.A.I. sau alte persoane fizice ori persoane juridice din afara unităţii nu erau îndreptăţite, evaluarea pagubelor produse prin fapte pentru care se stabileşte răspunderea materială se face prin obligarea acestora la plata contravalorii serviciilor respective, calculată în condiţiile legii, la data constatării pagubelor. ART. 9 Sumele plătite în plus faţă de drepturile legal cuvenite conform actelor normative care le reglementează, precum salarii şi alte drepturi de natură salarială, compensaţie lunară pentru chirie, drepturi de echipare, de hrănire, de transport, de delegare, detaşare ş.a.m.d., se determină ca diferenţă între sumele efectiv achitate şi cele cuvenite legal, corespunzător perioadelor la care se referă. ART. 10 Dobânzile, despăgubirile, penalizările, majorările şi amenzile plătite de M.A.I. în favoarea altor unităţi, precum şi plăţile şi cheltuielile efectuate fără temei legal sau cu interpretarea greşită a dispoziţiilor normative incidente se evaluează la valoarea lor efectivă. ANEXA 3 MODEL CITAŢIE - faţă - MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Comisia de ................. Nr. ......... din ............... Domnul/Doamna .................................................... În baza dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, sunteţi chemat la această comisie care are sediul în localitatea ............................., str. ............................. nr. ........., în ziua de ............., la ora ......., în calitate de ......................., pentru .................................. În caz de neprezentare, cauza se va soluţiona în lipsă potrivit dispoziţiilor procedurale în vigoare. Organe de cercetare administrativă ...................................................................................... ...................................................................................... - verso - MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Comisia de .................... Dovadă Subsemnatul, .................................., în calitate de ........................., confirm prin prezenta primirea Citaţiei nr. ................. din ................., prin care sunt chemat în faţa comisiei de cercetare administrativă la data de .............., ora ..... . ............................... (semnătura) Certific autenticitatea semnăturii. .................................................. L.S. Data ....................... ANEXA 4 MODEL PROCES-VERBAL
┌───────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│MINISTERUL AFACERILOR INTERNE │Nr. ................ din │
│...................................│................ │
│(unitatea) │(numărul şi data înregistrării la │
│ │secretariatul unităţii) │
├───────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ │......................................│
│ │(hotărârea şefului) │
│ │Semnătura .................. │
│ │Data ....................... │
└───────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘
PROCES-VERBAL încheiat la .................. în ziua de .............. Subsemnatul (Subsemnaţii), ........(gradul, numele, prenumele şi funcţia)......., din cadrul ....(unitatea de care aparţine/aparţin)...., în baza ...(nr. actului de desemnare).... nr. ............. din ............., am efectuat în perioada ...(ziua, luna, anul)..-...(ziua, luna, anul).... cercetarea administrativă în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei vreunei pagube în patrimoniul ........................................ În urma activităţilor desfăşurate, am constatat următoarele*: * Constatările se înscriu în procesul-verbal în ordinea şi potrivit regulilor de mai jos: a) valoarea pagubei, determinată cu certitudine; b) cauzele, împrejurările şi data producerii pagubei, respectiv data împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii materiale; c) persoanele care trebuie să repare paguba; d) îndeplinirea condiţiilor obligatorii în vederea stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială, după caz; e) întinderea răspunderii sau exonerarea de răspundere; f) partea de vină a fiecărei persoane responsabile de producerea pagubei, iar dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun şi felul acesteia; g) probele şi mijloacele de probă pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative; h) concluziile şi propunerile făcute de comisia de cercetare administrativă privind scăderea din evidenţa contabilă sau, după caz, pentru recuperarea pagubei, inclusiv opiniile separate şi/sau concurente. ............................................................................................................................................................................................. Prezentul proces-verbal, din care fac parte integrantă documentele şi situaţiile anexe, a fost întocmit în ....... exemplare, cu următoarea destinaţie ...................................................................... Membrii comisiei de cercetare administrativă ...................................... ...................................... ANEXA 5 MODEL ACORD DE PLATĂ DE TIP I Unitatea ........................... nr. ............ din ................. Dat în faţa noastră, L.S. .. (semnătura).. ACORD DE PLATĂ DE TIP I Subsemnatul, ... (gradul, numele de familie şi prenumele)..., fiul lui ...(prenumele tatălui)... şi al ...(prenumele mamei)..., născut la data de ............. în localitatea ......................, judeţul/sectorul .................., domiciliat în localitatea .................., judeţul/sectorul .............., str. ............................. nr. .........., posesor al BI/CI seria ...... nr. ............, eliberat(ă) de ............... la data de ............., recunosc că datorez .....(unitatea şi localitatea).... suma de ...(în cifre)... lei, adică .....(în litere)..., reprezentând .............................., conform ... (proces-verbal, notă de constatare etc.).... nr. .......... din .............., pe care mă oblig să o plătesc în condiţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare. Suma datorată consimt să o achit astfel: 1. integral, la casieria sau în contul de trezorerie al Unităţii nr. ................., până la data de .................; 2. din garanţia constituită în favoarea mea, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 22/1969; 3. prin .................... reţineri lunare din salariu, efectuate de către structura financiar-contabilă a unităţii. Desfiinţarea acordului de plată sau suspendarea executării acestuia se poate cere de către persoana care l-a semnat, prin promovarea unei acţiuni la instanţa de contencios administrativ.
┌────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────┐
│Gradul, numele şi prenumele debitorului │Data │
│............................................................│...........................│
│(semnătura) │ │
├────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────┤
│Înregistrat în evidenţa contabilă la nr. crt. ........... din registrul-jurnal. │
├────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────┤
│Şeful compartimentului financiar-contabil, │ │
│....................................... │ │
│(semnătura) │ │
└────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────┘
ANEXA 6 MODEL ACORD DE PLATĂ DE TIP II
┌──────────────────────┬──────────────────────┐
│Unitatea │Exemplar nr. │
│......................│.....................…│
└──────────────────────┴──────────────────────┘
ACORD DE PLATĂ DE TIP II încheiat la data de ………………… Noi, …(gradul, numele şi prenumele)..., reprezentant al …(unitatea şi localitatea)..., în calitate de creditoare, şi ....(gradul, numele de familie şi prenumele)..., fiul lui ..(prenumele tatălui)... şi al ...(prenumele mamei)..., născut la data de ................ în localitatea ..........................., judeţul/sectorul ................, domiciliat în localitatea ........................., judeţul/sectorul ..................., str. ................. nr. ......., posesor al BI/CI seria ...... nr. ............, eliberat(ă) de ............... la data de ............., în calitate de debitor Având în vedere Hotărârea nr. ………., pronunţată de … (instanţa)... în Dosarul (civil/penal) nr. ….../…(numărul şi anul dosarului)..., am convenit la încheierea prezentului acord, în vederea stabilirii modului de plată a sumei ... (în cifre)... lei, adică ...(în litere)..., eu, ……(gradul, numele şi prenumele debitorului).., solicit ca suma stabilită de către instanţă prin Hotărârea nr. ……… să o achit astfel: 1. integral, la casieria sau în contul de trezorerie al Unităţii nr. ................., până la data de .................; 2. din garanţia constituită în favoarea mea, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 22/1969. Eu, …(gradul, numele şi prenumele reprezentantului unităţii)..., declar că sunt de acord cu modalitatea în care debitorul solicită să achite suma înscrisă în Hotărârea nr. ……….. Drept care am încheiat prezentul acord de plată, în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.
┌───────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│Gradul, numele şi prenumele debitorului │Gradul, numele şi prenumele │
│...........................................│reprezentantului structurii M.A.I. │
│(semnătura) │......................................│
│Data ......................... │(semnătura) │
│ │Data ......................... │
├───────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┤
│Înregistrat în evidenţa contabilă la nr. crt. ........... din registrul-jurnal. │
│Şeful compartimentului financiar-contabil, │
│.............................................................. │
├───────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┤
│(semnătura) │ │
└───────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
