Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDIN nr. 2.881 din 20 decembrie 2007 pentru aprobarea Mecanismului national de identificare si referire a victimelor traficului de persoane

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

ORDIN nr. 2.881 din 20 decembrie 2007 pentru aprobarea Mecanismului national de identificare si referire a victimelor traficului de persoane

EMITENT: MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 849 din 17 decembrie 2008

Comenteaza legea

Având în vedere Obiectivul specific D.1.1, activitatea a) din Planul naţional de acţiune 2006-2007 în vederea implementãrii Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.720/2006 ,
în temeiul dispoziţiilor <>art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, ale <>art. 11 alin. (5) din Hotãrârea Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>art. 7 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii Publice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>art. 14 din Hotãrârea Guvernului nr. 381/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse, ale <>art. 5 alin. (5) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.432/2004 privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>art. 4 alin. (5) din Hotãrârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>art. 76 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 6 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

ministrul internelor şi reformei administrative, ministrul educaţiei, cercetãrii şi tineretului, ministrul sãnãtãţii publice, ministrul muncii, familiei şi egalitãţii de şanse, preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, ministrul afacerilor externe, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ministrul justiţiei emit urmãtorul ordin:

ART. 1
Se aprobã Mecanismul naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul internelor
şi reformei administrative,
Cristian David

Ministrul sãnãtãţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolãescu

Preşedintele Autoritãţii Naţionale
pentru Protecţia Drepturilor Copilului,
Mariela Neagu

Procurorul general al Parchetului de pe lângã
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Laura Codruţa Kovesi

Ministrul educaţiei,
cercetãrii şi tineretului,
Cristian Mihai Adomniţei

Ministrul muncii, familiei
şi egalitãţii de şanse,
Paul Pãcuraru

Ministrul afacerilor externe,
Lazãr Comãnescu

p. Ministrul justiţiei,
Gabriel Tãnãsescu,
secretar de stat

ANEXA 1

MECANISMUL NAŢIONAL
de identificare şi referire
a victimelor traficului de persoane

A. PREAMBUL
Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului şi o atingere adusã demnitãţii şi integritãţii fiinţei umane, aşa cum se afirmã în toate documentele internaţionale în materie, inclusiv în textul recent al Convenţiei Consiliului Europei, semnatã la Varşovia la 16 mai 2005. România a adoptat gradual, alãturi de alte state ale lumii şi, în speţã, ale Uniunii Europene un ansamblu de mãsuri legislative destinate construcţiei, consolidãrii şi eficientizãrii continue a dispozitivului naţional, în contextul consolidãrii cooperãrii internaţionale, în scopul prevenirii şi combaterii acestui fenomen.
Toate naţiunile mileniului III considerã persoana valoarea socialã cea mai importantã pentru societatea modernã. Astfel, pentru Uniunea Europeanã respectarea drepturilor omului reprezintã o condiţie fundamentalã a apartenenţei la aceasta. Nu întâmplãtor dintre criteriile de aderare a României la Uniunea Europeanã, stabilite la Copenhaga încã din anul 1993, primul este cel care are în vedere existenţa în statul candidat a unor instituţii stabile care sã garanteze democraţia, statul de drept şi drepturile omului. Chiar în primul articol Constituţia României consacrã printre valorile supreme demnitatea umanã, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane şi dreptatea.
Pânã în prezent, identificarea victimelor traficului de persoane se realiza, de la caz la caz, de cãtre diferite instituţii sau organizaţii, fãrã sã existe un mecanism formal destinat identificãrii victimelor traficului de persoane şi referirii acestora.
Prezentul mecanism naţional urmãreşte adoptarea unui rãspuns unitar, coordonat de cãtre toate instituţiile şi organizaţiile implicate în lupta antitrafic, fapt care conduce la îmbunãtãţirea capacitãţii de identificare a victimelor traficului de persoane şi de asigurare a protecţiei şi asistenţei acestora, indiferent de instituţia sau organizaţia cu care aceasta intrã în contact pentru prima datã. Acesta reprezintã ansamblul de norme (mãsuri şi acţiuni) destinate identificãrii şi referirii victimelor traficului de persoane în vederea asigurãrii nevoilor de asistenţã şi protecţie ale acestora.
Acest document poate fi modificat în funcţie de evoluţia şi situaţia traficului de persoane în România şi de implicarea unor noi instituţii/organizaţii în activitãţi directe de combatere a traficului de persoane şi asistenţã a victimelor acestuia.
B. PRINCIPII
PRINCIPII GENERALE
Activitãţile instituţiilor implicate în lupta împotriva traficului de persoane, desfãşurate în vederea aplicãrii prezentelor norme, se realizeazã cu respectarea principiilor directoare prevãzute în Strategia naţionalã împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.654/2006 .
PRINCIPII SPECIALE
Activitãţile specifice desfãşurate în baza prezentelor norme se realizeazã cu respectarea urmãtoarelor principii speciale:
Respectarea dreptului victimelor la recuperare fizicã, psihologicã şi socialã
Procesul identificãrii şi referirii trebuie sã aibã în vedere, pe lângã investigarea infracţiunii de trafic de persoane, şi asigurarea accesului victimelor traficului de persoane la serviciile de asistenţã specializatã.
Principiul egalitãţii şi nondiscriminãrii
Accesul la serviciile de asistenţã şi protecţie trebuie sã fie asigurat tuturor victimelor traficului de persoane fãrã restricţie sau preferinţã faţã de rasã, naţionalitate, origine etnicã, limbã, religie, categorie socialã, opinie, sex ori orientare sexualã, vârstã, apartenenţã politicã, dizabilitate, boalã cronicã necontagioasã, infectare HIV sau apartenenţã la o categorie defavorizatã, indiferent de decizia victimei de a participa sau nu în procesul penal.
Principiul participãrii
Victimele traficului de persoane sunt consultate cu privire la toate deciziile/mãsurile care le privesc, respectându-se dreptul persoanei la autodeterminare.
Principiul continuitãţii
Acţiunile şi mãsurile întreprinse de instituţiile şi organizaţiile implicate în procesul identificãrii şi referirii trebuie realizate astfel încât sã se asigure accesul victimelor traficului de persoane la serviciile de asistenţã şi protecţie sau la mãsurile de reparare în justiţie a daunelor suferite în urma experienţei de trafic, respectiv identificarea sã fie urmatã de referire, fie de cãtre organele de aplicare a legii, fie de furnizorii de servicii, fie de cãtre instituţiile responsabile pentru asigurarea acestora.
C. CADRUL LEGAL
Instrumentele legislative destinate luptei împotriva traficului de persoane conţin prevederi specifice în domeniul prevenirii traficului de persoane, combaterii fenomenului infracţional şi asistenţei şi protecţiei victimelor traficului de persoane.
Principalele acte normative naţionale în domeniul traficului de persoane:
1. <>Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
Prin <>Legea nr. 678/2001 s-au incriminat formele pe care le poate îmbrãca traficul de persoane, s-a creat cadrul juridic pentru utilizarea tehnicilor moderne de investigaţie, necesare descoperirii acestor fapte, s-au introdus norme pentru protecţia şi asistenţa victimelor traficului, a familiilor acestora, precum şi a martorilor.
2. <>Hotãrârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor <>Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;
3. <>Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate;
4. <>Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor;
<>Legea nr. 211/2004 , transpune prevederile urmãtoarelor instrumente comunitare:
- Decizia-cadru a Consiliului European 2001/220/JHA privind poziţia victimelor în procedura penalã. Aceastã decizie, având la bazã titlul VI din Tratatul asupra Uniunii Europene, permite victimelor infracţiunilor sã solicite daune de la fãptuitor în cursul procedurilor penale;
- Directiva Consiliului 2004/80/CE din 20 aprilie 2004 privind compensarea victimelor infracţiunilor;
- Convenţia europeanã privind compensarea victimelor infracţiunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie 1983);
- Recomandarea Consiliului Europei nr. R(85)11 privind poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi al procedurii penale.
- Comunicarea Comisiei Europene "Victimele infracţiunilor în Uniunea Europeanã - Reflecţii privind standarde şi acţiune" (14 iulie 1999);
- Cartea verde "Compensarea victimelor infracţiunilor" a Comisiei Europene (28 septembrie 2001).
Legea instituie 4 categorii de mãsuri care se adreseazã în mod direct nevoilor victimei (printre care şi victimele infracţiunilor prevãzute în <>Legea nr. 678/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
a) informarea victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile lor;
b) consilierea psihologicã;
c) asistenţa juridicã gratuitã;
d) compensarea financiarã de cãtre stat a victimelor unor infracţiuni.
● Consilierea psihologicã se acordã victimelor infracţiunilor prevãzute în <>Legea nr. 678/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Mecanismul instituţional prin care se asigurã consilierea psihologicã a victimelor este reprezentat de serviciile de probaţiune care funcţioneazã pe lângã tribunale. În cadrul acestor servicii, consilierea psihologicã se asigurã, în mod gratuit, pentru o perioadã de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioadã de cel mult 6 luni. Desigur, servicii pentru consilierea psihologicã a victimelor infracţiunilor şi pentru asigurarea altor forme de asistenţã a acestora pot fi constituite şi de organizaţiile neguvernamentale, independent sau printr-un parteneriat cu autoritãţile administraţiei publice. În acest scop, organizaţiile neguvernamentale pot beneficia, în condiţiile legii, de subvenţii de la bugetul de stat.
● Asistenţa juridicã gratuitã se acordã în primul rând victimelor directe ale infracţiunilor, dar şi victimelor indirecte ale unor infracţiuni grave (soţul, copiii şi cei aflaţi în întreţinerea victimelor directe decedate prin sãvârşirea infracţiunilor). Aceste mãsuri de acordare a asistenţei juridice gratuite se adaugã celor din dreptul comun, unde se prevede cu caracter de regulã generalã cã în cazul în care este necesarã acordarea asistenţei juridice, iar persoana în cauzã nu are un apãrãtor ales şi nici mijloace materiale pentru a-şi putea procura o apãrare calificatã, instanţa va declanşa procedura de desemnare a unui apãrãtor din oficiu, care va acorda asistenţã juridicã gratuitã.
● Compensaţia financiarã. Legea stabileşte mai multe categorii de condiţii pentru acordarea compensaţiei financiare victimelor directe şi indirecte ale infracţiunilor menţionate, printre care şi sesizarea organelor de urmãrire penalã cu privire la sãvârşirea infracţiunii, în anumite termene, având în vedere faptul cã raţiuni de echitate impun compensarea financiarã a victimelor care îşi aduc o minimã contribuţie pentru constatarea la timp a infracţiunilor (victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a sesiza organele de urmãrire penalã cu privire la sãvârşirea infracţiunii). Legea reglementeazã şi posibilitatea acordãrii unui avans din compensaţia financiarã pentru victimele infracţiunilor aflate într-o situaţie financiarã precarã.
<>Legea nr. 211/2004 acordã posibilitatea victimelor de a solicita prin intermediul Ministerului Justiţiei compensaţie financiarã (inclusiv pentru victimele infracţiunilor privind traficul de persoane) şi stabileşte modalitãţile prin care o victimã poate obţine compensaţia financiarã în situaţia sãvârşirii unei infracţiuni pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât cel în care victima locuieşte în mod legal;
5. <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.295/2004 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii;
6. <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.584/2005 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
7. <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.654/2006 privind aprobarea Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane 2006-2010;
8. <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.720/2006 privind aprobarea Planului naţional de acţiune 2006-2007 în vederea implementãrii Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010.
Principalele documente internaţionale relevante în domeniul traficului de persoane:
- Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, adoptatã la New York la 15 noiembrie 2000, ratificatã prin <>Legea nr. 565/2002 ;
România a semnat la data de 14 decembrie 2000, la Palermo, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate şi cele douã protocoale ale sale, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000:
● Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate;
● Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestrã, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate.
- Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, ratificatã prin <>Legea nr. 300/2006 .
România a semnat Convenţia Consiliului Europei cu privire la acţiunile de combatere a traficului de fiinţe umane, încheiatã între statele membre ale Consiliului Europei la Varşovia la 16 mai 2005.
Principalele obiective ale acestei convenţii sunt:
● prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, cu garantarea respectãrii principiului egalitãţii între bãrbaţi şi femei;
● protecţia drepturilor fundamentale ale victimelor traficate, prin oferirea unui cadru legal referitor la protecţia şi asistarea victimelor şi martorilor, precum şi la asigurarea eficienţei procesului penal;
● consolidarea cooperãrii internaţionale în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane.
- Planul Uniunii Europene privind cele mai bune practici, standarde şi proceduri pentru combaterea şi prevenirea traficului de fiinţe umane, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 9 decembrie 2005.
D. DEFINIŢII OPERAŢIONALE
Traficul de persoane*1) - recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane.
-----------
*1) <>Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Victima traficului de persoane - în sensul prezentului mecanism naţional conceptul de victimã a traficului de persoane desemneazã orice persoanã fizicã despre care existã informaţii cã a suferit o vãtãmare fizicã sau psihicã, o suferinţã emoţionalã, o pierdere economicã sau o vãtãmare gravã a drepturilor sale fundamentale, prin acţiuni sau inacţiuni care încalcã legislaţia penalã în materia prevenirii şi combaterii traficului de persoane.
Victima traficului de persoane asistatã - persoanã vãtãmatã prin sãvârşirea infracţiunilor prevãzute în <>Legea nr. 678/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care beneficiazã de un serviciu de asistenţã.
Identificarea victimelor traficului de persoane - procesul de constatare a faptului cã o persoanã este victimã a traficului de persoane. Identificarea se poate realiza în mod formal, de cãtre organele judiciare, în urma activitãţilor de cercetare penalã, precum şi de cãtre furnizorii de servicii sociale, prin anchete sociale, dar şi în mod informal, prin analiza indicatorilor care pot oferi indicii referitoare la existenţa unui posibil caz de trafic de persoane.
Referirea victimelor traficului de persoane - în sensul prezentului mecanism naţional, conceptul de referire a victimei traficului de persoane se referã la încredinţarea acesteia cãtre furnizorii de servicii de protecţie şi asistenţã.
Asistenţa în tranzit/în regim de urgenţã - ansamblul de mãsuri şi acţiuni întreprinse de cãtre o instituţie sau organizaţie începând din momentul identificãrii victimelor traficului de persoane şi pânã la momentul clarificãrii situaţiei sale şi al intrãrii într-un program de asistenţã şi protecţie.
Serviciile de protecţie şi asistenţã a victimelor traficului de persoane - totalitatea serviciilor de asistenţã specializate acordate victimelor traficului de persoane prevãzute de normele legale în vigoare. Furnizorii de servicii sociale pot acorda servicii sociale de asistenţã specializatã, cu sau fãrã gãzduire, aşa cum este prevãzut în <>Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţã socialã.
Mecanismul naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane - ansamblul de mãsuri şi acţiuni întreprinse în coordonare de cãtre instituţiile statului şi diferite organizaţii neguvernamentale, destinate protejãrii drepturilor fundamentale ale victimelor traficului de persoane şi asigurãrii nevoilor de asistenţã şi protecţie ale acestora*2).
------------
*2) "National Referral Mechanism - Joining efforts to protect the rights of trafficked persons. A practical handbook", OSCE - ODIHR, 2004.

E. MODALITĂŢI DE IDENTIFICARE A VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE
Identificarea victimelor traficului de persoane trebuie sã ţinã cont de douã perspective majore:
● perspectiva legalã;
● perspectiva victimologicã.
E.1. Perspectiva legalã
Pentru a putea determina dacã o persoanã este sau nu victima traficului de persoane este necesar mai întâi sã determinãm ceea ce constituie infracţiunea de trafic de persoane.
În România, definiţia infracţiunii de trafic de persoane este prevãzutã în <>art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Astfel, constituie infracţiunea de trafic de persoane "recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane (...)", iar art. 13 prevede: "Recrutarea, transportarea, transferarea, gãzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatãrii acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori (...)."
Un instrument legislativ suplimentar îl constituie <>Legea nr. 565/2002 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, precum şi a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestrã, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000.
Astfel, art. 3 din Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, prevede:
"Art. 3. - În termenii prezentului protocol
a) expresia trafic de persoane indicã recrutarea, transportul, transferul, adãpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forţã ori la alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã, înşelãciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plãţi ori avantaje pentru a obţine consimţãmîntul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatãrii. Exploatarea conţine, cel puţin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexualã, muncã sau serviciile forţate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe.
b) consimţãmântul unei victime a traficului de persoane pentru exploatarea amintitã, astfel cum este enunţatã la lit. a) din prezentul articol, este indiferent atunci când unul din oricare dintre mijloacele enunţate la lit. a) a fost folosit;
c) recrutarea, transportarea, transferul, adãpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatãrii este consideratã trafic de persoane, chiar dacã aceştia nu fac apel la niciunul dintre mijloacele menţionate la lit. a) din prezentul articol;
d) termenul copil indicã orice persoanã cu vârsta mai micã de 18 ani."
Fenomenul traficului de persoane trebuie analizat din perspectiva urmãtoarelor aspecte:
● Acţiunile:
- Recrutarea poate fi materializatã în propunerea care se face victimei în faza iniţialã a procesului de traficare. Aceastã propunere, de obicei, se dovedeşte a fi în final o promisiune falsã, fie legatã de obiectul sau natura muncii, destinaţia cãlãtoriei victimei, condiţiile în care se va afla, va fi ţinutã ori va munci sau de locul desfãşurãrii activitãţii. Recrutarea poate fi realizatã de cãtre una sau mai multe persoane fizice ori juridice, în mod direct sau prin intermediul unui anunţ, prin intermediul mass-mediei sau al internetului, utilizându-se una ori mai multe dintre mijloacele enumerate mai jos.
- Transportarea implicã deplasarea victimei de cãtre traficanţi (intermediari sau transportatori) din locul de origine sau de unde a avut loc recrutarea cãtre locul de destinaţie, unde va avea loc exploatarea. Nu este obligatoriu ca transportarea sã fie realizatã peste frontiera de stat.
- Transferarea sau vânzarea poate avea loc în situaţia în care victima este datã de cãtre recrutor unui intermediar pentru transportare şi/sau mai departe persoanei fizice sau juridice pentru exploatare. Transferarea poate fi însoţitã de plata unei sume de bani, bunuri materiale sau de altã naturã. Totodatã, sunt şi cazuri când transferul şi/sau vânzarea sunt realizate de cãtre persoana fizicã sau juridicã care a exploatat prima datã victima, aceasta fiind transferatã şi/sau vândutã unei alte persoane/grupãri care o va exploata în continuare.
- Adãpostirea sau cazarea poate fi realizatã de cãtre recrutor, intermediari sau persoana fizicã ori juridicã care exploateazã victima, aceasta putând fi ţinutã într-o locuinţã, hotel, spaţii improvizate etc.
- Primirea persoanei sau persoanelor destinate obiectului exploatãrii are loc în contextul transferului sau al vânzãrii;
Existã şi situaţii când toate acţiunile prezentate mai sus sunt realizate de cãtre aceeaşi persoanã.
● Mijloacele: prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane;
● Scopul: exploatarea unei persoane prin urmãtoarele forme: executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, cu încãlcarea normelor legale privind condiţiile de muncã, salarizare, sãnãtate şi securitate, ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemãnãtoare de lipsire de libertate ori de aservire, folosirea unei persoane pentru sãvârşirea de diferite infracţiuni, obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentãri pornografice în vederea producerii şi difuzãrii de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexualã, prelevarea de organe*3).
-------------
*3) Conform <>art. 2 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Aspectele anterior menţionate se pot regãsi şi în cadrul altor infracţiuni, caz în care trebuie avute în vedere urmãtoarele:
● acţiunile: atât traficanţii de persoane, cât şi cei implicaţi în traficul de migranţi realizeazã acţiuni de transportare, transferare şi adãpostire a persoanelor;
● mijloacele: persoanele implicate în traficul de migranţi nu recurg de obicei la mijloacele de constrângere, manipulare sau înşelãciune care se regãsesc în cazul infracţiunii de trafic de persoane. Totodatã, aceste mijloace luate separat pot face obiectul altor infracţiuni, de exemplu: ameninţare, vãtãmare corporalã, lipsire de libertate, înşelãciune;
● scopul: exploatarea sau intenţia de a supune o persoanã unei forme de exploatare este consideratã a fi elementul-cheie pentru identificarea victimelor traficului de persoane*4).
-------------
*4) "Guide to the new UN trafficking protocol" de Janice G. Raymond, Coalition Against Trafficking in Women, SUA, 2001.

Referitor la aspectele relevate, în cazul infracţiunii de trafic de minori apare o diferenţiere, în sensul cã pentru aceasta sunt necesare numai douã dintre aspectele menţionate în cazul infracţiunii de trafic de persoane, respectiv acţiunile de recrutare, transportare, transferare, gãzduire sau primire a unui minor, în scopul ori în vederea exploatãrii.
E.2. Perspectiva victimologicã
Aceastã perspectivã trebuie sã ţinã cont de circumstanţele şi particularitãţile fiecãrui caz.
Spre deosebire de victimele traficului de migranţi, victimele traficului de persoane pot fi victime ale violenţei fizice sau sexuale, drepturile şi libertãţile le sunt negate ori nerespectate, sunt supuse exploatãrii pe perioade mai scurte sau mai îndelungate de timp, în scopul practicãrii prostituţiei ori a muncii ilegale sau în scopul comiterii diferitelor infracţiuni ori al prelevãrii de organe, ţesuturi şi celule.
Toate aceste caracteristici şi consecinţele în plan psihosocial ce apar ca urmare a unei experienţe traumatizante sunt prezente în cazul victimelor traficului de persoane, iar particularitãţile fiecãrui caz vor furniza indiciile pentru identificarea informalã a unui posibil caz de trafic de persoane.
E.3. Indicatori pentru identificarea victimelor traficului de persoane
Identificarea victimelor traficului de persoane constituie prima etapã a mecanismului de identificare şi referire, scopul acesteia fiind de a constata dacã o persoanã este sau nu victima traficului de persoane şi de a asigura, în acest caz, accesul la servicii specializate de asistenţã şi protecţie.
Identificarea presupune stabilirea unui prim contact cu persoana presupusã a fi victimã a traficului de persoane, analiza indicatorilor care pot ajuta instituţia/organizaţia care a venit în contact cu aceasta sã determine existenţa unei posibile situaţii de trafic de persoane şi realizarea doar de cãtre personal specializat a unui prim interviu care poate sã stabileascã prezenţa elementelor traficului de persoane.
Anexa, care face parte integrantã din prezentul mecanism naţional, conţine Lista indicatorilor ce pot fi folosiţi pentru evaluarea iniţialã a unei posibile situaţii de trafic de persoane sau pentru identificarea unei prezumtive victime a traficului de persoane. Aceştia nu se substituie definiţiei traficului de persoane, ci constituie numai indicii care pot sã declanşeze mecanismul de identificare şi referire.
Indiferent de locul identificãrii şi de instituţia sau organizaţia care a venit în prim contact cu victima, urmãtorii indicatorii pot fi luaţi în calcul pentru identificarea unei posibile victime a traficului de persoane*5):
------------
*5) "The IOM Handbook on Direct Assistance for Victims of Trafficking" (Manualul OIM pentru asistenţa victimelor traficului de persoane), IOM, Geneva, 2007.

1. Sex
Traficul în scopul exploatãrii sexuale este considerat a fi cea mai rãspânditã formã a traficului de persoane, ce afecteazã, în principal, persoanele de sex feminin, adulţi şi copii. Totuşi, existã şi victime ale traficului de persoane de sex masculin, în special adolescenţi. De aceea, evaluarea indicatorilor de vârstã şi sex trebuie sã fie realizatã împreunã sau în interdependenţã pentru o mai bunã identificare a victimelor traficului de persoane sau a tipului de exploatare la care acestea au fost supuse.
2. Vârstã
Cu cât este mai în vârstã persoana, cu atât este mai puţin probabil cã ar putea fi un caz de trafic în scopul exploatãrii sexuale, care constituie în continuare principala formã de exploatare. De exemplu, este mai probabil ca traficanţii sã urmãreascã cu predilecţie persoanele tinere sau a cãror vârstã este mai micã de 30 de ani, deoarece cererea pentru persoane de o astfel de categorie de vârstã este mai mare.
Aceeaşi regulã se aplicã şi traficului în scopul exploatãrii prin muncã sau sclavie, deoarece cu cât este victima mai în vârstã, cu atât este mai puţin productivã.
Persoanele cu vârsta cuprinsã între 18-25 de ani se pot regãsi în toate categoriile de trafic.
3. Caracteristicile sociale
Identificarea victimelor traficului de persoane trebuie sã urmãreascã în egalã mãsurã identificarea anumitor factori care au condus sau au contribuit la intrarea persoanei în procesul traficului de persoane. Traficanţii se bazeazã pe manipularea urmãtorilor factori: sãrãcia, discriminarea şi lipsa de oportunitãţi de angajare sau educaţie, marginalizarea socialã, neglijenţa şi abuzul din partea familiei, insuficienta cunoaştere a drepturilor, obligaţiilor şi reglementãrilor din domeniul migraţiei şi al accesului la libera circulaţie.
4. Documentele
Lipsa documentelor de identitate personale sau prezenţa lor între bunurile persoanelor bãnuite de sãvârşirea infracţiunii de trafic de persoane ori prezenţa unui document de cãlãtorie temporar la reîntoarcerea în ţarã a unei persoane poate sã constituie un indiciu în identificarea unei posibile victime a traficului de persoane.
Totodatã, utilizarea unui alt nume sau a unui apelativ de cãtre persoana identificatã şi folosirea unui/unor act(e) de identitate sau document(e) de cãlãtorie alterat(e) sau falsificat(e) pot sã constituie un indiciu suplimentar pentru constatarea unei posibile situaţii de trafic.
5. Locul unde a fost gãsitã/identificatã sau locul unde s-a aflat anterior persoana
Locul în care persoana a fost gãsitã sau s-a aflat anterior identificãrii de cãtre o instituţie ori organizaţie constituie un indiciu important, de exemplu: anumite zone, fie de la periferie, fie din oraş, cunoscute ca fiind locuri unde se oferã sau se cumpãrã servicii sexuale, cluburile de noapte sau hotelurile, gãrile ori punctele de trecere a frontierei.
6. Circumstanţele în care a fost identificatã persoana
Circumstanţele în care persoana/victima a fost identificatã constituie întotdeauna un element important în evaluarea unei posibile situaţii de trafic.
De exemplu: modul de trecere a frontierei a constituit în trecut un indicator important în identificarea unei posibile victime a traficului de persoane sau în gãsirea unor femei în urma unor razii efectuate de cãtre organele de poliţie într-un apartament deţinut de persoane despre care se ştie cã sunt implicate în activitãţi de proxenetism sau persoanele fãrã documente de identitate şi care nu cunosc foarte bine locul în care se aflã, identificate în urma unei razii, persoanele în compania cãrora se aflã sau cele care au fost gãsite în condiţii mizere, fãrã bani asupra lor, deşi din declaraţiile lor reiese faptul cã se aflau în locul respectiv pentru a munci, dar nu cunosc oraşul/locul în care se aflã, pot sã constituie indicii care sã determine luarea în considerare a unui posibil caz de trafic de persoane.
7. Semne care pot sã indice prezenţa unei forme de abuz
Orice semn al unei traume fizice sau psihice poate constitui un indiciu pentru identificarea ori diferenţierea unui caz de trafic de persoane.
Victimele traficului de persoane, spre deosebire de victimele traficului de migranţi, sunt supuse unor forme de abuz şi constrângere ale cãror consecinţe pot fi documentate şi utilizate, inclusiv în vederea probãrii sãvârşirii infracţiunii de trafic de persoane. Astfel, persoana identificatã poate sã prezinte diferite echimoze, plãgi care pot fi semnele unui posibil abuz fizic sau sã reclame cã a fost supusã abuzului sexual. Totodatã, persoana identificatã poate sã fie apaticã, absentã, sã dea impresia cã nu înţelege foarte clar ceea ce i se cere ori ceea ce i se explicã, sã izbucneascã în plâns de fiecare datã când este abordatã sau sã aibã dificultãţi în a-şi reaminti cu exactitate ce i s-a întâmplat.
Pot exista şi situaţii în care persoana identificatã/presupusa victimã a traficului de persoane sã reacţioneze cu neîncredere şi chiar iritare faţã de cei care au intervenit în scoaterea ei din mediul în care se afla şi sã nege chiar situaţia de abuz în care s-ar fi aflat.
Majoritatea victimelor traficului de persoane şi în special cele supuse exploatãrii prin muncã prezintã, în perioada imediatã ieşirii din trafic, semne ale privãrii de somn, hranã şi ale epuizãrii fizice la care au fost supuse.
8. Evaluarea şi, respectiv, opinia unei alte instituţii sau organizaţii
Opinia şi evaluarea realizatã de cãtre o altã instituţie/organizaţie implicatã în lupta antitrafic sau cu atribuţii legale în domeniu trebuie luate în considerare în procesul identificãrii şi referirii pentru asigurarea continuitãţii şi transparenţei procesului decizional.
Fiecare dintre aceşti indicatori, dacã ar fi consideraţi separat sau prezenţa lor ar fi evaluatã independent unul de celãlalt, ar putea conduce la identificarea altor categorii de victime ori situaţii. De aceea, când se are în vedere un posibil caz de trafic de persoane, este importantã urmãrirea tuturor indicatorilor în momentul evaluãrii.
Totodatã, aceşti indicatori trebuie folosiţi în scopul semnalãrii unei posibile situaţii de trafic şi iniţierii mecanismului de referire şi nu se vor substitui modalitãţilor de investigare a infracţiunii de trafic de persoane.
Chiar dacã identificarea formalã (respectiv, intervievarea detaliatã) nu poate fi realizatã într-o fazã iniţialã sau ulterioarã stabilirii unui prim contact, se va face o analizã pe baza indicatorilor prezentaţi în anexa la preentul mecanism naţional. Dacã în urma analizei efectuate se constatã existenţa unui posibil caz de trafic de persoane, presupusa victimã a traficului de persoane va beneficia de o perioadã de recuperare şi reflecţie de pânã la 90 de zile.
E.4. Intervievarea victimelor traficului de persoane
Intervievarea victimelor traficului de persoane constituie modalitatea formalã de identificare a unei victime a traficului de persoane.
În funcţie de instituţia sau organizaţia care realizeazã intervievarea persoanei presupuse a fi victimã a traficului de persoane, interviul poate sã îndeplineascã douã funcţii importante şi distincte:
- funcţia de strângere a probelor necesare constatãrii infracţiunii de trafic de persoane, situaţie în care intervievarea victimei poate rezulta în luarea unei declaraţii în calitate de parte vãtãmatã sau în calitate de martor;
- funcţia de evaluare a nevoilor de asistenţã şi protecţie a victimelor traficului de persoane, situaţie în care intervievarea victimei vizeazã cunoaşterea nevoilor acesteia, respectiv strângerea de informaţii necesare pregãtirii mãsurilor de asistenţã şi protecţie care se vor lua în acel caz.
Orice reprezentant al instituţiei sau organizaţiei implicate în procesul de identificare a victimelor traficului de persoane care urmãreşte realizarea unui interviu va respecta urmãtoarele recomandãri, aşa cum au fost elaborate de Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii*6), şi totodatã va solicita acordul persoanei pentru realizarea interviului:
-----------
*6) WHO, "Ethical and Safety Recommendations for Interviewing Trafficked Women" (Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii "Recomandãri etice şi de siguranţã pentru intervievarea femeilor, victime ale traficului de persoane"), Geneva, 2003.

1. Sã nu faci rãu.
Abordeazã fiecare victimã a traficului de persoane sau situaţie ca şi când ar exista riscul major de a cauza un rãu acesteia. Nu intervieva victima dacã interviul va înrãutãţi situaţia acesteia pe termen scurt sau lung.
2. Cunoaşte-ţi subiectul şi evalueazã riscurile.
Documenteazã-te asupra riscurilor asociate traficului de persoane şi cunoaşte cazul fiecãrei persoane înainte de a realiza un interviu.
3. Pregãteşte informaţiile necesare referirii victimei.
Sã nu faci promisiuni pe care nu le poţi ţine.
Fii pregãtit sã oferi informaţii în limba maternã a victimei sau în cea utilizatã în zona respectivã, cu privire la servicii de asistenţã juridicã, de sãnãtate, adãpost, asistenţã socialã şi mãsuri de protecţie şi sã ajuţi cu referirea cãtre acestea, dacã acest lucru este solicitat.
4. Selecteazã şi pregãteşte în mod corespunzãtor interpreţii şi colaboratorii.
Cântãreşte riscurile şi beneficiile asociate folosirii serviciilor unor interpreţi angajaţi, ale colaboratorilor sau ale altor persoane şi implementeazã metode adecvate de pregãtire a acestora şi de realizare a interviului.
5. Asigurã anonimitatea şi confidenţialitatea.
Protejeazã identitatea persoanei intervievate şi confidenţialitatea pe toatã durata procesului de intervievare - din momentul în care ea este identificatã/contactatã pânã când detaliile legate de caz sunt fãcute publice.
6. Obţine consimţãmântul dat în cunoştinţã de cauzã.
Verificã dacã fiecare persoanã intervievatã înţelege în mod clar conţinutul şi scopul interviului, scopul sau destinaţia informaţiilor furnizate, dreptul de a nu rãspunde la întrebãri, dreptul de a încheia interviul în orice moment şi dreptul de a impune restricţii asupra modului de folosire a informaţiei.
7. Ascultã şi respectã opinia fiecãrei persoane referitoare la situaţia acesteia şi la riscurile la adresa siguranţei sale.
Acceptã faptul cã fiecare persoanã are griji diferite şi cã modul în care aceasta le percepe pot sã difere de modul în care o altã persoanã le-ar evalua sau considera.
8. Nu retraumatiza/revictimiza victima.
Nu pune întrebãri cu intenţia de a provoca o stare de disconfort emoţional. Fii pregãtit sã reacţionezi în mod corespunzãtor la suferinţa unei persoane şi sã remarci punctele ei tari.
9. Fii pregãtit pentru a interveni în caz de urgenţã.
Fii pregãtit sã reacţionezi dacã persoana spune cã este în pericol iminent.
10. Foloseşte bine informaţiile strânse.
Foloseşte informaţiile oferite astfel încât sã fie în beneficiul unei persoane sau astfel încât sã îmbunãtãţeascã politicile şi mãsurile luate pentru victimele traficului de persoane în general.
Interviul destinat identificãrii elementelor traficului de persoane sau planificãrii asistenţei necesare în acel caz va fi realizat numai de cãtre personalul specializat sau de reprezentanţii acelor instituţii şi/sau organizaţii cu responsabilitãţi directe în domeniul combaterii traficului de persoane şi al asistenţei victimelor.
În mãsura în care informaţiile obţinute în urma interviului sunt necesare îndeplinirii şi a altor atribuţii de cãtre alte instituţii/organizaţii partenere, se va realiza schimbul/transferul de informaţii necesar acestora astfel încât sã se evite intervievarea repetatã a victimei atunci când se va solicita furnizarea de categorii similare de date.
E.5. Modalitãţi concrete de identificare şi repatriere a victimelor traficului de persoane
Din analiza rapoartelor publicate în domeniul traficului de persoane şi pornind de la atribuţiile şi responsabilitãţile legale ce revin anumitor instituţii, se pot diferenţia mai multe modalitãţi de identificare a victimelor traficului de persoane:
● prin intermediul organelor judiciare:
Acţiunile organelor de poliţie sunt considerate a fi principala modalitate de identificare a victimelor traficului de persoane.
Procesul identificãrii din perspectiva organelor judiciare are loc în contextul activitãţilor de urmãrire penalã, care vizeazã strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii de trafic de persoane, precum şi în contextul acţiunilor specifice de aplicare a legii: acţiuni informative, de investigare.
În urma acţiunilor specifice întreprinse de organele judiciare se poate identifica victima traficului de persoane prin intervievarea şi luarea unei declaraţii persoanei despre care existã indicii cã ar fi fost supusã traficului de persoane, iar persoana identificatã ca fiind victimã a traficului de persoane poate sã se constituie în parte vãtãmatã sau în martor la sãvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.
Identificarea victimelor traficului de persoane poate sã aibã loc şi la frontiera de stat a României, în situaţia în care cetãţenii români pot fi expulzaţi sau returnaţi de pe teritoriul altor state, în eventualitatea în care nu îndeplinesc condiţiile de intrare pe teritoriul acelui stat, au fost depistaţi încãlcând anumite prevederi legale ale statului respectiv, sunt consideraţi a fi migranţi ilegali, chiar dacã faptele de care aceştia s-ar face vinovaţi ar fi putut fi rezultatul experienţei de trafic de persoane la care aceştia au fost supuşi.
La intrarea în ţarã, acestor persoane li se iau declaraţii de cãtre ofiţeri ai poliţiei de frontierã, existând posibilitatea ca unele dintre aceste persoane sã fie identificate ca fiind victime ale traficului de persoane;
● prin intermediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României în strãinãtate:
De cele mai multe ori, victimelor traficului de persoane le sunt luate sau distruse documentele de identitate şi cãlãtorie sau se aflã pe teritoriul statului unde au fost traficate fãrã a dispune de resursele materiale necesare reîntoarcerii în ţara de origine.
Cetãţenii români, victime ale traficului de persoane, aflaţi pe teritoriul altui stat, pot solicita direct asistenţa misiunii diplomatice sau oficiului consular al României*7).
-----------
*7) Conform <>art. 28 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi <>art. 21 din Hotãrârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor <>Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

● prin intermediul TelVerde:
Prin intermediul serviciului TelVerde pot fi preluate şi referite solicitãri de asistenţã din partea victimelor traficului de persoane sau sesizãri cu privire la posibila sãvârşire a infracţiunii de trafic de persoane.
În România, serviciul este oferit prin intermediul unei linii telefonice gratuite înfiinţate în cadrul Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, destinatã publicului larg şi în special victimelor traficului de persoane sau persoanelor care au cunoştinţã despre existenţa unei posibile situaţii de trafic de persoane;
● alte modalitãţi de identificare a victimelor traficului de persoane:
Existã şi situaţii în care victimele traficului de persoane pot fi identificate şi referite instituţiilor/organizaţiilor implicate în mecanismul formal de identificare şi referire de cãtre cetãţeni, poate chiar foşti clienţi, inspectori ai serviciilor teritoriale de muncã, personal din spitale sau din alte unitãţi sanitare, instituţii şcolare sau comunitate.
În aceste situaţii, este important ca acea persoanã care a fost identificatã de cãtre categoriile mai sus menţionate sã fie referitã instituţiilor şi organizaţiilor neguvernamentale implicate în mecanismul formal de identificare şi referire, în vederea asigurãrii nevoilor de asistenţã şi protecţie;
● repatrierea victimelor traficului de persoane:
Repatrierea victimelor traficului de persoane se face cu respectarea dispoziţiilor Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, ratificatã prin <>Legea nr. 565/2002 .
Procedura repatrierii victimelor traficului de persoane poate fi realizatã şi prin intermediul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie - OIM, prin misiunile sale, şi în cadrul programului de asistenţã şi repatriere voluntarã a victimelor traficului de persoane, prin intermediul unei organizaţii neguvernamentale, al misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României în strãinãtate ori al reprezentanţilor autoritãţilor statului, atât a celui "de primire", cât şi a celui de origine, şi, în special, prin intermediul reprezentanţilor autoritãţilor responsabile pentru protecţia drepturilor copilului, în situaţia în care victimã a traficului de persoane este un minor.
Personalul reprezentanţelor sau misiunilor consulare va acorda asistenţã victimelor traficului de persoane în vederea obţinerii unui document de cãlãtorie care sã permitã repatrierea acestora şi va identifica resursele necesare şi/sau organizaţiile care sã asigure reîntoarcerea acestor victime în ţarã.
F. PROCEDURI DE REFERIRE
Tuturor instituţiilor şi organizaţiilor implicate în procesul de referire le revine obligaţia de a colabora în vederea luãrii mãsurilor de protecţie şi asistenţã consecutive identificãrii unei victime a traficului de persoane. Fiecare dintre acestea trebuie sã desemneze cel puţin câte un reprezentant al instituţiei/organizaţiei implicate în mecanismul de identificare şi referire, iar datele de contact ale acestuia trebuie comunicate partenerilor instituţionali.
În funcţie de instituţiile şi organizaţiile implicate în lupta antitrafic şi de locul şi modul în care a avut loc identificarea victimei traficului de persoane, se pot distinge urmãtoarele proceduri şi modalitãţi concrete de referire a victimelor traficului de persoane:
1. Victima este identificatã de cãtre organele judiciare, respectiv structuri specializate ale poliţiei, cu atribuţii în domeniul traficului de persoane: direcţia, brigãzile şi serviciile de combatere a criminalitãţii organizate, poliţia judiciarã, poliţia de frontierã, birouri şi servicii DIICOT.
Victima are dreptul de a fi informatã cu privire la dreptul la asistenţã juridicã, drepturile procesuale, precum şi la alte drepturi conform <>art. 4 din Legea nr. 211/2004 .
Referirea victimei cãtre instituţia sau organizaţia responsabilã pentru coordonarea activitãţilor de acordare a asistenţei şi monitorizare a acestora se desfãşoarã astfel:
● structurile specializate ale poliţiei - IGPR, prin DCCO, BCCO, SCCO şi IGPF: vor contacta reprezentantul regional al ANITP în vederea evaluãrii nevoilor de asistenţã ale victimei şi menţinerea contactului cu aceasta;
● alte structuri din sistemul de apãrare naţionalã şi ordine publicã - poliţie de investigaţii criminale, poliţie transporturi, poliţie ordine publicã, jandarmerie: vor sesiza celelalte structuri specializate ale poliţiei şi/birouri şi servicii DIICOT;
● reprezentantul centrului regional al ANITP:
- va realiza evaluarea iniţialã a victimei pentru identificarea nevoilor de asistenţã specializatã ale victimei şi, cu acordul persoanei, va asigura referirea imediatã a acesteia pentru asistenţã în regim de urgenţã. Se va desemna un responsabil de caz care va monitoriza asistenţa acordatã victimei şi va menţine legãtura cu aceasta în vederea pregãtirii victimei pentru toate etapele necesare desfãşurãrii procesului penal. Numele responsabilului de caz din partea centrului regional al ANITP va fi comunicat partenerilor instituţionali;
- va anunţa furnizorul de servicii sociale şi va transmite acestuia, cu acordul persoanei, informaţiile necesare pregãtirii intervenţiei de caz;
- va asigura victimei suportul necesar pentru prezentarea în vederea audierii acesteia de cãtre organele judiciare;
● structurile specializate ale poliţiei:
- la solicitarea reprezentantului centrului regional al ANITP vor realiza evaluarea de risc a cazului în vederea stabilirii mãsurilor de protecţie;
- vor oferi consilierea tacticã necesarã transportãrii victimei în condiţii de securitate, în funcţie de nevoile de asistenţã şi protecţie stabilite în urma evaluãrii cazului.
2. Victima a fost referitã şi repatriatã de cãtre OIM
Misiunea OIM România întâmpinã victima înainte de punctul de trecere a frontierei de stat şi, în cazul în care persoana acceptã sã fie gãzduitã într-un adãpost pentru o perioadã mai scurtã sau mai lungã de timp şi sã participe la un program de asistenţã specializatã, se realizeazã referirea victimei cãtre serviciile de asistenţã specializatã.
Reprezentantul OIM:
- va anunţa reprezentantul centrului regional al ANITP despre repatrierea victimei traficului de persoane;
- va discuta cu victima posibilitatea colaborãrii cu organele judiciare.
În situaţia în care victimei nu i se va putea acorda asistenţã în tranzit, va fi anunţat reprezentantul centrului regional al ANITP pentru preluarea victimei şi asigurarea accesului acesteia la alte servicii de asistenţã în comunitatea de provenienţã.
3. Victima este identificatã de cãtre o organizaţie neguvernamentalã (ONG) internaţionalã şi victima este repatriatã şi referitã cãtre o ONG din România.
În situaţia în care victima a fost identificatã de cãtre o ONG dintr-o altã ţarã, reprezentantul ONG din România va întâmpina victima la punctul de trecere a frontierei sau în locul convenit cu partenerul de referire. În funcţie de acordul victimei de a participa sau nu la un program de asistenţã fie din partea acelei ONG, fie din partea altei organizaţii sau instituţii şi în funcţie de particularitãţile cazului, victima va fi inclusã într-un program de asistenţã specializat.
Reprezentantul ONG sau al serviciului public specializat pentru asistenţa şi protecţia victimelor traficului de persoane:
- va anunţa reprezentantul centrului regional al ANITP pentru coordonarea activitãţilor de acordare a asistenţei şi monitorizare a situaţiei victimei şi pentru luarea acesteia în evidenţã;
- va discuta cu victima posibilitatea colaborãrii cu organele judiciare.
4. Victima de cetãţenie românã este identificatã prin intermediul misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României
În situaţia în care victima traficului de persoane nu deţine documente de identitate sau cãlãtorie care sã îi ateste cetãţenia românã, personalul reprezentanţei diplomatice sau misiunii consulare a României elibereazã, la cerere documentul de identitate/titlul de cãlãtorie care sã permitã repatrierea persoanei*8) şi informeazã în timp util ANITP şi poliţia de frontierã despre reîntoarcerea în ţarã a victimei/victimelor traficului de persoane, în vederea preluãrii acesteia/acestora de la frontiera de stat a României.
-------------
*8) Conform dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare coroborat cu dispoziţiile <>art. 41-42 din Hotãrârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor <>Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

În situaţia în care victima traficului de persoane necesitã şi solicitã asistenţã*9), diplomatul responsabil cu aplicarea metodologiei de repatriere va contacta şi va referi persoana unei ONG sau autoritãţilor locale ale statului respectiv, care acordã asistenţã victimelor traficului de persoane.
-------------
*9) Asistenţa este acordatã victimelor traficului de persoane în conformitate cu prevederile art. 6 din Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transfrontaliere organizate, ratificatã prin <>Legea nr. 565/2002 , ale art. 12 din Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, ratificatã prin <>Legea nr. 300/2006 , şi ale <>art. 43 din Hotãrârea Guvernului nr. 299/2003 .

Pe toatã aceastã perioadã aspectele legate de situaţia victimei traficului de persoane şi datele acesteia vor fi tratate cu confidenţialitate.
5. Victimã a traficului de persoane, cetãţean strãin
Persoanele, cetãţeni strãini, victime ale traficului de persoane vor beneficia, fãrã discriminare, de aceleaşi mãsuri de asistenţã şi protecţie ca şi victimele traficului de persoane, cetãţeni români. Astfel, victimele traficului de persoane, cetãţeni strãini, trebuie informaţi într-o limbã pe care o înţeleg cu privire la dreptul de a beneficia de o perioadã de recuperare şi reflecţie de pânã la 90 de zile, precum şi de accesul la alte servicii de asistenţã specializatã, respectiv: cazare în centre special amenajate, de consiliere psihologicã, precum şi de asistenţã medicalã şi socialã*10).
------------
*10) Conform <>art. 38-39^1 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Interpreţii/traducãtorii care vor fi utilizaţi atât pentru intervievarea, cât şi pentru asistenţa victimelor, cetãţeni strãini, vor fi pregãtiţi de cãtre ANITP pentru a putea lucra cu victimele traficului de persoane, astfel încât sã se asigure confidenţialitatea informaţiilor, a identitãţii persoanei şi abordarea ei într-o manierã profesionalã.
În situaţia în care victima traficului de persoane de altã cetãţenie doreşte sã fie repatriatã în ţara de origine, reprezentantul ORI va contacta reprezentanţa diplomaticã sau misiunea consularã a acelei ţãri pentru a facilita obţinerea documentului de cãlãtorie necesar repatrierii acesteia şi va îndeplini toate formalitãţile necesare reglementãrii şederii victimei, cetãţean strãin, pe teritoriul României, în condiţiile prevãzute de legislaţia care reglementeazã regimul strãinilor în România.
● Structurile teritoriale specializate în domeniul de referinţã ale IGPR şi IGPF vor contacta reprezentanţii centrelor regionale ale ANITP pentru evaluarea nevoilor de asistenţã ale victimei, cetãţean strãin, şi menţinerea contactului cu aceasta.
● Reprezentanţii centrelor regionale ale ANITP vor contacta ORI pentru informarea existenţei unei victime, cetãţean strãin, în vederea acordãrii unei forme de protecţie în România.
● Structurile specializate ale IGPF şi IGPR vor oferi consilierea tacticã necesarã transportãrii victimei, în condiţii de securitate, cãtre adãpostul destinat asistenţei victimelor, cetãţeni strãini.
● ORI:
- reglementeazã situaţia victimelor traficului de persoane, cetãţeni strãini, în conformitate cu prevederile legislaţiei referitoare la regimul strãinilor în România;
- coordoneazã, împreunã cu ANITP, activitatea instituţiilor publice, a autoritãţilor administraţiei publice locale şi a ONG-urilor implicate în integrarea victimelor, cetãţeni strãini, care au dobândit o formã de protecţie în România sau un drept de şedere în România*11);
-----------
*11) Conform prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socialã a strãinilor care au dobândit o formã de protecţie sau un drept de şedere în România, precum şi a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 185/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

● Structurile specializate ale IGPR şi IGPF: vor realiza evaluarea de risc a cazului în vederea stabilirii mãsurilor de protecţie, la solicitarea reprezentantului centrului regional al ANITP, într-un interval de 72 de ore de la referirea cazului.
6. Victimã a traficului de persoane, copil: în momentul identificãrii victimei traficului de persoane, copil, indiferent de ţara de origine a acesteia, se va anunţa reprezentantul DGASPC sau cel al serviciului specializat pentru copilul victimã a abuzului, neglijãrii şi a traficului de persoane pentru luarea unei mãsuri de protecţie specialã.
În situaţia în care victima, copil, este cetãţean strãin, aceasta va beneficia, fãrã discriminare, de aceleaşi mãsuri de asistenţã şi protecţie ca toţi copiii, victime ale traficului de persoane. În situaţia în care sunt mai multe victime de aceeaşi naţionalitate/cetãţenie, printre care şi copii, se recomandã asistarea acestora de cãtre acelaşi furnizor de servicii sociale.
● Structurile specializate ale IGPR şi IGPF vor contacta reprezentantul DGASPC responsabil de asistenţa copiilor, victime ale abuzului, neglijãrii şi traficului de persoane, şi reprezentantul centrului regional al ANITP pentru evaluarea nevoilor de asistenţã ale victimei, copil, şi menţinerea contactului cu aceasta.
● Reprezentantul DGASPC responsabil de asistenţa copiilor, victime ale abuzului, neglijãrii şi a traficului de persoane, va sigura referirea cazului cãtre un centru specializat pentru asistenţa copiilor, victime ale abuzului, neglijãrii şi a traficului de persoane şi va menţine legãtura cu partenerii din echipa interinstituţionalã.
● Reprezentantul centrului regional al ANITP va pãstra legãtura cu reprezentantul DGASPC în vederea monitorizãrii cazului.
● În cazul strãinilor minori neînsoţiţi, victime ale traficului de persoane, în vederea stabilirii regimului juridic aplicabil acestora, ORI coopereazã cu alte instituţii, precum şi cu organizaţii naţionale şi internaţionale specializate în domeniul ocrotirii minorilor, în condiţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã.
7. Caz neclar de trafic de persoane
a) În situaţia în care persoana presupusã a fi victimã a traficului de persoane refuzã sã coopereze cu organele judiciare, dar existã indicii care sã determine considerarea unui posibil caz de trafic de persoane, însã nu sunt identificate toate elementele infracţiunii de trafic, cazul va fi referit spre reevaluare unui reprezentant al centrului regional al ANITP sau unei organizaţii/serviciu public specializate/specializat pentru asistenţa şi protecţia victimelor traficului de persoane. Atunci când, în urma evaluãrii, se constatã cã acea persoanã este într-adevãr victimã a traficului de persoane, în primã fazã se oferã participarea la un program de asistenţã specializat, urmând ca ulterior, cu acordul victimei, sã se realizeze o nouã referire a cazului cãtre organele judiciare.
b) În situaţia în care persoana nu acceptã sã discute nici cu un reprezentant al centrului regional ANITP/ONG şi nu este interesatã de participarea într-un program de asistenţã şi nici nu doreşte sã stea de vorbã cu poliţia/organele judiciare, în funcţie de locul unde a fost gãsitã persoana, respectiv:
- punct de trecere a frontierei, la ieşirea din România: i se vor oferi materiale informative cu caracter preventiv despre migraţia ilegalã şi traficul de persoane;
- punct de trecere a frontierei, la intrarea în România: i se vor oferi materiale informative cu privire la apelarea Serviciului TelVerde al ANITP.
c) În situaţia în care persoana, presupusã a fi victimã a traficului de persoane, este cetãţean strãin, autoritãţile competente vor desfãşura anumite activitãţi, dupã cum urmeazã:
● structurile teritoriale specializate în domeniul de referinţã ale IGPR şi IGPF vor contacta reprezentanţii centrelor regionale ale ANITP pentru evaluarea nevoilor de asistenţã ale victimei, cetãţean strãin, şi menţinerea contactului cu aceasta;
● procurorii din cadrul DIICOT:
- solicitã ORI tolerarea rãmânerii pe teritoriul României pentru strãinii cu privire la care existã motive serioase sã se considere cã sunt victime ale traficului de persoane şi care beneficiazã de o perioadã de recuperare şi reflecţie;
- anunţã reprezentantul centrului regional al ANITP despre acordarea unei perioade de recuperare şi reflecţie, precum şi despre necesitatea luãrii unei mãsuri de protecţie şi monitorizãrii cazului;
● reprezentantul centrului regional al ANITP:
- anunţã reprezentantul ORI despre existenţa unei posibile victime, cetãţean strãin;
- anunţã misiunea OIM din România în vederea evaluãrii necesitãţii includerii persoanei în programul de repatriere voluntarã;
● ORI:
- reglementeazã situaţia strãinilor, victime ale traficului de persoane, în conformitate cu prevederile legislaţiei care reglementeazã regimul strãinilor;
- referã cazul spre asistenţã unui centru specializat.
d) În situaţia în care cazul a fost identificat prin intermediul serviciului TelVerde al ANITP, preluarea solicitãrii se va face imediat, iar pânã la identificarea formalã a unei situaţii clare de trafic de persoane persoana va fi tratatã ca o posibilã victimã a traficului de persoane.
Operatorul serviciului TelVerde realizeazã analiza iniţialã şi evaluarea gradului de urgenţã al cazului, în funcţie de gradul de siguranţã în care se aflã persoana. Dacã persoana a ieşit recent dintr-o situaţie de abuz şi/exploatare în orice formã, se impune contactarea rapidã a serviciilor de intervenţie a poliţiei din comunitatea respectivã - poliţie, jandarmerie -, urmând ca ulterior procesul referirii sã se deruleze conform celorlalte proceduri existente.
e) Victima traficului de persoane care nu are discernãmânt sau se aflã într-o stare medicalã criticã
În situaţia în care persoana presupusã a fi victima traficului de persoane prezintã simptomele unei tulburãri psihice grave, instituţia/organizaţia care a stabilit primul contact cu aceasta va lua mãsurile necesare pentru stabilirea, printr-un examen de specialitate, a capacitãţii de discernãmânt a persoanei.
Pânã la momentul stabilirii capacitãţii de discernãmânt a persoanei, aceasta va fi tratatã ca o victimã a traficului de persoane, îi vor fi respectate drepturile şi libertãţile fundamentale şi va beneficia de asistenţã medicalã de specialitate.
● Structurile specializate ale IGPR şi IGPF, ORI, ANITP, ONG şi autoritãţile administraţiei publice locale anunţã şi conduc persoana cãtre cea mai apropiatã unitate spitaliceascã pentru a primi asistenţa medicalã necesarã. Vor fi anunţaţi de urgenţã reprezentantul centrului regional al ANITP şi structura specializatã a poliţiei (în cazul în care niciunul dintre aceştia nu a fost cel care a identificat persoana) pentru monitorizarea cazului şi luarea unei mãsuri de protecţie, dacã este necesarã.

ANEXĂ
-----
la mecanismul naţional
----------------------

LISTA
indicatorilor ce pot fi folosiţi pentru
evaluarea iniţialã a unei posibile situaţii
de trafic de persoane sau pentru identificarea
unei prezumtive victime a traficului de persoane


 Domeniul de activitate:   Indicatori generali       Oraş/zonã sau grup social
 Agriculturã               Exploatarea persoanelor   Prostituţie juvenilã
                           în prostituţie
 Construcţii               Exploatare în alte        Cadru intern/internaţional
                           domenii

Stare de dependenţã şi libertatea de mişcare şi expresie
Stare de dependenţã
1. Angajatorul se ocupã de cazarea, îmbrãcãmintea, şi transportul victimei.
2. Persoana nu are/nu a avut unde sã locuiascã în România sau în ţara de unde s-a întors.
3. Persoana a lucrat în diferite locaţii fãrã ca sã aibã cunoştinţã de aceste aranjamente.
4. Persoana se afla şi noaptea la locul de muncã.
5. Persoana se îndatoreazã din ce în ce mai mult faţã de angajator sau faţã de o terţã persoanã.
6. Persoana nu este retribuitã financiar.
7. Persoana se aflã într-o stare de dependenţã economicã sau de vulnerabilitate.
Vulnerabilitatea de a fi şantajatã şi/este supusã la diferite presiuni exercitate de alţii
8. Paşaportul persoanei este ţinut de altcineva şi folosit pentru a o şantaja.
9. Câştigul persoanei este luat şi folosit pentru a o şantaja.
10. Persoana se aflã/s-a aflat sau lucreazã/a lucrat în România/în ţara de unde s-a întors ilegal.
11. Angajatorul sau o terţã persoanã a realizat transferul banilor.
12. Rudele victimei sunt şantajate sau ameninţate.
13. Victima este şantajatã cã îi va fi dezvãluitã identitatea şi ameninţatã cã va fi fãcutã publicã activitatea în care a fost implicatã (de exemplu, prostituţie).
14. Victima este ameninţatã cu violenţa fizicã sau supusã violenţei fizice.
15. Victima este învinovãţitã pentru implicarea ei în comiterea unei/de infracţiuni.
Drepturi fundamentale
16. Libertatea de mişcare sau expresie a victimei este îngrãditã.
17. Victimei nu i se permite sã aibã contacte cu cei din jurul ei sau i se restricţioneazã libertatea de mişcare.
18. Victima nu are acces/dispune de documentele de identitate.
19. Victima nu are acces/dispune de câştigurile pe care le obţine.
20. Victima nu are acces la asistenţã medicalã.
Fraudã sau înşelãciune
21. Victima a fost înşelatã/amãgitã: promisiuni false de cãsãtorie sau ale unei relaţii.
22. Victima a fost înşelatã/amãgitã: promisiuni false referitoare la câştigul pe care îl va obţine sau datorie.
23. Victima a fost înşelatã/amãgitã: promisiuni false referitoare la tipul de muncã/activitate.
24. Victima a fost înşelatã/amãgitã: promisiuni false referitoare la condiţiile de muncã.
Necunoaşterea propriilor circumstanţe
25. Victima nu cunoaşte adresa/locaţia unde se aflã.
26. Alte persoane sunt responsabile pentru menţinerea în stare de izolare a victimei.
27. Victima nu cunoaşte/cunoaşte insuficient drepturile pe care le are.
Capacitate limitatã de exercitare a drepturilor şi vulnerabilitate
28. Victima are capacitate limitatã de a acţiona: de exemplu, prezintã o dizabilitate fizicã sau mentalã.
29. Victima nu a fost cea care a aranjat cãlãtoria, obţinerea vizei/a permisului de muncã sau de şedere
30. Victima se teme de acţiunea violentã sau de ameninţãrile altora
31. Victima este supusã/obedientã faţã de angajator/proxenet.
Trãsãturi de personalitate sau comportamentul persoanei, care pot constitui factori de risc pentru persoana în sine ori grupul din care face parte
Comportament.
32. Persoana protejeazã sau apãrã angajatorul ori alte terţe persoane implicate.
33. Persoana are multe cunoştinţe noi.
34. Persoana deţine/dispune de multe bunuri noi: haine, telefoane mobile.
35. Victima absenteazã de obicei de la şcoalã sau a renunţat la şcoalã.
36. Victima prezintã/acuzã dureri sau prezenţa sângelui în zona abdominalã, excretorie, vaginalã sau pe corp, tulburãri de alimentare şi sarcinã.
37. Victima prezintã semnele unui comportament deviant sau modificãri bruşte ale comportamentului.
38. Semnele au fost observate de cãtre mediul social apropiat al victimei: pãrinţi, rude, prieteni.
39. Victima bea alcool sau foloseşte medicaţie psihotropã ori droguri.
40. Victima nu se mai integreazã acasã; s-a izolat.
41. Victima are tendinţa de a fugi de acasã.
Exploatare
Circumstanţele exploatãrii şi câştigurile
42. Victima munceşte sau oferã servicii în condiţii mizere.
43. Venitul victimei este considerabil mai mic decât media care se obţine pe piaţa muncii.
44. Victima trebuie sã dea o parte considerabilã din câştigurile ei.
45. Victima lucreazã în condiţii periculoase.
46. Victima lucreazã multe ore pe zi şi program prelungit în fiecare sãptãmânã; victima este obligatã sã câştige/sã obţinã o anumitã sumã în fiecare zi.
47. Victima este exploatatã nu doar accidental, ci într-o manierã organizatã şi continuã.
Integritatea fizicã şi mentalã
48. Integritatea fizicã a persoanei este încãlcatã.
49. Victima a fost forţatã sã îi fie scoase anumite organe.
50. Victima este ameninţatã sau a fost supusã abuzului sexual.
51. Victima este forţatã sã ofere anumite servicii sexuale.
52. Victima oferã servicii sexuale împotriva voinţei ei.
Alţi indicatori
53. Persoana a fost introdusã ilegal în ţarã.
54. Victima are asupra sa un document falsificat.
55. O combinaţie de factori, precum: nu este cetãţean al ţãrii, s-a cãsãtorit sau locuieşte cu cineva şi de curând oferã servicii sexuale.
56. Victima este supravegheatã îndeaproape.
57. Victima se aflã în contact cu persoane sau zone asociate traficului de fiinţe umane.
58. Naţionalitatea/cetãţenia persoanei: una dintre ţãrile care sunt frecvente ţãri de origine pentru victimele traficului.
59. Victima prezintã tatuaje sau alte însemne care aratã dependenţa de o terţã persoanã/grup.
60. Victima prezintã semne sau rãni care indicã un abuz sexual.
61. Informaţii primite de la o sursã sigurã.
62. Mediul în care se aflã victima prezintã anumite particularitãţi: prezenţa bodyguarzilor, camere de supraveghere, ascunzãtori.
63. Locuiesc mai multe persoane la aceeaşi locaţie şi preţul chiriei este foarte mare.
64. Paşaportul aratã cã au fost efectuate mai multe cãlãtorii, de la şi cãtre ţãri cu situaţie economicã precarã.
Indicatori privind prezenţa unui grup
65. Terţe persoane sunt gãsite în vecinãtatea anumitor zone sau în vecinãtatea unui anumit grup.
66. Vârsta membrilor grupului variazã.
67. Potenţialele victime sunt supravegheate.
68. Victimele evitã contactul cu poliţia sau cu autoritãţile.
Aspecte legate de prezenţa infracţiunii de criminalitate organizatã
69. Sunt transferuri de bani, datorii sau acte.
70. Alte infracţiuni sunt comise: droguri, arme, infracţiuni economice, înşelãciune.

ABREVIERI

ANITP - Agenţia Naţionala Împotriva Traficului de Persoane
BCCO - Brigada de Combatere a Criminalitãţii Organizate
DCCO - Direcţia de Combatere a Crimei Organizate
DGASPC - Direcţia Generalã pentru Asistenţa şi Protecţia Drepturilor Copilului
DGCCO - Direcţia Generalã de Combatere a Criminalitãţii Organizate
DIICOT - Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism
IGPF - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã
IGPR - Inspectoratul General al Poliţiei Române
OIM - Organizaţia Internaţionalã pentru Migraţie
ONG - organizaţie neguvernamentalã
ORI - Oficiul Român pentru Imigrãri
SCCO - Serviciul de Combatere a Criminalitãţii Organizate

-----------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordin, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, ORDIN nr. 2.881 din 20 decembrie 2007

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"