Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Având în vedere Referatul Direcţiei transport rutier nr. 38.731 din 4.10.2022, prin care se supune spre aprobare Ordinul viceprim-ministrului, ministrul transporturilor şi infrastructurii, pentru modificarea şi completarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere - RNTR 7, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.132/2005, luând în considerare prevederile art. 17 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 230/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 370/2021 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările şi completările ulterioare, viceprim-ministrul, ministrul transporturilor şi infrastructurii, emite următorul ordin: ART. I Reglementările privind omologarea individuală, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere - RNTR 7, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.132/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La rubrica „Prescurtări şi definirea unor termeni utilizaţi“, după termenul „GPL“ se introduce un nou termen, termenul „GNL“, cu următorul cuprins: "GNL - gaz natural lichefiat" 2. La rubrica „Prescurtări şi definirea unor termeni utilizaţi“, termenele „Maşină autopropulsată pentru lucrări (utilaj autopropulsat pentru lucrări, utilaj mobil)“ şi „Număr naţional de registru“ se abrogă. 3. La rubrica „Prescurtări şi definirea unor termeni utilizaţi“, după termenul „Regulament (CE) nr. 692/2008“ se introduce un nou termen, termenul „Regulament (CE) nr. 79/2009“, cu următorul cuprins: "Regulament (CE) nr. 79/2009 - Regulamentul (CE) nr. 79/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor pe bază de hidrogen şi de modificare a Directivei 2007/46/CE" 4. La rubrica „Prescurtări şi definirea unor termeni utilizaţi“, după termenul „Regulament (UE) nr. 2017/1.151“ se introduc trei noi termeni, termenul „Regulament (UE) 2018/858“, termenul „Regulament de punere în aplicare (UE) 2020/683“ şi termenul „Regulament de punere în aplicare (UE) 2021/535“ cu următorul cuprins: "Regulament (UE) 2018/858 - Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea şi supravegherea pieţei autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi ale sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 şi (CE) nr. 595/2009 şi de abrogare a Directivei 2007/46/CE Regulament de punere în aplicare (UE) 2020/683 - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/683 al Comisiei din 15 aprilie 2020 pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2018/858 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele administrative pentru omologarea şi supravegherea pieţei autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi ale sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective Regulament de punere în aplicare (UE) 2021/535 - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/535 al Comisiei din 31 martie 2021 pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/2.144 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte procedurile şi specificaţiile tehnice uniforme pentru omologarea de tip a autovehiculelor, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate unor astfel de vehicule, în ceea ce priveşte caracteristicile lor de construcţie generale şi siguranţa generală a acestora" 5. La capitolul I subcapitolul I1, punctul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins: "2. Prezentele reglementări se aplică la omologarea următoarelor categorii de vehicule rutiere: 2.1. autovehicule şi remorcile acestora din categoria de omologare M, N sau O; 2.2. vehicule agricole sau forestiere din categoria de omologare T, C, R sau S; 2.3. remorci lente pentru transport persoane din categoria de folosinţă RLP; 2.4. vehicule cu două sau trei roţi şi cvadricicluri din categoria de omologare L." 6. La capitolul I subcapitolul I1, după punctul 2 se introduc două noi puncte, punctele 2^1 şi 2^2, cu următorul cuprins: "2^1. Categoriile de omologare menţionate la pct. 2 subpct. 2.1, 2.2 şi 2.4 sunt cele definite prin legislaţia CE/UE relevantă în vigoare la data fabricaţiei vehiculului sau la data modificării constructive dacă prin aceasta se modifică categoria vehiculului.2^2. Categoria de folosinţă menţionată la pct. 2 subpct. 2.3 este cea definită în RNTR 2." 7. La capitolul I subcapitolul I1 punctul 3, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) vehicule concepute şi fabricate sau modificate pentru a fi utilizate exclusiv de către serviciile de protecţie civilă, serviciile de luptă împotriva incendiilor şi forţele de menţinere a ordinii publice;" 8. La capitolul I subcapitolul I1, punctul 5^1 se modifică şi va avea următorul cuprins: "5^1. Prezentele reglementări conţin de asemenea condiţiile de eliberare a atestatului tehnic pentru maşinile autopropulsate, precum şi pentru vehiculele lente astfel cum sunt definite în art. 1^1 pct. 11, respectiv pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 230/2003, cu modificările şi completările ulterioare." 9. La capitolul I subcapitolul I1, după punctul 5^1 se introduce un nou punct, punctul 5^2, cu următorul cuprins: "5^2. Vehiculelor înmatriculate temporar li se aplică cerinţele prevăzute în prezentele reglementări pentru vehiculele noi, în cazul în care acestea nu au mai fost înmatriculate permanent sau puse în circulaţie anterior în România sau în alt stat." 10. La capitolul I subcapitolul I1, punctul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins: "6. Omologarea şi/sau eliberarea/modificarea CIV, precum şi eliberarea atestatului tehnic sunt condiţionate de completarea de către solicitant a formularului «Cerere activitate RAR» (al cărui model este prevăzut în anexa nr. 1) cu date privind identitatea sa, a vehiculului şi a deţinătorului acestuia. Cererea este înaintată de către persoana care prezintă vehiculul la omologare, eliberare/modificare CIV sau eliberare atestat tehnic. Dacă această persoană nu este producătorul sau proprietarul vehiculului, ea trebuie să fie stabilită pe teritoriul Uniunii Europene. Cererea se va completa de către solicitant pe propria sa răspundere, va fi semnată în prezenţa angajatului RAR care efectuează prestaţia şi va rămâne în arhiva RAR, conform prevederilor legale. Cererea poate fi completată şi semnată digital, pe măsura dezvoltării aplicaţiilor informatice ale RAR." 11. La capitolul I subcapitolul I2 punctul 7, subpunctul 7.1 se modifică şi va avea următorul cuprins: "7.1. vehiculele rutiere noi care nu deţin omologare naţională de tip acordată de RAR, omologare UE de tip sau omologare UE individuală sau cele care deţin o astfel de omologare şi care au fost modificate înainte de înmatriculare, înregistrare sau comercializare;" 12. La capitolul I subcapitolul I2 punctul 7 subpunctul 7.2, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) au fost omologate CE/UE de tip sau UE individual;" 13. La capitolul I subcapitolul I2 punctul 8, subpunctul 8.5 se modifică şi va avea următorul cuprins: "8.5. eliberarea, la cererea solicitantului omologării, a unui certificat de omologare individuală, conform modelului E prevăzut la anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/683." 14. La capitolul I subcapitolul I2, după punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 11^1, cu următorul cuprins: "11^1. La omologarea vehiculelor produse în mai multe etape se verifică respectarea cerinţelor cuprinse în documentaţia pusă la dispoziţie de către producătorul vehiculului de bază (manual de carosare sau declaraţie a producătorului)." 15. La capitolul I subcapitolul I2, după punctul 13 se introduce un nou punct, punctul 13^1, cu următorul cuprins: "13^1. Un raport de încercare eliberat de un serviciu tehnic notificat pentru o componentă, o unitate tehnică separată sau un sistem aparţinând unui anumit vehicul poate fi utilizat în scopul omologării unui alt vehicul. În acest caz se asigură inspectarea corespunzătoare a caracteristicilor tehnice ale vehiculului, comparându-le cu cele din raportul de încercare, şi se urmăreşte verificarea faptului că vehiculul pentru care se solicită omologarea individuală prezintă aceleaşi caracteristici referitoare la instalarea componentei, unităţii tehnice separate sau a sistemului cu cele ale vehiculului descris în raport." 16. La capitolul I subcapitolul I2, punctul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins: "16. În cazul unui vehicul nou care este conform cu dispoziţiile Regulamentului (UE) 2018/858 şi cu actele de reglementare enumerate în anexa II la regulamentul respectiv, RAR va acorda numărul naţional de registru şi va elibera CIV în vederea înmatriculării, înregistrării sau a comercializării fără efectuarea activităţilor menţionate la subpct. 8.2 şi 8.3, după identificarea acestuia şi verificarea echivalenţei dintre condiţiile constructive pe baza cărora vehiculul a fost omologat şi condiţiile constructive prevăzute de legislaţia în vigoare în România pentru vehiculele noi." 17. La capitolul I subcapitolul I2, după punctul 16 se introduce un nou punct, punctul 16^1, cu următorul cuprins: "16^1. În cazul unui vehicul utilizat care este conform cu dispoziţiile Directivei 2007/46/CE şi cu actele de reglementare enumerate în anexa IV sau anexa XI la Directiva 2007/46/CE sau conform cu dispoziţiile Regulamentului (UE) 2018/858 şi cu actele de reglementare enumerate în anexa II la regulamentul respectiv, RAR va acorda numărul naţional de registru şi va elibera CIV în vederea înmatriculării, înregistrării sau a comercializării fără efectuarea activităţilor menţionate la subpct. 8.2, după identificarea acestuia şi verificarea echivalenţei dintre condiţiile constructive pe baza cărora vehiculul a fost omologat şi condiţiile constructive prevăzute de legislaţia în vigoare în România la data primei înmatriculări a vehiculului (sau în anul de fabricaţie al vehiculului, dacă data primei înmatriculări nu este cunoscută)." 18. La capitolul I subcapitolul I2, punctul 19^1 se modifică şi va avea următorul cuprins: "19^1. La cererea solicitantului, în cazul vehiculelor complete din categoriile M_1 şi N_1, noi, produse în serie mare în sau pentru state terţe, precum şi în cazul vehiculelor cu destinaţie specială noi, se poate acorda omologare UE individuală, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/858 anexa II partea I apendicele 2 sau, în cazul vehiculelor cu destinaţie specială, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/858 anexa II partea III." 19. La capitolul I subcapitolul I3 punctul 20, subpunctul 20.2 se modifică şi va avea următorul cuprins: "20.2. Pentru autovehiculele destinate competiţiilor sportive, RAR eliberează CIV: a) în baza fişei de omologare emise de Federaţia Internaţională a Automobilului (FIA), în conformitate cu anexa J a Codului Sportiv Internaţional; sau b) în baza unei fişe de omologare sau a unui paşaport tehnic eliberat de structurile sportive din România nominalizate pentru activitatea de automobilism sportiv prin legislaţia naţională. CIV se eliberează pentru autovehiculele destinate competiţiilor sportive dacă autovehiculele corespund în ceea ce priveşte verificarea stării tehnice efectuate de către RAR, având în vedere caracteristicile tehnice specifice." 20. La capitolul I subcapitolul I4 punctul 22 subpunctul 22.3, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) au fost omologate comunitar CE/UE de tip sau UE individual;" 21. La capitolul I subcapitolul I6, punctul 40 se modifică şi va avea următorul cuprins: "40. Categoriile de folosinţă ale vehiculelor sunt cele definite în RNTR 2." 22. La capitolul I subcapitolul I6, punctul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins: "43. În cazul vehiculelor noi care deţin omologare UE de tip, anul de fabricaţie care se înscrie în CIV este cel înscris de producător în câmpul corespunzător din CoC (data fabricaţiei); în cazul în care acesta nu este înscris de producător în CoC, anul de fabricaţie al vehiculului este anul emiterii CoC. Pentru vehiculele fabricate în mai multe etape, în situaţia în care anul de fabricaţie al vehiculului de bază înscris în CoC diferă de anul de fabricaţie al vehiculului final, înscris de asemenea în CoC emis după etapa finală de fabricaţie, în CIV se va înscrie anul de fabricaţie existent în CoC emis după etapa finală de fabricaţie. În cazul vehiculelor noi care nu deţin omologare UE de tip şi în cazul vehiculelor utilizate, anul de fabricaţie care se înscrie în CIV este anul calendaristic în timpul căruia a fost finalizată fabricaţia vehiculului, ţinând cont de anul codificat în structura codului VIN şi/sau de anul primei înmatriculări a vehiculului, după caz. Pentru vehiculele noi care au fost fabricate în mai multe etape şi care nu deţin omologare UE de tip pentru etapa finală se înscrie în CIV anul de fabricaţie precizat în Declaraţia de conformitate a producătorului final." 23. La capitolul I subcapitolul I6 punctul 45, primul paragraf se modifică şi va avea următorul cuprins: "45. Vehiculele complete, completate, carosate sau modificate pentru a fi utilizate de forţele de menţinere a ordinii publice (forţele de securitate a statului, de poliţie, de jandarmerie sau poliţia de frontieră), serviciile de protecţie civilă, serviciile de luptă împotriva incendiilor (pompieri) şi alte servicii de urgenţă (servicii de ambulanţă şi medicină, pentru acordarea ajutorului de urgenţă sau servicii de descarcerare) se pot omologa naţional de către RAR ca vehicule speciale." 24. La capitolul I subcapitolul I6, punctul 45^1 se modifică şi va avea următorul cuprins: "45^1. Vehiculele speciale trebuie să corespundă tipurilor şi criteriilor de încadrare prevăzute la pct. 5 partea A a anexei I la Regulamentul (UE) 2018/858. Un vehicul poate fi considerat că are destinaţie specială numai dacă vehiculul în sine îndeplineşte o funcţie determinată de existenţa pe vehicul a unor adaptări şi/sau echipamente speciale. În situaţia în care modificarea vehiculului constă numai în adaptări care facilitează transportul unui echipament special mobil, urmând ca el să fie folosit la locul de muncă detaşat de pe vehicul, acest vehicul nu va fi considerat cu destinaţie specială, întrucât rolul lui este numai pentru transportul respectivului echipament. La omologarea acestor vehicule se au în vedere, pe lângă verificările efectuate conform prezentelor reglementări, cerinţele privind încadrarea în categoria de omologare, precum şi prescripţiile specifice pentru adaptările şi/sau pentru montajul echipamentelor speciale cuprinse în documentaţia de omologare CE/UE de tip a vehiculului de bază sau în manualul de carosare al acestuia. De asemenea, vor fi luate în considerare şi precizările/derogările privind omologarea vehiculelor cu destinaţie specială prevăzute în partea III a anexei II a Regulamentului (UE) 2018/858." 25. La capitolul I subcapitolul I6, punctul 46 se modifică şi va avea următorul cuprins: "46. La aplicarea directivelor CE/CEE, regulamentelor CE/UE sau regulamentelor ONU prevăzute în prezentele reglementări se are în vedere nivelul aplicabil în conformitate cu legislaţia CE/UE în vigoare la data fabricaţiei." 26. Capitolul II se modifică şi va avea următorul cuprins: " CAP. II Metodologia de certificare a autenticităţii 1. Certificarea autenticităţii se efectuează de către RAR pentru: 1.1. vehiculele rutiere utilizate care sunt sau au fost ultima dată înmatriculate într-un alt stat şi care se supun omologării şi/sau eliberării CIV în vederea înmatriculării în România; 1.2. vehiculele rutiere utilizate care nu sunt supuse înmatriculării în statul de provenienţă şi care se supun omologării şi/sau eliberării CIV în vederea înmatriculării în România; 1.3. orice vehicul rutier, la cerere. 2. Sunt exceptate de la certificarea autenticităţii autovehiculele destinate exclusiv competiţiilor sportive, vehiculele rutiere istorice şi vehiculele care se supun înregistrării. 3. Certificarea autenticităţii se efectuează prin metode nedistructive, în spaţii dotate cu echipamente specifice. 4. Certificarea autenticităţii este condiţionată de completarea de către solicitant a formularului «Cerere activitate RAR» cu date privind identitatea sa, a vehiculului şi a deţinătorului acestuia. Formularul, care va putea fi completat şi în format digital, va fi semnat în faţa reprezentantului RAR şi va rămâne în arhiva RAR. 5. Pentru vehiculele precizate la pct. 1, la certificarea autenticităţii se verifică dacă: 5.1. principalele elemente de identificare ale vehiculului sunt originale şi/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate; 5.2. formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autorităţile competente din statul de provenienţă, este autentic. Verificarea formularului-tip se face pentru vehiculele care se supun înmatriculării în statul de provenienţă şi numai pentru documentele al căror model etalon se regăseşte în baza de date a RAR. În situaţia în care solicitantul nu prezintă la RAR originalul formularului-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, dacă acesta a fost emis, la RAR se va depune o declaraţie notarială a proprietarului privind motivul lipsei documentului. În acest caz, certificatul de autenticitate se emite cu menţiunea «Lipsă document original de înmatriculare»; 5.3. se menţin principalele elemente de identificare şi caracteristicile constructive ale vehiculului în aceeaşi configuraţie ca la momentul eliberării CIV de către RAR, după caz. 6. Pentru vehiculele care corespund din punctul de vedere al certificării autenticităţii, RAR emite certificatul de autenticitate. Acest document este valabil pentru o singură înmatriculare, dar nu mai mult de 60 de zile calendaristice de la data eliberării sale. Certificatul de autenticitate poate conţine şi alte menţiuni referitoare la circumstanţele eliberării sale. 7. Pentru vehiculele rutiere care nu corespund din punctul de vedere al certificării autenticităţii, RAR nu eliberează certificatul de autenticitate, iar în raportul de verificare se menţionează motivele deciziei RAR. Fac excepţie situaţiile în care instanţele de judecată, parchetele sau organele de urmărire penală dispun în mod expres eliberarea certificatului de autenticitate, caz în care RAR va menţiona în certificatul de autenticitate documentul prin care s-a dispus eliberarea acestuia. 8. RAR nu acordă omologarea şi nu eliberează CIV pentru vehiculele rutiere care nu corespund din punctul de vedere al certificării autenticităţii." 27. Capitolul III^1 se modifică şi va avea următorul cuprins: " CAP. III^1 Procedura de eliberare a atestatului tehnic pentru maşinile autopropulsate şi vehiculele lente 1. La cerere, RAR eliberează în cazul maşinilor autopropulsate şi al vehiculelor lente un atestat tehnic, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 10. 2. În vederea eliberării atestatului tehnic, maşinile autopropulsate trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în capitolul VII, iar vehiculele lente trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în capitolul VII^1. 3. Eliberarea de către RAR a atestatului tehnic nu exonerează deţinătorul maşinii autopropulsate sau al vehiculului lent de la respectarea celorlalte prevederi legale aplicabile pentru introducerea pe piaţă şi/sau introducerea în exploatare." 28. La capitolul IV punctul 1, subpunctul 1.2 se modifică şi va avea următorul cuprins: "1.2. Plăcuţa producătorului trebuie să fie inscripţionată cel puţin cu numărul de identificare al vehiculului şi cu masele maxime tehnic admisibile, conform prezentei reglementări. După caz, se mai pot regăsi informaţii referitoare la producătorul vehiculului, motorizare, tipul vehiculului respectiv, numărul de omologare CE/UE, iar la semiremorci, masa maximă admisibilă pe pivotul şeii de cuplare. Dacă masele maxime tehnic admisibile sunt mai mari decât masele maxime autorizate întrun anumit stat, pe plăcuţa producătorului pot fi înscrise şi masele maxime autorizate. În acest caz, masele maxime se vor indica în două rubrici, după cum urmează: în cea stângă masele maxime autorizate şi în cea dreaptă masele maxime tehnic admisibile. Producătorul poate da şi informaţii suplimentare, sub inscripţiile obligatorii sau lateral faţă de acestea, dar în afara dreptunghiului marcat cu claritate în care pot fi plasate exclusiv datele menţionate mai sus. În lipsa plăcuţei producătorului, RAR poate emite şi aplica pe vehicul o etichetă similară din punctul de vedere al inscripţiilor obligatorii (cu excepţia numărului de omologare CE/UE), în măsura în care sunt disponibile informaţiile tehnice necesare." 29. La capitolul IV, după punctul 7.19 se introducpatrunoipuncte, punctele 7.20-7.23, cu următorul cuprins: "7.20. În cazul autovehiculelor echipate cu instalaţie de alimentare cu GPL, componentele instalaţiei trebuie să fie omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 67, iar montarea instalaţiei trebuie să respecte prevederile Regulamentului ONU nr. 67; această cerinţă este considerată îndeplinită în cazul instalaţiilor omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 115 sau certificate în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.7.21. În cazul autovehiculelor echipate cu instalaţie de alimentare cu GNC sau GNL, componentele instalaţiei trebuie să fie omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 110, iar montarea instalaţiei trebuie să respecte prevederile Regulamentului ONU nr. 110; această cerinţă este considerată îndeplinită în cazul instalaţiilor omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 115 sau certificate în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.7.22. Autovehiculele cu propulsie electrică (autovehicule hibrid electrice sau autovehicule pur electrice) trebuie să respecte cerinţele prevăzute la subpct. 5.1, 5.2 şi 5.3 din Regulamentul ONU nr. 100. Această condiţie se consideră îndeplinită şi în baza unei declaraţii pe propria răspundere din partea producătorului cu privire la îndeplinirea cerinţelor generale prevăzute de Regulamentul ONU nr. 100. 7.22.1. În cazul autovehiculelor pur electrice noi, precum şi al autovehiculelor care au fost modificate ca autovehicule pur electrice, solicitantul omologării trebuie să furnizeze informaţii cu privire la consumul de energie electrică şi la autonomia electrică a vehiculului, determinate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 101 sau cu Regulamentul (UE) 2017/1151.7.23. Autovehiculele care funcţionează cu hidrogen trebuie omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 134 şi cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/535 anexa XIV sau în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 79/2009." 30. La capitolul IV punctul 10, subpunctul 10.2 se modifică şi va avea următorul cuprins: "10.2. Geamurile aflate în câmpul de vizibilitate principal al conducătorului auto trebuie să asigure o transparenţă de cel puţin 70%." 31. La capitolul IV punctul 11, subpunctul 11.2 se modifică şi va avea următorul cuprins: "11.2. Vehiculele trebuie să fie echipate cu dispozitive de protecţie împotriva stropirii, cu excepţia cazurilor în care forma caroseriei preia această funcţie." 32. Capitolul V se modifică şi va avea următorul cuprins: " CAP. V Condiţii tehnice pentru omologarea naţională individuală a vehiculelor agricole şi forestiere şi a remorcilor lente pentru transport persoane 1. Elemente de identificare 1.1. Numărul de identificare trebuie să fie poansonat (după caz, inscripţionat), în general pe o componentă nedemontabilă a principalului element de rezistenţă al vehiculului, în forma şi folosind caracterele prevăzute de către producător sau o autoritate competentă din statul de provenienţă. 1.2. Plăcuţa producător trebuie să fie inscripţionată cel puţin cu numărul de identificare al vehiculului şi cu masele maxime tehnic admisibile, în funcţie de tipurile de anvelope posibile de utilizat. După caz, se mai pot regăsi informaţii referitoare la producătorul vehiculului, motorizare, tipul vehiculului respectiv, numărul de omologare CE/UE. 1.3. Pentru numărul de identificare trebuie folosite litere latine şi cifre arabe. În componenţa numărului de identificare nu se admite folosirea literelor I, O şi Q şi nici a cratimelor, asteriscurilor şi a altor semne speciale. În cazul în care în numărul de identificare sunt incluse şi literele I, O, Q, cratime, asteriscuri sau alte semne speciale, RAR va atribui şi poansona un număr de identificare nou, care să respecte cerinţa de la primul paragraf. 2. Amplasarea plăcilor de înregistrare 2.1. Vehiculele trebuie să fie dotate în partea din spate cu loc de amplasare a plăcilor de înregistrare. 2.2. Acest loc de amplasare constă într-o suprafaţă dreptunghiulară plană sau aproape plană, având cel puţin următoarele dimensiuni: - lăţime 255 sau 520 mm; – înălţime 165 sau 120 mm. 3. Sistemul de frânare 3.1. Ansamblul sistemelor de frânare cu care este echipat un vehicul trebuie să fie compus din frâna de serviciu şi frâna de staţionare (de parcare). 3.1.1. Sistemul de frânare de serviciu trebuie să permită acţionarea sa în mod gradual. Conducătorul poate să efectueze această acţiune de frânare din poziţia sa de conducere, fără să îşi ridice mâinile de pe dispozitivul de comandă a direcţiei. 3.1.1.1. În scopul asistării conducătorului auto la frânare (pentru a permite frânarea diferenţială în circulaţie), sistemul de frânare de serviciu al tractorului poate fi compus din două circuite de frânare independente, fiecare fiind conectat la o pedală de frână separată situată în dreapta sau în stânga. Pentru tractoarele Tb, în cazul în care funcţia de frânare diferenţială este activată, nu trebuie să fie posibilă deplasarea la viteze mai mari de 40 km/h; la viteze de peste 40 km/h, funcţia de frânare diferenţială trebuie dezactivată. Aceste două operaţiuni se asigură prin mijloace automate. 3.1.1.2. Pentru tractoarele agricole sau forestiere fabricate înainte de 1 ianuarie 2016, cu o viteză maximă constructivă de cel mult 40 km/h şi pentru cele fabricate începând cu anul 2016, cu o viteză maximă constructivă de cel mult 30 km/h, sistemul de frânare de serviciu trebuie să acţioneze asupra tuturor roţilor de pe cel puţin o axă. În toate celelalte cazuri, sistemul de frânare de serviciu acţionează asupra tuturor roţilor vehiculului. Cu toate acestea, în cazul vehiculelor cu o axă frânată şi o cuplare automată a forţei motoare la toate celelalte axe în timpul frânării, toate roţile trebuie să fie frânate. Pentru vehiculele din categoria C, această condiţie este considerată a fi îndeplinită în cazul în care toate rolele şenilelor vehiculului sunt frânate. Pentru vehiculele din categoria C cu o viteză maximă constructivă mai mică de 30 km/h (sau 40 km/h în cazul celor fabricate înainte de 1 ianuarie 2016), această condiţie se consideră a fi îndeplinită dacă cel puţin o rolă de şenilă de pe fiecare latură a vehiculului este frânată. În cazul vehiculelor din categoriile Rb şi Sb, sistemul de frânare de serviciu acţionează cel puţin asupra a două roţi ale fiecărei axe. 3.1.1.3. Vehiculele din categoriile R1a, S1a nu trebuie să fie prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu. Vehiculele din categoriile R1b şi S1b, a căror sumă a maselor tehnic admise pe axe nu depăşeşte 750 kg, nu trebuie să fie prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu. Cu toate acestea, în cazul în care vehiculele din aceste categorii sunt prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu, acestea trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca cele corespunzătoare categoriei R2 sau S2, după caz. 3.1.1.4. Vehiculele din categoriile R1b şi S1b, a căror sumă a maselor tehnic admise pe axe depăşeşte 750 kg, şi R2 trebuie să fie prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu de tip continuu, semicontinuu sau de tip inerţial. Cu toate acestea, în cazul în care vehiculele din aceste categorii au un sistem de frânare de serviciu de tip continuu sau semicontinuu, acestea trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe cu cele din categoria R3. 3.1.1.5. În cazul în care un vehicul remorcat aparţine categoriei R3, R4 sau S2, sistemul de frânare de serviciu trebuie să fie de tipul continuu sau semicontinuu. Totuşi, un sistem de frânare inerţială poate fi montat în următoarele condiţii pe vehicule din categoriile R3a şi S2a cu o masă maximă care nu depăşeşte 8.000 kg: a) viteza maximă constructivă este de cel mult 30 km/h, atunci când frânele nu acţionează asupra tuturor roţilor; b) viteza maximă constructivă este de cel mult 40 km/h, atunci când frânele acţionează asupra tuturor roţilor. 3.1.1.6. Sistemul de frânare este construit astfel încât vehiculul remorcat să fie oprit automat în cazul unei decuplări care are loc în timp ce vehiculul remorcat este în mişcare. Vehiculele din categoriile R1 şi S1 care nu au un sistem de frânare trebuie să fie echipate, pe lângă dispozitivul de cuplare principal, cu un dispozitiv de cuplare secundar (lanţ, cablu etc.) care, în cazul separării cuplajului principal, să aibă capacitatea de a împiedica bara de tracţiune să atingă solul şi de a păstra într-o oarecare măsură direcţia vehiculului remorcat. Vehiculele din categoriile R1, R2, R3a, S1 şi S2a echipate cu un sistem de frânare inerţial trebuie dotate cu un dispozitiv (lanţ, cablu etc.) care, în cazul separării dispozitivului de cuplare, să poată acţiona frânele vehiculului remorcat. 3.1.1.7. Pe fiecare vehicul remorcat echipat cu un sistem de frânare hidraulic, sistemul de frânare trebuie să fie proiectat astfel încât, atunci când circuitul suplimentar se deconectează, sistemul de frânare de parcare sau de serviciu să fie aplicat automat. 3.1.2. Sistemul de frânare de staţionare permite ca vehiculul să rămână staţionar pe o pantă sau pe o rampă chiar şi în absenţa conducătorului, elementele active ale sistemului de frânare fiind menţinute în poziţie doar printr-un dispozitiv mecanic. În cazul tractoarelor, conducătorul trebuie să poată obţine această acţiune de frânare din scaunul său. 3.2. La toate vehiculele remorcate care trebuie să fie prevăzute cu un sistem de frânare de serviciu, frâna de parcare este asigurată chiar şi când vehiculul remorcat este separat de tractor. Trebuie să fie posibil ca o persoană aflată pe sol să poată acţiona sistemul de frânare de parcare. 3.3. Vehiculele cu o viteză maximă prin construcţie mai mare de 60 km/h, aparţinând categoriilor Tb, R3b, R4b, S2b, trebuie să fie echipate cu ABS. 3.4. În cazul vehiculelor cu viteza maximă constructivă de până la 40 km/h, care sunt echipate cu o propulsie hidrostatică care nu poate fi dezactivată în timpul circulaţiei şi care este declarată de către producătorul vehiculului ca acţionând ca un sistem de frânare, acest tip de propulsie poate fi recunoscut ca fiind un sistem de frânare, singur sau în combinaţie cu o frână cu fricţiune. Dispozitivul de comandă a propulsiei trebuie construit în aşa fel încât să se prevină inversarea accidentală în timpul deplasării pe drum. 3.5. Remorcile lente pentru transport persoane, indiferent de categoria din care fac parte, trebuie să fie prevăzute cu sistem de frânare de serviciu acţionat de tractor, precum şi cu sistem de frânare de staţionare care să poată fi activat şi din interiorul remorcii, comanda fiind inscripţionată în mod corespunzător. 4. Sistemul de direcţie 4.1. Tractoare cu roţi 4.1.1. Dispozitivul de comandă a direcţiei trebuie să fie uşor de manevrat. Acesta trebuie să fie conceput astfel încât să permită o bracare progresivă. Sensul de mişcare a dispozitivului de comandă trebuie să corespundă cu sensul în care se intenţionează modificarea direcţiei. 4.2. Tractoare cu şenile 4.2.1. Controlul direcţiei tractoarelor cu şenile 4.2.1.1. Tractoarele cu viteza maximă constructivă de cel mult 40 km/h: a) pentru vehiculele cu un singur tren de rulare de fiecare parte, schimbarea direcţiei este efectuată prin variaţia vitezei între trenul de rulare din partea dreaptă şi trenul de rulare din partea stângă; b) pentru vehicule cu două trenuri de rulare de fiecare parte, schimbarea direcţiei se efectuează prin pivotarea părţilor anterioară şi posterioară ale vehiculului în jurul unei axe verticale centrale sau prin pivotarea a două trenuri de rulare opuse sau a tuturor celor patru trenuri. 4.2.1.2. Vehicule cu viteza maximă constructivă mai mare de 40 km/h: - schimbarea direcţiei se efectuează prin pivotarea părţilor anterioară şi posterioară ale vehiculului în jurul unei axe verticale centrale sau prin pivotarea tuturor celor patru trenuri de rulare ale şenilelor. 4.2.1.3. Vehicule al căror tren de rulare este o combinaţie între o axă cu roţi şi şenilele corespunzătoare acestora: - schimbarea direcţiei se efectuează prin schimbarea direcţiei roţilor de pe axa cu roţi şi/sau prin pivotarea părţilor anterioară şi posterioară ale vehiculului în jurul unei axe verticale centrale. Axa cu roţi poate fi montată în partea din faţă sau din spate a vehiculului. 4.3. Tractoare cu sistem de direcţie diferenţială 4.3.1. Sistemul de direcţie diferenţială poate fi utilizat atât pentru tractoarele cu roţi, cât şi pentru cele cu şenile. 4.3.2. Controlul direcţiei tractoarelor cu sistem de direcţie diferenţială 4.3.2.1. Sistemul de direcţie diferenţială este caracterizat de o metodă de direcţie prin care orientarea tractorului se realizează prin crearea unei viteze de rotaţie diferite între roţile din stânga şi cele din dreapta sau între ansamblurile de şenile. 4.4. Sistemul de direcţie nu trebuie să prezinte pierderi excesive de fluid de lucru şi nici jocuri excesive în articulaţii. 5. Câmpul de vizibilitate şi ştergătoare 5.1. Câmpul de vizibilitate principal al tractorului cu cabină este format din parbriz şi geamurile laterale faţă. 5.2. Nu este permisă nicio obturare parţială sau totală a câmpului de vizibilitate principal, cu excepţia stâlpilor cabinei şi a oglinzilor retrovizoare. 5.3. Tractoarele cu cabină trebuie prevăzute cu cel puţin un ştergător de parbriz, care să acţioneze în zona de vizibilitate a conducătorului. 6. Geamuri 6.1. Tractoarele echipate cu cabină trebuie prevăzute cu geamuri care să asigure o vizibilitate corespunzătoare. Geamurile tractoarelor utilizate trebuie să fie cel puţin de tipul celor prevăzute conform Regulamentului ONU nr. 43. Geamurile tractoarelor noi trebuie să respecte cerinţele Regulamentului ONU nr. 43; condiţia se consideră îndeplinită şi de către geamurile care sunt omologate conform normelor SAE sau DOT. 6.2. Geamurile tractoarelor trebuie să asigure o transparenţă minimă de 70% pentru parbriz şi geamurile laterale faţă care formează câmpul de vizibilitate principal al tractorului. 6.3. Nu este permisă diminuarea transparenţei geamurilor aflate în câmpul de vizibilitate principal al tractorului astfel încât să nu se mai respecte prescripţiile de la subpct. 6.2. 7. Oglinzi retrovizoare 7.1. Tractoarele trebuie să fie echipate cu două oglinzi retrovizoare din clasa II (exterioare) şi, opţional, cu o oglindă retrovizoare din clasa I (interioară). 7.2. Oglinzile retrovizoare trebuie să fie fixate astfel încât să rămână în poziţie stabilă în condiţiile normale de conducere a tractorului. 7.3. Oglinzile retrovizoare exterioare trebuie să fie vizibile prin porţiunea din suprafaţa parbrizului curăţată de ştergătorul de parbriz sau prin geamurile laterale dacă tractorul este echipat cu acestea. 7.4. Oglinda retrovizoare interioară trebuie să poată fi reglată de către conducător din poziţia sa de conducere. 7.5. Vehiculele echipate cu un scaun de tip şa şi cu ghidon trebuie să respecte cerinţele aplicabile cvadriciclurilor (categoria L7e). 8. Instalaţia de iluminare şi semnalizare luminoasă 8.1. Instalaţia de iluminare şi semnalizare luminoasă trebuie să cuprindă toate elementele menţionate în anexa nr. 2. 9. Dispozitivul de avertizare acustică 9.1. Avertizorul acustic trebuie să emită un sunet uniform şi constant; spectrul său acustic nu trebuie să se modifice sensibil în timpul funcţionării. 10. Amenajarea interioară 10.1. Condiţii privind amenajarea interioară a tractoarelor 10.1.1. Tractoarele trebuie să fie echipate cu un scaun pentru conducătorul auto şi, opţional, cu scaun sau scaune pentru însoţitori. Baza, spătarul, opritoarele laterale şi, în cazul în care există, rezemătoarele mobile, rabatabile sau fixe ale scaunelor respective trebuie să fie căptuşite, iar materialul huselor trebuie să fie lavabil. Tractoarele de tip ATV sunt echipate cu scaun de tip şa. 10.1.1.1. Scaunul conducătorului auto trebuie să fie construit astfel încât să limiteze şocurile şi vibraţiile. În acest scop, scaunul trebuie să fie bine fixat prin intermediul unui element elastic, vibraţiile sale trebuie să fie bine amortizate şi trebuie să asigure un sprijin dorsal şi un sprijin lateral suficient. 10.1.1.2. Scaunele însoţitorilor trebuie să fie fixate solid şi, în funcţie de tipul tractorului, să fie legate convenabil de elemente ale structurii (şasiu, dispozitiv împotriva răsturnării, platformă etc.). Aceste elemente de structură trebuie să fie suficient de rezistente pentru a putea susţine scaunele însoţitorilor, încărcate. 10.1.2. Echiparea tractoarelor din categoriile Ta, fabricate înainte de 1 ianuarie 2016, cu centuri de siguranţă este facultativă. 10.1.3. Începând cu anul de fabricaţie 2016, atunci când un vehicul din categoria T sau C este echipat cu dispozitive de protecţie în caz de răsturnare, vehiculele trebuie prevăzute cu centuri de siguranţă şi trebuie să respecte cerinţele stabilite în standardul ISO 3776-3: 2009. Ca alternativă, vehiculele din categoriile T sau C prevăzute cu dispozitive de protecţie în caz de răsturnare care au fost încercate şi cărora li s-a acordat un raport de încercare pe baza Regulamentului ONU nr. 16 sunt considerate a fi conforme cu cerinţele. 10.1.4. Atunci când un vehicul din categoria T sau C este echipat cu dispozitive de protecţie în caz de răsturnare, acesta trebuie să fie prevăzut cu ancoraje ale centurilor de siguranţă conforme cu standardul ISO 3776-1: 2006. În plus, acestea trebuie să fie conforme cu cerinţele stabilite la unul dintre pct. B, C sau D ale anexei XVIII la Regulamentul delegat (UE) nr. 1.322/2014. 10.1.5. Toate tractoarele cu o viteză maximă prin construcţie mai mare de 30 km/h trebuie să fie echipate cu vitezometru. Tractoarele din categoriile T4.1 şi C4.1 cu o viteză maximă prin construcţie mai mică de 30 km/h trebuie să fie, de asemenea, echipate cu vitezometru. Afişajul vitezometrului trebuie să se situeze în câmpul vizual direct al conducătorului şi trebuie să fie clar lizibil atât ziua, cât şi noaptea. Câmpul de măsură trebuie să fie suficient de larg pentru a include viteza maximă a tipului de vehicul indicată de producător. 10.2. Amenajarea interioară a remorcilor lente pentru transport persoane (RLP) 10.2.1. Remorcile lente pentru transport persoane trebuie să fie echipate cu bănci sau scaune fixate ferm pe un element de rezistenţă al caroseriei sau şasiului, situate la cel puţin 150 mm sub nivelul superior al obloanelor sau al marginii inferioare a geamurilor pentru remorcile a căror caroserie este de tipul închisă. Echiparea scaunelor sau a băncilor cu centuri de siguranţă este facultativă. 10.2.2. Dacă caroseria remorcii este de tipul închisă, aceasta trebuie prevăzută cu geamuri omologate conform uneia din directivele 89/173/CEE anexa III, 92/22/CEE, cu modificările în vigoare, sau Regulamentului ONU nr. 43. 10.2.3. Remorcile lente pentru transport persoane trebuie să fie prevăzute cu cel puţin o ieşire de siguranţă cu următoarele dimensiuni minime: înălţime 1.200 mm şi lăţime 550 mm. 10.2.4. Obloanele sau uşile de acces trebuie să fie prevăzute cu balamale şi cu încuietori cu două poziţii de zăvorâre care să nu permită deschiderea accidentală în timpul mersului. 10.2.5. Remorcile lente pentru transport persoane, decapotabile, trebuie să fie prevăzute cu un cadru de rezistenţă eficient în cazul răsturnării remorcii. 10.2.6. Podeaua remorcilor lente nu poate fi la o distanţă faţă de sol mai mare de 75 cm. 10.2.7. Remorcile lente pentru transport persoane trebuie să fie echipate cu suspensie. 10.2.8. Remorcile lente pentru transport persoane trebuie prevăzute cu o plăcuţă pe care să fie inscripţionat numărul maxim de locuri admis. 10.2.9. La calculul numărului maxim de locuri admis se consideră că masa fiecărui pasager este de 75 kg. 10.2.10. Remorcile lente pentru transport persoane trebuie prevăzute cu un sistem optic sau acustic de avertizare din remorcă a conducătorului tractorului, pentru cazuri de urgenţă. 11. Mase şi dimensiuni 11.1. Mase 11.1.1. Masele maxime tehnice constructive (totală, pe axe, remorcabile, în autotren, pe dispozitivul de cuplare, după caz) sunt preluate din indicaţiile producătorului. Masa proprie a vehiculului se stabileşte prin cântărire în condiţiile prezentei reglementări. 11.1.2. Oricare ar fi starea de încărcare a tractorului, masa transmisă drumului de roţile directoare nu trebuie să fie mai mică de 20% din masa tractorului respectiv în stare neîncărcată. 11.1.3. Masa maximă tehnic admisibilă (MMTA) nu poate depăşi următoarele valori: a) 18 tone în cazul vehiculelor cu 2 axe, aparţinând categoriilor T1, T2, T4.1, T4.2; b) 24 tone în cazul vehiculelor cu 3 axe, aparţinând categoriilor T1, T2, T4.1, T4.2; c) 32 tone în cazul vehiculelor cu 4 sau mai multe axe, aparţinând categoriei T1; d) 10 tone în cazul vehiculelor cu 2, 3 sau 4 axe, aparţinând categoriei T4.3; e) 32 tone în cazul vehiculelor aparţinând categoriei C; f) 18 tone în cazul vehiculelor cu 2 axe, aparţinând categoriilor R, S sau RLP; g) 24 tone în cazul vehiculelor cu 3 axe, aparţinând categoriilor R, S sau RLP; h) 32 tone în cazul vehiculelor cu 4 sau mai multe axe, aparţinând categoriilor R sau S. 11.1.4. Pentru vehiculele din categoriile T şi C şi din categoriile R, S şi RLP, care nu impun nicio sarcină statică verticală semnificativă asupra tractorului (vehicul remorcat cu bară de tracţiune), suma maselor maxime admise pe axe trebuie să fie mai mare sau egală cu masa maximă tehnic admisibilă a vehiculului. 11.1.5. Pentru vehiculele din categoriile R şi S care impun o sarcină verticală statică semnificativă asupra tractorului (vehicul remorcat cu bară de tracţiune rigidă şi vehicul remorcat cu axă centrală), masa maximă admisibilă a vehiculului este considerată a fi suma maselor maxime admisibile pe axe. 11.1.6. Masa remorcabilă admisă poate fi formată din una sau mai multe remorci sau utilaje agricole sau forestiere. Aceasta nu trebuie să depăşească: a) masa remorcabilă tehnic admisă declarată de producător; b) masa remorcabilă a dispozitivului (dispozitivelor) mecanice de cuplare în temeiul omologării (omologărilor) de tip a (le) componentei. 11.2. Dimensiuni 11.2.1. Dimensiunile maxime admise pentru vehiculele din categoria T sau C sunt: 11.2.1.1. lungime: 12 m; 11.2.1.2. lăţime: 2,55 m (fără a lua în calcul deformarea pereţilor anvelopelor la punctul de contact cu solul). Lăţimea poate fi mărită până la 3 m dacă acest lucru este cauzat doar de montarea anvelopelor, a şenilelor din cauciuc sau a configuraţiilor cu anvelope jumelate, necesare pentru protecţia solului, inclusiv a sistemelor antiîmproşcare, cu condiţia ca lăţimea structurii permanente a vehiculului să fie limitată la 2,55 m şi ca vehiculul omologat să fie, de asemenea, echipat cu cel puţin un set de anvelope sau de şenile de cauciuc în aşa fel încât lăţimea sa să nu depăşească 2,55 m. 11.2.1.3. Înălţime: 4 m 11.2.2. Dimensiunile maxime admise pentru vehiculele din categoria S sunt: 11.2.2.1. lungime: 12 m; 11.2.2.2. lăţime: 3 m (fără a lua în calcul deformarea pereţilor anvelopelor la punctul de contact cu solul); 11.2.2.3. Înălţime: 4 m 11.2.3. Dimensiunile maxime admise pentru vehiculele din categoria R şi RLP sunt: 11.2.3.1. lungime: 12 m; 11.2.3.2. lăţime: 2,55 m (fără a lua în calcul deformarea pereţilor anvelopelor la punctul de contact cu solul). Lăţimea poate fi mărită până la 3,00 m dacă acest lucru este cauzat doar de una dintre următoarele situaţii: a) utilizarea configuraţiilor de anvelope pentru protecţia solului, cu condiţia ca vehiculul să poată fi, de asemenea, echipat cu cel puţin un set de anvelope astfel încât lăţimea vehiculului să nu depăşească 2,55 m. Structura vehiculului necesară pentru activităţi de transport nu poate să aibă o lăţime de peste 2,55 m. În cazul în care vehiculul poate fi, de asemenea, echipat cu cel puţin un set de anvelope astfel încât lăţimea sa să nu depăşească 2,55 m, sistemele antiîmproşcare, dacă există, vor fi astfel încât lăţimea vehiculului să fie de cel mult 2,55 m; b) prezenţa unor instrumente, necesare pentru funcţionarea vehiculului şi în conformitate cu dispoziţiile Directivei de punere în aplicare 2006/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului. Structura vehiculului necesară pentru activităţi de transport nu poate să aibă o lăţime de peste 2,55 m. 11.2.3.3. Înălţime: 4 m 12. Sistemul de rulare 12.1. Echiparea cu anvelope trebuie să fie în concordanţă cu indicaţiile producătorului tractorului. 12.1.1. Anvelopele utilizate pentru vehiculele din categoriile T, R, RLP sau S trebuie să fie omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 106, cu respectarea indicilor de sarcină şi viteză. 12.1.2. Dacă un vehicul este destinat unor condiţii de utilizare incompatibile cu caracteristicile anvelopelor omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 106, pot fi acceptate şi anvelopele omologate de tip în conformitate cu Regulamentele ONU nr. 30, 54 şi 117 sau omologate de tip în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 75, cu respectarea indicilor de sarcină şi viteză. 12.1.3. Vehiculele tractate pot fi echipate şi cu anvelope omologate în conformitate cu Directiva 92/23/CEE, cu respectarea indicilor de sarcină şi viteză. 12.2. Şenilele vehiculelor din categoria C trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: 12.2.1. Vehiculele cu o viteză maximă constructivă de cel mult 15 km/h trebuie să fie echipate fie cu lanţuri de şenilă, fie cu benzi de şenilă. 12.2.2. Vehiculele cu o viteză maximă constructivă mai mare de 15 km/h trebuie să fie echipate doar cu benzi de şenilă. 12.2.3. Trenurile de rulare ale şenilelor nu trebuie să deterioreze drumurile. Vehiculele cu trenuri de rulare de şenile nu deteriorează drumurile dacă limitele stabilite la subpct. 12.2.3.1 şi 12.2.3.2 nu sunt depăşite şi suprafaţa de contact a trenului de rulare al şenilei cu pavajul rutier constă într-un elastomer (precum cauciucul etc.). 12.2.3.1. Presiunea medie de contact cu solul (P): 12.2.3.1.1. Lanţuri de şenilă: P ≤ 0,65 MPa, calculată astfel: (a se vedea imaginea asociată) unde: N_R este numărul total de role de şenilă care transferă sarcina direct pe suprafaţa drumului (prin intermediul şenilelor şi al tampoanelor); A_P este suprafaţa exterioară a fiecărui tampon (adică cea aflată în contact cu drumul), în mm^2. Este definită prin măsurarea amprentei unui tampon perpendicular sub centul unei role de şenilă care nu se află într-o poziţie extremă, prin coborârea unui vehicul pe o bucată corespunzătoare de carton (sau pe alt material care se deformează permanent) şi măsurarea suprafeţei depresiunii create în acest mod. În cazul vehiculelor cu o combinaţie de axe cu roţi şi de şenile, sarcina care acţionează prin intermediul axelor cu roţi atunci când vehiculul este încărcat trebuie măsurată folosind cântare auto corespunzătoare şi scăzând masa lor din MMTA pentru a calcula P. Ca o soluţie alternativă, sarcina combinată maximă declarată de producător pentru trenurile de rulare ale şenilelor poate fi înlocuită cu MMTA. 12.2.3.1.2. Benzi de şenilă: P ≤ 0,5 MPa, calculată astfel: (a se vedea imaginea asociată) unde: A_L este suprafaţa totală a plăcilor de cauciuc în contact cu drumul, între centrele rolelor extreme ale şenilei sub care banda şenilei intră în contact cu solul. Furnizorul benzii de cauciuc precizează proporţia suprafeţei cu proeminenţe în raport cu suprafaţa totală a benzii (definită ca lungimea şenilei înmulţită cu lăţimea şenilei); în mod alternativ, suprafaţa totală a proeminenţelor în contact cu drumul poate fi măsurată prin coborârea unui vehicul încărcat pe o bucată corespunzătoare de carton sau pe alt material care se deformează permanent şi prin măsurarea suprafeţei totale a deformărilor produse în acest mod. În cazul vehiculelor cu o combinaţie de axe cu roţi şi de şenile, sarcina care acţionează prin intermediul axelor cu roţi atunci când vehiculul este încărcat trebuie măsurată folosind cântare auto corespunzătoare şi scăzând masa lor din masa totală maximă admisă pentru a calcula P. Ca o soluţie alternativă, sarcina combinată maximă declarată de producător pentru trenurile de rulare ale şenilelor poate fi înlocuită cu masa maximă admisă a vehiculului. 12.2.3.1.3. În cazul vehiculelor cu o viteză maximă constructivă mai mare de 40 km/h, presiunea medie de contact cu solul trebuie să fie P ≤ 0,2 MPa. 12.2.3.2. Sarcina maximă pe rola de şenilă nu trebuie să fie mai mare de 2.250 kg, calculată prin împărţirea masei maxime admise, în kg (ţinând cont de orice masă care acţionează pe eventualele axe cu roţi, în acelaşi mod ca la subpct. 12.2.3.1.1 sau 12.2.3.1.2), la numărul total de role de şenilă care transferă sarcina direct pe suprafaţa drumului. 12.2.4. Pe partea interioară a benzilor de şenilă trebuie să existe elemente care să asigure ghidarea benzii de şenilă pe role. Pe partea exterioară trebuie să existe un profil adecvat pentru utilizarea prevăzută în sectorul agricol sau forestier. 12.2.5. Cuplul poate fi transmis prin fricţiune (direct) sau prin angajamentul pozitiv al rolelor cu şenila. 12.2.6. La vehiculele la care benzile de şenilă sunt antrenate prin fricţiune, operatorul trebuie să dispună de o indicaţie permanentă a tensiunii din şenile în timpul deplasării pe drum sau de un semnal optic sau acustic care să se declanşeze în momentul în care este atinsă tensiunea minimă a benzii. 13. Sistemul de propulsie şi protecţia mediului 13.1. Tractoarele noi echipate cu motoare cu ardere internă trebuie să respecte condiţiile tehnice privind emisiile poluante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 167/2013 şi în Regulamentul delegat (UE) nr. 2018/985. 13.2. Tractoarele pur electrice din categoriile T2, T3, C2 sau C3 trebuie să îndeplinească, în limita posibilităţilor practice, cerinţele din anexa IV la Regulamentul delegat (UE) nr. 3/2014. Această condiţie se consideră îndeplinită şi în baza unei declaraţii pe propria răspundere din partea producătorului cu privire la îndeplinirea cerinţelor generale prevăzute de anexa IV la Regulamentul delegat (UE) nr. 3/2014. 13.3. Omologarea tractoarelor înmatriculate sau înregistrate în România şi la care s-a efectuat înlocuirea motorului acestora este admisă numai dacă se menţine cel puţin acelaşi nivel al emisiilor poluante. 14. Caroseria 14.1. Proeminenţele suprafeţei exterioare a unui tractor trebuie să aibă raze de curbură mai mari de 2,5 mm. Această prescripţie nu se aplică părţilor suprafeţei exterioare cu o proeminenţă mai mică de 5 mm, dar marginile îndreptate în afară ale unor asemenea părţi trebuie totuşi teşite, cu excepţia părţilor a căror proeminenţă este mai mică de 1,5 mm. 14.2. Tractoarele, cu excepţia celor prevăzute cu scaune de tip şa şi ghidon pentru comanda direcţiei (vehicule de tip ATV care nu corespund categoriei de omologare L), trebuie echipate cu dispozitive de protecţie în caz de răsturnare omologate, după cum urmează: 14.2.1. Tractoarele aparţinând categoriilor T2, T3, T4.3 şi C pot avea cabină, cadru (cu 4 stâlpi) sau ramă în formă de «U» răsturnat (bară de siguranţă) montată fie în faţa, fie în spatele postului de conducere. 14.2.2. Tractoarele aparţinând categoriilor T1 şi T4.2 pot avea cabină sau cadru (cu 4 stâlpi). 14.2.3. Pentru tractoarele categoria T1 fabricate înainte de anul 1980 (inclusiv) şi pentru tractoarele categoria T2 fabricate înainte de anul 1990 (inclusiv), care nu au fost prevăzute din fabricaţie cu dispozitiv de protecţie în caz de răsturnare şi/sau cu posibilitatea montării unui astfel de dispozitiv, cerinţele de la subpct. 14.2 nu se aplică. 14.3. Rezervoarele de combustibil trebuie să fie astfel montate încât să fie protejate de consecinţele unui şoc din faţă sau din spate; în apropierea rezervorului de combustibil nu trebuie să existe niciun element proeminent, margini ascuţite etc. Conductele de alimentare cu carburant şi orificiul de umplere trebuie să fie instalate în exteriorul cabinei. 14.4. Tractorul poate fi prevăzut cu platforme de încărcare, ce trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 14.4.1. Centrul de greutate al platformei de încărcare trebuie să se situeze între axe; pentru vehiculele cu mai multe platforme de încărcare, centrul de greutate al vehiculului cu platforma (platformele) încărcat(e) trebuie să se afle între axa cea mai din faţă şi axa cea mai din spate, în toate condiţiile de încărcare. Orice încărcătură trebuie să fie distribuită uniform pe platforma (platformele) de încărcare. 14.4.2. Dimensiunile platformei trebuie să fie astfel: 14.4.2.1. lungimea platformei să nu depăşească de 1,4 ori (2,5 ori în cazul categoriei T4.3, respectiv 1,8 ori în cazul categoriei T2) ecartamentul cel mai mare faţă sau spate al tractorului; 14.4.2.2. lăţimea nu trebuie să depăşească lăţimea maximă de gabarit a tractorului neechipat sau 2,55 m, reţinându-se valoarea cea mai redusă. 14.4.3. Platforma trebuie să fie dispusă simetric faţă de planul median longitudinal al tractorului. 14.4.4. Suprafaţa de încărcare nu trebuie să fie situată la mai mult de 1,50 m deasupra solului. 14.4.5. Montajul şi tipul platformei trebuie să fie astfel încât, cu o încărcare normală, câmpul de vizibilitate al conducătorului să rămână suficient şi diferitele dispozitive regulamentare de iluminare şi semnalizare luminoasă să poată să îşi îndeplinească în continuare funcţia lor. 14.4.6. Platforma de încărcare poate fi demontabilă; ea trebuie să fie astfel fixată la tractor încât să fie înlăturat orice pericol de desprindere accidentală. 14.5. În cazul tractoarelor echipate cu «prize de forţă» (capătul arborelui de transmisie al tractorului, destinat să transmită mişcarea la o maşină), aceasta trebuie să fie protejată printr-un scut (apărătoare) de protecţie fixat pe tractor astfel încât priza să fie acoperită cel puţin sus şi de ambele părţi. 14.6. În cazul în care tractorul trebuie prevăzut cu mase de balast pentru a îndeplini celelalte cerinţe necesare pentru omologare, respectivele mase de balast trebuie să fie furnizate de producătorul tractorului, să fie proiectate pentru a fi montate şi să poarte marca producătorului, precum şi o indicaţie a masei lor exprimate în kilograme cu o precizie de ±5%. Masele de balast din faţă care au fost proiectate pentru demontări/montări frecvente trebuie să lase o deschidere de siguranţă de cel puţin 25 mm pentru mânerele de prindere. Metoda de poziţionare a maselor de balast trebuie să evite orice separare accidentală (de exemplu, în cazul răsturnării tractorului). 14.7. Vehiculele din categoriile Ra, Rb şi RLP trebuie să fie astfel construite şi/sau echipate încât să ofere o protecţie antiîmpănare eficace pe întreaga lor lăţime în cazul unui impact din spate de către un vehicul din categoriile M1 şi N1. 14.7.1. Se consideră că orice vehicul din categoria R1a, R1b, R2a sau R2b şi RLP (categoria R1 şi R2) îndeplineşte condiţia stabilită la subpct. 14.7: a) dacă îndeplineşte condiţiile stabilite la subpct. 14.7.2; sau b) dacă garda la sol a părţii posterioare a vehiculului fără încărcătură nu depăşeşte 55 cm pe o lăţime care nu este mai mică decât cea a axei spate cu mai mult de 10 cm în ambele părţi (exclusiv proeminenţa anvelopelor aproape de sol). 14.7.2. Se consideră că un vehicul din categoria R3a, R3b, RLP (categoria R3), R4a sau R4b îndeplineşte condiţia stabilită la subpct. 14.7 numai dacă: a) vehiculul este echipat cu un dispozitiv special de protecţie spate; sau b) vehiculul este proiectat şi/sau echipat în spate astfel încât, datorită formei şi caracteristicilor lor, părţile sale componente pot fi considerate ca înlocuind structura de protecţie spate. 14.7.3. Un dispozitiv de protecţie antiîmpănare la impactul din spate este format, în general, dintr-o bară transversală şi din componente de legătură conectate la lonjeroanele şasiului sau la orice piese care înlocuiesc lonjeroanele. Acesta trebuie montat cât mai aproape posibil de partea posterioară a vehiculului. Când vehiculul este neîncărcat, marginea inferioară a dispozitivului nu trebuie să aibă în niciun punct o înălţime mai mare de 55 cm faţă de sol. Lăţimea dispozitivului nu trebuie să depăşească în niciun punct lăţimea axei spate măsurată la punctele extreme ale roţilor, excluzând proeminenţele anvelopelor aproape de sol, nici să fie mai îngustă cu mai mult de 10 cm decât această axă în fiecare parte laterală. Dacă există mai multe axe spate, lăţimea care trebuie luată în considerare este cea a celei mai late axe dintre acestea. Lăţimea dispozitivului nu trebuie să depăşească în niciun caz 2,55 m. Înălţimea secţiunii elementului transversal nu trebuie să fie mai mică de 10 cm. Extremităţile laterale ale elementului transversal nu trebuie să fie îndoite înspre partea din spate sau să aibă o muchie exterioară ascuţită; această condiţie este îndeplinită dacă extremităţile laterale ale elementului transversal sunt rotunjite la exterior şi au o rază de curbură de cel puţin 2,5 mm. 14.7.4. Vehiculele la care orice structură de protecţie spate este incompatibilă cu dispozitivele operaţionale montate în spate sunt exceptate de la această cerinţă. În caz contrar, pe vehicul trebuie să fie montată o structură de protecţie spate care nu împiedică funcţionarea dispozitivelor operaţionale respective. De asemenea, nu este necesar ca vehiculele din următoarele categorii să se conformeze dispoziţiilor subpct. 14.7 în ceea ce priveşte dispozitivele de protecţie spate: a) remorci cu răcoanţe şi alte remorci similare pentru transportul buştenilor sau al altor obiecte foarte lungi; b) vehicule pentru care dispozitivele de protecţie spate sunt incompatibile cu utilizarea acestora. 14.8. Vehiculele din categoriile R3b şi R4b trebuie construite şi/sau echipate astfel încât să ofere, dacă sunt complete, participanţilor la trafic neprotejaţi (pietoni, ciclişti, motociclişti) o protecţie eficace faţă de riscul de a cădea sub o parte laterală a vehiculului şi de a fi antrenaţi sub roţi. Această cerinţă nu se aplică: a) remorcilor special proiectate şi construite pentru transportul încărcăturilor foarte lungi, de lungime indivizibilă, precum lemnul; b) vehiculelor proiectate şi construite pentru scopuri speciale şi în cazul cărora nu este posibilă, din motive practice, echiparea cu o asemenea protecţie laterală. 14.8.1. Un vehicul îndeplineşte cerinţele stabilite la subpct. 14.8 dacă părţile sale laterale asigură o protecţie conformă cu dispoziţiile subpct. 14.8.2. 14.8.2. Protecţia laterală cu ajutorul unui dispozitiv specific (apărătoare laterală): 14.8.2.1. Lăţimea vehiculului cu dispozitivul montat nu depăşeşte lăţimea maximă de ansamblu a vehiculului sau 2,55 metri, reţinându-se valoarea cea mai redusă. Partea principală a suprafeţei sale exterioare nu trebuie să fie cu mai mult de 120 mm în interior faţă de planul cel mai exterior (lăţimea maximă) al vehiculului. La anumite vehicule, extremitatea din faţă a acestuia poate fi curbată către interior. Extremitatea din spate a acestuia nu trebuie să fie retrasă cu mai mult de 30 mm faţă de partea laterală a anvelopelor din spate situată cel mai în exterior (nu se ia în calcul nicio protuberanţă a anvelopelor din zona de contact cu solul) pe cel puţin ultimii 250 mm ai extremităţii din spate. 14.8.2.2. Suprafaţa exterioară a dispozitivului trebuie să fie netedă, practic plană sau ondulată orizontal şi, pe cât posibil, continuă din faţă spre spate; părţile adiacente se pot totuşi suprapune dacă muchia de suprapunere este întoarsă spre spate sau în jos sau dacă poate fi lăsat un spaţiu liber de cel mult 25 mm în lungime, cu condiţia ca partea din spate să nu fie proeminentă faţă de partea din faţă; capetele rotunjite ale şuruburilor sau ale niturilor nu pot avea proeminenţe mai mari de 10 mm în raport cu suprafaţa, iar alte piese pot avea proeminenţe în aceleaşi limite, cu condiţia ca acestea să fie netede şi similar rotunjite; toate marginile şi colţurile exterioare trebuie să fie rotunjite, cu o rază de cel puţin 2,5 mm. 14.8.2.3. Dispozitivul poate fi format dintr-o suprafaţă plană continuă sau dintr-unul sau mai multe lonjeroane orizontale sau dintr-o combinaţie de suprafeţe şi lonjeroane; dacă se utilizează lonjeroane, acestea trebuie să se afle la cel mult 300 mm unele faţă de altele şi să aibă: a) o înălţime minimă de 50 mm pentru vehiculele din categoria R3b; respectiv b) o înălţime minimă de 100 mm şi să fie practic plate în cazul vehiculelor din categoria R4b. Combinaţiile suprafeţe/lonjeroane trebuie să constituie o protecţie laterală continuă. 14.8.2.4. Marginea inferioară a apărătorii laterale nu trebuie să fie situată în niciun punct la mai mult de 550 mm deasupra solului. 14.8.2.5. Apărătoarea laterală nu poate fi utilizată pentru a fixa conductele circuitului de frânare, conductele de aer sau hidraulice. 14.8.2.6. Pe un vehicul dotat cu cale de sprijin extensibile destinate să asigure o stabilitate sporită în cursul încărcării, descărcării sau al altor operaţiuni pentru care a fost proiectat, pot fi lăsate spaţii libere suplimentare în apărătoarea laterală dacă sunt necesare pentru a permite extinderea calelor. 14.8.2.7. Dacă părţile laterale ale vehiculului sunt proiectate şi/sau echipate în aşa fel încât, având în vedere forma şi caracteristicile acestora, ansamblul elementelor constitutive să îndeplinească cerinţele prevăzute la subpct. 8.8.2, acestea pot fi considerate ca înlocuind apărătorile laterale. 14.9. Vehiculele din categoriile Tb şi Rb trebuie să fie echipate cu apărători de roţi (piese ale caroseriei, apărători de noroi etc.). Piese ale caroseriei pot constitui părţi ale apărătorilor dacă prezintă acelaşi nivel de protecţie împotriva împroşcării cu pietre, noroi, gheaţă, zăpadă sau apă. 15. Dispozitive de cuplare şi remorcare 15.1. Tractoarele pot fi dotate cu unul sau mai multe tipuri de dispozitive de cuplare mecanice neautomate sau automate, la care să nu fie posibilă decuplarea accidentală. 15.2. La dispozitivele de cuplare automate, poziţia blocat trebuie să fie asigurată prin două elemente de asigurare independente unul de celălalt. 15.3. Sarcina statică verticală maximă admisă pe dispozitivul de cuplare nu poate depăşi 3.000 kg, cu excepţia cuplajelor de tip sferă, în cazul cărora valoarea maximă nu trebuie să depăşească 4.000 kg. 15.4. Tipurile de dispozitive de cuplare mecanice care pot fi montate pe tractor şi cele care pot fi montate pe vehiculul remorcat sunt următoarele: 15.4.1. Tipuri de dispozitive de cuplare mecanice care pot fi montate pe tractor: a) cârlig de remorcare; b) cuplaj tip cap de furcă (cu bolţ) ne-rotativă; c) cuplaj tip cap de furcă (cu bolţ); d) bară de cuplare (bară oscilantă) (bară de tracţiune); e) sferă de cuplare; f) pivot de cuplare. 15.4.2. Tipuri de dispozitive de cuplare mecanice care pot fi montate pe vehiculele remorcate: a) ochet de remorcare; b) ochet de remorcare rotativ; c) ocheţi de remorcare pentru cuplarea la bara de cuplare; d) cuplaj cu articulaţie sferică pentru cuplarea cu sfera de cuplare. 15.5. Dispozitivele de cuplare mecanice trebuie să fie omologate în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2015/208, Directiva 89/173/CEE, Directiva 2009/144/CE ori cu Regulamentul ONU nr. 55. Dispozitivele de cuplare mecanice cu care sunt echipate vehiculele noi trebuie să fie omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 55. 15.6. Prin derogare de la subpct. 15.5, vehiculele utilizate pot fi echipate şi cu dispozitive de cuplare care sunt inscripţionate cu marca de fabricaţie a producătorului sau standardul naţional conform căruia au fost omologate. 15.7. Remorcile lente pentru transport persoane, care vor fi utilizate în ansambluri de cel puţin două remorci, vor trebui să dispună la partea din spate de dispozitive de cuplare tip cap de furcă (cu bolţ) omologate conform subpct. 15.5. 15.8. Remorcile lente pentru transport persoane pot fi numai remorci cu proţap articulat. 15.9. Dispozitivele de cuplare trebuie să fie montate în mod corespunzător, iar sistemele lor de închidere şi zăvorâre trebuie să lucreze corect. Nu sunt admise crăpături sau deformaţii ale pieselor din componenţa dispozitivelor de cuplare." 33. La capitolul VI, punctul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins: "7. Condiţii privind sistemul de propulsie şi protecţia mediului 7.1. Motociclurile noi echipate cu motor cu ardere internă trebuie să respecte condiţiile tehnice privind emisiile poluante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 168/2013 şi în Regulamentul delegat (UE) nr. 134/2014. 7.2. Motociclurile echipate cu instalaţie de alimentare cu GPL trebuie să respecte prevederile prevăzute la cap. IV subpct. 7.20 aplicabile categoriei M_1. 7.3. Motociclurile echipate cu instalaţie de alimentare cu GNC sau GNL trebuie să respecte prevederile prevăzute la cap. IV subpct. 7.21 aplicabile categoriei M_1. 7.4. Motociclurile echipate cu sistem de propulsie electrică trebuie să respecte condiţiile tehnice prevăzute în anexa IV la Regulamentul delegat (UE) nr. 3/2014. Această condiţie se consideră îndeplinită şi în baza unei declaraţii pe propria răspundere din partea producătorului cu privire la îndeplinirea cerinţelor generale prevăzute de anexa IV la Regulamentul delegat (UE) nr. 3/2014. 7.5. Omologarea motociclurilor înmatriculate în România şi la care s-a efectuat înlocuirea motorului acestora este admisă numai dacă se menţine cel puţin acelaşi nivel al emisiilor poluante." 34. Capitolul VII se modifică şi va avea următorul cuprins: " CAP. VII Condiţii tehnice pentru eliberarea atestatului tehnic al maşinilor autopropulsate 1. Elemente de identificare 1.1. Numărul de identificare trebuie să fie poansonat (după caz, inscripţionat), în general pe o componentă nedemontabilă a principalului element de rezistenţă al maşinii autopropulsate, în forma şi folosind caracterele prevăzute de către producător sau o autoritate competentă din statul de provenienţă. 1.2. Pentru numărul de identificare trebuie folosite litere latine şi cifre arabe. În componenţa numărului de identificare nu se admite folosirea literelor I, O şi Q şi nici a cratimelor, asteriscurilor şi a altor semne speciale. În cazul în care în numărul de identificare sunt incluse şi literele I, O, Q, cratime, asteriscuri sau alte semne speciale, RAR va atribui şi poansona un număr de identificare nou, care să respecte cerinţa de la primul paragraf. 2. Amplasarea plăcilor de înregistrare 2.1. Maşinile autopropulsate trebuie să fie dotate în partea din spate cu loc de amplasare a plăcilor de înregistrare. 2.2. Acest loc de amplasare constă într-o suprafaţă dreptunghiulară plană sau aproape plană, având cel puţin următoarele dimensiuni: a) lăţime 255 sau 520 mm; b) înălţime 165 sau 120 mm. 3. Sistemul de frânare 3.1. Sistemul de frânare cu care este echipată o maşină autopropulsată trebuie să fie compus din frâna de serviciu şi frâna de staţionare. 3.2. Sistemul de frânare de serviciu trebuie să acţioneze cel puţin asupra roţilor unei axe. 3.3. Conducătorul trebuie să poată obţine efectul frânării de la scaunul său şi să poată conduce în continuare maşina autopropulsată cu cel puţin o mână. 3.4. Frânarea de staţionare trebuie să permită reţinerea în stare de repaus a maşinii autopropulsate şi în lipsa conducătorului, în pantă ascendentă şi descendentă, părţile frânate rămânând menţinute frânate cu ajutorul unui mecanism cu acţiune pur mecanică. Aceasta poate fi obţinută şi printr-o frână care să acţioneze asupra transmisiei. Conducătorul trebuie să poată obţine efectul frânării de la scaunul său, fiind admisă o acţionare repetată pentru atingerea efectului prescris al frânării. 3.5. Verificarea eficacităţii şi performanţei sistemului de frânare al maşinii autopropulsate se efectuează prin probe funcţionale în parcurs prin măsurarea cu decelerometrul cu compensare şi înregistrare a deceleraţiei maxime la o frânare bruscă de la viteza de 30 km/h (sau, după caz, de la viteza maximă constructivă, dacă viteza maximă constructivă este mai mică de 30 km/h) în cazul frânei de serviciu şi 15 km/h (sau, după caz, de la viteza maximă constructivă, dacă viteza maximă constructivă este mai mică de 15 km/h) în cazul frânei de staţionare. Probele în parcurs trebuie desfăşurate pe un carosabil betonat sau asfaltat, uscat, neted şi rectiliniu. Frâna de serviciu şi frâna de staţionare trebuie să satisfacă condiţiile prezentate în tabelul de mai jos.
┌──────────────────────────────────────┐
│Valorile-limită ale deceleraţiei │
│maxime măsurate │
├──────────┬───────────────────────────┤
│ │Valoarea deceleraţiei │
│Tipul │maxime măsurate (m/sp) │
│frânei │trebuie să fie mai mare sau│
│ │cel puţin egală cu │
│ │următoarele valori │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Frâna de │2,0 │
│serviciu │ │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Frâna de │1,6 │
│staţionare│ │
└──────────┴───────────────────────────┘
În timpul probelor în parcurs se va verifica atât pentru frâna de serviciu, cât şi pentru frâna de staţionare ca vehiculul să nu devieze excesiv de la traiectoria rectilinie. 3.6. Maşinile autopropulsate cu o masă maximă tehnic admisibilă mai mare de 3.500 kg trebuie prevăzute cu cale de blocare a roţilor, amplasate într-un loc uşor accesibil pe vehicul, după cum urmează: a) o cală de blocare pentru maşini autopropulsate cu două axe; b) două cale de blocare pentru maşini autopropulsate cu trei sau mai multe axe. 4. Sistemul de direcţie 4.1. Maşini autopropulsate cu roţi 4.1.1. Dispozitivul de comandă a direcţiei trebuie să fie uşor de manevrat, fiind conceput astfel încât să permită o bracare progresivă. Sensul de mişcare a dispozitivului de comandă trebuie să corespundă cu sensul în care se intenţionează modificarea direcţiei. 4.1.2. Toate roţile pot fi roţi directoare. 4.2. Maşini autopropulsate cu şenile 4.2.1. Pentru vehiculele cu un singur tren de rulare de fiecare parte, schimbarea direcţiei este efectuată prin variaţia vitezei între trenul de rulare din partea dreaptă şi trenul de rulare din partea stângă. 4.2.2. Pentru vehiculele cu două trenuri de rulare de fiecare parte, schimbarea direcţiei se efectuează prin pivotarea părţilor anterioară şi posterioară ale vehiculului în jurul unei axe verticale centrale sau prin pivotarea a două trenuri de rulare opuse sau a tuturor celor patru trenuri de rulare ale şenilelor. 4.2.3. Pentru vehiculele al căror tren de rulare este o combinaţie roţi-şenile, schimbarea direcţiei se efectuează prin schimbarea direcţiei roţilor de pe axa cu roţi şi/sau prin pivotarea părţilor anterioară şi posterioară ale vehiculului în jurul unei axe verticale centrale. Axa cu roţi poate fi montată în partea din faţă sau din spate a vehiculului. 4.3. Maşini autopropulsate cu sistem de direcţie diferenţială 4.3.1. Sistemul de direcţie diferenţială poate fi utilizat atât pentru maşinile autopropulsate cu roţi, cât şi pentru cele cu şenile. 4.3.2. Sistemul de direcţie diferenţială este caracterizat de o metodă de direcţie prin care orientarea maşinii autopropulsate se realizează prin crearea unei viteze de rotaţie diferite între roţile din stânga şi cele din dreapta sau între ansamblurile de şenile. 4.4. Sistemul de direcţie nu trebuie să prezinte pierderi excesive de fluid de lucru şi nici jocuri excesive în articulaţii. 5. Câmpul de vizibilitate şi ştergătoare 5.1. Câmpul de vizibilitate principal al maşinii autopropulsate cu cabină este format din parbriz şi geamurile laterale faţă. 5.2. Nu este permisă nicio obturare parţială sau totală a câmpului de vizibilitate principal, cu excepţia stâlpilor cabinei şi a oglinzilor retrovizoare. 5.3. Maşinile autopropulsate cu cabină trebuie prevăzute cu cel puţin un ştergător de parbriz, care să acţioneze în zona de vizibilitate a conducătorului. 6. Geamuri 6.1. Geamurile maşinilor autopropulsate trebuie să fie securizate sau stratificate. Geamurile din plastic rigide sau flexibile sunt admise, cu excepţia parbrizului şi a geamurilor laterale faţă care formează câmpul de vizibilitate principal al maşinii autopropulsate. 6.2. Geamurile maşinilor autopropulsate trebuie să asigure o transparenţă minimă de 70% pentru parbriz şi geamurile laterale faţă care formează câmpul de vizibilitate principal al maşinii autopropulsate. 6.3. Nu este permisă diminuarea transparenţei geamurilor aflate în câmpul de vizibilitate principal al maşinii autopropulsate astfel încât să nu se mai respecte prescripţiile de la subpct. 6.2. 7. Oglinzi retrovizoare 7.1. Maşinile autopropulsate trebuie să fie echipate cu cel puţin o oglindă retrovizoare exterioară, montată în partea stângă a acestora. 7.2. Oglinzile retrovizoare trebuie să fie fixate astfel încât să rămână în poziţie stabilă în condiţiile normale de conducere a maşinii autopropulsate. 7.3. Oglinda retrovizoare exterioară trebuie să fie vizibilă prin porţiunea din suprafaţa parbrizului curăţată de ştergătorul de parbriz sau prin geamurile laterale, dacă maşina autopropulsată este echipată cu acestea. 7.4. Câmpul de vizibilitate al oglinzii retrovizoare exterioare din stânga trebuie să fie astfel încât conducătorul să poată vedea spre spate cel puţin acea porţiune plană a drumului până la orizont, situată la stânga planului paralel cu planul vertical longitudinal median, care trece prin extremitatea stângă a lăţimii maşinii autopropulsate. 8. Instalaţia de iluminare şi semnalizare luminoasă Instalaţia de iluminare şi semnalizare luminoasă trebuie să cuprindă toate elementele menţionate mai jos: 8.1. Faruri cu lumină de drum 8.1.1. Prezenţă: facultativă 8.1.2. Număr: 2 sau 4 8.1.3. Culoare: alb sau galben 8.1.4. Martor de conectare: Dacă există aceste faruri, martorul de conectare este obligatoriu. 8.2. Faruri cu lumină de întâlnire 8.2.1. Prezenţă: obligatorie 8.2.2. Număr: 2. Pentru maşinile autopropulsate echipate pentru montarea frontală a uneltelor este permisă montarea a încă două faruri suplimentare, la o înălţime care nu depăşeşte 4.000 mm, dacă legăturile electrice sunt concepute astfel încât cele două perechi de faruri cu lumină de întâlnire să nu poată fi aprinse în acelaşi timp. 8.2.3. Culoare: alb sau galben 8.2.4. Martor de conectare: facultativ 8.2.5. Dispozitiv de reglare a farurilor: opţional 8.3. Faruri de ceaţă 8.3.1. Prezenţă: facultativă 8.3.2. Număr: 2 8.3.3. Culoare: alb sau galben 8.3.4. Martor de conectare: facultativ 8.4. Lămpi de mers înapoi 8.4.1. Prezenţă: facultativă 8.4.2. Număr: 1 sau 2 8.4.3. Culoare: alb 8.4.4. Martor de conectare: facultativ 8.5. Lămpi indicatoare de direcţie 8.5.1. Prezenţă: obligatorie 8.5.2. Număr: Există 4 variante de echipare: 8.5.2.1. Două lămpi în faţă şi două lămpi în spate, în acelaşi bloc optic, pentru fiecare laterală a maşinii autopropulsate. Această variantă se poate folosi în cazul maşinilor autopropulsate cu lungimea de până la 4,6 m; 8.5.2.2. două lămpi în faţă, două lămpi laterale, în acelaşi bloc optic pentru fiecare laterală a maşinii autopropulsate, şi două lămpi în spate; 8.5.2.3. două lămpi în faţă, două lămpi laterale şi două lămpi în spate; 8.5.2.4. două lămpi în faţă şi două lămpi în spate. 8.5.3. Culoare: galben sau roşu 8.5.4. Martor de conectare: obligatoriu. 8.6. Lămpi de avarie: identic cu subpct. 8.5 8.7. Lămpi de stop 8.7.1. Prezenţă: obligatorie 8.7.2. Număr: două 8.7.3. Culoare: roşu 8.7.4. Martor de conectare: facultativ 8.8. Lămpi de poziţie faţă 8.8.1. Prezenţă: obligatorie 8.8.2. Număr: 2. În cazul maşinilor autopropulsate concepute pentru montarea de dispozitive portabile în partea frontală, care pot masca lămpile de poziţie faţă obligatorii, se pot instala două lămpi de poziţie faţă suplimentare la o înălţime care nu depăşeşte 4.000 mm. 8.8.3. Culoare: alb sau galben (dacă lampa este inclusă întrun bloc optic galben) 8.8.4. Martor de conectare: obligatoriu 8.9. Lămpi de poziţie spate 8.9.1. Prezenţă: obligatorie 8.9.2. Număr: 2 8.9.3. Culoare: roşu 8.9.4. Martor de conectare: obligatoriu 8.10. Lămpi de ceaţă spate 8.10.1. Prezenţă: facultativă 8.10.2. Număr: 1 sau 2 8.10.3. Culoare: roşu 8.10.4. Martor de conectare: obligatoriu 8.11. Lămpi de staţionare 8.11.1. Prezenţă: facultativă 8.11.2. Număr: două lămpi în faţă şi două lămpi în spate sau o lampă pe o laterală a maşinii autopropulsate şi una pe cealaltă laterală, dar vizibile atât din faţă, cât şi din spate 8.11.3. Culoare: alb sau galben (dacă lampa este inclusă întrun bloc optic galben) în faţă şi roşu în spate 8.11.4. Martor de conectare: facultativ 8.12. Lămpi de gabarit 8.12.1. Prezenţă: facultativă 8.12.2. Număr: două lămpi în faţă şi două lămpi în spate sau o lampă pe o laterală a maşinii autopropulsate şi una pe cealaltă laterală, dar vizibile atât din faţă, cât şi din spate 8.12.3. Culoare: alb în faţă şi roşu în spate 8.12.4. Martor de conectare: facultativ 8.13. Proiectoare de lucru Dacă există un astfel de dispozitiv de iluminare, acesta nu poate fi combinat cu nicio altă lampă. Martorul de conectare este obligatoriu. 8.14. Catadioptrii spate netriunghiulari 8.14.1. Prezenţă: obligatorie 8.14.2. Număr: 2 sau 4 8.14.3. Culoare: roşu 8.15. Lămpi speciale de avertizare (girofar) 8.15.1. Prezenţă: facultativă 8.15.2. Culoare: galben 8.16. Condiţii generale Dispozitivele de iluminare cu care este echipată maşina autopropulsată trebuie să funcţioneze corespunzător. 9. Dispozitivul de avertizare acustică 9.1. Avertizorul acustic trebuie să emită un sunet uniform şi constant; spectrul său acustic nu trebuie să se modifice sensibil în timpul funcţionării. 10. Amenajarea interioară 10.1. Maşinile autopropulsate trebuie să fie echipate cu un scaun pentru conducătorul maşinii şi, opţional, cu scaun sau scaune pentru însoţitori sau cu şa. 10.1.1. Scaunul conducătorului maşinii autopropulsate trebuie să fie bine fixat şi construit astfel încât să limiteze şocurile şi vibraţiile. 10.1.2. Scaunele însoţitorilor, dacă sunt prevăzute, trebuie să fie fixate solid şi, în funcţie de tipul maşinii autopropulsate, să fie legate convenabil de elemente ale structurii (şasiu, dispozitiv împotriva răsturnării, platformă etc.). Aceste elemente de structură trebuie să fie suficient de rezistente pentru a putea susţine scaunele însoţitorilor, încărcate. 11. Mase şi dimensiuni 11.1. Mase 11.1.1. Masa maximă tehnic admisibilă (masa totală maximă autorizată) se defineşte ca masa maximă a maşinii autopropulsate, în funcţie de construcţia şi performanţele sale, şi care este declarată de producătorul acesteia. 11.1.2. Se defineşte masa proprie a maşinii autopropulsate ca masa acesteia fără încărcătură în ordine de mers (inclusiv dispozitivul de protecţie în caz de răsturnare, dacă este cazul, excluzând accesoriile opţionale, dar cu lichid de răcire, lubrifianţi, carburant, unelte şi masa conducătorului de 75 kg). Masa proprie se stabileşte dacă este posibil pe baza documentelor producătorului sau prin cântărire. 11.1.3. Dacă determinarea maselor de la subpct. 11.1.1 şi 11.1.2 nu este posibilă, acestea nu se menţionează în atestatul tehnic. 11.2. Dimensiuni 11.2.1. În atestatul tehnic se menţionează lungimea, lăţimea şi înălţimea utilajului, determinate în baza documentelor producătorului sau prin măsurare. Măsurarea se efectuează cu maşina autopropulsată fără încărcătură în ordine de mers, fiind luate în considerare şi echipamentele opţionale montate pe vehicul în configuraţia de drum, prezentată în fotografia din atestatul tehnic. 12. Sistemul de rulare 12.1. Echiparea cu anvelope trebuie să fie în concordanţă cu indicaţiile producătorului maşinii autopropulsate. 12.1.1. Anvelopele utilizate pentru maşinile autopropulsate trebuie să fie omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 106, cu respectarea indicilor de sarcină şi viteză. 12.1.2. Dacă o maşină autopropulsată este destinată unor condiţii de utilizare incompatibile cu caracteristicile anvelopelor omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 106, pot fi acceptate şi anvelopele omologate de tip în conformitate cu Regulamentele ONU nr. 30, 54 şi 117 sau omologate de tip în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 75 sau cu oricare din modificările ulterioare ale acestora, cu respectarea indicilor de sarcină şi viteză. 12.1.3. Maşinile autopropulsate pot fi echipate şi cu anvelope omologate în conformitate cu Directiva 92/23/CEE, cu respectarea indicilor de sarcină şi viteză. 12.2. Pentru maşinile autopropulsate echipate cu şenile, şenilele acestora trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: 12.2.1. Maşinile autopropulsate cu o viteză maximă constructivă de cel mult 15 km/h trebuie să fie echipate fie cu lanţuri de şenilă, fie cu benzi de şenilă. 12.2.2. Maşinile autopropulsate cu o viteză maximă constructivă mai mare de 15 km/h trebuie să fie echipate doar cu benzi de şenilă. 12.2.3. Trenurile de rulare ale şenilelor nu trebuie să deterioreze drumurile. Maşinile autopropulsate echipate cu trenuri de rulare de şenile nu deteriorează drumurile dacă limitele stabilite la subpct. 12.2.3.1 şi 12.2.3.2 nu sunt depăşite şi suprafaţa de contact a trenului de rulare al şenilei cu pavajul rutier constă într-un elastomer (precum cauciucul etc.). 12.2.3.1. Presiunea medie de contact cu solul (P): 12.2.3.1.1. Lanţuri de şenilă: P ≤ 0,65 MPa, calculată astfel: (a se vedea imaginea asociată) unde: N_R este numărul total de role de şenilă care transferă sarcina direct pe suprafaţa drumului (prin intermediul şenilelor şi al tampoanelor); A_P este suprafaţa exterioară a fiecărui tampon (adică cea aflată în contact cu drumul), în mm^2. Este definită prin măsurarea amprentei unui tampon perpendicular sub centul unei role de şenilă care nu se află într-o poziţie extremă, prin coborârea unui vehicul pe o bucată corespunzătoare de carton (sau pe alt material care se deformează permanent) şi măsurarea suprafeţei depresiunii create în acest mod. În cazul maşinilor autopropulsate echipate cu o combinaţie de axe cu roţi şi de şenile, sarcina care acţionează prin intermediul axelor cu roţi atunci când maşina autopropulsată este încărcată trebuie măsurată folosind cântare auto corespunzătoare şi scăzând masa lor din MMTA pentru a calcula P. Ca o soluţie alternativă, sarcina combinată maximă declarată de producător pentru trenurile de rulare ale şenilelor poate fi înlocuită cu MMTA. 12.2.3.1.2. Benzi de şenilă: P ≤ 0,5 MPa, calculată astfel: (a se vedea imaginea asociată) unde: A_L este suprafaţa totală a plăcilor de cauciuc în contact cu drumul, între centrele rolelor extreme ale şenilei sub care banda şenilei intră în contact cu solul. Furnizorul benzii de cauciuc precizează proporţia suprafeţei cu proeminenţe în raport cu suprafaţa totală a benzii (definită ca lungimea şenilei înmulţită cu lăţimea şenilei); în mod alternativ, suprafaţa totală a proeminenţelor în contact cu drumul poate fi măsurată prin coborârea maşinii autopropulsate încărcate pe o bucată corespunzătoare de carton sau pe alt material care se deformează permanent şi prin măsurarea suprafeţei totale a deformărilor produse în acest mod. În cazul maşinilor autopropulsate echipate cu o combinaţie de axe cu roţi şi de şenile, sarcina care acţionează prin intermediul axelor cu roţi atunci când maşina autopropulsată este încărcată trebuie măsurată folosind cântare auto corespunzătoare şi scăzând masa lor din masa totală maximă admisă pentru a calcula P. Ca o soluţie alternativă, sarcina combinată maximă declarată de producător pentru trenurile de rulare ale şenilelor poate fi înlocuită cu masa maximă admisă a maşinii autopropulsate. 12.2.3.1.3. În cazul maşinilor autopropulsate cu o viteză maximă constructivă mai mare de 40 km/h, presiunea medie de contact cu solul trebuie să fie P ≤ 0,2 MPa. 12.2.3.2. Sarcina maximă pe rola de şenilă nu trebuie să fie mai mare de 2.250 kg, calculată prin împărţirea masei maxime admise, în kg (ţinând cont de orice masă care acţionează pe eventualele axe cu roţi, în acelaşi mod ca la subpct. 12.2.3.1.1 sau 12.2.3.1.2), la numărul total de role de şenilă care transferă sarcina direct pe suprafaţa drumului. 12.2.4. Pe partea interioară a benzilor de şenilă trebuie să existe elemente care să asigure ghidarea benzii de şenilă pe role. Pe partea exterioară trebuie să existe un profil adecvat pentru utilizarea prevăzută în sectorul agricol, forestier sau alte aplicaţii specifice. 12.2.5. Cuplul poate fi transmis prin fricţiune (direct) sau prin angajamentul pozitiv al rolelor cu şenila. 12.2.6. La maşinile autopropulsate la care benzile de şenilă sunt antrenate prin fricţiune, operatorul trebuie să dispună de o indicaţie permanentă a tensiunii din şenile în timpul deplasării pe drum sau de un semnal optic sau acustic care să se declanşeze în momentul în care este atinsă tensiunea minimă a benzii. 13. Sistemul de propulsie şi protecţia mediului 13.1. Maşinile autopropulsate noi echipate cu motoare cu ardere internă trebuie să respecte condiţiile tehnice privind emisiile poluante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 2016/1.628, începând cu termenele de punere în aplicare prevăzute în anexa III la regulament. 14. Derogări RAR poate excepta maşinile autopropulsate de la îndeplinirea anumitor cerinţe prevăzute în prezentele reglementări, dacă aceste cerinţe nu sunt compatibile cu modul lor de funcţionare sau cu destinaţia lor ori dacă aceste cerinţe nu sunt aplicabile maşinii autopropulsate respective. Derogarea poate fi acordată numai dacă se constată că sistemele, unităţile tehnice separate sau componentele care fac obiectul derogării îşi îndeplinesc rolul funcţional în condiţii de siguranţă atât pentru maşina autopropulsată, cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic şi nu este afectată în mod semnificativ protecţia mediului. Aceasta se poate realiza prin impunerea respectării unor condiţii alternative." 35. După capitolul VII se introduce un nou capitol, capitolul VII^1, cu următorul cuprins: " CAP. VII^1 Condiţii tehnice pentru eliberarea atestatului tehnic pentru vehiculele lente cu motor 1. Elementele de identificare 1.1. Vehiculele lente trebuie prevăzute cu număr de identificare poansonat în general pe o componentă nedemontabilă a principalului element de rezistenţă al acestora, în forma şi folosind caracterele prevăzute de către producător sau o autoritate competentă din statul de provenienţă. 1.2. Vehiculele lente trebuie prevăzute cu o plăcuţă producător pe care să fie inscripţionat cel puţin numărul de identificare. După caz, se mai pot regăsi informaţii referitoare la producătorul vehiculului, masele maxime tehnic admisibile, numărul de pasageri, motorizare sau tipul vehiculului respectiv. 1.3. Pentru numărul de identificare trebuie folosite litere latine şi cifre arabe. În componenţa numărului de identificare nu se admite folosirea literelor I, O şi Q şi nici a cratimelor, asteriscurilor şi a altor semne speciale. În cazul în care în numărul de identificare sunt incluse şi literele I, O, Q, cratime, asteriscuri sau alte semne speciale, RAR va atribui şi poansona un număr de identificare nou, care să respecte cerinţa de la primul paragraf. 2. Amplasarea plăcii de înregistrare 2.1. Vehiculele lente trebuie să fie dotate în partea din spate cu loc de amplasare a plăcii de înregistrare. 2.2. Acest loc de amplasare constă într-o suprafaţă dreptunghiulară plană sau aproape plană, având cel puţin următoarele dimensiuni: a) lăţime 255 sau 520 mm; b) înălţime 165 sau 120 mm. 3. Sistemul de frânare 3.1. Vehiculele lente trebuie să fie echipate cu: 3.1.1. un dispozitiv de frânare de serviciu, comandat cu piciorul, care acţionează frânele tuturor roţilor, şi cu un dispozitiv de frânare auxiliar, care poate fi frâna de staţionare; echipamentul pentru frânarea de serviciu trebuie să aibă două circuite independente, fiecare circuit acţionând cel puţin două roţi amplasate pe părţi diferite; 3.1.2. un dispozitiv de frânare de staţionare care acţionează cel puţin asupra roţilor unei axe. Comanda dispozitivului de frânare de staţionare trebuie să fie independentă de comanda frânei de serviciu. 3.2. Vehiculele trebuie prevăzute cu semnal de avertizare de culoare roşie vizibil chiar şi la lumina zilei, care să indice defectarea sistemului de frânare al vehiculului care împiedică frâna de serviciu să asigure eficacitatea prescrisă şi/sau scoaterea din funcţiune cel puţin a unui circuit independent al frânei de serviciu. 4. Sistemul de direcţie 4.1. Vehiculele lente trebuie să fie echipate cu volan pentru comanda direcţiei, aceasta fiind concepută astfel încât să permită o bracare progresivă. 4.2. Postul de conducere nu trebuie să fie situat pe partea dreaptă în raport cu planul median longitudinal al autovehiculului. Sunt exceptate vehiculele lente care au fost înmatriculate ultima dată într-un alt stat membru al UE şi care nu au suferit modificări în raport cu configuraţia de înmatriculare iniţială. Pentru acestea, accesul pasagerilor trebuie să fie asigurat exclusiv pe partea dreaptă în raport cu planul median longitudinal al autovehiculului. 4.3. Vehiculele lente trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de mers înapoi manevrabil din poziţia conducătorului. 5. Vizibilitatea 5.1. Vehiculele lente trebuie să fie echipate cu minimum două oglinzi retrovizoare. Vehiculele lente carosate trebuie prevăzute şi cu oglindă retrovizoare interioară. În cazul în care caroseria nu permite montarea unei astfel de oglinzi sau nu este asigurată vizibilitatea în partea din spate, echiparea trebuie să cuprindă două oglinzi laterale, în partea stângă şi în partea dreaptă. 5.2. Geamurile vehiculelor lente carosate, aflate în câmpul principal de vizibilitate, trebuie să asigure o transparenţă de minimum 70%. 5.2.1. Elementele sau procedeele de diminuare a transparenţei geamurilor trebuie să fie certificate în conformitate cu legislaţia în vigoare. 5.3. Vehiculele lente cu parbriz trebuie prevăzute cu cel puţin un ştergător de parbriz, care să acţioneze în zona de vizibilitate a conducătorului. Câmpul de acţiune al ştergătorului de parbriz trebuie să asigure o vizibilitate clară spre înainte, corespunzătoare unui arc de cerc cu raza de cel puţin 8 m în interiorul câmpului de vizibilitate. Viteza ştergătorului de parbriz trebuie să fie de cel puţin 20 de cicluri pe minut. 6. Caroseria şi amenajarea interioară 6.1. Vehiculele lente trebuie să fie echipate cu bănci sau scaune fixate ferm pe un element de rezistenţă al caroseriei sau şasiului, situate la cel puţin 150 mm sub nivelul superior al obloanelor, al dispozitivelor de asigurare (bare de protecţie, cotiere etc.) sau al marginii inferioare a geamurilor. Echiparea scaunelor sau a băncilor cu centuri de siguranţă este facultativă. 6.2. În cazul vehiculelor lente sunt admise următoarele tipuri de geamuri, astfel cum sunt definite acestea conform Regulamentului ONU nr. 43: 6.2.1. sticlă securizată monostrat*); *) Admis pentru parbriz. 6.2.2. sticlă securizată multistrat obişnuită*); 6.2.3. sticlă securizată multistrat tratată*); 6.2.4. geam cu acoperire din plastic multistrat*); 6.2.5. geam securizat cu un factor de transmisie a luminii mai mic de 70%; 6.2.6. unitate cu vitraj multiplu; 6.2.7. geam din sticlă uniform securizată monostrat*); 6.2.8. geam din plastic rigid; 6.2.9. geam din plastic flexibil; 6.2.10. unitate cu vitraj multiplu din plastic rigid; 6.2.11. geam securizat multistrat; 6.2.12. geam din sticlă, cu un strat de material plastic aplicat pe suprafaţa interioară. 6.3. Vehiculele lente având mai mult de 4 locuri (inclusiv locul conducătorului) trebuie să fie prevăzute cu cel puţin o ieşire de siguranţă cu următoarele dimensiuni minime: înălţime 1.200 mm şi lăţime 550 mm. 6.4. Dacă există pe vehiculul lent, obloanele sau uşile de acces trebuie să fie prevăzute cu balamale şi cu încuietori cu două poziţii de zăvorâre care să nu permită deschiderea accidentală în timpul mersului. 6.5. Vehiculele lente decapotabile trebuie să fie prevăzute cu un cadru de rezistenţă sau alte elemente care să asigure protecţia pasagerilor în cazul răsturnării. 6.6. Podeaua vehiculelor lente nu poate fi la o distanţă faţă de sol mai mare de 75 cm. 6.7. Vehiculele lente având mai mult de 4 locuri (inclusiv locul conducătorului) trebuie să fie echipate cu suspensie. 6.8. Vehiculele lente având mai mult de 4 locuri (inclusiv locul conducătorului) trebuie prevăzute cu o plăcuţă pe care să fie inscripţionat numărul maxim de locuri admis. La calculul numărului maxim de locuri admis se consideră că masa fiecărui pasager este de 75 kg. 6.9. Vehiculele lente prevăzute cu compartimente separate pentru conducător şi pasageri trebuie dotate cu un dispozitiv prin care pasagerii pot solicita conducătorului auto să oprească vehiculul. 6.10. Vehiculele lente nu trebuie să cuprindă părţi ascuţite, tăioase sau protuberanţe îndreptate spre exterior, cu forme, dimensiuni, unghi al direcţiei sau duritate care să mărească riscul sau gravitatea leziunilor şi lacerărilor corporale suferite de o persoană lovită sau atinsă razant de vehicul în cazul unui accident. 7. Sistemul de propulsie electrică şi siguranţa electrică 7.1. Sistemul de propulsie electrică este reprezentat de circuitul electric care include motorul sau motoarele de tracţiune, sistemul reîncărcabil de stocare a energiei electrice (SRSEE), sistemul de conversie a energiei electrice, convertoarele electronice, cablajele şi conectorii asociaţi, precum şi sistemul de cuplare pentru încărcarea SRSEE. 7.2. Protecţiile oferite împotriva contactului direct cu piesele sub tensiune (de exemplu, izolator solid, barieră, incintă) nu trebuie să poată fi deschise, demontate sau îndepărtate fără utilizarea unor unelte. 7.2.1. În cazul unui SRSEE de înaltă tensiune, simbolul prezentat în figura de mai jos trebuie amplasat pe sau în apropierea SRSEE. Fundalul simbolului are culoarea galbenă, iar chenarul şi săgeata sunt negre. (a se vedea imaginea asociată) 7.2.2. În plus, simbolul trebuie să fie plasat pe toate incintele şi barierele care, atunci când sunt îndepărtate, expun piesele sub tensiune ale circuitelor de înaltă tensiune. Această dispoziţie este opţională pentru conectorii pentru magistralele de înaltă tensiune şi nu se aplică în niciuna dintre următoarele situaţii: a) dacă barierele sau incintele nu pot fi accesate, deschise sau îndepărtate fizic, decât dacă alte componente ale vehiculului sunt îndepărtate prin utilizarea unor unelte; b) dacă barierele sau incintele sunt situate sub podeaua vehiculului. 7.2.3. Cablurile pentru magistralele de înaltă tensiune care nu se află în întregime în incinte sunt identificate printr-un înveliş exterior de culoare portocalie. 7.3. Pentru protecţia împotriva şocurilor electrice care ar putea rezulta în urma contactului indirect, piesele conductoare expuse, cum ar fi bariera şi incinta conductoare, sunt conectate galvanic în siguranţă la şasiul electric, de exemplu, printr-o conexiune cu fir electric sau cablu de împământare, sau prin sudare sau îmbinare cu bolţuri, astfel încât să nu apară potenţiale periculoase. 7.4. Cerinţe referitoare la SRSEE: 7.4.1. În vederea evitării supraîncălzirii în caz de supracurenţi, SRSEE trebuie prevăzut cu unul sau mai multe dispozitive de protecţie, precum siguranţe, întrerupătoare de circuit şi/sau generale. 7.4.2. SRSEE şi componentele sale trebuie instalate pe vehicul în aşa fel încât să se excludă posibilitatea de detaşare sau ejectare accidentală sau neintenţionată. 7.5. La pornire, inclusiv în modul contact, pentru a alege modul posibil de propulsie activă, conducătorul auto trebuie să efectueze cel puţin două acţiuni deliberate şi distincte. Se permite ca doar o singură acţiune să fie necesară pentru a dezactiva modul posibil de propulsie activă sau pentru a finaliza procedura de oprire. 7.6. Nu este posibilă acţionarea funcţiei vehiculului de mers înapoi în timp ce vehiculul este în mişcare înainte. 7.7. Condiţiile prevăzute la subpct. 7.1-7.6 sunt considerate îndeplinite în cazul vehiculelor lente omologate în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 100. 8. Instalaţia de iluminare-semnalizare 8.1. Faruri de drum: 8.1.1. Prezenţă: facultativă 8.1.2. Număr: 1 sau 2*) *) Dacă lăţimea > 1.300 mm, obligatoriu 2. 8.1.3. Culoare: alb 8.1.4. Martor de conectare: obligatoriu 8.2. Faruri de întâlnire: 8.2.1. Prezenţă: obligatorie 8.2.2. Număr: 1 sau 2*) 8.2.3. Culoare: alb 8.2.4. Martor de conectare: facultativ 8.3. Lămpi indicatoare de direcţie: 8.3.1. Prezenţă: obligatorie 8.3.2. Număr: 2 pe fiecare parte, poziţionate în faţă şi în spate 8.3.3. Culoare: galben sau roşu 8.3.4. Martor de conectare: obligatoriu 8.4. Lămpi de stop: 8.4.1. Prezenţă: obligatorie 8.4.2. Număr: 1 sau 2*) 8.4.3. Culoare: roşu 8.4.4. Martor de conectare: interzis 8.5. Lămpi de poziţie faţă: 8.5.1. Prezenţă: obligatorie 8.5.2. Număr: 1 sau 2*) 8.5.3. Culoare: alb sau galben 8.5.4. Martor de conectare: obligatoriu 8.6. Lămpi de poziţie spate: 8.6.1. Prezenţă: obligatorie 8.6.2. Număr: 1 sau 2*) 8.6.3. Culoare: roşu 8.6.4. Martor de conectare: facultativ 8.7. Catadioptri laterali netriunghiulari: 8.7.1. Prezenţă: obligatorie pe orice vehicul lent cu lungimea de peste 6 m; facultativă pentru restul vehiculelor lente 8.7.2. Număr: în funcţie de lungimea vehiculului, din 3 m în 3 m (4 m dacă structura vehiculului nu permite respectarea acestei prescripţii) 8.7.3. Culoare: galben. Catadioptrii laterali spate pot fi şi roşii dacă sunt grupaţi cu lămpile de poziţie spate sau cu lămpile de ceaţă spate. Suprafaţa iluminată a catadioptrilor laterali poate intersecta suprafaţa aparentă a oricărei alte lămpi laterale. 8.8. Catadioptri spate netriunghiulari: 8.8.1. Prezenţă: obligatorie 8.8.2. Număr: 1 sau 2 (dacă lăţimea > 1.000 mm, obligatoriu 2) 8.8.3. Culoare: roşu. Suprafaţa iluminată poate avea părţi comune cu suprafaţa aparentă a oricărei lămpi spate. 8.9. Lampă număr: 8.9.1. Prezenţă: obligatorie 8.9.2. Număr: 1 sau mai multe elemente optice 8.9.3. Culoare: alb 8.9.4. Martor de conectare: facultativ 8.10. Faruri de ceaţă: 8.10.1. Prezenţă: facultativă 8.10.2. Număr 1 sau 2*) 8.10.3. Culoare: alb sau galben 8.10.4. Martor de conectare: facultativ 8.11. Lămpi de ceaţă spate: 8.11.1. Prezenţă: facultativă 8.11.2. Număr 1 sau 2 8.11.3. Culoare: roşu 8.11.4. Martor de conectare: obligatoriu 8.12. Lămpi de mers înapoi: 8.12.1. Prezenţă: facultativă 8.12.2. Număr 1 sau 2 8.12.3. Culoare: alb 8.12.4. Martor de conectare: facultativ 8.13. Lămpi de avarie: 8.13.1. Prezenţă: facultativă 8.13.2. Număr: 2 pe fiecare parte, poziţionate în faţă şi în spate 8.13.3. Culoare: galben sau roşu 8.13.4. Martor de conectare: obligatoriu 9. Dispozitive de avertizare acustică 9.1. Avertizorul sonor trebuie să emită un sunet uniform şi constant. Spectrul său acustic nu trebuie să se modifice sensibil în timpul funcţionării. 9.2. Vehiculele lente trebuie să fie dotate cu avertizor acustic, acţionat automat la mersul înapoi. 10. Masele 10.1. Masele maxime tehnic admisibile (totală, pe axe) sunt preluate din indicaţiile producătorului. Masa proprie a vehiculului lent se stabileşte prin cântărire şi nu include masa conducătorului (75 kg) şi a bateriilor de propulsie. 10.2. Vehiculele lente nu sunt concepute pentru a tracta remorci. Prin urmare, acestea nu dispun de mase maxime tehnic admisibile remorcabile, în autotren sau pe dispozitivul de cuplare. 10.3. Suma totală a maselor maxime tehnic admisibile pe axe trebuie să fie mai mare sau egală cu masa maximă tehnic admisibilă a vehiculului. 10.4. Masa maximă tehnic admisibilă a autovehiculului nu poate fi mai mică decât masa proprie a autovehiculului plus masa conducătorului (75 kg), masa de încărcare convenţională (nr. de locuri pentru pasageri x 75 kg) şi masa bateriilor de propulsie, după caz. 10.5. Masa maximă tehnic admisibilă pe axa faţă a autovehiculului nu poate fi mai mică de 30% din masa maximă tehnic admisibilă a acestuia. 11. Dimensiunile 11.1. Dimensiunile maxime admise pentru aceste tipuri de vehicule sunt: a) lungime: 12 m; b) lăţime: 2,55 m; c) înălţime: 4 m. 12. Sistemul de rulare 12.1. Echiparea cu anvelope trebuie să fie în concordanţă cu indicaţiile producătorului vehiculului lent. 12.2. Anvelopele utilizate pe vehiculele lente trebuie să fie omologate în conformitate cu Directiva 92/23/CE, Directiva 97/24/CE, Regulamentul ONU nr. 30, Regulamentul ONU nr. 54, Regulamentul ONU nr. 64, Regulamentul ONU nr. 75 (numai anvelope considerate corespunzătoare pentru a fi montate pe vehicule din categoriile L2e şi L5e şi, implicit, L6e şi L7e) sau Regulamentul ONU nr. 106, după caz. 12.3. Vehiculele lente trebuie să fie echipate cu dispozitive de protecţie împotriva stropirii, cu excepţia cazurilor în care forma caroseriei preia această funcţie. 13. Sistemul de propulsie şi protecţia mediului 13.1. Vehiculele lente noi, echipate cu motoare cu ardere internă, trebuie să respecte condiţiile tehnice privind emisiile poluante prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1.628." 36. Anexa nr. 1 se modifică şi va avea cuprinsul prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin. 37. La anexa nr. 2, secţiunea „Vehicule din categoria T“ se modifică şi va avea următorul cuprins: "Vehicule din categoriile T, C, R, S şi RLP 1. Faruri cu lumină de drum 1.1. Prezenţă: obligatorie pentru tractoarele având viteza maximă constructivă mai mare de 40 km/h; facultativă pentru vehiculele cu viteza maximă constructivă de cel mult 40 km/h; interzisă pentru categoriile R, S şi RLP 1.2. Număr: 2 sau 4 1.3. Culoare: alb sau galben 1.4. Martor de conectare: obligatoriu 2. Faruri cu lumină de întâlnire 2.1. Prezenţă: obligatorie pentru categoriile T şi C; interzisă pentru categoriile R, S şi RLP 2.2. Număr: 2. Pentru tractoarele echipate pentru montarea frontală a uneltelor este permisă montarea a încă două faruri suplimentare la o înălţime care nu depăşeşte 4.000 mm, dacă legăturile electrice sunt concepute astfel încât cele două perechi de faruri cu lumină de întâlnire să nu poată fi aprinse în acelaşi timp. 2.3. Culoare: alb sau galben 2.4. Martor de conectare: facultativ 2.5. Dispozitiv de reglare a farurilor: opţional 3. Faruri de ceaţă 3.1. Prezenţă: facultativă pentru categoriile T şi C; interzisă pentru categoriile R, S şi RLP 3.2. Număr: 2 3.3. Culoare: alb sau galben 3.4. Martor de conectare: facultativ 4. Lămpi de mers înapoi 4.1. Prezenţă: facultativă 4.2. Număr: 1 sau 2 4.3. Culoare: alb 4.4. Martor de conectare: facultativ 5. Lămpi indicatoare de direcţie 5.1. Prezenţă: obligatorie 5.2. Număr: 5.2.1. Există 4 variante de echipare pentru tractoare: 5.2.1.1. două lămpi în faţă şi două lămpi în spate în acelaşi bloc optic pentru fiecare laterală a vehiculului. Această variantă se poate folosi în cazul tractoarelor cu lungimea de până la 4,6 m; 5.2.1.2. două lămpi în faţă şi două lămpi laterale în acelaşi bloc optic pentru fiecare laterală a vehiculului şi două lămpi în spate; 5.2.1.3. două lămpi în faţă, două lămpi laterale şi două lămpi în spate; 5.2.1.4. două lămpi în faţă şi două lămpi în spate. 5.2.2. În cazul remorcilor şi utilajelor remorcate: două lămpi indicatoare de direcţie spate 5.3. Culoare: galben sau roşu 5.4. Martor de conectare: obligatoriu 6. Lămpi de avarie: identic cu pct. 5 7. Lămpi de stop 7.1. Prezenţă: obligatorie 7.2. Număr: 2 de tip S1 sau S2 şi un dispozitiv din categoria S3 sau S4. Cu excepţia cazului în care este instalat un dispozitiv din categoria S3 sau S4, pe vehicule pot fi instalate două dispozitive opţionale din categoria S1 sau S2. 7.3. Culoare: roşu 7.4. Martor de conectare: facultativ 8. Lămpi de poziţie faţă 8.1. Prezenţă: obligatorie pentru categoriile T şi C; obligatorie pentru vehiculele din categoriile R şi S, cu o lăţime de peste 1,6 m şi cu viteza maximă prin construcţie mai mare de 40 km/h 8.2. Număr: două. În cazul vehiculelor concepute pentru montarea de dispozitive portabile în partea frontală, care pot masca lămpile de poziţie faţă obligatorii, se pot instala două lămpi de poziţie faţă suplimentare la o înălţime care nu depăşeşte 4.000 mm. 8.3. Culoare: alb sau galben (dacă lampa este inclusă într-un bloc optic galben) 8.4. Martor de conectare: obligatoriu 9. Lămpi de poziţie spate 9.1. Prezenţă: obligatorie 9.2. Număr: 2 (Părţile vehiculului care depăşesc cel mai din spate punct al suprafeţei luminoase a lămpilor de poziţie spate cu mai mult de 1.000 mm trebuie prevăzute cu o lampă de poziţie spate suplimentară.) 9.3. Culoare: roşu 9.4. Martor de conectare: obligatoriu 10. Lămpi de ceaţă spate 10.1. Prezenţă: facultativă 10.2. Număr: 1 sau 2 10.3. Culoare: roşu 10.4. Martor de conectare: obligatoriu 11. Lămpi de staţionare 11.1. Prezenţă: facultativă 11.2. Număr: 2 lămpi în faţă şi 2 lămpi în spate sau o lampă pe o laterală a vehiculului şi una pe cealaltă laterală, dar vizibile atât din faţă, cât şi din spate 11.3. Culoare: alb sau galben (dacă lampa este inclusă întrun bloc optic galben) în faţă şi roşu în spate 11.4. Martor de conectare: facultativ 12. Lămpi de gabarit 12.1. Prezenţă: facultativă pentru categoriile T şi C şi pentru vehicule din categoriile R, S şi RLP cu lăţimea mai mare de 1,80 m; interzisă pe toate celelalte vehicule 12.2. Număr: 2 lămpi în faţă şi 2 lămpi în spate 12.3. Culoare: alb în faţă şi roşu în spate 12.4. Martor de conectare: facultativ 13. Proiectoare de lucru Nu sunt specificate niciun fel de condiţii. Dacă există un astfel de dispozitiv de iluminare, acesta nu poate fi combinat cu nicio altă lampă. Martorul de conectare este obligatoriu. 14. Catadioptri spate netriunghiulari 14.1. Prezenţă: obligatorie pentru categoriile T şi C; interzisă pentru categoriile R, S şi RLP 14.2. Număr: 2 sau 4 14.3. Culoare: roşu 15. Catadioptri laterali netriunghiulari 15.1. Prezenţă: obligatorie pentru vehicule cu o lungime mai mare de 4,6 m; opţională pentru vehicule cu lungimea de cel mult 4,6 m 15.2. Număr: Un catadioptru trebuie să fie situat la maximum 3 m de punctul cel mai avansat al vehiculului şi, fie acelaşi catadioptru, fie un altul, nu trebuie să fie situat la mai mult de 3 m de punctul situat cel mai în spate al vehiculului. Distanţa dintre doi catadioptri situaţi pe aceeaşi parte a vehiculului nu trebuie să depăşească 6 m. 15.3. Culoare: galben auto 16. Lampă număr 16.1. Prezenţă: obligatorie 16.2. Număr şi poziţionare astfel încât să ilumineze placa de număr spate; culoare albă 16.3. Martor de conectare: facultativ 17. Catadioptri faţă netriunghiulari 17.1. Prezenţă: obligatorie pentru categoriile R, S şi RLP; facultativă pentru categoriile T şi C 17.2. Număr: 2 sau 4 17.3. Culoare: alb sau incolor Suprafaţa iluminantă a catadioptrului poate avea părţi comune cu suprafaţa aparentă a oricărei alte lămpi situate în faţă. 18. Lămpi laterale de gabarit 18.1. Prezenţă: obligatorie pe tractoarele cu lungimea mai mare de 4,6 m; obligatorie pe vehiculele din categoriile R3 şi R4 cu lungimea mai mare de 4,6 m; opţională pe toate celelalte vehicule 18.2. Număr: cel puţin o lampă de gabarit laterală trebuie montată pe treimea mijlocie a vehiculului, iar lampa de gabarit laterală cea mai din faţă nu trebuie amplasată la mai mult de 3 m de partea frontală. Distanţa dintre două lămpi de gabarit laterale adiacente nu trebuie să depăşească 3 m. În cazul în care structura, construcţia sau modul de utilizare a vehiculului nu permite satisfacerea acestei cerinţe, această distanţă poate fi mărită la 4 m. 18.3. Culoare: galben 18.4. Martor de conectare: facultativ Lampa de gabarit laterală poate fi parte a suprafeţei emiţătoare de lumină comune cu catadioptrul lateral. 19. Lumini pentru circulaţia pe timp de zi 19.1. Prezenţă: facultativă pentru categoriile T şi C; interzisă pentru categoriile R, S şi RLP 19.2. Număr: 2. Pentru tractoarele echipate pentru montarea frontală a uneltelor este permisă montarea a încă două lămpi suplimentare la o înălţime care nu depăşeşte 4.000 mm, dacă legăturile electrice sunt concepute astfel încât cele două perechi de lămpi pentru circulaţia pe timp de zi să nu poată fi aprinse în acelaşi timp. 19.3. Culoare: alb 19.4. Martor de conectare: facultativ 20. Lămpi de viraj 20.1. Prezenţă: facultativă pentru categoriile T şi C; interzisă pentru categoriile R, S şi RLP 20.2. Număr: 2 sau 4 20.3. Culoare: alb 20.4. Martor de conectare: fără Lămpile de viraj nu sunt puse în funcţiune când viteza vehiculului este mai mare de 40 km/h. 21. Marcaj de contur 21.1. Prezenţă: facultativă 21.2. Culoare: alb sau galben pe lateral; roşu sau galben în partea din spate Marcajele de vizibilitate se instalează cât de aproape posibil de orizontală şi verticală, în funcţie de forma, structura, construcţia şi cerinţele de funcţionare ale vehiculului. 22. Plăci de identificare spate pentru vehiculele lente 22.1. Prezenţă: facultativă pe vehiculele cu viteza maximă prin construcţie de maximum 40 km/h; interzisă pe toate celelalte vehicule 22.2. Număr şi dispunere: în conformitate cu anexa 15 la Regulamentul ONU nr. 69 23. Lămpi exterioare de curtoazie 23.1. Prezenţă: facultativă pentru categoriile T şi C; interzisă pentru categoriile R, S şi RLP 23.2. Număr: nespecificat 23.3. Culoare: alb 23.4. Martor de conectare: facultativ Lampa exterioară de curtoazie nu este activată decât dacă vehiculul este în staţionare şi sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii: a) motorul este oprit; b) o portieră a şoferului sau a pasagerilor este deschisă; c) o uşă a compartimentului de mărfuri este deschisă. 24. Lămpi de manevră 24.1. Prezenţă: facultativă pentru categoriile T şi C; interzisă pentru categoriile R, S şi RLP 24.2. Număr: 1 sau 2 (una pe fiecare parte) 24.3. Culoare: alb 24.4. Martor de conectare: facultativ Lămpile de manevră trebuie conectate în aşa fel încât să nu poată fi activate decât dacă farurile cu lumină de drum sau farurile cu lumină de întâlnire sunt puse în funcţiune în acelaşi timp. Lampa (lămpile) de manevră trebuie să se activeze în mod automat pentru manevrele lente de până la 10 km/h, cu condiţia să fie îndeplinită una dintre următoarele condiţii: - să se activeze înainte de punerea în mişcare a vehiculului pentru prima oară înainte de fiecare activare manuală a sistemului de propulsie; sau – treapta de viteză pentru mersul înapoi este activată; sau – un sistem video de asistenţă la manevrele de parcare este activat. Lămpile de manevră sunt scoase din funcţiune automat dacă viteza de avansare a vehiculului este mai mare de 10 km/h şi rămân stinse până când sunt îndeplinite din nou condiţiile pentru activarea lor. 25. Catadioptri spate triunghiulari 25.1. Prezenţă: obligatorii pentru categoriile R, S şi RLP; interzişi pentru categoriile T şi C. 25.2. Număr: 2 sau 4; vârful triunghiului orientat în sus 25.3. Culoare: roşu Suprafaţa luminoasă a catadioptrului poate avea părţi comune cu cea a oricărei alte lămpi situate în spate. 26. Benzi şi panouri de semnalizare 26.1. Prezenţă: obligatorie pentru vehiculele cu o lăţime totală de peste 2,55 m; facultativă pentru vehiculele cu o lăţime totală de cel mult 2,55 m 26.2. Număr: 2 sau 4. Panourile sau benzile sunt dispuse în aşa fel încât dungile lor merg până la 45° spre exterior şi în jos." 38. Anexa nr. 8 se abrogă. 39. Anexa nr. 9 se modifică şi va avea cuprinsul prevăzut în anexa nr. 2 la prezentul ordin. 40. La anexa nr. 10, titlul se modifică şi va avea următorul cuprins: "Atestatul tehnic pentru maşinile autopropulsate şi pentru vehiculele lente" 41. În cuprinsul reglementărilor, sintagma „maşini autopropulsate pentru lucrări“ se modifică şi se înlocuieşte cu sintagma „maşini autopropulsate“. ART. II Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin. ART. III Regia Autonomă „Registrul Auto Român“ duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. ART. IV Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Viceprim-ministru, ministrul transporturilor şi infrastructurii, Sorin Mihai Grindeanu Bucureşti, 8 decembrie 2022. Nr. 2.403. ANEXA 1 (Anexa nr. 1 la reglementări) (faţă) ^1 Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil. (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) ANEXA 2 (Anexa nr. 9 la reglementări) LISTA cu modificările speciale aduse autovehiculelor în scopul conducerii de către persoanele cu handicap şi/sau în scopul preluării şi transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat Pentru autovehiculele special modificate faţă de configuraţia iniţială în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum şi pentru autovehiculele special modificate în scopul preluării şi transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, Registrul Auto Român efectuează următoarele activităţi: 1. Verifică fixarea dispozitivului pe autovehicul şi îndeplinirea de către acesta a rolului său funcţional; după caz, verifică amenajarea specială a autovehiculului. 2. În cazul autovehiculelor special modificate faţă de configuraţia iniţială în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, înscrie în CIV la rubrica „Menţiuni“ unul dintre următoarele coduri: 10. Transmisie modificată 10.02. Selectarea automată a treptei de viteză 10.04. Levierul schimbătorului de viteze adaptat 15. Ambreiaj adaptat 15.01. Pedală de ambreiaj adaptată 15.02. Ambreiaj manual 15.03. Ambreiaj automat 15.04. Măsuri pentru a preveni obstrucţionarea sau acţionarea pedalei de ambreiaj 20. Sistem de frânare modificat 20.01. Pedala de frână adaptată 20.03. Pedala de frână adaptată pentru piciorul stâng 20.04. Pedala de frână prin talpă 20.05. Pedala de frână înclinată 20.06. Frână de serviciu manuală (adaptată) 20.07. Utilizare maximă a frânei de serviciu consolidate cu o forţă de.... N(*) [de exemplu, 20.07 (300 N)] (*) Această forţă arată capacitatea conducătorului auto de acţionare a sistemului. 20.09. Frână de parcare adaptată 20.12. Separare înainte de pedala de frână/cu pedala la podea/cu pedala de frână detaşată 20.13. Frână acţionată cu genunchiul 20.14. Frână de serviciu acţionată electronic 25. Sisteme de accelerare modificate 25.01. Pedală de acceleraţie adaptată 25.03. Pedală de acceleraţie înclinată 25.04. Pedală de acceleraţie acţionată manual 25.05. Pedală de acceleraţie acţionată cu genunchiul 25.06. Servoacceleraţii (electronice, pneumatice etc.) 25.08. Pedală de acceleraţie plasată în stânga 25.09. Separare înainte de pedala de acceleraţie/cu pedala la podea/cu pedala de acceleraţie detaşată 31. Adaptări şi protecţii pedale 31.01. Set suplimentar de pedale paralele 31.02. Pedale la (sau aproape la) acelaşi nivel 31.03. Protecţie la obstrucţionarea sau acţionarea pedalelor de acceleraţie şi frână atunci când acestea nu sunt acţionate cu piciorul 31.04. Podea înălţată 32. Sisteme de acceleraţie şi frână de serviciu combinate 32.01. Acceleraţie şi frână de serviciu ca sistem combinat acţionat cu un braţ 32.02. Acceleraţie şi frână de serviciu ca sistem servo combinat 33. Sisteme de acceleraţie, frână de serviciu şi direcţie combinate 33.01. Acceleraţie, frână de serviciu şi direcţie ca sistem combinat servo, acţionat cu o mână 33.02. Acceleraţie, frână de serviciu şi direcţie ca sistem combinat servo, acţionat cu două mâini 35. Dispozitive de comandă adaptate (comutatoare pentru faruri, ştergător şi spălător de parbriz, claxon, semnalizatoare etc.) 35.02. Dispozitive de comandă care pot fi acţionate fără eliberarea volanului 35.03. Dispozitive de comandă care pot fi acţionate cu mâna stângă fără eliberarea volanului 35.04. Dispozitive de comandă care pot fi acţionate cu mâna dreaptă fără eliberarea volanului 35.05. Dispozitive de comandă care pot fi acţionate fără eliberarea volanului şi a comenzilor de acceleraţie sau de frână combinate 40. Direcţie modificată 40.01. Utilizare maximă a direcţiei cu o forţă de..... N (*) [de exemplu, 40.01 (140 N)] (*) Această forţă arată capacitatea conducătorului auto de acţionare a sistemului. 40.05. Volan ajustat (volan mai gros/mai subţire, volan cu diametru redus etc.) 40.06. Volan cu basculare 40.09. Acţionare cu piciorul 40.11. Mâner la volan 40.14. Sistem de direcţie adaptat alternativ acţionat cu un braţ 40.15. Sistem de direcţie adaptat alternativ acţionat cu două braţe 42. Oglindă (oglinzi) retrovizoare modificată (modificate) 42.01. Oglindă retrovizoare adaptată 42.03. Oglindă retrovizoare interioară suplimentară pentru observarea traficului 42.05. Oglindă retrovizoare pentru unghiul mort 43. Poziţia scaunului pentru conducătorul auto 43.01. Scaun pentru conducător cu înălţime adecvată pentru vizibilitate şi distanţă normală faţă de volan şi pedale 43.02. Scaun pentru conducător adaptat la forma corpului 43.03. Scaunul conducătorului auto cu suport lateral pentru stabilitate bună 43.04. Scaunul conducătorului auto cu rezemătoare pentru braţ 43.06. Centură de siguranţă adaptată 43.07. Centură de siguranţă tip ham 44. Modificări ale motocicletelor (Folosirea subcodurilor este obligatorie.) 44.01. Frână cu comandă unică 44.02. Frână de mână (adaptată) (la roata din faţă) 44.03. Frână de mână (adaptată) (la roata din spate) 44.04. Manetă de acceleraţie (adaptată) 44.08. Înălţimea scaunului permite conducătorului auto, în poziţia şezând, să aibă în acelaşi timp ambele picioare pe suprafaţa drumului. 44.09. Forţa maximă cu care se poate aplica frâna pe roata din faţă este de ... N (*) [de exemplu, 44.09 (140 N)] (*) Această forţă arată capacitatea conducătorului auto de acţionare a sistemului. 44.10. Forţa maximă cu care se poate aplica frâna pe roata din spate este de ... N (*) [de exemplu, 44.10 (240 N)] 44.11. Rezemătoare pentru picioare adaptată 44.12. Manetă adaptată 45. Numai motocicletă cu ataş 46. Numai tricicluri 47. Limitat la vehiculele cu mai mult de două roţi care nu necesită poziţia de echilibru a conducătorului auto la pornire, oprire şi stat în picioare 50. Limitat la un anumit vehicul/un anumit număr de şasiu (numărul de identificare al vehiculului, VIN) Litere utilizate în combinaţie cu codurile 01-44 pentru specificaţii suplimentare: a) stânga; b) dreapta; c) mână; d) picior; e) mijloc; f) braţ; g) degetul mare. Suplimentar, se înscrie în CIV un text cu privire la particularitatea adaptării, dacă informaţia este disponibilă în documentaţia pusă la dispoziţie de către solicitant. 3. În cazul autovehiculelor special modificate în scopul preluării şi transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat în scaune rulante, RAR înscrie în CIV următoarele: a) la rubrica 1, categoria: „Autovehicul special M_1“; b) la rubrica 2, caroseria: „SH vehicul accesibil scaunelor rulante“; c) la rubrica „Menţiuni“, un text cu privire la tipul de scaun rulant pentru care vehiculul este adaptat, dacă informaţia este disponibilă în documentaţia pusă la dispoziţie de către solicitant. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
