Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
─────
la Rezoluţia MSC.70(69)
───────────────────────
AMENDAMENTE
la Convenţia internaţionalã din 1979 privind cãutarea şi salvarea pe mare
Textul existent al anexei la Convenţie va fi înlocuit cu urmãtorul text, exceptând paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 şi 3.1.3:
CAP. 1
Termeni şi definiţii
1.1. Verbele la timpul viitor sunt folosite în anexã pentru a indica o prevedere a cãrei aplicare uniformã de cãtre toate pãrţile este necesarã în interesul siguranţei vieţii pe mare.
1.2. Verbele la modul condiţional sunt folosite în anexã pentru a indica o prevedere a cãrei aplicare uniformã de cãtre toate pãrţile este recomandatã în interesul siguranţei vieţii pe mare.
1.3. Expresiile de mai jos sunt folosite în anexã cu urmãtoarele sensuri:
1. cãutare - o operaţiune în mod normal coordonatã de un centru de coordonare a operaţiunilor de salvare sau de o filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, folosind personalul disponibil şi mijloace de localizare a persoanelor aflate în pericol;
2. salvare - o operaţiune de salvare a persoanelor aflate în pericol, de asigurare a asistenţei medicale iniţiale sau a altor nevoi şi trimiterea acestora într-un loc sigur;
3. serviciul de cãutare şi salvare - un serviciu prin care se realizeazã monitorizarea situaţiilor de pericol, comunicarea, funcţiile de coordonare şi cele de cãutare şi salvare, incluzând sfaturi medicale, asistenţã medicalã iniţialã sau evacuare medicalã folosind servicii publice ori private, inclusiv aeronave, nave sau alte ambarcaţiuni ori instalaţii;
4. regiune de cãutare şi salvare - o zonã cu dimensiuni definite, asociatã cu un centru de coordonare a operaţiunilor de salvare, în care serviciile de cãutare şi salvare sunt asigurate;
5. centru de coordonare a operaţiunilor de salvare - o unitate însãrcinatã sã asigure organizarea eficientã a serviciilor de cãutare şi salvare şi sã coordoneze operaţiunile de cãutare şi salvare într-o regiune de cãutare şi salvare;
6. filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare - o unitate subordonatã centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, complementarã acestuia, în conformitate cu prevederile specifice ale autoritãţilor responsabile;
7. mijloc de cãutare şi salvare - orice resursã mobilã, incluzând unitãţile desemnate de cãutare şi salvare, folositã în operaţiunile de cãutare şi salvare;
8. unitate de cãutare şi salvare - o unitate alcãtuitã din personal calificat şi dotatã cu echipamente adecvate pentru efectuarea de urgenţã a operaţiunilor de cãutare şi salvare;
9. post de alertare - orice mijloc destinat sã facã legãtura între o persoanã care raporteazã o situaţie de urgenţã şi un centru sau o filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare;
10. faza de urgenţã - termen generic însemnând, dupã caz, faza de incertitudine, faza de alertã sau faza de pericol;
11. faza de incertitudine - situaţie în care existã incertitudine în ceea ce priveşte siguranţa unei persoane, nave sau a unei ambarcaţiuni;
12. faza de alertã - situaţie în care existã temeri în ceea ce priveşte siguranţa unei persoane, nave sau a unei ambarcaţiuni;
13. faza de pericol - situaţie în care este aproape sigur cã o persoanã, navã sau ambarcaţiune este ameninţatã de un pericol grav şi iminent şi solicitã asistenţã imediatã;
14. coordonator la faţa locului - o persoanã desemnatã sã coordoneze operaţiunile de cãutare şi salvare într-o zonã specificatã;
15. secretar general - secretarul general al Organizaţiei Maritime Internaţionale.
CAP. 2
Organizare şi coordonare
2.1. Mãsuri pentru asigurarea şi coordonarea serviciilor de cãutare şi salvare
2.1.1. Pãrţile vor participa la dezvoltarea serviciilor de cãutare şi salvare individual sau în cooperare cu alte state sau cu Organizaţia Maritimã Internaţionalã, asigurând asistenţã oricãrei persoane aflate în pericol pe mare. La primirea unei informaţii cã o persoanã este sau pare sã fie în pericol pe mare, autoritãţile responsabile ale pãrţii vor lua mãsuri urgente pentru a asigura asistenţa necesarã.
2.1.2. Pãrţile vor stabili, fie individual, fie în cooperare cu alte state, dacã este cazul, urmãtoarele elemente de bazã ale serviciului de cãutare şi salvare:
1. cadrul legal;
2. desemnarea unei autoritãţi responsabile;
3. organizarea de mijloace disponibile;
4. mijloace de comunicare;
5. funcţiile operaţionale şi de coordonare; şi
6. proceduri de perfecţionare a serviciilor, incluzând planificarea, relaţii de cooperare pe plan intern şi internaţional, operarea şi instruirea.
Pãrţile trebuie, în mãsura posibilitãţilor, sã respecte standardele minime relevante şi liniile directoare stabilite de Organizaţia Maritimã Internaţionalã.
2.1.3. Pentru a beneficia de ajutorul unei infrastructuri de comunicaţii adecvate stabilite la uscat, de o cale eficientã de alertare de pericol, de o coordonare operaţionalã adecvatã de susţinere efectivã a serviciilor de cãutare şi salvare, pãrţile, fie individual, fie în colaborare cu alte state, vor trebui sã se asigure cã au fost stabilite suficiente regiuni de cãutare şi salvare, în interiorul fiecãrei zone maritime, în conformitate cu paragrafele 2.1.4 şi 2.1.5. Aceste regiuni trebuie sã fie adiacente şi, pe cât posibil, sã nu se suprapunã.
2.1.6. Acordul asupra regiunilor sau reglementãrile la care se face referire în paragrafele 2.1.4 şi 2.1.5 vor trebui sã fie înregistrate de pãrţile interesate sau vor fi incluse în planuri scrise, acceptate de pãrţi.
2.1.8. Pãrţile vor cãuta sã asigure uniformitate, când este cazul, între serviciile de cãutare şi salvare maritime şi cele aeronautice, când se are în vedere constituirea regiunilor de cãutare şi salvare maritime, în conformitate cu prevederile paragrafului 2.1.4, sau atingerea unui acord asupra reglementãrilor adecvate, în conformitate cu paragraful 2.1.5.
2.1.9. Pãrţile care au acceptat responsabilitatea asigurãrii serviciilor de cãutare şi salvare într-o anumitã zonã vor trebui sã foloseascã unitãţile de cãutare şi salvare, precum şi alte mijloace disponibile pentru a asigura asistenţa unei persoane care este sau pare sã fie în pericol pe mare.
2.1.11. Pãrţile vor înainta secretarului general informaţiile privind organizarea serviciilor lor de cãutare şi salvare, incluzând:
1. naţionalitatea autoritãţii responsabile pentru serviciile de cãutare şi salvare;
2. locaţia centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare sau a altor centre care coordoneazã activitatea de cãutare şi salvare, pentru regiunea sau regiunile de cãutare şi salvare şi sistemul de comunicaţii dintre acestea;
3. limitele regiunii sau regiunilor lor de cãutare şi salvare şi acoperirea asiguratã de mijloacele lor de comunicare de siguranţã şi de pericol, localizate la uscat; şi
4. principalele tipuri de unitãţi de cãutare şi salvare disponibile.
Pãrţile vor actualiza cu prioritate informaţiile furnizate cu privire la orice modificare importantã. Secretarul general va transmite tuturor pãrţilor interesate informaţiile primite.
2.1.12. Secretarul general va notifica înţelegerile sau acordurile referitoare la prevederile paragrafelor 2.1.4 şi 2.1.5 tuturor pãrţilor.
2.2. Dezvoltarea serviciilor naţionale de cãutare şi salvare
2.2.1. Pãrţile vor stabili proceduri naţionale specifice pentru dezvoltarea generalã, coordonarea şi îmbunãtãţirea serviciilor de cãutare şi salvare.
2.2.2. Pentru a avea operaţiuni de cãutare şi salvare eficiente pãrţile trebuie:
1. sã asigure folosirea coordonatã a mijloacelor disponibile; şi
2. sã stabileascã o strânsã şi apropiatã cooperare între servicii şi organizaţii care pot contribui la dezvoltarea serviciilor de cãutare şi salvare în zonele atribuite prin operaţiuni comune, planificãri, pregãtiri, exerciţii, cercetare şi dezvoltare.
2.3. Înfiinţarea de centre de coordonare a operaţiunilor de salvare sau filiale ale acestora
2.3.1. Pentru a îndeplini cerinţele paragrafului 2.2, pãrţile, individual sau în cooperare cu alte state, vor înfiinţa centre de coordonare a operaţiunilor de salvare, pentru serviciul de cãutare şi salvare, şi atâtea filiale câte vor considera oportun.
2.3.2. Fiecare centru sau filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, înfiinţat în conformitate cu paragraful 2.3.1, va asigura recepţionarea semnalelor de alertã de pericol ce provin din regiunile lor de cãutare şi salvare. Fiecare astfel de centru va asigura comunicarea cu persoanele în pericol, cu mijloacele de cãutare şi salvare, precum şi cu alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare.
2.3.3. Fiecare centru de coordonare a operaţiunilor de salvare trebuie sã fie operaţional 24 de ore din 24 şi sã fie încadrat permanent cu personal specializat având cunoştinţe de lucru în limba englezã.
2.4. Coordonarea cu serviciile aeronautice
2.4.1. Pãrţile vor asigura cea mai strânsã posibilã coordonare între serviciile maritime şi cele aeriene, astfel încât sã se asigure servicii de cãutare şi salvare eficiente şi eficace în şi dincolo de regiunile lor de cãutare şi salvare.
2.4.2. Fiecare parte ar trebui sã înfiinţeze, atunci când este posibil, centre sau filiale mixte de coordonare a operaţiunilor de salvare, care sã serveascã atât scopurilor maritime, cât şi celor aeronautice.
2.4.3. În cazul în care sunt înfiinţate centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare maritime şi aeronautice distincte, în scopul deservirii aceleiaşi zone, partea interesatã va asigura cea mai strânsã posibilã coordonare între centre şi filiale.
2.4.4. Pãrţile vor asigura, în mãsura posibilului, folosirea unor proceduri comune de cãtre unitãţile de salvare înfiinţate în scopuri maritime şi de cãtre cele înfiinţate în scopuri aeronautice.
2.5. Desemnarea de mijloace de cãutare şi salvare
Pãrţile trebuie sã identifice toate mijloacele apte sã participe în operaţiunile de cãutare şi salvare, desemnând mijloacele corespunzãtoare ca unitãţi de cãutare şi salvare.
2.6. Echipamentul unitãţilor de cãutare şi salvare
2.6.1. Fiecare unitate de cãutare şi salvare va fi dotatã cu echipament corespunzãtor pentru sarcina sa.
2.6.2. Containerele şi cutiile care conţin echipamentele de supravieţuire care sunt lãsate la apã supravieţuitorilor ar trebui sã aibã informaţii generale despre natura conţinutului lor, indicate prin marcaje în conformitate cu standardele adoptate de Organizaţia Maritimã Internaţionalã.
CAP. 3
Cooperarea dintre state
3.1. Cooperarea dintre state
3.1.1. Pãrţile îşi vor coordona organizaţiile lor de cãutare şi salvare şi ar trebui, oricând este necesar, sã-şi coordoneze acţiunile de cãutare şi salvare cu cele ale statelor învecinate.
3.1.4. Autoritãţile responsabile ale pãrţilor:
1. vor confirma imediat primirea unei astfel de cereri; şi
2. vor indica, cât de repede posibil, condiţiile, dacã existã, în conformitate cu care misiunea avutã în vedere poate fi întreprinsã.
3.1.5. Pãrţile ar trebui sã încheie înţelegeri cu statele vecine pentru stabilirea condiţiilor de admitere reciprocã a unitãţilor de cãutare şi salvare ale fiecãrei pãrţi în limitele sau deasupra mãrii sale teritoriale ori a teritoriului sãu respectiv. De asemenea, ar trebui ca aceste înţelegeri sã prevadã posibilitãţi de intrare rapidã pentru astfel de unitãţi cu cât mai puţine formalitãţi posibil.
3.1.6. Fiecare parte ar trebui sã-şi autorizeze centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare:
1. sã solicite celorlalte centre de coordonare a operaţiunilor de salvare asistenţa care le-ar putea fi necesarã, inclusiv nave, aeronave, personal sau echipamente;
2. sã acorde autorizaţia necesarã pentru intrarea unor astfel de nave, aeronave, personal sau echipamente în interiorul sau deasupra apelor teritoriale sau a teritoriului sãu; şi
3. sã întreprindã demersurile necesare pe lângã autoritãţile vamale, de emigrare, sanitare sau alte autoritãţi competente în scopul grãbirii unor astfel de intrãri.
3.1.7. Fiecare parte se va asigura cã centrele sale de coordonare a operaţiunilor de salvare asigurã, la cerere, asistenţã altor centre de coordonare a operaţiunilor de salvare, inclusiv asistenţã sub formã de nave, aeronave, personal sau echipamente.
3.1.8. Pãrţile ar trebui sã încheie înţelegeri cu alte state, când este oportun, pentru a întãri cooperarea şi coordonarea operaţiunilor de cãutare şi salvare. Pãrţile vor autoriza autoritãţile responsabile sã facã planuri operaţionale şi înţelegeri pentru cooperarea şi coordonarea operaţiunilor de cãutare şi salvare cu autoritãţile responsabile ale altor state.
CAP. 4
Proceduri de operare
4.1. Mãsuri pregãtitoare
4.1.1. Fiecare centru sau filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare va dispune de informaţii actualizate, în special de cele cu privire la mijloacele de cãutare şi salvare şi mijloacele de comunicaţii disponibile referitoare la operaţiunile de cãutare şi salvare în zona sa.
4.1.2. Fiecare centru sau filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare ar trebui sã aibã acces imediat la informaţii privind poziţia, drumul şi viteza navelor din zona sa care pot oferi asistenţã persoanelor, navelor sau altor ambarcaţiuni aflate în pericol pe mare, precum şi modul de contactare a acestora. Aceste informaţii ar trebui sã fie pãstrate de centrul de coordonare a operaţiunilor de salvare sau sã fie uşor de obţinut, când este necesar.
4.1.3. Fiecare centru sau filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare ar trebui sã aibã planuri detaliate de operare pentru conducerea operaţiunilor de cãutare şi salvare. Când este cazul, ar trebui sã se întocmeascã planuri mixte împreunã cu reprezentanţii celor ce pot sprijini sau beneficia de serviciile de cãutare şi salvare.
4.1.4. Centrele sau filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare ar trebui sã fie informate continuu cu privire la starea de pregãtire a unitãţilor de cãutare şi salvare.
4.2. Informaţii privind urgenţele
4.2.1. Pãrţile, fie individual, fie în cooperare cu alte state, vor trebui sã se asigure cã sunt capabile în regim de 24 de ore din 24 sã primeascã, prompt şi sigur, alerte de pericol prin echipamentele folosite în acest scop în regiunile lor de cãutare şi salvare. Orice post de alertã primind o alertã de pericol va trebui:
1. sã retransmitã imediat alerta cãtre cel mai apropiat centru sau filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare şi dupã aceea sã sprijine cu comunicaţii de cãutare şi salvare, dupã caz; şi
2. sã confirme alerta, dacã este practic posibil.
4.2.2. Pãrţile se vor asigura, când este cazul, cã s-au luat mãsuri eficace de înregistrare a echipamentului de comunicare şi pentru a rãspunde situaţiilor de urgenţã, pentru a permite oricãrui centru sau filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare sã acceseze cu uşurinţã înregistrãrile corespunzãtoare.
4.2.3. Orice autoritate sau element al serviciului de cãutare şi salvare care are un motiv sã creadã cã o persoanã, navã sau altã ambarcaţiune este în stare de pericol trebuie sã trimitã cât mai repede posibil toate informaţiile disponibile cãtre centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare interesate.
4.2.4. Centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, imediat dupã primirea informaţiei privind o persoanã, navã sau altã ambarcaţiune aflatã în stare de urgenţã, va evalua aceastã informaţie şi va determina faza de urgenţã în concordanţã cu paragraful 4.4 şi cu amplitudinea operaţiunilor impuse.
4.3. Acţiunea iniţialã
Fiecare unitate de cãutare şi salvare care primeşte o informaţie despre un pericol va trebui sã acţioneze imediat, în cazul în care se aflã într-o poziţie favorabilã acordãrii de asistenţã, şi de fiecare datã va trebui sã notifice fãrã întârziere centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare în zona cãruia a apãrut incidentul.
4.4. Faze de urgenţã
Pentru a ajuta în determinarea procedurilor de operare specifice, urmãtoarele faze de urgenţã trebuie sã fie distinse de centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare:
1. Faza de incertitudine:
1.1. când o persoanã a fost raportatã ca dispãrutã ori o navã sau ambarcaţiune nu a sosit la destinaţie; sau
1.2. când o persoanã, navã sau altã ambarcaţiune nu şi-a semnalat aşa cum fusese prevãzut poziţia ori starea de siguranţã.
2. Faza de alertã:
2.1. când dupã o fazã de incertitudine, încercãrile de a stabili legãtura cu o persoanã, navã sau altã ambarcaţiune au eşuat sau când cercetãrile efectuate pe lângã alte surse disponibile au rãmas fãrã rezultat; ori
2.2. când informaţiile primite indicã faptul cã funcţionarea eficientã a unei nave sau altei ambarcaţiuni este compromisã fãrã ca aceasta sã facã nava sã ajungã în situaţie de pericol.
3. Faza de pericol:
3.1. când informaţiile primite indicã în mod clar cã o persoanã, navã sau ambarcaţiune este în pericol şi are nevoie de asistenţã imediatã; ori
3.2. când dupã faza de alertã, orice nouã încercare de a stabili o legãturã cu o persoanã, navã sau altã ambarcaţiune şi orice cercetare mai extinsã a rãmas fãrã rezultat, se ajunge la concluzia cã existã, fãrã îndoialã, un pericol; ori
3.3. când informaţiile primite indicã faptul cã funcţionarea unei nave sau a unei ambarcaţiuni este compromisã într-o asemenea mãsurã încât situaţia de pericol este posibilã.
4.5. Proceduri aplicabile de cãtre centrele şi filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare în timpul fazelor de urgenţã
4.5.1. Dupã declararea fazei de incertitudine, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, va iniţia investigaţii pentru a verifica starea de siguranţã a unei persoane, a unei nave sau ambarcaţiuni pentru a declara faza de alertã.
4.5.2. Dupã declararea fazei de alertã, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, va extinde ancheta întreprinsã pentru regãsirea persoanei dispãrute, a navei sau a ambarcaţiunii dispãrute, va alerta serviciile de cãutare şi salvare competente şi va declanşa procedura necesarã, în funcţie de circumstanţele fiecãrui caz.
4.5.3. Dupã declararea fazei de pericol, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, va proceda în conformitate cu prevederile planului de operare, aşa cum este cerut în paragraful 4.1.
4.5.4. Iniţierea operaţiunilor de cãutare şi salvare când poziţia obiectului cãutat este necunoscutã
În cazul declanşãrii unei faze de urgenţã pentru cãutarea unui obiect a cãrui poziţie este necunoscutã, urmãtoarele mãsuri sunt aplicabile:
1. când existã o fazã de urgenţã, un centru sau o filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, care nu are cunoştinţã cã alte centre iau mãsurile adecvate, îşi va lua sarcina de a declanşa acţiunile necesare şi de a se consulta cu alte centre în scopul desemnãrii unui centru care sã-şi asume responsabilitatea;
2. cu excepţia cazului în care se hotãrãşte altfel printr-o înţelegere între centrele interesate, centrul care urmeazã a fi desemnat va fi centrul responsabil pentru zona în care se aflã obiectul cãutat în momentul ultimei raportãri a poziţiei; şi
3. dupã declararea fazei de pericol, centrul care coordoneazã operaţiunile de cãutare şi salvare va informa, dacã este necesar, celelalte centre asupra tuturor circumstanţelor cazului de urgenţã şi asupra evoluţiei situaţiei.
4.5.5. Informarea persoanelor, navelor sau a altor ambarcaţiuni care fac obiectul fazei de urgenţã
Atunci când este posibil, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, responsabil pentru operaţiunile de cãutare şi salvare, va transmite persoanei, navei sau altei ambarcaţiuni care face obiectul fazei de urgenţã informaţiile asupra operaţiunilor de cãutare şi salvare pe care acest centru le-a declanşat.
4.6. Coordonarea operaţiunilor în cazul în care sunt implicate douã sau mai multe pãrţi
În cazul operaţiunilor de cãutare şi salvare în care sunt implicate mai multe pãrţi, fiecare parte va lua mãsuri ce corespund planurilor de operare prevãzute în paragraful 4.1, atunci când se solicitã de cãtre centrul regional de coordonare a operaţiunilor de salvare.
4.7. Coordonarea activitãţilor de cãutare şi salvare la faţa locului
4.7.1. Activitãţile unitãţilor de cãutare şi salvare şi ale altor mijloace angajate în operaţiunile de cãutare şi salvare vor fi coordonate la faţa locului astfel încât sã se obţinã rezultatele cele mai eficiente.
4.7.2. Când mai multe mijloace vor fi angajate în operaţiunile de cãutare şi salvare şi centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare considerã cã este necesar, persoana cea mai capabilã trebuie sã fie desemnatã coordonator la faţa locului, imediat ce este posibil şi preferabil înainte de sosirea în zona de operaţii a mijloacelor de salvare.
Coordonatorului la faţa locului trebuie sã i se repartizeze responsabilitãţi specifice avându-se în vedere capacitãţile sale aparente de coordonator la faţa locului şi cerinţele operaţionale.
4.7.3. Dacã nu existã un centru responsabil de coordonarea operaţiunilor de salvare sau dacã dintr-un motiv oarecare centrul responsabil de coordonarea operaţiunilor de salvare nu este apt sã coordoneze misiunea de cãutare şi salvare, mijloacele implicate în salvare trebuie sã-şi desemneze, printr-o înţelegere amiabilã, un coordonator la faţa locului.
4.8. Încetarea şi suspendarea operaţiunilor de cãutare şi salvare
4.8.1. Operaţiunile de cãutare şi salvare vor continua, când este posibil, practic pânã când orice speranţã rezonabilã de a gãsi supravieţuitori înceteazã.
4.8.2. Centrul responsabil de coordonarea operaţiunilor de salvare sau o filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare va decide când trebuie sã întrerupã operaţiunile de cãutare şi salvare. Dacã nu existã un astfel de centru implicat în coordonarea operaţiunilor, coordonatorul de la faţa locului trebuie sã ia aceastã decizie.
4.8.3. Când un centru sau o filialã a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare considerã, în baza unor informaţii sigure, cã operaţiunea de cãutare şi salvare a fost încununatã de succes sau cã situaţia de urgenţã nu mai existã, operaţiunea de cãutare şi salvare va înceta şi imediat va informa despre acest lucru orice autoritate, mijloace ori servicii care au fost implicate sau notificate.
4.8.4. Dacã o operaţiune de cãutare la faţa locului devine impracticabilã şi centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare ajunge la concluzia cã ar mai putea exista supravieţuitori, centrul poate suspenda temporar activitatea la faţa locului, în aşteptarea evoluţiilor viitoare, şi va informa prompt despre aceasta orice autoritate, mijloace sau servicii implicate ori notificate. Informaţiile primite ulterior vor fi evaluate şi operaţiunile de cãutare şi salvare vor reîncepe în funcţie de aceste informaţii.
CAP. 5
Sisteme de raportare ale navelor
5.1. Noţiuni generale
5.1.1. Sistemele de raportare ale navelor pot fi stabilite fie individual de cãtre pãrţi, fie în cooperare cu alte state, când se considerã necesar, pentru a facilita operaţiunile de cãutare şi salvare.
5.1.2. Pãrţile care îşi propun sã organizeze sistemul de raportare al navelor vor trebui sã ţinã cont de recomandãrile relevante ale Organizaţiei Maritime Internaţionale. Pãrţile trebuie, de asemenea, sã ţinã cont dacã sistemele existente de raportare sau alte surse care pot da poziţia navei pot asigura informaţii adecvate pentru regiune şi vor cãuta sã minimalizeze rapoartele suplimentare nefolositoare fãcute de nave sau nevoia centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare de a verifica prin sisteme de raportare multiple pentru a determina navele disponibile în regiune care pot acorda asistenţã în operaţiunile de salvare şi cãutare.
5.1.3. Sistemul de raportare al navelor ar trebui sã asigure informaţii actualizate asupra mişcãrii navelor pentru ca, în caz de pericol:
1. sã se reducã intervalul dintre momentul pierderii legãturii cu nava şi momentul începerii operaţiunilor de salvare şi cãutare, în cazul în care nu s-a primit un semnal de pericol;
2. sã se poatã identifica rapid navele a cãror asistenţã ar putea fi solicitatã;
3. sã se delimiteze o zonã de cãutare cu o suprafaţã limitatã, în cazul în care poziţia unei persoane, nave sau ambarcaţiuni în pericol este necunoscutã sau incertã; şi
4. sã se acorde mai uşor asistenţã sau sfaturi medicale urgente.
5.2. Caracteristici operaţionale
5.2.1. Sistemele de raportare ale navelor trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele caracteristici operaţionale:
1. furnizarea informaţiilor, mai ales a programului de marş şi a raportãrii poziţiei care ar putea permite determinarea poziţiei prezente şi viitoare a navelor participante;
2. menţinerea unui curs prestabilit de navigaţie;
3. primirea la intervale corespunzãtoare a rapoartelor de la navele participante;
4. simplitate în concepţie şi exploatare; şi
5. utilizarea pentru raportare a unui format standardizat şi a unor proceduri agreate pe plan internaţional.
5.3. Tipuri de rapoarte
5.3.1. Sistemul de raportare al navelor trebuie sã conţinã urmãtoarele tipuri de rapoarte în conformitate cu recomandãrile Organizaţiei Maritime Internaţionale:
1. programul de marş;
2. raportarea poziţiei; şi
3. raportul final.
5.4. Utilizarea sistemelor
5.4.1. Pãrţile ar trebui sã încurajeze navele sã-şi raporteze poziţia atunci când traverseazã zone în care au fost încheiate înţelegeri în ceea ce priveşte colectarea de informaţii asupra poziţiilor navelor în scopuri de cãutare şi salvare.
5.4.2. Pãrţile care colecteazã informaţii asupra poziţiei navelor ar trebui, în mãsura posibilului, sã le comunice, la cerere, celorlalte state în scopuri de cãutare şi salvare.
ANEXA 2
REZOLUŢIA MSC.155(78)
(adoptatã la 20 mai 2004)
Adoptarea amendamentelor la Convenţia internaţionalã din 1979 privind cãutarea şi salvarea pe mare, amendatã
Comitetul Securitãţii Maritime:
abrogã art. 28(b) din Convenţia Organizaţiei Maritime Internaţionale privind funcţiile Comitetului;
abrogã, de asemenea, art. III(2)(c) din Convenţia internaţionalã din 1979 privind cãutarea şi salvarea pe mare (SAR), denumitã în continuare Convenţia, privind procedurile de modificare a anexei la Convenţie, altele decât prevederile paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 din aceasta;
ia notã de Rezoluţia A.920(220), intitulatã "Revizuirea mãsurilor de siguranţã şi a procedurilor pentru tratamentul persoanelor salvate pe mare";
abrogã, de asemenea, reglementãrile Convenţiei privitoare la prevederile de asistenţã a oricãrei persoane aflate în pericol pe mare fãrã a se ţine cont de naţionalitatea sau statutul unei astfel de persoane ori de circumstanţele în care persoana a fost gãsitã;
ia notã, de asemenea, de art. 98 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii, 1982, privind obligaţia de asistenţã;
ia notã de iniţiativa luatã de secretarul general de a implica agenţiile competente şi specializate ale Naţiunilor Unite şi programele acestora în analiza prevederilor acestei rezoluţii, în scopul de a agrea soluţii comune de rezolvare a acestora, într-o manierã consistentã şi eficientã;
realizeazã nevoia clarificãrii procedurilor existente referitoare la garantarea cã persoanei salvate pe mare i se va gãsi un loc sigur, indiferent de naţionalitatea sau statutul acestei persoane ori de circumstanţele în care aceasta a fost gãsitã;
realizeazã cã intenţia paragrafului 3.1.9 din anexa la Convenţie, astfel cum este amendat de prezenta rezoluţie, este de a garanta cã un loc sigur va fi gãsit într-un timp rezonabil, pentru fiecare caz în parte. Se intenţioneazã pe mai departe ca responsabilitatea de a pune la dispoziţie un loc sigur sau de a asigura un loc sigur cade în sarcina pãrţii în a cãrei regiune SAR au fost recuperaţi supravieţuitorii;
considerând, la a 79-a sesiune, cã amendamentele propuse au circulat în conformitate cu art. III(2)(a) din Convenţie:
1. adoptã, în conformitate cu art. III(2)(c) din Convenţie, amendamentele la Convenţie al cãror text este prevãzut în anexa la prezenta rezoluţie;
2. hotãrãşte, în conformitate cu art. III(2)(f) din Convenţie, cã amendamentele se considerã acceptate la 1 ianuarie 2006, dacã pânã la aceastã datã nu au notificat obiecţiunile lor la amendamente mai mult de o treime din pãrţi;
3. invitã pãrţile la Convenţie sã observe cã, în conformitate cu art. III(2)(h) din Convenţie, amendamentele trebuie sã intre în vigoare la 1 iulie 2006, dupã acceptarea acestora în conformitate cu paragraful 2 de mai sus;
4. solicitã secretarului general, în conformitate cu art. III(2)(d) din Convenţie, sã transmitã copii de pe prezenta rezoluţie şi de pe textul amendamentelor din anexã tuturor pãrţilor la Convenţie;
5. solicitã secretarului general sã transmitã copii de pe prezenta rezoluţie şi anexã membrilor Organizaţiei Maritime Internaţionale care nu sunt pãrţi la Convenţie;
6. solicitã, de asemenea, secretarului general sã ia mãsuri corespunzãtoare de a urmãri iniţiativa interagenţiilor sale în informarea directã a Comitetului Securitãţii Maritime cu privire la procedurile de asigurare a locurilor sigure pentru persoanele în pericol pe mare, acţiune pentru care Comitetul se considerã potrivit.
ANEXĂ
─────
la Rezoluţia MSC.155(78)
────────────────────────
AMENDAMENTE
la Convenţia internaţionalã din 1979 privind cãutarea şi salvarea pe mare, amendatã
CAP. 2
Organizare şi coordonare
2.1. Mãsuri pentru asigurarea şi coordonarea serviciilor de cãutare şi salvare
1. Se va adãuga urmãtoarea frazã la sfârşitul paragrafului existent 2.1.1:
"Noţiunea de persoanã aflatã în pericol pe mare include şi persoanele care au nevoie de asistenţã, dar care au gãsit refugiu la coastã, într-un loc izolat al unei zone oceanice, inaccesibilã unui mijloc de salvare, altul decât cel stipulat în prezenta anexã."
CAP. 3
Cooperarea dintre state
3.1. Cooperarea dintre state
2. În paragraful 3.1.6, cuvântul "şi" va fi şters în subparagraful 2, punctul este înlocuit cu ";şi" în subparagraful 3 şi urmãtorul nou subparagraf, 4, se adaugã dupã subparagraful 3 existent:
"4. sã facã înţelegerile necesare în cooperarea cu alte centre de coordonare a operaţiunilor de salvare pentru a identifica locul/locurile cel/cele mai potrivit/potrivite pentru debarcarea persoanelor gãsite în pericol pe mare."
3. Se va adãuga urmãtorul nou paragraf, 3.1.9, dupã paragraful 3.1.8 existent:
"3.1.9. Pãrţile îşi vor coordona acţiunile şi vor coopera pentru a se asigura cã acei comandanţi de nave care acordã asistenţã îmbarcând persoane aflate în pericol pe mare sunt scutiţi de obligaţia privind devierea minimã de la voiajul planificat, cu condiţia ca aceastã scutire a comandanţilor de navã de la aceastã obligaţie sã nu punã în pericol siguranţa vieţii pe mare. Partea responsabilã pentru regiunea de cãutare şi salvare în care are loc o asemenea asistenţã îşi va exercita responsabilitatea prioritarã pentru a se asigura cã coordonarea şi cooperarea au loc astfel încât supravieţuitorii asistaţi sunt debarcaţi de la bordul navei de asistenţã şi predaţi într-un loc sigur, avându-se în vedere circumstanţele specifice ale cazului şi liniile directoare ale Organizaţiei Maritime Internaţionale. În aceste cazuri pãrţile relevante vor lua mãsuri pentru ca aceastã debarcare sã se facã cât mai repede posibil, în mod rezonabil."
CAP. 4
Proceduri de operare
4.8. Terminarea şi suspendarea operaţiunilor de cãutare şi salvare
4. Urmãtorul nou paragraf, 4.8.5, se va adãuga dupã paragraful 4.8.4 existent:
"4.8.5. Centrul ori filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare pe mare interesatã va iniţia procesul de identificare a celui/celor mai potrivit/potrivite loc/locuri pentru debarcarea persoanelor gãsite în pericol pe mare şi va informa nava sau navele ori alte pãrţi interesate, în consecinţã."
_________
