ANEXA I
-------
la regulament
-------------
CALCULAREA CERINŢELOR DE CAPITAL PENTRU ACOPERIREA RISCULUI DE POZIŢIE
DISPOZIŢII GENERALE
Compensare
1. Excedentul poziţiilor lungi (scurte) ale unei instituţii fata de poziţiile sale scurte (lungi) pe titluri de capital, titluri de creanta şi titluri convertibile, identice, precum şi pe contracte financiare futures, optiuni, warrant-uri şi warrant-uri acoperite, identice, reprezintã poziţia sa neta pe fiecare dintre aceste instrumente diferite. La calcularea poziţiei nete, poziţiile pe instrumente financiare derivate se trateazã, dupã cum este prevãzut la pct. 4-7, ca poziţii pe titlul/titlurile suport (sau notionale). În cazul în care instituţia deţine propriile titluri de creanta, acestea nu se iau în considerare la calcularea riscului specific potrivit pct. 14.
2. Nu este permisã compensarea între un titlu convertibil şi o poziţie de semn opus pe instrumentul suport al acestuia.
3. Toate poziţiile nete, indiferent de semnele lor, trebuie convertite zilnic, înainte de a le agrega, în moneda de raportare utilizând cel mai rãspândit curs de schimb la vedere (spot) de pe piata. Pentru valutele pentru care Banca Nationala a României calculeazã şi comunica cursurile de schimb se folosesc cotatiile anunţate în ziua respectiva.
Instrumente speciale
4. Contractele futures pe rata dobânzii, FRA-urile şi angajamentele forward de cumpãrare sau vânzare a titlurilor de creanta se trateazã ca şi combinatii de poziţii lungi şi scurte. Astfel, o poziţie lungã pe un contract futures pe rata dobânzii se trateazã ca o combinatie între un împrumut luat, cu scadenta la data livrãrii contractului futures şi o deţinere a unui activ cu o scadenta egala cu cea a instrumentului sau a poziţiei notionale, reprezentând suport la contractul futures în cauza. În mod similar, un FRA vândut se trateazã ca o poziţie lungã, cu o scadenta egala cu data decontãrii plus perioada contractului, şi o poziţie scurta, cu o scadenta egala cu data decontãrii. Atât împrumutul, cat şi activul deţinut se includ în prima categorie prevãzutã în Tabelul 1 de la pct. 14, în scopul calculãrii cerintei de capital pentru acoperirea riscului specific aferent contractelor futures pe rata dobânzii şi FRA-urilor. Un angajament forward de cumpãrare a unui titlu de creanta se trateazã ca o combinatie între un împrumut cu scadenta la data livrãrii şi o poziţie lungã spot pe însuşi titlul de creanta. Împrumutul se include în prima categorie prevãzutã în Tabelul 1 de la pct. 14, pentru scopurile riscului specific, iar titlul de creanta se include în coloana corespunzãtoare din cadrul aceluiaşi tabel.
În cazul unui contract futures tranzactional pe bursa, poate fi luatã în considerare, ca şi cerinta de capital, marja cerutã de bursa, dacã marja respectiva este cel puţin egala cu cerinta de capital pentru un contract futures care ar rezulta dintr-un calcul efectuat folosind metoda stabilitã în cuprinsul acestei anexe sau din aplicarea metodei modelelor interne, descrisã în Anexa V.
De asemenea, în cazul unui instrument financiar derivat tranzactionat pe OTC, de tipul celui la care se face referire în acest punct, care a fost compensat de cãtre o casa de compensare recunoscuta de cãtre autoritãţile competente din România, poate fi luatã în considerare, ca şi cerinta de capital, marja cerutã de casa de compensare, dacã marja respectiva este cel puţin egala cu cerinta de capital pentru contractul în cauza care ar rezulta dintr-un calcul efectuat folosind metoda stabilitã în cuprinsul acestei anexe sau din aplicarea metodei modelelor interne, descrisã în Anexa V. Instituţiile trebuie sa dispunã de capacitatea de a realiza în orice moment verificarea echivalentei dintre asemenea cerinţe de marja şi cerinţele de capital calculate conform metodelor menţionate anterior. Verificarea efectivã a echivalentei menţionate se realizeazã cel puţin la datele pentru care se întocmesc raportarile.
Pentru scopurile acestui punct, poziţie lungã înseamnã o poziţie în care o instituţie a fixat rata dobânzii pe care o va primi la un anumit moment în viitor, iar poziţie scurta înseamnã o poziţie în care instituţia a fixat rata dobânzii pe care o va plati la un anumit moment în viitor.
5. Pentru scopurile acestei anexe, opţiunile pe rata dobânzii, pe titluri de creanta, pe titluri de capital, pe indici bursieri, pe contracte financiare futures, pe swap-uri şi pe valute se trateazã ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentã instrumentului suport la care se referã opţiunea, înmulţitã cu valoarea delta aferentã. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe titluri suport sau pe instrumente financiare derivate, identice. Valoarea delta utilizata este cea a bursei în cauza sau, în cazul în care aceasta nu este disponibilã, precum şi în cazul optiunilor tranzacţionate pe OTC, este cea calculatã de instituţia însãşi, sub rezerva ca autoritatea competenta este convinsa de faptul ca modelul utilizat de cãtre instituţia respectiva este rezonabil, bazat pe ipoteze suficient de prudente; în acest din urma caz instituţia trebuie sa notifice autoritatea competenta cu privire la modelul ales, autoritatea competenta urmând a decide de la caz la caz dacã este necesarã revizuirea modelului.
Totodatã instituţiile trebuie sa detina suficient capital pentru acoperirea riscurilor caracteristice optiunilor, altele decât riscul delta.
În cazul unei optiuni scrise, tranzactionala pe bursa, poate fi luatã în considerare ca şi cerinta de capital marja cerutã de bursa, dacã marja respectiva este cel puţin egala cu cerinta de capital pentru o opţiune, care ar rezulta dintr-un calcul efectuat folosind metoda stabilitã în cuprinsul acestei anexe sau din aplicarea metodei modelelor interne, descrisã în Anexa V.
De asemenea, în cazul unei optiuni tranzactionale pe OTC, care a fost compensata de cãtre o casa de compensare recunoscuta de cãtre autoritãţile competente din România, poate fi luatã în considerare ca şi cerinta de capital marja cerutã de casa de compensare, dacã marja respectiva este cel puţin egala cu cerinta de capital pentru o opţiune tranzactionata pe OTC, care ar rezulta dintr-un calcul efectuat folosind metoda stabilitã în cuprinsul acestei anexe sau din aplicarea metodei modelelor interne, descrisã în Anexa V. Instituţiile trebuie sa dispunã de capacitatea de a realiza în orice moment verificarea echivalentei dintre asemenea cerinţe de marja şi cerinţele de capital calculate conform metodelor menţionate anterior. Verificarea efectivã a echivalentei menţionate se realizeazã cel puţin la datele pentru care se întocmesc raportarile.
Cerinta pentru o opţiune cumpãratã, tranzactionata pe bursa sau pe OTC, poate fi aceeaşi ca şi cea pentru instrumentul suport, dar fãrã sa depãşeascã valoarea de piata a opţiunii. Cerinta pentru o opţiune scrisã, tranzactionata pe OTC, se stabileşte în funcţie de instrumentul suport al acesteia.
6. Warrant-urile pe titluri de creanta şi de capital se trateazã în acelaşi mod ca şi opţiunile, conform pct. 5.
7. Swap-urile se trateazã pentru scopurile riscului de rata a dobânzii pe aceeaşi baza ca şi instrumentele din bilanţ. Astfel, un swap pe rata dobânzii, în cadrul cãruia o instituţie primeşte o rata a dobânzii variabila şi plãteşte o rata a dobânzii fixa, se trateazã ca fiind echivalent cu o poziţie lungã pe un instrument pe rata a dobânzii variabila cu scadenta egala cu perioada pana la urmãtoarea data de fixare a ratei dobânzii şi o poziţie scurta pe un instrument pe rata a dobânzii fixa cu aceeaşi scadenta ca şi swap-ul însuşi.
A. TRATAMENTUL VÂNZÃTORULUI PROTECŢIEI
8. La calcularea cerintei de capital pentru riscul de piata al partii care isi asuma riscul de credit ("vânzãtorul protecţiei") trebuie utilizata, dacã nu se specifica altfel, valoarea notionala a instrumentului financiar derivat de credit, prevãzutã în contract. În scopul calculãrii cerintei de capital pentru riscul specific, mai puţin pentru instrumentele de tip total return swap, se utilizeazã scadenta instrumentului financiar derivat de credit, prevãzutã în contract, în locul scadentei obligaţiei. Poziţiile se determina dupã cum urmeazã:
(i) Un instrument de tip total return swap genereazã o poziţie lungã pe riscul de piata general al obligaţiei de referinta şi o poziţie scurta pe riscul de piata general al unui titlu de stat cu o scadenta egala cu perioada pana la urmãtoarea data de fixare a ratei dobânzii şi care are atribuitã o pondere de risc de 0%, potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii standard. De asemenea, acesta genereazã o poziţie lungã pe riscul specific al obligaţiei de referinta;
(ii) Un instrument de tip credit default swap nu genereazã poziţie pe riscul de piata general. Pentru scopurile riscului specific, instituţia trebuie sa înregistreze o poziţie lungã sinteticã pe o obligaţie a entitatii de referinta, în afarã de cazul în care instrumentul financiar derivat beneficiazã de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de creanta eligibil, caz în care trebuie sa înregistreze o poziţie lungã pe instrumentul financiar derivat. Dacã în cadrul produsului sunt datorate plati sub forma de prime sau dobânzi, aceste fluxuri de numerar trebuie sa fie reprezentate ca poziţii notionale pe titluri de stat;
(iii) Un instrument de tip single name credit linked note genereazã o poziţie lungã pe riscul de piata general al instrumentului însuşi, ca şi un instrument pe rata dobânzii. Pentru scopul riscului specific este generata o poziţie lungã sinteticã pe o obligaţie a entitatii de referinta. În plus, este generata o poziţie lungã pe emitentul instrumentului respectiv, în cazul în care un instrument de tip credit linked note beneficiazã de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de creanta eligibil, se înregistreazã doar o singura poziţie lungã pe riscul specific al instrumentului respectiv;
(iv) În plus fata de poziţia lungã pe riscul specific al emitentului instrumentului de tip single name credit linked note, un instrument de tip multiple name credit linked note, care oferã protecţie proporţionalã, genereazã o poziţie pe fiecare entitate de referinta, suma notionala totalã a contractului fiind repartizata între poziţii, proporţional cu ponderea pe care o are fiecare dintre expunerile fata de entitatile de referinta. În situaţia în care pot fi luate în considerare mai multe obligaţii ale unei entitãţi de referinta, riscul specific este determinat de obligaţia cu cea mai mare pondere de risc.
În cazul în care un instrument de tip multiple name credit linked note beneficiazã de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de creanta eligibil, se înregistreazã doar o singura poziţie lungã pe riscul specific al instrumentului respectiv.
(v) Un instrument de tipul first-asset-to-default credit derivative genereazã o poziţie, de valoare egala cu suma notionala, pe o obligaţie a fiecãrei entitãţi de referinta. Dacã nivelul plãţii maxime, în caz de eveniment de credit, este inferior cerintei de capital determinate potrivit metodei prevãzute la prima propozitie din acest punct, suma maxima a plãţii poate fi consideratã cerinta de capital pentru riscul specific.
Un instrument de tipul second-asset-to-default credit derivative genereazã o poziţie, de valoare egala cu suma notionala, pe o obligaţie a fiecãrei entitãţi de referinta, cu excepţia uneia (aceea care are cea mai mica cerinta de capital pentru riscul specific). Dacã nivelul plãţii maxime, în caz de eveniment de credit, este inferior cerintei de capital determinate potrivit metodei prevãzute la prima propozitie din acest punct, aceasta suma poate fi consideratã cerinta de capital pentru riscul specific.
În cazul în care un instrument de tipul first-asset-to-default credit derivative sau second-asset-to-default credit derivative beneficiazã de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de creanta eligibil, vânzãtorul protecţiei calculeazã o singura cerinta de capital aferentã riscului specific, care sa reflecte rating-ul instrumentului financiar derivat.
B. TRATAMENTUL CUMPÃRÃTORULUI PROTECŢIEI
Pentru partea care transfera riscul de credit ("cumpãrãtorul protecţiei"), poziţiile sunt determinate prin simetrie cu cele înregistrate de vânzãtorul protecţiei, cu excepţia instrumentelor de tip credit linked note (care nu genereazã poziţii scurte pe emitent). Dacã la un moment dat exista o opţiune call în combinatie cu un step-up, un asemenea moment este considerat ca fiind scadenta protecţiei. În cazul instrumentelor de tip n^th to default credit derivative, cumpãrãtorii protecţiei pot compensa riscul specific pentru "n-1" active suport (respectiv acele n-1 active care au cea mai mica cerinta de capital pentru riscul specific).
9. Instituţiile care marcheaza la piata şi administreazã riscul de rata a dobânzii al instrumentelor financiare derivate enumerate în cadrul pct. 4-7 pe baza fluxurilor de numerar actualizate pot utiliza modelele de senzitivitate pentru a calcula poziţiile la care se face referire în cadrul punctelor menţionate şi le pot utiliza pentru orice obligaţiune care este amortizata pe perioada reziduala (nu şi pentru obligaţiunile al cãror principal este rambursat la final într-o singura rata). Modelul, precum şi utilizarea acestuia de cãtre instituţie, trebuie aprobate de cãtre autoritatea competenta. Aceste modele trebuie sa genereze poziţii care au aceeaşi senzitivitate la modificãrile ratei dobânzii ca şi fluxurile de numerar suport. Aceasta senzitivitate trebuie sa fie evaluatã în raport de variatiile independente, ale unor rate esantionate de-a lungul curbei de randament, care sa comporte cel puţin un punct de senzitivitate în fiecare dintre benzile de scadenta prevãzute în Tabelul 2 de la pct. 20. Poziţiile se includ în calculul cerinţelor de capital conform dispoziţiilor prevãzute la pct. 17-32.
10. Instituţiile care nu utilizeazã modele conform pct. 9 pot, cu aprobarea autoritãţii competente, sa compenseze integral toate poziţiile pe instrumente financiare derivate la care se face referire la pct. 4-7 şi care îndeplinesc cel puţin urmãtoarele condiţii:
a) poziţiile au aceeaşi valoare şi sunt exprimate în aceeaşi moneda;
b) rata de referinta (pentru poziţiile pe rata variabila) sau cuponul (pentru poziţiile pe rata fixa) are valoare apropiatã; şi
c) urmãtoarea data de fixare a ratei sau, pentru poziţiile pe cupon fix, scadenta reziduala corespunde urmãtoarelor limite:
(i) mai puţin de o luna: aceeaşi zi;
(ii) între o luna şi un an: în cadrul a şapte zile; şi
(iii) peste un an: în cadrul a 30 zile.
11. O instituţie, în cazul în care transfera titlurile, sau drepturile garantate referitoare la proprietatea titlurilor, în cadrul unui acord repo sau în cazul în care da cu împrumut titlurile în cadrul unei operaţiuni de dare de titluri cu împrumut trebuie sa includã titlurile respective în calculul cerintei de capital, conform acestei anexe, cu condiţia ca astfel de titluri sa îndeplineascã criteriile prevãzute la art. 11.
Riscul general şi riscul specific
12. Riscul de poziţie pe un titlu de creanta sau de capital tranzactional (sau instrument derivat pe un titlu de creanta ori de capital) este împãrţit în doua componente în vederea calculãrii cerintei de capital pentru acoperirea acestuia.
Prima componenta este cea de risc specific - acesta este riscul de modificare a preţului instrumentului în cauza datoritã factorilor legaţi de emitentul acestuia sau, în cazul unui instrument financiar derivat, de emitentul instrumentului suport. A doua componenta acoperã riscul general - acesta este riscul de modificare a preţului instrumentului datoritã unei modificãri în nivelul ratelor dobânzii (în cazul unui titlu de creanta tranzactionat sau al unui instrument financiar derivat pe un titlu de creanta, tranzactionat), sau unei variatii generale a pieţei titlurilor de capital care nu este legatã de niciun atribut specific al titlurilor individuale (în cazul unui titlu de capital sau al unui instrument financiar derivat pe un titlu de capital).
TITLURI DE CREANTA TRANZACŢIONATE
13. Instituţia trebuie sa clasifice poziţiile nete corespunzãtor monedei în care acestea sunt exprimate şi sa calculeze cerinta de capital pentru acoperirea riscului general şi a celui specific, separat pentru fiecare valuta individualã.
Riscul specific
14. Instituţia trebuie sa atribuie poziţiile nete din portofoliul de tranzactionare, calculate conform pct. 1, categoriilor corespunzãtoare din Tabelul 1 în funcţie de emitent/debitor, evaluarea externa sau interna a creditului, precum şi în funcţie de scadenta reziduala, şi, în continuare, sa le inmulteasca cu ponderile prevãzute în tabelul menţionat. Instituţia trebuie sa insumeze poziţiile ponderate (indiferent dacã acestea sunt lungi sau scurte) în vederea calculãrii cerintei de capital pentru acoperirea riscului specific.
Tabelul nr. 1
┌────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ Categorii │Cerinta de capital pentru │
│ │ riscul specific │
├────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│Titluri de creanta emise sau garantate de 𗈔% │
│administraţii centrale, emise de bãnci centrale,│ │
│organizaţii internaţionale, bãnci multilaterale │ │
│de dezvoltare sau administraţii │ │
│regionale/autoritãţi locale ale statelor membre,│ │
│care, potrivit regulilor cu privire la │ │
│ponderarea în funcţie de risc a expunerilor în │ │
│conformitate cu prevederile Regulamentului │ │
│BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul │ │
│riscului de credit pentru instituţiile de credit│ │
│şi firmele de investiţii potrivit abordarii │ │
│standard, s-ar încadra la nivelul 1 al scalei de│ │
│evaluare a calitãţii creditului sau cãrora le-ar│ │
│fi atribuitã o pondere de risc de 0%. │ │
├────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│Titluri de creanta emise sau garantate de 𗈔,25% (durata reziduala pana │
│administraţii centrale, emise de bãnci centrale,│la scadenta finala este mai │
│organizaţii internaţionale, bãnci multilaterale │mica sau egala cu şase luni) │
│de dezvoltare sau administraţii 𗈕,00% (durata reziduala pana │
│regionale/autoritãţi locale ale statelor membre,│la scadenta finala este mai │
│care, potrivit regulilor cu privire la │mare de şase luni şi mai mica│
│ponderarea în funcţie de risc a expunerilor în │ sau egala cu 24 luni) │
│conformitate cu prevederile Regulamentului 𗈕,60% (durata reziduala pana │
│BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul │la scadenta finala este mai │
│riscului de credit pentru instituţiile de credit│mare de 24 luni) │
│şi firmele de investiţii potrivit abordarii │ │
│standard, s-ar încadra la nivelul 2 sau 3 al │ │
│scalei de evaluare a calitãţii creditului şi │ │
│ │ │
│titluri de creanta emise sau garantate de │ │
│instituţii care, potrivit regulilor cu privire │ │
│la ponderarea în funcţie de risc a expunerilor │ │
│în conformitate cu prevederile Regulamentului │ │
│BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul │ │
│riscului de credit pentru instituţiile de credit│ │
│şi firmele de investiţii potrivit abordarii │ │
│standard, s-ar încadra la nivelul 1 sau 2 al │ │
│scalei de evaluare a calitãţii creditului şi │ │
│ │ │
│titluri de creanta emise sau garantate de │ │
│societãţi care, potrivit regulilor cu privire la│ │
│ponderarea în funcţie de risc a expunerilor în │ │
│conformitate cu prevederile Regulamentului │ │
│BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul │ │
│riscului de credit pentru instituţiile de credit│ │
│şi firmele de investiţii potrivit abordarii │ │
│standard, s-ar încadra la nivelul 1 sau 2 al │ │
│scalei de evaluare a calitãţii creditului. │ │
│ │ │
│Alte elemente eligibile asa cum sunt definite │ │
│la pct. 15. │ │
├────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│Titluri de creanta emise sau garantate de 𗈜,00% │
│administraţii centrale, emise de bãnci centrale,│ │
│organizaţii internaţionale, bãnci multilaterale │ │
│de dezvoltare sau administraţii │ │
│regionale/autoritãţi locale/ instituţii ale │ │
│statelor membre, care, potrivit regulilor cu │ │
│privire la ponderarea în funcţie de risc a │ │
│expunerilor în conformitate cu prevederile │ │
│<>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind │ │
│tratamentul riscului de credit pentru │ │
│instituţiile de credit şi firmele de investiţii │ │
│potrivit abordarii standard, s-ar încadra la │ │
│nivelul 4 sau 5 al scalei de evaluare a │ │
│calitãţii creditului şi │ │
│ │ │
│titluri de creanta emise sau garantate de │ │
│societãţi care, potrivit regulilor cu privire la│ │
│ponderarea în funcţie de risc a expunerilor în │ │
│conformitate cu prevederile Regulamentului │ │
│BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul │ │
│riscului de credit pentru instituţiile de credit│ │
│şi firmele de investiţii potrivit abordarii │ │
│standard, s-ar încadra la nivelul 3 sau 4 al │ │
│scalei de evaluare a calitãţii creditului. │ │
│ │ │
│Expuneri pentru care nu este disponibilã o │ │
│evaluare a creditului din partea unei instituţii│ │
│externe de evaluare a creditului (ECAI) │ │
│nominalizate. │ │
├────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│Titluri de creanta emise sau garantate de ,00% │
│administraţii centrale, emise de bãnci centrale,│ │
│organizaţii internaţionale, bãnci multilaterale │ │
│de dezvoltare sau administraţii │ │
│regionale/autoritãţi locale/ instituţii ale │ │
│statelor membre, care, potrivit regulilor cu │ │
│privire la ponderarea în funcţie de risc a │ │
│expunerilor în conformitate cu prevederile │ │
│<>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind │ │
│tratamentul riscului de credit pentru │ │
│instituţiile de credit şi firmele de investiţii │ │
│potrivit abordarii standard, s-ar încadra la │ │
│nivelul 6 al scalei de evaluare a calitãţii │ │
│creditului şi │ │
│ │ │
│titluri de creanta emise sau garantate de │ │
│societãţi care, potrivit regulilor cu privire la│ │
│ponderarea în funcţie de risc a expunerilor în │ │
│conformitate cu prevederile Regulamentului │ │
│BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul │ │
│riscului de credit pentru instituţiile de credit│ │
│şi firmele de investiţii potrivit abordarii │ │
│standard, s-ar încadra la nivelul 5 sau 6 al │ │
│scalei de evaluare a calitãţii creditului. │ │
└────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────┘
În cazul instituţiilor care aplica regulile cu privire la ponderarea în funcţie de risc a expunerilor în conformitate cu <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating, pentru a putea fi încadrat la un nivel al scalei de evaluare a calitãţii creditului, debitorul fata de care este înregistratã expunerea trebuie sa aibã un rating intern cu o probabilitate de nerambursare echivalenta cu sau mai scãzutã decât cea asociata cu nivelul corespunzãtor al scalei de evaluare a calitãţii creditului, în conformitate cu regulile referitoare la ponderarea în funcţie de risc a expunerilor fata de societãţi, prevãzute în cadrul <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii standard.
Instrumentelor emise de cãtre un emitent neeligibil li se atribuie o cerinta de capital pentru riscul specific de 8% sau 12% în conformitate cu Tabelul 1. Pentru scopurile determinãrii nivelului riscului de piata general, instituţiile pot efectua compensarea între asemenea instrumente şi orice alte titluri de creanta.
Expunerile rezultate din securitizare care, în conformitate cu <>art. 22 alin. (1) şi (3) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, ar fi supuse unui tratament de deducere sau care, în conformitate cu art. 5(1), art. 8, <>art. 15-17 şi Capitolul V din Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare, ar fi ponderate în funcţie de risc cu 1250%, se supun unei cerinţe de capital care nu poate fi mai mica decât cea stabilitã prin tratamentele amintite. Facilitãţile de trezorerie pentru care nu exista rating se supun unei cerinţe de capital care nu poate fi mai mica decât cea prevãzutã în art. 5(1), art. 8, <>art. 15-17 şi Capitolul V din Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare.
15. Pentru scopurile pct. 14, elementele eligibile includ:
a) poziţii lungi şi scurte pe active care pot fi încadrate la un nivel al scalei de evaluare a calitãţii creditului care corespunde cel puţin gradului investitional în cadrul procesului de punere în corespondenta (mapping process), descris în cadrul <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii standard;
b) poziţii lungi şi scurte pe active care, datoritã solvabilitãţii emitentului, au o probabilitate de nerambursare care nu este, potrivit abordarii descrise în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating, mai mare decât cea a activelor la care se face referire la lit. a);
c) poziţii lungi şi scurte pe active pentru care nu este disponibilã o evaluare din partea unei instituţii externe de evaluare a creditului (ECAI) nominalizate, şi care îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
(i) sunt considerate suficient de lichide de cãtre instituţia în cauza;
(ii) calitatea lor investitionala este, în opinia instituţiei, cel puţin echivalenta cu aceea a activelor prevãzute la lit. a); şi
(iii) sunt admise la tranzactionare pe cel puţin o piata reglementatã dintr-un stat membru sau pe o bursa (stock exchange) dintr-un stat terţ, cu condiţia ca bursa respectiva sa fie recunoscuta de autoritãţile competente din România;
d) poziţiile lungi şi scurte pe active, emise de instituţii supuse cerinţelor privind adecvarea capitalului similare cerinţelor stabilite în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, care sunt considerate de cãtre instituţia în cauza suficient de lichide şi a cãror calitate investitionala este, în opinia instituţiei, cel puţin echivalenta cu cea a activelor la care se face referire la lit. a); şi
e) titlurile emise de instituţii care sunt considerate a avea un nivel de calitate a creditului echivalent sau mai ridicat decât cele asociate nivelului 2 al scalei de evaluare a calitãţii creditului, potrivit regulilor cu privire la ponderarea în funcţie de risc a expunerilor fata de instituţii, stabilite în cadrul <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii standard, şi care sunt supuse unor aranjamente de supraveghere şi reglementare comparabile cu cele prevãzute de legislaţia nationala cu caracter prudential.
Maniera în care titlurile de creanta sunt evaluate se analizeazã de cãtre autoritatea competenta, care va schimba aprecierea instituţiei dacã considera ca titlurile în cauza au un grad de risc specific prea mare pentru a putea fi considerate eligibile.
16. În cazul titlurilor care prezintã un risc deosebit datoritã solvabilitãţii insuficiente a emitentului, instituţia trebuie sa aplice ponderarea maxima prevãzutã în Tabelul 1 de la pct. 14.
Riscul general
(a) Pe baza scadentei
17. Procedura de calcul a cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului general implica doua etape de baza. În prima etapa, toate poziţiile se pondereaza corespunzãtor scadentei (potrivit explicatiilor de la pct. 18) în vederea calculãrii cerintei de capital necesare pentru acoperirea acestora. În a doua etapa, cerinţele de capital pot fi reduse în cazul în care o poziţie ponderatã este detinuta în paralel cu o poziţie ponderatã de semn opus, în cadrul aceleiaşi benzi de scadenta. Reducerea cerintei de capital este, de asemenea, permisã în cazul în care poziţiile ponderate de semn opus se încadreazã în benzi de scadenta diferite, nivelul reducerii putând depinde atât de faptul ca cele doua poziţii aparţin sau nu aceleaşi zone, cat şi de zonele particulare de care aparţin. Exista în total trei zone (grupe de benzi de scadenta).
18. Instituţia trebuie sa încadreze poziţiile nete în benzile de scadenta corespunzãtoare din coloana 2 sau, dupã caz, coloana 3 a Tabelului 2 de la pct. 20. Instituţia trebuie sa realizeze acest lucru pe baza scadentei reziduale, în cazul instrumentelor pe rata fixa, şi pe baza perioadei rãmase pana la urmãtoarea refixare a ratei dobânzii, în cazul instrumentelor la care rata dobânzii este refixata înainte de scadenta finala. Instituţia trebuie sa facã, de asemenea, distincţie între titlurile de creanta cu un cupon de 3% sau mai mult şi cele cu un cupon de mai puţin de 3% şi, în consecinta, le aloca în coloana 2 sau coloana 3 a Tabelului 2. În continuare, instituţia le înmulţeşte pe fiecare dintre acestea cu ponderea aferentã benzii de scadenta în cauza din coloana 4 a Tabelului 2.
19. Instituţia trebuie sa calculeze, în continuare, suma poziţiilor lungi ponderate şi, separat, suma poziţiilor scurte ponderate în fiecare dintre benzile de scadenta. Partea care corespunde de la cele doua sume amintite, într-o banda de scadenta data, reprezintã poziţia ponderatã pusã în corespondenta în acea banda, în timp ce poziţia lungã reziduala sau poziţia scurta reziduala reprezintã poziţia ponderatã nepusa în corespondenta în aceeaşi banda. În continuare, se calculeazã totalul poziţiilor ponderate puse în corespondenta în toate benzile.
20. Pentru benzile incluse în fiecare dintre zonele din Tabelul 2, instituţia trebuie sa calculeze totalurile poziţiilor lungi ponderate, nepuse în corespondenta, în vederea determinãrii poziţiei lungi ponderate, nepusa în corespondenta pentru fiecare zona. În mod similar, totalurile aferente poziţiilor scurte ponderate nepuse în corespondenta, de la fiecare banda dintr-o anumitã zona, se insumeaza în vederea determinãrii poziţiei scurte ponderate nepuse în corespondenta, pentru acea zona. Partea aferentã poziţiei lungi ponderate, nepusa în corespondenta pentru o zona data, care este pusã în corespondenta cu poziţia scurta ponderatã, nepusa în corespondenta pentru aceeaşi zona, reprezintã poziţia ponderatã pusã în corespondenta pentru zona respectiva. Partea rãmasã a poziţiei lungi ponderate, nepusa în corespondenta, sau a poziţiei scurte ponderate, nepusa în corespondenta pentru o zona, care nu a putut fi astfel pusã în corespondenta, reprezintã poziţia ponderatã nepusa în corespondenta pentru zona respectiva.
Tabelul nr. 2
┌──────┬─────────────────────────────────┬─────────────┬───────────────────────┐
│ │ Banda de scadenta │ │ │
│ Zona ├──────────────┬──────────────────┤ Ponderea │Modificarea presupusa a│
│ │ Cupon de 3% │ Cupon de mai │ (în %) │ ratei dobânzii (în %) │
│ │ sau mai mult │ puţin de 3% │ │ │
├──────┼──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ (1) │ (2) │ (3) │ (4) │ (5) │
├──────┼──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ Unu 𗈔 <= 1 luna 𗈔 <= 1 luna │ 0,00 │ - │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │> 1 <= 3 luni │> 1 <= 3 luni │ 0,20 │ 1,00 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │> 3 <= 6 luni │> 3 <= 6 luni │ 0,40 │ 1,00 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │> 6 <= 12 luni│> 6 <= 12 luni │ 0,70 │ 1,00 │
├──────┼──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ Doi │> 1 <= 2 ani │> 1,0 <= 1,9 ani │ 1,25 │ 0,90 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │> 2 <= 3 ani │> 1,9 <= 2,8 ani │ 1,75 │ 0,80 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │> 3 <= 4 ani │> 2,8 <= 3,6 ani │ 2,25 │ 0,75 │
├──────┼──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ Trei │> 4 <= 5 ani │> 3,6 <= 4,3 ani │ 2,75 │ 0,75 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │> 5 <= 7 ani │> 4,3 <= 5,7 ani │ 3,25 │ 0,70 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │> 7 <= 10 ani │> 5,7 <= 7,3 ani │ 3,75 │ 0,65 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │> 10 <= 15 ani│> 7,3 <= 9,3 ani │ 4,50 │ 0,60 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │> 15 <= 20 ani│> 9,3 <= 10,6 ani │ 5,25 │ 0,60 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │> 20 ani │> 10,6 <= 12,0 ani│ 6,00 │ 0,60 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │ │> 12,0 <= 20,0 ani│ 8,00 │ 0,60 │
│ ├──────────────┼──────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │ │> 20 ani │ 12,50 │ 0,60 │
└──────┴──────────────┴──────────────────┴─────────────┴───────────────────────┘
21. În continuare se determina suma aferentã poziţiei lungi (scurte) ponderate, nepusa în corespondenta din zona unu, care este pusã în corespondenta cu poziţia scurta (lungã) ponderatã, nepusa în corespondenta din zona doi. Aceasta se utilizeazã la pct. 25 sub denumirea de poziţie ponderatã pusã în corespondenta între zonele unu şi doi. În continuare se aplica aceeaşi procedura partii rãmase din poziţia ponderatã nepusa în corespondenta din zona doi şi poziţia ponderatã nepusa în corespondenta din zona trei, în vederea calculãrii poziţiei ponderate puse în corespondenta între zonele doi şi trei.
22. La alegerea sa, instituţia poate inversa ordinea în cadrul pct. 21, astfel încât sa calculeze poziţia ponderatã pusã în corespondenta între zonele doi şi trei înainte sa calculeze poziţia ponderatã pusã în corespondenta între zonele unu şi doi.
23. În continuare, în vederea determinãrii poziţiei ponderate puse în corespondenta între zonele unu şi trei, soldul poziţiei ponderate nepuse în corespondenta din zona unu se pune în corespondenta cu cel din zona trei, rãmas dupã ce zona trei a fost pusã în corespondenta cu zona doi.
24. Poziţiile reziduale, rezultate în urma parcurgerii celor trei proceduri separate de calcul de punere în corespondenta prevãzute la pct. 21, 22 şi 23, se insumeaza.
25. Cerinta de capital a instituţiei se calculeazã prin însumarea urmãtoarelor elemente:
a) 10% din suma poziţiilor ponderate puse în corespondenta în toate benzile de scadenta;
b) 40% din poziţia ponderatã pusã în corespondenta din zona unu;
c) 30% din poziţia ponderatã pusã în corespondenta din zona doi;
d) 30% din poziţia ponderatã pusã în corespondenta din zona trei;
e) 40% din poziţia ponderatã pusã în corespondenta între zonele unu şi doi şi între zonele doi şi trei (a se vedea pct. 21);
f) 150% din poziţia ponderatã pusã în corespondenta între zonele unu şi trei;
şi
g) 100% din poziţiile ponderate reziduale nepuse în corespondenta.
(b) Pe baza duratei
26. Instituţiile pot sa utilizeze în vederea calculãrii cerintei de capital pentru acoperirea riscului general, aferent titlurilor de creanta tranzacţionate, în locul sistemului stabilit la pct. 17-25, un sistem care reflecta durata, cu condiţia ca instituţia sa notifice acest lucru autoritãţii competente şi sa utilizeze acest sistem în mod consecvent.
27. Corespunzãtor unui asemenea sistem, instituţia trebuie sa ia valoarea de piata a fiecãrui titlu de creanta cu rata fixa şi sa calculeze randamentul la scadenta al acestuia, care este rata de actualizare implicita pentru titlul respectiv. În cazul instrumentelor cu rata variabila, instituţia trebuie sa ia valoarea de piata a fiecãrui instrument şi sa calculeze randamentul pornind de la ipoteza ca principalul este scadent la urmãtoarea data de refixare a ratei dobânzii.
28. În continuare, instituţia trebuie sa calculeze durata modificatã pentru fiecare titlu de creanta pe baza urmãtoarei formule:
durata (D)
durata modificatã = ───────────, unde
(1 + r)
m t C(t)
f2Σ ────────-
t=1 (1 + r)^t
D = ────────────────────
m t C(t)
Σ ────────-
t=1 (1 + r)^t
unde:
r = randamentul la scadenta (a se vedea pct. 25),
C(t) = plata la momentul t,
m = scadenta totalã (a se vedea pct. 25).
29. În continuare, instituţia trebuie sa înregistreze fiecare titlu de creanta în zona corespunzãtoare din Tabelul 3. Instituţia realizeazã acest lucru pe baza duratei modificate pentru fiecare instrument.
Tabelul nr. 3
┌────────┬──────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│ Zona │ Durata modificatã (în ani) │ Dobanda presupusa (modificare, în %) │
├────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Unu │> 0 <= 1,0 │ 1,0 │
├────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Doi │> 1,0 <= 3,6 │ 0,85 │
├────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│Trei │> 3,6 │ 0,7 │
└────────┴──────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘
30. În continuare, instituţia trebuie sa calculeze poziţia ponderatã pe baza duratei, pentru fiecare instrument, prin înmulţirea valorii sale de piata cu durata sa modificatã şi cu modificarea presupusa a ratei dobânzii aferente unui instrument cãruia îi corespunde respectiva durata modificatã (a se vedea coloana 3 din Tabelul 3).
31. Instituţia trebuie sa determine poziţiile lungi ponderate pe baza duratei, precum şi poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, în cadrul fiecãrei zone. Suma rezultatã din punerea în corespondenta, în fiecare zona, a poziţiilor lungi ponderate pe baza duratei cu poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, reprezintã poziţia ponderatã pe baza duratei, pusã în corespondenta pentru zona respectiva.
În continuare, instituţia trebuie sa calculeze pentru fiecare zona poziţiile ponderate pe baza duratei nepuse în corespondenta. Apoi trebuie sa parcurga procedurile stabilite la pct. 21-24, pentru poziţiile ponderate nepuse în corespondenta.
32. În continuare, se calculeazã cerinta de capital a instituţiei ca suma a urmãtoarelor elemente:
a) 2% din poziţia ponderatã pe baza duratei, pusã în corespondenta pentru fiecare zona;
b) 40% din poziţiile ponderate pe baza duratei, puse în corespondenta între zonele unu şi doi şi între zonele doi şi trei;
c) 150% din poziţia ponderatã pe baza duratei, pusã în corespondenta între zonele unu şi trei; şi
d) 100% din poziţiile reziduale ponderate pe baza duratei, nepuse în corespondenta.
TITLURI DE CAPITAL
33. Instituţia trebuie sa calculeze suma poziţiilor nete lungi şi suma poziţiilor nete scurte în conformitate cu pct. 1. Totalul celor doua sume reprezintã poziţia bruta totalã a instituţiei. Diferenţa dintre cele doua sume reprezintã poziţia neta totalã.
Riscul specific
34. Pentru a calcula cerinta de capital pentru acoperirea riscului specific, instituţia trebuie sa inmulteasca poziţia sa bruta totalã cu 4%.
35. Prin derogare de la prevederile pct. 34, nivelul cerintei de capital pentru acoperirea riscului specific este de 2% în loc de 4% pentru acele portofolii de titluri de capital deţinute de instituţie, care îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
a) titlurile de capital sunt emise de cãtre alţi emitenti decât cei care au emis numai titluri de creanta care fac obiectul tranzactionarii şi care au asociata o cerinta de 8% sau 12% conform Tabelului 1 de la pct. 14 sau care au asociata o cerinta mai mica numai datoritã faptului ca sunt garantate;
b) titlurile de capital sunt considerate foarte lichide de cãtre autoritatea competenta; şi
c) nicio poziţie individualã nu conţine mai mult de 5% din valoarea portofoliului total de titluri de capital al instituţiei.
Pentru scopul lit. c), pot fi utilizate poziţii individuale de pana la 10%, cu condiţia ca totalul poziţiilor mai mari de 5%, indiferent de semnul lor, sa nu depãşeascã 50% din portofoliu.
Riscul general
36. Pentru a calcula cerinta de capital pentru acoperirea riscului general, instituţia trebuie sa inmulteasca poziţia sa neta totalã cu 8%.
Contracte futures pe indici bursieri
37. Contractele futures pe indici bursieri, echivalentele delta ale optiunilor pe contractele futures pe indici bursieri şi ale optiunilor pe indici bursieri, care sunt denumite în continuare "contracte futures pe indici bursieri", se pot descompune în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente. Aceste poziţii pot fi tratate ca şi poziţii pe titlurile de capital suport respective şi pot fi compensate, în condiţiile aprobãrii de cãtre autoritatea competenta, cu poziţii de semn opus pe insesi titlurile de capital suport.
38. Instituţia care efectueazã compensarea poziţiilor pe unul sau mai multe dintre titlurile de capital componente ale unui contract futures pe indici bursieri cu una sau mai multe poziţii pe însuşi contractul futures pe indici bursieri, trebuie sa detina capital adecvat pentru a acoperi riscul de pierdere cauzat de evoluţia diferita a valorii contractului futures fata de cea a titlurilor de capital componente; de asemenea, instituţia trebuie sa se asigure de acest lucru şi în cazul în care deţine poziţii de semn opus pe contracte futures pe indici bursieri care nu sunt identice în ceea ce priveşte scadenta şi/sau compozitia acestora.
39. Prin derogare de la prevederile pct. 37 şi 38, contractele futures pe indici bursieri care sunt tranzacţionate pe bursa şi - în opinia autoritãţii competente - reprezintã indici cu o larga diversificare, atrag o cerinta de capital pentru acoperirea riscului general de 8%, dar nu atrag nicio cerinta de capital pentru acoperirea riscului specific. Asemenea contracte futures pe indici bursieri se includ în calculul poziţiei nete totale la pct. 33, dar nu se includ în calculul poziţiei brute totale din cadrul aceluiaşi punct.
40. În cazul în care un contract futures pe indici bursieri nu este descompus în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente, acesta se trateazã ca şi un titlu de capital individual. Totuşi, riscul specific al acestui titlu de capital individual poate fi ignorat dacã respectivul contract futures pe indici bursieri este tranzactional pe o bursa şi, în opinia autoritãţii competente, reprezintã un indice cu o diversificare larga.
ANGAJAMENTE DE PRELUARE FERMA (UNDERWRITING)
41. În cazul angajamentelor de preluare ferma de titluri de creanta şi de capital, instituţia poate sa foloseascã procedura ce urmeazã, pentru calculul cerinţelor de capital. În primul rând, aceasta trebuie sa calculeze poziţiile nete prin deducerea poziţiilor aferente angajamentelor de preluare ferma care sunt subscrise sau subangajate de cãtre terţe pãrţi, pe baza unor înţelegeri formale. În al doilea rând, instituţia trebuie sa reducã poziţiile nete cu factorii de reducere prevãzuţi în Tabelul 4:
Tabelul nr. 4
┌───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│- ziua lucrãtoare 0: │ 100% │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│- ziua lucrãtoare 1: │ 90% │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│- zilele lucrãtoare 2 şi 3: │ 75% │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│- ziua lucrãtoare 4: │ 50% │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│- ziua lucrãtoare 5: │ 25% │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│- dupã ziua lucrãtoare 5: │ 0% │
└───────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘
Ziua lucrãtoare 0 este ziua lucrãtoare în care instituţia devine necondiţionat angajata în acceptarea unei cantitãţi cunoscute de titluri la un preţ convenit.
În al treilea rând, instituţia trebuie sa calculeze cerinţele de capital folosind poziţiile reduse aferente angajamentelor de preluare ferma.
Instituţia trebuie sa detina capital suficient pentru acoperirea riscului de pierdere care exista între momentul angajamentului iniţial şi ziua lucrãtoare 1.
CERINŢE DE CAPITAL PENTRU RISCUL SPECIFIC AFERENT POZIŢIILOR DIN PORTOFOLIUL DE TRANZACTIONARE ACOPERITE PRIN INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE DE CREDIT
42. Este permisã o reducere a cerinţelor de capital pe baza protecţiei oferite de instrumentele financiare derivate de credit, în conformitate cu principiile stabilite la pct. 43-46.
43. Este permisã o reducere integrala a cerinţelor de capital atunci când valoarea celor doua segmente evolueaza întotdeauna în direcţii opuse şi aproximativ în aceeaşi mãsura, respectiv în situaţiile în care:
a) cele doua segmente sunt constituite din instrumente complet identice; sau
b) o poziţie lungã cash este acoperitã printr-un instrument de tip total rate of return swap (sau invers) şi exista o corespondenta perfecta între obligaţia de referinta şi expunerea suport (respectiv poziţia cash). Scadenta swap-ului însuşi poate fi diferita fata de cea a expunerii suport.
În aceste situaţii, niciuna dintre cele doua segmente ale poziţiei nu este supusã cerinţelor de capital pentru riscul specific.
44. Se aplica o compensare de 80% atunci când valoarea celor doua segmente evolueaza întotdeauna în direcţii opuse şi când exista o corespondenta perfecta în ceea ce priveşte obligaţia de referinta, scadenta obligaţiei de referinta fata de cea a instrumentului financiar derivat de credit, precum şi în ceea ce priveşte moneda expunerii suport. În plus, caracteristicile principale ale instrumentului financiar derivat de credit, prevãzute în contract, nu trebuie sa aibã drept consecinta ca modificarea de preţ a instrumentului financiar derivat de credit sa devieze semnificativ de la modificãrile de preţ ale poziţiei cash. În mãsura în care prin intermediul tranzacţiei se transfera risc, se aplica o compensare de 80% a riscului specific pentru segmentul din tranzacţie cu cerinta de capital mai mare, în timp ce cerinţele pentru riscul specific aferente celeilalte segment sunt zero.
45. Este permisã o reducere parţialã a cerinţelor de capital atunci când valoarea celor doua segmente evolueaza de regula în direcţii opuse, respectiv în situaţiile în care:
a) poziţia corespunde cazului descris la pct. 43 lit. b) dar exista neconcordanta între active, respectiv între obligaţia de referinta şi expunerea suport. În aceasta situaţie, poziţiile trebuie sa îndeplineascã şi urmãtoarele cerinţe:
(i) obligaţia de referinta are rang egal sau inferior obligaţiei suport; şi
(ii) obligaţia suport şi obligaţia de referinta au acelaşi debitor şi au clauze de tip cross-default sau cross-acceleration care sunt executorii din punct de vedere legal;
b) poziţia corespunde cazului descris la pct. 43 lit. a) sau pct. 44 dar, în ceea ce priveşte moneda sau scadenta, exista neconcordanta între protecţia de credit şi activul suport (neconcordantele în ceea ce priveşte moneda trebuie incluse în cadrul raportarii riscului valutar care este efectuatã în mod uzual, conform Anexei III); sau
c) poziţia corespunde cazului descris la pct. 44 dar, în ceea ce priveşte activele, exista neconcordanta între poziţia cash şi instrumentul financiar derivat de credit. Totuşi, activul suport este inclus în obligaţiile (de livrare), în cadrul documentaţiei instrumentului financiar derivat de credit.
În oricare dintre aceste situaţii, în loc de a se insuma cerinţele de capital pentru riscul specific, aferente fiecãrui segment al tranzacţiei, se aplica doar cea mai mare dintre cele doua cerinţe de capital.
46. În toate situaţiile care nu intra sub incidenta pct. 43-45, se calculeazã o cerinta de capital pentru riscul specific aferentã ambelor segmente ale poziţiilor.
Cerinţe de capital pentru poziţiile pe OPC-uri din portofoliul de tranzactionare
47. Cerinţele de capital pentru poziţiile pe organisme de plasament colectiv (OPC-uri) care îndeplinesc condiţiile specificate în art. 11 în vederea aplicãrii tratamentului privind cerinţele de capital aferente portofoliului de tranzactionare, se calculeazã în conformitate cu metodele stabilite la pct. 48-56.
48. Fãrã a prejudicia alte prevederi din aceasta secţiune, poziţiile pe OPC-uri sunt supuse unei cerinţe de capital pentru riscul de poziţie (specific şi general) de 32%. Fãrã a prejudicia prevederile din al patrulea alineat al pct. 2.1 din Anexa III sau al patrulea alineat (riscul valutar) al pct. 12 din Anexa V corelate cu cele din al patrulea alineat al pct. 2.1 din Anexa III unde este utilizat tratamentul modificat pentru aur care este stabilit la respectivele puncte, poziţiile pe OPC-uri sunt supuse unei cerinţe de capital pentru riscul de poziţie (specific şi general) şi pentru riscul valutar, care sa nu depãşeascã, cumulat, 40%.
49. Instituţiile pot determina cerinta de capital pentru poziţiile pe OPC-uri care îndeplinesc criteriile stabilite la pct. 51, prin utilizarea metodelor stabilite la pct. 53-56.
50. Cu excepţia cazurilor în care este prevãzut altfel, nu este permisã compensarea între investiţiile suport ale OPC şi alte poziţii deţinute de instituţie.
CRITERII GENERALE
51. Criteriile generale de eligibilitate pentru utilizarea metodelor de la pct. 53-56 pentru OPC-uri emise de societãţi supravegheate sau înregistrate în Comunitate, sunt urmãtoarele:
a) prospectul de emisiune al OPC, sau un document echivalent, include:
(i) categoriile de active în care OPC-ul este autorizat sa investeasca;
(ii) dacã se aplica limite în ceea ce priveşte investiţiile: limitele relative şi metodologiile de calcul al acestora;
(iii) dacã OPC-ului îi este permisã indatorarea: nivelul maxim al indatorarii: şi
(iv) dacã sunt permise investiţiile în instrumente financiare derivate tranzacţionate pe OTC sau în tranzacţii de tip repo: o politica de limitare a riscului de contrapartida ce rezulta din aceste tranzacţii;
b) activitãţile OPC-ului sunt raportate în cadrul raportarilor semestriale şi anuale pentru a permite efectuarea unei evaluãri a activelor şi obligaţiilor, a rezultatului financiar şi a operaţiunilor aferente perioadei de raportare;
c) unitãţile/pãrţile OPC sunt rambursabile în numerar, din activele OPC-ului, pe baza zilnica la cererea deţinãtorului;
d) investiţiile în OPC sunt separate de activele administratorului OPC-ului; şi
e) este efectuatã o evaluare adecvatã a riscului OPC-ului de cãtre instituţia investitoare.
52. Dacã sunt îndeplinite cerinţele de la pct. 51, lit. a)-e), OPC-urile din state terţe pot fi considerate eligibile, cu aprobarea autoritãţii competente a instituţiei.
METODE SPECIFICE
53. În cazul în care instituţia are cunostinta de investiţiile suport ale OPC pe baza zilnica, instituţia poate tine cont de acestea pentru a calcula cerinţele de capital pentru riscul de poziţie (general şi specific) aferent acestor poziţii, în conformitate cu metodele stabilite în aceasta anexa sau, dacã s-a acordat permisiunea, în conformitate cu metodele stabilite în Anexa V. Potrivit acestei abordari, poziţiile pe OPC-uri se trateazã ca poziţii pe investiţiile suport ale OPC. Este permisã compensarea între poziţiile pe investiţiile suport ale OPC şi alte poziţii deţinute de instituţie, atât timp cat instituţia deţine un numãr suficient de unitãţi pentru a permite rãscumpãrarea/crearea pe seama acestor unitãţi, a investiţiilor suport.
54. Instituţiile pot calcula cerinţele de capital pentru riscul de poziţie (general şi specific) aferent poziţiilor pe OPC-uri în conformitate cu metodele stabilite în aceasta anexa sau, dacã s-a acordat permisiunea, în conformitate cu metodele stabilite în Anexa V, prin aplicarea metodelor în cauza asupra poziţiilor ipotetice necesare pentru a reproduce componenta şi performanta indicelui sau cosului fix de titluri de capital sau titluri de creanta, generate extern, la care se face referire la lit. a), cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) scopul mandatului OPC-ului este de a reproduce componenta şi performanta indicelui sau cosului fix de titluri de capital sau titluri de creanta, generate extern; şi
b) poate fi stabilitã în mod clar, pe durata unei perioade minime de şase luni, o corelatie minima de 0,9 între modificãrile zilnice de preţ ale OPC şi indicele sau cosul de titluri de capital sau titluri de creanta, pe care OPC îl reproduce. În acest context, corelatie înseamnã coeficientul de corelatie între randamentele zilnice ale OPC şi indicele sau cosul de titluri de capital sau titluri de creanta, pe care OPC îl reproduce.
55. În cazul în care instituţia nu are cunostinta de investiţiile suport ale OPC pe baza zilnica, instituţia poate calcula cerinţele de capital pentru riscul de poziţie (general şi specific) în conformitate cu metodele stabilite în aceasta anexa, cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii:
a) se presupune ca OPC-ul investeste, în primul rând, pana la limita maxima permisã potrivit mandatului sau în clasele de active care atrag cea mai mare cerinta de capital pentru riscul de poziţie (general şi specific) şi apoi continua sa facã investiţii în ordine descrescãtoare pana când se atinge limita totalã maxima pana la care poate investi. Poziţia pe OPC se trateazã ca o deţinere directa a poziţiei ipotetice;
b) la calculul cerinţelor de capital pentru riscul de poziţie, instituţiile trebuie sa ţinã cont de expunerea indirecta maxima pe care ar putea sa o înregistreze prin asumarea de poziţii care prin intermediul OPC se amplifica datoritã efectului de parghie (leveraged positions), prin creşterea proporţionalã a poziţiei pe OPC pana la nivelul maxim al expunerii fata de investiţiile suport, nivel care rezulta din mandatul privind activitatea de investire; şi
c) în cazul în care cerinta de capital pentru riscul de poziţie (general şi specific), calculatã conform acestui punct, depãşeşte pe cea stabilitã la pct. 48, cerinta de capital este plafonata la acel nivel.
56. Instituţiile se pot baza pe un terţ în ceea ce priveşte calcularea şi raportarea cerinţelor de capital pentru riscul de poziţie (general şi specific) aferent poziţiilor pe OPC-uri care corespund cazurilor descrise la pct. 53 şi 55, în conformitate cu metodele stabilite în aceasta anexa, cu condiţia ca este asigurata în mod adecvat corectitudinea calculãrii şi raportarii.
ANEXA II
--------
la regulament
-------------
CALCULAREA CERINŢELOR DE CAPITAL PENTRU RISCUL DE DECONTARE ŞI
RISCUL DE CREDIT AL CONTRAPARTIDEI
RISCUL DE DECONTARE/LIVRARE
1. În cazul tranzacţiilor în care titlurile de creanta, titlurile de capital, valutele şi mãrfurile (excluzând acordurile repo şi reverse repo, operaţiunile de dare de titluri/mãrfuri cu împrumut şi operaţiunile de luare de titluri/mãrfuri cu împrumut) rãmân nedecontate dupã data de livrare scadenta, o instituţie trebuie sa calculeze diferenţa de preţ la care aceasta este expusã. Aceasta este diferenţa dintre preţul de decontare convenit pentru titlul de creanta, titlul de capital, valuta sau marfa în cauza şi valoarea de piata curenta, atunci când diferenţa poate implica o pierdere pentru instituţie. În scopul calculãrii cerintei de capital, aceasta diferenţa trebuie înmulţitã cu factorul corespunzãtor din coloana A a Tabelului 1.
Tabelul nr. 1
┌────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ Numãr de zile lucrãtoare │ Coloana A │
│ dupã data scadenta a decontãrii │ (%) │
├────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
𗈙-15 │ 8 │
├────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
-30 │ 50 │
├────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
-45 │ 75 │
├────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
sau mai mult │ 100 │
└────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────┘
TRANZACŢII INCOMPLETE
2. O instituţie trebuie sa detina capital, dupã cum este prevãzut în Tabelul 2, dacã:
(i) aceasta a plãtit pentru titluri, valute sau mãrfuri înainte de a le primi sau a livrat titluri, valute sau mãrfuri înainte de a primi plata aferentã; şi
(ii) în cazul tranzacţiilor transfrontaliere, a trecut o zi sau mai mult de când aceasta a efectuat plata ori livrarea.
Tabelul nr. 2
Tratamentul tranzacţiilor incomplete din punct de vedere al cerinţelor de capital
┌─────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tipul │ În perioada │
│Tranzac- │ │
│ tiei │ │
├─────────┼─────────────────────────┬───────────────────────────┬──────────────────────────┤
│ │ │ de la primul segment al │cuprinsã în intervalul de │
│ │pana la primul segment al│ tranzacţiei (reprezentând │la 5 zile lucrãtoare dupã │
│ │tranzacţiei (reprezentând│plata/livrare contractualã)│ al doilea segment al │
│ │ plata/livrare │şi pana la 4 zile dupã cel │tranzacţiei (reprezentând │
│ │ contractualã) │ de-al doilea segment al │ plata/livrare │
│ │ │ tranzacţiei (reprezentând │ contractualã) şi pana la │
│ │ │plata/livrare contractualã)│ stingerea tranzacţiei │
├─────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ (1) │ (2) │ (3) │ (4) │
├─────────┼─────────────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ Tranzac-│Nicio cerinta de capital │Se trateazã ca şi o │Se deduc, din fondurile │
│ tie │ │expunere │proprii, atât valoarea │
│incom- │ │ │transferata cat şi │
│pleta │ │ │expunerea curenta pozitiva│
└─────────┴─────────────────────────┴───────────────────────────┴──────────────────────────┘
3. La aplicarea unei ponderi de risc expunerilor din tranzacţiile incomplete tratate în conformitate cu coloana 3 din Tabelul 2, instituţiile care utilizeazã abordarea prevãzutã în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating pot atribui probabilitati de nerambursare contrapartidelor pentru care nu au alte expuneri în afarã portofoliului de tranzactionare, pe baza rating-ului extern al contrapartidelor. Instituţiile care utilizeazã propriile estimari ale pierderii în caz de nerambursare (loss given default) pot aplica valoarea pierderilor în caz de nerambursare prevãzutã la art. 73 din cadrul aceluiaşi regulament, expunerilor din tranzacţii incomplete tratate în conformitate cu coloana 3 din Tabelul 2 cu condiţia sa aplice respectiva valoare a pierderii în caz de nerambursare tuturor expunerilor de acest tip. Alternativ, instituţiile care utilizeazã abordarea prevãzutã în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating pot aplica ponderile de risc, asa cum este prevãzut în cadrul <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii standard, cu condiţia sa le aplice tuturor expunerilor de acest tip, sau pot aplica o pondere de risc de 100% tuturor expunerilor de acest tip. Dacã nivelul expunerii pozitive ce rezulta din tranzacţii incomplete nu are caracter material, instituţiile pot aplica acestor expuneri o pondere de risc de 100%.
4. În cazul unei disfunctionalitati generale a sistemului de decontare sau compensare, instituţiile sunt scutite de la calculul cerinţelor de capital, efectuat potrivit pct. 1 şi 2, pana la remedierea situaţiei, cu condiţia notificãrii autoritãţii competente cu privire atât la apariţia cat şi la încetarea unei astfel de situaţii. În acest caz, incapacitatea unei contrapartide de a deconta o tranzacţie nu este consideratã nerambursare pentru scopurile riscului de credit.
RISCUL DE CREDIT AL CONTRAPARTIDEI (CCR)
5. Instituţiile au obligaţia de a deţine capital pentru acoperirea riscului de credit al contrapartidei (CCR) care rezulta din expuneri datorate urmãtoarelor:
a) instrumente financiare derivate tranzacţionate pe OTC şi instrumente financiare derivate de credit;
b) acorduri repo, acorduri reverse repo, operaţiuni de dare sau luare de titluri/mãrfuri cu împrumut care se bazeazã pe titluri sau mãrfuri incluse în portofoliul de tranzactionare;
c) tranzacţiile de creditare în marja în legatura cu titluri sau mãrfuri; şi
d) tranzacţiile cu decontare îndelungatã.
6. Ţinând cont de prevederile pct. 7-10, valorile expunerilor şi valorile ponderate la risc ale expunerilor se calculeazã în conformitate cu prevederile <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii standard, <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating şi ale <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii în cadrul acestora referintele la "instituţii de credit" din respectivele prevederi urmând a fi intelese ca referinte la "instituţii", referintele la "instituţii de credit mama" urmând a fi intelese ca referinte la "instituţii mama", termenii care decurg urmând a fi interpretati în consecinta.
7. Pentru scopurile pct. 6:
Anexa la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marja se considera ca fiind modificatã astfel încât sa includã art. 2 pct. 1 lit. f) din <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 31/2006 de completare a reglementãrilor CNVM în vederea implementarii unor prevederi ale directivelor europene.
Prevederile <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marja se considera ca fiind modificate astfel încât sa includã, dupã notele de subsol ale Tabelului 1, urmãtorul text:
"În scopul obţinerii unei valori pentru expunerea de credit potenţiala viitoare în cazul instrumentelor financiare derivate de credit de tip total return swap şi credit default swap, valoarea nominalã a instrumentului este înmulţitã cu urmãtoarele procente:
- 5%, în cazul în care obligaţia de referinta este una care, dacã ar da naştere la o expunere directa a instituţiei, aceasta ar fi un element eligibil pentru scopurile Anexei I; şi
- 10%, în cazul în care obligaţia de referinta este una care, dacã ar da naştere la o expunere directa a instituţiei, aceasta nu ar fi un element eligibil pentru scopurile Anexei I.
Totuşi, în cazul unui credit default swap, se permite instituţiei a carei expunere rezultatã din swap reprezintã o poziţie lungã pe instrumentul suport, utilizarea unui factor de 0% pentru calculul expunerii de credit potenţiala viitoare, cu excepţia cazului în care swap-ul respectiv face obiectul unei clauze de lichidare în cazul insolvabilitatii entitatii a carei expunere rezultatã din swap reprezintã o poziţie scurta pe instrumentul suport, chiar dacã în legatura cu instrumentul suport nu s-a produs niciun eveniment de credit."
În cazul în care instrumentul financiar derivat de credit furnizeazã protecţie în funcţie de al n-lea caz de nerambursare (n-th to default) din cadrul unui numãr de obligaţii suport, procentul aplicabil prevãzut mai sus este determinat de obligaţia cu cea mai scãzutã a n-a calitate a creditului (the n-th lowest credit quality) determinata de faptul ca, dacã obligaţia ar fi una care ar fi asumatã de instituţie, aceasta ar fi un element eligibil pentru scopurile Anexei I.
8. Pentru scopurile pct. 6, la calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, nu este permisã instituţiilor utilizarea metodei simple a garanţiilor financiare, prevãzutã la <>art. 82-88 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, pentru recunoaşterea efectelor garanţiilor financiare.
9. Pentru scopurile pct. 6, în cazul tranzacţiilor de rãscumpãrare şi al operaţiunilor de dare sau luare de titluri/mãrfuri cu împrumut înregistrate în portofoliul de tranzactionare, toate instrumentele financiare şi mãrfurile care sunt eligibile pentru a fi incluse în portofoliul de tranzactionare pot fi recunoscute în calitate de garanţii reale eligibile. În cazul expunerilor aferente instrumentelor financiare derivate tranzactionale pe OTC înregistrate în portofoliul de tranzactionare, mãrfurile care sunt eligibile a fi incluse în portofoliul de tranzactionare pot fi, de asemenea, recunoscute în calitate de garanţii reale eligibile. Pentru scopurile calculãrii ajustarilor de volatilitate atunci când asemenea instrumente financiare sau mãrfuri care nu sunt eligibile potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii sunt date cu împrumut, vândute sau furnizate, ori luate cu împrumut, cumpãrate sau primite în cadrul unei asemenea tranzacţii prin intermediul colateralului sau prin alta modalitate şi instituţia utilizeazã abordarea bazatã pe ajustari de volatilitate reglementate potrivit Capitolului IV din cadrul aceluiaşi regulament, astfel de instrumente şi mãrfuri se trateazã în acelaşi mod ca şi titlurile de capital admise la tranzactionare pe o bursa recunoscuta, care nu fac parte dintr-un indice principal.
În cazul în care instituţiile utilizeazã abordarea bazatã pe estimari proprii ale ajustarilor de volatilitate potrivit Capitolului IV din <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii în legatura cu instrumentele financiare sau mãrfurile care nu sunt eligibile potrivit regulamentului menţionat, ajustarile de volatilitate trebuie calculate pentru fiecare element individual. În cazul în care instituţiile utilizeazã abordarea bazatã pe modele interne definitã în Capitolul IV din cadrul aceluiaşi regulament, acestea pot aplica, de asemenea, aceasta abordare pentru portofoliul de tranzactionare.
10. Pentru scopurile pct. 6, în ceea ce priveşte recunoaşterea acordurilor cadru de compensare care acoperã tranzacţii de rãscumpãrare şi/sau operaţiuni de dare sau luare de titluri/mãrfuri cu împrumut şi/sau alte tranzacţii ajustate la condiţiile pieţei (market-driven transactions), compensarea între poziţii din portofoliul de tranzactionare şi din afarã portofoliului de tranzactionare este recunoscuta doar în cazul în care tranzacţiile compensate îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
a) toate tranzacţiile sunt marcate la piata zilnic; şi
b) orice elemente luate cu împrumut, cumpãrate sau primite în cadrul tranzacţiilor, pot fi recunoscute în calitate de garanţii financiare eligibile conform <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, fãrã aplicarea pct. 9 al acestei anexe.
11. În cazul în care un instrument financiar derivat de credit inclus în portofoliul de tranzactionare face parte dintr-o operaţiune de acoperire interna (internal hedge) iar protecţia creditului este recunoscuta potrivit <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, se considera ca nu rezulta risc de credit al contrapartidei din poziţia pe instrumentul financiar derivat de credit.
12. Cerinta de capital este de 8% din totalul valorilor ponderate la risc ale expunerilor.
ANEXA III
---------
la regulament
-------------
CALCULAREA CERINŢELOR DE CAPITAL PENTRU RISCUL VALUTAR
1. Dacã valoarea poziţiei totale nete pe valuta şi pe aur, calculatã conform procedurii stabilite la pct. 2, depãşeşte 2% din totalul fondurilor proprii, instituţia trebuie sa inmulteasca suma dintre poziţia sa neta pe valuta şi poziţia sa neta pe aur cu 8% pentru a calcula cerinta de fonduri proprii care sa acopere riscul valutar.
2. În scopul determinãrii cerinţelor de capital pentru riscul valutar se utilizeazã un calcul în doua etape.
2.1. În primul rând, se calculeazã poziţia deschisã neta a instituţiei pe fiecare valuta (inclusiv moneda de raportare) şi pe aur.
Aceasta poziţie deschisã neta consta din suma urmãtoarelor elemente (pozitive ori negative):
a) poziţia spot neta (respectiv toate elementele de activ mai puţin elementele reprezentând datorii, inclusiv dobanda calculatã şi neajunsã la scadenta, pe valuta în cauza sau, pentru aur, poziţia neta spot pe aur);
b) poziţia forward neta (respectiv toate sumele de primit mai puţin sumele de plãtit în cadrul tranzacţiilor forward pe valuta şi pe aur, inclusiv futures pe valuta şi pe aur şi principalul aferent swap-urilor pe valuta care nu se reflecta în poziţia spot);
c) garanţii irevocabile (şi instrumente similare) care urmeazã a fi, cu siguranta, executate şi, probabil, nu vor fi recuperate;
d) venituri/cheltuieli viitoare nete care nu sunt încã înregistrate dar sunt deja acoperite în întregime (pot fi incluse aici, la discretia instituţiei raportoare şi cu acordul prealabil al autoritãţii competente, venituri/cheltuieli viitoare nete care nu au fost încã evidentiate în contabilitate dar deja sunt acoperite în întregime prin tranzacţii forward pe valuta). O asemenea opţiune trebuie exercitatã în mod consecvent.
e) echivalentul delta net (sau calculat în funcţie de delta) al portofoliului total de optiuni pe valuta şi pe aur, şi
f) valoarea de piata a altor optiuni (altele decât cele pe valuta şi aur).
Poziţiile pe care o instituţie le-a luat în mod deliberat pentru a se acoperi impotriva efectului advers al cursului de schimb asupra indicatorului de capital (capital ratio), pot fi excluse de la calculul poziţiei valutare deschise nete. Asemenea poziţii trebuie sa fie de natura netranzactionabila sau structuralã, iar excluderea acestora, precum şi orice modificare a condiţiilor privind excluderea lor, necesita acordul autoritãţii competente. Acelaşi tratament, supus aceloraşi condiţii ca şi cele de mai sus, poate fi aplicat poziţiilor, deţinute de instituţie, în legatura cu elemente care sunt deja deduse la calculul fondurilor proprii.
În ceea ce priveşte OPC-urile, pentru scopurile calculului la care se face referire în primul alineat, se iau în considerare poziţiile pe valuta efective ale OPC. Instituţiile se pot baza pe raportarile terţilor privind poziţiile pe valuta ale OPC, în cazul în care corectitudinea acestor raportari este asigurata în mod adecvat. Dacã o instituţie nu are cunostinta de poziţiile pe valuta ale unui OPC, se presupune ca acesta a investit pana la limita maxima permisã potrivit mandatului OPC-ului privind investiţiile în valuta, iar instituţia trebuie sa ia în considerare, pentru calcularea cerinţelor de capital pentru riscul valutar aferent poziţiilor din portofoliul de tranzactionare, expunerea indirecta maxima pe care ar putea sa o înregistreze prin asumarea de poziţii care prin intermediul OPC se amplifica datoritã efectului de parghie (leveraged positions). Aceasta se realizeazã prin creşterea proporţionalã a poziţiei pe OPC pana la nivelul maxim al expunerii fata de investiţiile suport care rezulta din mandatul privind activitatea de investire. Poziţia ipotetica pe valuta a OPC se trateazã ca o valuta distinctã potrivit tratamentului aplicabil investiţiilor în aur, cu modificarea ca, în situaţia în care direcţia investiţiei OPC este disponibilã, poziţia lungã totalã poate fi adunata la poziţia valutarã deschisã lungã totalã, iar poziţia scurta totalã poate fi adunata la poziţia valutarã deschisã scurta totalã. Nu este permisã compensarea între asemenea poziţii înainte de efectuarea calculului. Instituţiile pot, cu aprobarea prealabilã a autoritãţii competente, sa utilizeze valoarea actualizatã neta când se calculeazã poziţia deschisã neta pe fiecare valuta şi pe aur.
2.2. În al doilea rând, poziţiile lungi şi scurte nete pe fiecare valuta, alta decât moneda de raportare, precum şi poziţia lungã sau scurta neta pe aur, se transforma în moneda de raportare la cele mai rãspândite cursuri de schimb la vedere (spot) ale pieţei. Pentru valutele pentru care Banca Nationala a României calculeazã şi comunica cursurile de schimb, se folosesc cotatiile anunţate în ziua respectiva. Aceste poziţii sunt, în continuare, adunate separat pentru a forma totalul poziţiilor nete scurte şi respectiv totalul poziţiilor nete lungi. Cel mai mare dintre aceste doua totaluri reprezintã poziţia valutarã neta totalã a instituţiei.
3. Prin derogare de la prevederile pct. 1 şi 2, instituţiile pot, cu aprobarea prealabilã a autoritãţii competente, sa utilizeze pentru scopurile aplicãrii acestei anexe, procedurile de la pct. 3.1 şi 3.2.
3.1. Instituţiile pot sa menţinã, cerinţe de capital pentru acoperirea poziţiilor pe valute strâns corelate, mai mici decât cele care ar rezulta din aplicarea pct. 1 şi 2. Autoritatea competenta poate considera doua valute ca fiind strâns corelate numai dacã, în urmãtoarele 10 zile lucrãtoare, apariţia unei pierderi, din poziţii egale şi opuse pe astfel de valute, de 4% sau mai puţin din valoarea respectivei poziţii puse în corespondenta (exprimatã în moneda de raportare), are o probabilitate - calculatã pe baza ratelor de schimb zilnice pe ultimii 3 sau 5 ani - de cel puţin 99%, atunci când se foloseşte o perioada de observare de trei ani, sau de cel puţin 95%, când se foloseşte o perioada de observare de 5 ani. Cerinta de fonduri proprii pentru poziţia pusã în corespondenta, pe doua valute strâns corelate, este de 4% înmulţitã cu valoarea poziţiei puse în corespondenta. Cerinta de capital pentru poziţiile pe valutele strâns corelate, nepuse în corespondenta, precum şi pentru toate poziţiile pe alte valute, este de 8% inmultit cu cea mai mare dintre suma poziţiilor nete scurte şi suma poziţiilor nete lungi pe valutele respective, dupã eliminarea poziţiilor pe valutele strâns corelate, puse în corespondenta.
3.2. Instituţiile pot ca din cadrul oricãrei metode aplicate dintre cele descrise la pct. 1, 2 şi 3.1 sa elimine poziţiile pe orice valuta care face obiectul unui acord inter-guvernamental, obligatoriu din punct de vedere legal, de limitare a variaţiei acesteia fata de alte valute prevãzute de acordul respectiv. Instituţiile isi calculeazã poziţiile puse în corespondenta pe asemenea valute şi le supun unei cerinţe de capital care sa nu fie mai mica de jumãtate din variatia maxima permisã valutelor în cauza, stabilitã în respectivul acord inter-guvernamental. Poziţiile nepuse în corespondenta pe respectivele valute se trateazã în acelaşi mod ca şi celelalte valute.
Prin derogare de la prevederile primului alineat, instituţiile pot calcula cerinta de capital pentru poziţiile puse în corespondenta pe valute ale statelor membre participante la cea de-a doua etapa a uniunii economice şi monetare prin înmulţirea valorii aferente unor asemenea poziţii puse în corespondenta cu 1,6%.
4. Poziţiile nete pe valute compozite pot fi descompuse pe valutele componente în funcţie de cotele în vigoare.
ANEXA IV
--------
la regulament
-------------
CALCULAREA CERINŢELOR DE CAPITAL PENTRU RISCUL DE MARFA
1. Fiecare poziţie pe mãrfuri sau pe instrumente financiare derivate pe mãrfuri se exprima în unitãţi de mãsura standard. Preţul spot pentru fiecare marfa se exprima în moneda de raportare.
2. Pentru scopul calculãrii riscului de piata, poziţiile pe aur sau pe instrumente financiare derivate pe aur se considera ca fiind supuse riscului valutar şi se trateazã conform Anexei III sau Anexei V, dupã caz.
3. Instituţiile pot exclude poziţiile care sunt în adevãratul sens finantari de stocuri, doar pentru scopurile acestei anexe (respectiv de la calcularea riscului de marfa).
4. Riscul de rata a dobânzii şi cel valutar, care nu sunt acoperite de prevederile acestei anexe, se includ la calcularea riscului general pentru titlurile de creanta tranzacţionate şi la calcularea riscului valutar.
5. În cazul în care poziţia scurta devine scadenta înaintea poziţiei lungi, instituţiile trebuie sa ia mãsuri impotriva riscului unei crize de lichiditate care poate exista în unele pieţe.
6. Pentru scopul pct. 19, excedentul poziţiilor lungi (scurte) ale unei instituţii fata de poziţiile sale scurte (lungi), pe o marfa şi pe instrumente financiare derivate identice pe marfa respectiva (contracte futures, optiuni şi warrant-uri pe marfa respectiva), reprezintã poziţia sa neta pe acea marfa.
Poziţiile pe instrumente financiare derivate pot fi tratate, asa cum este prevãzut la pct. 8, 9 şi 10, ca şi poziţii pe marfa suport.
7. Instituţiile pot considera urmãtoarele poziţii ca şi poziţii pe aceeaşi marfa:
a) poziţii pe diferite subcategorii de mãrfuri în cazurile în care subcategoriile sunt livrabile una contra celeilalte; şi
b) poziţii pe mãrfuri similare dacã acestea au caracteristici apropiate, putând fi substituite (fungibile), şi dacã poate fi stabilitã în mod clar o corelatie minima de 0,9 între variatiile de preţ, pe durata a minimum un an.
Instrumente speciale
8. Contractele futures pe mãrfuri şi angajamentele forward de a cumpara sau de a vinde mãrfuri individuale se incorporeaza în sistemul de cuantificare ca valori notionale exprimate în unitãţi de mãsura standard şi li se atribuie o scadenta în funcţie de data expirãrii.
În cazul unui contract futures tranzactional pe bursa, poate fi luatã în considerare, ca şi cerinta de capital, marja cerutã de bursa, dacã marja respectiva este cel puţin egala cu cerinta de capital pentru un contract futures care ar rezulta dintr-un calcul efectuat folosind metoda stabilitã în cuprinsul acestei anexe sau din aplicarea metodei modelelor interne, descrisã în Anexa V.
De asemenea, în cazul unui instrument financiar derivat pe mãrfuri tranzactional pe OTC, de tipul celui la care se face referire în acest punct, care a fost compensat de cãtre o casa de compensare recunoscuta de cãtre autoritãţile competente din România, poate fi luatã în considerare, ca şi cerinta de capital, marja cerutã de casa de compensare, dacã marja respectiva este cel puţin egala cu cerinta de capital pentru contractul în cauza care ar rezulta dintr-un calcul efectuat folosind metoda stabilitã în cuprinsul acestei anexe sau din aplicarea metodei modelelor interne, descrisã în Anexa V. Instituţiile trebuie sa dispunã de capacitatea de a realiza în orice moment verificarea echivalentei dintre asemenea cerinţe de marja şi cerinţele de capital calculate conform metodelor menţionate anterior. Verificarea efectivã a echivalentei menţionate se realizeazã cel puţin la datele pentru care se întocmesc raportarile.
9. Swap-urile pe mãrfuri, în care un segment al tranzacţiei este un preţ fixat iar celãlalt este preţul de piata curent, se incorporeaza în abordarea pe benzi de scadenta, asa cum este prevãzut la pct. 13-18, ca o serie de poziţii egale cu valoarea notionala a contractului, o poziţie corespunzand fiecãrei plati aferente swap-ului, şi se încadreazã în benzile de scadenta stabilite în Tabelul 1 de la pct. 13. Poziţiile sunt poziţii lungi dacã instituţia plãteşte un preţ fix şi primeşte un preţ variabil şi sunt poziţii scurte dacã instituţia primeşte un preţ fix şi plãteşte un preţ variabil.
Swap-urile pe mãrfuri, în care segmentele tranzacţiei sunt pe mãrfuri diferite, se raporteazã în benzile de scadenta relevante pentru abordarea pe benzi de scadenta.
10. Pentru scopurile acestei anexe, opţiunile pe mãrfuri sau pe instrumentele financiare derivate pe mãrfuri se trateazã ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentã instrumentului suport la care se referã opţiunea, înmulţitã cu valoarea delta aferentã. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe mãrfuri suport sau pe instrumente financiare derivate pe mãrfuri, identice. Valoarea delta utilizata este cea a bursei în cauza sau, în cazul în care aceasta nu este disponibilã, precum şi în cazul optiunilor tranzactionale pe OTC, este cea calculatã de instituţia însãşi, sub rezerva ca autoritatea competenta este convinsa de faptul ca modelul utilizat de cãtre instituţia respectiva este rezonabil, bazat pe ipoteze suficient de prudente; în acest din urma caz instituţia trebuie sa notifice autoritatea competenta cu privire la modelul ales, autoritatea competenta urmând a decide de la caz la caz dacã este necesarã revizuirea modelului.
Totodatã instituţiile trebuie sa detina suficient capital pentru acoperirea riscurilor caracteristice optiunilor, altele decât riscul delta.
În cazul unei optiuni scrise, pe mãrfuri, tranzactionata pe bursa, poate fi luatã în considerare ca şi cerinta de capital marja cerutã de bursa, dacã marja respectiva este cel puţin egala cu cerinta de capital pentru o opţiune, care ar rezulta dintr-un calcul efectuat folosind metoda stabilitã în cuprinsul acestei anexe sau din aplicarea metodei modelelor interne, descrisã în Anexa V.
De asemenea, în cazul unei optiuni pe mãrfuri tranzactionata pe OTC, care a fost compensata de cãtre o casa de compensare recunoscuta de cãtre autoritãţile competente din România, poate fi luatã în considerare ca şi cerinta de capital marja cerutã de casa de compensare, dacã marja respectiva este cel puţin egala cu cerinta de capital pentru o opţiune tranzactionata pe OTC, care ar rezulta dintr-un calcul efectuat folosind metoda stabilitã în cuprinsul acestei anexe sau din aplicarea metodei modelelor interne, descrisã în Anexa V. Instituţiile trebuie sa dispunã de capacitatea de a realiza în orice moment verificarea echivalentei dintre asemenea cerinţe de marja şi cerinţele de capital calculate conform metodelor menţionate anterior. Verificarea efectivã a echivalentei menţionate se realizeazã cel puţin la datele pentru care se întocmesc raportarile.
Cerinta pentru o opţiune pe mãrfuri cumpãratã, tranzactionata pe bursa sau pe OTC, poate fi aceeaşi ca şi cea pentru marfa suport, dar fãrã sa depãşeascã valoarea de piata a opţiunii. Cerinta pentru o opţiune scrisã, tranzactionata pe OTC, se stabileşte în funcţie de marfa suport a acesteia.
11. Warrant-urile pe mãrfuri se trateazã în acelaşi mod ca şi opţiunile pe mãrfuri, conform pct. 10.
12. O instituţie, în cazul în care transfera mãrfurile sau drepturile garantate referitoare la proprietatea mãrfurilor, în cadrul unui acord repo, sau în cazul în care da mãrfurile cu împrumut, în cadrul unui acord de dare de mãrfuri cu împrumut, trebuie sa includã asemenea mãrfuri la calculul cerintei de capital conform acestei anexe.
(a) Abordarea pe benzi de scadenta
13. Instituţia trebuie sa utilizeze un tabel cu benzi de scadenta, separat pentru fiecare marfa, conform Tabelului 1. Toate poziţiile pe acea marfa şi toate poziţiile care sunt considerate ca fiind poziţii pe aceeaşi marfa, conform pct. 7, se încadreazã în benzile de scadenta corespunzãtoare. Stocurile fizice se încadreazã pe prima banda de scadenta.
Tabelul nr. 1
┌───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│ Banda de scadenta │ Rata spread (%) │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ (1) │ (2) │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
𗈔 <= 1 luna │ 1.50 │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│> 1 <= 3 luni │ 1.50 │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│> 3 <= 6 luni │ 1.50 │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│> 6 <= 12 luni │ 1.50 │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│> 1 <= 2 ani │ 1.50 │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│> 2 <= 3 ani │ 1.50 │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│> 3 ani │ 1.50 │
└───────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘
14. Poziţiile pe aceeaşi marfa sau care sunt considerate conform pct. 7 ca fiind poziţii pe aceeaşi marfa pot fi compensate şi pot fi încadrate pe benzi de scadenta corespunzãtoare pe baza neta pentru:
a) poziţiile pe contracte care au scadenta la aceeaşi data; şi
b) poziţiile pe contracte care înregistreazã unul fata de celãlalt o diferenţa de scadenta de maxim 10 zile, dacã contractele sunt tranzacţionate pe pieţe care au date de livrare zilnice.
15. Instituţia trebuie sa calculeze, în continuare, suma poziţiilor lungi şi suma poziţiilor scurte în fiecare banda de scadenta. Suma poziţiilor lungi (scurte) puse în corespondenta cu poziţiile scurte (lungi) într-o anumitã banda de scadenta reprezintã poziţia pusã în corespondenta în acea banda de scadenta, în timp ce poziţia reziduala lungã sau scurta reprezintã poziţia nepusa în corespondenta pentru aceeaşi banda.
16. Acea parte a poziţiei lungi (scurte), nepusa în corespondenta în cadrul unei anumite benzi de scadenta, care este pusã în corespondenta cu poziţia scurta (lungã), nepusa în corespondenta în cadrul unei benzi de scadenta ulterioare, reprezintã poziţia pusã în corespondenta între doua benzi de scadenta. Acea parte a poziţiei lungi sau scurte, nepusa în corespondenta, care nu poate fi astfel pusã în corespondenta, reprezintã poziţia nepusa în corespondenta.
17. Cerinta de capital a instituţiei pentru fiecare marfa se calculeazã, pe baza benzilor de scadenta relevante, ca suma a urmãtoarelor:
a) suma poziţiilor lungi şi scurte puse în corespondenta, înmulţitã cu rata spread corespunzãtoare asa cum este indicat în a doua coloana a Tabelului 1 de la pct. 13, pentru fiecare banda de scadenta, şi înmulţitã cu preţul spot al mãrfii;
b) poziţia pusã în corespondenta între doua benzi de scadenta, înmulţitã, pentru fiecare banda de scadenta în care o poziţie nepusa în corespondenta este reportata, cu 0,6% (rata carry) şi cu preţul spot al mãrfii; şi
c) poziţiile reziduale nepuse în corespondenta, înmulţite cu 15% (rata outright) şi cu preţul spot al mãrfii.
18. Cerinta de capital totalã a instituţiei pentru riscul de marfa se calculeazã ca suma a cerinţelor de capital calculate pentru fiecare marfa, conform pct. 17.
(b) Abordarea simplificata
19. În scopul calculãrii cerinţelor de capital pentru riscul de marfa, instituţiile pot opta pentru abordarea simplificata. În cazul în care ia decizia de a utiliza aceasta abordare, instituţia trebuie sa notifice autoritatea competenta cu privire la decizia respectiva. Cerinta de capital a instituţiei pentru fiecare marfa se calculeazã ca suma a:
a) 15% din poziţia neta, lungã sau scurta, înmulţitã cu preţul spot al mãrfii; şi
b) 3% din poziţia bruta, lungã plus scurta, înmulţitã cu preţul spot al mãrfii.
20. Cerinta de capital totalã a instituţiei pentru riscul de marfa se calculeazã ca suma a cerinţelor de capital calculate pentru fiecare marfa, conform pct. 19.
(c) Abordarea extinsã pe benzi de scadenta
21. Instituţiile pot sa utilizeze ratele minime de spread, carry şi outright stabilite în urmãtorul tabel (Tabelul 2), în locul celor indicate la pct. 13, 14, 17 şi 18, în condiţiile în care, acestea:
a) desfãşoarã activitãţi semnificative cu mãrfuri;
b) au un portofoliu diversificat de mãrfuri, şi
c) nu sunt încã în mãsura sa utilizeze modele interne pentru scopul calculãrii cerinţelor de capital privind riscul de marfa în conformitate cu Anexa V.
Instituţia trebuie sa notifice autoritatea competenta în cazul în care ia decizia de a utiliza aceasta abordare.
Tabelul nr. 2
┌─────────────────┬─────────────────┬────────────────┬────────────────┬──────────────────┐
│ │Metale preţioase │ Metale de baza │Produse agricole│ Altele, inclusiv │
│ │(exceptând aurul)│ │ (perisabile) │produse energetice│
├─────────────────┼─────────────────┼────────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│Rata spread (%) │ 1,0 │ 1,2 │ 1,5 │ 1,5 │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│Rata carry (%) │ 0,3 │ 0,5 │ 0,6 │ 0,6 │
├─────────────────┼─────────────────┼────────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│Rata outright (%)│ 8 │ 10 │ 12 │ 15 │
└─────────────────┴─────────────────┴────────────────┴────────────────┴──────────────────┘
ANEXA V
-------
la regulament
-------------
UTILIZAREA MODELELOR INTERNE PENTRU CALCULAREA CERINŢELOR DE CAPITAL
1. Instituţiile pot, în condiţiile stabilite în aceasta anexa, sa calculeze cerinţele de capital pentru riscul de poziţie, riscul valutar şi/sau riscul de marfa prin utilizarea propriilor modele interne de administrare a riscului, în loc sa utilizeze metodele descrise în Anexele I, III şi IV, sau o combinatie între acestea. În fiecare caz este necesarã recunoaşterea prealabilã din partea autoritãţii competente a utilizãrii modelelor pentru scopurile supravegherii adecvarii capitalului.
2. Recunoaşterea este acordatã numai dacã, în opinia autoritãţii competente, sistemul de administrare a riscului deţinut de cãtre instituţie este solid din punct de vedere conceptual şi este implementat cu integritate şi dacã, în mod particular, sunt îndeplinite urmãtoarele standarde calitative:
a) modelul intern de cuantificare a riscului face parte integrantã din procesul instituţiei de administrare zilnica a riscului şi serveşte ca baza pentru raportarea cãtre conducerea superioarã a instituţiei, a expunerilor la risc;
b) instituţia are o unitate de control al riscului care este independenta de unitãţile care desfãşoarã activitãţi de tranzactionare şi care raporteazã direct conducerii superioare. Unitatea respectiva trebuie sa fie responsabilã pentru proiectarea şi implementarea sistemului de administrare a riscului. Aceasta trebuie sa producã şi sa analizeze rapoarte zilnice asupra rezultatelor modelului de cuantificare a riscului şi asupra mãsurilor adecvate care trebuie luate în ceea ce priveşte limitele de tranzactionare. Unitatea trebuie sa aibã de asemenea ca sarcina sa conducã validarea iniţialã şi pe baza continua a modelului intern;
c) consiliul de administraţie al instituţiei şi conducerea superioarã sunt implicate în mod activ în procesul de control al riscului, iar rapoartele zilnice realizate de cãtre unitatea de control al riscului sunt analizate de cãtre un nivel al conducerii cu suficienta autoritate pentru a impune atât diminuarea poziţiilor luate de fiecare dintre cei care efectueazã tranzacţii (traders), cat şi diminuarea expunerii totale la risc a instituţiei;
d) instituţia are, în cadrul unitãţilor care desfãşoarã activitãţi de tranzactionare, control al riscului, audit şi al celor responsabile cu înregistrarea şi monitorizarea tranzacţiilor iniţiate (back-office), personal suficient de numeros şi de calificat în utilizarea modelelor sofisticate;
e) instituţia a stabilit proceduri pentru monitorizarea şi asigurarea respectãrii setului formalizat de politici şi proceduri de control interne privind funcţionarea generalã a sistemului de cuantificare a riscului;
f) modelul instituţiei are un istoric care demonstreaza acuratetea rezonabila a acestuia în cuantificarea riscului;
g) instituţia deruleazã în mod frecvent un program riguros de simulare de criza (stress testing), iar rezultatele acestor simulari de criza sunt analizate de cãtre conducerea superioarã şi se reflecta în politicile şi limitele pe care aceasta le stabileşte. Acest proces trebuie sa vizeze în special lipsa de lichiditate a pieţelor în condiţii de criza, riscul de concentrare, pieţele unidirectionale (one way markets), riscul de eveniment şi riscul de trecere brusca în starea de nerambursare (jump-to-default risk), neliniaritatea produselor, poziţiile mult în-afarã-banilor (deep out-of-the-money), poziţiile supuse discontinuitatii preţurilor (gapping of prices) sau alte riscuri care ar putea sa nu fie surprinse adecvat de cãtre modelele interne. Socurile aplicate trebuie sa reflecte natura portofoliilor şi timpul necesar acoperirii sau administrãrii riscurilor în condiţii de criza ale pieţei; şi
h) instituţia trebuie sa desfãşoare, ca parte componenta a procesului periodic de audit intern, o analiza independenta a sistemului sau de cuantificare a riscului.
Analiza prevãzutã la lit. h) a primului alineat trebuie sa includã atât activitãţile unitãţilor care desfãşoarã activitãţi de tranzactionare, cat şi activitãţile unitãţii independente de control al riscului. Cel puţin o data pe an, instituţia trebuie sa reanalizeze procesul general de administrare a riscului.
Analiza trebuie sa aibã în vedere urmãtoarele:
a) caracterul adecvat al documentaţiei sistemului şi procesului de administrare a riscului, precum şi organizarea unitãţii de control al riscului;
b) integrarea rezultatelor cuantificãrii riscului de piata în cadrul administrãrii zilnice a riscului şi integritatea sistemului de informare a conducerii;
c) procesul pe care instituţia îl utilizeazã pentru aprobarea modelelor de evaluare a riscului (risk-pricing models) şi pentru aprobarea sistemelor de evaluare care sunt folosite de cãtre personalul din unitãţile responsabile cu iniţierea tranzacţiilor (front office) sau din unitãţile responsabile cu înregistrarea şi monitorizarea tranzacţiilor iniţiate (back office);
d) întinderea riscurilor de piata surprinse de cãtre modelul de cuantificare a riscului şi validarea oricãror modificãri semnificative în cadrul procesului de cuantificare a riscului;
e) acuratetea şi completitudinea datelor aferente poziţiilor, acuratetea şi pertinenta în ceea ce priveşte ipotezele referitoare la volatilitate şi corelatie, şi acuratetea calculelor de evaluare şi de senzitivitate la risc;
f) procesul de verificare pe care instituţia îl utilizeazã la evaluarea coerentei, oportunitãţii şi fiabilitatii surselor de date folosite pentru rularea modelelor interne, inclusiv independenta unor asemenea surse de date; şi
g) procesul de verificare pe care instituţia îl utilizeazã la evaluarea programului de testare ex-post (back-testing), care este derulat cu scopul de a evalua acuratetea modelului.
3. Instituţiile trebuie sa dispunã de proceduri pentru a asigura validarea adecvatã a modelelor interne de cãtre pãrţi cu calificare adecvatã, independente de procesul de elaborare, care verifica dacã respectivele modele sunt solide din punct de vedere conceptual şi dacã surprind în mod adecvat toate riscurile cu caracter material. Validarea se deruleazã atunci când modelul intern este elaborat iniţial şi atunci când sunt operate modificãri semnificative asupra modelului intern. Validarea se deruleazã de asemenea periodic, în special atunci când au intervenit modificãri structurale semnificative ale pieţei sau modificãri ale compoziţiei portofoliului care ar putea determina ca modelul intern sa nu mai fie adecvat. Pe mãsura ce tehnicile şi cele mai bune practici în domeniu evolueaza, instituţiile trebuie sa facã uz de aceste progrese. Validarea modelului intern nu se poate limita la testarea ex-post (back-testing), şi trebuie sa includã cel puţin urmãtoarele:
a) teste pentru a demonstra ca orice ipoteze aferente modelului intern sunt pertinente şi nu subestimeaza sau supraestimeaza riscul;
b) în plus fata de programele de testare ex-post (back-testing) ale autoritãţii de supraveghere, instituţiile trebuie sa deruleze propriile teste de validare a modelului intern în conformitate cu riscurile şi structurile portofoliilor; şi
c) utilizarea portofoliilor ipotetice pentru a asigura ca modelul intern este capabil sa ţinã cont de trasaturi structurale particulare care pot apare, de exemplu riscurile aferente bazei (basis risks), cu caracter material, şi riscul de concentrare.
4. Instituţia trebuie sa monitorizeze acuratetea şi eficacitatea modelului sau prin derularea unui program de testare ex-post (back-testing). Programul de testare ex-post (back-testing) trebuie sa furnizeze, pentru fiecare zi lucrãtoare, o comparatie între nivelul valorii la risc (value-at-risk) pe o zi, generat de modelul instituţiei pe baza poziţiilor din portofoliu de la sfârşitul zilei, şi nivelul variaţiei pe o zi a valorii portofoliului, constatat la sfârşitul urmãtoarei zile lucrãtoare.
Capacitatea instituţiei de a efectua testarea ex-post (back-testing) se analizeazã de cãtre autoritatea competenta atât în ceea ce priveşte utilizarea variatiilor actuale în valoarea portofoliului, cat şi a variatiilor ipotetice. Efectuarea testarii ex-post (back-testing) prin utilizarea variatiilor ipotetice în valoarea portofoliului se bazeazã pe o comparatie între valoarea portofoliului la sfârşitul zilei şi, presupunand poziţii neschimbate, valoarea portofoliului la sfârşitul zilei urmãtoare. În cazul în care autoritatea competenta considera ca programul de testare ex-post (back-testing) al unei instituţii prezintã deficiente, instituţia respectiva trebuie sa ia mãsuri adecvate pentru îmbunãtãţirea acestui program. Instituţiile trebuie sa deruleze programul de testare ex-post (backtesting) atât pe baza rezultatelor ipotetice (utilizând variatiile de valoare ale portofoliului care ar avea loc dacã poziţiile de la sfârşitul zilei ar rãmâne nemodificate) cat şi pe baza rezultatelor tranzactionarii efective (excluzând taxe, comisioane şi venitul net din dobânzi).
5. În scopul calculãrii cerinţelor de capital pentru riscul specific aferent poziţiilor pe titluri de capital şi pe titluri de creanta, tranzactionale, instituţiile pot utiliza, cu aprobarea prealabilã a autoritãţii competente, un model intern dacã, în plus fata de respectarea celorlalte condiţii din cuprinsul acestei anexe, modelul:
a) explica istoricul variaţiei de preţ în cadrul portofoliului;
b) surprinde concentrarea în termeni de volum şi de schimbãri de compoziţie a portofoliului;
c) este robust în cazul unui mediu advers;
d) este validat prin testare ex-post (back-testing) derulata în scopul de a evalua dacã riscul specific este surprins cu acuratete. În cazul în care testarea ex-post (back-testing) este realizatã pe baza de subportofolii relevante, subportofoliile respective trebuie alese într-o maniera coerenta;
e) surprinde riscul aferent bazei (basis risk) specific poziţiei, ceea ce înseamnã ca instituţiile trebuie sa demonstreze ca modelul intern este senzitiv la diferenţele datorate unor particularitãţi deosebite, cu caracter material, între poziţii similare, dar nu identice; şi
f) surprinde riscul de eveniment.
Instituţia trebuie sa îndeplineascã, de asemenea, urmãtoarele condiţii:
- atunci când o instituţie este supusã riscului de eveniment care nu este reflectat de nivelul valorii la risc (value-at-risk), deoarece depãşeşte perioada de deţinere de 10 zile şi intervalul de încredere de 99% (evenimente cu probabilitate scãzutã şi cu impact negativ major), instituţia trebuie sa asigure luarea în calcul la evaluarea interna a capitalului a impactului unor astfel de evenimente; şi
- modelul intern al instituţiei trebuie sa evalueze în mod prudent, prin intermediul unor scenarii de piata realiste, riscul care rezulta din poziţii mai puţin lichide şi din poziţii cu o transparenta a preţului limitatã. În plus, modelul intern trebuie sa îndeplineascã standardele minime cu privire la date. Substituentii (proxies) trebuie sa fie suficient de prudenti şi pot fi utilizaţi doar atunci când datele disponibile sunt insuficiente sau nu reflecta adevarata volatilitate a unei poziţii sau a unui portofoliu.
Mai mult, pe mãsura ce tehnicile şi cele mai bune practici în domeniu evolueaza, instituţiile trebuie sa facã uz de aceste progrese.
În plus, la calcularea cerinţelor de capital, instituţia trebuie sa dispunã de o abordare prin care sa surprinda riscul de nerambursare, aferent poziţiilor din portofoliul de tranzactionare, care este adiţional riscului de nerambursare surprins de nivelul valorii la risc (value-at-risk) în conformitate cu cerinţele precizate anterior în cadrul prezentului punct. În vederea evitãrii dublei includeri, atunci când calculeazã cerinta de capital aferentã riscului de nerambursare adiţional (incremental default risk charge), o instituţie poate sa ia în considerare mãsura în care riscul de nerambursare a fost deja incorporat în nivelul valorii la risc (value-at-risk), în special pentru poziţiile cu risc care ar putea şi ar urma sa fie închise într-un interval de 10 zile în cazul unor condiţii de piata adverse sau altor semnale privind deteriorarea mediului de credit. Atunci când instituţia surprinde riscul de nerambursare adiţional printr-o cerinta suplimentarã de capital, aceasta trebuie sa dispunã de metodologii de validare a rezultatului cuantificãrii.
Instituţia trebuie sa demonstreze ca abordarea sa respecta standarde sanatoase comparabile cu cele prevãzute în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating, presupunandu-se un nivel constant al riscului şi fiind operate ajustari, dacã este cazul, pentru a reflecta impactul lichiditatii, concentrarilor, acoperirii (hedging) şi impactul caracteristicilor specifice optiunilor (optionality).
O instituţie care nu surprinde riscul de nerambursare adiţional printr-o abordare dezvoltata intern trebuie sa calculeze cerinta suplimentarã de capital printr-o abordare care sa asigure coerenta fie cu abordarea prevãzutã în cadrul <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii standard, fie cu abordarea prevãzutã în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating.
În ceea ce priveşte expunerile din securitizarea clasica sau sinteticã care ar fi supuse unui tratament de deducere în conformitate cu tratamentul stabilit în <>art. 22 alin. (1) şi (3) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii sau care ar fi ponderate la risc cu 1250% în conformitate cu art. 5(1), art. 8, <>art. 15-17 şi Capitolul V din Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare, aceste poziţii se supun unei cerinţe de capital care nu poate fi mai mica decât cea stabilitã conform tratamentului respectiv. Instituţiile care sunt dealeri în aceste expuneri pot aplica un tratament diferit numai în condiţiile obţinerii aprobãrii din partea autoritãţii competente pe baza prezentãrii unei documentaţii prin care se demonstreaza, pe lângã intenţia de tranzactionare, faptul ca, pentru expunerile din securitizare sau, în cazul securitizarilor sintetice care se bazeazã exclusiv pe instrumente financiare derivate de credit, pentru expunerile din securitizare sau pentru toate componentele de risc constituente ale acestora, exista o piata lichidã bidirectionala (two-way market). Pentru scopurile acestei secţiuni o piata se considera a fi bidirectionala atunci când exista oferte independente fãcute cu buna-credinţa, de a cumpara şi a vinde, astfel încât pot fi determinate într-un interval de o zi, fie un preţ rezonabil inrudit cu ultimul preţ de vânzare, fie cotatii de preţ (cerere - oferta) curente, de buna credinţa şi competitive, iar decontarea la un astfel de preţ se poate realiza într-un interval relativ scurt de timp în conformitate cu practicile de tranzactionare (trade custom). Pentru ca o instituţie sa aplice un tratament diferit, aceasta trebuie sa detina suficiente date de piata pentru a se asigura surprinderea, în totalitate, a concentrarii riscului de nerambursare al acestor expuneri, prin intermediul abordarii interne utilizate de cãtre aceasta pentru cuantificarea riscului de nerambursare adiţional, în conformitate cu standardele stabilite mai sus.
6. Instituţiile care utilizeazã modele interne ce nu sunt recunoscute conform pct. 5 se supun unei cerinţe de capital separate pentru riscul specific, calculatã conform Anexei I.
7. Pentru scopurile pct. 9 lit. b), rezultatele aferente calculelor proprii ale instituţiei se inmultesc cu un factor de multiplicare de cel puţin 3.
8. Factorul de multiplicare se majoreazã cu un factor complementar cu valoarea cuprinsã între 0 şi 1, potrivit Tabelului 1, în funcţie de numãrul de depasiri puse în evidenta de cãtre testarea ex-post (back-testing), aferente ultimelor 250 de zile lucrãtoare. Instituţiile trebuie sa calculeze depasirile, într-un mod consecvent, pe baza testarii ex-post (back-testing), atât prin utilizarea variatiilor actuale în valoarea portofoliului, cat şi prin utilizarea variatiilor ipotetice; valoarea factorului complementar se stabileşte pe baza numãrului maxim de depasiri rezultat prin utilizarea celor doua tipuri de variatii. O depasire reprezintã o variatie de o zi în valoarea portofoliului care depãşeşte cuantificarea valorii la risc (value-at-risk) aferente zilei respective, generata de modelul instituţiei. Pentru scopul determinãrii factorului complementar, numãrul de depasiri trebuie evaluat cel puţin trimestrial.
Tabelul nr. 1
┌──────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────┐
│ Numãrul de depasiri │ Factorul complementar │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ Mai putine de 5 │ 0,00 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ 5 │ 0,40 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ 6 │ 0,50 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ 7 │ 0,65 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ 8 │ 0,75 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ 9 │ 0,85 │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│ 10 sau mai multe │ 1,00 │
└──────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────┘
De la caz la caz, în situaţii excepţionale, autoritatea competenta poate acorda derogare de la cerinta de a majorã factorul de multiplicare cu factorul complementar corespunzãtor Tabelului 1, dar numai în condiţiile în care instituţia demonstreaza în mod convingator ca o asemenea majorare nu se justifica şi ca modelul este în esenta solid.
Dacã se înregistreazã depasiri numeroase, indicând astfel ca modelul nu este suficient de exact, recunoaşterea modelului se revoca de cãtre autoritatea competenta sau se impun, de cãtre aceasta, mãsuri adecvate pentru a asigura îmbunãtãţirea cu promptitudine a modelului.
Pentru a permite autoritãţii competente sa monitorizeze pe baza continua corectitudinea factorului complementar, instituţiile trebuie sa notifice acesteia cu promptitudine, în orice caz nu mai târziu de 5 zile lucrãtoare, depasirile care rezulta din programul de testare ex-post (back-testing) şi care, conform tabelului de mai sus, ar implica o creştere a factorului complementar.
9. Fiecare instituţie trebuie sa îndeplineascã o cerinta de capital exprimatã ca cea mai mare dintre:
a) valoarea la risc (value-at-risk) aferentã zilei precedente, cuantificata conform parametrilor specificati în prezenta anexa, la care se adauga, dacã este cazul, cerinta de capital pentru riscul de nerambursare adiţional prevãzutã la pct. 5; sau
b) media nivelurilor zilnice ale valorii la risc (value-at-risk) din ultimele 60 de zile lucrãtoare, înmulţitã cu factorul menţionat la pct. 7, ajustata cu factorul la care se face referire la pct. 8, la care se adauga, dacã este cazul, cerinta de capital pentru riscul de nerambursare adiţional prevãzutã la pct. 5.
10. Modul de calcul al valorii la risc (value-at-risk) este supus urmãtoarelor standarde minime:
a) calcularea, cel puţin zilnic, a valorii la risc (value-at-risk);
b) un interval de încredere unilateral (one-tailed) de 99%;
c) o perioada de deţinere echivalenta cu 10 zile;
d) o perioada efectivã de observare de cel puţin un an, cu excepţia cazului în care se justifica o perioada de observare mai scurta datoritã unei majorãri subite şi semnificative a volatilitatii preţurilor; şi
e) actualizarea trimestriala a datelor.
11. Modelul trebuie sa surprinda cu acuratete toate riscurile de preţ, cu caracter material, ale poziţiilor pe optiuni sau pe instrumente similare acestora, iar orice alte riscuri care nu sunt surprinse de cãtre model trebuie sa fie acoperite în mod adecvat de fondurile proprii.
12. Modelul de cuantificare a riscului trebuie sa surprinda un numãr suficient de factori de risc, în funcţie de nivelul activitãţii instituţiei pe diverse pieţe şi, în special, factorii specificati mai jos.
Riscul de rata a dobânzii
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie sa incorporeze un set de factori de risc corespunzãtor ratelor dobânzii pe fiecare moneda în care instituţia înregistreazã poziţii senzitive la rata dobânzii, în bilanţ şi în afarã bilanţului. Instituţia trebuie sa modeleze curbele de randament folosind una dintre abordarile general acceptate. Pentru expunerile, cu caracter material, la riscul de rata a dobânzii în monede şi pe pieţe importante, curba de randament trebuie divizata în minimum şase benzi de scadenta pentru a surprinde variatiile volatilitatii ratelor de-a lungul curbei de randament.
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie, de asemenea, sa surprinda riscul legat de variatiile, imperfect corelate, ale diferitelor curbe de randament.
Riscul valutar
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie sa incorporeze factorii de risc corespunzatori aurului şi valutelor individuale în care sunt exprimate poziţiile instituţiei.
În cazul OPC-urilor, se iau în considerare poziţiile pe valuta efective ale acestora. Instituţiile se pot baza pe raportarile terţilor privind poziţiile pe valuta ale OPC, în cazul în care corectitudinea acestor raportari este asigurata în mod adecvat. Dacã o instituţie nu are cunostinta de poziţiile pe valuta ale unui OPC, aceasta poziţie trebuie extrasa şi tratata în conformitate cu Anexa în pct. 2.1 alin. (4).
Riscul legat de titluri de capital
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie sa utilizeze un factor de risc separat, cel puţin pentru fiecare dintre pieţele de titluri de capital în care instituţia deţine poziţii semnificative.
Riscul de marfa
Sistemul de cuantificare a riscului trebuie sa utilizeze un factor de risc separat, cel puţin pentru fiecare marfa în care instituţia deţine poziţii semnificative. Sistemul de cuantificare a riscului trebuie, de asemenea, sa surprinda riscul legat de variatiile, imperfect corelate, ale mãrfurilor similare, dar nu identice, precum şi expunerea la modificãrile preţurilor forward aparuta ca urmare a decalajului scadentelor. De asemenea, acesta trebuie sa ţinã cont de caracteristicile pieţei, mai ales de datele de livrare şi de libertatea de manevra a celor care efectueazã tranzacţii (traders) în ceea ce priveşte închiderea poziţiilor.
13. Instituţiile pot sa utilizeze corelatii empirice în cadrul şi de-a lungul categoriilor de risc în cazul în care, în opinia autoritãţii competente, sistemul de cuantificare a corelatiilor pe care îl deţine instituţia este solid şi implementat cu integritate.
ANEXA VI
--------
la regulament
-------------
TRANZACŢIONAREA
PARTEA A - INTENŢIA DE TRANZACTIONARE
1. Poziţiile/portofoliile deţinute cu intenţia de tranzactionare trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele cerinţe:
a) pentru poziţia/instrumentul sau portofoliul respectiv trebuie sa existe o strategie de tranzactionare formalizata, aprobatã de conducerea superioarã, care trebuie sa includã orizontul de deţinere asteptat;
b) pentru administrarea activa a poziţiilor trebuie sa existe politici şi proceduri clar definite, care sa includã urmãtoarele:
(i) poziţiile asumate la nivel de oficiu de tranzactionare;
(ii) limitele aferente unei poziţii sunt stabilite şi monitorizate pentru a se asigura caracterul lor adecvat;
(iii) dealerii au autonomia de a asuma/administra o poziţie în cadrul limitelor stabilite şi în conformitate cu strategia aprobatã;
(iv) poziţiile sunt raportate conducerii superioare ca parte integrantã a procesului de administrare a riscului la nivelul instituţiei; şi
(v) poziţiile sunt monitorizate în mod activ în raport cu sursele de informaţii referitoare la piata şi cu o evaluare a capacitãţii de tranzactionare/acoperire a poziţiei sau a riscurilor componente ale acesteia, care sa includã evaluarea calitãţii şi disponibilitatii informaţiilor despre piata utilizate ca date de intrare pentru procesul de evaluare, rulajul pieţei (market turnover), nivelurile poziţiilor tranzactionale pe piata; şi
c) trebuie sa existe politici şi proceduri clar definite pentru monitorizarea poziţiilor în raport cu strategia de tranzactionare a instituţiei, inclusiv monitorizarea rulajului şi a poziţiilor cu rulaj redus sau inexistent, în cadrul portofoliului de tranzactionare.
PARTEA B - SISTEME ŞI MECANISME DE CONTROL
1. Instituţiile trebuie sa stabileascã şi sa menţinã sisteme şi mecanisme de control suficiente pentru a furniza estimari prudente şi fiabile, pentru scopuri de evaluare.
2. Sistemele şi mecanismele de control trebuie sa includã cel puţin urmãtoarele elemente:
a) politici şi proceduri pentru procesul de evaluare formalizate. Acestea trebuie sa includã responsabilitãţi clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a valorii, sursele de informaţii privind piata şi modul în care sunt reexaminate în scopul de a stabili dacã acestea sunt adecvate, frecventa cu care se realizeazã evaluarile independente, sincronizarea în ceea ce priveşte preţurile de închidere, procedurile pentru ajustarea rezultatelor evaluãrilor, procedurile de verificare ad-hoc şi de sfârşit de luna; şi
b) linii de raportare clare şi independente de front-office, destinate departamentului responsabil cu procesul de evaluare.
Linia de raportare trebuie sa ajungã în cele din urma pana la nivelul unui membru executiv principal al consiliului de administraţie.
Metode Prudente de Evaluare
3. Marcarea la piata reprezintã evaluarea, cel puţin zilnica, a poziţiilor la preţuri de închidere direct disponibile, care provin din surse independente, ca de exemplu: preţuri de pe bursa, cotatii electronice, cotatii provenite de la mai mulţi brokeri independenţi, care se bucura de o larga recunoaştere.
4. În situaţia în care se realizeazã marcarea la piata, trebuie utilizat cel mai prudent dintre cursul de cumpãrare şi cel de vânzare, cu excepţia cazului în care instituţia este un formator de piata semnificativ pentru acel tip de instrument financiar sau pentru marfa în cauza, caz în care aceasta poate sa efectueze închiderea la cursul mediu al pieţei.
5. În situaţia în care marcarea la piata nu este posibila, instituţiile trebuie sa marcheze poziţiile/portofoliile la model, înainte de a aplica tratamentul privind cerinţele de capital aferente portofoliului de tranzactionare. Marcarea la model este definitã ca fiind orice evaluare obţinutã pe baza unor date de intrare provenite din piata care sunt utilizate ca valori de referinta, extrapolate sau incluse în cadrul oricãrei alte metode de calcul.
6. În situaţia în care este utilizata marcarea la model, trebuie respectate urmãtoarele cerinţe:
a) conducerea superioarã are cunostinta de elementele din portofoliul de tranzactionare care fac obiectul marcarii la model şi înţelege impactul material al incertitudinii pe care aceasta o creeazã în cadrul raportarii referitoare la riscul/performanta activitãţii;
b) datele de intrare provenite din piata sunt obţinute, atunci când este posibil, în concordanta cu preţurile de piata, iar mãsura în care datele de intrare sunt adecvate pentru poziţia care este supusã evaluãrii, precum şi parametrii modelului, fac obiectul unei revizuiri frecvente;
c) sunt utilizate, atunci când sunt disponibile, metodologii de evaluare care, pentru instrumentul financiar sau marfa în cauza, reprezintã practici de piata acceptate;
d) în cazul în care modelul este elaborat de cãtre instituţia însãşi, acesta se bazeazã pe presupuneri adecvate, evaluate şi testate de cãtre persoane cu calificare corespunzãtoare, independente de procesul de elaborare;
e) sunt implementate proceduri formale de control al modificãrilor, iar o copie de siguranta a modelului este pastrata şi utilizata periodic pentru a verifica evaluarile efectuate;
i) persoanele responsabile cu administrarea riscului au cunostinta de punctele slabe ale modelelor utilizate, precum şi de modalitãţile de a le sublinia cat mai bine în cadrul rezultatelor evaluãrii; şi
g) modelul este supus reexaminarii periodice pentru a se determina acuratetea rezultatelor obţinute prin aplicarea acestuia (de exemplu, evaluarea privind continuitatea caracterului adecvat al ipotezelor, analiza profitului şi a pierderii în raport cu factorii de risc, compararea valorilor efective de închidere cu rezultatele modelului).
Pentru scopurile lit. d), modelul trebuie sa fie elaborat/aprobat de structuri independente de front office iar testarea trebuie sa fie independenta şi sa includã validarea calculelor matematice, a ipotezelor şi a programului informatic.
7. În plus fata de marcarea zilnica la piata sau marcarea la model trebuie efectuatã şi o verificare de preţ independenta. Aceasta reprezintã procesul prin care preţurile de piata sau datele de intrare aferente modelului sunt verificate în mod regulat în ceea ce priveşte acuratetea şi independenta. În timp ce marcarea la piata zilnica poate fi realizatã de cãtre dealeri, verificarea preţurilor de piata şi a datelor de intrare aferente modelului trebuie efectuatã de cãtre o unitate independenta de sala de tranzactionare, cel puţin o data pe luna (sau mai frecvent, în funcţie de natura pieţei/activitãţii de tranzactionare). În cazul în care nu sunt disponibile surse de preţ independente sau sursele de preţ sunt mai mult subiective, poate fi adecvatã luarea unor mãsuri prudente cum ar fi ajustarea evaluãrilor.
Ajustari sau Rezerve aferente Evaluãrii
8. Instituţiile trebuie sa stabileascã şi sa menţinã proceduri pentru luarea în considerare a ajustarilor/rezervelor aferente evaluãrii.
Standarde Generale
9. Instituţiile trebuie sa determine ajustari/rezerve aferente evaluãrii, cel puţin cu privire la: marjele de credit constatate în avans (unearned credit spreads), costurile de închidere (close-out costs), riscurile operationale, rezilierea neanticipata, costurile de investire şi de finanţare, costurile administrative viitoare şi, în situaţiile în care este relevant, riscul de model.
Standarde pentru poziţii mai puţin lichide
10. Poziţii mai puţin lichide pot rezulta atât din evenimente de piata cat şi din situaţii ce ţin de instituţie, de exemplu poziţii concentrate şi/sau poziţii cu dinamica scãzutã.
11. Pentru a determina dacã este necesarã o rezerva aferentã evaluãrii pentru poziţiile mai puţin lichide, instituţiile trebuie sa ia în considerare mai mulţi factori. Aceşti factori includ timpul necesar pentru a acoperi poziţia/riscurile aferente poziţiei, volatilitatea şi media marjelor dintre cursurile de cumpãrare şi cele de vânzare, disponibilitatea cotatiilor de piata (numãrul şi identitatea formatorilor de piata), volatilitatea şi media volumelor tranzacţionate, concentrari ale pieţei, creşterea vechimii poziţiilor, mãsura în care evaluarea se bazeazã pe marcarea la model şi impactul altor riscuri de model.
12. În cazul utilizãrii de evaluãri realizate de terţi sau în cazul marcarii la model, instituţiile trebuie sa determine dacã este oportuna efectuarea unei ajustari aferente evaluãrii. În plus, instituţiile trebuie sa aibã în vedere necesitatea stabilirii de rezerve pentru poziţii mai puţin lichide şi sa reexamineze permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora.
13. În cazul în care ajustarile/rezervele aferente evaluãrii conduc la pierderi cu caracter material aferente anului financiar curent, acestea trebuie deduse din fondurile proprii de nivel I ale instituţiei potrivit <>art. 5 lit. e din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii.
14. Alte profituri/pierderi care rezulta din ajustarile/rezervele aferente evaluãrii trebuie incluse în calculul "profiturilor nete aferente portofoliului de tranzactionare" menţionate la art. 5(2) paragraful al 2-lea lit. b) din prezentul regulament şi trebuie adunate la, respectiv deduse din, fondurile proprii adiţionale eligibile pentru acoperirea cerinţelor de risc de piata conform respectivelor prevederi.
15. Ajustarile/rezervele aferente evaluãrii care depãşesc nivelul celor realizate în conformitate cu cadrul contabil aplicabil instituţiei se trateazã potrivit pct. 13, dacã conduc la pierderi cu caracter material, sau potrivit pct. 14, în caz contrar.
PARTEA C - ACOPERIRI INTERNE
1. O acoperire interna este o poziţie care compenseazã de o maniera materialã sau în totalitate elementul de risc component al unei poziţii sau al unui set de poziţii din afarã portofoliului de tranzactionare. Poziţiile care decurg din acoperiri interne sunt eligibile pentru tratamentul privind cerinţele de capital aferente portofoliului de tranzactionare, cu condiţia ca acestea sa fie deţinute cu intenţia de a fi tranzacţionate şi sa fie îndeplinite criteriile generale referitoare la intenţia de tranzactionare şi la evaluarea prudenta, specificate în Pãrţile A şi B. În special:
a) acoperirile interne trebuie sa nu aibã ca scop principal evitarea sau reducerea cerinţelor de capital;
b) acoperirile interne trebuie sa fie formalizate şi trebuie sa fie supuse procedurilor interne specifice, de aprobare şi audit;
c) tranzacţia interna trebuie sa fie efectuatã în condiţiile pieţei;
d) cea mai mare parte a riscului de piata care este generat de acoperirea interna trebuie sa fie administratã în mod dinamic în portofoliul de tranzactionare în cadrul limitelor autorizate; şi
e) tranzacţiile interne trebuie sa fie monitorizate cu atentie.
Monitorizarea trebuie sa fie asigurata prin proceduri adecvate.
2. Tratamentul la care se face referire la pct. 1 se aplica fãrã a prejudicia cerinţele de capital aplicabile "segmentului din afarã portofoliului de tranzactionare" din cadrul acoperirii interne.
3. Fãrã a lua în considerare pct. 1 şi 2, în cazul în care o instituţie acoperã o expunere la riscul de credit, din afarã portofoliului de tranzactionare, utilizând un instrument financiar derivat de credit inclus în portofoliul de tranzactionare (utilizând o acoperire interna), nu se considera ca expunerea din afarã portofoliului de tranzactionare este acoperitã pentru scopurile calculãrii cerinţelor de capital, decât în cazul în care pentru expunerea din afarã portofoliului de tranzactionare instituţia cumpara de la o terta parte eligibilã din punctul de vedere al furnizarii protecţiei, un instrument financiar derivat de credit care îndeplineşte cerinţele prevãzute în <>art. 58 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii. În cazul în care o astfel de protecţie furnizatã de o terta parte este cumpãratã şi este recunoscuta ca acoperire pentru o expunere din afarã portofoliului de tranzactionare pentru scopurile calculãrii cerinţelor de capital, niciuna dintre acoperirile prin instrumente financiare derivate de credit, interna sau externa, nu poate fi inclusã în portofoliul de tranzactionare pentru scopul calculãrii cerinţelor de capital.
PARTEA D - INCLUDEREA ÎN PORTOFOLIUL DE TRANZACTIONARE
1. Instituţiile trebuie sa dispunã de politici şi proceduri pentru determinarea poziţiilor care se includ în portofoliul de tranzactionare pentru scopurile calculãrii cerinţelor de capital, clar definite în concordanta cu criteriile prevãzute la art. 3 din prezentul regulament şi luând în considerare capacitatea şi practicile instituţiei în ceea ce priveşte administrarea riscului. Conformitatea cu aceste politici şi proceduri trebuie sa fie formalizata integral şi sa fie supusã auditarii interne periodice.
2. Instituţiile trebuie sa dispunã de politici şi proceduri clar definite pentru administrarea generalã a portofoliului de tranzactionare. Aceste politici şi proceduri se trebuie sa se refere cel puţin la urmãtoarele:
a) activitãţile pe care instituţia le considera ca fiind de tranzactionare şi, totodatã, parte componenta a portofoliului de tranzactionare pentru scopurile calculãrii cerinţelor de capital;
b) mãsura în care o poziţie poate fi marcata la piata zilnic prin referire la o piata bidirectionala activa şi lichidã;
c) pentru poziţiile care sunt marcate la model, mãsura în care instituţia poate:
(i) sa identifice toate riscurile cu caracter material ale poziţiei;
(ii) sa acopere toate riscurile cu caracter material ale poziţiei prin instrumente pentru care exista o piata bidirectionala activa şi lichidã; şi
(iii) sa determine estimari de încredere pentru ipotezele/parametrii cheie utilizaţi în model;
d) mãsura în care instituţia poate, şi i se impune, sa genereze evaluãri pentru o anumitã poziţie, care pot fi validate extern într-o maniera coerenta;
e) mãsura în care restricţiile legale sau alte cerinţe operationale ar putea afecta capacitatea instituţiei de a lichidã/acoperi o poziţie pe termen scurt;
f) mãsura în care instituţia poate, şi i se impune, sa administreze în mod activ, din punct de vedere al riscului, o anumitã poziţie în cadrul operaţiunii de tranzactionare; şi
g) mãsura în care instituţia poate transfera riscul sau poziţiile din (în) portofoliul de tranzactionare în (din) afarã acestuia, precum şi criteriile pentru efectuarea unor astfel de transferuri.
3. O instituţie poate, cu aprobarea autoritãţii competente, sa trateze poziţiile care sunt deţinute în portofoliul de tranzactionare şi care corespund elementelor prevãzute la <>art. 22(1) lit. a)-c) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, ca şi titluri de capital sau de creanta, dupã caz, în situaţia în care instituţia demonstreaza ca este un formator de piata activ pentru aceste poziţii. În acest caz, instituţia trebuie sa dispunã de sisteme şi mecanisme de control adecvate care sa asigure cadrul în care se desfãşoarã tranzacţionarea instrumentelor reprezentând elemente eligibile de fonduri proprii.
4. Acordurile la termen de tip repo tranzactionabile (term trading-related repo-style transactions) pe care o instituţie le include în afarã portofoliului de tranzactionare pot fi incluse în portofoliul de tranzactionare pentru scopurile calculãrii cerinţelor de capital în condiţiile în care toate acordurile de tip repo de acest fel sunt incluse. Pentru acest scop, acordurile de tip repo tranzactionabile sunt definite drept cele care îndeplinesc cerinţele de la art. 11(2) şi Anexa VI, Partea A, iar cele doua segmente componente sunt fie sub forma de numerar, fie sub forma de titluri care pot fi incluse în portofoliul de tranzactionare. Indiferent de locul unde sunt înregistrate, toate tranzacţiile de tip repo sunt supuse unei cerinţe de capital, calculatã în legatura cu activitãţile din afarã portofoliului de tranzactionare, pentru riscul de credit al contrapartidei.
---------------
