Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 180 din 11 august 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor in timpul sacrificarii si uciderii
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 721 din 23 august 2006
ORDIN nr. 180 din 11 august 2006
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificarii şi uciderii
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARÃ VETERINARA ŞI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 721 din 23 august 2006
Având în vedere prevederile <>art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãţii sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 215/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al <>art. 4 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor şi a unitãţilor din subordinea acesteia,
vazand Referatul de aprobare nr. 25.110 din 2 august 2006, întocmit de Direcţia de integrare europeanã şi relaţii internaţionale din cadrul Autoritatiii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor,
preşedintele Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor emite urmãtorul ordin:
ART. 1
Se aproba Norma sanitarã veterinara privind protecţia animalelor în timpul sacrificarii şi uciderii, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
ART. 2
Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
ART. 3
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 425/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificarii sau uciderii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 9 decembrie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 4
Prezentul ordin constituie transpunerea Directivei Consiliului 93/119/CE privind protecţia animalelor în timpul sacrificarii şi uciderii, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 340 din 31 decembrie 1993, p. 21, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 5
(1) Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), dispoziţiile art. 9 din norma sanitarã veterinara prevãzutã la art. 1 se vor aplica de la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
Preşedintele Autoritãţii
Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranta Alimentelor,
Marian Avram
Bucureşti, 11 august 2006.
Nr. 180.
ANEXA
NORMA SANITARÃ VETERINARA
privind protecţia animalelor în timpul sacrificarii şi uciderii
CAP. I
Prevederi generale
ART. 1
(1) Prezenta norma sanitarã veterinara se aplica la miscarea, cazarea, contentionarea, asomarea, sacrificarea şi uciderea animalelor crescute pentru producţia de carne, piele, blana sau pentru alte produse şi la metodele de ucidere a animalelor în scopul combaterii unor boli.
(2) Prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu se aplica:
a) experimentelor tehnice sau ştiinţifice legate de procedurile menţionate la alin. (1), efectuate sub supravegherea Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor;
b) animalelor care sunt ucise în timpul unor evenimente sportive sau culturale;
c) animalelor sãlbatice ucise în conformitate cu prevederile art. 3 din Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate animala şi de sãnãtate publica referitoare la uciderea vânatului salbatic şi la comercializarea carnii de vanat salbatic, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 119/2003 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 şi nr. 159 bis din 12 martie 2003, ce transpune Directiva Consiliului 92/45/CEE .
ART. 2
(1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii urmãtori se definesc astfel:
a) abator - orice clãdire, inclusiv instalaţii pentru miscarea şi adãpostirea animalelor, folosite pentru sacrificarea comercialã a animalelor, la care se face referire în art. 5 alin. (1);
b) mişcare - descãrcarea animalelor sau miscarea lor de la rampele de descãrcare, boxe ori adaposturi cãtre abatoare sau spaţiile în care urmeazã sa fie sacrificate;
c) adãpostire - ţinerea animalelor în padocuri, tarcuri, boxe, adaposturi acoperite sau terenuri folosite în abatoare pentru a asigura animalelor înainte de sacrificare condiţiile necesare (adaparea, furajarea, odihna);
d) contentionare - orice procedura aplicatã unui animal în scopul de a-i restrictiona miscarile, pentru a usura efectuarea asomarii sau uciderea lui;
e) asomare - orice procedeu care, atunci când este aplicat unui animal, cauzeazã pierderea imediata a cunostintei pana în momentul morţii animalului;
f) ucidere - orice procedeu care cauzeazã moartea animalului;
g) sacrificare - cauzarea morţii unui animal prin sangerare;
h) autoritate competenta - Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor ce are competenta de a efectua controale veterinare sau orice alta autoritate cãreia i s-a delegat aceasta competenta.
(2) În cazul sacrificarilor religioase, autoritatea religioasã din partea cãreia se practica sacrificarea va avea competenta de a aplica şi de a monitoriza prevederile specifice ce se aplica sacrificarii în conformitate cu anumite ritualuri religioase. Referitor la prevederile menţionate anterior, autoritatea religioasã va acţiona sub rãspunderea unui medic veterinar oficial, conform prevederilor art. 2 din Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 401/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 22 ianuarie 2003, ce transpune Directiva Consiliului 64/433/CEE .
ART. 3
Animalele vor fi ferite de orice stimul, suferinta sau durere evitabila în timpul miscarii, adapostirii, asomarii, sacrificarii ori uciderii.
CAP. II
Condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã abatoarele
ART. 4
Construcţiile, instalaţiile şi echipamentele din abatoare vor fi astfel concepute încât sa nu supunã animalele niciunei suferinţe, stimul sau dureri evitabile.
ART. 5
(1) Solipedele, rumegatoarele, porcii, iepurii şi pasarile aduse în abatoare în vederea sacrificarii vor fi:
a) mutate şi, dacã este cazul, cazate în conformitate cu prevederile anexei nr. 1;
b) contentionate în conformitate cu prevederile anexei nr. 2;
c) asomate înainte de sacrificare sau ucise instantaneu în conformitate cu prevederile anexei nr. 3;
d) supuse procedurii de sangerare în conformitate cu prevederile anexei nr. 4.
(2) Pentru animalele supuse unor metode particulare de sacrificare cerute de unele ritualuri religioase, cerinţele alin. (1) lit. c) nu se vor aplica.
(3) Cu respectarea regulilor comunitare, în cazul exploataţiilor de capacitate redusã ce pot beneficia de derogãri conform prevederilor din norma sanitarã veterinara aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 401/2002 , ce transpune Directiva Consiliului 64/433/CEE , precum şi prevederilor din Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate care reglementeazã producerea şi comerţul cu carne proaspãta de pasare, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 402/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 4 februarie 2003, ce transpune Directiva Consiliului 71/118/CEE , Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate acorda derogãri cu condiţia respectãrii cerinţelor prevãzute la art. 3, astfel:
(i) de la alin. (1) lit. a), pentru bovine;
(ii) de la alin. (1) lit. a) şi de la metodele de asomare şi ucidere menţionate în anexa nr. 3, pentru pãsãri, iepuri, porci, oi şi capre.
ART. 6
(1) Instrumentele, echipamentele pentru contentionare şi instalaţiile folosite pentru asomare sau ucidere trebuie sa fie proiectate, construite, întreţinute şi folosite astfel încât sa asigure o asomare ori o ucidere rapida şi eficienta, în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea sanitarã veterinara competenta va verifica dacã instrumentele, modul de contentionare şi alte echipamente folosite pentru asomare sau ucidere îndeplinesc cerinţele menţionate mai sus şi va verifica cu regularitate buna lor funcţionare şi modul de întreţinere, astfel încât sa fie îndeplinite obiectivele prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Echipamentele şi instrumentele de rezerva adecvate vor fi pãstrate la locul sacrificarii pentru folosirea lor în caz de urgenta. Acestea vor fi menţinute corespunzãtor şi verificate cu regularitate.
ART. 7
Personalul responsabil cu miscarea animalelor, cazarea, contentionarea, asomarea, sacrificarea sau uciderea acestora trebuie în mod imperativ sa aibã cunoştinţele şi indemanarea necesare pentru a efectua aceste operaţiuni în mod uman şi eficient, în conformitate cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea competenta va dispune ca personalul angajat pentru sacrificare sa prezinte indemanarea necesarã, abilitatea şi cunoştinţele profesionale pentru aceasta operaţiune.
ART. 8
Inspectiile şi controalele în abatoare vor fi efectuate sub responsabilitatea autoritãţii sanitare veterinare competente, care va avea acces liber, în orice moment, în toate spaţiile abatoarelor pentru a verifica respectarea prezentei norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii şi controale pot fi efectuate în acelaşi timp cu controalele efectuate în alte scopuri.
CAP. III
Sacrificarea şi uciderea animalelor în afarã abatoarelor
ART. 9
(1) Când animalele menţionate la art. 5 alin. (1) sunt sacrificate în afarã abatoarelor, se vor aplica prevederile art. 5 alin. (1) lit. b)-d).
(2) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate acorda derogãri de la prevederile alin. (1) pentru pãsãri, iepuri, porcine, ovine şi caprine sacrificate sau ucise în afarã abatoarelor de cãtre proprietarii acestora pentru consum propriu, cu condiţia respectãrii prevederilor art. 3 şi cu condiţia ca porcinele, ovinele sau caprinele sa fie asomate în prealabil.
ART. 10
(1) Când animalele menţionate la art. 5 alin. (1) urmeazã sa fie sacrificate sau ucise pentru controlul unor boli, aceasta se va face în conformitate cu prevederile anexei nr. 5.
(2) Animalele crescute pentru blana vor fi ucise în conformitate cu prevederile anexei nr. 6.
(3) Surplusul de pui de o zi şi embrionii din deşeurile de la incubatie vor fi ucisi cat mai rapid posibil, în conformitate cu prevederile anexei nr. 7.
ART. 11
Prevederile art. 9 şi 10 nu se vor aplica în cazul animalelor care trebuie ucise imediat din motive de necesitate.
ART. 12
Animalele ranite sau bolnave trebuie sacrificate sau ucise la fata locului. Cu toate acestea, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate autoriza transportul animalelor ranite sau bolnave în scopul sacrificarii ori uciderii, cu condiţia ca transportul sa nu provoace animalului o suferinta în plus.
CAP. IV
Prevederi finale
ART. 13
(1) În mãsura în care este necesar, experţii Comisiei Europene pot efectua controale la fata locului. În acest scop, ei pot verifica un numãr reprezentativ de unitãţi pentru a se asigura ca autoritatea sanitarã veterinara competenta verifica faptul ca acele unitãţi îndeplinesc cerinţele prevãzute de Directiva Consiliului 93/119/CE , transpuse prin prezenta norma sanitarã veterinara.
(2) Controalele efectuate de experţii Comisiei Europene, menţionate la alin. (1), vor avea loc în colaborare cu Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor.
(3) Atunci când se efectueazã un control pe teritoriul sau, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa acorde toatã asistenta necesarã pentru ca experţii sa isi poatã îndeplini sarcinile în condiţii corespunzãtoare.
ART. 14
(1) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor va lua toate mãsurile necesare în vederea sanctionarii nerespectãrii prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa comunice Comisiei Europene textele prevederilor legislative naţionale adoptate în domeniul reglementat de Directiva Consiliului 93/119/CE , transpusa prin prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 15
Anexele nr. 1-7 fac parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara.
ANEXA 1
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
CERINŢE
pentru miscarea şi adãpostirea animalelor în abatoare
I. Cerinţe generale
1. Toate abatoarele trebuie sa dispunã de instalaţii şi echipamente adecvate pentru descãrcarea animalelor din mijloacele de transport.
2. Animalele trebuie descãrcate cat mai repede posibil dupã sosirea lor la abator. Dacã nu se poate evita o întârziere, animalele trebuie protejate de intemperii şi de variatii de temperatura.
3. Animalele care se pot rani unele pe altele pe considerente de specie, sex, varsta sau origine trebuie ţinute şi cazate separat.
4. Animalele trebuie protejate de condiţiile nefavorabile de clima. Dacã au fost supuse unor temperaturi ridicate în condiţii de umiditate, animalele vor fi racorite prin metode adecvate.
5. Starea de întreţinere şi de sãnãtate a animalelor trebuie inspectata cel puţin în fiecare dimineata şi seara.
6. Fãrã a aduce atingere prevederilor cap. VI din anexa nr. 1 la norma sanitarã veterinara aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 401/2002 , animalele care au suportat durere sau suferinta în timpul transportului ori la sosirea în abator, precum şi animalele neintarcate trebuie sacrificate imediat. Dacã nu este posibil, acestea trebuie separate şi sacrificate cat mai repede posibil, cel târziu în urmãtoarele doua ore. Animalele care nu se pot deplasa nu trebuie tarate la locul de sacrificare, ci trebuie ucise acolo unde stau culcate, iar atunci când este posibil şi nu se provoacã o suferinta inutila animalului, acesta va fi transportat pe un carucior sau pe o platforma mobila cãtre spaţiul de sacrificare de urgenta (sala sanitarã).
II. Cerinţe pentru animalele care nu sunt livrate în containere
1. În abatoare echipamentul pentru descãrcarea animalelor trebuie sa aibã podea nealunecoasa şi protecţii laterale. Puntile, rampele şi culoarele trebuie prevãzute cu protecţii laterale, cu traverse sau cu alte mijloace de protecţie care sa previnã cãderea animalelor. Rampele de ieşire sau de intrare trebuie sa prezinte cea mai mica inclinatie posibila.
2. În timpul descãrcãrii animalelor trebuie avut grija ca animalele sa nu fie speriate, agitate sau maltratate şi sa se asigure ca nu sunt rasturnate. Animalele nu trebuie sa fie ridicate de cap, coarne, urechi, picioare, coada sau par (blana, lana) pentru a nu li se provoca suferinţe sau dureri inutile. Atunci când este cazul, animalele trebuie manate individual.
3. Animalele trebuie miscate cu atentie. Pasajele de trecere trebuie construite astfel încât sa reducã riscul de ranire a animalelor şi trebuie dispuse astfel încât sa utilizeze tendintele lor gregare. Instrumentele destinate conducerii animalelor trebuie folosite numai pentru acest scop şi numai pentru perioade scurte. Folosirea instrumentelor care administreazã socuri electrice trebuie evitata cat mai mult posibil. În orice caz, aceste instrumente trebuie folosite pentru animale adulte, bovine şi porci adulti care refuza sa se deplaseze şi numai atunci când au în fata lor loc suficient în care sa se deplaseze. Socurile trebuie sa dureze cel mult o secunda, sa fie distribuite adecvat şi sa fie aplicate numai pe muschii trenului posterior.
4. Animalele nu trebuie lovite şi nu se vor aplica presiuni în nici o parte sensibila a corpului. În mod special coada animalelor nu se va strivi, rasuci sau rupe, iar ochii nu vor fi traumatizati. Animalele nu vor fi impinse şi nici lovite cu picioarele.
5. Animalele nu trebuie duse la locul de sacrificare decât dacã pot fi sacrificate imediat. Dacã nu sunt sacrificate imediat dupã sosire, atunci trebuie adapostite.
6. Fãrã a aduce atingere derogarilor prevãzute de art. 4 şi 14 din norma sanitarã veterinara aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 401/2002 , abatoarele vor deţine un numãr suficient de boxe pentru adãpostirea corespunzãtoare a animalelor, cu protecţie eficienta impotriva vremii nefavorabile.
7. Pe lângã respectarea cerinţelor stabilite deja prin regulile comunitare, adãposturile trebuie sa aibã:
a) podele care sa evite alunecarea animalelor şi care sa nu provoace rani la contactul cu acestea;
b) ventilaţie adecvatã, ţinându-se seama de variatiile extreme de temperatura şi de umiditate care pot fi asteptate. Atunci când se folosesc mijloace mecanice de ventilaţie, trebuie sa se prevadã echipamente de rezerva de urgenta pentru cazul unei întreruperi de curent;
c) iluminare artificiala suficienta pentru a permite inspectarea tuturor animalelor în orice moment; dacã este necesar, trebuie sa se asigure iluminare adecvatã de rezerva;
d) dacã este necesar, echipament pentru legarea animalelor;
e) dacã este necesar, asigurarea unei rezerve de material adecvat pentru asternut, pentru animalele adapostite pe timpul nopţii.
8. Abatoarele care în afarã de adãposturile menţionate mai sus au şi adaposturi în aer liber fãrã acoperire naturala sau umbrar trebuie sa asigure protecţia animalelor impotriva condiţiilor nefavorabile de clima. Adãposturile în aer liber trebuie întreţinute astfel încât sa nu prezinte nici un risc fizic, chimic sau pentru sãnãtate.
9. Animalele care nu sunt duse direct la sacrificare la sosirea la abator trebuie sa aibã apa de baut la discretie din echipamente adecvate, tot timpul. Animalele care nu au fost sacrificate în termen de 12 ore de la sosire trebuie furajate cu cantitãţi moderate de furaje, la intervale adecvate de timp.
10. Animalele care sunt ţinute timp de 12 ore sau mai mult la abator trebuie adapostite şi, dacã este necesar, legate astfel încât sa se poatã culca fãrã dificultate. Dacã animalele nu sunt legate, furajele trebuie administrate astfel încât sa permitã animalelor sa se furajeze fãrã a fi deranjate.
III. Cerinţe pentru animalele livrate în containere
1. Containerele în care animalele sunt transportate trebuie manipulate cu atentie şi nu trebuie aruncate, scapate sau lovite. Dacã este posibil, acestea trebuie încãrcate şi descãrcate pe orizontala şi mecanic.
2. Animalele livrate în containere prevãzute cu podea perforata sau flexibila trebuie descãrcate cu atentie deosebita pentru a se preveni ranirea. Dacã este cazul, animalele trebuie descãrcate individual din containere.
3. Animalele care au fost transportate în containere trebuie sacrificate cat mai curând posibil; în caz contrar, acestea trebuie adapate şi furajate conform cap. II pct. 9 din prezenta anexa.
ANEXA 2
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
CONTENTIONAREA
animalelor înainte de asomare, sacrificare sau ucidere
1. Animalele trebuie contentionate astfel încât sa nu li se provoace în mod intentionat sau neintentionat suferinta, durere, ranire sau contuzii. În cazul sacrificarii rituale, este obligatorie contentia bovinelor înainte de sacrificare prin folosirea unei metode mecanice care sa nu provoace durere, suferinţe, contuzie ori ranire.
2. Picioarele animalelor nu trebuie legate, iar animalele nu trebuie suspendate înainte de asomare sau de ucidere. Pasarile şi iepurii pot fi suspendaţi în vederea sacrificarii, cu condiţia ca asomarea sa se realizeze fãrã întârziere şi sa se ia mãsuri adecvate pentru a se asigura ca la punctul de asomare acestea se afla într-o stare de relaxare suficienta pentru o asomare eficienta. Mai mult decât atât, prinderea unui animal într-un sistem de contentie nu trebuie asociata sub nici o forma cu suspendarea animalului.
3. Animalele care sunt asomate sau ucise prin mijloace mecanice ori electrice, aplicate pe cap, trebuie prezentate într-o astfel de poziţie încât echipamentul sa poatã fi folosit adecvat, cu usurinta şi pe o perioada determinata. În cazul solipedelor sau bovinelor autoritatea competenta poate autoriza utilizarea unor mijloace adecvate care sa limiteze miscarile capului.
4. Echipamentul de asomare electrica nu va fi folosit ca un mijloc de limitare a miscarilor sau de imobilizare a animalelor şi nici ca mijloc de a face animalele sa se deplaseze.
ANEXA 3
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
ASOMAREA SAU UCIDEREA
animalelor, altele decât cele crescute pentru blana
I. METODE PERMISE
(1) Asomarea
1. Pistolul cu glonte captiv
2. Lovirea urmatã de pierderea cunostintei
3. Electronarcoza
4. Expunerea la dioxid de carbon
(2) Uciderea
1. Pistol cu glonte liber sau pusca
2. Electrocutarea
3. Expunerea la dioxid de carbon
(3) Cu toate acestea, autoritatea competenta poate autoriza decapitarea, dislocarea gatului sau folosirea unei camere vidate ca metoda de ucidere pentru anumite specii, cu condiţia ca acestea sa respecte cerinţele art. 3 din norma sanitarã veterinara şi cerinţele specifice stabilite la pct. III.
II. CERINŢE SPECIFICE PENTRU ASOMARE
Asomarea nu trebuie sa fie efectuatã decât atunci când este urmatã imediat de sangerarea animalului.
1. Pistolul cu glonte captiv
a) Pistolul cu glonte captiv trebuie pozitionat astfel încât sa se asigure ca proiectilul pãtrunde în cortexul cerebral. Se interzice în special impuscarea vitelor în zona occipitala. Oile şi caprele pot fi impuscate în zona occipitala dacã prezenta coarnelor nu permite folosirea zonei frontale. În astfel de situaţii impuscarea se face imediat înapoia bazei coarnelor şi tintindu-se cãtre gura, iar sangerarea trebuie efectuatã în timp de 15 secunde de la impuscare.
b) Când se foloseşte un pistol cu glonte captiv operatorul trebuie sa se asigure ca glontele se retrage la extensia completa, dupã fiecare impuscare. Dacã nu se retrage la extensia completa, pistolul nu va mai fi folosit încã o data pana când nu va fi reparat.
c) Animalele nu se introduc în boxele de asomare pana când operatorul care urmeazã sa efectueze asomarea nu este pregãtit pentru asomarea animalului. Animalelor nu li se va contentiona capul pana când operatorul nu este pregãtit sa le asomeze.
2. Lovirea urmatã de pierderea cunostintei
a) Aceasta metoda permite numai folosirea unui instrument mecanic care administreazã o presiune pe craniul animalului în urma percutiei, fãrã penetrarea craniului. Operatorul trebuie sa se asigure ca instrumentul se aplica în poziţia corespunzãtoare, conform instrucţiunilor de utilizare, pentru a produce o asomare eficienta, fãrã fracturarea craniului.
b) În cazul loturilor mici de iepuri, la care se foloseşte o presiune nemecanica pe craniu, operaţiunea trebuie efectuatã astfel încât animalele sa fie aduse imediat în starea de inconstienta şi sa rãmânã astfel pana când mor, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara.
3. Electronarcoza
A. Electrozii
a) Electrozii trebuie plasati astfel încât sa cuprindã creierul, permitand curentului sa treacã prin acesta. Se vor lua mãsuri corespunzãtoare care sa asigure ca exista un contact electric bun, prin îndepãrtarea lanii în exces sau prin udarea pielii.
b) Atunci când animalele sunt asomate individual, aparatul trebuie:
(i) sa aibã un dispozitiv care sa masoare impedanta curentului şi sa nu permitã funcţionarea aparatului dacã nu trece curentul minim necesar;
(ii) sa incorporeze un dispozitiv sonor sau vizual care sa indice durata timpului de aplicare pentru fiecare animal;
(iii) sa fie conectat la un dispozitiv care sa indice voltajul şi intensitatea curentului, pozitionat astfel încât sa fie uşor vizualizat de cãtre operator.
B. Asomare cu baie de apa
a) Atunci când se folosesc asomatoare cu baie de apa pentru asomarea pasarilor, nivelul de apa trebuie sa poatã fi reglat astfel încât sa se asigure realizarea unui contact bun cu capul pasarilor.
Puterea şi durata curentului folosit în acest caz vor fi determinate de Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor astfel încât sa se asigure ca pasarile isi pierd cunostinta imediat şi rãmân astfel pana când mor.
b) Dacã se asomeaza mai multe pãsãri în aceeaşi baie de apa, voltajul trebuie sa fie satisfãcãtor astfel încât fiecare pasare sa fie asomata corespunzãtor.
c) Se vor lua mãsuri corespunzãtoare care sa asigure o buna conductibilitate electrica prin udarea legãturilor de prindere a picioarelor.
d) Baile de asomare pentru pãsãri trebuie sa aibã dimensiuni corespunzãtoare pentru toate tipurile de pãsãri ce urmeazã sa fie asomate şi nu trebuie sa se reverse la introducerea pasarilor. Electrodul care se imerseaza în apa trebuie sa cuprindã toatã lungimea baii de asomare.
e) Dacã este cazul, trebuie sa se asigure un sistem de rezerva care sa poatã fi acţionat manual.
4. Expunerea la dioxid de carbon
a) Concentratia de dioxid de carbon pentru asomarea porcilor trebuie sa fie de minimum 70% din volum.
b) Camera în care porcii sunt expusi la gaz şi echipamentul folosit pentru manarea porcilor prin camera trebuie proiectate, construite şi întreţinute astfel încât sa se evite ranirea porcilor sau compresia pieptului şi sa le permitã acestora sa rãmânã în poziţie patrupeda pana când isi pierd cunostinta. Se va asigura o iluminare adecvatã în camera de asomare şi în dispozitivul pentru manarea porcilor încât sa permitã acestora sa se vada unii pe alţii şi împrejurimile.
c) Camera trebuie prevãzutã cu dispozitive pentru mãsurarea concentratiei de gaz la punctul de maxima expunere, care sa avertizeze clar sonor sau luminos dacã scade sub nivelul cerut concentratia de dioxid de carbon.
d) Porcii trebuie ţinuţi în boxe sau în containere în care sa se vada unii pe alţii şi trebuie manati în camera de gazare în termen de 30 de secunde de la intrarea lor în instalatie. Porcii trebuie manati cat mai repede posibil de la intrare cãtre punctul de maxima concentraţie a gazului şi trebuie expusi la acest gaz suficient de mult timp astfel încât sa se asigure ca rãmân inconstienti pana la sacrificare.
III. CERINŢE SPECIFICE PENTRU UCIDERE
1. Pistolul cu glonte liber sau pusca
Aceste metode, care pot fi folosite pentru a ucide specii diferite, în special vanat mare de ferma şi caprioare, trebuie autorizate de Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, care trebuie sa dispunã ca aceste arme sa fie folosite corect numai de personal calificat, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara.
2. Decapitarea şi dislocarea gatului
Aceste metode folosite numai pentru uciderea pasarilor trebuie autorizate de autoritatea competenta, care trebuie sa se asigure ca aceste metode sunt aplicate corect numai de cãtre personal calificat, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara.
3. Electrocutarea şi dioxidul de carbon
Autoritatea competenta poate autoriza uciderea unor specii diferite prin aceste metode, cu condiţia ca, suplimentar fata de prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara, sa fie îndeplinite şi prevederile specifice stabilite la cap. II pct. 3 şi 4 ale prezentei anexe. De asemenea, pentru a fi îndeplinite aceste cerinţe, se vor stabili puterea şi durata curentului electric folosit, precum şi concentratia şi durata expunerii la dioxidul de carbon.
4. Camera de vid
Aceasta metoda, care se foloseşte numai pentru uciderea fãrã sangerare a anumitor animale din speciile de vanat de crescatorie (fazani, prepelite şi potarnichi) trebuie autorizata de Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, care va dispune ca, suplimentar fata de prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara, sa fie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) animalele sunt plasate într-o camera etansa care se videaza cu ajutorul unei pompe electrice puternice;
b) vidul se menţine pana când animalele mor;
c) animalele sunt introduse în grup în containere de transport proiectate în acest scop, ce pot fi plasate în camera de vid.
ANEXA 4
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
SANGERAREA ANIMALELOR
1. Pentru animalele care au fost asomate sangerarea trebuie facuta imediat dupã asomare, astfel încât sa se asigure o sangerare rapida, profunda şi completa. În orice caz, sangerarea trebuie facuta înainte ca animalele sa isi recapete cunostinta.
2. a) Toate animalele care au fost asomate trebuie sangerate prin incizarea cel puţin a unei artere carotide sau a vaselor din care aceasta porneşte.
b) Dupã incizia vaselor sanguine nu se va aplica nicio procedura de fasonare şi nicio stimulare electrica înainte ca sangerarea sa fie completa.
3. Atunci când o singura persoana efectueazã asomarea, prinderea, agatarea şi sangerarea animalelor, acea persoana trebuie sa efectueze aceste operaţiuni fãrã întrerupere la fiecare animal înainte de a trece la animalul urmãtor.
4. Dispozitivele manuale de rezerva trebuie asigurate acolo unde sangerarea se face cu cutite automate, astfel încât în cazul unei întreruperi de curent pasarile sa poatã fi sacrificate imediat.
ANEXA 5
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
METODE
de ucidere pentru controlul unor boli
Metode permise:
1. orice metoda descrisã în anexa nr. 3 la norma sanitarã veterinara, care sa cauzeze o moarte sigura;
2. în plus, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate permite folosirea altor metode pentru uciderea animalelor constiente, conform prevederilor art. 3 din norma sanitarã veterinara, cu condiţia ca, în special:
a) dacã metodele folosite nu produc moartea imediata (de exemplu, impuscarea cu bolt captiv), sa se ia mãsuri adecvate pentru a ucide animalele cat mai curând posibil şi, în orice caz, înainte ca acestea sa isi recapete cunostinta;
b) sa nu se acţioneze deloc asupra animalului pana când nu s-a constatat ca este mort.
ANEXA 6
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
METODE
de ucidere pentru animalele de blana
I. Metode permise:
1. instrumente acţionate mecanic care penetreaza creierul;
2. injectarea unei supradoze de medicament cu proprietãţi anestezice;
3. electrocutarea pentru a provoca stop cardiac;
4. expunerea la monoxid de carbon;
5. expunerea la cloroform;
6. expunerea la dioxid de carbon.
Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor va stabili cea mai adecvatã metoda de ucidere pentru fiecare specie, în conformitate cu prevederile art. 3 din norma sanitarã veterinara.
II. Cerinţe specifice
1. Instrumente acţionate mecanic, care penetreaza creierul
a) Instrumentele trebuie pozitionate astfel încât sa se asigure ca proiectilul pãtrunde în cortexul cerebral.
b) Aceasta metoda este permisã numai dacã este urmatã imediat de sangerare.
2. Injectarea unei supradoze de medicament cu proprietãţi anestezice
Sunt admise a se folosi numai acele medicamente, doze şi modalitãţi de administrare care cauzeazã o pierdere imediata a cunostintei, urmatã de moarte.
3. Electrocutarea pentru a provoca stop cardiac
Electrozii trebuie plasati astfel încât sa inconjoare creierul şi inima, iar nivelul minim de curent folosit sa ducã la pierderea imediata a cunostintei şi la stop cardiac. Cu toate acestea, pentru vulpi, la care electrozii se aplica la gura şi rect, se va aplica un curent cu o valoare medie de 0,3 amperi, cel puţin 3 secunde.
4. Expunerea la monoxid de carbon:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz trebuie proiectata, construitã şi intretinuta astfel încât sa se evite ranirea animalelor şi sa se permitã supravegherea acestora;
b) animalele trebuie introduse numai dupã ce camera a fost umpluta cu monoxid de carbon la o concentraţie de cel puţin 1% din volumul provenit dintr-o sursa de monoxid de carbon 100%;
c) gazul produs de un motor special adaptat pentru acest scop poate fi folosit pentru uciderea mustelidelor şi chinchilelor, cu condiţia ca testele sa indice ca gazul:
- a fost racit corespunzãtor;
- a fost filtrat suficient;
- este liber de orice materie sau gaz iritant;
- iar animalele nu vor fi introduse în camera pana când concentratia de monoxid de carbon nu a atins cel puţin 1% din volum;
d) când este inhalat, gazul trebuie sa induca în primul rând anestezia generalã, dupã care sa cauzeze o moarte sigura;
e) animalele trebuie menţinute în camera pana când sunt moarte.
5. Expunerea la cloroform
Expunerea la cloroform poate fi folositã pentru a ucide chinchilele, respectându-se urmãtoarele cerinţe:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz sa fie proiectata, construitã şi intretinuta astfel încât sa se evite ranirea lor şi sa se permitã supravegherea acestora;
b) animalele sa fie introduse în camera numai dacã se asigura o atmosfera saturata în cloroform;
c) când este inhalat, gazul trebuie sa induca în primul rând anestezia generalã, dupã care sa cauzeze o moarte sigura;
d) animalele trebuie menţinute în camera pana când sunt moarte.
6. Expunerea la dioxid de carbon
Dioxidul de carbon poate fi folosit pentru a ucide mustelidele şi chinchilele, respecandu-se urmãtoarele condiţii:
a) camera în care animalele sunt expuse la gaz sa fie proiectata, construitã şi intretinuta astfel încât sa se evite ranirea animalelor şi sa se permitã supravegherea acestora;
b) animalele sa fie introduse în camera numai dacã atmosfera conţine concentratia maxima de dioxid de carbon, asigurata de o sursa de dioxid de carbon 100%;
c) când este inhalat, gazul trebuie sa induca în primul rând anestezia generalã, dupã care sa cauzeze o moarte sigura;
d) animalele trebuie menţinute în camera pana când mor.
ANEXA 7
-------
la norma sanitarã veterinara
----------------------------
UCIDEREA
puilor supranumerari şi a embrionilor din deşeurile de incubatie
I. Metode permise pentru uciderea puilor:
1. folosirea unui aparat mecanic care sa provoace o moarte rapida;
2. expunerea la dioxid de carbon;
3. cu toate acestea, Autoritatea Nationala Sanitarã Vaterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate permite utilizarea altor metode recunoscute ştiinţific pentru ucidere, cu condiţia ca acestea sa fie conforme prevederilor art. 3 din norma sanitarã veterinara.
II. Cerinţe specifice:
1. folosirea unui aparat mecanic care sa provoace o moarte rapida:
a) animalele trebuie ucise cu un aparat care sa fie prevãzut cu un mecanism rotativ rapid, dotat cu lame sau cu boseluri de polistiren expandat;
b) aparatul trebuie sa aibã o capacitate adecvatã care sa asigure ca toate animalele sunt ucise imediat, chiar dacã sunt manipulate în numãr mare;
2. expunerea la dioxid de carbon:
a) animalele trebuie plasate într-o atmosfera cu o concentraţie maxima de dioxid de carbon, asigurata de o sursa de dioxid de carbon 100%;
b) animalele trebuie menţinute în camera pana când mor.
III. Metode permise pentru uciderea embrionilor:
1. pentru a ucide instantaneu orice embrion viu toate deşeurile de incubatie trebuie trecute prin aparatul mecanic menţionat la cap. II pct. 1;
2. cu toate acestea, Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor poate permite utilizarea altor metode recunoscute ştiinţific pentru ucidere, cu condiţia ca acestea sa fie conforme prevederilor art. 3 din norma sanitarã veterinara.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
