Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Având în vedere dispoziţiile art. 126, art. 134 lit. a) şi ale <>art. 278, 384 şi 385 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, precum şi ale art. 2 lit. a) din Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, în temeiul dispoziţiilor <>art. 420 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 şi ale <>art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României, precum şi ale art. 1, 2 şi ale art. 7 alin. (1), (3) (10) şi (15) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, aprobat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2002 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 514/2002 , modificat şi completat prin <>Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Banca Naţionalã a României şi Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare emit urmãtorul ordin: ART. 1 Se aprobã Regulamentul Bãncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prevãzut în anexa*) care face parte integrantã din prezentul ordin.------ *) Anexa se publicã ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.034 bis în afara abonamentului, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1. ART. 2 Prezentul ordin şi regulamentul menţionat la art. 1 vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 3 Banca Naţionalã a României şi Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare vor urmãri ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin. Preşedintele Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României, Mugur Constantin Isãrescu Preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Gabriela Anghelache ANEXA <>REGULAMENT nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii CAP. I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Obiectiv şi definiţii ART. 1 (1) Prezentul regulament se aplicã bãncilor, bãncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ, bãncilor de credit ipotecar, caselor centrale ale cooperativelor de credit şi instituţiilor emitente de monedã electronicã, persoane juridice române, denumite în continuare instituţii de credit, precum şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe şi reglementeazã modul de determinare a efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit asupra calculului valorii ponderate la risc a expunerilor sau, dupã caz, al valorii pierderii aşteptate. (2) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit ale cooperativelor de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementãrile emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte tehnicile de diminuare a riscului de credit la nivelul cooperativelor de credit şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevãzute de acesta. În acest sens, reglementãrile emise de casa centralã vor fi transmise spre avizare Bãncii Naţionale a României. (3) Prezentul regulament se aplicã în mod corespunzãtor societãţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi societãţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii. În acest sens, orice referire la Banca Naţionalã a României se considerã a fi fãcutã, dupã caz, la Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare. (4) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistã. ART. 2 (1) Termenii şi expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificaţia prevãzutã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. (2) Pentru scopurile prezentului regulament, termenii şi expresiile instituţii şi firme de investiţii au semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 13/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii. (3) Pentru scopurile prezentului regulament, termenii şi expresiile: instituţie externã de evaluare a creditului, entitãţi din sectorul public, organisme de plasament colectiv, tranzacţie de rãscumpãrare şi rating au semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii standard. (4) Expresia operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri are semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 22/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii. (5) Expresiile instrumente financiare derivate tranzacţionate pe pieţe nereglementate OTC şi tranzacţii de creditare în marjã au semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 20/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjã. (6) Pentru scopurile prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: 1. instituţie de credit împrumutãtoare - instituţia de credit care are expunerea în cauzã, fie cã aceasta rezultã dintr-un credit sau din alt tip de operaţiune (Directiva - art. 90); 2. tehnicã de diminuare a riscului de credit - tehnicã utilizatã de o instituţie de credit pentru reducerea riscului de credit aferent uneia sau mai multor expuneri pe care instituţia le deţine; 3. protecţie finanţatã a creditului - tehnicã de diminuare a riscului de credit în care reducerea riscului de credit aferent expunerii unei instituţii de credit derivã din dreptul instituţiei de credit - în eventualitatea apariţiei evenimentului de nerambursare de cãtre contrapartidã sau a producerii de alte evenimente de credit specificate în legãturã cu contrapartida - de a lichida anumite active sau sume, de a obţine transferul, însuşirea sau pãstrarea acestora, sau de a reduce valoarea expunerii la diferenţa dintre valoarea expunerii şi valoarea unei creanţe deţinute asupra instituţiei de credit, ori de a o substitui cu valoarea acestei diferenţe; 4. protecţia nefinanţatã a creditului - tehnicã de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit aferent expunerii unei instituţii de credit derivã din angajamentul unei terţe pãrţi de a plãti o sumã în eventualitatea apariţiei evenimentului de nerambursare din partea împrumutatului sau a producerii de alte evenimente de credit specificate; 5. tranzacţie de creditare garantatã - orice tranzacţie ce dã naştere unei expuneri garantate cu garanţie realã şi în legãturã cu care nu existã prevederi ce conferã instituţiei de credit împrumutãtoare dreptul de a primi marjã frecvent; 6. operaţiune ajustatã la condiţiile pieţei - reprezintã orice operaţiune ce dã naştere unei expuneri garantate cu garanţie realã şi în legãturã cu care existã prevederi ce conferã instituţiei de credit împrumutãtoare dreptul de a primi marjã frecvent; 7. instrument asimilat numerarului - certificat de depozit sau alt instrument similar emis de instituţia de credit împrumutãtoare; 8. perioadã de deţinere - numãrul de zile, specific fiecãrui tip de tranzacţie sau operaţiune, pe parcursul cãrora evoluţia preţului trebuie monitorizatã în vederea determinãrii volatilitãţii; 9. formalizare - descrierea şi, dupã caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regãsite la nivelul instituţiei de credit sub forma unei prezentãri scrise cu un grad adecvat de complexitate şi detaliere; 10. rating eligibil - rating furnizat de o instituţie externã de evaluare a creditului recunoscutã ca eligibilã potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard; 11. indice principal - indice larg diversificat compus din titluri suficient de lichide. ART. 3 Pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerii pentru scopurile <>art. 2 lit. a) din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 13/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii sau, dacã este cazul, pentru calculul valorii pierderilor aşteptate pentru scopurile art. 10 alin. (3) şi <>art. 18 lit. f) din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 18/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, instituţiile de credit care utilizeazã abordarea standard, în condiţiile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, sau abordarea bazatã pe modele interne de rating în condiţiile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, dar fãrã a utiliza estimãri proprii pentru pierderea în caz de nerambursare şi pentru factorii de conversie potrivit prevederilor <>art. 22-29 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, pot recunoaşte, în condiţiile prezentului regulament, reducerea riscului de credit ca urmare a utilizãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit. SECŢIUNEA a 2-a Condiţii generale privind utilizarea tehnicile de diminuare a riscului de credit ART. 4 (1) Tehnicile utilizate în scopul diminuãrii riscului de credit, împreunã cu mãsurile şi acţiunile întreprinse în acest sens precum şi procedurile şi politicile implementate de instituţia de credit împrumutãtoare trebuie sã fie de aşa naturã încât sã se concretizeze în încheierea de contracte de protecţie a creditului valabile din punct de vedere legal şi executorii în toate jurisdicţiile relevante. (2) Instituţia de credit împrumutãtoare trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru a asigura eficacitatea contractelor de protecţie a creditului şi pentru administrarea riscurilor asociate, atât la momentul încheierii contractului cât şi ulterior, pe toatã durata protecţiei. ART. 5 (1) În cazul protecţiei finanţate a creditului, pentru a fi recunoscute ca eligibile, activele pe care aceasta se bazeazã trebuie sã fie suficient de lichide, iar valoarea lor îndeajuns de stabilã în timp astfel încât, ţinând cont de abordarea utilizatã pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi de gradul de recunoaştere permis, sã confere un nivel adecvat de certitudine pentru protecţia oferitã împotriva riscului de credit. Activele eligibile sunt cele prevãzute de Capitolul II al prezentului regulament. (2) În cazul protecţiei finanţate a creditului, instituţia de credit împrumutãtoare trebuie sã aibã dreptul sã lichideze sau sã reţinã, în timp util, activele care conferã protecţie în caz de nerambursare, insolvenţã sau faliment al debitorului - sau alt eveniment de credit prevãzut în contract - sau, dacã este cazul, al depozitarului activelor cu rol de protecţie. Gradul de corelare între valoarea activelor afectate pentru protecţia creditului şi calitatea creditului asociat debitorului nu trebuie sã fie excesiv. ART. 6 În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, pentru a fi eligibilã pentru recunoaştere, partea care îşi asumã angajamentul trebuie sã prezinte suficientã credibilitate iar contractul de protecţie trebuie sã fie valabil din punct de vedere legal în jurisdicţiile relevante astfel încât, ţinând cont de abordarea utilizatã la calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi de gradul de recunoaştere permis, sã asigure un nivel de protecţie adecvat. Furnizorii de protecţie şi tipurile de contracte de protecţie eligibile sunt cele prevãzute de Capitolul II. ART. 7 Pentru scopul utilizãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit la determinarea valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, dupã caz, la calculul valorilor pierderilor aşteptate, instituţiile de credit trebuie sã respecte cerinţele minime prevãzute de Capitolul III. SECŢIUNEA a 3-a Determinarea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit ART. 8 În cazul îndeplinirii cerinţelor prevãzute la art. 4-7, calculul valorii ponderate la risc a expunerilor şi, dupã caz, al valorii pierderilor aşteptate poate fi modificat în conformitate cu prevederile Capitolelor IV-VII. ART. 9 La determinarea cerinţei minime de capital prevãzutã de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 13/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 18/2006 privind cerinţele minime de capital ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, nu se va lua în considerare valoarea ponderatã la risc determinatã în urma aplicãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit, potrivit prezentului regulament, dacã aceastã valoare este mai mare decât cea care s-ar obţine dacã respectivei expuneri nu i s-ar aplica tehnica de diminuare a riscului de credit. În acest caz, la determinarea cerinţei minime de capital se vor lua în considerare valorile obţinute fãrã aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit. ART. 10 În cazul în care valoarea ponderatã la risc a expunerii reflectã deja protecţia creditului, în baza aplicãrii prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii standard sau, dupã caz, ale <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, protecţia creditului nu va mai fi luatã în considerare şi potrivit prezentului regulament. CAP. II Criterii de eligibilitate ale tehnicilor de diminuare a riscului de credit SECŢIUNEA 1 Protecţia finanţatã a creditului 1.1. Compensarea bilanţierã ART. 11 (1) Compensarea bilanţierã de creanţe reciproce între o instituţie de credit şi contrapartida sa este eligibilã ca tehnicã de diminuare a riscului de credit, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor minime prevãzute la art. 34 pentru acordurile de compensare bilanţierã, altele decât acordurile cadru ce acoperã tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei. (2) Fãrã a se aduce atingere prevederilor art. 12, eligibilitatea este limitatã la soldurile de numerar reciproce ale instituţiei de credit şi ale contrapartidei sale. Numai elementele bilanţiere de natura creditelor şi depozitelor ale instituţiei de credit împrumutãtoare pot face obiectul modificãrii valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, dupã caz, a valorilor pierderilor aşteptate, ca urmare a aplicãrii unui acord de compensare bilanţierã. 1.2. Acordurile cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei ART. 12 (1) Instituţiile de credit care aplicã metoda extinsã a garanţiilor financiare prevãzutã în Capitolul IV şi îndeplinesc cerinţele minime menţionate la art. 35 pot recunoaşte efectele contractelor de compensare bilateralã ce acoperã tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei efectuate cu o contrapartidã. (2) Fãrã a se aduce atingere prevederilor Anexei III din cadrul <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 22/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, bunurile aduse în garanţie, precum şi titlurile sau mãrfurile luate cu împrumut în cadrul unor astfel de acorduri nu pot fi luate în considerare decât în condiţiile în care satisfac cerinţele de eligibilitate pentru garanţiile reale prevãzute la art. 14-20. 1.3. Garanţii reale ART. 13 (1) În cazul în care tehnica de diminuare a riscului de credit utilizatã se bazeazã pe dreptul instituţiei de credit de a lichida sau de a reţine active, eligibilitatea acestora depinde de: a) abordarea folositã de instituţia de credit împrumutãtoare pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, dupã caz, al pierderilor aşteptate, respectiv de aplicarea prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii standard sau, dupã caz, ale <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating; b) metoda utilizatã pentru scopul aplicãrii prevederilor prezentului regulament, respectiv metoda simplã a garanţiilor financiare sau metoda extinsã a garanţiilor financiare, potrivit Capitolului IV. (2) În cazul tranzacţiilor de rãscumpãrare şi al operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri, eligibilitatea depinde şi de includerea/neincluderea tranzacţiilor în portofoliul de tranzacţionare al instituţiei de credit. ART. 14 Urmãtoarele instrumente financiare pot fi recunoscute drept garanţie realã eligibilã în cadrul tuturor abordãrilor şi metodelor: a) numerar sub formã de depozit constituit la instituţia de credit împrumutãtoare, precum şi instrumente asimilate numerarului pãstrate la aceasta; b) titluri de creanţã emise de administraţii centrale sau bãnci centrale, titluri ce au un rating eligibil sau o evaluare de credit din partea unei agenţii de creditare a exportului, recunoscute ca eligibilã pentru scopurile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, rating sau evaluare ce corespund, potrivit prevederilor aceluiaşi regulament cel puţin nivelului 4 al scalei de evaluare a calitãţii creditului prevãzute la art. 9 respectiv la <>art. 11 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard; c) titluri de creanţã emise de instituţii, titluri ce au un rating eligibil ce corespunde, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii creditului prevãzute de respectivul regulament pentru expunerile faţã de instituţii de credit; d) titluri de creanţã emise de alte entitãţi, titluri ce au un rating eligibil ce corespunde, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii creditului prevãzute de respectivul regulament pentru expunerile faţã de societãţi; e) titluri de creanţã ce au un rating eligibil pe termen scurt, rating ce corespunde, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii creditului prevãzute de respectivul regulament pentru expunerile pe termen scurt; f) titluri de capital sau obligaţiuni convertibile incluse într-un indice principal; şi g) aur. ART. 15 Pentru scopurile art. 14 lit. b), în categoria titlurilor de creanţã emise de administraţii centrale sau bãnci centrale se includ şi: a) titluri de creanţã emise de administraţiile regionale sau autoritãţile locale pentru care expunerile faţã de acestea sunt tratate, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, ca expuneri faţã de administraţia centralã de jurisdicţia cãreia aparţin; b) titluri de creanţã emise de acele entitãţi din sectorul public pentru care expunerile faţã de acestea sunt tratate ca expuneri faţã de administraţia centralã în jurisdicţia cãreia sunt stabilite respectivele entitãţi, potrivit prevederilor <>art. 17 alin. (2) din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard; c) titluri de creanţã emise de bãncile multilaterale de dezvoltare cãrora, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã o pondere de risc de 0%; şi d) titluri de creanţã emise de organizaţiile internaţionale cãrora, conform prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã o pondere de risc de 0%. ART. 16 În categoria titlurilor de creanţã prevãzute la art. 14 lit. c) se includ şi: a) titluri de creanţã emise de administraţii regionale sau de autoritãţi locale, altele decât cele pentru care expunerile sunt tratate ca expuneri faţã de administraţia centralã de jurisdicţia cãreia aparţin, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard; b) titluri de creanţã emise de acele entitãţi din sectorul public pentru care expunerile faţã de acestea sunt tratate, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, ca expuneri faţã de instituţiile de credit; şi c) titluri de creanţã emise de bãnci multilaterale de dezvoltare, altele decât cele cãrora, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, li se aplicã o pondere de risc de 0%. ART. 17 Titlurile de creanţã emise de instituţii, titluri care nu beneficiazã de un rating eligibil, pot fi recunoscute drept garanţie realã eligibilã dacã îndeplinesc urmãtoarele criterii: a) sunt tranzacţionate la o bursã recunoscutã; b) se calificã drept datorie cu rang prioritar; c) toate celelalte emisiuni ale instituţiei emitente, care au acelaşi rang de subordonare, beneficiazã de ratinguri eligibile ce corespund, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii prevãzute de respectivul regulament pentru expunerile faţã de instituţii sau pentru expunerile pe termen scurt; d) instituţia de credit împrumutãtoare nu deţine nici o informaţie care ar putea conduce la concluzia cã emisiunea ar justifica un rating inferior celui indicat la lit. c); şi e) instituţia de credit poate demonstra Bãncii Naţionale a României cã lichiditatea pieţei instrumentului este suficientã având în vedere utilizarea sa pentru protecţia creditului. ART. 18 (1) Titlurile de participare la organismele de plasament colectiv pot fi recunoscute drept garanţii reale eligibile dacã sunt satisfãcute urmãtoarele condiţii: a) au o cotaţie publicã zilnicã a preţului; şi b) organismul de plasament colectiv investeşte numai în instrumentele eligibile pentru recunoaştere prevãzute la art. 14-17. (2) Utilizarea, potenţialã sau efectivã, de cãtre un organism de plasament colectiv de instrumente financiare derivate pentru acoperirea riscurilor aferente investiţiilor permise nu afecteazã eligibilitatea titlurilor de participare la respectivul organism. ART. 19 Pentru scopurile art. 14, lit. b)-e), în cazul în care un titlu de creanţã beneficiazã de douã rating-uri eligibile diferite, se va lua în considerare rating-ul cel mai puţin favorabil. În cazul în care titlul de creanţã beneficiazã de mai mult de douã rating-uri eligibile, se iau în considerare cele mai favorabile douã rating-uri. Dacã cele mai favorabile douã rating-uri sunt diferite, se ia în considerare rating-ul cel mai puţin favorabil dintre cele douã. ART. 20 (1) În plus faţã de elementele specificate la art. 14-19, în cazul în care instituţia de credit opteazã pentru utilizarea metodei extinse a garanţiilor financiare, prevãzutã la Capitolul IV, urmãtoarele instrumente financiare pot fi recunoscute ca fiind garanţii reale eligibile: a) titluri de capital sau obligaţiuni convertibile, neincluse într-un indice principal, dar tranzacţionate pe o bursã recunoscutã; b) titluri de participare la organisme de plasament colectiv, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii: (i) au o cotaţie publicã zilnicã a preţului; şi (ii) organismul de plasament colectiv investeşte numai în instrumentele eligibile pentru recunoaştere prevãzute la art. 14-17 şi în instrumentele menţionate la lit. a). (2) Utilizarea, potenţialã sau efectivã, de cãtre un organism de plasament colectiv, de instrumente financiare derivate pentru acoperirea riscurilor aferente investiţiilor permise nu afecteazã eligibilitatea titlurilor de participare la respectivul organism pentru scopurile prezentului regulament. ART. 21 În plus faţã de prevederile art. 14-20, instituţiilor de credit care determinã valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, li se aplicã prevederile art. 22-25. Prevederile acestor articole nu sunt aplicabile instituţiilor de credit care determinã valorile ponderate la risc ale expunerilor potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard. ART. 22 (1) Proprietãţile imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite de proprietar sau date cu chirie de cãtre acesta spre a fi locuite, precum şi proprietãţile imobiliare comerciale, de tipul birourilor şi al altor spaţii comerciale, pot fi recunoscute ca fiind garanţii imobiliare eligibile dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) valoarea proprietãţii nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului asociat debitorului. Aceastã cerinţã nu exclude situaţiile în care factori exclusiv de naturã macroeconomicã afecteazã atât valoarea proprietãţii cât şi performanţa împrumutatului; b) riscul de credit asociat împrumutatului nu depinde în mod semnificativ de randamentul proprietãţii sau al proiectului suport, ci mai degrabã de propria capacitate a împrumutatului de a rambursa datoria din alte surse. Astfel, rambursarea sumelor datorate nu depinde semnificativ de fluxurile de numerar generate de proprietatea adusã în garanţie. (2) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie eligibilã pãrţile deţinute în societãţile finlandeze pentru domeniul locativ care funcţioneazã în conformitate cu Legea finlandezã din 1991 privind societãţile din domeniul locativ sau cu legislaţia echivalentã ulterioarã, în cazul proprietãţilor imobiliare locative care sunt sau vor fi locuite de proprietar sau date cu chirie de cãtre acesta, cu condiţia ca cerinţele prevãzute la alin. (1) sã fie îndeplinite. (3) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie eligibilã pãrţile deţinute în societãţile finlandeze pentru domeniul locativ care funcţioneazã în conformitate cu Legea finlandezã din 1991 privind societãţile din domeniul locativ sau cu legislaţia echivalentã ulterioarã, în cazul proprietãţilor imobiliare comerciale, cu condiţia ca cerinţele prevãzute la alin. 1 sã fie îndeplinite. (4) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie imobiliarã locativã eligibilã, acele proprietãţi imobiliare locative pentru care nu este îndeplinitã condiţia prevãzutã la alin. (1) lit. b), situate pe teritoriul altui stat membru, dacã autoritatea competentã din acel stat membru recunoaşte astfel de garanţii drept garanţii eligibile în scopul diminuãrii riscului de credit şi instituţiile de credit fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute de autoritatea competentã din respectivul stat membru pentru aplicarea acestui tratament. (5) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie imobiliarã comercialã eligibilã, acele proprietãţi imobiliare comerciale pentru care nu este îndeplinitã condiţia prevãzutã la alin. (1) lit. b), situate pe teritoriul altui stat membru, dacã autoritatea competentã din acel stat membru recunoaşte astfel de garanţii drept garanţii eligibile în scopul diminuãrii riscului de credit. ART. 23 (1) Instituţiile de credit pot recunoaşte drept garanţie eligibilã creanţele aferente tranzacţiilor comerciale sau tranzacţiilor cu scadenţã iniţialã mai micã sau egalã cu un an, dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în Capitolul III al prezentului regulament. (2) Creanţele eligibile nu le includ pe cele asociate cu securitizarea, cu subparticipaţiile (sindicalizarea creditelor) sau cu instrumentele financiare derivate de credit şi nici sumele de încasat de la entitãţi aparţinând aceluiaşi grup ca şi instituţia de credit împrumutãtoare sau de la angajaţii acesteia. ART. 24 Instituţiile de credit pot recunoaşte, numai cu aprobarea prealabilã a Bãncii Naţionale a României, drept garanţii eligibile alte categorii de bunuri corporale, altele decât acelea prevãzute la art. 22, pentru care sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) existenţa unei pieţe lichide pentru cedarea de o manierã rapidã şi eficientã din punct de vedere economic a bunului adus în garanţie; şi b) existenţa unui preţ de piaţã bine stabilit şi disponibil public pentru bunul respectiv. Instituţia de credit trebuie sã poatã demonstra cã nu existã indicii conform cãrora preţul net obţinut din valorificarea bunului deviazã semnificativ de la acest preţ de piaţã. ART. 25 Cu respectarea prevederilor art. 126 al Capitolului IV din cadrul prezentului regulament, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 52 al Capitolului III, expunerile generate de tranzacţii de leasing financiar încheiate de instituţiile de credit cu terţe pãrţi au acelaşi tratament ca şi creditele garantate cu bunuri de tipul celor ce fac obiectul tranzacţiei de leasing. 1.4. Alte forme de protecţie finanţatã a creditului eligibile în cadrul tuturor abordãrilor şi metodelor ART. 26 (1) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecţia creditului numerarul sub formã de depozit la o instituţie terţã sau instrumentele asimilate numerarului deţinute de o instituţie terţã, gajate în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare, dar care nu fac obiectul unui contract de pãstrare în custodie. (2) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecţia creditului poliţele de asigurare de viaţã gajate în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare. (3) Pot fi recunoscute ca instrumente eligibile pentru protecţia creditului instrumentele emise de instituţii terţe care sunt rãscumpãrabile de cãtre instituţia terţã, la cererea instituţiei ce le deţine în gaj. SECŢIUNEA a 2-a Protecţia nefinanţatã a creditului 2.1. Furnizori de protecţie eligibili în cadrul tuturor abordãrilor ART. 27 Urmãtoarele pãrţi pot fi recunoscute ca furnizori eligibili de protecţie nefinanţatã a creditului: a) administraţiile centrale şi bãncile centrale; b) administraţiile regionale şi autoritãţile locale; c) bãncile multilaterale pentru dezvoltare; d) organizaţiile internaţionale, dacã expunerilor faţã de acestea li se aplicã o pondere de risc de 0%, potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard; e) entitãţile din sectorul public, dacã autoritãţile competente permit tratarea expunerilor faţã de acestea ca şi expuneri faţã de instituţii sau faţã de administraţia centralã din statul membru în jurisdicţia cãruia respectivele entitãţi sunt stabilite; f) instituţiile; g) alte societãţi, inclusiv societatea-mamã, filialele şi entitãţile asociate ale instituţiei de credit, care: (i) au un rating eligibil, care corespunde, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de respectivul regulament pentru expunerile faţã de societãţi; şi (ii) în cazul instituţiilor de credit care calculeazã valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, respectivele entitãţi nu au un rating eligibil, dar beneficiazã de un rating intern asociat unei probabilitãţi de nerambursare ce corespunde cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de regulamentul menţionat pentru expunerile faţã de societãţi. ART. 28 În cazul în care valorile ponderate la risc ale expunerilor şi valorile pierderilor aşteptate sunt calculate potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, pentru ca un furnizor de protecţie sã fie eligibil, acesta trebuie sã aibã stabilit un rating intern atribuit de cãtre instituţia de credit în conformitate cu prevederile <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating. ART. 29 Prin derogare de la prevederile art. 27, Banca Naţionalã a României poate recunoaşte drept furnizori eligibili de protecţie nefinanţatã a creditului şi alte instituţii financiare autorizate şi supravegheate de autoritãţi competente responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor de credit şi supuse unor cerinţe prudenţiale echivalente celor aplicate instituţiilor de credit. 2.2. Furnizori de protecţie eligibili în cazul abordãrii bazate pe modele interne de rating care se calificã pentru tratamentul stabilit în cadrul <>art. 34 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating ART. 30 (1) Instituţiile, societãţile de asigurare şi de reasigurare şi agenţiile de creditare a exportului, care îndeplinesc condiţiile de mai jos, pot fi recunoscute ca furnizori eligibili de protecţie nefinanţatã a creditului care se calificã pentru tratamentul stabilit în cadrul <>art. 34 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating: a) furnizorul de protecţie are suficientã experienţã în furnizarea de protecţie nefinanţatã a creditului; b) furnizorul de protecţie este o entitate reglementatã de o manierã echivalentã reglementãrilor aplicabile instituţiilor de credit sau avea, la momentul la care protecţia creditului a fost furnizatã, un rating eligibil, care corespunde, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de respectivul regulament pentru expunerile faţã de societãţi; c) furnizorul de protecţie avea atribuit, la momentul la care protecţia creditului a fost furnizatã sau pentru orice perioadã ulterioarã acestuia, un rating intern asociat unei probabilitãţi de nerambursare echivalentã sau inferioarã celei corespunzãtoare cel puţin nivelului 2 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard pentru expunerile faţã de societãţi; şi d) furnizorul de protecţie are atribuit un rating intern asociat unei probabilitãţi de nerambursare echivalente sau inferioare celei corespunzãtoare cel puţin nivelului 3 al scalei de evaluare a calitãţii creditului stabilite de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, pentru expunerile faţã de societãţi. (2) Pentru scopurile acestui articol, protecţia creditului furnizatã de agenţiile de creditare a exportului nu beneficiazã de efectul contra-garanţiilor explicite furnizate de o administraţie centralã. SECŢIUNEA a 3-a Tipuri de instrumente financiare derivate de credit ART. 31 Urmãtoarele tipuri de instrumente financiare derivate de credit şi instrumente ce pot fi compuse din astfel de instrumente financiare derivate de credit sau care sunt similare acestora din punct de vedere economic, pot fi recunoscute drept tehnici eligibile pentru diminuarea riscului de credit: a) instrumente de tip credit default swap; b) instrumente de tip total return swap; c) instrumente de tip credit linked note, în mãsura finanţãrii lor în numerar. ART. 32 (1) În cazul în care o instituţie de credit cumpãrã protecţia creditului prin intermediul unui instrument de tip total return swap şi înregistreazã în contabilitate plãţile nete primite aferente swap-ului ca venit net, dar nu înregistreazã deteriorarea valorii activului protejat (fie printr-o reducere a valorii juste, fie prin suplimentarea rezervelor), protecţia creditului nu este recunoscutã ca eligibilã. (2) Pentru ca protecţia creditului sã fie recunoscutã pentru scopurile prezentului regulament, în cazul în care o instituţie de credit realizeazã o acoperire internã a riscului prin utilizarea unui instrument financiar derivat de credit - respectiv riscul de credit al unei expuneri neincluse în portofoliul de tranzacţionare se acoperã prin utilizarea unui instrument financiar derivat de credit din portofoliul de tranzacţionare - este necesar ca riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacţionare sã fie externalizat uneia sau mai multor terţe pãrţi. În astfel de situaţii, dacã transferul riscului se face cu respectarea cerinţelor privind recunoaşterea diminuãrii riscului de credit stabilite de prezentul regulament, pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al valorilor pierderilor aşteptate, în cazul în care se achiziţioneazã protecţie nefinanţatã a creditului, se aplicã regulile prevãzute la Capitolele IV - VII ale prezentului regulament. CAP. III Cerinţe minime SECŢIUNEA 1 Cerinţe minime generale ART. 33 (1) Instituţiile de credit trebuie sã dispunã de procese adecvate de administrare a riscurilor, care sã le permitã controlul riscurilor la care instituţia este expusã ca urmare a utilizãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit. (2) Utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în scopul determinãrii valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi, dupã caz, a valorilor pierderilor aşteptate nu exonereazã instituţiile de credit de obligaţia de a efectua în continuare evaluarea integralã a riscului de credit aferent expunerii suport. Instituţiile de credit trebuie sã fie în mãsurã sã demonstreze Bãncii Naţionale a României îndeplinirea acestei cerinţe. (3) În cazul tranzacţiilor de rãscumpãrare şi/sau a operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri, expunerea suport se considerã a fi reprezentatã, doar pentru scopurile acestui articol, de valoarea netã a expunerii. SECŢIUNEA a 2-a Protecţia finanţatã a creditului 2.1. Acorduri de compensare bilanţierã, altele decât acordurile cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei ART. 34 Pentru ca un acord de compensare bilanţierã - altul decât un acord cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei - sã fie recunoscut pentru scopurile art. 3-10, urmãtoarele condiţii trebuie sã fie îndeplinite: a) acordul de compensare bilanţierã trebuie sã fie valid din punct de vedere legal şi executoriu în toate jurisdicţiile relevante, inclusiv în caz de insolvenţã sau faliment al contrapartidei; b) instituţia de credit trebuie sã fie în mãsurã sã determine în orice moment activele şi datoriile ce fac obiectul acordului de compensare; c) instituţia de credit trebuie sã monitorizeze şi sã controleze riscurile asociate cu încetarea protecţiei creditului; şi d) instituţia de credit trebuie sã monitorizeze şi sã controleze expunerile în cauzã pe bazã netã. 2.2. Acorduri cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei ART. 35 (1) Pentru ca un acord cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei, sã fie recunoscut pentru scopurile art. 3-10, acesta: a) trebuie sã fie valid din punct de vedere legal şi executoriu în toate jurisdicţiile relevante, inclusiv în caz de insolvenţã sau faliment al contrapartidei; b) trebuie sã asigure pãrţii care îşi respectã obligaţiile contractuale dreptul sã rezilieze şi sã lichideze în cel mai scurt timp toate tranzacţiile acoperite de acord, în cazul nerespectãrii obligaţiilor contractuale, inclusiv în cazul falimentului sau al insolvenţei contrapartidei; şi c) trebuie sã asigure compensarea câştigurilor şi a pierderilor aferente tranzacţiilor şi operaţiunilor lichidate în baza acordului cadru, astfel încât o singurã sumã netã sã fie datoratã de cãtre o parte celeilalte. (2) În plus, trebuie îndeplinite şi cerinţele minime de recunoaştere a garanţiei financiare în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare, prevãzute de art. 36. 2.3. Cerinţe pentru recunoaşterea garanţiilor financiare ART. 36 Pentru recunoaşterea garanţiilor financiare şi a aurului ca modalitãţi de protecţie a creditului eligibile în cadrul tuturor abordãrilor permise - abordarea standard şi abordarea bazatã pe modele interne de rating - şi al tuturor metodelor prevãzute de prezentul regulament - metoda simplã a garanţiilor financiare şi metoda extinsã a garanţiilor financiare -, acestea trebuie sã îndeplineascã condiţiile minime de recunoaştere prevãzute la art. 37-39. ART. 37 (1) Cerinţele de corelaţie redusã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele: a) între calitatea creditului asociatã debitorului şi valoarea garanţiei financiare nu trebuie sã existe o corelaţie pozitivã semnificativã; b) nu sunt eligibile titlurile emise de debitor, sau de cãtre orice entitate din grupul din care acesta face parte. (2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b), obligaţiunile garantate emise de debitor ce îndeplinesc cerinţele prevãzute la <>art. 52-54 din cadrul Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, pot fi recunoscute ca eligibile dacã acestea constituie garanţie financiarã pentru tranzacţii de rãscumpãrare, cu condiţia ca prevederile primului alineat al acestui articol sã fie respectate. ART. 38 Cerinţele legate de siguranţa juridicã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele: a) instituţiile de credit trebuie sã îndeplineascã toate cerinţele contractuale şi legale pentru asigurarea realizãrii contractelor de garanţie, potrivit legii care guverneazã drepturile asupra garanţiei respective; b) instituţiile de credit trebuie sã întreprindã şi sã actualizeze pe bazã continuã o analizã juridicã satisfãcãtoare, care sã confirme posibilitatea de realizare a contractelor de garanţie în toate jurisdicţiile relevante. Aceastã analizã trebuie actualizatã, dacã este necesar, pentru a se asigura posibilitatea de realizare în orice moment a respectivelor contracte. ART. 39 Cerinţele operaţionale ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele: a) contractele de garanţie trebuie sã fie formalizate corespunzãtor şi sã fie însoţite de o procedurã clarã şi temeinicã pentru valorificarea în timp util a garanţiei reale; b) instituţiile de credit trebuie sã implementeze proceduri şi procese temeinice de control atât al riscurilor decurgând din utilizarea garanţiei reale - inclusiv riscul nerealizãrii sau al realizãrii incomplete a garanţiei reale, riscurile de evaluare, riscurile asociate cu încetarea contractului de garanţie, riscul de concentrare generat de utilizarea garanţiei reale, cât şi al interacţiunii acestor riscuri cu profilul general de risc al instituţiei de credit; c) instituţia de credit trebuie sã dispunã de politici şi practici formalizate referitoare la tipurile de garanţii reale acceptate şi la valoarea acceptatã a acestora; d) instituţiile de credit trebuie sã calculeze valoarea de piaţã a garanţiei financiare şi sã o revizuiascã în mod corespunzãtor cu o frecvenţã de cel puţin o datã la şase luni precum şi ori de câte ori instituţia de credit are motive sã considere cã valoarea de piaţã a garanţiei reale a scãzut semnificativ sau este în scãdere; e) în cazul în care garanţia financiarã este pãstratã de o terţã parte, instituţiile de credit trebuie sã facã demersurile necesare pentru a se asigura cã terţa parte separã aceastã garanţie realã de propriile sale active. ART. 40 În plus faţã de cerinţele pentru recunoaşterea garanţiei financiare, prevãzute la art. 37-39, pentru recunoaşterea garanţiei financiare în cadrul metodei simple a garanţiilor financiare, scadenţa rezidualã a garanţiei trebuie sã fie cel puţin egalã cu scadenţa rezidualã a expunerii. 2.4. Cerinţe minime pentru recunoaşterea garanţiei imobiliare ART. 41 Pentru recunoaşterea garanţiilor sub forma proprietãţilor imobiliare trebuie îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 42-45. ART. 42 Cerinţele legate de siguranţa juridicã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele: a) ipotecile sau privilegiile trebuie sã fie executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit, iar cerinţele de publicitate referitoare la aceste garanţii trebuie îndeplinite în mod corespunzãtor şi în timp util; b) contractele de garanţie trebuie sã fie valide din punct de vedere legal, în sensul cã toate cerinţele legale referitoare la încheierea contractului au fost respectate; c) contractul de garanţie şi procedura juridicã aferentã trebuie sã dea posibilitatea instituţiei de credit sã valorifice garanţia într-un termen rezonabil. ART. 43 (1) Cerinţele legate de monitorizarea valorilor proprietãţilor de naturã imobiliarã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele: a) valoarea proprietãţilor imobiliare trebuie sã facã obiectul unei monitorizãri frecvente. Pentru proprietãţile imobiliare de naturã comercialã trebuie realizatã o evaluare cel puţin o datã pe an, iar pentru proprietãţile imobiliare de naturã locativã evaluarea trebuie realizatã cu o frecvenţã de cel puţin o datã la trei ani. În situaţia în care condiţiile pieţei imobiliare suportã modificãri semnificative, evaluarea se va efectua cu o frecvenţã mai ridicatã; b) pentru monitorizarea valorii proprietãţilor imobiliare, precum şi pentru identificarea celor care necesitã reevaluare, se pot utiliza metode statistice; c) în situaţia în care valoarea unei proprietãţi imobiliare a scãzut semnificativ comparativ cu nivelul general al preţurilor de pe piaţã, evaluarea proprietãţii respective trebuie sã fie revizuitã de cãtre un evaluator independent. Pentru creditele ce depãşesc echivalentul în lei a 3 milioane de EUR sau 5% din fondurile proprii ale instituţiei de credit, evaluarea proprietãţii imobiliare ce reprezintã garanţia imobiliarã trebuie sã fie revizuitã de cãtre un evaluator independent cel puţin la o datã la trei ani. (2) Prin evaluator independent se înţelege o persoanã ce are calificarea, abilitãţile şi experienţa necesare pentru efectuarea unei evaluãri şi care este independentã de procesul decizional în ceea ce priveşte creditul. ART. 44 Categoriile de proprietãţi imobiliare locative şi comerciale acceptate în garanţie de instituţia de credit precum şi politica acesteia privind creditarea în acest domeniu vor fi clar formalizate. ART. 45 Instituţiile de credit trebuie sã dispunã de proceduri interne pe baza cãrora sã monitorizeze asigurarea corespunzãtoare împotriva daunelor a proprietãţilor imobiliare acceptate în garanţie. 2.5. Cerinţe minime pentru recunoaşterea garanţiilor care au ca obiect creanţe ART. 46 Pentru recunoaşterea garanţiilor ce au ca obiect creanţe trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile minime prevãzute la art. 47-48. ART. 47 Cerinţele legate de siguranţa juridicã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele: a) mecanismul juridic prin intermediul cãruia este constituitã garanţia realã trebuie sã fie riguros şi eficace şi trebuie sã stabileascã în mod clar drepturile împrumutãtorului asupra veniturilor din creanţele ce fac obiectul garanţiei; b) instituţiile de credit trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru a respecta cerinţele locale referitoare la executarea garanţiei reale. Instituţiile de credit trebuie sã se asigure cã existã un cadru legal care sã le permitã ca, în calitate de împrumutãtori, sã aibã un drept prioritar de prim rang asupra creanţelor ce fac obiectul garanţiei reale, cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţionalã subordoneazã drepturile instituţiei de credit asupra acestor creanţe drepturilor unor creditori privilegiaţi, potrivit prevederilor legale sau procedurale; c) instituţiile de credit trebuie sã întreprindã o analizã juridicã care sã fie consideratã suficientã pentru a confirma posibilitatea de executare a contractelor de garanţie realã în toate jurisdicţiile relevante; d) contractele de garanţie realã trebuie sã fie formalizate în mod corespunzãtor, şi sã fie însoţite de o procedurã clarã şi riguroasã pentru încasarea în timp util a creanţelor ce fac obiectul garanţiei. Procedurile instituţiei de credit trebuie sã asigure respectarea condiţiilor legale cerute pentru punerea în întârziere a împrumutatului şi pentru executarea în timp util a garanţiei. În cazul înregistrãrii de dificultãţi financiare de cãtre împrumutat sau în cazul înregistrãrii stãrii de nerambursare în legãturã cu acesta, instituţia de credit trebuie sã aibã dreptul de a vinde sau de a ceda creanţele cãtre terţe pãrţi, fãrã consimţãmântul debitorilor cedaţi. ART. 48 Cerinţele legate de administrarea riscului ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele: a) instituţiile de credit trebuie sã dispunã de un proces riguros pentru determinarea riscului de credit asociat creanţelor ce fac obiectul garanţiei reale. Acest proces trebuie sã includã în principal o analizã a activitãţii împrumutatului şi a sectorului în care acesta îşi desfãşoarã activitatea, precum şi a categoriilor de clienţi cu care împrumutatul intrã în relaţii de afaceri; b) în cazul în care instituţia de credit se bazeazã pe analiza efectuatã de împrumutat pentru stabilirea riscului de credit aferent debitorilor cedaţi, instituţia de credit trebuie sã verifice practicile împrumutatului în domeniul creditãrii pentru a se asigura de rigurozitatea şi credibilitatea acestora; c) marja existentã între valoarea expunerii şi valoarea creanţelor trebuie sã ţinã cont de toţi factorii relevanţi, în special de costul colectãrii, de gradul de concentrare în cadrul portofoliului de creanţe aduse în garanţie de acelaşi împrumutat, şi de riscul potenţial de concentrare la nivelul tuturor expunerilor instituţiei de credit, dincolo de nivelul riscului de concentrare controlat prin metodologia generalã a instituţiei de credit; d) instituţia de credit trebuie sã dispunã de un proces de monitorizare permanentã a creanţelor, adecvat acestora. În cadrul sistemului de control intern trebuie sã se verifice, la intervale regulate, respectarea clauzelor contractelor de credit, a limitelor de concentrare stabilite la nivelul instituţiei de credit, a oricãror restricţii de mediu şi a altor prevederi legale; e) creanţele date în garanţie de cãtre un împrumutat trebuie sã fie suficient de diversificate şi nu trebuie sã fie corelate în mod excesiv cu riscul de credit al acestuia. În cazul în care existã corelaţie pozitivã semnificativã, riscurile asociate trebuie luate în considerare la stabilirea marjelor pentru portofoliul de creanţe, în ansamblul sãu; f) creanţele faţã de entitãţi aparţinând aceluiaşi grup ca şi împrumutatul sau faţã de angajaţii acestuia nu sunt recunoscute ca diminuatoare de risc de credit; g) instituţia de credit trebuie sã dispunã de proceduri formalizate pentru colectarea creanţelor în cazul înregistrãrii de dificultãţi financiare de cãtre împrumutat sau în cazul înregistrãrii stãrii de nerambursare în legãturã cu acesta. Mecanismul de colectare trebuie sã existe chiar şi în cazul în care, în mod normal, colectarea creanţelor se realizeazã de cãtre împrumutat. 2.6. Cerinţe minime pentru recunoaşterea altor categorii de garanţii corporale ART. 49 Pentru recunoaşterea altor categorii de garanţii corporale trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevãzute la art. 50-51. ART. 50 Cerinţele legate de siguranţa juridicã ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele: a) contractul de garanţie trebuie sã fie valid din punct de vedere legal şi executoriu în toate jurisdicţiile relevante şi trebuie sã permitã instituţiei de credit sã valorifice bunul adus în garanţie într-un termen rezonabil; b) cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţionalã subordoneazã drepturile instituţiei de credit asupra bunurilor aduse în garanţie drepturilor unor creditori privilegiaţi, potrivit prevederilor legale, sunt permise doar garanţiile care asigurã instituţiei de credit un prim rang de prioritate. Astfel, instituţia de credit trebuie sã aibã prioritate în raport cu toţi ceilalţi împrumutãtori asupra sumelor rezultate din executarea bunului. ART. 51 Cerinţele legate de administrarea riscului ce trebuie îndeplinite sunt urmãtoarele: a) valoarea bunurilor trebuie verificatã la intervale de timp apropiate, dar cel puţin o datã pe an. În situaţia în care piaţa înregistreazã modificãri semnificative, verificarea trebuie efectuatã cu o frecvenţã mai ridicatã; b) contractul de credit trebuie sã includã o descriere detaliatã a bunului adus în garanţie şi trebuie sã precizeze în detaliu modalitatea şi frecvenţa reevaluãrii; c) instituţia de credit trebuie sã dispunã de politici şi proceduri de creditare formalizate cu privire la categoriile de bunuri corporale acceptate în garanţie precum şi la valoarea acceptatã în garanţie, corespunzãtoare pentru fiecare tip de bun, în raport cu valoarea expunerii. Aceste politici şi proceduri trebuie sã fie disponibile pentru examinare; d) în ceea ce priveşte structura tranzacţiei, politicile şi procedurile de creditare ale instituţiei de credit trebuie sã stabileascã cerinţe corespunzãtoare în ceea ce priveşte valoarea şi tipul garanţiilor corporale, diferenţiat în funcţie de valoarea expunerii, capacitatea de valorificare în timp util a garanţiei şi de stabilire în mod obiectiv a unui preţ sau a unei valori de piaţã, frecvenţa cu care valoarea bunului poate fi cunoscutã, incluzând o expertizã sau o evaluare profesionalã, şi volatilitatea sau o aproximare a volatilitãţii valorii garanţiei reale; e) atât evaluarea iniţialã, cât şi reevaluãrile trebuie sã fie realizate luând în considerare, în întregime, orice deteriorare sau depreciere a bunului adus în garanţie. În cadrul proceselor de evaluare şi reevaluare, o atenţie deosebitã trebuie acordatã efectelor trecerii timpului asupra bunurilor sensibile la uzura moralã; f) instituţiile de credit trebuie sã aibã dreptul de a inspecta la faţa locului bunul adus în garanţie. În acest sens, instituţiile de credit trebuie sã dispunã de politici şi proceduri interne care sã prevadã modul de exercitare a acestui drept; g) instituţiile de credit trebuie sã dispunã de proceduri interne care sã-i permitã sã se asigure cã bunul luat în garanţie este asigurat corespunzãtor împotriva daunelor. 2.7. Cerinţe minime pentru tratarea expunerilor decurgând din operaţiuni de leasing ca expuneri garantate cu garanţii reale ART. 52 Pentru ca expunerile decurgând din operaţiuni de leasing sã fie considerate ca fiind garantate cu bunuri de tipul celor care fac obiectul contractului de leasing, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) sunt îndeplinite, dupã caz, condiţiile stabilite la art. 42-45 sau art. 50-51, pentru recunoaşterea ca şi garanţie realã a bunului dat în leasing; b) locatorul realizeazã o administrare riguroasã a riscului, ţinând cont de condiţiile de utilizare a bunului dat în leasing, de vechimea şi de durata planificatã de utilizare ale acestuia, inclusiv monitorizarea corespunzãtoare a valorii bunului; c) existã un cadru legal riguros care atribuie locatorului dreptul de proprietate asupra bunului şi care atestã capacitatea acestuia de a-şi exercita în timp util drepturile de proprietar; şi d) în cazul în care acest aspect nu fost deja luat în calcul în mod corespunzãtor la determinarea pierderii în caz de nerambursare, diferenţa între valoarea neamortizatã şi valoarea de piaţã a bunului ce face obiectul contractului de leasing trebuie sã rãmânã suficient de scãzutã astfel încât sã nu determine supraestimarea efectului de diminuare a riscului de credit asociat respectivului bun. 2.8. Cerinţe minime pentru recunoaşterea altor forme de protecţie finanţatã a creditului ART. 53 Pentru a fi eligibilã pentru tratamentul prevãzut la art. 129 din Capitolul IV, garanţia prevãzutã la art. 26 alin. (1) din Capitolul II trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) creanţa împrumutatului faţã de instituţia terţã este, în mod transparent, gajatã în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare sau cedatã acesteia, iar gajul sau cesiunea sunt valide şi executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante; b) gajul sau cesiunea sunt notificate instituţiei terţe; c) ca urmare a notificãrii, instituţia terţã poate efectua plãţi doar instituţiei de credit împrumutãtoare sau altor pãrţi, cu consimţãmântul instituţiei de credit împrumutãtoare; şi d) gajul sau cesiunea sunt necondiţionate şi irevocabile. ART. 54 Pentru recunoaşterea poliţelor de asigurare de viaţã gajate în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) societatea ce furnizeazã asigurarea de viaţã îndeplineşte condiţiile pentru a fi recunoscutã ca furnizor eligibil de protecţie nefinanţatã a creditului potrivit prevederilor art. 27 din Capitolului II; b) poliţa de asigurare de viaţã este gajatã în mod transparent în favoarea instituţiei de credit împrumutãtoare sau este cesionatã acesteia; c) societatea ce furnizeazã asigurarea de viaţã este notificatã asupra gajului sau cesiunii şi, ca urmare, nu poate efectua plãţile prevãzute de contract fãrã consimţãmântul instituţiei de credit împrumutãtoare; d) valoarea de rãscumpãrare stabilitã prin contract a poliţei de asigurare nu poate fi redusã; e) instituţia de credit are dreptul de a rezilia contractul de asigurare şi de a primi în timp util valoarea de rãscumpãrare în cazul în care debitorul se aflã în stare de nerambursare; f) instituţia de credit împrumutãtoare este informatã asupra apariţiei oricãrei situaţii de neplatã în contul respectivei poliţe, rezultatã din culpa beneficiarului asigurãrii; g) protecţia creditului trebuie sã fie furnizatã pentru toatã perioada pe care este acordat împrumutul. Când acest lucru nu este posibil întrucât asigurarea înceteazã înainte de durata creditului, instituţia de credit trebuie sã se asigure cã suma ce decurge din contractul de asigurare îi serveşte drept garanţie pânã la terminarea contractului de creditare; şi h) gajul sau cesiunea trebuie sã fie valide şi executorii din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit. SECŢIUNEA a 3-a Protecţia nefinanţatã a creditului şi instrumentele de tipul credit linked note 3.1. Cerinţe comune garanţiilor personale şi instrumentelor financiare derivate de credit ART. 55 (1) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 56, recunoaşterea protecţiei creditului decurgând dintr-o garanţie personalã sau dintr-un instrument financiar derivat de credit, este condiţionatã de îndeplinirea urmãtoarelor cerinţe: a) protecţia creditului trebuie sã fie directã; b) nivelul de protecţie a creditului trebuie sã fie clar definit şi incontestabil; c) contractul de furnizare a protecţiei creditului nu trebuie sã conţinã vreo clauzã a cãrei îndeplinire se aflã în afara controlului direct al împrumutãtorului, clauzã care: (i) ar permite furnizorului de protecţie sã denunţe unilateral protecţia; (ii) ar creşte costul efectiv al protecţiei ca rezultat al deteriorãrii calitãţii de credit a expunerii acoperite; (iii) ar putea exonera furnizorul de protecţie de obligaţia de a plãti în timp util, în cazul în care debitorul iniţial nu ramburseazã vreo platã datoratã; sau (iv) ar permite reducerea duratei protecţiei creditului de cãtre furnizorul de protecţie; şi d) contractul de furnizare a protecţiei creditului trebuie sã fie valid şi executoriu din punct de vedere legal în toate jurisdicţiile relevante la data încheierii contractului de credit. (2) Fãrã a aduce atingere alin. (1), urmãtoarele cerinţe operaţionale trebuie, de asemenea, îndeplinite: a) instituţia de credit trebuie sã demonstreze Bãncii Naţionale a României cã a implementat sisteme de administrare a oricãrei concentrãri a riscului generate de utilizarea garanţiilor personale şi a instrumentelor financiare derivate de credit; b) instituţia de credit trebuie sã poatã demonstra interacţiunea între strategia sa de utilizare a instrumentelor financiare derivate de credit şi a garanţiilor personale şi administrarea profilului de risc global. 3.2. Contra-garanţii ale statului şi ale altor entitãţi din sectorul public ART. 56 (1) Dacã o expunere este acoperitã de o garanţie care la rândul ei este contra-garantatã de una dintre entitãţile enumerate în continuare, acea expunere poate fi consideratã cã este acoperitã de o garanţie personalã furnizatã de: a) o administraţie centralã sau o bancã centralã, o administraţie regionalã sau autoritate localã faţã de care creanţele sunt tratate, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, ca şi creanţe asupra administraţiei centrale de jurisdicţia cãreia aparţin sau o entitate a sectorului public faţã de care creanţele sunt tratate, potrivit prevederilor aceluiaşi regulament ca şi creanţe asupra administraţiei centrale de jurisdicţia cãreia aparţin sau ca şi creanţe asupra instituţiilor de credit; sau b) o bancã multilateralã de dezvoltare cãreia, potrivit prevederilor <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard i se aplicã pondere de risc de 0%. (2) Pentru aplicarea prevederilor de la alin. (1) trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) contra-garanţia acoperã toate elementele de risc de credit aferente creanţei; b) atât garanţia iniţialã cât şi contra-garanţia îndeplinesc cerinţele pentru garanţii personale prevãzute la art. 55 şi 57, cu excepţia faptului cã, în cazul contra-garanţiei, aceasta nu trebuie sã fie directã; şi c) acoperirea este robustã şi datele istorice indicã faptul cã protecţia contra-garanţiei este cel puţin echivalentã celei aferente unei garanţii directe furnizatã de respectiva entitate. (3) Tratamentul prevãzut la alin. (1) se aplicã şi expunerilor care sunt contra-garantate de entitãţi, altele decât cele enumerate la alin. (1), dacã contra-garanţia expunerii este la rândul ei direct garantatã de una dintre entitãţile enumerate la respectivul alineat şi dacã condiţiile enumerate la alin. (2) sunt îndeplinite. 3.3. Cerinţe suplimentare pentru recunoaşterea garanţiilor personale ART. 57 Pentru ca o garanţie personalã sã fie recunoscutã, este necesarã îndeplinirea urmãtoarelor condiţii suplimentare: a) în cazul în care contrapartida este în stare de nerambursare şi/sau de neplatã la scadenţã, instituţia de credit împrumutãtoare trebuie sã aibã dreptul sã se îndrepte, în timp util, împotriva garantului pentru orice sume datorate aferente creanţei pentru care este furnizatã protecţia. Efectuarea plãţii de cãtre garant nu trebuie sã fie condiţionatã de obligaţia instituţiei de credit împrumutãtoare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului. În cazul protecţiei nefinanţate a creditului furnizate pentru credite garantate cu ipoteci pe proprietãţi imobiliare locative, cerinţele prevãzute la art. 55, alin. (1), lit. c) (iii) şi în prezentul articol trebuie îndeplinite într-un termen de 24 de luni; b) garanţia trebuie sã fie o obligaţie formalizatã explicit, asumatã de garant; şi c) fãrã a aduce atingere dispoziţiei propoziţiei imediat urmãtoare, garanţia trebuie sã acopere toate tipurile de plãţi pe care este de aşteptat ca debitorul sã le facã în legãturã cu creanţa. Dacã anumite tipuri de plãţi sunt excluse de la acoperirea furnizatã de garanţie, valoarea recunoscutã a garanţiei trebuie sã fie ajustatã astfel încât sã fie reflectatã aceastã limitare a acoperirii. ART. 58 În cazul garanţiilor furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocã recunoscute pentru aceste scopuri de cãtre autoritãţile competente sau a garanţiilor furnizate ori contra-garantate de entitãţi la care se face referire în art. 56, cerinţele prevãzute la art. 57, lit. a) vor fi considerate respectate în cazul în care una dintre condiţiile urmãtoare este îndeplinitã: a) instituţia de credit împrumutãtoare are dreptul sã obţinã în timp util de la garant o platã provizorie, calculatã astfel încât sã reprezinte o estimare riguroasã a valorii pierderii economice, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii şi a altor tipuri de plãţi pe care împrumutatul este obligat sã le facã, pierderi cu care s-ar putea confrunta instituţia de credit împrumutãtoare, proporţional cu acoperirea furnizatã de garanţie; sau b) instituţia de credit împrumutãtoare poate dovedi cã efectele de protecţie împotriva pierderilor produse de garanţie, incluzând pierderile rezultate din neplata dobânzii şi a altor tipuri de plãţi pe care împrumutatul este obligat sã le facã, justificã aplicarea unui astfel de tratament. 3.4. Cerinţe suplimentare pentru recunoaşterea instrumentelor financiare derivate de credit ART. 59 Pentru ca un instrument financiar derivat de credit sã fie recunoscut, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii suplimentare: a) fãrã a aduce atingere prevederilor de la lit. b), evenimentele de credit specificate în instrumentul financiar derivat de credit trebuie sã includã cel puţin: (i) nerespectarea obligaţiilor de platã a sumelor datorate potrivit condiţiilor în vigoare la momentul manifestãrii unei astfel de situaţii, aferente obligaţiei care face obiectul protecţiei (cu o perioadã de graţie mai micã sau aproximativ egalã cu perioada de graţie a obligaţiei care beneficiazã de protecţie); (ii) falimentul, insolvenţa sau incapacitatea debitorului de a-şi plãti datoriile, sau incapacitatea ori recunoaşterea în scris a incapacitãţii sale de a-şi onora, de o manierã generalã, datoriile pe mãsurã ce acestea devin scadente, precum şi alte evenimente similare; şi (iii) restructurarea obligaţiei care beneficiazã de protecţie, implicând iertarea de datorie sau amânarea obligaţiei de platã a principalului, a dobânzii sau a comisioanelor, restructurare ce are drept consecinţã un eveniment de pierdere din credit, spre exemplu ajustãri de valoare sau alte elemente similare înregistrate în debitul contului de profit şi pierdere; b) în cazul în care evenimentele de credit specificate de instrumentul financiar derivat de credit nu includ restructurarea obligaţiei care beneficiazã de protecţie, aşa cum este descrisã la lit. a) (iii), protecţia creditului poate fi totuşi recunoscutã, la o valoare redusã, aşa cum se specificã la art. 132 din Capitolul IV; c) în cazul în care instrumentele financiare derivate de credit permit decontarea în numerar, trebuie implementat un proces riguros de evaluare pentru estimarea corectã a pierderilor. Trebuie sã existe o perioadã clar specificatã în care trebuie obţinutã evaluarea obligaţiei care beneficiazã de protecţie dupã apariţia unui eveniment de credit; d) dacã realizarea decontãrii implicã dreptul şi capacitatea cumpãrãtorului de protecţie de a transfera furnizorului de protecţie obligaţia acoperitã, condiţiile obligaţiei care beneficiazã de protecţie trebuie sã stipuleze cã orice consimţãmânt necesar pentru un astfel de transfer nu poate fi refuzat în mod nejustificat; şi e) identitatea pãrţilor responsabile pentru identificarea apariţiei unui eveniment de credit trebuie sã fie clar stabilitã. Identificarea apariţiei evenimentului de credit nu trebuie sã fie doar în sarcina furnizorului de protecţie. Cumpãrãtorul de protecţie trebuie sã aibã dreptul/capacitatea de a informa furnizorul de protecţie în legãturã cu apariţia unui eveniment de credit. ART. 60 Este permisã o asimetrie între obligaţia care beneficiazã de protecţie şi obligaţia de referinţã aferentã instrumentului financiar derivat de credit, adicã obligaţia utilizatã în scopul determinãrii valorii de decontat în numerar sau a obligaţiei livrabile, sau între obligaţia care beneficiazã de protecţie şi obligaţia utilizatã în scopul identificãrii apariţiei unui eveniment de credit, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) obligaţia de referinţã sau obligaţia utilizatã în scopul identificãrii apariţiei unui eveniment de credit, dupã caz, are acelaşi rang cu cel al obligaţiei care beneficiazã de protecţie sau un rang inferior; şi b) obligaţia care beneficiazã de protecţie şi obligaţia de referinţã sau obligaţia utilizatã în scopul identificãrii apariţiei unui eveniment de credit, dupã caz, provin de la acelaşi debitor (aceeaşi persoanã juridicã) şi existã clauze executorii de declarare simultanã a stãrii de nerambursare sau a exigibilitãţii - clauze de tip cross-default sau cross-acceleration. 3.5. Cerinţe pentru încadrarea la tratamentul prevãzut de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating la art. 34 ART. 61 Pentru a fi eligibilã pentru aplicarea tratamentului stabilit de <>Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating la art. 34, protecţia creditului generatã de o garanţie personalã sau de un instrument financiar derivat de credit trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) obligaţia care beneficiazã de protecţie trebuie sã fie: (i) o expunere faţã de o societate, în înţelesul <>art. 13-21 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, excluzând societãţile de asigurare şi reasigurare; sau (ii) o expunere faţã de o administraţie regionalã, o autoritate localã sau o entitate a sectorului public ce nu este tratatã ca expunere faţã de administraţia centralã sau banca centralã, în înţelesul <>art. 13-21 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating; sau (iii) o expunere faţã de o entitate din categoria entitãţilor mici şi mijlocii, clasificatã, potrivit prevederilor <>art. 16 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, ca expunere faţã de sectorul retail; b) debitorii aferenţi obligaţiei care beneficiazã de protecţie nu trebuie sã fie membri ai grupului din care face parte furnizorul de protecţie; c) expunerea trebuie sã fie acoperitã de unul dintre urmãtoarele instrumente: (i) instrumente financiare derivate de credit nefinanţate, având la bazã o singurã semnãturã sau garanţii personale având la bazã o singurã semnãturã; (ii) instrumente financiare derivate de credit de tip first-to-default, caz în care tratamentul trebuie aplicat acelui activ din portofoliu care are cea mai micã valoare ponderatã la risc a expunerii; sau (iii) instrumente financiare derivate de credit de tipul n^th to default, protecţia obţinutã este eligibilã în acest cadru numai dacã a fost obţinutã şi protecţie eligibilã pentru starea de nerambursare (n-1) sau dacã s-a înregistrat deja starea de nerambursare în legãturã cu activele (n-1) din portofoliu. În acest caz, tratamentul trebuie aplicat acelui activ din portofoliu care are cea mai micã valoare ponderatã la risc a expunerii; d) protecţia creditului îndeplineşte cerinţele stabilite la art. 55, 57, 59 şi art. 60; e) ponderea de risc asociatã expunerii anterior aplicãrii tratamentului prevãzut la <>art. 34 din Regulamentul Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 şi <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating nu a luat deja în considerare vreun aspect legat de protecţia creditului; f) instituţia de credit are dreptul de a pretinde primirea plãţii de la furnizorul de protecţie fãrã a fi necesarã iniţierea de proceduri judiciare pentru a constrânge la platã contrapartida. Instituţia de credit trebuie sã ia toate mãsurile posibile pentru a se asigura cã furnizorul de protecţie consimte sã plãteascã imediat în cazul survenirii unui eveniment de credit; g) protecţia creditului achiziţionatã absoarbe toate pierderile de credit survenite în legãturã cu partea garantatã a expunerii, ca urmare a producerii evenimentelor de credit prevãzute în contract; h) dacã modalitatea de platã prevede decontarea cu livrare fizicã, trebuie sã existe siguranţa juridicã cu privire la posibilitatea efectivã de livrare a creditului, obligaţiunii sau a creanţei potenţiale. Dacã instituţia de credit intenţioneazã sã livreze o creanţã, alta decât expunerea care beneficiazã de protecţie, trebuie sã se asigure cã aceasta este suficient de lichidã pentru a-i permite sã o achiziţioneze în vederea livrãrii conform prevederilor contractului; i) clauzele contractului de protecţie a creditului fac obiectul unei confirmãri legale scrise din partea furnizorului de protecţie şi a instituţiei de credit; j) instituţia de credit dispune de proceduri pentru depistarea oricãrei corelaţii excesive între bonitatea furnizorului de protecţie şi cea a debitorului expunerii care face obiectul protecţiei, corelaţie cauzatã de faptul cã performanţele lor depind de factori comuni, dincolo de factorul de risc sistemic; şi k) în cazul protecţiei împotriva riscului de diminuare a valorii creanţei, vânzãtorul creanţelor achiziţionate nu trebuie sã fie membru al grupului din care face parte furnizorul de protecţie. CAP. IV Determinarea efectelor aplicãrii tehnicilor de diminuare a riscului de credit SECŢIUNEA 1 Prevederi generale ART. 62 Fãrã a aduce atingere prevederilor Capitolelor V, VI şi VII ale prezentului regulament şi în condiţiile respectãrii prevederilor Capitolelor II şi III, calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 14/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii standard, precum şi calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderilor aşteptate potrivit <>Regulamentului Bancii Naţionale a României nr. 15/2006 si <>Regulamentului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţii de credit şi firme de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating, pot fi modificate în conformitate cu prevederile acestui capitol. ART. 63 Numerarul, titlurile sau mãrfurile achiziţionate, luate cu împrumut sau primite în cadrul unei tranzacţii de rãscumpãrare sau în cadrul unei operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri, vor fi tratate ca şi garanţii reale. SECŢIUNEA a 2-a Protecţia finanţatã a creditului 2.1. Instrumente de tip credit linked note ART. 64 Investiţiile în instrumente de tipul credit linked note emise de instituţia de credit împrumutãtoare pot fi tratate ca şi garanţii reale sub formã de numerar. 2.2. Compensarea bilanţierã ART. 65 Creditele şi depozitele în relaţie cu instituţia de credit împrumutãtoare, care fac obiectul compensãrii bilanţiere, sunt tratate ca şi garanţii reale sub formã de numerar. 2.3. Acorduri cadru de compensare pentru tranzacţii de rãscumpãrare şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei 2.3.1. Calculul valorii expunerii ajustate integral ART. 66 Pentru expunerile ce fac obiectul unui acord cadru de compensare eligibil pentru tranzacţii de rãscumpãrare şi/sau operaţiuni de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mãrfuri şi/sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei, calculul valorii expunerii ajustate integral, dupã aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit (E*) se determinã, în condiţiile utilizãrii abordãrii bazate pe ajustãri de volatilitate reglementate sau a abordãrii bazate pe estimãri proprii ale ajustãrilor de volatilitate, potrivit prevederilor art. 67-71. ART. 67 (1) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 73-81, la determinarea valorii expunerii ajustate integral (E*) pentru expunerile prevãzute la art. 66, ajustãrile de volatilitate ce trebuie aplicate se calculeazã utilizând fie abordarea bazatã pe ajustãri de volatilitate reglementate, fie abordarea bazatã pe estimãri proprii ale ajustãrilor de volatilitate, aşa cum sunt acestea prevãzute la art. 93-118, pentru metoda extinsã a garanţiilor financiare. (2) În cazul utilizãrii abordãrii bazate pe estimãri proprii ale ajustãrilor de volatilitate, se aplicã aceleaşi condiţii şi cerinţe prevãzute pentru metoda extinsã a garanţiilor financiare. ART. 68 (1) Poziţia netã pe fiecare categorie de titluri sau pe fiecare marfa va fi determinatã prin scãderea din valoarea totalã a titlurilor sau a mãrfurilor din categoria respectivã, date cu împrumut, vândute sau livrate în baza unui acord cadru de compensare, a valorii totale a titlurilor din aceeaşi categorie sau a mãrfurilor respective luate cu împrumut, achiziţionate sau primite în baza unui astfel de acord. (2) Pentru scopurile alin. (1), prin categorie de titluri se va înţelege un ansamblu de titluri având acelaşi emitent, aceeaşi datã de emisiune şi aceeaşi scadenţã, care se supun aceloraşi clauze contractuale şi au aceeaşi perioadã de deţinere, potrivit prevederilor art. 93-118. ART. 69 Poziţiile nete pe fiecare monedã, alta decât cea în care se face decontarea tranzacţiilor şi operaţiunilor aferente acordurilor cadru de compensare, se calculeazã prin scãderea din valoarea totalã a titlurilor exprimate în moneda respectivã ce sunt date cu împrumut, vândute sau livrate în baza unui acord cadru de compensare, la care se adaugã sumele în numerar, exprimate în aceeaşi monedã, date cu împrumut sau transferate în baza respectivului acord, a valorii totale a titlurilor exprimate în moneda respectivã, luate cu împrumut, achiziţionate sau primite în baza acordului, la care se adaugã sumele în numerar exprimate în aceeaşi monedã luate cu împrumut sau primite în baza prevederilor acordului. ART. 70 (1) Ajustarea de volatilitate corespunzãtoare unei anumite categorii de titluri sau poziţii în numerar se aplicã valorii absolute a poziţiei nete, pozitive sau negative, pe titlurile din acea categorie. (2) Ajustarea de volatilitate pentru riscul valutar [H(fx)] se aplicã poziţiei nete, pozitive sau negative, pe fiecare monedã alta decât cea în care se face decontarea tranzacţiilor aferente acordului cadru de compensare. ART. 71 (1) Valoarea expunerii ajustatã integral (E*) se calculeazã potrivit urmãtoarei formule:
┌ ┐
E* = max (0,│[Sumã(E) - Sumã(C)] + Sumã[│poziţia netã pe fiecare titlu│*H(tit)] + Sumã│E(fx)│xH(fx)│)
└ ┘
┌────────────────────┬────────────┬──────────────────────────┬────────────────────────────┐
│Nivelul scalei de │Scadenţa │Ajustãrile de volatilitate│Ajustãrile de volatilitate │
│evaluare a calitãţii│rezidualã │pentru titlurile de │pentru titlurile de creanţã │
│creditului │ │creanţã emise de pãrţile │emise de pãrţile la care se │
│corespunzãtor │ │la care se face referire │face referire în capitolul │
│ratingului atribuit │ │în capitolul II, art. 14 │II, art. 14 lit. (c) şi (d) │
│titlului de creanţã │ │lit. (b) │ │
├────────────────────┼────────────┼────────┬────────┬────────┼──────────┬────────┬────────┤
│ │ │Perioada│Perioada│Perioada│ Perioada │Perioada│Perioada│
│ │ │ de │ de │ de │ de │ de │ de │
│ │ │deţinere│deţinere│deţinere│ deţinere │deţinere│deţinere│
│ │ │ 20 de │10 zile │ 5 zile │20 de zile│10 zile │ 5 zile │
│ │ │zile (%)│ (%) │ (%) │ (%) │ (%) │ (%) │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ 1 │ <= 1 an │ 0,707 │ 0,5 │ 0,354 │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │> 1 <= 5 ani│ 2,828 │ 2 │ 1,414 │ 5,657 │ 4 │ 2,828 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │ > 5 ani │ 5,657 │ 4 │ 2,828 │ 11,314 │ 8 │ 5,657 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ 2-3 │ <= 1 an │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │ 2,828 │ 2 │ 1,414 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │> 1 <= 5 ani│ 4,243 │ 3 │ 2,121 │ 8,485 │ 6 │ 4,243 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │ > 5 ani │ 8,485 │ 6 │ 4,243 │ 16,971 │ 12 │ 8,485 │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ 4 │ <= 1 an │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │ N/A │ N/A │ N/A │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │> 1 <= 5 ani│ 21,213 │ 15 │ 10,607 │ N/A │ N/A │ N/A │
├────────────────────┼────────────┼────────┼────────┼────────┼──────────┼────────┼────────┤
│ │ > 5 ani │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │ N/A │ N/A │ N/A │
└────────────────────┴────────────┴────────┴────────┴────────┴──────────┴────────┴────────┘
┌─────────────────────────┬─────────────────────────────┬────────────────────────────────┐
│Nivelul scalei de │Ajustãrile de volatilitate │Ajustãrile de volatilitate │
│evaluare a calitãţii │pentru titlurile de creanţã │pentru titlurile de creanţã │
│creditului corespunzãtor │emise de pãrţile la care se │emise de entitãţile la care se │
│ratingului furnizat unui │face referire în capitolul │face referire în capitolul II, │
│titlu de creanţã pe │II, art. 14 lit. (b) şi │art. 14 lit. (c) şi (d) şi care │
│termen scurt │care beneficiazã de │beneficiazã de rating-uri pe │
│ │rating-uri pe termen scurt │termen scurt │
├─────────────────────────┼──────────┬────────┬─────────┼──────────┬──────────┬──────────┤
│ │ Perioada │Perioada│Perioada │ Perioada │ Perioada │ Perioada │
│ │ de │ de │ de │ de │ de │ de │
│ │ deţinere │deţinere│deţinere │ deţinere │ deţinere │ deţinere │
│ │ 20 de │10 zile │ 5 zile │20 de zile│ 10 zile │ zile (%) │
│ │ zile (%) │ (%) │ (%) │ (%) │ (%) │ │
├─────────────────────────┼──────────┼────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│ 1 │ 0,707 │ 0,5 │ 0,354 │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │
├─────────────────────────┼──────────┼────────┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│ 2-3 │ 1,414 │ 1 │ 0,707 │ 2,828 │ 2 │ 1,414 │
└─────────────────────────┴──────────┴────────┴─────────┴──────────┴──────────┴──────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Alte tipuri de expuneri sau garanţii financiare │
├────────────────────────────────────────────────┬──────────────┬───────────┬─────────────┤
│ │ Perioada de │Perioada de│ Perioada de │
│ │deţinere 20 de│deţinere 10│ deţinere 5 │
│ │ zile (%) │ zile (%) │ zile (%) │
├────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Titluri de capital şi obligaţiuni convertibile │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │
│incluse într-un indice principal │ │ │ │
├────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Alte titluri de capital şi obligaţiuni │ 35,355 │ 25 │ 17,678 │
│convertibile listate la o bursã recunoscutã │ │ │ │
├────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Numerar │ 0 │ 0 │ 0 │
├────────────────────────────────────────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────┤
│Aur │ 21,213 │ 15 │ 10,607 │
└────────────────────────────────────────────────┴──────────────┴───────────┴─────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Ajustarea de volatilitate pentru neconcordanţe de monede │
├──────────────────────────────┬──────────────────────────────┬───────────────────────────┤
│ Perioada de deţinere │ Perioada de deţinere │ Perioada de deţinere │
│ 20 de zile (%) │ 10 zile (%) │ 5 zile (%) │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 11,314 │ 8 │ 5,657 │
└──────────────────────────────┴──────────────────────────────┴───────────────────────────┘
T(M)
H(m) = H(n)radical din ────
T(N)
N(R) + [T(M) - 1]
H = H(m) radical din ─────────────────
T(M)
E^*
LGD^* = [LGD " (──)]
E
┌───────────────────────┬───────────────┬─────────────┬────────────┬───────────────────────┐
│ │ LGD^* pentru │ LGD^* pentru│ Nivelul │Nivelul de acoperit cu │
│ │ creanţe sau │ creanţe sau │ minim de │o garanţie realã, cerut│
│ │ creanţe │ creanţe │acoperire cu│ pentru a obţine │
│ │ potenţiale cu │ potenţiale │ o garanţie │recunoaşterea integralã│
│ │rang prioritar │ subordonate │ realã (C^*)│ a LGD-ului (C^**) │
├───────────────────────┼───────────────┼─────────────┼────────────┼───────────────────────┤
│Creanţe │ 35% │ 65% │ 0% │ 125% │
├───────────────────────┼───────────────┼─────────────┼────────────┼───────────────────────┤
│Proprietãţi imobiliare │ 35% │ 65% │ 30% │ 140% │
│locative/comercialã │ │ │ │ │
├───────────────────────┼───────────────┼─────────────┼────────────┼───────────────────────┤
│Alte tipuri de garanţii│ 40% │ 70% │ 30% │ 140% │
│reale │ │ │ │ │
└───────────────────────┴───────────────┴─────────────┴────────────┴───────────────────────┘
C(VAM) = C(VA) * ──────────
(T - t^*)
unde
C(VA) este minimul dintre valoarea ajustatã în funcţie de volatilitate a garanţiei potrivit Capitolului IV art. 92 şi valoarea expunerii;
t este minimul dintre numãrul de ani rãmaşi pânã la data scadenţei protecţie creditului, calculat în conformitate cu art. 143-145, şi valoarea lui T;
T reprezintã numãrul de ani rãmaşi pânã la data scadenţei expunerii, calculat în conformitate cu art. 143-145, valoarea sa neputând depãşi 5 ani;
t^* este 0,25;
C(VAM) va corespunde valorii C(VA) ajustatã suplimentar pentru decalajul de scadenţã, ce se include în formula de calcul a valorii ajustate integral a expunerii (E^*), prezentatã în Capitolul IV art. 92.
3.3. Tranzacţii şi operaţiuni care fac obiectul protecţiei nefinanţate a creditului
ART. 148
În cazul în care instituţia de credit utilizeazã tehnici de protecţie nefinanţatã a creditului şi existã un decalaj între scadenţa expunerii şi scadenţa protecţiei, acesta trebuie sã se reflecte în valoarea ajustatã a protecţiei creditului, potrivit urmãtoarei formule:
(t - t^*)
G(A) = (G^*) * ────────
(T - t^*)
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
