Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 9 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 729/2018 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, ministrul afacerilor interne şi preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare emit următorul ordin: ART. I Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului nuclear sau radiologic, aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 61/113/2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 şi 523 bis din 26 iunie 2018, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La capitolul V, titlul secţiunii a 7-a se modifică şi va avea următorul cuprins: " SECŢIUNEA a 7-a Informarea populaţiei şi comunicarea publică" 2. Articolul 82 se abrogă. 3. Articolul 83 se abrogă. 4. După articolul 84 se introduce un nou articol, articolul 84^1, cu următorul cuprins: "ART. 84^1 Activitatea de informare şi comunicare publică se realizează în conformitate cu Normele de bază privind informarea şi comunicarea publică în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică prevăzute în anexa nr. 5^1." 5. Articolul 110 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 110 Anexele nr. 1-5, 5^1 şi 6 fac parte integrantă din prezentul regulament." 6. După anexa nr. 5 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 5^1, având cuprinsul prevăzut în anexa la prezentul ordin. ART. II Părţile implicate în activitatea de informare şi comunicare publică în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică pun în aplicare cerinţele prevăzute în Normele de bază privind informarea şi comunicarea publică în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică, prevăzute în anexa nr. 5^1 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 61/113/2018, astfel cum a fost modificat şi completat prin prezentul ordin, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului ordin. Ministrul afacerilor interne, Lucian Nicolae Bode Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Cantemir Marian Ciurea-Ercău ANEXA 1 (Anexa nr. 5^1 la regulament) NORME DE BAZĂ privind informarea şi comunicarea publică în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică CAP. I Scop, domeniu de aplicare, obiective şi definiţii ART. 1 (1) Prezentele norme de bază, denumite în continuare norme, au ca scop planificarea, dezvoltarea şi implementarea unui sistem coordonat şi coerent de comunicare a autorităţilor responsabile în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică cu mass-media şi populaţia. (2) Pentru planificarea, dezvoltarea şi implementarea unui sistem de informare şi comunicare publică în cazul situaţiilor de urgenţă nucleară sau radiologică se utilizează abordarea graduală. ART. 2 (1) Prezentele norme sunt aplicabile pentru toate tipurile de urgenţe nucleare sau radiologice produse pe teritoriul României, indiferent dacă sunt provocate de un accident, dezastru natural, neglijenţă, incidente/evenimente de securitate sau de orice altă cauză. (2) Normele sunt aplicabile inclusiv în cazul incidentelor sau evenimentelor care implică materiale nucleare sau alte materiale radioactive, dar nu sunt declarate situaţii de urgenţă radiologică sau nucleară, însă există un grad ridicat de îngrijorare a populaţiei sau au impact mediatic din cauza unor preconcepţii, zvonuri, informaţii incorecte sau false. (3) Prezentele norme sunt aplicabile oricărei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică produse în afara teritoriului României, care poate avea efecte directe sau indirecte asupra teritoriului României, precum şi a cetăţenilor români, a mediului înconjurător şi a bunurilor. (4) Prezentele norme reglementează regulile pentru informarea publicului la nivel naţional, internaţional şi a mass-mediei naţionale şi internaţionale pentru toate situaţiile de urgenţă nucleară şi radiologică de pe teritoriul României, cu potenţiale eliberări radioactive ce pot conduce la consecinţe şi în afara graniţelor. ART. 3 (1) Autorităţile responsabile în cazul unor situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc, denumite în continuare autorităţi responsabile, asigură în domeniul informării şi comunicării publice toate măsurile pentru: a) furnizarea informaţiilor necesare protecţiei/pregătirii către persoanele afectate sau potenţial afectate de o urgenţă nucleară sau radiologică; b) realizarea avertizării/alarmării cu promptitudine a populaţiei; c) desfăşurarea activităţilor de instruire a populaţiei în vederea implementării măsurilor de protecţie/pregătire; d) eliminarea/atenuarea consecinţelor nonradiologice din timpul unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică. (2) Toate măsurile sunt descrise în planul naţional de informare şi comunicare publică, parte integrantă din planul naţional de răspuns la situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică. (3) Măsurile se adoptă încă din etapa de pregătire pentru răspunsul la o situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică. ART. 4 Principalele obiective în ceea ce priveşte informarea şi comunicarea publică în cazul unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică sunt: a) protecţia populaţiei; b) informarea publicului, atât în etapa de pregătire, cât şi în etapa de răspuns, cu privire la măsurile de protecţie şi la alte activităţi specifice, astfel încât să se faciliteze acţiunile de răspuns la urgenţă; c) câştigarea şi păstrarea încrederii populaţiei, prin transmiterea de informaţii corecte, transparente, clare şi în mod constant; d) realizarea de comunicări publice care să răspundă îngrijorărilor populaţiei cu privire la eventuale consecinţe negative asupra vieţii, sănătăţii, proprietăţii şi mediului înconjurător; e) prevenirea îngrijorărilor nejustificative, pentru a atenua anxietatea şi efectele psihologice pe termen lung şi pentru a contribui la asigurarea eficienţei acţiunilor întreprinse; f) combaterea dezinformărilor şi a mesajelor de tip fake-news; g) stabilirea unei abordări comune între autorităţile care participă la răspuns; h) implementarea activităţilor privind pregătirea personalului de intervenţie şi a persoanelor din zonele potenţial afectate; i) stabilirea regulilor şi a modului de coordonare a fluxului de comunicare între toate autorităţile/organizaţiile implicate în gestionarea răspunsului în cazul unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică, astfel încât să existe o comunicare coerentă şi eficientă cu populaţia şi mass-media; j) emiterea informaţiilor corecte şi în mod sistematic despre situaţie, consecinţe, acţiuni întreprinse şi instrucţiuni adecvate pentru populaţia afectată, în special populaţia vulnerabilă, care necesită îngrijire specială, astfel încât să se implementeze, în mod eficient, măsurile de protecţie şi alte acţiuni de intervenţie specifice; k) transmiterea unui mesaj unitar de către toate autorităţile/organizaţiile responsabile, la toate nivelurile (operator economic, local, judeţean, naţional şi internaţional). ART. 5 Pentru punerea în practică a măsurilor, pe lângă termenii definiţi în anexa nr. 1 laRegulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului nuclear sau radiologic, aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 61/113/2018, cu modificările şi completările ulterioare, expresiile şi termenii utilizaţi în prezentele norme sunt definiţi în anexa nr. 1. CAP. II Bazele pregătirii informării şi comunicării publice SECŢIUNEA 1 Infrastructură ART. 6 (1) Infrastructura necesară pentru comunicarea publică în cazul unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică trebuie să fie disponibilă în orice moment. Infrastructura disponibilă trebuie să includă toate sistemele şi mecanismele necesare pentru primirea şi diseminarea informaţiilor, pentru coordonarea şi comunicarea cu alţi factori responsabili de modul de intervenţie în caz de urgenţă şi pentru comunicarea în mass-media tradiţionale, mass-media on-line şi social media şi monitorizarea acestora. (2) În vederea aplicării abordării graduale, conform prevederilor art. 32 dinRegulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului nuclear sau radiologic, aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 61/113/2018, cu modificările şi completările ulterioare, informarea şi comunicarea publică se stabilesc/dimensionează în funcţie de amploarea incidentului/evenimentului produs, luându-se în considerare Categoriile de Pregătire pentru Urgenţă (CPU). ART. 7 (1) Sistemul de informare şi comunicare publică este alcătuit din infrastructurile de comunicare, informare publică şi relaţii cu publicul ale autorităţilor responsabile şi ale Centrului Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei (CNCCI). (2) Autorităţile responsabile îşi dezvoltă propriile planuri sau proceduri de informare şi comunicare publică. (3) Planurile sau procedurile prevăzute la alin. (2) trebuie să fie corelate cu planul naţional de informare şi comunicare publică. (4) Pentru îndeplinirea funcţiei de informare şi comunicare publică, CNCCI este operat cu personal specializat în comunicarea şi informarea publică care provine din rândurile structurilor specializate ale autorităţilor responsabile şi cuprinde următoarele componente: a) ofiţer de presă coordonator; b) structura de informare şi comunicare publică; c) structura de relaţii cu publicul. (5) Ofiţerul de presă coordonator este persoana desemnată de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă (CNSU) la propunerea şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) în faza de pregătire. (6) Fiecare autoritate responsabilă desemnează personal reprezentativ în CNCCI pentru îndeplinirea funcţiei de informare şi comunicare publică. (7) Funcţia de informare publică a CNCCI se realizează în conformitate cu planul naţional de răspuns la situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică. (8) La prima şedinţă extraordinară, CNSU desemnează un purtător de cuvânt şi un înlocuitor pregătit să intervină atunci când nu are posibilitatea purtătorul de cuvânt. Purtătorul de cuvânt este desemnat după următoarele criterii şi conform celor prevăzute în anexa nr. 2: a) experienţă profesională; b) experienţă şi abilităţi de comunicare; c) experienţă în domeniul nuclear şi radiologic; d) experienţă în gestionarea situaţiilor de urgenţă; e) un grad ridicat de încredere; f) carismă. (9) În timpul situaţiei de urgenţă, purtătorul de cuvânt desemnat şi ofiţerul de presă coordonator sunt responsabili pentru determinarea resurselor necesare - umane şi logistice - pe care le supun aprobării preşedintelui CNSU. SECŢIUNEA a 2-a Atribuţii şi repartizarea responsabilităţilor 1. Atribuţiile CNCCI, CNCAN şi ale autorităţilor responsabile ART. 8 În domeniul „comunicare şi informare publică“, CNCCI are următoarele atribuţii principale: a) furnizarea de informaţii privind situaţia de urgenţă nucleară sau radiologică şi deciziile CNSU către canalele media; b) distribuirea informaţiilor/deciziilor CNSU către structurile de comunicare ale instituţiilor implicate în managementul situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică; c) soluţionarea solicitărilor telefonice primite din partea publicului; d) coordonarea comunicării şi informării în cadrul CNSU; e) monitorizarea şi analizarea informaţiilor apărute în mass-media; f) organizarea briefingurilor şi conferinţelor de presă. ART. 9 (1) Autorităţile responsabile şi titularii de autorizaţie implementează toate măsurile necesare pentru coordonarea şi coerenţa informaţiilor furnizate publicului într-o situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică. (2) Sistemul de răspuns la o situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică stabilit de către titularul de autorizaţie trebuie organizat astfel încât să ofere sprijin eficient autorităţilor responsabile pentru comunicarea publică. (3) Autorităţile responsabile participante la informarea şi comunicarea publică transmit publicului informaţii conform competenţei materiale şi teritoriale, în funcţie de domeniul de activitate al fiecărei instituţii, sub coordonarea CNCAN sau CNCCI, după caz. (4) Primele informări şi comunicări publice în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică sunt asigurate de CNCAN, cu sprijinul titularului de autorizaţie, după caz. (5) Coordonarea informării şi comunicării publice în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică este asigurată de CNCAN, până la activarea CNCCI. (6) Odată cu activarea CNCCI, coordonarea informării şi comunicării publice este preluată la nivelul acestui centru. 2. Responsabilităţile purtătorului de cuvânt/înlocuitorului său şi ale purtătorilor de mesaje ART. 10 (1) Purtătorul de cuvânt este reprezentatul oficial al CNSU în relaţionarea cu mass-media, conform principiului „vocii unice“, iar activitatea sa este susţinută de CNCCI. (2) Principalele responsabilităţi ale purtătorului de cuvânt sunt: a) participă la întâlnirile CNSU; b) prezintă către CNSU strategia de informare şi comunicare publică, precum şi necesităţile şi dificultăţile identificate pentru funcţionarea corespunzătoare a CNCCI; c) stabileşte şi prezintă mesajele către populaţie prin intermediul mass-mediei; d) cooperează cu purtătorii de cuvânt/ofiţerii de presă din cadrul autorităţilor responsabile; e) organizează conferinţele/declaraţiile de presă, cu sprijinul CNCCI. (3) Încă din etapa de pregătire, autorităţile responsabile identifică şi stabilesc purtători de cuvânt proprii şi personal de specialitate, care vor avea atribuţii în ceea ce priveşte sprijinirea şi documentarea materialelor necesare purtătorului de cuvânt desemnat de CNSU. ART. 11 (1) În mecanismul de comunicare sunt cooptaţi şi purtători de mesaje, experţi în domeniul situaţiilor de urgenţă, de la diferite niveluri ierarhice din cadrul autorităţilor responsabile. (2) Purtătorii de mesaje se află sub directa coordonare a purtătorului de cuvânt şi au următoarele atribuţii: a) răspund mass-mediei cu privire la evenimentul produs, consecinţele asupra societăţii, măsurile luate, sfaturi şi diferite mesaje de interes public în raport cu strategia de informare şi comunicare publică stabilită şi deciziile luate în cadrul CNSU; b) respectă principiul competenţei în domeniu şi obţine aprobările CNSU; c) livrează informaţii precise, clare şi accesibile publicului general; d) comunică în acord cu pregătirea lor profesională şi cu obţinerea aprobărilor necesare din partea purtătorului de cuvânt. 3. Responsabilităţile ofiţerului de presă coordonator ART. 12 Ofiţerul de presă coordonator se află în directa subordonare a CNSU, în directa coordonare a comandantului acţiunii, cooperează cu purtătorul de cuvânt şi are următoarele atribuţii principale: a) organizarea şi coordonarea activităţii CNCCI în domeniul „comunicare şi informare publică“, atât în situaţii de urgenţă, cât şi pe perioada desfăşurării exerciţiilor; b) planificarea strategică a răspunsului la situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică în ceea ce priveşte comunicarea publică, în baza măsurilor luate în etapa de pregătire; c) asigurarea comunicării cu comandantul acţiunii, precum şi alt personal din cadrul CNCCI; d) asigurarea continuităţii operării CNCCI în domeniul „comunicare şi informare publică“; e) asigurarea consultanţei juridice necesare în conceperea răspunsurilor la solicitările populaţiei, cu privire la informaţiile care pot fi făcute publice din documentele şi deciziile legale, actele normative aplicabile, prin implicarea consilierului juridic; f) asigurarea informaţiilor necesare purtătorului de cuvânt şi preşedintelui CNSU despre fake news-urile/tendinţele de dezinformare, în vederea stabilirii mesajelor şi declaraţiilor publice pentru o cât mai bună şi corectă informare a publicului. 4. Structura de Informare şi Comunicare Publică (SICP) ART. 13 (1) Structura de Informare şi Comunicare Publică este o componentă a CNCCI condusă de către ofiţerul de presă coordonator şi este structurată astfel: a) planificare strategică; b) producţie şi redactare; c) mass-media tradiţionale şi on-line; d) monitorizare şi analiză mass-media; e) relaţii publice. (2) SICP este alcătuită din personal specializat din cadrul autorităţilor responsabile şi instituţiilor de răspuns la urgenţă, desemnat de conducătorii instituţiilor respective. (3) Rolul SICP este de a organiza, integra şi coordona informaţiile astfel încât să se asigure o informare cât mai exactă şi uşor de înţeles de publicul larg, iar mesajele transmise să ajute la implementarea măsurilor de protecţie, precum şi la eliminarea/diminuarea efectelor nonradiologice. (4) Principalele activităţi ale SICP sunt: a) asigurarea fluxului comunicaţional atât interinstituţional, cât şi intrainstituţional; b) recepţionarea solicitărilor din partea presei şi a persoanelor interesate cu privire la gestionarea evenimentului. În funcţie de natura celor solicitate, acestea se soluţionează la nivelul acestei structuri sau sunt redirecţionate spre instituţiile competente; c) gestionarea liniei directe cu publicul înfiinţate special pentru situaţia respectivă; d) documentarea diferitelor subiecte, în funcţie de necesităţile purtătorului de cuvânt; e) deţinerea şi menţinerea evidenţei cu reprezentanţii din mass-media pentru transmiterea informărilor publice; f) identificarea fake news-urilor/dezinformărilor şi semnalarea acestora către ofiţerul coordonator; g) publicarea informărilor pe site-uri/canale de comunicare social media/aplicaţii/platforme de comunicare şi asigurarea că mesajele sunt preluate inclusiv de autorităţile responsabile; h) emiterea de materiale „Întrebări şi răspunsuri“ pe care le publică pe site-uri/canale de comunicare social media/aplicaţii/ platforme de comunicare; i) conceperea comunicatelor de presă; j) acordarea suportului necesar purtătorului de cuvânt în organizarea declaraţiilor/conferinţelor de presă; k) oferirea de informaţii utile purtătorilor de mesaje; l) monitorizarea şi analiza produselor mass-mediei; m) emiterea rapoartelor de analiză de presă din surse deschise şi transmiterea lor către factorii de decizie şi purtătorilor de cuvânt; n) emiterea rapoartelor de analiză cu privire la percepţia în mass-media asupra situaţiei de urgenţă (ştiri pozitive, negative, neutre), în vederea stabilirii mesajelor corecte pentru informarea publică eficientă; o) verificarea informaţiilor înainte de diseminare; p) formularea şi transmiterea dreptului la replică şi a dreptului la rectificare. 5. Consilierul juridic ART. 14 (1) Consilierul juridic este persoana cu expertiză juridică stabilită din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, la solicitarea comandantului acţiunii. (2) Consilierul juridic colaborează cu membrii SICP, la solicitarea ofiţerului de presă coordonator, pentru a le oferi consultanţă juridică în conceperea mesajelor publice şi a răspunsurilor către public. SECŢIUNEA a 3-a Publicul-ţintă ART. 15 (1) Publicul-ţintă este alcătuit din grupurile potenţial afectate de o situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică, fiind alcătuit, în principal, din: a) populaţia afectată în mod direct de situaţia declanşată; b) populaţia afectată de măsurile de protecţie impuse; c) personalul implicat în acţiunile de intervenţie; d) unităţile spitaliceşti şi personalul din domeniul sănătăţii; e) personalul care măsoară şi monitorizează contaminarea; f) factorii de decizie, autorităţile responsabile şi instituţiile guvernamentale (de la nivel local, naţional, regional, internaţional etc.); g) persoanele care se opun deciziilor şi măsurilor pentru protecţia radiologică; h) multiplicatorii (diverşi lideri ai comunităţilor, persoane cu grad ridicat de încredere din social media, comunităţile ştiinţifice); i) specialişti în domeniul nuclear, neimplicaţi în răspunsul la situaţia de urgenţă; j) potenţiali vizitatori în zonele afectate. (2) Informările şi comunicările publice sunt concepute şi elaborate astfel încât să ţină cont de publicul-ţintă căruia îi sunt adresate. SECŢIUNEA a 4-a Infrastructura de avertizare şi canalele de comunicare ART. 16 (1) Autorităţile responsabile implementează măsuri în ceea ce priveşte asigurarea informării publicului-ţintă cu toate informaţiile necesare. (2) Măsurile trebuie să includă furnizarea unei infrastructuri de avertizare fiabilă, cum ar fi: a) linie telefonică directă; b) echipamente transmitere SMS; c) site dedicat special situaţiei apărute; d) canale social media; e) sistem de alertare radio/TV; f) echipamente diseminare mesaje la TV; g) sisteme sonore de avertizare. ART. 17 (1) Avertizările, ca reacţie de răspuns la o situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică, se pregătesc şi în limba minorităţilor, limbaj mimico-gestual, precum şi într-o limbă de circulaţie internaţională, după caz. (2) Autorităţile responsabile se asigură, încă din faza de pregătire, că avertizările şi informările sunt uşor de înţeles de către toţi cei care ar putea fi afectaţi de acea situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică. (3) În vederea asigurării că avertizările şi informările sunt uşor înţelese, sunt luate în calcul persoanele care domiciliază în zona respectivă, grupurile de persoane ce tranzitează zona, categoria de persoane cu nevoi speciale şi aparţinătorii lor, precum şi personalul ce deserveşte obiective strategice din zonele afectate. ART. 18 În vederea avertizării şi informării tuturor persoanelor vizate se folosesc canalele şi instrumentele de comunicare, respectiv: a) canalele TV (la nivel local şi naţional) - cu participarea purtătorilor de cuvânt/purtătorilor de mesaje, reprezentanţi ai autorităţilor responsabile, care să participe la emisiuni TV, interviuri, dezbateri (în limita pregătirii şi experienţei profesionale sau a domeniului de activitate); b) conturile/paginile din reţelele de socializare şi site-urile tuturor instituţiilor implicate; c) presa din mediul on-line, presa scrisă de la nivel local şi naţional - pentru promovarea campaniilor de informare; d) operatorii de telefonie mobilă, în cazul în care linia de comunicare de la nivel naţional este afectată; e) comunicarea directă, întâlniri din uşă în uşă la nivelul comunităţii, în special în mediul rural; f) Telverde, linii telefonice gratuite, altele decât SNUAU 112; acestea vor fi promovate de îndată prin intermediul tuturor canalelor de comunicare amintite; g) sistemul RO-ALERT; h) aplicaţia DSU; i) platforma naţională de pregătire pentru situaţii de urgenţă „fiipregtit.ro“. SECŢIUNEA a 5-a Mecanismul prin care vor fi informate ţările vecine şi organizaţiile internaţionale ART. 19 (1) CNCAN, ca punct de contact naţional stabilit pentru Convenţia de notificare rapidă, Convenţia internaţională de asistenţă pentru accidente nucleare sau urgenţe radiologice şi acorduri bilaterale, are responsabilitatea de a informa comunitatea internaţională prin intermediul platformei Sistem Unificat pentru Schimbul de Informaţii. (2) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca punct naţional de contact stabilit pentru Mecanismul European de răspuns, este responsabil cu informarea comunităţii europene prin intermediul Sistemului internaţional de schimb de date şi informaţii pentru asistenţă de urgenţă. CAP. III Planul de comunicare SECŢIUNEA 1 Faza/Etapa de pregătire 1. Pregătirea din punctul de vedere al resurselor umane ART. 20 (1) Autorităţile responsabile stabilesc un punct de contact pentru informarea şi comunicarea publică pentru situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică, iar datele de contact se comunică tuturor instituţiilor implicate. (2) Tehnologia şi echipamentele adecvate necesare pentru comunicarea între aceste puncte de contact în vederea realizării comunicării publice trebuie să fie pregătite, constant testate şi întreţinute. (3) Un număr suficient de specialişti în comunicare publică, din cadrul fiecărei autorităţi responsabile, va fi disponibil şi pregătit pentru a efectua comunicarea publică în timp util, pe durata unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică. (4) Personalul component al CNCCI va fi dimensionat astfel încât să cuprindă un număr adecvat de ofiţeri de informare şi comunicare publică, pentru a furniza informaţii publicului-ţintă prin intermediul canalelor şi instrumentelor de comunicare disponibile şi pentru a asigura comunicarea internă, comunicarea on-line şi monitorizarea mass-mediei. (5) Pentru situaţii precum focare de boli, pandemii şi alte situaţii similare care ar putea împiedica sau limita personalul să îşi îndeplinească responsabilităţile, autorităţile responsabile vor lua măsuri astfel încât să se asigure continuitatea unei informări şi comunicări publice eficiente. 2. Reguli de comunicare pentru autorităţile responsabile ART. 21 (1) În vederea stabilirii şi implementării de acţiuni într-un mod unitar şi coordonat, toate autorităţile responsabile şi titularii de autorizaţie respectă şi implementează obiectivele stabilite la art. 4. (2) În ceea ce priveşte comunicarea cu mass-media, autorităţile responsabile şi purtătorii de cuvânt ai acestora furnizează informaţii numai în domeniul lor de competenţă. ART. 22 În timpul unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică, membrii CNSU furnizează informaţii ministerelor/ instituţiilor de care aparţin în vederea mediatizării. Informaţiile ce vor fi transmise sunt stabilite împreună cu ofiţerul de presă coordonator al CNCCI şi purtătorul de cuvânt. 3. Informaţiile furnizate în etapa de pregătire ART. 23 (1) Autorităţile responsabile stabilesc, din timp, informaţiile prealabile utile cu privire la măsurile de protecţie a sănătăţii care trebuie respectate, modul de transmitere al acestora publicului, precum şi paşii ce trebuie făcuţi în caz de urgenţă nucleară sau radiologică. (2) Informaţiile prealabile care se transmit publicului posibil afectat de o urgenţă nucleară sau radiologică sunt, fără a se limita la acestea: a) informaţii de bază despre radioactivitate şi efectele acesteia asupra oamenilor şi asupra mediului înconjurător; b) diferite tipuri de urgenţă avute în vedere şi consecinţele acestora pentru oameni şi mediul înconjurător; c) măsuri de urgenţă prevăzute pentru a alerta, proteja şi asista publicul în caz de urgenţă nucleară sau radiologică; d) informaţii adecvate cu privire la cum trebuie să se poarte/să acţioneze publicul-ţintă în caz de urgenţă nucleară sau radiologică. (3) Materialele informative trebuie să conţină informaţii despre măsurile de protecţie privind evacuarea, adăpostirea şi tratamentul profilactic, precum: a) explicaţii despre situaţiile în care este necesar să fie luate aceste măsuri de protecţie; b) ce trebuie să facă populaţia atunci când aceste măsuri trebuie să fie implementate; c) prezentarea autorităţilor responsabile; d) un scurt rezumat al dispoziţiilor legale. 4. Documentare ART. 24 (1) Documentaţia necesară pentru gestionarea comunicării de către CNCCI include: a) lista persoanelor care vor fi purtători de cuvânt şi înlocuitorii acestora, precum şi datele lor de contact; b) lista persoanelor desemnate să îndeplinească sarcini în cadrul CNCCI; c) lista echipelor de intervenţie, a persoanelor de contact şi a datelor de contact, precum şi lista persoanelor desemnate să reprezinte echipele în relaţia cu mass-media; d) evaluări de calcul al posibilelor daune; e) o mapă de documentare care va include informaţii şi mărturii; f) o listă a categoriilor de informaţii care nu sunt destinate mass-mediei sau publicului; g) planul de acţiune (cine?, ce? şi unde?); h) hărţile cu zonele afectate; i) lista cu materialele şi documentele diseminate în situaţia de urgenţă nucleară sau radiologică; j) procedura standard de răspuns rapid, procedura privind organizarea unei conferinţe de presă şi prezentări scurte şi relevante; k) o centralizare/evidenţă a informaţiilor diseminate, către cine şi când; l) rapoarte regulate care ajută la controlul fluxului normal de informaţii pe măsură ce acestea devin disponibile, precum şi la controlul ştirilor false; m) elemente suplimentare pentru relaţia cu mass-media; n) un set adecvat de imagini. Canalele de televiziune au nevoie de înregistrări video şi/sau sincroane/transmisii live. Este util ca punctul de vedere al structurii care gestionează situaţiile de urgenţă, precum şi toate eforturile depuse să fie prezentate mass-mediei, însoţite de declaraţiile purtătorului de cuvânt, împreună cu un set adecvat de imagini; o) foaie de lucru cu întrebări şi răspunsuri anticipate pentru mass-media; p) declaraţii oficiale în funcţie de evoluţia evenimentului/ evenimentelor. (2) Declaraţiile oficiale vor fi folosite după cum urmează: a) purtătorul de cuvânt/purtătorii de mesaje le va/vor folosi în interviurile radio/TV; b) formularea reacţiilor publice în funcţie de modul în care situaţia este prezentată în mass-media; c) materialele scrise se vor concentra pe punctele evidenţiate în declaraţiile oficiale. 5. Facilităţi ART. 25 (1) Cerinţele tehnice sunt obligatorii pentru infrastructura de informare şi comunicare publică a autorităţilor responsabile şi a CNCCI. (2) Spaţiile alocate structurii de comunicare trebuie să îndeplinească o serie de condiţii aplicând abordarea graduală: a) să poată adăposti o parte din echipa de conducere; b) să permită implementarea măsurilor specifice şi monitorizarea rezultatelor procedurilor de comunicare; c) să aibă o sală disponibilă, suficient de mare pentru a susţine conferinţe de presă; d) să permită deschiderea liniilor directe de comunicaţie; e) să permită interacţiunea cu mass-media: faxuri, linii telefonice funcţionale, camere video, acces la internet etc. (3) Dotările pentru spaţiul alocat trebuie să cuprindă cel puţin: a) linii telefonice directe, dotate cu posibilitatea de înregistrare; b) acces la canalele de televiziune locale, naţionale şi la canalele de ştiri naţionale şi internaţionale; c) echipamente de înregistrare video şi audio; d) infrastructură IT (intranet şi internet); e) call center; f) copii ale celor mai importante materiale care conţin informaţii şi recomandări pentru situaţii de urgenţă (prevenire, comportamentul persoanelor în timpul unei situaţii de urgenţă, măsuri de protecţie, manual de gestionare a situaţiilor de urgenţă); g) copii individuale cu liste de verificare a activităţii pentru fiecare membru al echipei de gestionare a situaţiilor de urgenţă; h) hârtie, creioane, pixuri, jurnale de apeluri; i) materiale şi documente specifice pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă nucleară sau radiologică, precum hărţi ale riscurilor, informaţii confidenţiale care nu ar trebui diseminate înainte sau după situaţia de urgenţă, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. 6. Resurse şi baza logistică ART. 26 (1) Autorităţile responsabile asigură infrastructura adecvată pentru comunicarea publică, în conformitate cu rezultatele evaluării pericolelor şi cu potenţiale consecinţe identificate în cazul unei urgenţe nucleare sau radiologice, indiferent de motivul declanşării. (2) Infrastructura necesară comunicării publice trebuie descrisă în cuprinsul unui plan sau unei proceduri de comunicare publică a fiecărei autorităţi responsabile. ART. 27 (1) Infrastructura de comunicare publică trebuie să fie rezilientă şi să aplice conceptul de redundanţă. Componentele infrastructurii pentru comunicarea publică trebuie să aibă caracter permanent şi, după caz, să permită modernizarea şi adaptarea lor constantă. (2) Autorităţile responsabile asigură resursele necesare pentru întreţinerea şi dezvoltarea continuă a infrastructurii pentru informare şi comunicare publică. 7. Programe de pregătire ART. 28 (1) Programele de pregătire în domeniul informării şi comunicării publice sunt integrate în programele de pregătire existente la nivelul autorităţilor responsabile în pregătirea şi răspunsul la situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică. (2) Programele de pregătire trebuie să fie revizuite şi actualizate în mod constant pentru a se asigura că observaţiile şi lecţiile sunt actuale şi că instruirea este în concordanţă cu îndeplinirea cerinţelor de pregătire şi reacţie în caz de urgenţă. (3) Programele de pregătire sunt obligatorii pentru cei cu responsabilităţi în intervenţia în caz de urgenţă nucleară sau radiologică, cum ar fi manageri superiori, experţi tehnici, personal de intervenţie în caz de urgenţă, purtători de cuvânt şi personal responsabil cu informarea publică, personalul care operează linii telefonice directe, acestea făcându-se în conformitate cu atribuţiile lor în caz de răspuns la o urgenţă nucleară sau radiologică. ART. 29 (1) Purtătorii de cuvânt şi specialiştii tehnici trebuie pregătiţi cu privire la: a) implicarea mass-mediei; b) acordarea de interviuri şi declaraţii la presă, dând dovadă de înţelegere şi empatie; c) gestionarea întrebărilor ostile generatoare de impact emoţional puternic; d) evitarea speculaţiilor; e) consecinţele emiterii de judecăţi de valoare şi a declaraţiilor inadecvate; f) comunicarea cu privire la riscurile radiologice pentru sănătate (se vor organiza sesiuni practice şi exerciţii). (2) Pregătirea purtătorilor de cuvânt cuprinde inclusiv instruiri cu privire la protejarea informaţiilor confidenţiale sau clasificate sau a informaţiilor care fac obiectul restricţiilor legale. ART. 30 (1) Ofiţerii/Personalul de informare, precum şi persoanele implicate în răspunsul la comunicarea publică, cum ar fi manageri superiori, purtători de cuvânt, specialişti tehnici şi personalul specializat pentru intervenţie în caz de urgenţă, vor fi pregătiţi pentru situaţii în care publicul sau reprezentanţii mass-mediei le adresează întrebări. În acest sens se organizează periodic ateliere de lucru şi sesiuni de pregătire practică. (2) Pregătirea ofiţerilor/personalului de informare publică vizează aspecte adecvate cu privire la: a) strategiile de comunicare în caz de urgenţă nucleară sau radiologică; b) percepţia riscurilor şi contextul social; c) importanţa comunicării şi consultării părţilor implicate; d) înţelegerea terminologiei pentru utilizarea corectă. (3) În conformitate cu rolurile şi responsabilităţile ce le revin, pregătirea ofiţerilor/personalului de informare şi comunicare publică asigură: a) pregătirea de mesaje clare, exacte şi coerente, în mod transparent şi în timp util; b) gestionarea corespunzătoare a informaţiilor de interes public; c) utilizarea canalelor, platformelor şi instrumentelor de comunicare; d) exemple de bune practici în comunicarea riscurilor radiologice pentru sănătate şi a riscurilor provocate de radiaţii; e) capacitatea de a susţine declaraţii de presă şi de a acorda interviuri. 8. Exerciţii ART. 31 (1) Exerciţiile au scopul de a testa şi valida eficienţa programului de informare şi comunicare publică în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică, inclusiv validarea dobândirii abilităţilor necesare comunicării de către: a) ofiţerii de presă; b) purtătorii de cuvânt; c) specialiştii tehnici; d) personalul implicat în gestionarea situaţiilor de urgenţă nucleară sau radiologică. (2) Exerciţiile contribuie la îmbunătăţirea continuă a planurilor, procedurilor şi a măsurilor de răspuns şi vor avea în vedere următoarele: a) scenariul cât mai realist; b) planificarea exerciţiilor pe linie de informare şi comunicare publică integrată în exerciţiile şi programul de pregătire şi răspuns în caz de urgenţă nucleară sau radiologică; c) testarea cunoştinţelor şi experienţei managerilor superiori, a experţilor tehnici, a personalului din structurile de intervenţie în caz de urgenţă, a ofiţerilor/personalului de presă, a purtătorilor de cuvânt şi a altor responsabili pentru comunicarea publică; d) angrenarea tuturor autorităţilor naţionale cu responsabilităţi în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică; e) implicarea purtătorilor de cuvânt în exerciţii, în mod constant, iar performanţa acestora să fie evaluată ca urmare a unor interacţiuni media în mod realist; f) organizarea de exerciţii canalizate doar pe comunicarea publică, cel puţin de două ori pe an; g) testarea periodică în cadrul exerciţiilor naţionale. (3) Scenariile exerciţiilor de comunicare publică trebuie să fie elaborate astfel încât să fie testate cel puţin următoarele obiective: a) conceperea de mesaje clare, exacte şi coerente în mod transparent şi în timp util; b) colectarea şi evaluarea informaţiilor într-un răspuns de comunicare publică; c) coordonarea intervenţiei instituţiilor şi a altor autorităţi care furnizează informaţii oficiale; d) elaborarea de mesaje, inclusiv în cazul comunicării unor aspecte incerte; e) coordonarea, asigurarea coerenţei mesajelor şi stabilirea aprobărilor necesare; f) diseminarea informaţiilor; g) monitorizarea mass-mediei. ART. 32 (1) Autorităţile responsabile vor lua măsuri pentru evaluare şi revizuire, precum şi pentru întocmirea unui raport de evaluare după încheierea fiecărui exerciţiu. (2) Scopul evaluării şi revizuirii este acela de a: a) identifica ariile de îmbunătăţire; b) stabili aspectele de îmbunătăţire a activităţii; c) identifica punctele tari; d) prelua şi disemina lecţiile învăţate. (3) Raportul de evaluare trebuie să conţină recomandările şi sugestiile pentru îmbunătăţirile necesare informării şi comunicării publice din timpul răspunsului la situaţiile de urgenţă nucleară sau radiologică. SECŢIUNEA a 2-a Faza de răspuns 1. Prevederi generale ART. 33 (1) Comunicarea publică este parte integrantă a sistemului de management al situaţiilor de urgenţă, mai ales în faza de răspuns la urgenţă nucleară sau radiologică. (2) Responsabilii pe partea de comunicare publică, ofiţerii de presă, trebuie implicaţi încă de la începutul fazei de răspuns la o urgenţă nucleară sau radiologică. (3) Informarea şi comunicarea publică vor începe imediat ce există notificată o situaţie de urgenţă nucleară sau radiologică. În acest caz, informarea şi comunicarea publică vor reprezenta o prioritate pentru sistemul de notificare şi alarmare utilizat în cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică. 2. Managementul şi coordonarea funcţiilor de comunicare în timpul fazei de răspuns ART. 34 Activităţile de comunicare derulate în timpul fazei de răspuns sunt cel puţin următoarele: a) transmiterea comunicatului de presă iniţial; b) identificarea riscurilor şi vulnerabilităţilor şi a posibilelor elemente care ar putea lua o evoluţie nefavorabilă; c) analiza situaţiei actuale şi stabilirea tipului acesteia; d) verificarea şi armonizarea mesajelor concepute cu situaţia identificată astfel încât populaţia să fie pregătită să facă faţă potenţialelor riscuri; e) transmiterea de comunicate de presă pentru completarea informărilor; f) răspunsul la întrebările mass-mediei şi ale publicului larg; g) folosirea purtătorului de cuvânt, precum şi a mai multor purtători ai mesajelor lansate; h) organizarea unor conferinţe şi informări de presă; i) înregistrarea tuturor solicitărilor de presă primite pentru a deţine controlul asupra informaţiilor lansate în spaţiul media şi pentru a evita dezinformarea sau confuzia; j) analizarea şi sintetizarea informaţiilor solicitate cel mai frecvent într-un document, documentarea şi elaborarea acestora pentru a putea emite un document relevant pentru mass-media şi populaţie. ART. 35 (1) În maximum o oră de la notificarea unei situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică, CNCAN emite primul comunicat de presă dacă CNCCI nu este activat. (2) CNCAN va lua toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerinţelor de la alin. (1). (3) Până la activarea CNCCI, CNCAN are rolul de a coordona informarea şi comunicarea publică la nivel naţional. (4) Dacă sistemul de răspuns la urgenţă este activat doar la nivel local/judeţean, comunicarea publică este asigurată de către autoritatea locală/judeţeană, după caz. (5) Autorităţile locale/judeţene vor lua toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerinţelor de la alin. (4). ART. 36 În primele ore de la declararea situaţiei de urgenţă şi activarea sistemului naţional de răspuns trebuie să fie implementate cel puţin următoarele măsuri organizatorice: a) activarea CNCCI, incluzând activarea ofiţerilor de presă desemnaţi de la toate autorităţile responsabile; b) asigurarea prezenţei purtătorului de cuvânt la şedinţele CNSU; c) acreditarea reprezentanţilor mass-mediei; d) organizarea unor conferinţe şi briefinguri de presă; e) analiza resurselor disponibile; f) deschiderea unui centru de comunicare şi informare dedicat populaţiei; g) deschiderea unor linii telefonice de sprijin; h) elaborarea primului mesaj adresat populaţiei în vederea implementării măsurilor de protecţie; i) asigurarea unui spaţiu de lucru adecvat jurnaliştilor (birou de presă); j) furnizarea constantă de informaţii, a resurselor umane şi materiale către centrul de comunicare şi informare dedicat populaţiei; k) anunţarea CNSU cu privire la problemele semnalate de către populaţie, precum şi aspecte de interes solicitate de către reprezentanţii mass-mediei; l) facilitarea contactului/comunicării celor care fac parte din echipa de răspuns, astfel încât problemele personale/familiale să nu interfereze/să nu afecteze munca acestora. ART. 37 Odată ce sistemul de comunicare şi informare este activat, cel puţin următoarele activităţi sunt necesare a fi implementate: a) diseminarea materialelor care conţin informaţii privind măsuri de protecţie şi reguli; b) emiterea comunicatelor de presă - reprezintă principalul instrument de informare atât pentru mass-media, cât şi pentru autorităţile implicate în managementul situaţiei de urgenţă; c) organizarea conferinţelor de presă - acestea vor fi organizate în cel mai scurt timp posibil, în maximum 3 ore de la declararea situaţiei de urgenţă, dar doar după verificarea riguroasă a informaţiilor, precum şi a informaţiilor nouapărute care pot influenţa evoluţia situaţiei spre o creştere sau descreştere a severităţii acesteia; d) organizarea apariţiilor publice ale purtătorului de cuvânt, respectiv ale specialiştilor/cercetătorilor/persoanelor cu grad ridicat de încredere; e) prevenirea şi combaterea informaţiilor false, precum şi a zvonurilor; f) sprijinirea jurnaliştilor în realizarea unor interviuri cu purtătorul de cuvânt; g) sprijinirea jurnaliştilor prin furnizarea către aceştia a unor materiale necesare documentărilor. 3. Pregătirea şi stabilirea măsurilor necesare comunicării publice în cazul unei situaţii de urgenţă declanşate de un incident radiologic ART. 38 (1) Ofiţerii de presă instruiţi în faza de pregătire privind protejarea informaţiilor confidenţiale şi sensibile trebuie să ia în considerare modalitatea în care se pot propaga aceste tipuri de informaţii, de ce nu ar trebui să fie făcute publice şi să găsească soluţii pentru eliminarea sau limitarea pe cât posibil a transmiterii acestora în spaţiul public din motive de securitate sau legale. (2) Purtătorul de cuvânt şi purtătorii de mesaje trebuie să fie pregătiţi să explice populaţiei de ce anumite informaţii nu pot fi comunicate. (3) Informaţiile transmise către populaţie trebuie să fie corecte, suficiente şi să ofere siguranţă. 4. Pregătirea şi aprobarea rapidă a mesajelor publice ART. 39 (1) Timpul pentru emiterea şi transmiterea unui comunicat de presă iniţial nu trebuie să depăşească o oră, iar în cazul în care acesta nu este preaprobat, timpul de transmitere către mass-media şi public nu trebuie să depăşească două ore de la notificarea situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică. (2) Modelele de mesaje iniţiale se pregătesc şi se aprobă în avans pentru toate posibilele incidente/evenimente ce pot declanşa situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică. (3) Comunicatele de presă se redactează într-un limbaj simplu, uşor de înţeles şi se transmit simultan jurnaliştilor şi canalelor mass-media. (4) Comunicatele de presă se postează, în acelaşi timp cu transmiterea către presă, pe portalele web ale autorităţilor responsabile şi se diseminează pe reţelele de socializare. (5) Actualizările periodice ale comunicatelor de presă se transmit pe măsură ce apar noi informaţii şi devin disponibile pentru publicare, dar nu la intervale de timp mai mari de două ore sau în funcţie de strategia stabilită în cadrul CNCCI, împreună cu purtătorul de cuvânt, raportat la gradul de periculozitate al situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică. (6) În vederea respectării prevederilor alin. (5), măsurile trebuie să fie implementate astfel încât calea de aprobare a acestor comunicate să fie scurtată şi să permită transmiterea rapidă în spaţiul public. 5. Furnizarea către populaţie a unor mesaje de avertizare şi instrucţiuni ART. 40 (1) Autorităţile responsabile îşi dezvoltă propriile moduri de acţiune şi iau măsuri pentru transmiterea de mesaje de avertizare şi instrucţiuni, în cazul producerii unui incident radiologic, către populaţie. (2) Populaţia afectată trebuie informată rapid şi permanent cu privire la: a) tipul/natura situaţiei de urgenţă şi, acolo unde este permis, la caracteristicile incidentului (sursa, întinderea şi modul în care evoluează); b) anunţuri care recomandă punerea în practică a sfaturilor/instrucţiunilor sau solicitărilor lansate de autorităţile responsabile pentru populaţie; c) consecinţele asupra organismului în cazul contaminării, reacţiile posibile ce pot surveni ca urmare a contaminării; d) simptome în cazul contaminărilor sau posibile reacţii adverse ce se pot declanşa; e) cum să se acorde primul ajutor în caz de contaminare; f) folosirea unor substanţe medicale care protejează şi ajută organismul împotriva unor reacţii declanşate de substanţe expuse în urma incidentului radiologic; g) mijloace de protecţie personală, ce acţiuni pot fi luate pentru protecţia altora; h) mijloace de protecţie chimică a pielii; i) măsuri de protecţie împotriva unor surse poluate, în cazul depistării acestora; j) reguli de evacuare; k) adaptarea unui comportament necesar evacuării/planuri de evacuare; l) reguli de conduită în adăposturi sau în locurile special amenajate. (3) În funcţie de tipul situaţiei de urgenţă trebuie transmise sfaturi şi informaţii relevante cu privire la măsurile de protecţie ce pot fi introduse, iar acolo unde este necesar, să fie însoţite de avertismente speciale pentru anumite grupuri ale populaţiei: a) restricţii privind consumul anumitor produse alimentare şi apă, susceptibile de a fi contaminate; b) reguli simple privind igiena şi decontaminarea; c) recomandări pentru a rămâne în interior; d) distribuţia şi utilizarea substanţelor de protecţie; e) modalităţi de evacuare. (4) În situaţia în care situaţia de urgenţă este precedată de o fază de prealarmare, populaţia potenţial afectată trebuie să primească informaţii şi sfaturi preventive, cum ar fi: a) recomandarea de a urmări canalele de comunicare relevante; b) sfaturi de pregătire pentru unităţile cu responsabilităţi colective speciale; c) recomandări pentru grupurile profesionale afectate în mod special. (5) Informaţiile furnizate la alin. (2), (3) şi (4) vor fi completate, după caz şi dacă timpul permite, cu informaţii de bază privind radioactivitatea şi efectele acesteia asupra fiinţelor umane şi asupra mediului. 6. Pregătirea materialelor explicative pentru publicul larg ART. 41 (1) Hărţile şi produsele de cartografiere realizate în urma calculelor de dispersie a materialului radioactiv sau de măsurători de radioactivitate vor fi utilizate în transmiterea informaţiilor publicului şi mass-mediei. (2) Hărţile şi produsele de cartografiere trebuie utilizate, după caz, pentru a furniza informaţii despre: a) zone afectate sau potenţial afectate de o eliberare radioactivă; b) recomandări privind măsurile de protecţie şi alte acţiuni de răspuns; c) explicarea termenilor şi expresiilor tehnice; d) date provenite din monitorizarea radiaţiilor, inclusiv date provenite din monitorizări realizate pe cale aeriană; e) date privind dispersia şi depunerea materialului radioactiv; f) alte informaţii relevante, cum ar fi populaţia afectată sau potenţial afectată, precum şi tipurile de animale şi culturi afectate sau potenţial afectate; g) informaţii privind autoritatea responsabilă cu emiterea hărţilor şi a produselor de cartografiere şi a autorităţii sale/mandatul pentru emiterea hărţilor şi a produselor de cartografiere. (3) Hărţile şi produsele de cartografiere vor fi actualizate şi reeditate periodic, după caz, pentru a include date noi, inclusiv din monitorizarea radiaţiilor. (4) Toate hărţile şi produsele de cartografiere trebuie să includă explicaţii într-un limbaj simplu. Comparaţiile între alte situaţii radiologice care pun în pericol sănătatea şi dozele de radiaţii în perspectivă ar trebui să fie cât mai clare şi mai uşor de înţeles, dar trebuie să rămână exacte pentru a evita inducerea în eroare a publicului. 7. Limitarea consecinţelor nonradiologice ART. 42 (1) Autorităţile responsabile şi CNCCI au obligaţia de a lua măsuri imediate pentru a contracara dezinformarea şi zvonurile care ar putea afecta operaţiunile de răspuns în timpul situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică. (2) Pentru îndeplinirea prevederilor de la alin. (1) trebuie realizate următoarele activităţi: a) monitorizarea canalelor mass-media tradiţionale/online şi a reţelelor de socializare pentru a contracara dezinformarea şi propagarea ştirilor false; b) transmiterea imediată a informaţiilor corecte în cazul apariţiilor unor informaţii false; c) monitorizarea originilor informaţiilor false şi contracararea acestora; d) îndreptarea atenţiei către preocupările populaţiei emise în spaţiul public şi oferirea de informaţii către cetăţeni ca răspuns la întrebările acestora; e) atenţionarea mass-mediei despre zvonuri şi informaţii incorecte şi înşelătoare care ar putea circula sau circulă în spaţiul public şi despre posibilele lor consecinţe nocive; f) asigurarea furnizării de informaţii corecte oportune şi permanente către populaţie. ART. 43 (1) În timpul situaţiei de urgenţă se realizează monitorizarea şi analiza produselor media. (2) Monitorizarea şi analiza produselor media se realizează după următoarele criterii: a) corectitudinea informaţiilor transmise; b) actorii principali/autorităţile implicate; c) declaraţii, inserturi de citate; d) felul în care sunt prezente autorităţile; e) corectitudinea succesiunii evenimentului; f) informaţii privind echipa de gestionare a situaţiilor de urgenţă; g) eficacitatea răspunsului; h) existenţa zvonurilor; i) existenţa dezinformării. (3) Pe lângă stabilirea comunicării corecte cu presa cu privire la eveniment, analiza produselor media trebuie să evidenţieze şi existenţa unui scenariu posibil ce poate fi prezentat în cadrul unui eveniment de presă. 8. Continuitatea operaţiunilor ART. 44 (1) Pentru a asigura continuitatea operaţiunilor este necesară pregătirea unui plan de personal pentru ofiţerii de comunicare, precum şi pentru alte persoane care sunt implicate în activitatea de informare şi comunicare. În funcţie de natura evenimentului, severitatea şi felul în care evoluează situaţia de urgenţă, este obligatorie formarea unei echipe de comunicatori/ofiţeri de presă, disponibilă pe întreaga desfăşurare a situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică, 24/7. (2) În cazul activării CNCCI, autorităţile responsabile implementează măsuri şi emit dispoziţii pentru desemnarea personalului care deserveşte CNCCI, astfel încât să se asigure disponibilitatea şi continuitatea muncii în schimburi, 24/7, pe toată durata situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică. SECŢIUNEA a 3-a Încetarea situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică şi trecerea la perioada de tranziţie/revenirea la situaţia iniţială ART. 45 (1) Încetarea situaţiei de urgenţă nu presupune şi încheierea activităţii de informare şi comunicare publică. Activităţile incluse în comunicarea cu publicul în caz de urgenţă nucleară sau radiologică trebuie să includă şi modalităţi de comunicare cu privire la motivele oricărei limitări sau modificări a acţiunilor de protecţie şi a altor acţiuni de răspuns, precum şi altor măsuri care permit încetarea urgenţei. (2) Această etapă include furnizarea către public a informaţiilor cu privire la necesitatea oricăror acţiuni de protecţie continuă, după încetarea situaţiei de urgenţă, şi cu privire la orice modificări necesare aduse asupra modului de comportament ce trebuie adoptat în situaţii de urgenţă nucleară sau radiologică şi ulterior acesteia. (3) În această etapă se vor lua măsuri pentru monitorizarea permanentă a opiniei publice şi a modului de reflectare a situaţiei în mass-media, pentru a se asigura un răspuns prompt şi eficient. (4) Autorităţile responsabile şi CNCCI întreprind cel puţin următoarele activităţi: a) să explice procesul şi procedurile aferente prin care se va face tranziţia către o situaţie normală; b) să motiveze populaţia să participe şi să sprijine acest proces; c) să medieze şi să faciliteze organizarea unor discuţii libere cu presa şi opinia publică privind cauzele incidentului, despre situaţia de urgenţă şi despre responsabilităţile autorităţilor; d) să sprijine populaţia pentru a înţelege eventuale noi riscuri ce pot surveni şi să promoveze acţiuni şi măsuri care pot duce la evitarea acestor riscuri; e) să promoveze activităţi care îmbunătăţesc şi fundamentează imaginea autorităţii care a avut în competenţă managementul situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică; f) să convingă populaţia să sprijine politicile publice necesare prevenirii apariţiei altor crize. ART. 46 Înainte de încetarea situaţiei de urgenţă nucleară sau radiologică, următoarele informaţii trebuie detaliate şi comunicate către opinia publică, populaţie, alte părţi interesate, după caz: a) baza şi justificarea încheierii situaţiei de urgenţă şi o imagine de ansamblu asupra acţiunilor întreprinse şi a restricţiilor impuse; b) necesitatea de a reduce din restricţiile impuse, de a continua acţiunile de protecţie sau de a introduce noi acţiuni de protecţie, precum şi durata preconizată a acestor acţiuni şi restricţii; c) alte modificări necesare aduse traiului uman şi obiceiurilor sociale, economice etc. ale cetăţenilor; d) opţiuni pentru implementarea unor acţiuni de autoapărare, adoptarea unui comportament preventiv; e) necesitatea monitorizării continue a mediului şi a monitorizării sursei după încheierea situaţiei de urgenţă; f) susţinerea unor eforturi continue pentru restabilirea serviciilor publice şi a locurilor de muncă; g) comunicarea pericolelor radiologice asupra sănătăţii asociate noii situaţii. ART. 47 (1) Autorităţile responsabile prevăd şi implementează toate măsurile necesare privind informarea şi comunicarea publică. (2) Autorităţile responsabile evaluează fiecare fază din procesul de comunicare pentru a vedea dacă s-au îndeplinit nevoile de informare ale populaţiei. Cele mai importante criterii în evaluare sunt: a) îndeplinirea obiectivelor; b) modificările datorate comunicării; c) aspectele pozitive şi negative; d) ariile de îmbunătăţire identificate; e) lecţiile învăţate; f) schimbul de informaţii; g) propunerile de îmbunătăţire. CAP. IV Dispoziţii finale ART. 48 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme. ANEXA 1 la normele de bază Acronime şi definiţii Abrevieri CNCAN - Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare CNSU - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă CNCCI - Centrul Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei Definiţii • Accident: orice eveniment neintenţionat, precum erori de funcţionare, defecţiuni ale echipamentelor sau alte disfuncţionalităţi, consecinţele sau posibilele consecinţe care nu pot fi neglijate din punctul de vedere al protecţiei sau siguranţei • Buletinul de presă: mod eficient de a mediatiza principalele preocupări ale instituţiei, cu grad de interes pentru mass-media. Este alcătuit din ştiri scurte, cu caracter informativ, care cuprind activităţile desfăşurate, rezultatele obţinute şi acţiunile ce se vor derula într-un anumit interval de timp. • Canale de comunicare: se folosesc pentru a transmite informaţiile; indiferent de publicul-ţintă, fie la modul general, fie un anumit segment social, informaţiile trebuie transmise sub forma adaptată canalului de comunicare şi pe înţelesul tuturor. Canalele clasice de comunicare includ presa audio/vizuală, presa scrisă (ziare şi reviste). Informaţiile pot fi puse la dispoziţie sub forma comunicatelor de presă (caz în care mass-media decide dacă le va folosi sau nu), publicitate plătită (situaţie în care se cumpără spaţiul de tipărire sau timpul de difuzare), anunţuri ca serviciu public (unde spaţiul tipărit sau timpul de difuzare se pune la dispoziţia mass-mediei). Canalele clasice de comunicare se referă cel puţin la: - sirene; – megafon/staţie; – linii telefonice gratuite; – centre de informare publică; – prezentări; – întâlniri publice. Alte canale de comunicare: - social media; – SMS; – aplicaţii mobile, platforma naţională de pregătire pentru situaţii de urgenţă „fiipregătit.ro“, sistemul RO-ALERT. • Comunicări: un proces de schimb de mesaje într-un context personal, cultural şi social, care stimulează activitate cognitivă, stări emoţionale şi comportamente. Comunicarea nu reprezintă un simplu schimb de informaţii, ci o relaţie reciprocă complexă între părţile implicate; • Comunicarea riscurilor: ansamblu de acţiuni, informări şi alte interacţiuni care încorporează şi respectă aşteptările receptorilor informaţiilor, menite să ajute oamenii să ia decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la ameninţările la adresa sănătăţii şi siguranţei lor; • Comunicat de presă: instrumentul de bază al relaţiilor cu mass-media transmis de o instituţie şi care reprezintă o luare de poziţie oficială, un punct de vedere, o informaţie, dezminţire, invitaţie, anunţ sau un rezumat despre un program sau un rezumat asupra căruia se doreşte să se atragă atenţia; • Conferinţă de presă: tehnică de comunicare materializată sub forma unei întâlniri oficiale în cadrul căreia reprezentanţii unei organizaţii difuzează informaţii jurnaliştilor şi răspund la întrebările acestora; • Declaraţie de presă: formă verbală a comunicării instituţionale care se realizează din iniţiativa emiţătorului în cadrul conferinţei de presă sau la solicitarea mass-mediei; • Facilităţi şi activităţi: termen general care cuprinde instalaţii nucleare, utilizări ale tuturor surselor de radiaţii ionizante, toate activităţile de gestionare a deşeurilor radioactive, transportul materialului radioactiv şi orice altă practică sau circumstanţă în care oamenii pot fi expuşi la radiaţii provenite din surse naturale sau artificiale; Facilităţile includ: instalaţii nucleare; instalaţii de iradiere; unele instalaţii miniere şi de prelucrare a materiilor prime, precum minele de uraniu; instalaţii de gestionare a deşeurilor radioactive; orice alte locuri în care se produce, se prelucrează, se utilizează, se manipulează, se depozitează sau se elimină materiale radioactive - sau unde sunt instalate generatoare de radiaţii - la un nivel ce impune luarea de măsuri pentru asigurarea protecţiei; Activităţile se referă la: producerea, utilizarea, importul şi exportul surselor de radiaţii în scopuri industriale, de cercetare şi medicale; transportul materialului radioactiv; dezafectarea instalaţiilor; activităţi de gestionare a deşeurilor radioactive, cum ar fi evacuarea efluenţilor; unele aspecte ale remedierii siturilor afectate de reziduuri provenite din activităţi anterioare. • Incident: orice eveniment neintenţionat, inclusiv erori de funcţionare, defecţiuni ale echipamentului, evenimente provocate, precursori ai accidentelor, accidentări sau alte disfuncţionalităţi, acte neautorizate, indiferent de intenţie, ale căror consecinţe sau potenţiale consecinţe pot aduce atingere protecţiei sau siguranţei; • Informaţie: date semnificative, prelucrate; informaţiile pot fi primite telefonic sau prin alte canale de comunicare; • Măsuri: setul integrat de elemente de infrastructură necesare pentru a asigura capacitatea de a îndeplini o anumită funcţie sau o sarcină necesară ca răspuns la o urgenţă nucleară sau radiologică. Aceste elemente pot include autorităţi şi responsabilităţi, organizare, coordonare, personal, planuri, proceduri, facilităţi, echipamente sau instruire; • Monitorizare mass-media: activitatea de monitorizare a apariţiilor din presa audio/scrisă, online etc. cu privire la situaţia gestionată de autorităţi; • Ofiţer de presă: specialist în comunicare, care creează şi gestionează imaginea publică a organizaţiei/persoanei, şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei structuri specializate autorităţilor statului, cu atribuţii în gestionarea relaţiei instituţionale cu mass-media; • Verificare: procesul de confirmare a exactităţii informaţiilor dintr-un mesaj. ANEXA 2 la normele de bază Criterii pentru alegerea purtătorului de cuvânt
┌────────────────┬────────────┬──────────┐
│Caracteristicile│Purtător de │Pregătire │
│publicului │cuvânt │şi │
│ │ │experienţă│
├────────────────┼────────────┼──────────┤
│ │ │Abilitatea│
│Publicul caută │ │de a arăta│
│răspunsuri şi │ │respect, │
│asumarea │Autoritatea │empatie şi│
│răspunderii │responsabilă│înţelegere│
│într-o situaţie │principală │faţă de │
│de urgenţă │în răspunsul│indignarea│
│severă care a │la urgenţă │durerii, │
│provocat │ │şocul şi │
│victime. │ │furia │
│ │ │publică │
├────────────────┼────────────┼──────────┤
│Publicul este │ │ │
│interesat de │ │ │
│detalii tehnice.│ │Comunicare│
│Publicul nu este│ │publică │
│deosebit de │Expert │Comunicare│
│ostil. │ │cu │
│Publicul │ │mass-media│
│înţelege foarte │ │ │
│bine riscul. │ │ │
├────────────────┼────────────┼──────────┤
│Publicul este │ │ │
│interesat să │ │Comunicare│
│afle cine este │Specialist │publică │
│responsabil. │în │Comunicare│
│Publicul este │managementul│cu │
│ostil. │riscului │mass-media│
│Publicul │ │Evaluarea │
│înţelege foarte │ │riscului │
│bine riscul. │ │ │
├────────────────┼────────────┼──────────┤
│Publicul este │ │ │
│interesat să │ │ │
│comunice │ │ │
│informaţii │ │ │
│altora. │Specialist │ │
│Publicul nu este│în │Evaluarea │
│în mod specific │comunicare │riscului │
│ostil. │ │ │
│Publicul are un │ │ │
│nivel mai mic de│ │ │
│înţelegere a │ │ │
│riscului. │ │ │
├────────────────┼────────────┼──────────┤
│Publicul are │ │ │
│unele cunoştinţe│ │ │
│generale/ │ │ │
│informaţii │Persoană cu │ │
│despre risc. │grad ridicat│Evaluarea │
│Publicul este │de încredere│riscului │
│apatic sau nu │ │ │
│cunoaşte │ │ │
│riscurile │ │ │
│specifice. │ │ │
└────────────────┴────────────┴──────────┘
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
