ORDIN nr. 145 din 21 iunie 2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind criteriile de testare a pasarilor pentru taiere ce provin dintr-o zona de supraveghere a bolii de Newcastle, in aplicarea art. 5 alin. (3) din Norma sanitara veterinara privind conditiile de sanatate animala care reglementeaza comertul Romaniei cu statele membre ale Uniunii Europene si importul din tari terte de carne proaspata de pasare, aprobata prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 391/2002

     ──────
 la norma sanitarã veterinara
 ────────────────────────────
 
                    TEHNICA DE PRELEVARE ŞI TESTARE VIRUSOLOGICA
                   PENTRU DETECTAREA VIRUSULUI BOLII DE NEWCASTLE
 
     1. Prelevarea de probe
     1.1. Se preleveaza cel puţin 60 de probe, cuprinzând minimum 30 de tampoane cloacale şi 30 de tampoane traheale, de la fiecare efectiv de pãsãri.
     1.2. Trebuie sa fie prelevate probe de la cel puţin 60 de pãsãri.
     1.3. Probele sunt prelevate cu 5 zile înainte de tãiere şi se transporta pentru testare la Laboratorul Naţional de Referinta pentru Boala de Newcastle, racite, dar nu inghetate.
     2. Manipularea probelor
     2.1. Sunt grupate cel mult 5 probe de acelaşi tip.
     2.2. Tampoanele trebuie sa fie aşezate într-o cantitate suficienta de mediu cu antibiotic, pentru a se asigura imersiunea completa, iar dupã agitare trebuie sa fie lãsate pentru aproximativ doua ore la temperatura ambianta sau perioade mai lungi la temperatura de 4°C şi apoi clarificate prin centrifugare, de exemplu, 800-1.000 x g timp de 10 minute.
     3. Mediul cu antibiotic
     3.1. Un exemplu tipic de tampon cloacal este: 10.000 de unitãţi/ml penicilina, 10 mg/ml streptomicina, 0,25 mg/ml gentamicina şi 5.000 de unitãţi/ml micostatin în soluţie tamponata de fosfat salin la un pH de 7,2-7,4.
     3.2. Sunt adãugate 50 mg/ml de oxitetraciclina.
     3.3. Concentratia de antibiotic poate sa fie redusã la dilutii în baza 5 pentru tampoanele traheale.
     3.4. Este foarte important ca, atunci când se prepara mediul, pH-ul sa fie verificat şi reajustat dupã adãugarea de antibiotice.
     4. Izolarea virusului pe oua embrionate de pasare
     4.1. Fluidul supernatant clarificat se va inocula în cantitãţi de câte 0,2 ml în cavitatea alantoidiana, fiecare fluid într-un numãr minim de 4 oua embrionate de pasare ce au fost incubate timp de 8-11 zile.
     4.2. Ideal este ca aceste oua sa fie obţinute dintr-un lot de pãsãri liber de agenţi patogeni, iar atunci când aceasta nu se poate practica, se accepta folosirea oualor obţinute dintr-un lot ce se prezintã a fi liber de anticorpi produşi de prezenta virusului bolii de Newcastle.
     4.3. Ouale inoculate sunt menţinute la temperatura de 37°C şi sunt supuse zilnic mirajului.
     4.4. Ouale cu embrioni morţi sau pe cale de a muri şi toate ouale rãmase 4 zile dupã inoculare trebuie sa fie racite la temperatura de 4°C, iar lichidele alantoamniotice sa fie testate pentru activitatea de hemaglutinare.
     5. Interpretare
     5.1. Testul este evaluat negativ dacã nu este detectat niciun fel de activitate hemaglutinanta şi nu este izolat niciun virus.
     5.2. Când se izoleaza virusul bolii de Newcastle, lotul de pãsãri este evaluat ca un lot suspect de boala şi este supus prevederilor Normei sanitare veterinare privind mãsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a bolii de Newcastle, aprobatã prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 312/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 5 octombrie 2001.
     5.3. Dacã virusul izolat se dovedeşte a fi de origine vaccinala, prelevarile de probe şi testarile trebuie sa se repete.
                           ___________