Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDIN nr. 113.131 din 6 noiembrie 2006 pentru punerea in aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurarile de viata, activele admise sa le acopere si dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
ORDIN nr. 113.131 din 6 noiembrie 2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurãrile de viata, activele admise sa le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute EMITENT: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURÃRILOR PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 960 din 29 noiembrie 2006 În temeiul prevederilor art. 4 alin. (27), ale art. 22 alin. (1) şi ale <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit Hotãrârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor din 2 noiembrie 2006, prin care s-au adoptat Normele privind rezervele tehnice pentru asigurãrile de viata, activele admise sa le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor emite urmãtorul ordin: ART. 1 Se pun în aplicare Normele privind rezervele tehnice pentru asigurãrile de viata, activele admise sa le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin. ART. 2 Prezentul ordin va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. ART. 3 La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin se abroga urmãtoarele acte normative: a) <>Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 3.111/2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condiţiile pentru administrarea fondului asigurãrilor de viata, investirea şi evaluarea activelor şi calculul rezervelor tehnice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 noiembrie 2003; b) <>Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor nr. 3.110/2005 pentru punerea în aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurãrile de viata, activele admise sa le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 15 iulie 2005. ART. 4 Direcţia generalã stabilitate financiarã şi actuariat din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin. Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, Angela Toncescu Bucureşti, 6 noiembrie 2006. Nr. 113.131. ANEXA NORME privind rezervele tehnice pentru asigurãrile de viata, activele admise sa le acopere şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute ART. 1 (1) Asiguratorii care practica activitatea de asigurãri de viata trebuie sa constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, la un nivel care sa le permitã onorarea tuturor obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare. Valoarea acestor rezerve tehnice se determina în conformitate cu urmãtoarele principii: A. Principii generale (i) Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de viata se calculeazã printr-o evaluare actuariala prospectiva suficient de prudenta, luând în considerare toate obligaţiile viitoare determinate de condiţiile de asigurare pentru fiecare contract de asigurare existent, incluzând: a) toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de rãscumpãrare garantate; b) bonusurile la care asiguraţii, contractanţii sau beneficiarii sunt deja îndreptãţiţi, fie colectiv, fie individual, indiferent de tipul bonusurilor în cauza - dobândite, declarate sau alocate; c) toate opţiunile disponibile pentru asiguraţi, contractanţi sau beneficiari pe baza termenilor contractului; d) cheltuieli, inclusiv comisioane, şi din care se deduce valoarea primelor viitoare datorate. (ii) Rezerva de prime se calculeazã lunar prin însumarea cotelor-pãrţi din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi aceasta rezerva sa reflecte primele brute alocate partii din riscurile expirate la data calculãrii. Aceasta rezerva se calculeazã separat pentru fiecare contract de asigurare. (iii) Rezerva de daune se constituie şi se actualizeazã lunar, în baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel încât fondul creat sa fie suficient pentru acoperirea plãţii acestor daune. Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi în curs de lichidare pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune. Asiguratorii au obligaţia de a întocmi şi de a menţine o evidenta distinctã a daunelor avizate, care sa permitã Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor sa controleze în orice moment cuantumul şi modalitatea de constituire a rezervei de daune. Dacã indemnizaţia de asigurare se va plati sub forma de anuitati, rezerva de daune va fi calculatã prin metode actuariale. (iv) Rezerva de beneficii şi risturnuri se calculeazã pentru contractele de asigurãri de viata la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obţinute din fructificarea rezervei matematice, conform obligaţiilor asumate. De asemenea, rezerva de beneficii şi risturnuri se constituie pentru contractele de asigurãri de viata la care se prevãd reduceri de prima, în cazul reînnoirii acestora, şi/sau restituiri de prima, în cazul participãrii asiguraţilor la profitul asigurãtorilor. (v) Rezerva matematica se determina la valoarea neta sau prin metoda Zillmer. Orice rezerva matematica negativa va fi raportatã şi evidenţiatã ca fiind egala cu zero. (vi) O rezerva tehnica suplimentarã se calculeazã în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asiguratorului care practica activitatea de asigurãri de viata este insuficient pentru a-şi îndeplini angajamentele luate fata de asiguraţi în ceea ce priveşte rata dobânzii. (vii) La determinarea valorii rezervelor tehnice se permite utilizarea unei metode retrospective, dacã se poate demonstra ca rezervele tehnice astfel rezultate nu sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacã nu se poate utiliza o metoda prospectiva pentru tipul de contract în cauza. (viii) O evaluare prudenta nu este o evaluare "conform celei mai bune estimari", dar include o marja adecvatã pentru variatia adversa a factorilor cu influenta relevanta. (ix) Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie sa fie nu doar prudenta în sine, ci şi sa aibã în vedere metoda de evaluare pentru activele care acoperã rezervele tehnice în cauza. (x) Rezervele tehnice se calculeazã separat pentru fiecare contract. Se permite totuşi utilizarea de generalizari sau aproximari adecvate, dacã acestea produc aproximativ acelaşi rezultat ca şi calculele individuale. Principiul calculãrii separate nu impiedica în niciun fel constituirea de rezerve suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt individualizate. (xi) Când valoarea de rãscumpãrare a unui contract de asigurare este garantatã, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract de asigurare va fi menţinutã permanent cel puţin la nivelul valorii garantate. (xii) Rezerva de daune neavizate se constituie şi se ajusteaza cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacã reglementãrile interne ale asiguratorului nu prevãd altfel, în baza estimarilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele intamplate, dar neavizate. (xiii) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculeazã pe baza estimarii daunelor ce vor aparea dupã închiderea exerciţiului financiar, în cazul în care se constata ca daunele estimate în viitor depãşesc rezerva de prime constituitã şi, drept urmare, rezerva de prime constituitã nu va fi suficienta pentru acoperirea daunelor ce vor aparea în perioadele urmãtoare. B. Rata dobânzii utilizata se alege cu prudenta, avându-se în vedere urmãtoarele considerente: (i) în cazul în care contractele de asigurãri de viata prevãd o rata garantatã a dobânzii, aceasta poate varia în funcţie de moneda în care este exprimat contractul, cu condiţia sa nu depãşeascã 60% din rata dobânzii pentru obligaţiunile emise de statul în a cãrui moneda este exprimat contractul. De asemenea, rata garantatã a dobânzii va fi maximum 3,5% pentru contractele de asigurãri noi încheiate, emise în lei, şi maximum 2,5% pentru contractele de asigurãri noi încheiate, emise în euro; (ii) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implica faptul ca asiguratorul este obligat sa foloseascã o rata atât de ridicatã; (iii) prevederile pct. (i) nu se aplica urmãtoarelor tipuri de contracte de asigurãri: 1. asigurãri de viata şi anuitati care sunt legate de fonduri de investiţii; 2. contracte de asigurãri cu prima unica pentru o perioada de pana la 8 ani; 3. contracte de asigurãri fãrã participare la beneficii şi contracte de anuitati fãrã valoare de rãscumpãrare. În ultimele doua cazuri, la alegerea unei rate prudente a dobânzii pot fi luate în considerare moneda în care este exprimat contractul şi activele corespunzãtoare deţinute în acel moment şi, când activele societãţii sunt evaluate la valoarea lor actuala, randamentul anticipat al viitoarelor active. Rata dobânzii folositã nu poate depãşi randamentul previzionat al activelor, avându-se în vedere şi o deducere adecvatã. C. Elementele statistice de evaluare şi de alocare a cheltuielilor vor fi selectate cu prudenta, avându-se în vedere obligaţiile asumate, tipul de polita şi costurile administrative şi comisioanele care se estimeaza ca vor fi plãtite. D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul investitional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri viitoare, în concordanta atât cu proiectiile viitoare, cat şi cu metoda actuala de distribuire a bonusurilor. E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de exemplu utilizând valoarea viitoare a primelor nete de taxe de gestionare. Totuşi, evaluarea generalã, implicita sau explicita, trebuie sa fie mai mare sau egala cu o estimare prudentiala a viitoarelor cheltuieli relevante. F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi modificãri de la un an la altul ca urmare a unor modificãri arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul şi va fi de natura sa permitã recunoaşterea repartizãrii beneficiilor în mod adecvat. (2) Asiguratorii care practica activitatea de asigurãri de viata sunt obligaţi sa punã la dispoziţie publicului, la cerere, principiile şi metodele utilizate la calculul rezervelor tehnice, inclusiv al rezervelor pentru beneficii şi risturnuri. (3) Asiguratorii care practica activitatea de asigurãri de viata trebuie sa isi acopere rezervele tehnice brute, în raport cu intreaga lor activitate, cu active congruente, în conformitate cu art. 8. Pentru activitãţile desfãşurate în statele membre, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora. ART. 2 La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va tine seama de tipul de activitate desfasurata de asigurator, astfel încât sa se asigure randamentul, siguranta şi tranzactionabilitatea investiţiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective. ART. 3 Categorii de active admise sa acopere rezervele tehnice brute (1) Asiguratorul care practica activitatea de asigurãri de viata trebuie sa-şi acopere rezervele tehnice brute numai cu urmãtoarele categorii de active: A. Investiţii: (i) titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre; (ii) titluri emise de autoritãţi ale administraţiei publice locale; (iii) obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piata supravegheatã; (iv) acţiuni şi alte participatii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piata supravegheatã; (v) unitãţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii; (vi) depozite şi conturi curente la instituţii de credit; (vii) terenuri şi construcţii în proprietatea societãţilor; (viii) împrumuturi. B. Creanţe: (i) creanţe de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptãri în reasigurare; (ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare; (iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute. C. Altele: (i) active corporale, altele decât terenuri şi construcţii; (ii) cheltuieli de achiziţie reportate; (iii) disponibilitati în casierie. (2) În evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, se vor respecta urmãtoarele reguli: (i) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fãrã includerea cheltuielilor de achiziţie; (ii) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcţiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacã sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale; (iii) împrumuturile acordate, în condiţiile legii, societãţilor, statului sau organizaţiilor internaţionale, autoritãţilor locale sau regionale, persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacã exista suficiente garanţii cu privire la securitatea acestora, bazate pe situaţia celui împrumutat, ipoteci, garanţii bancare, garanţii acordate de societãţi de asigurare sau alte forme de garanţii; (iv) valoarea creanţelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculatã pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanţele de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptãri în reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de prima bruta, pana la nivelul acestora şi numai în mãsura în care nu sunt restante de mai mult de 3 luni; (v) în cazul în care o filiala a asiguratorului administreazã parţial sau în totalitate investiţiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 2-4 se va tine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar; (vi) cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în mãsura în care metoda de calcul al acestora este în concordanta cu metoda de calcul al rezervelor matematice; (vii) terenurile şi construcţiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în mãsura în care asiguratorul face dovada proprietãţii acestora şi sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietãţii va fi transmis odatã cu situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar 2006, urmând ca la fiecare raportare ulterioara asiguratorul sa declare pe propria rãspundere dacã au intervenit sau nu modificãri în ceea ce priveşte situaţia proprietãţii; (viii) construcţiile admise sa acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate impotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puţin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurãri distincte încheiate cu un alt asigurator, sau vor fi autoasigurate, cu condiţia cedarii riscului în reasigurare, în proporţie de cel puţin 70%, unor societãţi de reasigurare de pe piata internationala. ART. 4 Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute A. Asiguratorul care practica activitatea de asigurãri de viata poate investi maximum: 1. 50% din rezervele tehnice brute în acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei de capital tranzacţionate pe o piata reglementatã şi supravegheatã, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, cu respectarea pct. 2; 2. 5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare emise de aceeaşi entitate; 3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct. 4; 4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau o clãdire ori într-un numãr de terenuri sau clãdiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investiţie; 5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilitati la instituţii de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute într-o singura instituţie de credit; 6. 10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri şi clãdiri; 7. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilitati în casierie; 8. 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut, altele decât împrumuturile acordate instituţiilor de credit, societãţilor de asigurare şi societãţilor de investiţii dintr-un stat membru, dar nu mai mult de 5% din rezervele tehnice brute în total împrumuturi. B. În cazul categoriilor de active admise sa acopere rezervele tehnice brute, altele decât cele prevãzute la lit. A, pentru care nu s-au prevãzut limite maxime, la investirea acestora asiguratorul va respecta urmãtoarele reguli: 1. activele care acoperã rezervele tehnice brute trebuie sa fie diversificate şi dispersate într-o astfel de maniera încât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii; 2. investiţiile în anumite tipuri de active, care prezintã un risc ridicat, fie datoritã naturii activului, fie datoritã stãrii în care se afla emitentul, trebuie restrictionate la un nivel prudential; 3. limitarile la anumite categorii de active trebuie sa ţinã seama de tratamentul reasigurarilor în calculul rezervelor tehnice; 4. în cazul în care o filiala a asiguratorului administreazã parţial sau în totalitate investiţiile asiguratorului, la aplicarea prevederilor art. 2-4 se va tine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar; 5. când activele deţinute includ împrumuturi sau obligaţiuni emise de anumite instituţii de credit, aplicând principiile prevãzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor va tine seama de activele deţinute de respectivele instituţii de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituţia de credit are sediul central într-un stat membru, este detinuta în întregime de respectivul stat membru şi/sau de autoritãţile locale din statul respectiv şi activitatea sa în conformitate cu statutul consta în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autoritãţile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsã legatura cu statul sau autoritãţile locale. ART. 5 Asigurãri de viata şi anuitati care sunt legate de fonduri de investiţii (1) Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unitãţilor într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conţinute într-un fond intern deţinut de asiguratorul care practica activitatea de asigurãri de viata, de regula divizat în unitãţi, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauza trebuie reprezentate cat mai exact posibil de aceste unitãţi sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unitãţi, de activele în cauza. (2) Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acţiunilor sau de alta valoare de referinta, altele decât cele menţionate la alin. (1), rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauza trebuie reprezentate, cat mai exact posibil, de unitãţile care trebuie sa reprezinte valoarea de referinta sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unitãţi, de activele care prezintã garanţia şi tranzactionabilitatea adecvate şi care corespund, cat mai exact posibil, celor pe care se bazeazã valoarea de referinta specifica. (3) Prevederile art. 2 şi 4 nu se aplica activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor care sunt direct legate de beneficiile menţionate la alin. (1) şi (2). Prevederile art. 1 vizeazã rezervele tehnice, mai puţin pe cele care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiţii. (4) Când beneficiile menţionate la alin. (1) şi (2) includ o garantare a randamentului investiţiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzãtoare se afla sub incidenta prevederilor art. 1-4. (5) Rezerva pentru prime nealocate se va constitui la nivelul primelor brute subscrise, dar nealocate contului contractantului. ART. 6 La stabilirea primelor brute subscrise se vor avea în vedere urmãtoarele: 1. pentru asigurãrile de viata la care durata contractului de asigurare este mai mica sau egala cu un an, prima bruta subscrisã reprezintã valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente contractului de asigurare; 2. pentru asigurãrile de viata la care durata contractului de asigurare este mai mare de un an, prima bruta subscrisã se va stabili astfel: - pentru contractul de asigurãri de viata la care se încaseazã prima unica, prima bruta subscrisã reprezintã valoarea primei brute unice, aferentã contractului de asigurare; - pentru contractul de asigurãri de viata la care prima de asigurare datoratã de asigurat se încaseazã în rate, prima bruta subscrisã reprezintã valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente unui an calendaristic din cadrul contractului de asigurare; - în cazul asigurãrilor de viata şi anuitati care sunt legate de fonduri de investiţii, prima bruta subscrisã reprezintã prima bruta scadenta. ART. 7 (1) Coeficientul de lichiditate reprezintã raportul dintre activele lichide şi obligaţiile pe termen scurt ale asiguratorului fata de asiguraţi. (2) Activele lichide sunt: a) titlurile de stat şi obligaţiunile emise de autoritãţile administraţiei publice locale; b) depozitele bancare; c) disponibilitãţile în conturi curente şi casierie; d) valorile mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate, în urmãtoarele condiţii: - în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeaşi entitate; - în calculul activelor lichide obligaţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75; - în calculul activelor lichide acţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50; e) titlurile de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond. (3) Activele prevãzute la alin. (2) lit. d) şi e) vor fi luate în calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide. (4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate. (5) Obligaţiile asiguratorului fata de asiguraţi, pe termen scurt, sunt: - 0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurãrilor de deces; - maximum dintre 0,5% din sumele asigurate şi 10% din valorile de rãscumpãrare, în cazul asigurãrilor care acoperã riscul de deces şi la care este garantatã o valoare de rãscumpãrare; - 10% din valorile de rãscumpãrare, în cazul asigurãrilor care nu acoperã riscul de deces şi la care este garantatã o valoare de rãscumpãrare; - rezerva de daune bruta. (6) Asiguratorii au obligaţia de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurãri de viata de cel puţin 1. (7) Pentru activitãţile desfãşurate în statele membre, activele lichide trebuie localizate pe teritoriul acestora. ART. 8 Reguli de congruenta Moneda în care se vor plati angajamentele asiguratorului va fi determinata în conformitate cu urmãtoarele reguli: a) acolo unde garanţia prevãzutã în contract este exprimatã într-o anumitã moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi plãtibile în acea moneda; b) societãţile de asigurare pot deţine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o suma care sa nu depãşeascã mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumitã valuta; c) în cazul în care obligaţiile şi activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro; d) societãţile de asigurare pot sa nu isi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacã prin aplicarea procedurilor de mai sus rezulta obligaţia acestora ca, pentru a respecta principiul de congruenta, sa pãstreze activele într-o valuta care sa nu depãşeascã mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute; e) în cazul în care angajamentele pot fi plãtite într-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, dacã investiţiile în acea moneda sunt reglementate, dacã moneda este supusã unor restrictii de transfer sau dacã, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societãţile de asigurare nu sunt obligate sa respecte principiul de congruenta. ART. 9 Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor tehnice brute Prevederile art. 1-5 nu se aplica activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asiguratorul care practica activitatea de asigurãri de viata este liber sa hotãrascã asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în arhivele sale totale. ART. 10 Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice aferente asigurãrilor de viata plasamentele în instituţii de credit sau în societãţi de investiţii care nu mai deruleazã operaţiuni curente în legatura cu obiectul lor de activitate şi/sau care sub orice forma şi-au încetat activitatea şi/sau nu şi-au respectat obligaţiile fata de terţi. ART. 11 Categoriile de active menţionate la art. 3 sunt admise sa acopere rezervele tehnice brute numai în situaţia în care acestea nu sunt grevate de sarcini. ART. 12 Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţioneazã în condiţiile şi potrivit prevederilor <>art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societãţile de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 13 Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25 şi 26 din Directiva 2002/83/CE . -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
