Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDIN nr. 1.736 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea reglementarii tehnice Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDIN nr. 1.736 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea reglementarii tehnice "Normativ pentru exploatarea si reabilitarea conductelor pentru transportul apei", indicativ NE 035-06

EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 903 din 7 noiembrie 2006
Comenteaza legea

În conformitate cu <>art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificãrile ulterioare,
în temeiul art. 2 pct. 45 şi al <>art. 5 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
având în vedere procesele-verbale de avizare nr. 5 din 15 mai 2006 al Comitetului tehnic de specialitate - CTS 7 şi nr. 8 din 11 iulie 2006 al Comitetului tehnic de coordonare generalã,

ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite urmãtorul ordin:

ART. 1
Se aproba reglementarea tehnica "Normativ pentru exploatarea şi reabilitarea conductelor pentru transportul apei", indicativ NE 035-06, elaborata de Universitatea Tehnica de Construcţii Bucureşti, prevãzutã în anexa*) care face parte integrantã din prezentul ordin.
_____________
*) Anexa se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 bis în afarã abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

ART. 2
Prezentul ordin se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii.
ART. 3
La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin orice dispoziţii contrare isi înceteazã aplicabilitatea.

Ministrul transporturilor,
construcţiilor şi turismului,
Radu Mircea Berceanu

Bucureşti, 21 septembrie 2006.
Nr. 1.736.

ANEXA

REGLEMENTARE TEHNICA




┌───────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
│            NORMATIV PENTRU EXPLOATAREA şi REABILITAREA            │INDICATIV │
│                CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI                │NE 035-06 │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┘



1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Obiectul normativului
Prezentul normativ cuprinde principalele prescripţii tehnice pentru exploatarea şi reabilitarea conductelor de transport a apei naturale şi apei potabile necesare utilizatorilor dintr-o localitate, pentru consum, folosinta publica, industrie localã şi combaterea incendiului, precum şi pentru transportul apelor de canalizare de la locul de producere şi pana la statia de epurare sau în receptorul natural. Prevederile normativului vor putea fi aplicate şi la transportul altor tipuri de ape cu excepţia apelor cu caracteristici speciale, precum: ape cu salinitate mare, ape calde (peste 50°C), ape acide, ape cu turbiditate mare, ape radioactive etc.
Pentru a satisface condiţiile de calitate a vieţii utilizatorilor de apa, la costuri normale, este important sa se asigure o supraveghere continua şi calificatã precum şi o corectare a tuturor factorilor care tind sa deterioreze lucrãrile.
Sistemul de alimentare cu apa şi sistemul de canalizare sunt particulare fiecãrei localitãţi. Este raţional ca şi organizarea exploatãrii sa fie facuta în mod particular dar cu respectarea unor reguli generale. Aceste reguli au putut fi deduse din experienta acumulatã în timp. Pe baza acestor reguli generale fiecare proprietar şi operator al unui sistem de transport al apei va putea sa isi organizeze activitatea astfel ca în final costurile de exploatare sa fie rationale şi suportabile pentru consumatorul de apa iar durata de viata a lucrãrilor sa fie cat mai lungã.
Normativul conţine elemente de aplicare specifica a prevederilor <>Legii nr. 10/1995 pentru sistemele de transport a apei, precum: siguranta în exploatare, igiena şi sãnãtatea oamenilor, economia de resurse (apa, energie, reactivi, bani); în acest fel se poate asigura un serviciu de calitate în folosirea apei pe toatã durata de viata a lucrãrii.

1.2. Domeniul de aplicare
Prevederile normativului se aplica tuturor categoriilor de lucrãri care asigura transportul apei la o localitate sau la obiective distincte precum: obiective izolate folosite pentru odihna şi tratament, tabere şcolare în lucrãri definitive, cazarmi, unitãţi industriale, organizãri de santiere precum şi evacuarea apelor uzate produse sau/şi evacuarea apelor meteorice.
Tipurile de lucrãri la care se aplica prevederile normativului sunt:
- aductiunea care asigura transportul apei naturale sau tratate între sursa de apa şi rezervorul de inmagazinare,
- reţeaua de distribuţie care asigura transportul apei de la rezervor la limita construcţiei utilizatorului de apa (limita fiind consideratã contorul de bransament sau robinetul de concesie),
- reţeaua de canalizare care asigura colectarea şi transportul apelor uzate de la locul de producere (cãminul de racord), la statia de epurare precum şi a apelor meteorice de la locul de colectare la receptorul natural sau la statia de epurare,
- lucrãrile auxiliare prevãzute pe conducte, inclusiv staţiile de repompare.
Prevederile normativului nu se referã la mãsuri specifice de exploatare a echipamentelor şi utilajelor.
Pentru aceasta vor fi adoptate mãsuri specifice conform instrucţiunilor furnizorilor de echipamente şi proiectantului de specialitate.
Ca domeniu de aplicare prevederile normativului se referã la lucrãrile ce fac obiectul normativelor de proiectare şi execuţie: I 22/99, C 56/02, P66/01, NP 084/03. Prevederile normativului pot fi aplicate direct dacã apa transportatã respecta parametrii de calitate din NTPA 001, NTPA 002, NTPA 011, NTPA 013, <>Legea nr. 458/2002 cu modificãrile ulterioare.

1.3. Utilizatorii normativului
Utilizatorii normativului sunt:
- proprietarii sistemului de transport al apei, Primãriile şi Consiliile Judeţene, precum şi operatorii licentiati (Regii/Companii de apa, Societãţi Comerciale etc.) care supravegheazã direct funcţionarea acestor lucrãri,
- antreprenorii de lucrãri precum şi personalul specializat pentru urmãrirea execuţiei lucrãrilor, responsabilii tehnici cu execuţia şi dirigintii de şantier; aceştia sunt interesaţi sa cunoascã efectele unei executii mai puţin ingrijite; ei sunt cei prin a cãror activitate se poate asigura realizarea parametrilor tehnologici proiectati ai lucrãrii,
- proiectantii, verificatorii de proiecte, experţii tehnici, furnizorii de echipamente, responsabilii cu certificarea produselor, organele administraţiei publice centrale, cu atribuţii în domeniu sunt interesaţi în cunoaşterea modului de exploatare a acestor lucrãri.

1.4. Armonizarea cu normele europene
Conţinutul normativului este în concordanta cu cerinta fundamentalã a dezvoltãrii europene: economisirea resurselor.
Sunt respectate cerinţele Directivei 98/83, directiva transpusa prin <>Legea nr. 458/2002 şi modificãrilor ulterioare, privind calitatea apei potabile, ale Directivei 60/00 privind gospodãrirea apelor, directiva transpusa în normele NTPA 013/03 şi Directiva 91/271/91 privind epurarea apelor uzate, directiva transpusa prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 188/2002 şi modificãrile ulterioare, prin care se aproba normele NTPA 001/02 şi NTPA 002/02, precum şi NTPA 011/02.
De asemenea s-a avut ca referinta şi cuprinsul standardelor româneşti, care transpun standarde europene, SR EN 805/00, SR EN 752/99 şi SR EN 295/91, precum şi a standardelor ISO 9001.

1.5. Rolul obiectelor tehnologice care asigura transportul apei
Elementele de transport a apei sunt lucrãrile cu exploatarea cea mai dificila din cauza amplasarii pe un spaţiu mare şi a pozitionarii lor în subteran.
Elementele constructive ale sistemului de transport a apei, la care se referã normativul sunt:
- aductiunea şi reţeaua de distribuţie la sistemul de alimentare cu apa,
- reţeaua de canalizare la sistemul de canalizare,
- lucrãrile auxiliare necesare pe elementele menţionate.
Pentru alte sisteme care servesc la transportul apei prevederile normativului vor fi aplicate selectiv.
1.5.1. Aductiunea asigura transportul apei de la captare la rezervor. Dacã apa nu este supusã tratarii atunci aductiunea este continua între captare şi rezervor. Dacã apa trebuie tratata înainte de folosire, atunci transportul se face în doua etape: de la captare la statia de tratare (apa naturala) şi de la statia de tratare la rezervor (apa potabilã). Ca atare aductiunea va avea doua pãrţi care pot fi diferite ca dimensiuni (diametru, lungime) şi material. Aductiunea poate funcţiona gravitational (cu nivel liber sau sub presiune), prin pompare (conducta sub presiune) sau în sistem mixt. Aductiunea poate fi monofilara sau multifilara, simpla sau ramificata (alimenteazã mai multe rezervoare).
1.5.2. Reţeaua de distribuţie asigura transportul apei de la rezervor la toţi consumatorii din localitate. Reţeaua funcţioneazã tot timpul sub presiune. Curgerea apei în reţea se poate face gravitational, prin pompare totalã sau în sistem mixt. Pomparea se poate face într-o singura treapta sau în mai multe trepte. Reţeaua poate avea o zona sau mai multe zone de presiune dupã caz; fiecare zona de presiune trebuie tratata independent, ca o reţea separatã.
1.5.3. Reţeaua de canalizare asigura transportul apei uzate de la locul de producere la statia de epurare şi a apelor meteorice de la locul de colectare pana la statia de epurare sau receptorul natural. De regula, curgerea apei este gravitationala şi cu nivel liber. Pe mici porţiuni reţeaua poate fi sub presiune, periodic, accidental şi de regula la pomparea apei. Colectoarele de canalizare prin care curge apa pot fi vizitabile sau nevizitabile în funcţie de înãlţimea secţiunii interioare.
1.5.4. Lucrãrile auxiliare
1.5.4.1. Pe aductiune şi reţeaua de distribuţie sunt necesare lucrãri auxiliare care sa asigure stabilitatea şi manevrabilitatea functionarii: robineti de reglare a debitului, robineti de golire, robineti (ventile) de aerisire, hidranti, bransamente, cismele, lucrãri de ancoraj, combaterea loviturii de berbec etc., precum şi echipamente pentru urmãrirea functionarii (manometre, debitmetre, contoare, prize pentru probe de apa, etc.). În situaţii de exploatare la sisteme modernizate poate exista un sistem SCADA pentru colectarea automatã a datelor şi chiar de executare a unor comenzi tehnologice date centralizat de la distanta.
1.5.4.2. Pe reţeaua de canalizare exista cãmine de inspecţie, cãmine de vizitare, deversoare, racorduri precum şi subtraversari, staţii de pompare, guri de scurgere, bazine de retenţie.

1.6. Cerinţe generale de organizare a exploatãrii.
1.6.1. Perioada cea mai importanta în existenta sistemului de transport a apei este exploatarea, deoarece:
- este perioada cu cea mai mare durata, mult mai lungã fata de durata fazei de proiectare şi durata fazei de execuţie,
- este perioada în care se asigura un serviciu de cea mai mare importanta în viata localitãţii,
- este perioada în care sistemul se transforma incet şi continuu din cauza extinderii localitãţii, a creşterii exigenţei asupra condiţiilor de calitate a apei, a dezvoltãrii tehnologice,
- este perioada în care lucrãrile imbatranesc, se uzeaza fizic şi moral şi pentru a menţine exigenţele de calitate a serviciului asigurat au nevoie permanenta de îmbunãtãţiri,
- este perioada în care se constata adevarata performanta tehnologicã a sistemului.
1.6.2. Prin exploatarea lucrãrilor de transport a apei se înţelege ansamblul acţiunilor şi mãsurilor constructive şi administrative prin care se asigura o funcţionare sigura, îndelungatã şi la costuri optime a sistemului. Operaţiunile de exploatare la care face referire normativul sunt:
- supravegherea şi întreţinerea lucrãrilor,
- repararea curenta a lucrãrilor,
- reabilitarea lucrãrilor pentru refacerea parţialã sau totalã a unor porţiuni din lucrare,
- retehnologizarea lucrãrilor prin refacerea totalã sau parţialã a lucrãrilor în vederea îmbunãtãţirii substanţiale a parametrilor tehnologici de funcţionare.
1.6.3. Conţinutul operaţiunilor menţionate mai sus cuprinde:
Supravegerea şi întreţinerea conductelor conţine lucrãrile care se fac în mod continuu pentru verificarea stãrii lor, mãsurarea parametrilor tehnologici şi determinarea necesarului de reparaţii;
Repararea curenta a conductelor cuprinde toate lucrãrile necesare pentru remedierea defectiunilor construcţiilor (spargeri/infundari de conducte) şi lucrãrilor aferente (vane, hidranti, cãmine, etc.) pentru asigurarea functionarii continue şi optime; acestea se fac ori de câte ori sunt descoperite sau dupã un plan anual de reparaţii;
Reabilitarea conductelor de transport şi lucrãrilor accesorii, cuprinde ansamblul operaţiunilor de aducere a capacitãţii de transport, sau de pãstrare a calitãţii apei, la parametrii de proiectare, atunci când deteriorarea se manifesta pe tronsoane lungi, sau la pãrţi importante din lucrare.
Retehnologizarea lucrãrilor de transport cuprinde ansamblul lucrãrilor de refacere atunci când durata normata de lucru s-a încheiat, când parametrii de lucru au suferit reduceri mari sau trebuie modificati cu valori importante ca urmare a unor noi condiţii de lucru, este necesarã optimizarea energetica a sistemului, pierderea de apa este exagerat de mare etc.; operaţiunea nu este parte integrantã a exploatãrii, dar se realizeazã în paralel cu exploatarea lucrãrilor existente în funcţiune.
Aceste nivele de repartizare sunt greu de separat în practica uzualã din cauza ca unele se suprapun, altele sunt în continuare, iar la altele este greu de fãcut distincţia reparatie-reabilitare/reparatie capitala-retehnologizare.
1.6.4. Îmbunãtãţirea parametrilor de funcţionare a conductelor poate fi facuta uneori şi indirect: o apa mai buna obţinutã în statia de tratare poate favoriza o mai buna funcţionare a aductiunii şi reţelei de distribuţie; o apa uzata mai bine controlatã la intrare în reţea favorizeazã o funcţionare mai buna etc.
1.6.5. Deoarece modul şi usurinta de exploatare sunt strâns legate de calitatea lucrãrilor de proiectare şi mai ales de calitatea lucrãrilor de execuţie, în anexele 1-2 sunt precizate unele din elementele de baza utilizate la aceste faze de lucru.

1.7. Regulamentul tehnic de exploatare a lucrãrilor
1.7.1. Regulamentul tehnic de exploatare se elaboreazã de proprietarul lucrãrii. Este documentul prin care se organizeazã efectiv modul în care proprietarul, în mod direct sau printr-un operator licenţiat, urmãreşte şi tine în funcţiune lucrarea de transport astfel încât parametrii tehnologici de lucru sa fie obţinuţi în siguranta şi cu costuri optime. Elemente ale regulamentului tehnic sunt coordonate cu regulamentul de organizare şi funcţionare a unitãţii de exploatare a lucrãrilor sistemului.
1.7.2. Regulamentul se elaboreazã pe baza legislaţiei în vigoare, a cãrţii tehnice a construcţiei şi a instrucţiunilor de exploatare elaborate de proiectant. Instrucţiunile de exploatare sunt elaborate odatã cu elaborarea proiectului de execuţie astfel încât toate elementele de exploatare sa poatã fi evaluate şi integrate în costul de realizare. Elementele necesare pentru realizarea Regulamentului sunt precizate în anexa 3.
1.7.3. Regulamentul va fi elaborat unitar pentru toatã lucrarea, inclusiv pentru lucrãrile adiacente cu care formeazã un tot funcţional. Pentru usurinta lucrului pe compartimente, secţii, servicii etc., el poate fi structurat pe pãrţi distincte, dupã componenta efectivã a lucrãrilor. Aceste pãrţi vor fi date personalului însãrcinat direct cu exploatarea.
1.7.4. Regulamentul va avea o parte distinctã, pentru fiecare lucrare, referitoare la modul de acţiune în caz de calamitate naturala. Conţinutul unora dintre activitãţile importante este dat în anexa 4.

1.8. Mãsuri generale de protecţia, siguranta şi igiena muncii la exploatarea lucrãrilor
1.8.1. Aductiunea, reţeaua de distribuţie şi reţeaua de canalizare sunt sisteme constructive subterane. Ca atare mãsurile specifice de protecţia muncii vor fi legate de doua aspecte:
- coborârea în cãmine pentru întreţinerea, manevrarea unor echipamente sau citirea unor parametrii,
- lucrãrile de remediere la conducte, lucrãri care sunt de tipul lucrãrilor de construcţii şi la care vor fi aplicate mãsurile de protecţia muncii, specifice acestor lucrãri, mãsuri conţinute în actele normative în vigoare; unele dintre prevederi sunt date în anexa 5.
1.8.2. Personalul care lucreazã în acest mediu trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
- va fi sanatos din punct de vedere medical, cu controale medicale trimestriale,
- va fi capabil sa lucreze în spaţiu închis şi stramt (se verifica în prealabil),
- nu va avea rani deschise sau în curs de vindecare în momentul lucrului,
- va avea material de protecţie adecvat (cisme de cauciuc - lungi, casca de protecţie, salopeta/pufoaica, manusi, sisteme de iluminat, sistem de comunicaţie etc.)
- va lucra tot timpul în echipa,
- echipamentul de protecţie va avea circuit închis; va fi purtat la lucru, în mijloacele de transport speciale (nu publice), va fi spãlat şi dezinfectat în incinta unitãţii de lucru; este total interzis ca personalul sa umble cu acest echipament în mijloacele publice de transport,
- va avea asigurat un instructaj de protecţia muncii, specializat, suplimentar fata de instructajul general, ori de câte ori va schimba locul de munca.

1.9. Tipuri de materiale folosite în realizarea conductelor pentru transportul apei.
1.9.1. Principalele tipuri de materiale folosite la realizarea conductelor pentru transportul apei sub presiune sunt: fonta ductila, polietilena de inalta densitate (PEID), policlorura de vinil (PVC), poliester armat cu fibra de sticla (PAFS şi PAFSIN), betonul precomprimat, otelul protejat (cu mortar în interior şi PE la exterior), otelul INOX, etc.
La lucrãrile existente şi cu vechime mare au fost utilizate şi alte tipuri de materiale, precum: oţel neprotejat sau parţial protejat, fonta cenusie, azbociment - în special la reţele de distribuţie a apei potabile, beton precomprimat etc.
1.9.2. Pentru reţeaua de canalizare cele mai utilizate tipuri de materiale au fost:
- tuburile din beton simplu, tuburile din beton armat, tuburile declasate din beton precomprimat, tuburi din gresie ceramica, colectoare din beton/beton armat turnat pe loc (de regula în secţiuni vizitabile), colectoare realizate din zidãrie etc.
Astãzi sunt utilizabile tuburi dintr-o gama mai larga: tuburi din policlorura de vinil, PVC, PVC gofrat, PVC expandat, tuburi din gresie ceramica, tuburi din beton simplu, tuburi din polietilena, polipropilena, tuburi din fibra de sticla cu insertie de nisip, PAFSIN, tuburi din beton precomprimat, tuburi din beton armat cu fibre etc.
1.9.3. Exceptând lucrãrile din tuburi de azbociment, care vor trebui înlocuite urgent, în mod sistematic, conform prevederilor <>Hotãrârea Guvernului nr. 124/2003 , celelalte lucrãri vor trebui înlocuite în caz de deteriorare, la depãşirea duratei normate de folosire, din cerinţele de imbunatatire a calitãţii apei asigurate la utilizator (<>Legea nr. 458/2002 ) sau protecţiei mediului şi economisirii resurselor.
1.9.4. Toate tipurile de materiale folosite sau utilizate pentru remedierea celor existente vor trebui sa respecte urmãtoarele condiţii generale:
- sa respecte prevederile <>Hotãrârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piata a materialelor pentru construcţii,
- sa aibã avizul organelor sanitare abilitate, dacã materialul ajuta la transportul apei potabile; în niciun caz nu vor avea componente dãunãtoare care prin dizolvare pot ajunge în apa şi sunt periculoase, conform <>Legii nr. 458/2002 ; tuburile vor avea inscripţii sau semne convenţionale uşor de reperat prin care sa se arate ca tuburile sunt destinate transportului de apa potabilã,
- sa aibã parametrii tehnologici adecvati cu cerinţele proiectului (diametru, presiune, rezistenta la impingerea pãmântului şi din trafic etc.),
- sa aibã diametre compatibile cu aparatele de robinetarie folosite,
- sa aibã toate piesele de imbinare pentru a asigura discontinuitatile de pe traseu,
- sa aibã tehnologia de lucru cunoscutã şi acceptatã.
Unele detalii sunt date în anexa 6.

2. LUCRĂRI DE EXPLOATARE A CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI POTABILE

2.1. Lucrãri pentru supravegherea aductiunilor şi reţelelor de distribuţie
2.1.1. Toate lucrãrile pentru transportul apei vor fi inspectate cel puţin sãptãmânal. Inspecţia va fi facuta de acelaşi personal pentru a se obisnui cu detaliile şi a putea sesiza diferenţele. Rezultatul inspecţiei se noteaza pe o fişa. Fişele se stabilesc prin Regulamentul de funcţionare. Pot fi pe format hârtie sau în format electronic. Ele stau la baza:
- realizãrii planului şi executãrii lucrãrilor de întreţinere,
- declansarii etapei de reparatie când este cazul,
- declansarii avertizarii populaţiei dacã aspectele sunt grave: sunt legate de cantitatea de apa (oprirea apei, restictii de furnizare) sau calitatea apei (mãsuri de dezinfectare suplimentarã) etc.,
- declansarii mecanismelor de oprire a interventiilor neautorizate în zona de protecţie sanitarã.
2.1.2. În timpul inspecţiei se verifica:
- starea şi integritatea hidrantilor: capace de protecţie, pierderea de apa, intervenţia neautorizata, parcarea peste hidranti, existenta inscriptiilor de marcaj, eventual starea de funcţionare (prin deschiderea hidrantului pentru 10 secunde),
- starea cãminelor de vane: existenta capacelor, starea interioarã a caminului (are apa, are deşeuri introduse fraudulos, are legãturi neautorizate, construcţia este intreaga, scara nu este corodata, piesele metalice sunt vopsite etc.),
- cãminele de bransament: integritate, starea contorului de apa, funcţionarea şi eventual citirea contorului, prezenta apei în cãmin (se scoate), tendintele de vandalism etc.,
- starea ventilelor de aerisire: integritate, stare de funcţionare, prezenta apei în cãmin (se scoate), starea vopsitoriei etc.,
- supratraversarile: starea structurii de rezistenta, tendinta raului de erodare a malurilor, vopsitoria, starea ventilelor de aerisire, starea caii de acces, starea termoizolatiei/hidroizolatiei etc.,
- starea suprafeţei de teren asigurata ca zona de protecţie sanitarã: depozite necontrolate, folosirea substanţelor nepermise, utilizarea apei în mod fraudulos, existenta mijloacelor de reperare a conductei, tendinta de lunecare a terenului etc.,
- mijloacele de combatere a loviturii de berbec: starea construcţiei, starea mecanismelor de lucru (recipient hidrofor, valoare presiune, stare vane de reglare, închiderea de protecţie etc.),
- starea altor mijloace de asigurare a functionarii (vane de reducerea presiunii etc.),
- starea statiei de redezinfectare de pe traseu, când exista; în statie se va intra numai pe baza unei instruiri speciale,
- verificarea stãrii mijloacelor prin care sunt prelevate probe de apa în vederea controlului asupra calitãţii; probele de apa potabilã vor fi luate numai de personal special instruit; probele vor fi centralizate şi pe baza lor se va realiza raportul anual asupra calitãţii apei, conform Legii 458/2002.
2.1.3. Când exista mijloace de mãsurare a parametrilor de funcţionare, valorile acestora vor fi notate în fişa. Persoana în a carei grija intra supravegherea tehnologicã a sistemului, va verifica dacã s-a redus capacitatea de transport şi eventual va declansa cercetãri mai amanuntite.
2.1.4. Pentru aductiunile lungi (15-150 Km) vor fi implicaţi în supravegherea aductiunilor oameni care locuiesc în zona pentru a evita deplasarile lungi; în caz contrar vor fi puse la dispoziţie mijloace de transport. În cazuri speciale vor fi prevãzute cantoane de exploatare şi personal permanent.
2.1.5. Lucrãrile de întreţinere la aductiuni se fac punctual, la semnalare în urma inspecţiei sau în general dupã un plan anual de întreţinere:
- se verifica şi se corecteaza functionalitatea tuturor armaturilor, cãminelor, semestrial;
- se curata şi se inierbeaza zonele de protecţie sanitarã, anual;
- se etanseaza vanele, se reface scara, capacul, se vopsesc elementele metalice din cãmine, supratraversari, elemente de semnalizare, anual;
- se verifica subtraversarile de drumuri naţionale şi cai ferate, sãptãmânal;
- se verifica stabilitatea pãmântului pe traseu şi eventualele tasari, lunar;
- se verifica pierderile de apa pe tronsoane, folosind mijloace portabile de detectare, la maximum 2 ani, dacã nu sunt fenomene evidente;
- se detecteaza eventuale bransari neautorizate, lunar;
- se refac sistemele de marcare/semnalizare a aductiunii, anual;
- se spala tronsoanele unde apar probleme (rugina, dezvoltãri biologice etc.), dupã caz.
2.1.6. Lucrãrile de întreţinere la reţeaua de distribuţie constau din:
- verificarea stãrii hidrantilor şi remedierea imediata (capace la cutia de acces, verificarea functionarii şi etanseitatii închiderii, marcajul de gasire a poziţiei), sãptãmânal;
- verificarea stãrii capacelor de cãmin şi înlocuirea imediata cu capace mai sigure; semnalarea imediata a celor din zona circulabila; verificarea ca dupã refacerea caii de circulaţie capacele sunt la cota noii cai de rulare, sãptãmânal;
- curãţirea cãminelor, evacuarea apei, repararea caminului, vopsirea pãrţilor metalice;
- verificarea functionarii vanelor, vanelor de reglare a presiunii şi ventilelor de aerisire;
- controlul pierderilor de apa; integral la cel puţin 2 ani pentru reţelele dezvoltate;
- depistarea branşamentelor fraudulos executate, semestrial;
- înlocuirea apometrelor defecte, la limita de funcţionare sau pentru verificarea periodicã;
- asigurarea stãrii normale de funcţionare a nodurilor în care se preleveaza probe pentru urmãrirea calitãţii apei, de cãtre personalul propriu sau de cãtre organele sanitare, lunar;
- spalarea tronsoanelor unde viteza de curgere este mica (la 1-2 luni), lunar sau la intervale ce se decid funcţie de indicaţiile organelor sanitare de inspecţie, sau acolo unde se semnaleaza probe bacteriologice proaste (lipsa clorului, prezenta bacteriilor etc.);
- aerisirea tronsoanelor cu defectiuni de funcţionare cunoscute, sãptãmânal.
Toate caracteristicile importante, de natura sa schimbe elementele din siguranta functionarii, vor fi sistematizate şi vor fi introduse în lista supravegherii mai atente sau chiar în cartea construcţiei.
2.1.7. Toate elementele constructive vor fi pozitionate fata de calea de circulaţie, în sistemul naţional de referinta şi vor fi pregãtite pentru sistemul GIS.
2.1.8. Lucrãrile de aductiune cu canale sau galerii sunt specifice transportului apei brute. Acestea vor fi inspectate şi se vor efectua lucrãri de întreţinere în special înaintea sezonului friguros şi dupã acesta; înainte, pentru curãţire, eliminarea depunerilor, refacerea sistemului de protecţie, montarea elementelor de protecţie; dupã, pentru refacerea taluzelor în urma efectului ghetii, verificarea modului de funcţionare, eliminarea vegetatiei care impiedica o buna curgere etc..
2.1.9. O problema deosebita o poate constitui aducerea cotei capacului de cãmin la cota caii de circulaţie. Efectul denivelarii este dublu: dezagramente la trafic, mergand pana la accidente în trafic şi deteriorarea construcţiei caminului şi conductelor legate la cãmin din cauza sarcinilor dinamice suplimentare şi a vibratiilor. Când denivelarea depãşeşte 1,0 cm, vor trebui luate mãsuri pentru refacere. Pe durata refacerii operatorul reţelei va urmãri modul cum se lucreazã la cãmin şi va decide asupra modului de ridicare a capacului. Unele detalii sunt date în anexa 14.
2.1.10. O procedura similarã se va aplica în cazul corectãrii cotelor cutiei de protecţie a capatului de sus al tijei de manevra a vanelor ingropate în pãmânt.
2.1.11. Atunci când instrucţiunile o prevãd, când organele sanitare decid sau dupã un accident asupra calitãţii apei, se face spalarea, spalarea şi dezinfectarea sau numai dezinfectarea unor tronsoane din reţea/aductiune sau a întregii reţele sau aductiuni. Dacã exista apa suficienta se spala numai cu apa; dacã apa nu este suficienta se spala cu un amestec de apa şi aer (viteza apei minim 1,5 m/s). La reţea se începe spalarea şi dezinfectarea cu tronsoanele din amonte pentru a putea fi date în funcţiune. Cu aceasta ocazie se verifica şi etanseitatea vanelor; vor fi înlocuite vanele cu mari defectiuni.
Dezinfectarea se face cu apa clorata; apa clorata cu cca. 30 mg Cl/mc se introduce prin pompare printr-un hidrant; când pe hidrantul cel mai de sus (deschis pentru aerisire) iese apa clorata, înseamnã ca intreaga conducta este plinã; se pãstreazã minim 24 ore şi apoi se goleste prin deschiderea vanei la tronsonul vecin, dacã şi acesta se spala, sau introducerea apei curate/potabile în capatul amonte; se spala minim 1 ora cu apa; când analiza pe apa rezultatã este buna, autoritatea sanitarã da aviz de introducere în circuit. Pentru siguranta, populaţia trebuie avertizata şi anunţatã când la bransament nu are apa potabilã. Personalul de intervenţie va fi instruit şi dotat cu masca de protecţie contra scaparilor de clor. Se va lucra cu substanţe clorigene: clorura de var, hipoclorit de sodiu etc.
2.1.12. Numãrul de personal de supraveghere va fi de 2 oameni (echipa) la 10-15 km reţea simpla sau 20-25 km lungime de aductiune.
2.1.13. Citirea contoarelor este o operaţiune special organizatã. Personalul va verifica mai atent contoarele care vor intra în verificare tehnica şi de calibrare.
2.1.14. Când numãrul de apometre este mare se va lua în considerare posibilitatea amenajãrii unui stand propriu de verificare. Standul va fi autorizat conform cerinţelor metrologice. Prezenta standului va fi facuta cunoscutã consumatorilor deoarece aici vor fi verificate şi contoarele banuite/reclamate de consumator ca funcţionând incorect.
2.1.15. Pentru cunoaşterea performantelor functionale ale aductiunii şi reţelei, periodic, se va face verificarea presiunilor, a pierderilor de apa, iar în cazuri mai complicate, un audit/expertiza specializatã. Personalul care va face auditul va fi atestat.

2.2. Lucrãri de reparaţii la aductiuni şi reţele de distribuţie
2.2.1. Lucrãrile de reparatie se fac atunci când sistemul de transport al apei funcţioneazã dar pierderea generalã de apa este mare (> 20%), apar pierderi evidente de apa, presiunea în sistem nu este asigurata, conductele sunt fisurate/sparte. Pierderea de apa produce avarii mari la lucrãrile vecine (alunecãri de teren, apa în subsoluri, degradare a pereţilor la construcţiile vecine, degradarea imbracamintii drumurilor), sau la consumator când apa la sursa este putina şi acoperirea pierderii de apa este prea scumpa dacã este adusã din alta sursa, etc.
2.2.2. Reparaţiile se vor face în concordanta cu:
- tipul de material,
- tehnica de lucru propusã şi stabilitã printr-o procedura aprobatã (vor exista deci în "dulapul" operatorului proceduri de intervenţie pentru toate tipurile de material); în anexa 9 este dat un exemplu de cum trebuie facuta o procedura de lucru pentru reparaţii,
- timpul maxim posibil pentru oprirea apei,
- utilajele ce pot fi aduse pe amplasament (depinde şi de starea vremii, de amplasament, de mãrimea avariei etc.).
- existenta unui permis de construcţie, conform prevederilor <>Legii nr. 50/1991 .
2.2.3. Procedura de reparatie începe dupã stabilirea locului avariei; se verifica în cartea construcţiei tipul de material, adâncimea de pozare, posibilitãţile de izolare a tronsonului, consecinţele izolarii; se anunta populaţia în timp util, se asigura cu apa obiectivele prioritare (spitale, şcoli, agenţi economici la care întreruperea apei poate fi grava); se cere avizul/sunt anunţate organele Inspectoratului pentru situaţii de urgenta sau serviciului comunitar pentru situaţii de urgenta.
2.2.4. Dupã cunoaşterea situaţiei complete se adopta procedura de lucru. Procedura de lucru se elaboreaza de cãtre executant şi se aproba de proprietar.
2.2.5. Dacã amplasamentul este în trafic vor fi anunţate organele de poliţie; dacã locul blocat de intervenţie este important pentru trafic va fi anunţatã şi populaţia prin radio - TV; amplasamentul va fi izolat şi semnalizat adecvat. Dacã amplasamentul este vital în trafic şi durata întreruperii depãşeşte o zi, vor fi luate mãsuri suplimentare pentru asigurarea fluentei traficului. Vor fi luate mãsuri de protecţie a locuitorilor din zona.
2.2.6. Repararea orificiilor şi sudurilor de imbinare la conductele metalice, a rupturilor la tuburile vechi din fonta cenusie şi azbociment sau demufari ale tuburilor imbinate cu manson se poate face:
- prin acoperirea fisurii din tronson cu o brida rapida;
- prin acoperirea/etansarea cu o mufa dubla din 2 piese, dupã îndepãrtarea partii defecte şi adãugarea, eventual, a unei bucãţi de conducta;
- repararea prin sudare a unui tronson de conducta din oţel; lucrarea se va face cu respectarea condiţiilor specifice de lucru şi cu avizele respective; sudorul va avea permis de lucru cu focul; locul de lucru va fi protejat la incendiu, vezi anexa 10.
2.2.7. Dacã tubul este fragil (fonta, azbociment, oţel intens corodat) şi se poate rupe, se recurge la înlocuirea unei bucãţi de tub şi legarea capetelor tubului nou de tuburile rãmase prin sistemul de la punctul 2.2.6.. Dacã un capãt de tub rãmas pana la urmãtoarea imbinare este scurt este preferabil ca tubul sa fie înlocuit pana la imbinare.
2.2.8. Dacã tubul face explozie, cazul tuburilor din azbociment sau cazul tuburilor din beton precomprimat, mai rar fonta cenusie dar nu este exclus sa se producã şi în acest caz (când tubul este foarte vechi), se asigura de urgenta oprirea alimentarii cu apa de la vanele vecine; se înlocuieşte în întregime tubul avariat. Dupã înlocuire şi proba de etanseitate se spala tronsonul respectiv şi se dezinfecteaza; în cazul înlocuirii cu tub din alt material se va asigura o imbinare adecvatã cu manson normal sau manson pentru diametre diferite (când grosimea peretelui tuburilor este diferita).
2.2.9. În cazul dislocarii unui masiv de reazem se procedeazã la "subzidirea" masivului existent prin realizarea altui masiv amplasat între masivul vechi şi pãmântul viu din spatele masivului vechi. Dacã şi cotul este deplasat şi neetans, vor fi refãcute imbinarile respective pentru noua poziţie. Dacã tuburile nu au imbinare zavorata pe toatã lungimea nu se va adopta soluţia cu imbinarea zavorata numai pentru cotul refãcut. Nu poate fi preluatã forta din cot. Masivul refãcut va fi probat pentru presiunea normalã în conducta.
2.2.10. În cazul papusarii/voalarii conductelor elastice aşezate aerian, pe reazeme, se va cauta şi elimina cauza ce a declansat fenomenul; aceasta poate fi o golire brusca cu blocarea sau insuficienta capacitãţii dispozitivelor de aerisire. Soluţia de remediere va trebui data dupã revederea condiţiilor de lucru a conductei. Funcţionarea corecta a sistemului de eliminare a aerului este esenţialã.
2.2.11. În cazul demufarii unei imbinari prin aspirarea sau refularea garniturii, soluţia cea mai buna este taierea imbinarii respective şi introducerea unei bucãţi echivalente de tub cu imbinare prin colier rapid sau mufa dubla; şi în acest caz va trebui gasita şi eliminata cauza ce produce demufarea (de regula sistemul deficitar de introducere/eliminare a aerului din conducta).
2.2.12. În cazul spargerii unui tub din masa plastica se poate recurge la înlocuirea porţiunii defecte prin înlocuirea cu un tronson nou etansat cu manson dublu sau mufa lipita/sudata la un capãt şi colier rapid la celãlalt capãt.
2.2.13. Reguli generale la efectuarea oricãrui tip de intervenţie la conducte în transee:
- sãpãtura se sprijinã când adâncimea depãşeşte 1,25 m,
- materialul de la stratul de uzura al caii de circulaţie se recupereazã şi eventual se refoloseste; la aductiunea amplasata în afarã caii de comunicaţie umplutura se poate realiza cu bombament (pãmântul se taseaza în timp); pe spaţiu verde pãmântul din ultimul strat va fi pãmânt vegetal,
- umplutura de lângã tubul înlocuit este esenţialã; se face cu nisip, în straturi de maxim 20 cm, compactat cu mijloace manuale, pana la 30 cm peste tub şi apoi se poate face mecanic; compactarea trebuie sa corespundã unui indice Proctor 95%; compactarea va fi cu atât mai importanta cu cat locul afectat este sub trafic curent şi sub sarcini grele; o umplutura proasta afecteazã conducta şi reparaţia va trebui refãcutã, vezi anexa 8,
- ultimul strat de umplutura va fi realizat din balast, cu completare continua pe durata unei sãptãmâni; abia dupã aceea se va reface stratul de uzura; se va verifica şi reface eventualele denivelari ale terenului/caii de rulare de lângã transee,
- mãrimea/lãţimea sãpãturii va fi cat mai redusã pentru a asigura o comportare cat mai buna a umpluturii de lângã tub; de regula transeea are lãţimea de 50 cm + DN (cm),
- dacã se sapa mai adanc decât cota tubului, pentru a lucra mai uşor, mai ales la imbinarea prin sudura în transee, se va da o atentie deosebita umpluturii sub tub; aceasta trebuie sa aibã un grad de compactare asemãnãtor umpluturii vechi de sub tuburile existente,
- la folosirea tuburilor elastice compactarea va fi facuta cu cea mai mare atentie; în caz contrar deformatia tubului conduce la neetanseitate şi chiar la ruperea/colapsul tubului,
- pe durata execuţiei se lucreazã în groapa uscata; epuismentul se realizeazã cu o pompa automatizata dupã nivelul apei; la debite mici se prefera pompele cu motor termic, lucrul cu echipamente electrice în transeea cu apa respecta regulile specifice.
2.2.14. În caz de golire a conductei trebuie data o atentie sporitã evacuarii apei. Dacã se produce vacuum pe conducta este posibila aspirarea apei murdare din exteriorul acesteia şi apare pericolul declansarii unor îmbolnãviri la consumator. Pentru a evita acest lucru mai întâi se deschide hidrantul cu cota cea mai inalta de pe traseul implicat. Acesta va rãmâne deschis pana la reumplerea conductei cu apa. Dacã fenomenul de vacuum pe conducta se produce în mod curent pe un tronson oarecare atunci vor fi luate mãsuri de intercalare a unor ventile adecvate (ca poziţie şi capacitate) de aerisire.
2.2.15. Un hidrant avariat trebuie înlocuit rapid întrucât produce o pierdere mare de apa. Pentru aceasta se închide apa pe tronsonul respectiv şi se face schimbarea (hidrantii din reţele nu sunt izolati cu vane). Dupã repararea hidrantului existent, în vederea refolosirii, este raţional ca acesta sa fie încercat în prealabil şi apoi montat din nou. Pentru hidrantii montati pe artere, dar fãrã vana de izolare, se va analiza soluţia introducerii unei vane de izolare, chiar dacã este o vana amplasata direct în pãmânt.
2.2.16. În cadrul lucrãrilor de reparaţii se poate include şi operaţiunea de introducere de vane speciale de control automat (limitare) a presiunii în reţea; acest lucru este necesar pentru reducerea presiunii în perioada de noapte; urmare a acestui control se reduce pierderea de apa din reţea; introducerea se face dupã un detaliu tehnic adecvat; la reţelele în care apa este pompata acest montaj se va face dupã o foarte judicioasã analiza.
2.2.17. Pentru realizarea branşamentelor noi se recomanda folosirea procedeului cu brida şi element de etansare, procedeu ce permite realizarea bransamentului fãrã oprirea apei în conducta; bransarea la conducta de serviciu, aflatã pe spaţiul circulabil, se va face pe verticala pentru a umple mai uşor stratul de sub conducta bransamentului, iar solicitarea mecanicã în conducta sa fie mai mica.
2.2.18. Toate lucrãrile de reparaţii se vor încheia prin realizarea a doua operaţiuni:
- elaborarea unui raport asupra operaţiunii efectuate, nota care va intra în documentaţia tehnica a cãrţii de construcţii la capitolul reţea, aductiune,
- efectuarea unui calcul de cost a lucrãrii; valoarea este bine sa fie data şi într-o moneda de referinta (euro, etc.); valoarea va fi ataşatã unei fise ce va însoţi tronsonul respectiv de reţea; la vremea respectiva şi periodic, aceste fise vor fi inspectate şi se va putea constata dacã suma costurilor de remediere este mai mare decât costul unei conducte noi; se poate decide reabilitarea tronsonului cu argumente clare; aceste fise pot servi la o contorizare mai uşoarã a interventiilor la reţea în vederea elaborãrii de statistici.
2.2.19. În vederea unei evidente mai uşoare şi a unor decizii luate în timp real este necesarã preocuparea pentru crearea unei baze de date în format electronic. Datele trebuie sa fie uşor de apelat, uşor de exploatat. Este de altfel o obligaţie legalã. Baza de date va fi structuratã pe domenii: date constructive, date tehnologice, date de cost, date asupra reparaţiilor etc.
Baza trebuie sa conţinã caracteristicile constructive (material, diametru, adancime de pozare, anul realizãrii, poziţie şi mãrime bransamente, hidranti, vane, eventuale reparaţii), caracteristici tehnologice (presiunea de lucru, presiunea maxima în sistem, presiunea de încercare, viteza apei, secţiunea de control a calitãţii apei, etc.).
Este de preferat ca datele legate de elementele conductelor sa poatã fi apelate uşor în vederea introducerii într-un model de calcul/verificare a reţelei; aceasta înseamnã ca pentru toate elementele importante (capetele de tronson, schimbare diametru/material, vane, etc.) vor fi date şi coordonatele tridimensionale.
2.2.20. Lucrãrile de reparaţii la staţiile de pompare se referã la instalatia hidraulica, în special la vane şi clapetii de reţinere. De regula garniturile de etansare încep sa curgã în timp. Se strang suruburile şi periodic se schimba garniturile.
La pompe intervenţiile se reduc la strângerea etansarilor la ax pana când acestea rãmân numai umezite; periodic garniturile vor trebui schimbate. Strângerea va trebui verificata prin valoarea randamentului sau a puterii consumate. Dacã puterea consumatã este net diferita de puterea realizatã înainte de strangere se slabeste strângerea pana ce totuşi curgerea este acceptabilã. Dacã apa continua sa curgã trebuie schimbatã garnitura. Totdeauna intervenţia la pompa se face când aceasta este scoasa din funcţiune.
2.2.20.1. Anual va trebui verificata instalatia electrica, punerea la pãmânt şi caracteristicile de funcţionare a pompei. Cu un echipament specializat se poate determina pierderea de energie din pompa şi la momentul respectiv se va putea recomanda schimbarea pompei.
Regula generalã dupã care se stabileşte momentul în care se schimba o pompa este: energia pierdutã pe durata a 2-3 ani, prin scãderea randamentului, costa mai mult decât o pompa noua, performanta.
2.2.20.2. În cazul functionarii cu parametrii anormali pompa se verifica şi se repara. Reparaţiile vor fi fãcute de cãtre personal specializat, de reprezentanta firmei furnizoare a pompelor sau alte unitãţi abilitate. Fenomenele ce avertizeaza asupra unor defectiuni sunt: temperatura mare a motorului, zgomot exagerat, vibratii puternice, neplacute. La pompele care de regula funcţioneazã cu zgomot mare, personalul va avea şi sistem de protecţie a urechilor, casti sau dopuri.
Rezolvarea problemelor apãrute se va face pe perioada cat pompa se afla în starea de pompa de rezerva. Dacã statia de pompare are pompa de rezerva în magazie, "la rece", atunci schimbarea pompei se va face în perioada orelor de consum minim. Schimbarea se face sub îndrumarea directa a delegatului firmei furnizoare sau a personalului autorizat. Dupã schimbare pompa se verifica în ceea ce priveşte stabilitatea şi parametrii de funcţionare.
2.2.20.3. Înainte de schimbarea pompelor se verifica instalatia mecanicã de ridicat. Instalatia se verifica şi la intervalul de timp stabilit de verificatorul autorizat.
2.2.20.4. La termenul legal se verifica şi recipientul de hidrofor fie ca este recipient de hidrofor propriu zis, fie recipient de combatere a loviturii de berbec, fie recipient pentru asigurarea amorsarii pompelor. Repararea acestui recipient se face în condiţiile stabilite de proiectant şi normele ISCIR.
2.2.20.5. Repararea clãdirii statiei de pompare se face cu metode specifice. Clãdirea trebuie sa facã o impresie placuta (curãţenie, culoare) întrucât este unul din putinele obiecte vizibile şi vizitabile direct, ale sistemului de alimentare cu apa. O modernizare a clãdirii este favorabilã. În staţiile mari de pompare, funcţie de poziţia acestora, se poate amenaja un spaţiu adecvat de primire a clienţilor. Prezentarea sistemului şi o vizualizare a instalaţiilor îl poate aduce pe consumator sa fie mai aproape de eforturile operatorului furnizor de apa.
2.2.20.6. În funcţie de mãrimea statiei de pompare vor fi stabilite şi perioadele de revizuire a instalaţiei electrice, revizuire care se face de personal autorizat.

2.3. Lucrãri de supraveghere şi reparare a sistemului de automatizare
2.3.1. Prin întindere şi importanta sistemul de transport a apei trebuie continuu supravegheat pentru a asigura debitul sau debitul şi presiunea în secţiunea de control. Aductiunea trebuie verificata prin debitul cu care alimenteazã rezervorul iar reţeaua prin debitul şi presiunea la bransamentul consumatorilor. Elemente de debit şi presiune pot fi mãsurate şi în secţiuni caracteristice.
2.3.2. Sistemele actuale au în general un sistem mixt de supraveghere. Se mãsoarã local şi nu simultan debitul şi presiunea în secţiunile de control şi se compara cu valorile de control din schema generalã de funcţionare a sistemului. Realizarea parametrilor de control presupune o exploatare corecta. O modificare brusca a presiunii denota avarii pe conducta (spargere, vana blocata etc.).
Debitele pot fi mãsurate instantaneu prin debitmetre sau ca valori medii pe perioade de timp cu ajutorul contoarelor de apa. Mãsurarea simultanã a debitelor permite un bilanţ al apei şi o evaluare generalã a mãrimii pierderii de apa din sistem, deci a eficientei sistemului. Valoarea presiunii în secţiunea de control se mãsoarã. Aceasta permite determinarea liniei piezometrice în lungul sistemului. Se poate verifica prin calcul, mãrimea debitului transportat şi eventualele disfunctionalitati:
- o pierdere mai mare de sarcina, semnalata de o linie piezometrica mai inclinata decât cea normalã, poate arata colmatarea conductei, creşterea rugozitatii sau blocarea parţialã a unei vane, o pierdere mare de apa; o cercetare mai atenta poate conduce la depistarea secţiunii cu probleme,
- o corelatie între linia (panta) piezometrica şi debit poate arata şi ce rezerve are sistemul sau dimpotriva care sunt secţiunile de strangulare apãrute în funcţionare, etc.
2.3.3. O exploatare buna a sistemului presupune însã "citirea" rapida a valorilor culese "aproape instantaneu" din sistem şi interpretarea lor: apa multã/putina, presiune prea mare/mica, în tot sistemul sau numai parţial.
Pentru aceasta sistemele retehnologizate de alimentare cu apa au instalat câte un sistem automat de control:
- traductori care arata starea de funcţionare/rezerva/avarie a pompelor,
- starea închis/deschis a vanelor,
- nivelul/volumul apei în rezervor,
- presiunea apei în reţeaua de distribuţie, în noduri reprezentative (noduri unde o variatie a presiunii se face cu o modificare importanta a debitului) etc.
Valorile presiunii, de regula, sunt mãsurate cu traductori instalati pe conducte iar informaţiile sunt transmise automat, dupã un program prestabilit, cu mijloace telefonice sau radio, la un post central - dispecer general. Verificarea şi remedierea eventualelor defectiuni ale sistemului de automatizare se face de personal autorizat, preferabil al unitãţilor economice care l-au instalat.
2.3.4. Dispecerul central este un sistem de primirea informatiei, controlat de un calculator performant şi dublat de un sistem informatic ce poate asigura introducerea sistematica a datelor într-o baza de date; datele inmagazinate trebuie sa poatã fi uşor exploatate pentru informaţii curente sau pentru realizarea de statistici trimestriale, anuale etc.
Prin compararea datelor mãsurate cu cele necesare, date prin proiect sau din perioada anterioarã de exploatare, "se poate afla" unde sunt probleme legate de distribuţie mai ales: se poate face un control mai riguros în zona, se poate mãsura volumul de apa cerut de consumatori, pot fi identificate zonele cu pierderi mari de apa. Pentru concluzii constructive personalul trebuie invatat "sa citeascã şi sa interpreteze" informaţia data. Personalul de exploatare din acest loc de munca trebuie sa aibã o buna pregãtire informatica şi cunoştinţe adecvate despre tehnologia functionarii sistemului controlat.
2.3.5. În grija personalului intra starea sistemului de prelevare a parametrilor, integritatea locului şi curãţenia în spaţiul de amplasare, citirea directa a unora dintre rezultate, starea sistemului de transmisie. Partea de transmitere a informaţiilor şi de prelucrare şi arhivare a acestora trebuie data în grija firmei specializate ce a instalat programul. Personalul de supraveghere trebuie sa ştie însã când valorile primite pot fi eronate. Aceasta se poate face comparand valorile obţinute cu valorile iniţiale de control sau valorile apãrute dupã modificãrile din sistem dupã punerea în funcţiune a acestuia (testarea sistemului). Trimestrial, funcţionarea sistemului trebuie verificata.
2.3.6. Datele obţinute sunt foarte importante întrucât:
- se poate face o intervenţie directa în zona deficitara; în felul acesta se remediaza rapid defectiunea, cu efecte benefice asupra calitãţii a serviciului,
- pot fi introduse în modelul matematic al reţelei datele obţinute şi se poate face o evaluare buna a acesteia; este una din cãile de obţinere a unui argument clar asupra necesitãţii retehnologizãrii sistemului.
2.3.7. Sistemele de dispecerizare tind sa se dezvolte cu urmãtoarele elemente:
- instalarea de traductoare pentru mãsurarea parametrilor specifici de urmãrire a calitãţii apei în reţea; întrucât prezenta clorului este obligatorie în reţea, a fost dezvoltata aplicatia respectiva; în acest fel se poate urmãri şi eventuala impurificare sau instabilizare biologica a apei distribuite, urmãrind ritmul de depreciere a dozei de clor; o apa biostabila trebuie sa aibã un conţinut de Carbon Organic Total de maximum 3 mg/l,
- introducerea de traductoare de debit/presiune cu colectarea rapida a valorilor înregistrate la aceeaşi data temporala şi introducerea automatã în baza de date; interpretarea valorilor presiunii, debitului distribuit poate da o imagine mult mai buna a curgerii apei în sistem, a rezervelor sistemului sau deficienţelor în unele zone.
2.3.8. Progresiv sistemul trebuie sa ajungã la etapa în care elementele de control şi comanda sa se facã din dispecer în mod automat. Pot fi chiar detectate zonele cu pierderi mari de apa şi se poate interveni direct la locul cu deficiente.

2.4. Lucrãri de reabilitare
Metodele traditionale constau, de regula, din înlocuirea tuburilor prin metoda transee deschisã, folosind proceduri adecvate de lucru. Metodele moderne de reabilitare sunt menţionate în cap 4.

2.5. Mãsuri pentru controlul pierderilor de apa
2.5.1. Practic nu se poate face o construcţie perfect etansa, în condiţii economice rezonabile. În timp, ca orice construcţie şi conductele pentru transportul apei imbatranesc. Este deci normal ca valoarea pierderii de apa din sistem sa creascã. Pãstrarea valorii pierderii de apa în limite acceptabile este o problema ce comporta o tratare specialã. Organizarea controlului pierderilor de apa (detectare, reparare) poate face obiectul unui plan de conformare. Elemente asupra controlului pierderilor de apa sunt date în anexa 11. Optimizarea valorii pierderilor de apa are efecte economice importante. Când costul pierderii de apa este mai mare decât cheltuielile de reabilitare/retehnologizare operaţiunea de refacere trebuie începutã.

2.6. Indicatori de performanta ai lucrãrilor
2.6.1. Pentru o mai uşoarã urmãrire a comportãrii în exploatare a sistemului este necesar sa fie stabiliţi un numãr de indicatori de performanta. Indicatorii trebuie sa fie semnificativi, uşor de mãsurat, şi sa ajute la îmbunãtãţirea functionarii sistemului.
2.6.2. Cativa dintre indicatori sunt mentionati în anexa 12, pentru reţea şi aductiune. Indicatorii de performanta se stabilesc prin Regulamentul tehnic de exploatare.

2.7. Plan de conformare
2.7.1. Doua sunt considerentele pentru care fiecare sistem de alimentare cu apa are nevoie de un plan de conformare, plan ce mai poate deveni şi "master plan" sau "plan general de dezvoltare":
- proprietarul, operatorul furnizor de apa trebuie sa exploateze sistemul astfel ca sa obţinã o calitate maxima a serviciului cu resurse raţional folosite,
- cerinţele legate de calitatea de membru al Uniunii Europene impun, printre altele, ca toţi cetãţenii sa aibã acces la un sistem centralizat de alimentare cu apa iar apa primitã trebuie sa fie constant potabilã; calitatea apei trebuie continuu monitorizata.
2.7.2. Cerinţele de calitate a apei au condus la realizarea unui plan de conformare cu termene de realizare, conform <>Legii nr. 458/2002 şi completãrilor ulterioare. În unele cazuri se poate face o conformare imbunatatind calitatea apei tratate, dar în altele numai aceasta operaţiune nu este nici suficienta şi nici raţionalã. Calitatea apei tratate este legatã şi de calitatea conductelor sistemului de transport, la care trebuie adãugat şi rezervorul de inmagazinare/compensare. Materialele acceptate pentru sistemul de transport nu vor contribui în niciun caz la deteriorarea calitãţii apei tratate.
În final deci nivelul de tratare a apei trebuie stabilit şi funcţie de modernizarea reţelei astfel ca pe ansamblu efortul sa fie minim. Unele elemente asupra planului de conformare sunt date în anexa 13.

3. LUCRĂRI DE EXPLOATARE A CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI UZATE

3.1. Lucrãri de supraveghere şi întreţinere a reţelei de canalizare
3.1.1. Supravegherea colectoarelor canalizarii se face de cãtre personal calificat. Periodic personalul verifica urmãtoarele elemente constructive ale reţelei:
- existenta capacelor la cãmine; sãptãmânal,
- capacele sunt în buna stare sau vor trebui înlocuite; capacele amplasate în trafic fac zgomot la trecerea vehiculelor,
- existenta gratarelor la gurile de scurgere; sãptãmânal,
- existenta denivelarilor, gropilor, santurilor pe traseul colectorului; lunar,
- existenta resturilor de pãmânt de pe strada, resturi care pot ajunge în canalizare,
- existenta gropilor cu apa pe rigola sau în dreptul gurii de scurgere; gura de scurgere este infundata, sau este pozitionata prea sus; dupã fiecare ploaie;
- funcţionarea deversoarelor; în timpul ploilor,
- funcţionarea gurii de vãrsare; lunar, la canalizarea în sistem unitar; la reţeaua în sistem divizor, dupã fiecare ploaie mare,
- mirosul neplacut, caracteristic fermentãrii namolului, lângã gurile de scurgere sau cãmine; sãptãmânal-vara; lunar primavara/toamna,
- calitatea apelor uzate primate în reţea de la agenţii economici,
- prezenta vietuitoarelor în reţeaua de canalizare; semestrial; frecventa poate fi mai mica pentru reţeaua de apa de ploaie în cazul reţelelor în sistem separativ,
- funcţionarea statiilor de pompare; zilnic; în mod normal staţiile de pompare cu funcţionare automatizata vor avea sisteme de alarmare; pentru caz de nefunctionare intervenţia este imediata.
3.1.2. O supraveghere atenta se face asupra colectoarelor prin verificarea:
- stãrii cãminelor şi camerelor de intersectie;
- nivelului apei în cãminele de intersectie;
- nivelul apei şi starea cãminelor pe colectoarele unde viteza de curgere este în general mica, sub viteza de autocuratire, 0,7 m/s;
- depistarea prezentei poluantilor cu efecte mari asupra reţelei: produse petroliere, produse toxice, agresive etc.
- cantitatea şi calitatea apelor uzate în secţiunile dinainte stabilite; probele de apa vor fi luate de personalul laboratorului însãrcinat cu aceasta operaţiune; una dintre secţiunile obligatorii este gura de vãrsare în receptorul natural.
3.1.3. Interpretarea observaţiilor obţinute la supraveghere ca neconcordante fata de o stare buna de funcţionare şi mãsurile de remediere:
- mirosul persistent la gurile de scurgere, mai ales vara, denota o curgere lenta a apei în reţea, un început de fermentare a apelor uzate şi lipsa închiderii hidraulice la gurile de scurgere; se intervine prin maturarea strazii şi prin spalarea cu apa suficient de multã ca sa se realizeze şi garda hidraulica la gurile de scurgere; se spala colectoarele începând din amonte, cu apa din sursa de suprafata; în timp, periodicitatea de spalare devine norma de exploatare,
- pe durata ploilor importante baltile mari de apa arata locurile în care gurile de scurgere au gratarele infundate sau sunt blocate cu depuneri vechi; dacã şi dupã deblocarea gratarelor balta rãmâne insemna ca gura de scurgere este plinã cu depuneri vechi, consolidate (inclusiv pãmântul spãlat de pe strada) sau colectoarele au capacitatea de transport mai mica decât cea necesarã; vor fi luate mãsuri pentru stabilirea unei soluţii de remediere,
- nivelul apei în cãmine peste cota rigolei presupune o colmatare a tronsoanelor deci necesitatea curatirii tronsonului aval,
- determinarea unei concentratii mari de hidrogen sulfurat în gazele emanate trebuie combatuta; este toxic, în canal se produce coroziunea partii superioare a canalului (agresiune sulfatica) cu risc de deteriorare, pana la prãbuşirea canalului,
- formarea de balti pe strada; trebuie verificata panta rigolei şi cerutã remedierea.
3.1.4. În deplasarea pentru inspecţie se va da atentie tuturor capacelor de cãmine care produc zgomot la trecerea vehiculelor; sunt sparte, crapate sau nu reazema bine pe rama; vor fi remediate prin schimbare sau adãugarea unei garnituri rigide; impactul neuniform poate produce accidente precum spargerea capacului şi agresarea participanţilor la trafic sau a locuitorilor din vecinãtate.
3.1.5. Elementele obţinute din activitatea de supraveghere conduc la stabilirea, prioritizarea şi organizarea lucrãrilor de întreţinere şi a lucrãrilor de reparaţii.
3.1.6. Principalele lucrãri de întreţinere sunt:
- verificarea şi înlocuirea capacelor de cãmine şi gratarele gurilor de scurgere;
- corectarea cotei ramelor şi capacelor de la cãmine ca urmare a îmbunãtãţirii caii sau în urma tasarilor diferenţiate;
- spalarea colectoarelor;
- desfundarea colectoarelor blocate cu material sedimentat şi cimentat;
- scoaterea namolului depus în depozitele gurilor de scurgere;
- umplerea cu apa a gurilor de scurgere;
- curãţirea bazinelor de retenţie;
- înlocuirea gratarelor prevãzute pe reţea;
- asigurarea cãilor de acces la reţea şi la toate secţiunile de prelevare de probe, pentru determinarea calitãţii apei şi mãsurarea debitelor;
- desfiinţarea/regularizarea lucrãrilor ilegale de racordare;
- verificarea modului de realizare/funcţionare a noilor racorduri.
3.1.6.1. Spalarea colectoarelor poate fi cea mai laborioasa lucrare pentru întreţinerea unei bune funcţionari a reţelei. De regula spalarea începe din secţiunea amonte şi se continua pana la racordarea cu un colector mai mare, colector care nu este colmatat.
În prealabil se verifica dacã nu este rupt colectorul şi dacã pãmântul nu intra în colector. Inspecţia se face cu ajutorul echipamentelor specializate.
Dacã în apropierea canalizarii sunt pomi bãtrâni este posibil ca rãdãcinile acestora sa fi intrat în colector, prin crapaturi sau rosturile de imbinare rau executate sau deteriorate în timp.
În acest caz se va introduce o freza specialã pentru taierea radacinilor, în scopul deblocarii rapide a colectorului. Dupã aceea, în urma pozitionarii locului de intrare a radacinilor, se va descoperi colectorul, vor fi tãiate rãdãcinile şi din exterior şi vor fi refãcute imbinarile şi tuburile defecte.
În cazul în care spalarea se face pe un tronson important este raţional ca dupã terminarea operaţiunii sa se facã o inspecţie cu camera TV montata pe robot specializat. Rezultatul vizualizarii va fi arhivat, va fi comparat cu rezultatele anterioare şi va constitui un moment de referinta pentru decizie în viitoarea soluţie de reabilitare. La un asemenea tronson de regula şi coroziunea tubului, din cauza hidrogenului sulfurat, este avansatã.
3.1.6.2. Spalarea se face cu metode clasice sau folosind utilaje de spãlat. Spalarea clasica se face:
- cu apa acumulatã din tronsoanele amonte tronsonului de spãlat; se blocheaza capatul amonte al tronsonului cu un dispozitiv uşor de scos (balon); se acumuleaza apa pana când cãminul este aproape plin; se realizeazã o deblocare brusca a colectorului şi se realizeazã o "goana" de apa a carei viteza este mare, mult mai mare decât viteza normalã de curgere pe tronson; viteza apei trebuie sa fie de cel puţin 1,5 m/s; operaţiunea se repeta pana la constatarea ca spalarea este buna; se poate verifica faptul ca turbiditatea apei în capetele tronsonului este sensibil apropiatã;
- cu apa adusã din exterior şi prin umplerea ultimului cãmin din amonte al tronsonului; folosind aceeaşi tactica de golire brusca a caminului se poate asigura spalarea; dacã spalarea nu este eficienta din cauza ca depunerea pe pereţi este bine consolidata/cimentata se recurge la o curãţire mecanicã prealabilã sau intermediara; un corp din cauciuc dur, sau metalic, este plimbat ca o suveica între cãminele de capãt ale tronsonului; viteza de deplasare va fi reglata pentru a nu distruge şi tuburile; tragerea obiectului se va face cu trolii manuale, aşezate lângã cãminele de capãt; tragerea se face manual - pentru control - cu atentie pentru a evita smulgerea bucatilor din tub atunci când obiectul (sfera, ansamblul de cercuri solidarizate convenabil, perii metalice etc.) se blocheaza la modificarea brusca a secţiunii;
- spalare manualã cu jet de apa, la colectoarele cu secţiune vizitabila; la reţeaua în sistem unitar spalarea se face în perioadele fãrã ploaie, când debitul este mic; la reţeaua în procedeu separativ spalarea reţelei de apa menajere se va face cu oprirea în amonte a debitului de apa uzata; personalul va fi bine instruit şi protejat contra imbolnavirilor; o ventilaţie adecvatã va fi asigurata pe tot parcursul lucrãrilor; razuirea depunerilor solidificate se poate face cu mijloace manuale; totodatã se poate face şi o inspecţie detaliatã a tronsonului; pentru aceasta personalul va fi instruit ce sa vada sau dupã spalare va fi chemat un inspector specializat în aceste observaţii. Raportul, vãzut de responsabilul cu canalizarea, va fi atasat dosarului reţelei de canalizare, din cartea tehnica.
3.1.6.3. O metoda mai rapida, mai eficienta şi mai controlatã este spalarea cu echipamente speciale de spãlat, folosind jeturi de apa de mare viteza, 10-20 m/s; viteza se asigura prin presiunea de 80-120 bari în furtunul de transport; jetul se realizeazã cu duze speciale; introducerea capului cu jeturi multiple se face prin avalul tronsonului astfel ca materialul dislocat este evacuat de apa ce curge liber în aval; spalarea se poate face fãrã oprirea apei ce curge normal pe tronson, la debite mici, sau cu oprirea totalã a apei uzate; viteza de lucru poate fi mare, zeci de metri pe zi; spalarea este "curata" în sensul ca nimic din materialul deblocat nu ajunge în exterior, iar personalul nu intra în contact direct cu apa murdara din colector.
3.1.6.4. La reţelele noi şi unele reţelele reabilitate/retehnologizate, metoda de spalare cu jet poate fi obligatorie deoarece nu toate cãminele sunt de vizitare ci sunt şi cãmine de inspecţie. Cãminele de inspecţie nu sunt vizitabile, au dimensiuni mai mici şi servesc doar pentru inspecţie cu mijloace moderne (TVCI) sau introducerea furtunului cu duze de spalare; la realizarea proiectului trebuie sa se ţinã seama de performanţele utilajului de spalare (lungimea furtunului, presiunea de lucru etc.) la stabilirea distantei între cãmine; cu cat secţiunea colectorului este mai mare cu atât presiunea şi dimensiunea capului de formare a jetului sunt mai mari. Se înţelege ca şi recipientul de apa este mai mare şi pompa de injecţie de asemenea.
Echipamentul - masina de spãlat, numita şi "autocuratitor" care asigura presiunea apei - este mobil şi poate fi suficient de greu astfel încât trebuie verificat dacã strada (îmbrãcãmintea şi fundaţia) suporta încãrcarea din utilaj (uneori peste 20 t).
Jetul poate sparge şi crusta veche formatã pe perete, dacã apa are suficienta viteza, deci presiune de lansare; nu poate fi folosit în colectoarele prabusite, cu rãdãcini în ele sau blocate de corpuri mari, rezistente şi nedeplasabile.
3.1.6.5. Curãţirea gurilor de scurgere, cu depozit şi sifon, guri de scurgere specifice reţelei în procedeu unitar, se face obligatoriu înaintea sezonului ploios şi dupã ploi puternice (când "se constata" care sunt gurile inactive, deci infundate).
Curãţirea se poate face manual, cu unelte terasiere; se basculeaza gratarul şi cu o lopata specialã se scoate incet depunerea acumulatã; depunerea are şi substanta organicã deci poate produce o atmosfera insalubra pe trotuar; din aceasta cauza namolul nu se va aseza direct pe trotuar ci în saci de plastic (20-25 kg); sacul nu va fi lãsat sa fie cãlcat în picioare şi materialul imprastiat sau dus înapoi în gura de scurgere; namolul trebuie transportat la depozitul final imediat dupã momentul scoaterii.
În mod normal dupã curãţirea mecanicã gura de scurgere se spala, cu apa de cisterna şi aceasta din doua motive: (1) sa se curate mediul vecin de urmele de namol şi (2) sa se asigure umplerea gurii cu apa pentru realizarea închiderii hidraulice; personalul care face curãţirea va aprecia dacã exista namol şi sub "nasul" de tub, nas care asigura închiderea hidraulica; dacã apa nu curge insemneaza ca tubul este blocat; se va continua spalarea pana se sparge eventualul dop format.
Cantitatea de apa adãugatã pentru a asigura garda hidraulica la o gura de scurgere este de circa 0,3 mc.
3.1.6.6. Gurile de scurgere pot fi spalate şi mecanic. Spalarea mecanicã se face cu un echipament de "tip vidanja". Se adauga apa pana la umplerea gurii de scurgere (faptul ca se umple arata clar ca tubul de racord la canalizare este blocat cu pãmânt namol). Pentru urgentarea deblocarii namolul poate fi agitat cu mijloace mecanice - manuale. Dupã aceea este aspirat amestecul de apa - namol. Operaţiunea se repeta pana când apa adãugatã în gura de scurgere formeazã un nivel comparabil cu nivelul normal de închidere hidraulica (circa 0,7 - 0,8 m sub gratar).
Procedeul este "mai curat" şi produce o atmosfera insalubra de intensitate mai mica.
Nu este raţional ca namolul aspirat sa fie evacuat, prin gura de scurgere sau printr-un cãmin alãturat, în reţeaua de canalizare. Namolul conţine multã parte inerta şi material granular de dimensiuni mari. Acesta poate provoca accelerarea depunerilor pe colector. Dupã terminarea operaţiunii gura de scurgere rãmâne plinã cu apa. Se verifica dacã nivelul rãmas este comparabil cu nivelul normal de asigurare a închiderii hidraulice.
3.1.6.7. De regula în ziua urmãtoare se va face o inspecţie a gurilor de scurgere curatite. Prin scoaterea gratarului se verifica dacã apa a rãmas la cota ce asigura închiderea hidraulica sau "mirosul de canalizare" este puternic. La gura care nu are apa sau miroase puternic sunt defectiuni constructive; nu este etansa, pierde apa, sau are ceva spart din elementele ce asigura garda hidraulica; gura de scurgere este trecutã pe lista pentru reparaţii/refacere.
3.1.6.8. În perioadele de vara, în lipsa precipitatiilor pe o durata mai mare de 2 sãptãmâni, trebuie refãcutã garda hidraulica la gurile de scurgere. Se va începe cu strazile unde se ştie ca viteza apei este mica şi este mai accelerat procesul de depunere a suspensiilor şi începerea fermentãrii. Strada pe care "se simte canalizarea" denota o întreţinere deficitara.
Gura de scurgere se umple cu apa; dacã nivelul scade înseamnã ca gura are racordul liber; dacã nivelul apei nu scade, rãmâne la nivelul gratarului, gura este colmatata şi trebuie curatita.
3.1.6.9. O atentie specialã va fi acordatã subtraversarilor, sifonarii reţelei de canalizare. Se va marca nivelul apei în cãminul amonte, în perioada când funcţionarea este normalã, la debitul maxim şi va fi verificat acest nivel periodic, sãptãmânal. Dacã nivelul a crescut trebuie verificata cauza. Dacã în secţiunea dupã sifon nivelul este normal insemneaza ca tronsonul sifon este colmatat. La o reţea în procedeu unitar se va verifica sifonul dupã fiecare ploaie importanta.
3.1.6.10. Spalarea unui tronson important de canalizare se începe dupã ce au fost luate mãsuri adecvate la statia de epurare. Un aport mare de namol (namolul spãlat de pe pereţii colectorului) în apa uzata poate deteriora procesul de epurare. O estimare a riscului este necesarã.
3.1.7. Aducerea la cota a capacelor de cãmine de canalizare
3.1.7.1. Aducerea la cota a ramelor şi capacelor cãminelor de canalizare este data în anexa 15.
3.1.8. Curãţirea bazinelor de retenţie
Una dintre soluţiile pentru preluarea debitelor de apa din ploaie cu frecventa mai mica decât frecventa de calcul, la reţelele deja executate, este prevederea de bazine de retenţie. Bazinul retine volumul suplimentar de apa şi asigura evacuarea acestuia pe o durata mare de timp deci cu o solicitare mai mica a colectoarelor din aval, inclusiv a statiei de epurare.
Patru sunt problemele mari ale exploatãrii bazinelor:
- se produce o sedimentare a suspensiilor; depunerile trebuie sa fie rapid indepartate (imediat dupã trecerea ploii şi golirea bazinului) pentru a nu intra în putrefactie şi produce o zona insalubra; sistemul de curãţire trebuie ţinut în stare permanenta de funcţionare (protecţia contra vandalismului este necesarã);
- controlul rãspândirii mirosului sau a diversilor vectori (muste, tantari, etc.) care imprastie bacterii şi virusuri ce pot produce îmbolnãvirea populaţiei din zona; aceasta se face printr-o buna spalare şi împrãştierea de dezinfectanti;
- poate sa inghete apa din precipitatiile cãzute iarna din cauza jocului variaţiei temperaturilor, pozitive/negative; dacã apa ingheata poate da impingeri în pereţi, sau smulge bucãţi din betonul aparent; dacã în exploatare se constata ca scurgerea apei este dificila, mai ales la spalare, vor fi luate mãsuri de reprofilare a fundului bazinului;
- trebuie adoptate mãsuri contra tendintei de folosire a bazinelor de retenţie drept depozite de gunoi.
3.1.9. Lucrãri de intervenţie la gurile de vãrsare
Gura de vãrsare este elementul de legatura între reţeaua de canalizare şi receptorul de tip rau/lac. Gura de scurgere trebuie sa asigure o curgere a apei astfel încât construcţia sa rãmânã stabilã şi totodatã sa se asigure un bun amestec şi rapid între apa uzata şi apa receptorului.
Cum însã apa raului are debite variabile şi cum la viteze mari malurile pot fi erodate, gura de vãrsare trebuie controlatã dupã fiecare debit mai mare (viitura) ca debitul mediu al raului. Se va verifica:
- stabilitatea malurilor raului pe circa 100 m în aval şi 500 m în amonte;
- stabilitatea construcţiei gurii de vãrsare;
- tendinta raului, la ape mici, de îndepãrtare fata de gura de vãrsare;
- tendinta raului de blocare a gurii de vãrsare;
- tendinta de modificare a malului opus sub impactul curentului produs de apa evacuata din canalizare;
- tendinta raului de spalare a albiei lângã gura de vãrsare; o consolidare adecvatã trebuie facuta cat mai repede.
Toate observaţiile fãcute, la intervale cu atât mai mici cu cat fenomenul este mai activ, vor servi pentru fundamentarea deciziei de intervenţie pentru reparatie. Lucrãrile vor fi executate de un constructor agreat. Intervenţiile pe parcurs pot fi legate şi de asigurarea unui mod mai bun de amestec a celor doua ape, apa uzata şi epurata şi apa raului.
3.1.10. Lucrãri de intervenţie la staţiile de pompare
3.1.10.1. Lucrãrile de intervenţie la construcţia statiei de pompare trebuie sa asigure un aspect cel puţin suportabil al clãdirii în peisaj, o protecţie buna pentru instalaţiile hidraulice şi electrice, un acces uşor pentru personal şi pentru utilaje. Cu cat lucrãrile sunt fãcute mai aproape de începerea degradãrii cu atât ele sunt mai rapide şi mai puţin costisitoare. Intervenţia la construcţie se face dupã metodele utilizate la construcţiile civile. Aceeaşi atentie va fi data şi spaţiului ce asigura protecţia sanitarã.
3.1.10.2. O construcţie foarte importanta pentru statia de pompare este canalul de ocolire în cazul nefunctionarii "justificate", indelungate a pompelor. Având în vedere ca acest canal reprezintã preaplinul statiei de pompare construcţia trebuie sa fie funcţionalã şi accesibila tot timpul iar în secţiunea de racordare aval condiţiile de lucru trebuie asigurate.
3.1.10.3. Se va da o atentie deosebita comportãrii statiei de pompare pe durata ploilor ce depãşesc frecventa normata. Accesul la statie trebuie întotdeauna asigurat. Se va verifica funcţionarea preaplinului şi efectul punerii sub presiune a reţelei, în amonte.
3.1.10.4. La instalatia electrica vor fi respectate cerinţele normativelor în vigoare. Important este ca siguranta functionarii sa fie mare. La staţiile de pompare importante (cu consecinţe importante în caz de nefunctionare) se va asigura linie dubla de alimentare cu energie.
3.1.10.5. Pompele vor trebui sa aibã sisteme de protecţie contra suprasarcinii, a umezelii în motor, a nivelului maxim, etc. Aceste sisteme vor fi verificate lunar şi reparate de personal specializat.
3.1.10.6. Pompele vor trebui sa aibã echipamente de mãsurat pentru parametrii de funcţionare (debit, presiune, curent şi tensiune de alimentare, putere absorbitã etc.). Acestea vor fi verificate sãptãmânal.
3.1.10.7. Pompele vor fi controlate zilnic în ce priveşte zgomotul, vibratiile produse, durata de funcţionare, consumul de energie, starea uleiului, temperatura în lagare etc.
3.1.10.8. Gratarele vor fi curatate cel puţin de 3 ori/zi. Materialele colectate vor fi puse în saci şi evacuate astfel ca sa nu producã neplaceri locuitorilor din vecinãtate.
3.1.10.9. Deoarece, de regula, statia de pompare de pe reţea este amplasata în spaţiul construit este obligatoriu ca sa existe marcata şi închisã zona de protecţie sanitarã.
3.1.10.10. Ori de câte ori este pusã în funcţiune o pompa, ce a avut rol de pompa de rezerva, se verifica starea acesteia, legãturile şi punerea la pãmânt. Atunci când pompa de rezerva este "în magazie" înainte de montare este verificata de personal de specialitate, sau de furnizorii pompei.
3.1.10.11. Anual se va organiza un program de verificare a tuturor pompelor. Pentru pompele la care apar probleme se va asigura o verificare în atelierele firmei furnizoare sau a unei firme autorizate. Dupã o asemenea verificare se va reface diagrama Q = f(H) pentru fiecare pompa.
3.1.10.12. Principalii parametrii de funcţionare ai statiei de pompare vor fi înregistraţi sistematic. Datele preluate şi prelucrate pot asigura valorile indicatorilor de performanta, estimari asupra debitului de ape uzate, ape false, economicitatea functionarii statiei etc.
3.1.10.13. Staţiile de pompare pentru evacuarea apelor la pasaje denivelate vor avea toate pompele montate şi vor avea sursa dubla de alimentare cu energie. Atunci când nu au sistem de ocolire vor fi supradimensionate şi vor avea capacitatea de debusare adecvatã. Este raţional, din motive de siguranta, ca debitul de calcul al statiei de pompare, sa fie mai mare decât debitul colectat (frecventa ploii de calcul pentru statie cu cel puţin o clasa peste frecventa de calcul a reţelei).

3.2. Lucrãri de reparaţii la construcţiile accesorii pe reţeaua de canalizare
3.2.1. Lucrãrile de reparaţii vor fi organizate ţinând seama de trei elemente particulare:
- reţeaua se scoate greu din funcţiune;
- lucrãrile se fac în condiţii de trafic;
- se lucreazã într-un mediu dificil (umed, infectat, spaţii inguste);
3.2.2. Pentru a avea o buna productivitate şi lucrãri de calitate este necesar ca:
- sa lucreze numai personal calificat,
- personalul sa aibã material de protecţie adecvat;
- locul de lucru sa fie asigurat contra accidentelor de munca;
- în cazul intervenţiei la colectoare în funcţiune, durata trebuie sa fie cat mai mica (schimburi succesive, neîntrerupte).
3.2.3. De regula la reţelele cu lungimi mici 1 - 300 km personalul de supraveghere face şi reparaţiile la reţea. Personalul lucreazã în echipe de câte minimum 2 persoane. Ca o predimensionare iniţialã numãrul de persoane se poate considera,în medie, un om la 5 - 10 km de reţea.
3.2.3.1. Lucrãrile cele mai des intalnite sunt cele de remediere a cãminelor:
- reasezarea corecta a capacelor cãminelor;
- înlocuirea capacelor sparte/furate şi a gratarelor la gurile de scurgere;
- repararea scarilor de acces în cãmine;
- repararea lucrãrilor la bazinele de retenţie;
- întreţinerea sistemului de mãsurare permanenta a debitelor;
- racordarea de noi consumatori la reţea.
3.2.3.2. La repararea scarilor cãminelor se procedeazã astfel:
- cu o scara mobila introdusã în cãmin se va verifica starea treptelor de scara infipte în peretele caminului; de regula treapta este din oţel beton de 20 mm; când coroziunea a produs reducerea grosimii barei astfel ca diametrul a rãmas sub 12 mm scara trebuie înlocuitã; se va realiza o scara noua, tip pompier, care va fi lansata în cãmin. Prinderea se va face în doua secţiuni prin suruburi introduse în gãuri nou fãcute în perete; eventualele bucãţi de beton vor fi reţinute;
- în cazul scarilor realizate ca scara "tip pompier" se verifica starea cuielor de prindere; dacã acestea au secţiuni de bare mai subtiri de 10 mm, se înlocuiesc; prinderea în perete se va face în gãuri noi în pereţii caminului; se va evita zona de imbinare a prefabricatelor; se recomanda ca scarile noi sa respecte prevederile SR EN 14396/04.
3.2.3.3. Racordarea de noi consumatori la reţea
Racordarea va fi facuta numai de personal autorizat, dupã un proiect aprobat de operator. Firmele independente, ce vor face asemenea lucrãri, vor fi acceptate în prealabil de proprietar şi au acreditare tehnica. Acestea vor lucra sub supravegherea personalului operatorului.
Racordarea poate fi efectuatã în unul dintre cele trei moduri:
- prin racordare folosind cãminul de vizitare; atunci când noul racord este amplasat la o cota ridicatã iar curgerea se asigura gravitational; când racordul este la cota joasa se va asigura pomparea apei;
- prin racordare directa în tubul existent:
* spargand colectorul din beton şi introducând noul tub de racord; etansarea locului gaurit; exista riscul ca noul racord poate fi impins în colector pe o lungime care poate reduce debitul transportat; totodatã rezistenta tubului în care se face racordarea poate fi serios afectatã;
* taind colectorul din masa plastica (PVC, PAFSIN, etc.) şi introducând o ramificatie care se etanseaza la tubul existent; la noua ramificatie se asigura racordarea;
- prin realizarea unui cãmin nou pe colectorul existent; rezulta de fapt o imbinare de 2 colectoare de canalizare; se realizeazã cãminul, ingloband în construcţie tubul existent; în cãmin se racordeaza noul colector şi apoi se taie jumãtatea de sus a tubului existent, în interiorul caminului, cu recuperarea bucatilor rezultate; se poate verifica periodic calitatea apei ajunse prin noul racord.
3.2.3.4. La înlocuirea capacelor se va verifica faptul ca noul capac suporta încãrcarea admisã pentru mijloacele de transport în zona. Capacele noi vor fi prinse de rama prin balamale.
3.2.3.5. Repararea bazinelor de retenţie se va face în urma unei analize detaliate a acestora. Trebuie asigurata scurgerea rapida a apelor dupã trecerea varfului de viitura şi evacuarea cat mai completa a depunerilor. Pentru evacuarea completa şi spalarea tuturor depunerilor vor trebui prevãzuţi hidranti cu furtun suficient de lung. Bazinele descoperite vor avea balustrada de protecţie. Balustrada va fi dublata de plasa cu ochiuri de maxim 3-4 cm pentru protecţia animalelor ce pot cãdea în bazin. Se face marcaj de interzicere a accesului neautorizat.
3.2.3.6. Pentru subtraversarea cursurilor de apa, sau alte subtraversari, sifonul de canalizare va avea realizatã o posibilitate de spalare. Se va verifica nivelul apei în cãminul amonte şi în momentul în care cota acestuia este mai mare decât este normal trebuie facuta spalarea sau/şi curãţirea mecanicã. La fiecare viitura pe rau se verifica starea subtraversarii.
În cazul în care se contureaza o spalare anormala a fundului albiei, cu tendinta de dezvelire a subtraversarii, vor fi luate mãsuri de protecţie; lucrãrile vor fi executate de administratorul cursului de apa.
3.2.3.7. Lucrãrile de amplasare a echipamentelor de mãsurat debitul de apa vor fi realizate dupã detalii date prin proiect şi vor fi menţinute în buna stare de funcţionare. Accesul la aparate va fi sigur.

3.3. Lucrãri de reparaţii la reţeaua de canalizare.
3.3.1. Lucrãrile de reparaţii la reţea pot fi fãcute la tubulatura sau şi la lucrãrile auxiliare. Degradarea localã a acestor lucrãri se remediaza prin reparaţii. Când colectoarele se degradeaza în proporţie mare reparaţia intra în grupa reabilitãrii sau chiar a retehnologizãrii.
Marea majoritate a colectoarelor de mici dimensiuni sunt fãcute din tuburi de beton. Cum multã vreme imbinarile au fost fãcute cu mortar de ciment şi cum tuburile au fost solicitate de sarcini variabile este de presupus ca foarte multe imbinari sunt defecte. Aceasta se traduce prin pierdere de apa în subsol (în perioadele de seceta) sau drenarea de apa din subsol, apa falsa, în perioadele de ploi puternice sau pierderi masive din reţeaua de apa potabilã.
Când pe strada, pe traseul reţelei de canalizare, relativ uşor de urmãrit datoritã capacelor cãminelor de vizitare, apar denivelari mari, pe distanţe chiar mici este aproape sigur ca sunt dificultãţi mari la tubulatura reţelei; tubul s-a prabusit, apa pierdutã spala pãmântul etc.
3.3.2. La tuburile nevizitabile se face o verificare suplimentarã asupra cauzei prabusirii. Verificarea se poate face:
- cu 2-3 oglinzi şi sursa de lumina; în doua cãmine adiacente denivelarilor intra câte un om, cu o oglinda şi o tija suport pe care oglinda poate fi asezata la 45°; oglinda se aseaza deasupra apei în direcţia caminului vecin; se trimite un fascicol de lumina pe oglinda; dacã prin miscarea oglinzii lumina nu ajunge în cãminul vecin insemneaza ca tubul are o porţiune prabusita;
- cu dispozitive cu raza laser; se poate face o verificare suplimentarã; muncitorul din cãmin trimte o unda laser, de la un echipament specializat, în direcţia curentului de apa; unda se întoarce de la locul tubului prabusit indicând distanta; distanta masurata se compara cu distanta masurata pe strada, pana la locul tubului prabusit; dacã cele doua distanţe coincid cauza blocarii este clara;
3.3.3. Repararea se face prin sãpãtura deschisã cu oprirea apei şi deversarea ei la un tronson apropiat sau prin pomparea acesteia din cãminul amonte. În nici un caz transportul apei uzate nu se face direct prin rigola strazii.
Vor fi luate toate mãsurile de protecţia muncii pentru lucrãtorii proprii şi pentru participanţii la trafic. Lucrãrile se fac fãrã întrerupere pana la terminare, chiar dacã se lucreazã în schimburi succesive, în zile de sãrbãtoare etc.
Tubul se înlocuieşte cu un tub din acelaşi material sau şi cu alt material mai bun. Sistemul de imbinare trebuie decis în prealabil. Dacã reparaţia trebuie încheiatã repede se poate recurge la bride rapide de etansare a capetelor sau la un capãt (celãlalt are mufa).
Se va face o umplutura buna în jurul tubului introdus, indice Proctor 90%-95%.
3.3.4. La colectorul vizitabil se va putea face o inspecţie mai detaliatã. Scopul este de a vedea dacã nu sunt afectate şi alte secţiuni în afarã celor deja rupte. Repararea se poate face tot prin înlocuirea tubului cu sãpãtura în transee deschisã. În cazul secţiunilor mari se poate adopta o soluţie de captusire din interior dar acest lucru conduce la un timp mare de execuţie. Se poate recurge şi la o captusire interioarã cu procedee speciale, fãrã transee deschisã; detalii în cap 4.2.
3.3.5. Dupã reparaţiile care implica accesul la tubulatura trebuie facuta o proba de etanseitate. Se foloseşte apa din tub prin blocarea secţiunii aval şi umplerea caminului amonte sau cãminul aval pana la nivelul strazii. Presiunea maxima - 5 mCA. Dacã nu sunt urme evidente de curgere se poate face umplutura. La proba, apa uzata nu trebuie sa ajungã pe strada. La tronsoane mici se va aduce apa curata pentru a evita lucrul în condiţii mai grele în caz ca este necesarã refacerea lucrãrii.
3.3.6. Refacerea cãminelor de vizitare se practica atunci când materialul caminului s-a degradat, cãminul primeşte noi racorduri, prin a cãror execuţie structura lui a fost afectatã, sau când cãminul s-a afundat din cauza traficului intens.
3.3.6.1. Tehnica aplicatã pentru racordarea tubului la cãmin este incastrarea acestuia în fundaţia caminului, de regula turnata din beton. Imbinarea este rigida şi din cauza traficului tubul se rupe; exfiltratia nu face decât sa amplifice fenomenul. Refacerea consta în refacerea tuburilor ce sunt racordate la cãmin şi apoi refacerea caminului din aceleaşi materiale sau alte materiale. Pentru asigurarea elasticitatii noile tuburi vor fi legate de cãmin prin garnitura elastica. Umplutura de sub cãmin şi tuburi va fi buna, indice Proctor 95%. Dupã terminarea lucrãrilor se face proba de etanseitate. Pierderea de apa ar trebui sa fie mai mica de 0,02 1/mp. Pentru proba se etanseaza cãminele de la capetele exterioare celor doua tronsoane adiacente.
3.3.6.2. Folosirea caminului prefabricat din masa plastica, în spaţii circulabile, presupune o construcţie specialã pentru rama şi capac. Pentru adaptare la cotele terenului local, cãminul are partea superioarã mobila (culiseaza într-o garnitura specialã). Aceasta parte nu poate prelua însã sarcini din trafic. Drept urmare rama capacului se înglobeazã într-o placa din beton armat şi cu placa cu tot este asezata peste cãmin. Pentru a putea prelua sarcinile din trafic umplutura de lângã cãmin va fi foarte bine facuta, indice Proctor 95%. Placa de beton se va ingloba în stratul de rezistenta al caii, respectând cota, cu o eroare de maximum 1,0 cm. Când se reface îmbrãcãmintea strazii se ridica şi placa la noua cota.
3.3.6.3. Toate lucrãrile de refacere a reţelei de canalizare vor fi trecute în baza de date a canalizarii (cartea construcţiei). Dacã este cazul, noi proceduri de lucru vor fi realizate, atestate şi aprobate.

3.4. Indicatori de performanta
Pentru o uşoarã urmãrire a reţelei de canalizare este raţional sa se stabileascã o serie de indicatori de performanta. O lista cu indicatori este data în anexa 12. Lista nu este limitativa. Funcţie de situaţia localã lista poate fi extinsã sau redusã. Indicatorii de performanta vor fi stabiliţi prin Regulamentul tehnic.

4. SOLUŢII MODERNE DE REABILITARE A SISTEMULUI DE TRANSPORT A APEI

4.1. Lucrãri de reabilitare pentru conducte sub presiune
4.1.1. În timp lucrãrile de transport a apei suferã din cauza imbatranirii şi de multe ori din cauza depãşirii parametrilor de lucru: debitul de apa transporta se poate reduce sau din motive de dezvoltare a localitãţii poate creste; materialul conductei, prin coroziune, poate influenta calitatea apei sau poate periclita stabilitatea tubului pana la distrugerea parţialã sau totalã a acestuia; pierderea de apa poate depãşi limitele acceptabile. Lucrãrile vor trebui refãcute pentru a ajunge la parametrii proiectati sau mai buni.
4.1.2. Decizia de reabilitare conduce la necesitatea realizãrii unor studii (de fezabilitate, de soluţii, etc.) prin care sa se defineascã şi sa se stabileascã noile criterii de performanta şi implicatiile tehnice şi economice ale abordarii noii investiţii.
4.1.3. Pentru transportul apei de alimentare exploatarea trebuie sa punã la dispoziţie datele de baza care sa justifice soluţiile de reabilitare. Aceste date sunt:
- modificarea capacitãţii de transport; capacitatea insuficienta produce dificultãţi beneficiarului şi consecinţe exprimate în:
* numãrul reclamatiilor justificate a utilizatorului de apa;
* pagube plãtite ca urmare a lipsei de apa;
* numãrul de consumatori afectaţi de calitatea apei;
* lipsa apei la consumatorii publici prioritari (spitale şcoli, agenţi economici cu producţie specialã, incendiu etc.);
* energia consumatã suplimentar fata de situaţia normalã;
* presiunile mari din sistem produc avarii şi sporesc pierderea de apa;
- mãrimea pierderii de apa, ca volum şi consecinţe economice:
* costul anual al supravegherii functionarii;
* numãrul anual de reparaţii;
* costul mare al reparaţiilor;
* stânjenirea traficului prin evaluarea timpului de asteptare sau reducerea vitezei vehiculelor;
* pagube colaterale importante datorate degradãrii unor construcţii vecine reţelei;
* penalizare pentru folosirea nerationala a apei din sursa;
* deteriorarea procesului tehnologic la statia de epurare prin dilutia apei uzate ca urmare a colectãrii apei pierdute prin reţeaua de distribuţie;
* impurificarea apei concretizata prin creşterea dozelor de reactivi de dezinfectare;
- deteriorarea calitãţii apei furnizate; apa potabilã la plecarea din sursa/rezervor isi pierde aceasta calitate prin impurificare din cauza materialului conductei (apa roşie), a infiltratiilor de apa murdara din exterior (la oprirea apei); din cauza deselor reparaţii creste numãrul de îmbolnãviri, cresc costurile de tratament, se reduce capacitatea de munca etc.;
- deteriorarea relatiei furnizor client ca urmare a scaderii nivelului serviciului de furnizare a apei:
* scãderea ritmului de plata a serviciului;
* creşterea numãrului de reclamaţii;
* scãderea valorii construcţiilor ca urmare a unei alimentari deficitare cu apa.
4.1.4. Pentru o buna folosire datele trebuie furnizate astfel încât sa satisfacã şi condiţiile:
* sa fie corecte;
* sa fie corect mãsurate şi înregistrate;
* sa fie disponibile într-o forma uşor accesibila.
4.1.5. Pentru o decizie corecta furnizarea elementelor de cost a lucrãrilor şi dezavantajelor produse utilizatorilor este esenţialã. Regula de baza este: reabilitarea se face când costul menţinerii în exploatare (la parametrii corecti) este mai mare decât costul unei lucrãri noi.
4.1.6. Costul reabilitãrii trebuie fãcut în ipoteza ca pãrţi din lucrare mai pot fi folosite dacã se fac "reparaţiile" necesare. În acest moment apare încã o problema: trebuie estimat cu cat se poate lungi perioada de exploatare şi ce beneficii pot fi obţinute prin reabilitare. Calcule asupra rentabilitatii reabilitãrii sunt necesare.
4.1.7. Metoda şi soluţia de reabilitare se decide de proiectant funcţie de oferta tehnologicã existenta, de viteza de execuţie şi de costuri. Operatorul este direct interesat asupra a doua aspecte din aplicarea soluţiei:
- ce mãsuri suplimentare sunt necesare pe durata execuţiei pentru asigurarea cu apa a consumatorului astfel ca cel puţin parţial cantitatea sa fie asigurata iar calitatea sa fie buna; cum se evacueaza apa de canalizare în condiţii de siguranta;
- cum trebuie lucrat cu utilizatorii de apa afectaţi astfel ca aceştia sa înţeleagã, sa accepte şi în final sa constate ca vor avea un serviciu de furnizare a apei mai bun ca înainte.
Totodatã operatorul va trebui sa verifice dacã mãsurile de protecţie pentru locuitorii din zona, pentru trafic şi altele, sunt acceptabile.
Operatorul este interesat ca durata lucrãrii sa fie minima şi efectul sa fie net vizibil.
4.1.8. Metodele de lucru utilizate pentru reabilitarea lucrãrilor de transport a apei sunt date în anexa 14.

4.2. Lucrãri de reabilitare la reţeaua de canalizare
4.2.1. Pentru reţeaua de canalizare sunt folosite urmãtoarele criterii pentru stabilirea momentului şi modului de reabilitare::
- criterii generale de performanta
* capacitate redusã de transport,
* consum de energie cu mult peste cel proiectat,
* restrictii de construcţii pe calea de rulare, pentru trafic,
* întreţinerea şi exploatarea,
* materiale disponibile,
* posibilitate de dezvoltare în viitor.
- condiţii de performanta
* performanta hidraulica,
* impact asupra mediului.
4.2.2. La reabilitarea reţelei de canalizare modul de analiza al sistemului depinde de dimensiunea problemei:
- o reabilitare limitatã; de regula o parte din reţea sau numai unele colectoare sunt deteriorate ca structura sau ca mod de funcţionare (capacitate de transport depãşitã - punere sub presiune);
- o reabilitare de mari dimensiuni, ce poate cuprinde toatã reţeaua şi care poate fi numita şi retehnologizare a reţelei; aceasta se face de regula la depãşirea duratei normate de lucru a reţelei.
O abordare de asemenea dimensiune se face dupã studii de specialitate.
4.2.3. În cazul unei reabilitari limitate nu se pune problema creşterii debitului de ape evacuate prin canalizare chiar dacã se decide realizarea unui colector nou.
În acest caz problema expertizarii structurale a canalului vechi este esenţialã. Trebuie decis dacã sistemul constructiv existent este bun sau dacã acesta poate fi consolidat la o limita de siguranta comparabila cu o lucrare noua. Pentru adoptarea soluţiei trebuie ţinut seama şi de alte elemente importante:
- cum poate funcţiona sistemul pe perioada reabilitãrii şi cat de complicata este soluţia provizorie,
- cat dureazã reabilitarea; soluţia cu durata minima de reabilitare este de preferat,
- dacã tehnologia de reabilitare disponibilã este şi raţionalã/rentabila pentru folosirea ei la dimensiunea realã a lucrãrii.
4.2.4. Investigatia asupra structurii depinde de mãrimea colectorului.
În cazul colectoarelor nevizitabile, investigarea este de obicei indirecta:
- se spala colectorul, folosind mijloace hidraulice energice,
- se întrerupe scurgerea apei în canalizare, pe tronsonul spãlat,
- se introduce un echipament cu camera TVCI şi se obţin informaţii vizuale,
- se analizeazã informaţiile vizuale,
- se completeazã cu informaţiile obţinute de la lucrãrile de reparaţii fãcute anterior,
- se pot face sãpãturi limitate, în spaţii în care nu se produc probleme mari pentru trafic şi se verifica direct informaţia asupra stãrii colectorului.
4.2.5. În cazul colectoarelor vizitabile dupã spalarea energica a tronsoanelor se face o inspecţie cu o echipa de specialişti. Constatãrile se fac pe loc şi sunt marcate pe un profil longitudinal; profilul are un sistem de referinta pentru detectarea uşoarã a secţiunilor; pot fi fãcute fotografii sau filme. Sunt luate toate mãsurile de siguranta necesare pentru protecţia personalului implicat.
4.2.6. În ambele sisteme de control se analizeazã:
- mãrimea, amploarea, desimea şi modul de dispunere al fisurilor,
- starea imbinarilor,
- dislocarea de material pe porţiuni importante de tub,
- ruperea şi dislocarea tuburilor,
- racordurile incorect fãcute,
- mãrimea infiltratiilor din exterior,
- intensitatea degradãrii suprafeţei şi eventual cauza acesteia (coroziune, abraziune, calitatea materialului, erori de execuţie etc.),
- starea armaturii şi betonului din structura.
4.2.7. Concluzia analizei trebuie transformata într-o soluţie constructivã:
- structura colectorului este încã buna dar trebuie consolidata,
- structura colectorului este buna şi numai suprafata interioarã trebuie refãcutã; refacerea poate fi facuta prin "dublarea" structurii existente sau prin înlocuirea totalã şi realizarea alteia noi.
- colectorul este total deteriorat şi structura trebuie refãcutã integral.
4.2.8. Pentru rezolvarea acestor situaţii au fost dezvoltate tehnologii de reabilitare pe loc, fãrã transee deschisã, a colectoarelor. Unele dintre tehnologiile aplicabile astãzi sunt descrise mai departe.
4.2.8.1. Pentru colectoare cu structura de rezistenta încã buna se recurge la o imbunatatire a suprafeţei interioare pentru etansare, pentru reducerea rugozitatii şi a protecţiei contra coroziunii, prin:
- protejarea prin "tencuirea" suprafeţei cu materiale adecvate pe baza de ciment sau de rasini,
- aplicarea, prin torcretare, a unei rasini având ca suport o tesatura specialã (fibra de sticla),
- introducerea unui cofraj interior, etans, pierdut, şi cimentarea spaţiului dintre cofraj şi peretele exterior al tubului vechi.
4.2.8.2. Pentru colectoare la care structura de rezistenta trebuie imbunatatita se poate recurge la:
- introducerea unui tub prefabricat din material plastic de forma colectorului, cu diametrul mai mic decât colectorul existent şi având distantieri "crampoane" pe fata exterioarã; între acest "cofraj" şi peretele interior al tubului se poate introduce un tip special de mortar sau rasina; prin intarire se obţine un tub nou în tubul vechi; se imbunatateste structura colectorului, se reduce rugozitatea peretelui astfel ca se compenseazã scãderea de secţiune şi creste mult etanseitatea tubului; se poate folosi practic la orice forma de colector;
- introducerea unui tub din material plastic, papusat, al cãrui diametru exterior este mai mic decât diametrul interior al tubului reabilitat; încãlzirea tubului nou îl aduce la forma circulara; noul tub se afla sub protecţia tubului vechi; spaţiul dintre cele doua tuburi va fi umplut cu mortar sau alt material.
4.2.8.3. Pentru colectoare la care structura de rezistenta este nesatisfacatoare, aceasta trebuie refãcutã total. Se poate proceda diferit dupã cum colectorul este vizitabil sau nu.
Pentru colectoare vizitabile se poate recurge la soluţia realizãrii unui colector nou din beton armat. Cofrajul exterior poate fi constituit din tubul vechi.
Pentru colectoare nevizitabile se poate recurge la introducerea unui tub nou în interiorul celui vechi, prin tragerea unui tub din masa plastica sau impingerea unui tub din fibra de sticla. Dacã este necesar un diametru mai mare de tub atunci tubul vechi se poate sparge şi înlocui cu un tub mai mare, dar nu mult mai mare, ce ia locul celui vechi. Diametrele tubului nou nu pot fi prea mari, în general sub 500 mm.
4.2.8.4. Pentru secţiuni foarte mari de colectoare (2-4 m) în condiţii speciale se poate recurge şi la execuţia în scut. În acest procedeu, dacã adâncimea este suficienta iar solul bun, se poate realiza colectorul pe un traseu care sa nu mai urmãreascã reţeaua stradala. Acest lucru este posibil fiind vorba de un colector principal; racordarea colectoarelor secundare se face în nodurile de intersectie.
4.2.9. Tehnologiile de realizare sunt particulare şi aparţin diferitelor firme, la fel ca şi costurile de realizare. Din informaţiile existente rezulta ca lucrarea poate avea un cost de 0,5-0,75 din costul unui colector nou realizat în sãpãtura deschisã. O mare influenta în evaluarea costului o are însã lungimea colectoarelor de reabilitat, prezenta apei subterane, natura solului etc.; cu cat este mai mare lungimea tronsonului de reabilitat cu atât costul specific poate fi mai mic.
4.2.10. Pentru toate tehnologiile aplicabile, care nu presupun distrugerea colectorului vechi, sunt obligatorii urmãtoarele operaţiuni prealabile:
- realizarea unui proiect de reabilitare,
- obţinerea cooperãrii unei firme specializate în lucrãri de tipul respectiv,
- acreditarea procedeului de lucru pentru reabilitare,
- devierea apelor uzate cu ajutorul unei construcţii provizorii,
- o curãţire foarte buna a tubului înainte de începerea lucrului; aceasta se poate face cu o masina cu jet de apa la o presiune de 80-125 bari,
- inspecţie cu camera TV CI,
- pãstrarea interiorului colectorului în stare curata şi uscata,
- refacerea fiecãrui racord dupã executarea reabilitãrii,
- refacerea legãturii la cãmine,
- inspecţie cu camera TVCI dupã finisarea lucrãrilor; imaginea înregistratã va constitui documentul de referinta pentru exploatarea viitoare.
Se pãstreazã regula ca reabilitarea se face din aval spre amonte şi fiecare tronson terminat este dat în funcţiune cat mai repede.
4.2.11. O etapa extrem de complicata poate fi însã etapa realizãrii devierii apelor uzate produse de locatari pe durata execuţiei lucrãrilor de reabilitare. Pentru aceasta vor trebui date detalii şi realizate lucrãri auxiliare. Viteza de execuţie a lucrãrilor poate fi un element esenţial.
4.2.12. Cea mai complicata problema este însã remedierea unui colector aflat în partea aval a reţelei de canalizare. Apa din amontele tronsonului reabilitat trebuie transportatã în avalul tronsonului, pe durata reabilitãrii.
- Se va adopta totdeauna o soluţie care sa fie coordonata cu traficul în zona.
- Se va folosi cãminul amonte tronsonului de remediat ca bazin de aspiratie pentru pompa care va scoate apa uzata şi o va pompa în avalul tronsonului de remediat sau într-un colector vecin. Conducta de refulare va avea o poziţie protejata şi va fi rezistenta la socuri. În cazuri speciale se poate realiza un cãmin separat pentru aspiratie. Pompa va fi cufundata în apa din cãmin şi va avea elemente automate de pornire/oprire.
- Dacã în colector ajung şi ape meteorice de pe platforme, strada etc. în vederea reducerii debitului vor fi luate mãsuri de blocare a gurilor de acces şi evacuarea în siguranta a apei prin alte zone.
4.2.13. Dupã terminarea noului colector acesta se probeazã, ca un tronson nou; la un rezultat favorabil se trece la realizarea noilor racorduri. Dupã realizarea racordurilor direct sau cu instalatie TVCI se inspecteaza modul de racordare. Sunt verificate acum numai racordurile la tub nu şi legatura la case. Se reface succesiv racordarea locuinţelor la ramificatia prevãzutã pe colector. Se începe racordarea din avalul tronsonului.
4.2.14. Soluţia pentru reabilitarea unui colector la care volumul de apa infiltrata este mare trebuie bine analizata. Se poate apela la o drenare exterioarã, dacã se face reabilitarea fãrã transee deschisã. Dacã însã zonele cu probleme sunt restrânse se poate incerca o injecţie din exterior folosind materiale adecvate. În cazuri complicate se poate recurge la soluţia inghetarii zonei cu probleme sau a executãrii unui drenaj cu filtre aciculare în exterior.
4.2.15. Pentru reducerea perioadei de lucru, activitatea este raţional sa fie continua, cu schimburi continue 24 ore/zi, fãrã întrerupere.
4.2.16. Pentru colectoare importante poate fi raţionalã devierea apelor printr-un colector nou legat la reţeaua neafectata.
4.3. Mãsuri speciale de protecţia muncii.
Lucrul în mediul cu ape uzate prezintã în general pericole din cauza calitãţii microbiologice şi toxice a acesteia. Din aceasta cauza toate lucrãrile vor avea un grad sporit de supraveghere. Mãsurile sunt necesare în special pentru lucrãtorii dispersati pentru lucrãrile auxiliare. Pentru lucrãtorii ce asigura operaţiunile efective de reabilitare problemele sunt mai simple deoarece aceştia fac de regula numai acest tip de operaţiuni iar zona în care ei lucreazã se situeaza în amplasamente în care apa uzata este exclusa (nu total).
Mãsurile de protecţia muncii sunt cele specifice de lucru în spaţii deschise, în transee, cu echipament funcţionând electric, pe durata zilei sau nopţii.
Specifice sunt urmãtoarele mãsuri de protecţie sanitarã:
- toţi lucrãtorii vor avea echipament de protecţia muncii, de calitate şi impermeabil,
- lucrãtorii nu vor avea rani deschise sau în curs de vindecare,
- spaţiul pentru recreere, masa etc. va fi complet separat şi supravegheat,
- dupã realizarea operaţiunilor muncitorii se vor spala şi isi vor schimba echipamentul de protecţie într-un spaţiu adecvat,
- echipamentul va fi spãlat şi dezinfectat cu substanţe adecvate,
- echipamentul de protecţie nu va pãrãsi sub nici o forma zona de lucru,
- zilnic, personalul implicat va fi verificat în privinta stãrii fizice.

4.4. Retehnologizarea conductelor de transport a apei
4.4.1. Necesitatea retehnologizãrii rezulta din dinamica opusã a celor doua aspecte ale exploatãrii sistemelor de transport a apei: pe de o parte cu trecerea timpului sistemul constructiv imbatraneste şi deci isi pierde din performanţele iniţiale; pe de alta parte cheltuielile de exploatare cresc.
4.4.2. Retehnologizarea, ca operaţiune tehnica efectivã, nu aparţine exploatãrii. Ea se realizeazã dupã un proiect tehnic ce respecta toate regulile. Retehnologizarea se face însã în paralel cu sistemul existent, sistem care trebuie ţinut în funcţiune sigura cel puţin din punct de vedere al calitãţii apei. Din acest motiv elementele retehnologizãrii trebuie sa capete soluţii speciale, un regulament provizoriu de exploatare a conductelor. Unele elemente privind retehnologizarea sistemului sunt date în anexa 16.

5. TESTAREA CONDUCTELOR DE TRANSPORT A APEI
5.1. Necesitatea cunoaşterii performantelor sistemelor de transport a apei.
5.1.1. Testarea construcţiilor pentru transportul apei este necesarã pentru:
- verificarea rezistentei conductelor şi lucrãrilor auxiliare la presiunea din sistem; în cazul în care nu este precizatã alta metoda se recomanda metoda data în SR EN 805/00 respectiv SR EN 1610/00,
- verificarea pierderilor de apa; acest lucru este necesar atât pentru protejarea materialului conductei cat pentru controlul stabilitatii solului în care conducta este amplasata dar mai ales pentru determinarea eficientei transportului,
- stabilirea cantitãţii de reactiv de dezinfectare,
- verificarea capacitãţii de transport este necesarã pentru a determina unul dintre parametrii fundamentali de proiectare, debitul (sistemul se realizeazã pentru a transporta o anumitã cantitate de apa) şi de stabilire a eventualelor rezerve ale sistemului.
5.1.2. Cantitatea de apa transportatã trebuie sa fie cunoscutã deoarece:
- cantitatea de apa prelevata din sursa trebuie plãtitã furnizorilor,
- cantitatea de apa luatã din alt sistem trebuie plãtitã de consumatori,
- trebuie determinata eficienta statiilor de pompare,
- este necesarã determinarea periodicã a consumului specific de energie,
- prin efectuarea bilanţului se poate determina pierderea de apa din sistem, pe aductiune, reţea,
- trebuie estimat debitul de apa strãinã, "falsa" intrata în canalizare,
- se poate face bilanţul general pe subbazine hidrografice,
- se poate determina consumul specific brut/net de apa pe cap de locuitor, restitutia specifica etc.
5.1.3. Testarea construcţiilor pentru transportul apei se face obligatoriu la receptionarea lucrãrii, vezi anexele 17, 17.1, 17.2, dupã o reabilitare importanta, dupã retehnologizarea sistemului, în perioada realizãrii auditului lucrãrii.
5.1.4. Detalii privind modul de testare sunt date în anexa 18.

6. EVALUAREA CHELTUIELILOR PENTRU REPARAŢIA LUCRĂRILOR
6.1. La executarea lucrãrilor de intervenţie şi reparatie vor fi evaluate costurile pentru:
- lucrãrile de protecţia muncii,
- transportul personalului, echipamentului, materialelor,
- lucrãrile provizorii pentru devierea apei etc.,
- penalizãrile plãtite ca urmare a unei pagube produse,
- personalul care se ocupa cu înregistrarea rezultatelor mãsurãtorilor şi prelucrarea lor,
- studiile speciale pentru probleme punctuale ale sistemului,
- lucrãrile efective de reparaţii şi reabilitari.
6.2. Modul de estimare a costurilor poate fi fãcut prin stabilirea cotei pãrţi din "lucrãri tip" pentru realizarea unei operaţiuni complexe, dupã metodologia folositã la stabilirea articolelor de deviz pentru realizarea lucrãrilor de construcţii sau prin obţinerea unor indicatori specifici pentru fiecare dintre lucrãrile tip curent aplicate de operator. Fiecare tip de lucrare poate fi transformata în unitate specifica de mãsura.
6.3. Evaluarea lucrãrii poate fi facuta de personalul tehnic dupã o fişa de lucrare pe care şeful de echipa este obligat sa o redacteze la fiecare intervenţie. Cu aceasta ocazie pot fi fãcute corectii de preţuri, funcţie de inflaţie etc.
6.4. Pentru usurinta reactualizarii este bine ca valoarea lucrãrii sa fie exprimatã şi într-o moneda cu variatie relativ mica în timp (Euro, USD, etc.), sau menţionatã echivalenta valorilor de baza, la data execuţiei, ex. 1 USD = .... lei.
6.5. Pe baza sintetizarii valorilor realizate, în timp, vor putea fi deduse elementele unei liste de costuri specifice, uşor de folosit, ca de exemplu:
- reparat conducta PE 110 mm, la 1,5 m adancime, ...................... lei/m
- corectat cota capac de cãmin la canalizare, ...................... lei/buc.
- curãţire gura de scurgere ........................................ lei/buc.
- reparat hidrant de incendiu, DN80 ................................ lei/buc.
- instalare bransament DN15 pe conducta DN20 .......................... lei/m
- inspecţia reţelei de canalizare .............................. lei/km, etc.
6.6. Modul de lucru şi valorile luate în calcul vor trebui aprobate de proprietar şi reactualizate periodic funcţie de rata de devalorizare/rata de schimb.
6.7. În timp operatorul va putea elabora norme de timp pentru personalul de execuţie, norme care vor asigura o mai buna dimensionare a acestuia.
6.8. Valorile servesc pentru evaluarea costurilor generale pentru reparaţii, pe tronsoane, pe toatã reţeaua, pe aductiune. Aceste valori vor putea fi comparate cu valorile estimate ca necesare pentru un sistem nou. Dacã este mai convenabil se poate promova o soluţie de reabilitare sau de retehnologizare a sistemului.
6.9. Din aceste evaluãri se poate deduce costul personalului de supraveghere şi aceste costuri pot fi comparate cu costul de realizare şi operare a unui sistem automat de control.
6.10. Cunoaşterea valorii corecte a costurilor de menţinere în funcţiune (costuri de operare şi management) este un element vital în elaborarea unui proiect ce urmeazã sa fie finanţat din bani de împrumut sau din fondurile de restructurare/aderare.
6.11. Costurile de operare sunt necesare pentru calculul tarifului apei, unul dintre cele mai puternice elemente de legatura între operator (furnizorul de apa) şi client (consumatorul de apa), cel care plãteşte totul, în ultima instanta.
6.12. Valorile obţinute pe tip de lucrare vor putea fi folosite şi pentru comparare între operatori, în vederea dezvoltãrii unor tehnologii de intervenţie mai performanţe.

7. APLICAREA MANAGEMENTULUI CALITĂŢII ÎN EXPLOATAREA LUCRĂRILOR
7.1. Proprietarul/operatorul sistemului de alimentare cu apa şi/sau canalizarii trebuie, în timp, sa-şi punã la punct sistemul calitãţii. Aceasta presupune:
- pregãtirea personalului conform standardelor de calitate,
- organizarea administrativã pentru a rãspunde cerinţelor de calitate,
- organizarea sistemului informaţional,
- elaborarea Manualului calitãţii prin care se structureaza modul de lucru în unitate; aceasta etapa nu poate fi parcursã decât dupã o foarte buna cunoaştere a sistemului de alimentare cu apa respectiv a sistemului de canalizare.
7.2. La baza organizãrii sistemului calitãţii sunt trei idei principale:
- tot personalul operatorului este implicat în sistemul calitãţii, în mod specific,
- rezolvarea unei probleme se face dupã un parcurs stabilit; schimbarea parcursului se face numai în anumite condiţii şi pana la schimbarea acestuia se respecta întocmai parcursul iniţial,
- orice anomalie se supune procedurilor specifice de analiza şi capata o cale de rezolvare; decizia este introdusã în parcursul de lucru.
Pentru concretizarea operaţiunilor se recomanda folosirea informaţiilor date în standardele de calitate, seria 9001 şi seria 14000.
7.3. Trebuie facuta distincţie între organizarea sistemului calitãţii şi urmãrirea calitãţii produsului finit, calitatea de apa potabilã sau de apa epurata în cazul de fata. Sistemul calitãţii se aplica pentru a putea asigura totdeauna o apa de calitatea stabilitã în prealabil.
7.4. Instalarea sistemului calitãţii reprezintã un mod de economisire a resurselor operatorului în ce priveşte realizarea produsului:
- în colectivul de lucru dispar suprapunerile; fiecare membru are sarcini bine precizate,
- cu obiective clare fiecare membru se poate concentra asupra sarcinilor proprii fãrã sa se mai intrebe cine face restul,
- dacã ceva nu funcţioneazã se poate gãsi cu usurinta punctul deficitar,
- sistemul nu reprezintã o blocare a iniţiativei personale; fiecare isi poate aduce contribuţia când şi unde doreşte dar punerea în aplicare a "contribuţiei" nu se poate face decât dupã o analiza de stabilire a procedurii de lucru, de estimare a tuturor consecinţelor şi de includere în sistemul calitãţii.
7.5. Acreditarea sistemului de calitate de cãtre un organism autorizat conduce şi la creşterea încrederii clienţilor în capacitatea operatorului de îndeplinire a obligaţiilor, stabilitatea şi seriozitatea acestuia; în final toate acestea conduc la creşterea încrederii şi îmbunãtãţirea relatiei operator/client.
7.6. Sistemul calitãţii este un argument în plus pentru acordarea sarcinii de exploatare unor unitãţi capabile sa facã acest lucru; capabilitatea insemneaza acreditarea de organismele abilitate; aceasta înseamnã o economie de efort pentru societate. Cel care face bine operaţiunea este mai calificat deci economiseste efortul. Ca atare produsul final va costa mai puţin. Un sistem al calitãţii nu depinde de mãrimea fizica a lucrãrilor. Un sistem mic de alimentare cu apa şi canalizare (la sate de exemplu) nu are probleme mai putine ci numai ordinul de mãrime a problemelor poate fi diferit.
7.7. Aplicarea sistemului calitãţii în domeniul exploatãrii are pentru membrii operatorului cel puţin trei aspecte favorabile:
- capata siguranta în lucru deoarece ştiu ca procedeul este gandit pana la capãt şi nu prezintã riscuri majore; aceste riscuri au fost reduse la minimum,
- se face obligatoriu o dotare adecvatã pentru a evita orice improvizatie care de regula este scumpa şi riscanta,
- unitatea este obligatã sa aseze personalul dupã conceptul ca pentru un anume loc în schema este nevoie de o anumitã instrucţie-pregãtire profesionalã.
7.8. Aplicarea sistemului calitãţii demareaza greu şi isi arata rezultatele abia dupã ce funcţioneazã bine. Cunoaşterea buna a elementelor de comportare a sistemului conduce la rezultate favorabile, optime. Stabilitatea şi continuitatea în lucru este esenţialã. Corectarea erorilor înregistrate trebuie facuta organizat.


ANEXA 1

REGULI GENERALE PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR
DE TRANSPORT A APEI POTABILE

1. Sistemul de transport al apei (aductiunea şi reţeaua de distribuţie) este cel mai dezvoltat element al sistemului de alimentare cu apa. Pentru o funcţionare buna şi de lungã durata sistemul trebuie proiectat şi executat corect. Un astfel de sistem poate funcţiona pe durata de viata a materialului tubular şi lucrãrilor auxiliare.
2. Traseul aductiunii trebuie sa fie scurt, accesibil, pe teren stabil şi sa nu necesite lucrãri suplimentare costisitoare. Traseul trebuie sa apartina domeniului public. Intersectia cu drumurile de interes naţional trebuie sa fie cat mai putine şi fãcute în condiţii de maxima siguranta, prin subtraversare.
3. Traseul trebuie ales astfel încât, pe cat este posibil, apa sa curgã gravitational sau cu pompare cat mai redusã. Linia piezometrica este bine sa fie aproape paralela cu linia generalã a terenului, pentru a avea presiuni cat mai mici şi mai uniforme în timpul functionarii.
4. Diametrul conductei rezulta dintr-un calcul economic: costul total al investiţiei şi exploatãrii conductei sa fie minim.
5. Presiunea minima în conducta trebuie sa fie peste 0,5 bari iar presiunea maxima cat mai redusã. La aductiunile funcţionând prin pompare se va verifica presiunea de funcţionare la lovitura de berbec şi vor fi prevãzute mijloacele adecvate de protecţie.
6. Traseul bun are nevoie de cat mai putine construcţii accesorii: cãmine de vane, cãmine de golire, cãmine de aerisire, subtraversari, supratraversari etc.
7. De regula conducta este asezata în pãmânt la o adancime cel puţin egala cu adâncimea de inghet în zona.
8. În profil vertical conducta se va executa astfel încât toate tronsoanele sa aibã o panta constructivã de min 1 la mie; în toate punctele înalte vor fi prevãzute ventile de aerisire iar în punctele joase cãmine cu vane de golire.
9. Viteza apei în conducta rezulta din dimensiunea diametrului economic la o conducta funcţionând prin pompare. La o conducta cu funcţionare gravitationala, viteza apei poate rezulta din doua condiţii: sa fie folositã toatã energia disponibilã a apei, între capetele aductiunii şi sa nu depãşeascã valoarea vitezei limita admisã pentru materialul tubular, respectiv 3-5 m/s.
10. Dacã debitul de transportat este prea mare şi nu se fabrica în mod curent dimensiunea de diametru necesar, sau sunt alte considerente (etapizare execuţie, conducta trebuie sa aibã un grad mare de siguranta în funcţionare etc.), se poate adopta o soluţie cu doua conducte în paralel. De regula conductele au acelaşi diametru iar cele doua conducte sunt legate cu bretele situate la distanta de cca. 3-5 km între ele.
11. Pentru siguranta conductei vor fi fãcute: calcule hidraulice de dimensionare, de verificare la diferite situaţii de funcţionare şi la lovitura de berbec, stabilindu-se şi presiunea de încercare la etanseitate; calcule de rezistenta şi stabilitate sub sarcinile din pãmânt (deformatie de max. 3% din diametru), din trafic şi din presiunea apei; calcule economice pentru justificarea materialului (cost/durata de viata), a diametrului şi lungimii, a posibilitãţilor de reabilitare, înlocuire/retehnologizare.
12. Materialul conductei va fi ales funcţie de calitatea apei şi agresivitatea solului. Se prefera materialul cu rezistenta la coroziune din materialul tubului şi nu din protecţia ulterioara a peretelui. Din considerente locale, justificate, materialul conductei poate fi diferit în lungul conductei.
13. Pentru materialul ales trebuie sa existe piese de imbinare şi pentru lucrãri auxiliare (fitinguri).
14. Pentru materialul ales sa fie cunoscutã tehnologia de execuţie.
15. Constructorul trebuie sa aibã toate echipamentele necesare pentru o execuţie corecta, precum şi pregãtirea tehnologicã necesarã.
16. Pentru stabilirea soluţiei de aşezare a tuburilor conductei în transee, a modului de rezemare a pereţilor sãpãturii şi a modului de efectuare a umpluturii este important sa fie bine cunoscutã litologia solului şi caracteristicile geotehnice ale pãmântului.
17. Proiectul trebuie sa conţinã modul şi metodele de testare a capacitãţii de transport a lucrãrilor precum şi instrucţiuni de exploatare a obiectului tehnologic şi a ansamblului lucrãrilor.


ANEXA 1a

REGULI GENERALE DE PROIECTARE A REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE

1. Reţeaua se dimensioneaza la debitul maxim orar la care se adauga debitul de incendiu pentru toate incendiile interioare teoretic simultane. Reţeaua se verifica la funcţionarea în caz de incendiu stins cu hidrantii exteriori la presiunea de minimum 7 mCA, pentru o reţea de joasa presiune. În cazul reţelelor mari se face o verificare şi pentru estimarea implicatiilor pe care le poate avea o avarie pe una dintre conductele importante. La reţelele foarte dezvoltate, oraşe cu mai mult de 0,5 mil. locuitori, se va face o verificare a stabilitatii biologice a apei.
2. Presiunea maxima în reţea este de 6 bari; presiunea minima este presiunea necesarã la bransament pentru cei mai înalţi sau mai departati consumatori, în toate ipotezele de funcţionare.
3. Viteza apei în conducte poate rezulta din condiţia de folosire la maximum a energiei disponibile la reţele funcţionând gravitational şi din condiţia de cost total minim la reţelele cu funcţionare prin pompare; viteza minima va fi cel puţin 0,3 m/s iar viteza maxima cel mult 3 m/s.
4. Reţeaua noua este de regula o reţea plana; prin retehnologizare poate deveni reţea spatiala.
5. Reţeaua se considera inelara dacã în fiecare inel raportul diametrelor barelor componente este maximum 2. Diametrul minim al barelor trebuie sa permitã amplasarea şi funcţionarea hidrantilor. Amplasarea hidrantilor pe artere trebuie facuta prin bransament prevãzut cu vana de izolare. Pentru siguranta vana va fi montata direct în pãmânt.
6. Poziţia conductelor în trama stradala este în concordanta cu prezenta celorlalte reţele: reţeaua de apa va fi totdeauna deasupra reţelei de canalizare, sub reţeaua de gaz, sub reţeaua electrica şi sub reţeaua de cabluri telefonice; totdeauna conductele vor fi amplasate sub adâncimea de inghet etc.; în cazuri speciale (strãzi cu trafic important, teren loessoid etc.) se poate lua în calcul şi pozarea în galerie edilitara comuna pentru mai multe sau pentru toate conductele din subteran.
7. Forma reţelei depinde de reţeaua stradala, relieful terenului, poziţia consumatorilor importanti, poziţia consumatorilor vitali şi de o distribuţie raţionalã a apei. Se va evita amplasarea de conducte mari pe trasee importante de circulaţie. O avarie poate avea consecinţe apreciabile.
8. În cazul terenului foarte denivelat a localitãţii reţeaua se împarte în zone de presiune. În fiecare zona (în care presiunea nu depãşeşte 6 bari) reţeaua va funcţiona practic independent. Calculele hidraulice vor fi fãcute în consecinta, pentru funcţionare normalã şi funcţionare în caz de incendiu.
9. Reţeaua se prevede cu hidranti de incendiu, bransamente (contorizate), cismele (dacã sunt cerute), vane de golire totalã, vane de aerisire, vane de reglare a presiunii pentru unele zone.
10. Aducerea apei în zona de folosire se va face prin artere. Este raţional sa se proiecteze o reţea buna de artere, de regula reţea inelara.
11. Atunci când din calcule rezulta tronsoane cu viteza mica de curgere a apei vor fi prevãzute sisteme speciale de spalare. Regula este "pe durata spalarii numãrul de consumatori afectaţi sa fie minim", la fel ca şi numãrul de hidranti.
12. Reteua se doteaza cu sistem de mãsurare a debitelor şi presiunilor, contoare la toţi consumatorii, contoare de district/zona, debitmetru cu echipament de cumulare a valorilor debitelor la intrarea în reteta, manometre sau traductoare de presiune în toate punctele caracteristice. Contorizarea totalã a reţelei asigura posibilitatea verificãrii periodice a pierderii de apa deci a eficientei reţelei.
13. Reţeaua noua va fi astfel alcãtuitã încât apa sa ajungã la consumator pe drumul cel mai scurt şi va fi prevãzutã cu amenajãri speciale pentru prelevarea de probe pentru verificarea calitãţii apei.
14. Dacã este cazul, reţeaua va fi prevãzutã cu amenajãri speciale pentru introducerea fractionata de reactivi de dezinfectare, când se demonstreaza ca acest lucru este necesar.
15. La alegerea tipului de material se va tine cont şi de densitatea pieselor auxiliare necesare pentru realizarea branşamentelor şi hidrantilor precum şi de postutilizarea materialului rãmas la terminarea perioadei de funcţionare.
16. Dimensionarea reţelei se va face pentru o dezvoltare etapizata într-un orizont de 25 de ani.
17. Tuburile pentru realizarea conductelor reţelei vor avea imbinarea rezistenta la eforturi longitudinale de întindere întrucât din cauza spaţiului redus nu se poate asigura construcţia de masive de reazem.
18. Proiectul va conţine instrucţiuni pentru modul de testare, modul de punere în funcţiune şi modul de exploatare a reţelei.


ANEXA 1b

DIAGRAME ŞI TABELE PENTRU DIMENSIONAREA HIDRAULICA A
CONDUCTELOR SUB PRESIUNE ŞI A COLECTOARELOR DE CANALIZARE


ANEXA 1b-1
Diagrama Maninng pentru dimensionarea expeditiva a conductelor pline cu apa; tuburi din PAFSIN; coeficientul de rezistenta "lambda" calculat cu formula Colebrook-White.

NOTA(CTCE)
----------
Imaginea diagramei Maninng pentru dimensionarea expeditiva a conductelor pline cu apa; tuburi din PAFSIN; coeficientul de rezistenta "lambda" calculat cu formula Colebrook-White, se gãseşte în Monitorul Oficial nr. 903 bis din 7 noiembrie 2006, Partea I. (a se vedea imaginea asociata)

ANEXA 1b-2
Diagrama Maninng pentru dimensionarea expeditiva a conductelor pline cu apa (sub presiune); tuburi din oţel, fonta cenusie, beton precomprimat; 1/n = 83

NOTA(CTCE)
----------
Imaginea diagramei Maninng pentru dimensionarea expeditiva a conductelor pline cu apa (sub presiune); tuburi din oţel, fonta cenusie, beton precomprimat; 1/n = 83, se gãseşte în Monitorul Oficial nr. 903 bis din 7 noiembrie 2006, Partea I. (a se vedea imaginea asociata)

ANEXA 1b-3
Diagrama Maninng pentru dimensionarea expeditiva a conductelor pline cu apa; tuburi din beton; coeficient de rugozitate 1/n = 74

NOTA(CTCE)
----------
Imaginea diagramei Maninng pentru dimensionarea expeditiva a conductelor pline cu apa; tuburi din beton; coeficient de rugozitate 1/n = 74, se gãseşte în Monitorul Oficial nr. 903 bis din 7 noiembrie 2006, Partea I. (a se vedea imaginea asociata)


ANEXA 1b-4
Tabele pentru dimensionarea expeditiva a conductelor din PEID, PN 10; coeficientul de rezistenta "lambda" calculat cu formula Williams-Hazen.

Conducta din tub de polietilena, PN 10
s = grosimea peretelui tubului, mm
DNO = diametrul nominal exterior, mm
DNI = diametrul nominal interior, mm


DNO = 110 mm                                       DNO = 400 mm
            s = 6,60 mm                                        s = 23,70 mm
            DNI = 96,80 mm                                     DNI = 352,60 mm
┌───────┬────────┬───────────┬─────────┬────────┬────────┬───────────┬─────────┐
│   v   │   Q    │     Q     │    i    │   v    │   Q    │     Q     │    i    │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  m/s  │  mc/h  │dmc/s (l/s)│   m/m   │  m/s   │  mc/h  │dmc/s (l/s)│   m/m   │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  0,4  │ 10,60  │    2,94   │ 0,00180 │  0,4   │ 140,6  │   39,06   │ 0,00040 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  0,5  │ 13,25  │    3,68   │ 0,00272 │  0,5   │ 175,8  │   48,82   │ 0,00060 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  0,6  │ 15,90  │    4,42   │ 0,00381 │  0,6   │ 210,9  │   58,59   │ 0,00084 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  0,7  │ 18,55  │    5,15   │ 0,00507 │  0,7   │ 246,1  │   68,35   │ 0,00112 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  0,8  │ 21,19  │    5,89   │ 0,00650 │  0,8   │ 281,2  │   78,12   │ 0,00144 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  0,9  │ 23,84  │    6,62   │ 0,00808 │  0,9   │ 316,4  │   87,88   │ 0,00179 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  1,0  │ 26,49  │    7,36   │ 0,00982 │  1,0   │ 351,5  │   97,65   │ 0,00217 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  1,1  │ 29,14  │    8,10   │ 0,01172 │  1,1   │ 386,7  │  107,41   │ 0,00259 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  1,2  │ 31,79  │    8,83   │ 0,01377 │  1,2   │ 421,8  │  117,18   │ 0,00305 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  1,3  │ 34,44  │    9,57   │ 0,01597 │  1,3   │ 457,0  │  126,94   │ 0,00354 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  1,4  │ 37,09  │   10,30   │ 0,01832 │  1,4   │ 492,1  │  136,70   │ 0,00406 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  1,5  │ 39,74  │   11,04   │ 0,02081 │  1,5   │ 527,3  │  146,47   │ 0,00461 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  1,6  │ 42,39  │   11,77   │ 0,02346 │  1,6   │ 562,4  │  156,23   │ 0,00519 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  1,7  │ 45,04  │   12,51   │ 0,02624 │  1,7   │ 597,6  │  166,00   │ 0,00581 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  1,8  │ 47,69  │   13,25   │ 0,02917 │  1,8   │ 632,7  │  175,76   │ 0,00646 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  1,9  │ 50,34  │   13,98   │ 0,03224 │  1,9   │ 667,9  │  185,53   │ 0,00714 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  2,0  │ 52,99  │   14,72   │ 0,03546 │  2,0   │ 703,1  │  195,29   │ 0,00785 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  2,1  │ 55,64  │   15,45   │ 0,03881 │  2,1   │ 738,2  │  205,06   │ 0,00859 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  2,2  │ 58,29  │   16,19   │ 0,04230 │  2,2   │ 773,4  │  214,82   │ 0,00937 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  2,3  │ 60,94  │   16,93   │ 0,04593 │  2,3   │ 808,5  │  224,59   │ 0,01017 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  2,4  │ 63,58  │   17,66   │ 0,04970 │  2,4   │ 843,7  │  234,35   │ 0,01100 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  2,5  │ 66,23  │   18,40   │ 0,05360 │  2,5   │ 878,8  │  244,11   │ 0,01187 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  2,6  │ 68,88  │   19,13   │ 0,05764 │  2,6   │ 914,0  │  253,88   │ 0,01276 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  2,7  │ 71,53  │   19,87   │ 0,06181 │  2,7   │ 949,1  │  263,64   │ 0,01369 │
├───────┼────────┼───────────┼─────────┼────────┼────────┼───────────┼─────────┤
│  2,8  │ 74,18  │   20,61   │ 0,06612 │  2,8   │ 984,3  │  273,41   │ 0,01464 │
└───────┴────────┴───────────┴─────────┴────────┴────────┴───────────┴─────────┘
 - coeficientul de rezistenta hidraulica este calculat cu formula
   Hazen-Williams.



Tabele pentru dimensionarea expeditiva a conductelor din PEID, PN 10;

ANEXA 1b-5
Diagrama pentru corectarea valorii debitului şi vitezei apei în cazul când conducta nu este plinã cu apa (gradul de umplere h/H < 1,0)

NOTA(CTCE)
----------
Imaginea Diagramei pentru corectarea valorii debitului şi vitezei apei în cazul când conducta nu este plinã cu apa (gradul de umplere h/H < 1,0), se gãseşte în Monitorul Oficial nr. 903 bis din 7 noiembrie 2006, Partea I. (a se vedea imaginea asociata)


ANEXA 2

REGULI GENERALE DE PROIECTARE A REŢELELOR DE CANALIZARE

1. Apele de canalizare pot fi evacuate prin reţeaua de canalizare, care poate fi alcãtuitã sub forma de reţea în procedeul:
- divizor/separativ când apele meteorice sunt evacuate printr-o reţea separatã de apele menajere sau/şi industriale asimilate apelor uzate menajere,
- unitar când toate apele uzate sunt evacuate prin aceeaşi reţea de canalizare,
- mixt când din condiţii locale este raţionalã o alcãtuire prin combinarea favorabilã a primelor doua procedee.
2. Prin definitie colectorul de canalizare funcţioneazã cu nivel liber (rezerva de extindere, ventilaţie pentru evitarea producerii de amestecuri explozive, evacuarea plutitorilor). Din acest considerent toate colectoarele vor fi amplasate astfel încât curgerea apei sa fie în sensul pantei strazii. Anomaliile vor fi analizate. Panta minima nu poate fi mai mica de valoarea ce asigura viteza minima de autocuratire (0,7 m/s), sau 1/DN (cu DN exprimat în mm); din motive constructive panta maxima va fi de 15%, fãrã mãsuri speciale de ancorare a tuburilor în transee; în nici un caz viteza maxima a apei nu va depãşi viteza maxima acceptatã de materialul tubular ales. La pante mai mari se prevãd cãmine de rupere de panta sau tronsoane cu rugozitate artificiala mare.
3. În alcãtuirea clasica reţeaua de canalizare este ramificata dar este posibila şi o reţea inelara. Reţeaua trebuie astfel alcãtuitã încât apa sa fie evacuata gravitational şi pe drumul cel mai scurt.
4. Debitul maxim orar de apa uzata menajera este debitul de dimensionare la reteua în procedeu divizor; debitul de apa meteorica, calculat cu metoda raţionalã sau cu alte metode, dimensioneaza reţeaua unitarã şi reţeaua de ape pluviale; se recomanda folosirea prescripţiilor din STAS 1846/90 şi 9470/73 şi SREN 752-4/99. La reţeaua unitarã se face verificarea la debitul orar minim, în care caz viteza nu trebuie sa fie mai mica de 0,7 m/s. Este bine ca în lungul colectorului valoarea vitezei sa rãmânã constanta sau sa creascã.
5. Diametrul tubului se determina funcţie de debitul din secţiune, panta posibila şi gradul de umplere; pentru colectorul de apa uzate menajere gradul de umplere este maximum 0,7-0,8; pentru reţeaua care evacueaza apa meteorica se accepta curgerea cu secţiune plinã (grad de umplere unu). Diametrul minim constructiv este 25 cm (30 cm pentru ape meteorice).
6. Diametrul tubului are valori constante sau crescatoare în lungul colectorului, variabil fiind gradul de umplere; valoarea diametrului se poate reduce, pe acelaşi colector, numai în aval de secţiunea de evacuare a apei printr-un deversor.
7. Pentru suprafeţe de teren relativ plate se poate prevedea statie de pompare a apei din colectorul a carei adancime depãşeşte 6-8 m. Statia de pompare trebuie sa aibã, la limita (atunci când în mod fortat nu funcţioneazã) posibilitatea de descãrcare libera-provizorie a excesului de apa.
8. La alegerea frecvenţei ploii de calcul, necesarã în determinarea debitului de ape meteorice, trebuie ţinut seama de riscul de producere a inundatiilor şi deci a pagubelor, de posibilitatea amenajãrii de intersectii denivelate pentru strazile importante, de posibilitatea realizãrii de construcţii subterane deschise (metrou, termoficare etc.).
9. Vor fi prevãzute cãmine de inspecţie şi de vizitare la distanţe tehnologice, în funcţie de mãrimea colectoarelor şi de sistemul de curãţire al canalizarii. La curãţirea clasica distanţele sunt de ordinul 50 m; la curãţirea prin spalare cu jet de apa sub presiune mare aceste distanţe sunt limitate de posibilitãţile utilajului folosit (1-200 m). Cãminele de inspecţie nu sunt vizitabile; pot servi doar pentru inspecţii cu sisteme de televiziune cu circuit închis şi spalare cu jet de apa.
10. Racordarea colectoarelor ce aduc apa uzata bruta sau preepurata de la agenţii economici se va face obligatoriu prin cãmin de vizitare pentru a putea verifica periodic calitatea apei primite.
11. Testarea colectoarelor se face la presiunea maxima de 0,5 bari, sau presiune egala cu adâncimea maxima a caminului de pe tronson, pentru o durata de min. 30 min. Pentru sistemul de canalizare sub vacuum, recomandat pentru colectivitãţi mici şi debite reduse, amplasate pe zone relativ plate, tubul va trebui testat la presiunea de minus 0,8 bari, pe durata a 10 minute.
12. Pentru detalii de proiectare şi execuţie se recomanda consultarea SR 8591, SREN 752, SREN 1610, SR 1846, SR 3051.
13. Vor fi respectate prevederile ghidului GP 106/94, pentru zonele rurale.
14. La alegerea materialului tubular se va tine seama de posibila agresivitate a apei uzate (inclusiv agresivitatea sulfatica) precum şi de agresivitatea solului.
15. Este de cea mai mare importanta cunoaşterea caracteristicilor pãmântului de fundare şi calitatea ce trebuie obţinutã de umplutura de lângã tub. Unele consecinţe sunt semnalate în anexa.
16. Asa de exemplu dupã date din literatura tehnica, pentru un sol argilos-nisipos: modulul de rigiditate este de 130 daN/cmp la un indice de compactare Proctor 100% şi scade la 50 daN/cmp pentru un indice Proctor 95%, la 20 daN/cmp pentru un Proctor 90% şi 8 daN/cmp pentru un Proctor 85%. Se poate vedea cat de important este modul de realizare a umpluturii. La tuburile elastice (raportul dintre reducerea diametrului tubului şi diametrul nominal mai mare de 3%) o compactare slabã poate fi catastrofala, având în vedere ca reţeaua este amplasata sub partea carosabilã a strazii.
17. Proiectul trebuie sa conţinã şi modul de testare a capacitãţii de transport a lucrãrii.
18. Proiectul trebuie sa conţinã şi instrucţiuni de exploatare pentru lucrarea proiectata.


ANEXA 3

CONŢINUTUL REGULAMENTULUI TEHNIC DE EXPLOATARE A LUCRĂRILOR

1. Regulamentul se elaboreazã pe baza legislaţiei în vigoare, a cãrţii tehnice a construcţiei, a instrucţiunilor de exploatare elaborate de proiectant precum şi a concluziilor din exploatarea din perioada anterioarã. La lucrãrile noi instrucţiunile de exploatare sunt elaborate odatã cu elaborarea proiectului de execuţie astfel încât toate elementele de exploatare sa poatã fi evaluate şi integrate în costul de realizare.
2. Instrucţiunile de exploatare trebuie sa conţinã toate precizãrile legate de:
- amplasarea şi modul de reperare pe teren a tuturor lucrãrilor,
- amplasamentul şi echiparea statiilor de pompare precum şi sursele de alimentare cu energie electrica,
- tehnologia folositã la execuţie şi parametrii normali de funcţionare; când este cazul vor fi dati şi parametrii de funcţionare în situaţii de restrictie sau avarie,
- distribuţia materialelor folosite, cu principalele caracteristici mecanice şi tehnologice,
- mãrimea şi modul de marcare a zonelor de protecţie sanitarã,
- modul de mãsurare a parametrilor tehnologici,
- indicatorii de performanta,
- frecventa şi modul de urmãrire a lucrãrilor,
- modul de funcţionare şi exploatare a sistemului de control automat a parametrilor tehnologici,
- modul de funcţionare şi parametrii ce vor fi realizaţi pe perioada unor calamitati naturale,
- lista cu furnizorii de echipamente.
3. Cartea construcţiei (întocmitã conform reglementãrilor în vigoare, <>Hotãrârea Guvernului nr. 273/1994 ) conţine:
- proiectul executat (1 exemplar pe hârtie şi 1 exemplar în format electronic),
- memoriul de prezentare al proiectului,
- planul general de situaţie al lucrãrii cu marcarea reperelor de identificare a lucrãrilor ingropate şi a zonelor de protecţie sanitarã,
- profil tehnologic al lucrãrii întregi sau pe elemente componente la scãri convenabile; la conductele sub presiune profilele vor avea trasate liniile piezometrice pentru toate ipotezele de funcţionare,
- profile verticale prin toate conductele reţelelor de distribuţie şi canalizare,
- planuri cu detalii pentru toate lucrãrile auxiliare (scara 1:50-1:100), planuri de montaj pentru toate construcţiile anexe; planurile vor corespunde variantei efectiv executate; eventualele modificãri, fata de soluţia din proiect, vor avea semnatura proiectantului şi verificatorului de proiect,
- documente ce confirma dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiilor,
- amplasamentul şi caracteristicile tuturor echipamentelor montate,
- caracteristicile materialului tubular, dimensiuni tip, condiţii de execuţie, modul de imbinare, modul de transport, manipulare şi depozitare, modul de verificare,
- modul de calcul a secţiunii tubului şi condiţiile de rezemare,
- modul de imbinare a armaturilor şi lucrãrile auxiliare,
- condiţii şi parametrii tehnologici de exploatare,
- copie dupã agrementul de folosire a materialelor în România,
- copie dupã avizul organelor sanitare, în cazul transportului de apa potabilã,
- procese verbale de receptionare a tubulaturii,
- procese verbale ale dificultãţilor apãrute la utilizarea tuburilor şi cauze,
- procese verbale de predare a amplasamentului,
- procese verbale de lucrãri ascunse,
- procese verbale de rezolvarea neconformitatilor,
- procese verbale de recepţie la terminarea lucrãrilor din care sa rezulte parametrii tehnologici de exploatare (v. Anexa 17).
4. Regulamentul tehnic de exploatare va conţine:
- toate instrucţiunile de exploatare şi procedurile de reparaţii pentru lucrãrile de alimentare cu apa şi separat pentru lucrãrile de canalizare,
- descrierea sumarã a lucrãrii cu menţionarea limitelor de amplasare,
- prezentarea pe un plan a poziţiei elementelor cu numerotarea clara, explicita şi definitiva a tuturor elementelor componente: cãmine, vane, hidranti, masive, guri de scurgere, staţii de pompare etc.,
- prezentarea pe planuri a tipului de material, dimensiunii tuburilor (DN, lungime, clasa de presiune) şi a modului de imbinare,
- prezentarea sistemului de comunicaţie pentru personalul de exploatare,
- principalii indicatori de performanta, a modului şi frecvenţei de determinare, precum şi a modului de arhivare a valorilor,
- procedurile de lucru, reparaţii şi intervenţii la toate tipurile de lucrãri,
- metodologia de efectuare a testelor de presiune şi de mãsurare a capacitãţii de transport,
- metodologia de prelevare a probelor şi de prelucrare a datelor privind calitatea apei,
- organizarea formatiilor de lucru: componenta, calificare, dotarea materialã, ordinea de subordonare şi raportare,
- sarcinile generale ale formatiilor de lucru şi încãrcarea medie cu sarcini,
- formularistica necesarã şi modul ei de folosire,
- modul de formare şi folosire a bazei de date,
- mãsurile specifice de securitate a muncii pentru fiecare tip de lucrare,
- mãsuri specifice de combatere a incendiului; o parte sunt menţionate în anexa 10.
5. Regulamentul va fi elaborat unitar pentru toatã lucrarea. Pentru usurinta lucrului pe compartimente, secţii, servicii etc., el poate fi structurat pe pãrţi distincte, dupã componenta efectivã a lucrãrilor. Aceste pãrţi vor fi date direct personalului însãrcinat cu exploatarea.
6. Regulamentul este un document dinamic, perfectibil. El se completeazã şi se reformuleaza periodic. Este de preferat ca în lucru sa existe numai documentul reformulat integral. Când ceva important se schimba se va da în lucru o noua varianta integral refãcutã. Aceste variante vor avea elemente de identificare rapida. Varianta veche se adauga la cartea construcţiei cu precizarea datei de scoatere din uz. Fiecare varianta va avea numele şi semnãturile persoanelor autorizate.
7. Regulamentul se va schimba obligatoriu ori de câte ori se schimba parametrii de funcţionare ai lucrãrii, sau se fac lucrãri importante de reabilitare sau lucrãri de retehnologizare.
8. Regulamentul se referã la urmãtoarele tipuri de lucrãri:
- lucrãri de supraveghere şi întreţinere,
- lucrãri de reparaţii curente,
- lucrãri de reabilitare,
- audit/expertiza specializatã asupra sistemului,
- lucrãri de retehnologizare,
- mãsuri de securitatea muncii,
- mãsuri specifice de protecţia mediului.
9. Lucrãrile de supraveghere şi întreţinere se efectueazã continuu. Cel puţin sãptãmânal/lunar toate lucrãrile vizitabile vor fi inspectate iar parametrii tehnologici vor fi masurati şi notati. Se verifica integritatea construcţiei, starea terenului, abuzul asupra construcţiilor, tendintele de degradare (deplasarea terenului, gropi în strada, balti pe strada, miros de la canalizare etc.). Cu aceasta ocazie se verifica şi corectitudinea reclamatiilor, starea suprafeţei de protecţie sanitarã etc. Se face lista cu neregulile vizate şi pe baza acestei liste se organizeazã repararea lucrãrilor. Pot fi lucrãri efective de fãcut, ca de exemplu: înlocuirea capacelor dispãrute, rupte la cãmine etc., închiderea hidrantilor etc. Capacele lipsa vor fi înlocuite cu cea mai mare urgenta şi pana la înlocuire vor fi semnalizate adecvat.
10. Lucrãrile de întreţinere şi reparaţii se referã la lucrãri care remediaza toate lucrãrile de mica importanta dar care afecteazã buna funcţionare: înlocuirea capacelor de cãmine, fixarea capacelor ce produc zgomot, refacerea scarilor de acces în cãmine, refacerea inscriptiilor de marcare a lucrãrilor subterane (hidranti, vane etc.), repararea spargerilor de conducte/canale, desfundarea gurilor de scurgere, desfundarea colectoarelor, înlocuirea de vane, lucrãri de vopsitorii etc.
11. Lucrãrile de reabilitare se fac atunci când conductele şi colectoarele de pe unele tronsoane se distrug prea des şi se decide refacerea integrala a tronsonului, este necesarã înlocuirea totalã a pompelor dintr-o statie de pompare, sunt necesare lucrãri de corectare a unor situaţii locale etc.
12. Lucrãrile de retehnologizare constau din lucrãri care au ca scop îmbunãtãţirea totalã sau parţialã a sistemului de alimentare cu apa sau/şi sistemului de canalizare: a crescut exigenta de calitate asupra apei furnizate, trebuie modificat crescut/redus debitul transportat, trebuie schimbat traseul unei aductiuni (revendicarea terenului, instabilitatea terenului), unele materiale au fost interzise şi trebuie schimbate (azbocimentul, plumbul etc.), pierderea de apa a crescut peste 30%, schimbarea sursei de apa, reducerea consumului de energie, extinderea spaţiului de servire, etc. Retehnologizarea în sine nu aparţine direct exploatãrii dar are sectoarele de capãt ale etapei comune cu exploatarea: retehnologizarea se face cu pãstrarea în funcţiune a elementelor vechi pana la înlocuirea cu cele nou construite şi retehnologizarea se face pe baza judecãrii performantelor vechii lucrãri, performanţe cunoscute de sectorul de exploatare. Dupã retehnologizare se poate presupune ca este vorba de o lucrare noua şi deci modul de exploatare se va reface în consecinta, într-un ciclu nou.
13. Auditul lucrãrii este o operaţiune care se realizeazã periodic: pentru calitatea apei potabile, la maximum trei ani; pentru stabilirea lucrãrilor de retehnologizare este necesarã cunoaşterea performantelor efective ale sistemului integral (sistemul de alimentare cu apa, sistemul de canalizare, în care sunt integrate sistemele de transport a apei) şi evaluate avantajele şi dezavantajele functionarii în continuare a sistemului etc. Baza de date realizatã de serviciul de exploatare este esenţialã în stabilirea corecta a performantelor.
14. Mãsuri pentru protecţia mediului în vederea protejãrii lucrãrilor de transport a apei şi nu numai, precum şi lucrãri necesare pentru pãstrarea mediului afectat de evacuarea apelor de canalizare (eutrofizarea raului/lacului receptor etc.).
15. Regulamentul se elaboreazã pentru întreg sistemul de alimentare cu apa/sistemul de canalizare în care sistemul de transport este integrat.
16. Regulamentul va avea o parte distinctã, pentru fiecare lucrare, referitoare la modul de acţiune în caz de calamitate naturala. Conţinutul unora dintre elementele importante este dat în anexa 4.
17. Vor fi menţionate mãsurile necesare pentru realizarea raportului anual asupra calitãţii apei şi elementele pentru determinarea performantelor sistemului.


ANEXA 4

ORGANIZAREA EXPLOATĂRII PE DURATA UNEI CALAMITATI NATURALE

1. Introducere
1.1. Prevederile Regulamentului de exploatare vor avea o secţiune specializatã care va conţine modul de acţiune în caz de calamitate naturala. Aceasta parte va fi facuta în concordanta cu planul de acţiune al comisiei locale de apãrare în cazul dezastrelor naturale. Aceasta presupune automat ca mãsurile sunt aprobate de organele autoritãţii locale, ale Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenta, organelor sanitare, organele de gospodãrirea apelor etc.
1.2. Scopul principal al activitãţii pe durata unei calamitati este punerea şi menţinerea în stare de funcţiune, chiar parţialã, a sistemului de alimentare cu apa şi a sistemului de canalizare.
1.3. Un rezultat bun al acestei activitãţi trebuie pregãtit din timp, prin:
- instruirea practica a personalului propriu asupra modului de lucru,
- asigurarea mijloacelor de acţiune, din dotare, din împrumut, din resurse ale autoritãţilor superioare (judeţ etc.); acest lucru este aprobat din timp şi se cunoaşte locul de depozitare al acestora,
- cooperarea cu populaţia afectatã şi ajutorul acesteia,
- instruirea populaţiei asupra modului de comportare constructivã,
- aprecierea riscului efectului calamitatii şi asigurarea de soluţii alternative.
1.4. Alimentarea cu apa este esenţialã pentru localitate, pentru siguranta populaţiei şi mediului (apa buna pentru consum, apa pentru combaterea incendiului, apa pentru unitãţile cu grad mare de risc).
1.5. Canalizarea este importanta pentru îndepãrtarea apelor uzate ce pot provoca îmbolnãvirea secundarã a populaţiei precum şi pentru îndepãrtarea unor reziduuri periculoase.
1.6. Ca o înţelegere a importantei acţiunilor, dupã trecerea evenimentului vor fi analizate soluţii mai sigure în exploatare, iar unele mãsuri suplimentare de protecţie devin norma de lucru pentru viitor.
1.7. Deoarece unele evenimente cu consecinţe importante sunt relativ rare, mãsurile şi modul de aplicare vor fi revazute periodic, de regula anual. Consecinţele unor calamitati produse în alte localitãţi vor servi de exemplu.
1.8. Mãsurile de protecţie vor fi luate dupã alarmarea data de autoritãţile locale. Modul de alarmare va fi cunoscut de cãtre echipe şi mai ales de populaţie.

2. Organizarea exploatãrii dupã producerea unui cutremur

2.1. Alimentarea cu apa
2.1.1. Pentru reducerea efectelor negative asupra populaţiei, animalelor şi mediului, cel mai important lucru este instruirea practica prealabilã a populaţiei. Astfel populaţia trebuie:
- sa nu foloseascã decât apa cu calitate controlatã; pentru siguranta acesta va avea în stoc apa îmbuteliatã pentru 2-3 zile iar furnizorul de apa va avea o sursa de rezerva (cunoscutã şi accesibila) care în mod sigur are apa buna precum (un izvor, o fântâna protejata etc.) prin care va asigura 1-2 l/om*zi pentru urmãtoarele 3-4 zile; sursa de apa va fi echipata cu un sistem local de filtrare - sistem de filtrare cu cartus filtrant din CAG etc.
- sa pãstreze şi sa protejeze rezervele de apa potabilã contra murdaririi şi folosirii nechibzuite.
2.1.2. Furnizorul de apa trebuie sa asigure:
- 1-2 l/om*zi pentru minimum 3-4 zile, apa potabilã din sursa protejata,
- apa pentru combaterea incendiului din alte surse decât sursa de apa potabilã,
- punerea în funcţiune a resurselor proprii de alimentare pentru spitale şi alte unitãţi cu risc mare,
- surse de rezerva pentru alimentarea cu energie a sistemului,
- una sau mai multe resurse de apa pentru incendiu (lacuri de agrement, râuri în zone accesibile, stranduri etc.).
2.1.3. Dupã încetarea miscarii seismice furnizorul de apa trebuie sa verifice, urgent şi simultan:
- starea reţelei de distribuţie, starea de etanseitate a rezervorului, integritatea aductiunii, integritatea captarii şi a surselor de alimentare cu energie.
2.1.4. Se începe cu verificarea şi folosirea reţelei:
- dacã apa tasneste din pãmânt, pe strada, insemna ca reţeaua este rupta; în acest caz se opreşte apa de la rezervor şi se pãstreazã apa acumulatã; pentru rapiditatea observarii poate fi cooptata populaţia; oprirea rezervorului se va face brusc pentru a pãstra cat mai multã apa inmagazinata,
- se va cere, înţelegere prealabilã, avizul pompierilor ca în caz de incendiu apa din rezerva de combatere a incendiului (rezerva protejata) sa fie folositã pentru asigurarea apei de baut,
- vor fi identificate tronsoanele bune din reţea şi vor fi închise vanele care asigura ţinerea sub presiune a acestora, precum şi toate bransamentele consumatorilor, cu excepţia celor cu risc mare,
- va fi verificat modul de funcţionare al hidrantilor şi se va face echiparea celor în stare de funcţionare pentru furnizarea de apa în mod individual pentru populaţie (gat de lebada); se va asigura şi paza acestora, contra folosirii nerationale a apei,
- va fi revazuta posibilitatea alimentarii cu apa a unitãţilor cu risc mare, din alte surse.
2.1.5. În cazul în care rezervorul a fost afectat şi nu poate pãstra apa se va trece de urgenta la punerea în funcţiune a legãturilor de rezerva ce ocolesc rezervorul. Este raţional ca rezervorul sa fie realizat din mai multe cuve; cuvele afectate vor fi izolate.
2.1.6. În cazul în care sistemul funcţioneazã cu pompare se va aplica soluţia de folosire a sursei de rezerva pentru alimentarea cu energie; alimentarea cu energie a sistemului de alimentare cu apa va fi consideratã prioritara.
2.1.7. Dacã aductiunea este deteriorata se va decide soluţia de alimentare cu:
- unitãţi de tratare localã a apei, cazul localitãţilor mari; unitatea de tratare va fi instalata pe amplasament pe locuri înalte şi sigure stabilite dinainte şi va intra în funcţiune,
- transportul apei cu cisterne curate şi distribuirea în locurile prestabilite, cãtre populaţie,
- dacã sursa poate asigura apa, dar sistemul de transport este blocat, apa va fi transportatã de la sursele proprii, în condiţii adecvate; va exista întotdeauna şi o soluţie de rezerva (alta sursa).
2.1.8. Dacã lucrãrile captarii sunt afectate total se va apela la soluţia folosirii altei surse de apa. Dacã lucrãrile nu sunt afectate decât parţial se va asigura punerea în funcţiune cat mai urgent a partii active, mai ales dacã sistemul funcţioneazã gravitational.
2.1.9. În cazul unor avarii locale pe aductiune, reţea etc., vor fi realizate lucrãri provizorii de legare a tronsoanelor rãmase întregi. Vor fi fãcute lucrãri de suprafata, cu materiale rezistente şi cu imbinari rapide. Lucrãrile provizorii vor fi supravegheate iar apa dezinfectata adecvat.
2.1.10. Din momentul în care sistemul poate funcţiona cel puţin parţial se va trece la refacerea sistematica pentru asigurarea debitelor de funcţionare la minimum a localitãţii. Lucrãrile vor fi refãcute în ordinea importantei pentru funcţionarea sistemului. Ordinea de importanta poate fi stabilitã prin analiza riscului de nefunctionare a fiecãrui obiect component al lucrãrii.
2.1.11. Reactia rapida la aceste mãsuri are la baza doua elemente: (1) mãsurile sunt gandite din timp şi sunt experimentate şi (2) personalul propriu este capabil sa lucreze autonom; legatura cu factorii de decizie se face cu mijloace adecvate de comunicaţie.
2.1.12. Dupã încheierea operaţiunilor de remediere toate lucrãrile vor fi dezinfectate în mod sistematic. Când apa devine potabilã populaţia va fi instiintata ca poate utiliza aceasta apa în mod normal. Se va face o inspecţie generalã a reţelei pentru detectarea şi remedierea locurilor pe unde se pierde apa.

2.2. Canalizarea
2.2.1. Reţeaua de canalizare poate fi afectatã de un cutremur deoarece majoritatea tuburilor sunt fãcute din beton şi au imbinari rigide, lãsând la o parte faptul ca sunt şi destul de vechi. Efectele exterioare pot sa nu apara imediat deoarece o parte din apa exfiltrata se va drena în pãmânt. Se va începe imediat verificarea reţelei:
- se începe de la ultimul cãmin al colectorului principal (la intrarea în statia de epurare sau cãminul amonte al unei subtraversari); dacã apa curge este de presupus ca chiar avariate colectoarele pot transporta apa uzata; în momentul când parcurgand traseul colectorului apa nu se mai vede în cãmin insemneaza ca amonte colectorul este prabusit; se parcurge colectorul pana unde apa curge în cãmin sau apare pe strada; se marcheaza tronsoanele şi se verifica terenul (are crapaturi vizibile, sunt tasari de teren, sunt construcţii prabusite peste canal etc.); se raporteazã situaţia;
- în cazul unor tronsoane rupte, pe lungime mare, în porţiunea aval, se va interveni prin pomparea apei în alt colector sau chiar direct în rau (exista un acord prealabil între proprietar şi autoritatea în domeniul apelor); aceasta soluţie se va practica un timp cat mai scurt;
- vor fi folosite mijloacele locale de dezinfectare pe traseu, dupã o regula dinainte hotãrâtã;
- vor fi degajate locurile pe unde apa meteorica poate curge singura la rau;
- vor fi puse în stare de funcţionare mijloacele auxiliare de pompare a apei din colectoare (la reţeaua unitarã când ploaia este mai mare decât ploaia de calcul, caz estimat şi acceptat ca posibil); aceste mijloace pot fi aduse pe amplasamente pregãtite din timp sau sunt deja montate şi se face numai punerea în funcţiune,
- când lucrurile au fost stabilizate se reface provizoriu reţeaua de canalizare folosind tuburi uşor de montat (PVC gofrat, oţel etc.); în condiţii favorabile tuburile vor putea fi montate aparent, cu protecţie contra traficului de pe strada.
2.2.2. Dupã stabilizarea situaţiei reţeaua de canalizare va intra într-un proces de verificare totalã; rezultatul final va fi analizat în vederea luãrii unei decizii asupra soluţiei de reabilitare sau chiar de retehnologizare.

3. Organizarea exploatãrii pe durata şi dupã o viitura puternica

3.1. Alimentarea cu apa
3.1.1. În mod normal lucrãrile sistemului de alimentare cu apa nu ar trebui afectate de viitura, cu excepţia - eventual - a lucrãrii de captare. Dacã acest lucru se intampla, dupã trecerea evenimentului, vor fi luate mãsuri de refacere a lucrãrilor aflate în pericol potenţial.
3.1.2. Dacã localitatea este parţial inundata se va recurge la urmãtoarele mãsuri:
- dezinfectarea suplimentarã a apei, dupã recomandãrile organelor sanitare, recomandãri cunoscute în prealabil;
- atentionarea locuitorilor cu bransamente în zona inundata asupra unor mãsuri suplimentare,
- oprirea statiilor de pompare aflate în zona inundata,
- distribuirea de apa îmbuteliatã locuitorilor afectaţi,
3.1.3. Dacã statia de pompare ce asigura presiunea totalã în reţea este scoasa din funcţiune (risc de accident) se va asigura o pompare independenta de pe un amplasament neinundabil; motopompele vor fi pregãtite din timp;
3.1.4. Dacã la captare lucrãrile sunt scoase din funcţiune, se va asigura apa produsã de staţii de tratare mobile, staţii care vor fi disponibilizate de autoritãţile de decizie. Acest lucru se va face cu atât mai mult cu cat şi statia de tratare a localitãţii, amplasata uneori lângã captare, poate fi afectatã. În prealabil, un amplasament pentru o priza provizorie va fi amenajat.
3.1.5. Dacã pe rau calitatea apei s-a degradat puternic, vor fi puse în funcţiune mãsurile de tratare suplimentarã: adãugarea de cãrbune activ praf, adãugarea de polimeri, reducerea debitului de apa în scopul creşterii duratei de decantare, reducerii vitezei de filtrare, ozonizarea apei etc.
3.1.6. Dacã sursele de alimentare cu energie sunt afectate se va aplica soluţia cu legare la o sursa de rezerva.
3.1.7. Dacã puturile sau cãminele drenului sunt inundate acestea vor fi spalate imediat ce nivelul apei scade; vor fi luate mãsuri suplimentare pentru a asigura etansarea lor pana la depãşirea fenomenului.
3.1.8. Dupã trecerea evenimentului se va proceda la o spalare şi dezinfectare totalã a sistemului. Un aviz al organelor sanitare este necesar.
3.1.9. Mãsuri de creştere a siguranţei în funcţiune vor fi luate în considerare.

3.2. Canalizarea
3.2.1. Reţeaua de canalizare este foarte solicitatã pe durata unei viituri.
3.2.2. Funcţionarea statiilor de pompare a apelor uzate este esenţialã; se va realiza funcţionarea acestora pentru o siguranta mai mare decât a celorlalte construcţii componente; nefunctionarea statiei de pompare insemneaza innecarea localitãţii în ape uzate menajere scoase din canalizare de debitul sporit al apei din ploaie sau de imposibilitatea pomparii apei în rau şi deci de punere sub presiune a canalizarii; o epidemie poate oricând sa se declanseze.
3.2.3. Mãsuri suplimentare de dezinfectare vor fi aplicate.
3.2.4. Vor fi puse în stare de funcţionare staţii de pompare provizorii, cu motopompe, pentru suplimentarea efortului de epuizare a apei din incinta. Mãsuri de supraveghere a siguranţei digurilor de protecţie vor fi puse în aplicare.
3.2.5. Se poate recurge la devierea apelor colectate de pe suprafeţele aflate la cote neinundate în scopul reducerii gradului de poluare în zona joasa.
3.2.6. O atentie specialã se va da urmãririi capacitãţii de evacuare a raului receptor; când exista riscul intrãrii apei prin deversorul liber vor fi luate mãsuri adecvate.
3.2.7. Dupã trecerea evenimentului se va face o verificare generalã a canalizarii, o spalare şi dezinfectare generalã.
3.2.8. O analiza urmatã de mãsuri capabile sa imbunatateasca funcţionarea sistemului este obligatorie. Printre altele vor fi marcate şi consemnate limitele atinse de viitura.

4. Funcţionarea în caz de furtuna sau/şi viscol puternic
4.1. Alimentarea cu apa
4.1.1. Se va verifica în prima urgenta sistemul de alimentare cu energie. Se va pune în funcţiune sistemul de rezerva sau vor fi realizate legãturi provizorii, pentru actionarea cu prioritate a pompelor.
4.1.2. Se va verifica starea ventilatiilor la rezervoare; dacã aceasta prezintã nereguli se va face o verificare a calitãţii apei şi o dezinfectare suplimentarã; consumatorii vor fi avertizati asupra modului în care se consuma apa.
4.1.3. Se va verifica starea captarii; în caz de viscol este posibila o blocare a prizei (gratarului); curãţirea acesteia va fi permanenta; soluţii de rezerva ar trebui sa fie puse în funcţiune.
4.1.4. În cazul unor construcţii izolate, se va asigura alimentarea cu hrana şi echipament de protecţie pentru personalul de exploatare.
4.1.5. Se va verifica starea stocului de reactivi; stocurile vor fi refãcute periodic, conform normelor.
4.1.6. Dupã trecerea furtunii va fi refãcut accesul pe cãile de comunicaţie şi vor fi refãcute lucrãrilor afectate.

4.2. Canalizarea
4.2.1. În caz de furtuna pot fi afectate staţiile de pompare de pe reţeaua de canalizare; pentru reducerea impactului una dintre liniile de alimentare cu energie va fi o linie ingropata sau se va asigura o sursa independenta de alimentare.
4.2.2. În caz de viscol vor fi luate mãsuri, din timp, pentru contracararea riscului de topire brusca a zapezii şi punerea sub presiune a canalizarii.
4.2.3. Vor fi verificate gratarele deversoarelor. Vor fi luate mãsurile adecvate pentru eliminarea blocajelor de gheaţa de pe rau, blocaje care pot produce ridicarea nivelului apei şi inundarea canalizarii.
5. Toate mãsurile importante necesare pentru creşterea gradului de siguranta vor fi adoptate şi introduse în etapa de retehnologizare a sistemului.
6. O evaluare a pagubelor directe şi indirecte este necesarã pentru a putea face o comparatie cu costul lucrãrilor propuse pentru îmbunãtãţirea comportãrii sistemului.
7. În toate situaţiile echipele de intervenţie pentru cazuri de urgenta şi vor acţiona conform regulilor invatate şi dispoziţiilor serviciilor comunitare pentru situaţii de urgenta.


ANEXA 5
MĂSURI GENERALE DE PROTECŢIA, SIGURANTA ŞI
IGIENA MUNCII LA EXPLOATAREA LUCRĂRILOR

1. Pe capitole de lucrãri normele de protecţia muncii sunt:
- norme de securitatea muncii pentru lucrãri de excavaţii, fundaţii, terasamente, nivelãri şi consolidãri de teren,
- norme de securitatea muncii pentru lucrãri de excavaţii şi lucrãri subterane,
- norme specifice de securitatea muncii pentru manipularea, transportul prin purtare manualã şi cu mijloace mecanizate şi depozitarea materialelor,
- norme specifice de securitate a muncii pentru sudarea şi taierea materialelor,
- norme specifice de securitatea muncii pentru prepararea, transportul, turnarea betoanelor şi execuţia lucrãrilor de beton şi beton armat,
- norme specifice la realizarea lucrãrilor pe amplasamente în condiţii de trafic,
- norme specifice pentru lucrul cu instalaţii şi echipamente electrice.
2. Pentru accesul în spaţii închise, în care se intra rar, vor fi luate toate mãsurile de siguranta considerate ca necesare; unele dintre cele mai importante sunt menţionate mai jos:
- amplasarea mijloacelor de avertizare a golurilor deschise, periculoase,
- deschiderea capacelor nu se va face cu unelte improvizate; capacele scoase vor fi aşezate în poziţie stabilã,
- golul va fi lãsat liber sa se aeriseasca spaţiul interior; dacã golul este mare şi se doreşte o aerisire rapida, se introduce un furtun la partea de jos şi celãlalt capãt este legat la un compresor portabil, compresor aşezat la distanta (dacã se produce un amestec exploziv de gaze acesta sa fie diluat fãrã riscuri); când operaţiunea este de lungã durata golurile vor fi acoperite cu gratare provizorii,
- fumatul este interzis în zona de lucru,
- când se apreciazã ca se poate intra, se verifica rezistenta scãrii de acces; dacã scara nu pare sigura, lucrãtorul va fi lansat dupã legarea cu franghia la centura de siguranta,
- pentru orice eventualitate echipa va avea o masca cu cartus de filtru cu material adecvat; cel puţin o persoana din echipa are cunoştinţe şi deprinderi pentru acordarea primului ajutor,
- se verifica stabilitatea construcţiei (dupã modelul care a fost invatat în prealabil) şi se face epuismentul apei,
- se fac manevrele cerute, se noteaza pe foaia de lucru şi se precizeazã şi eventualele lucrãri necesare;
- înainte de începerea lucrãrilor se va verifica faptul ca lucrãtorul ce intra în spaţiul subteran poate face acest lucru (nu are probleme biologice, psihologice etc.), este sanatos şi nu a consumat bãuturi alcoolice,
- muncitorul care intra în cãmin este echipat cu salopeta, casca, bocanci şi mijloace de iluminat şi este supravegheat de un coechipier din exterior; acesta va verifica vizual şi prin discuţie, starea "de funcţionare" a acestuia; supraveghetorul va şti cum sa intervinã pentru a-l scoate din cãmin şi va avea totodatã cunoştinţe de prim ajutor,
- orice incident trebuie analizat şi raportat pentru a proteja lucrãtorii la acţiunile viitoare,
- lucrul la cãminele din spaţiile circulabile va fi semnalizat vizibil şi stabil, pentru trafic.
3. Pentru accesul în cãminele de vizitare şi colectoarele de canalizare oamenii trebuie sa fie pregatiti special, deoarece:
- mediul este nociv prin degajarea de gaze, unele toxice (Hidrogen sulfurat) sau care pot da amestecuri explozive (metan, oxid de carbon);
- mediul este agresiv în ceea ce priveşte posibilitatea de infectare şi imbolnavire din cauza bacteriilor şi virusurilor.
4. Locul de munca va fi pregãtit adecvat, chiar dacã intervenţia trebuie facuta rapid:
- se începe lucrarea dupã o recunoaştere temeinica şi o decizie clara,
- se imprejmuieste şi se semnalizeaza (foarte vizibil), pe zi şi noapte, astfel ca traficul rutier sa fie cat mai puţin stânjenit
- se aprovizioneaza toate materialele şi echipamentele de lucru necesare,
- se lucreazã astfel ca mediul sau populaţia vecina sa nu suporte o agresiune prea mare,
- orice material care provine din amplasament va fi sub control; nu va fi permisã refolosirea lui de cãtre alt interesat,
- nici o scula folositã la lucrãrile de canalizare nu va fi instrainata,
- se deschid capacele a 2-3 cãmine şi se lasa cel puţin 1/2 de zi pentru aerisire prin ventilaţie,
- se verifica dacã gazele din cãmine nu sunt explozive şi toxice,
- se verifica dacã accesul în cãmin este sigur şi stabil; în caz contrar se lucreazã cu scara mobila, suplimentarã,
- se începe lucrul propriu zis; echipa de lucru va fi formatã din minimum 3 persoane: un lucrator în interior, un coechipier de supraveghere la gura caminului şi un şef de echipa care coordoneazã lucrãrile şi ia mãsurile adecvate,
- materialele rezultate din lucrare vor fi depozitate în mod controlat,
- şeful echipei trebuie sa aibã cunoştinţe şi mijloace pentru acordarea primului ajutor.
5. Pentru lucrul în transee, realizate pentru acces la tuburile ingropate, este obligatorie:
- sprijinirea malurilor sãpãturii; se va tine seama de lucrul în trafic,
- epuizarea apei din sãpãtura,
- materialele depozitate pe sol vor fi stabile şi nu vor cãdea în sant/transee în mod accidental,
- vor fi prevãzute podeţe provizorii de trecere pentru pietonii din zona; spaţiul de trecere va fi asigurat,
- vor fi asigurate mijloace stabile de acces în transeea deschisã (scãri etc.).


ANEXA 6
REGULI GENERALE PENTRU ALEGEREA MATERIALULUI
PENTRU CONDUCTE ŞI COLECTOARE

1. Alegerea materialului din care se va face conducta este esenţialã în durabilitatea soluţiei şi usurinta întreţinerii.
2. Un material adecvat trebuie sa îndeplineascã simultan urmãtoarele condiţii: sa fie agrementat în România, conform cerinţelor <>Hotãrârea Guvernului nr. 622/2004 ; sa aibã avizul organelor sanitare dacã apa transportatã este apa potabilã; sa fie produs sortimentul cerut în proiect; sa aibã un sistem de imbinare uşor şi etans; sa aibã piese de legatura pentru diametrele produse; sa reziste la presiunea de lucru cerutã; sa aibã o rugozitate cat mai mica a pereţilor; sa aibã o durata de viata de minimum 50 ani; sa existe experienta buna în folosirea acestuia; fabricantul sa aibã atestat sistemul calitãţii; costul tuburilor sa fie competitiv. Pentru transportul apei potabile beneficiarul va cere producãtorului de conducta marcarea acesteia cu o inscripţie/semn distinctã şi uşor de recunoscut.
3. De cea mai mare importanta este rigiditatea tubului; tubul va fi amplasat, de regula, sub patul carosabil, deci influenta din trafic va fi considerabila şi necontrolabila. Fabricantul trebuie sa aibã un model de calcul al rezistentei tubului şi încercãri fãcute în fabrica de natura sa garanteze stabilitatea secţiunii tubului. La cerere metoda de calcul şi caracteristicile materialelor vor fi puse la dispoziţia cumpãrãtorului.
4. La sfârşitul ciclului de viata, materialul recuperat sa poatã fi reutilizat fãrã poluarea mediului.
5. Furnizorul trebuie sa aibã bine precizate condiţiile de aşezare în transee a tubului şi limitele în care acesta este rezistent. Tehnologia de umplere a transeei trebuie sa fie foarte bine precizatã şi pusã la dispoziţia executantului şi investitorului. Dacã tubul este aşezat aerian producãtorul trebuie sa aibã bine precizate condiţiile de execuţie şi exploatare.
6. Furnizorul va asigura instrucţiuni legate de transportul, manipularea şi depozitarea tuburilor, pieselor auxiliare şi elementelor de imbinare.
7. Executantul trebuie sa aibã posibilitatea sa verifice calitatea materialului tuburilor.
8. Imbinarea între cãmin şi tuburile racordate trebuie facuta astfel încât diferenţa de rigiditate sa nu ducã în timp la fisurarea tuburilor; de regula tuburile ar trebui introduse în peretele caminului printr-o legatura elastica-garnitura (tubul sa fie legat articulat de cãmin).
9. Dacã tuburile vor forma o conducta supraterana, furnizorul va da elementul/detaliul de reazem obligatoriu sau elementele care permit verificarea stabilitatii secţiunii la solicitarile din exploatare. Elementele de compensare a deformatiilor din variatia de temperatura precum şi sistemul de scoatere/introducere a aerului sunt esenţiale.
10. Pentru un material nou introdus în fabricaţie, pentru care experienta comportãrii în timp este redusã, se va asigura un sistem de control pe durata functionarii; în acest caz elementele de urmãrit (ce anume se urmãreşte şi la ce intervale) vor fi stabilite dupã informaţiile date de furnizor şi proiectant.


ANEXA 7
PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE MATERIALELOR
FOLOSITE LA TUBURILE PENTRU CONDUCTE


(valori medii, orientative)
┌──────────────────┬─────────────┬───────────────┬────────────┬────────────────┐
│                  │  Modul de   │ Rezistenta la │  Greutate  │ Coeficient de  │
│     Material     │elasticitate │   întindere   │ specifica  │dilatare termica│
│                  │  [daN/mmp]  │   [daN/cmp]   │  [daN/mc]  │ [m/m°C] x 106  │
├──────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┼────────────────┤
│Beton             │  2000-3000  │     10-35     │    2400    │     10-13      │
├──────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┼────────────────┤
│Oţel              │    21000    │   1200-2100   │    7800    │     10-13      │
├──────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┼────────────────┤
│Fonta cenusie     │    10000    │    300-350    │    7800    │      9-12      │
├──────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┼────────────────┤
│Fonta ductila     │    17000    │      420      │    7800    │      9-12      │
├──────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┼────────────────┤
│Polietilena       │     70      │      240      │    950     │    120-250     │
├──────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────┼────────────────┤
│PAFSIN (inelar)   │  500-1800   │     1000      │ 1700-2200  │    100-300     │
└──────────────────┴─────────────┴───────────────┴────────────┴────────────────┘




ANEXA 8

IMPORTANTA CARACTERISTICILOR FIZICO MECANICE ALE PATULUI DE
FUNDARE ŞI A PĂMÂNTULUI DE UMPLUTURA, ASUPRA COMPORTĂRII
CONDUCTEI/COLECTORULUI DE CANALIZARE
(exemplificare)

Toate conductele pot sa se afle sub presiune (în stare de funcţionare, în timpul probelor de presiune/etanseitate) sau pot fi fãrã apa, goale, în caz de reparaţii, nefunctionare controlatã, funcţionare etc.. Ca atare este obligatoriu ca înaintea adoptãrii tipului de material sa se verifice stabilitatea secţiunii tubului conductei la incarcarile normate şi adâncimea de pozare. Pentru aceasta trebuie cunoscute caracteristicile pãmântului şi caracteristicile materialelor.
Pentru exemplificare se considera un tub de canalizare plin cu apa, fãrã presiune, aşezat în pãmânt, cu umplutura terminatã.
Tubul are urmãtoarele caracteristici: este din fibra de sticla (PAFSIN); are diametrul nominal DN = 1400 mm şi grosimea peretelui h = 2,59 cm; rigiditatea nominalã, dupã producãtor, 10000 N/mp; clasa de presiune, PN 10; coeficientul Poisson al materialului de conducta, æ = 0,25.
Pentru a evidenţia importanta caracteristicilor fizico mecanice ale patului de fundare şi a pãmântului de umplutura, rezultatã în urma compactarii, se prezintã rezultatele verificãrii conductei din condiţii de stabilitate, luând în considerare urmãtoarele caracteristici ale masivului de pãmânt în care conducta se înglobeazã:
- adâncimea de îngropare pana la generatoarea superioarã a conductei, H = 5,35 m,
- rezemarea conductei pe pat amenajat, cu unghi la centru de 120°,
- modulul de deformatie al terenului în amplasament, EOS = 200 daN/cmp,
- modulul de deformatie al patului de fundare, dupã compactare,
E(01) = 250 daN/cmp, în ipoteza corespunzãtoare unei fundari bune a conductei,
E(01) = 200 daN/cmp, în ipoteza compactarii necorespunzãtoare a patului,
- modulul de deformare al pãmântului de umplutura:
E(02) = 150 daN/cmp, în ipoteza compactarii corespunzãtoare a umpluturii,
E(02) = 100 daN/cmp, în ipoteza compactarii necorespunzãtoare a umpluturii.
Luând în considerare cele doua ipoteze cu privire la modulele de deformare ale pãmântului rezultate în urma compactarii corespunzãtoare/necorespunzãtoare a masivului de pãmânt, eforturile sectionale maxime, eforturile unitare inelare şi eforturile unitare critice au valorile din tabel.
Din comparatia între rezultatele obţinute şi înscrise în table, rezulta:
- o compactare necorespunzãtoare conduce la creşterea momentelor incovoietoare şi a eforturilor unitare efective cu 5-10%,
- compactarea necorespunzãtoare conduce la scãderea efortului unitar critic corespunzãtor pierderii stabilitatii conductei cu cea 25%,


┌────────────────────────────┬───────────────────────┬────────────────────────┐
│                            │ Mãrimea efortului în  │  Mãrimea efortului în  │
│          Efortul           │  ipoteza compactarii  │  ipoteza compactarii   │
│                            │    corespunzãtoare    │   necorespunzãtoare    │
├────────────────────────────┼───────────────────────┼────────────────────────┤
│Forta axiala inelara maxima │         66,52         │          65,49         │
│N(fi) (KN/m)                │                       │                        │
├────────────────────────────┼───────────────────────┼────────────────────────┤
│Momentul incovoietor inelar │          4,76         │           4,98         │
│maxim M(fi) (KN/m)          │                       │                        │
├────────────────────────────┼───────────────────────┼────────────────────────┤
│Efortul unitar inelar critic│                       │                        │
│     critic                 │        550,08         │         417,92         │
│sigma       (daN/cmp)       │                       │                        │
│     fi                     │                       │                        │
├────────────────────────────┼───────────────────────┼────────────────────────┤
│Eforturile unitare efective │                       │                        │
│maxime de compresiune       │        476,53         │         510,27         │
│     efectiv maxim          │                       │                        │
│sigma              (daN/cmp)│                       │                        │
│     fi                     │                       │                        │
└────────────────────────────┴───────────────────────┴────────────────────────┘



În urma efectuãrii a numeroase experimentari numerice se constata ca siguranta conductelor flexibile, din materiale compozite, depinde în principal de urmãtorii parametrii:
- rigiditatea conductei,
- caracteristicile de deformabilitate ale pãmântului de umplutura din jurul conductei; o compactare necorespunzãtoare poate avea aspecte negative asupra siguranţei acesteia, producerea unor deformatii mai mari care pot pot introduce efecte de ordinul II şi de aici necesitatea limitãrii acestora la valori sub 0,03 x DN.
- trebuie ţinut seama de faptul ca o deformare produsã ca urmare a impingerii pãmântului este practic ireversibila şi ca la valori mari al deformatiei se produce neetanseitatea imbinarii; de aici poate rezulta necesitatea schimbãrii modului de efectuare a probei de etanseitate; se poate face o proba cu conducta plinã cu apa, o proba de vacuum etc.


ANEXA 9

CONŢINUTUL TIP AL UNEI PROCEDURI DE LUCRU la o reparatie

1. Procedurile folosite la realizarea conductei/canalului vor fi folosite şi la lucrãrile de reparare a acestora. Procedurile de lucru vor fi deci ataşate la Cartea Construcţiei. Pentru alte cazuri beneficiarul va asigura procedurile de lucru adecvate. Pentru tipurile noi de materiale şi tehnologiile nou aplicate vor fi folosite proceduri de lucru atestate prin grija proprietarului.
2. Structura generalã şi conţinutul unei proceduri de lucru:
- numele firmei care executa lucrarea (care elaboreazã şi procedura; procedura este aprobatã de beneficiar/investitor),
- tipul de lucrare la care se referã procedura,
- legislaţia şi normativele în vigoare cu aplicabilitate directa,
- echipamentul de lucru necesar,
- personalul implicat: numãr de oameni, calificarea acestora,
- sursele de apa, energie şi modul de legare, etc.,
- tehnologia folositã (în detaliu şi cu scheme clare),
- modul de verificare a lucrãrii (pe etape),
- lucrul în condiţii reale de mediu şi modificãrile tehnologice în diferite ipostaze,
- condiţiile de securitatea muncii pentru muncitorii proprii, inclusiv echipamentul de lucru,
- condiţii de semnalizare pentru protecţia pietonilor şi traficului de vehicule,
- mãsuri de protecţie a mediului (reamenajarea zonei rãmase dupã terminarea lucrãrii, ce se face cu pãmântul rãmas etc.),
- fazele determinante pe parcursul execuţiei,
- condiţii de control pe parcurs şi în final,
- modul de realizare a probei de etanseitate,
- modul de verificare finala a calitãţii lucrãrii şi condiţiile de acceptare la recepţie,
- forma documentului final de recepţie a lucrãrii.
3. Dacã furnizorul de apa se ocupa şi de remedierea lucrãrilor atunci el va trebui sa aibã proceduri de lucru pentru fiecare tip de lucrare. Echipa care face remedierea va fi instruita şi dotatã cu tot ce este prevãzut în procedura de lucru. Executarea lucrãrii de cãtre terţi implica folosirea procedurii existente sau a altei proceduri acceptate de proprietar.
4. Dacã remedierea se face pe o lungime mare, atunci trebuie fãcut un proiect, cu avizele necesare. Constructorul este cel care propune o metodologie de lucru, metodologie ce trebuie aprobatã de proprietar.
5. Dupã poziţia şi tipul de lucrare proprietarul va solicita avizul de construcţie, conform legii 50.


ANEXA 10

MĂSURI PENTRU PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR PE DURATA
EXPLOATĂRII CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI

1. Respectarea reglementãrilor de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi echiparea cu mijloace şi echipamente de prevenire şi stingere a incendiilor este obligatorie în toate etapele de exploatare a conductelor pentru transportul apei, inclusiv, în timpul operaţiunilor de reparaţii sau înlocuiri de conducte.
2. În exploatarea conductelor pentru transportul apei, vor fi respectate prevederi specifice din "Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor" aprobate cu <>Ordinul M.I. nr. 775/1998 , a normativului C300 (Normativ pentru prevenirea şi stingerea incendiilor pe durata executãrii lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora), precum şi normativele specifice lucrului cu un anumit tip de material. Mãsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor vor fi precizate şi în instrucţiunile de exploatare.
3. Obligaţiile şi rãspunderile privind prevenirea şi stingerea incendiilor revin atât proprietarilor lucrãrilor cat şi operatorilor furnizori de apa.
4. Personalul de exploatare va fi instruit corespunzãtor, în domeniul situaţiilor de urgenta conform O.M.A.I. nr. 712/2005, modificat şi completat de O.M.A.I. nr. 786/2005.
5. În timpul reparaţiilor, reabilitarilor, dezafectarilor, rãspunderile privind prevenirea şi stingerea incendiilor revin unitãţilor şi persoanelor care efectueazã aceste lucrãri.
6. Activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor este permanenta şi consta în organizarea acesteia, în mod specific, în conformitate cu Dispoziţiile generale privind organizarea de apãrare impotriva incendiilor - D.G.P.S.I. - 005.
7. Personalul care exploateazã sistemele pentru transportul apei, atât înaintea dãrii în exploatare, cat şi periodic, în timpul exploatãrii, va fi instruit. Verificarea cunoştinţelor se va face dupã o periodicitate dinainte stabilitã.
8. Înainte de executarea lucrãrilor cu foc deschis (sudura, tãiere cu flacara, arcul electric, topirea de materiale izolante etc.) se va face un instructaj special personalului implicat.
9. Lucrãrile de sudura necesita permis de lucru cu foc deschis. Nu se vor executa simultan, pe acelaşi amplasament, lucrãri de sudura electrica şi sudura cu flacara oxiacetilenica. Locul de lucru se izoleaza cu panouri rezistente la foc. Accesul personalului strãin de operaţiune va fi interzis.
10. În vederea evitãrii producerii de explozii, generatoarele de acetilena vor fi amplasate la minimum 10 m de locul de lucru efectiv şi de buteliile de oxigen, în spaţii ventilate.
11. În vederea intervenţiei, în caz de incendiu se organizeazã în prealabil echipe de personal având atribuţii concrete şi dotare adecvatã. Ele vor acţiona la comanda serviciilor comunitare pentru situaţii de urgenta.
12. În zonele unde se fac vopsitorii se va interzice lucrul cu foc deschis pe o distanta de 25 m.


ANEXA 11
MĂSURI PENTRU CONTROLUL PIERDERILOR DE APA
LA CONDUCTE SUB PRESIUNE

1. Practic nu se poate face o construcţie perfect etansa, în condiţii economice rezonabile. În timp, ca orice construcţie şi conductele pentru transportul apei imbatranesc. Este deci normal ca valoarea pierderii de apa din conducta şi imbinari sa creascã.
În lume, în acest domeniu se accepta ca o pierdere de 4-5% pe aductiune este normalã; reţeaua de distribuţie poate pierde între 5-70% din cantitatea de apa transportatã. Se considera ca este acceptabil un sistem de distribuţie care pierde nu mai mult de 20-30% din apa transportatã.
2. Pierderea de apa are consecinţe multiple:
- risc de deteriorare a calitãţii apei la utilizator,
- pierderi economice importante pentru furnizor,
- lipsa temporarã de apa la utilizator şi în final relaţii tensionate furnizor/client,
- deteriorarea cãilor de comunicaţie,
- prezenta apei în subsolul construcţiilor,
- folosirea nerationala a resurselor de apa,
- apa falsa (apa de infiltratie) în reţeaua de canalizare, etc.
Este raţional ca furnizorul de apa sa aibã o preocupare importanta pentru controlul acestor pierderi, în special în reţeaua de distribuţie.
Preocuparea va fi cu atât mai importanta cu cat sursa de apa este mai saraca, apa este adusã cu un efort energetic mare (peste 0,5 kwh/mc) iar solul este sensibil la inmuiere.
3. Preocuparea pentru controlul pierderilor de apa este un capitol important din planul de conformare al sistemului; în fond, pierderi mici, rationale, înseamnã o folosire raţionalã a resurselor.
4. Stabilirea dimensiunii efortului pentru controlul pierderilor se face prin comparatia între costul controlului pierderilor de apa (ca valoare directa) şi costul unui sistem paralel sau suplimentar celui existent, prin care sa fie adusã cantitatea de apa pierdutã.
5. Strategia controlului pierderilor de apa se structureaza în urmãtoarele etape:
- realizarea unui audit pentru stabilirea stadiului pierderilor şi intensitatii efortului de control,
- organizarea controlului sistematic al pierderilor,
- dotarea cu echipamente pentru detectarea pierderilor,
- organizarea sistemului de remediere a defectiunilor constatate,
- evaluarea continua şi controlarea efortului pentru estimarea pierderilor,
- stabilirea limitei pana la care remedierea defectiunilor trebuie facuta.
6. Detectarea pierderilor de apa este operaţiunea care deschide seria acţiunilor în controlul pierderilor. Poate fi data în grija personalului care face inspecţia reţelei sau poate fi organizatã sub forma unei echipe/serviciu specializat. Detectarea poate cuprinde urmãtoarele etape:
- evaluarea generalã a volumului pierderilor prin metoda bilanţului; se poate deduce eficienta generalã a reţelei,
- controlul periodic al reţelei folosind echipament specializat (reţeaua în întregime ar trebui verificata la cca. 2 ani),
- controlul continuu al zonelor de reţea unde au fost semnalate avarii frecvente sau se ştie acest lucru dupã frecventa reparaţiilor.
7. Metoda bilanţului se poate aplica uşor la sistemele de distribuţie unde este contorizata intrarea apei în reţea dar şi consumul din reţea. Se face un bilanţ la intervale mari de timp pentru a reduce cat mai mult efectul datorat lipsei de simultaneitate în citirea contoarelor (numãrul lor poate fi de sute sau mii de unitãţi). De regula un bilanţ anual poate da o valoare buna pentru pierderi:
volum introdus în reţea (mc) = volum contorizat (mc) + pierderi de apa (mc).
În calcul, în grupa pierderi de apa, trebuie apreciate şi unele valori necontrolate ale consumului de apa, fictiv sau nu, precum:
- eroarea tehnica de mãsurare a contoarelor,
- eroarea de citire a contoarelor,
- consumurile frauduloase de apa,
- consumurile necontorizate de apa: apa pentru stropit/spãlat strãzi, fantani publice, apa pentru combaterea incendiului, etc.
- consumul de apa mai mic sau mai mare decât cantitatea de apa facturatã pausal.
8. Detectarea locului pierderilor de apa se face având la baza faptul ca apa care iese printr-o gaura în peretele unei conducte sub presiune produce zgomot/vibratii. Tehnica este de a capta aceste vibratii şi de a detecta poziţia locului de unde vin; dacã se poate aprecia şi mãrimea pierderilor, dupã intensitatea zgomotului, este aproape perfect.
Acest lucru nu se poate face direct, din cauza multiplilor factori ce intervin. Se poate face însã o corelare între experienta personalului care "tine minte" zgomotul produs, sau mãrimea barei indicatoare de pe ecranul aparatului de mãsurat şi verificarea directa a modului de producere a pierderii şi mãrimea acesteia în momentul în care se sapa şi se descoperã conducta pentru reparatie.
Problema principala este descoperirea locului unde se produce o pierdere mare de apa (care poate face un zgomot mai mic decât o pierdere mica de apa) şi de a aproxima cat mai bine locul unde se produce pentru a evita sãpãturile mari şi costisitoare pe strada. Din experienta, prin cca. 20% din gaurile din conducte se produce 80% din pierderea de apa. Pentru depistarea acestor gãuri trebuie combinata experienta personalului cu informaţia data de echipamentul de detectie.
9. Tehnica de specialitate poate asigura echipamente portabile sau fixe (montate pe autolaboratoare) care pot capta viteza de propagare a vibratiei cu ajutorul traductorilor asezati pe elementele legate de teava (vane în cãmine, hidranti, etc.). Analizoarele specializate din echipamente puse în concordanta cu tipul de material, pot arata cu precizie remarcabila locul avariei. Mai mult decât aceasta, pot face o ierarhizare a mãrimii pierderilor de apa când sunt mai multe gãuri pe tronsonul analizat.
10. În mod normal la cca. 2 ani reţeaua ar trebui "scanata" cu detectoarele de pierderi. Rezultatul scanarii ar trebui sa asigure:
- detectarea secţiunilor/tronsoanelor/zonelor unde reţeaua are probleme,
- comportarea în timp a reţelei prin compararea rezultatelor înregistrãrilor la doua treceri succesive: pentru a fi cat mai comparabile ar trebui ca tronsoanele sa fie parcurse aproximativ în acelaşi anotimp (consumul de apa este strâns legat de anotimp, deci presiunea în reţea poate fi foarte diferita) şi aceeaşi ora din zi (consumul este foarte variabil în cursul zilei şi ca atare şi presiunea poate fi foarte diferita).
- Prin analiza rezultatelor scanarilor cu bilanţul anual al apei se poate face un pronostic asupra ritmului de deteriorare a calitãţii reţelei şi deci un plan de reabilitare/retehnologizare a acesteia.
11. Rezultatul controlului pierderilor trebuie coordonat şi cu calitatea apei furnizate: clorul rezidual, controlul bacteriologic, numãrul de îmbolnãviri specifice (boli hidrice confirmate). Controlul trebuie sa ducã la modificarea dozei de clor şi la o întreţinere mai buna a conductelor din zona (spalare la intervale mai mici, dezinfectare mai buna a apei).
12. Controlul pierderii de apa poate conduce la declanşarea mãsurilor de control şi reducerea acestora pana la limita de 20%. Cum pierderea de apa depinde în principal de trei factori (presiunea de lucru, tipul de material, mãrimea şi amplasarea orificiului pe unde se pierde apa), rezulta ca exista un factor care poate fi controlat fãrã a se interveni asupra conductei. Acest factor este valoarea presiunii. Vor trebui gãsite metode prin care presiunea în fiecare conducta sa fie redusã la minimul necesar puţin peste presiunea minima la bransament (la limita chiar egala).
Pierderea de apa din conducte este calculabila cu formula:
Q(p) = alfa A(0) (p/gamma)^0,5 cu alfa = æ (2g)^0,5
unde:
Q(p) = debitul de apa pierdutã, [mc/s],
alfa = coeficient dimensional ţinând seama de numãrul şi forma orificiilor, de mãrimea coeficientului de debit etc.; valorile pot fi 2,6 ... 2,9 pentru o valoare de 9,81 m/s2 a acceleratiei gravitationale,
A(0) = suma suprafeţelor orificiilor (sparturilor) de pe conducta, mp
p/gamma = presiunea în conducta, masurata în mCA,
g = acceleratia gravitationala, m/s^2,
æ = coeficient de debit, cu valori 0,6 ... 0,7,
gamma = greutatea specifica a apei, 1000 daN/mc.
13. La reţelele alimentate gravitational reducerea presiunii în reţea se poate face prin:
- montarea pe conducte, în poziţie convenabila, de vane reductoare de presiune; aceste vane sunt capabile sa asigure o presiune prestabilita în zona aval de secţiune;
- manevrarea vanelor normale, în secţiuni cheie (atentie la vacuumul ce se poate produce în urma vanelor rapid închise, pe unele tronsoane); operaţiunea deşi complicata şi greu de controlat poate avea efecte favorabile; manevra însã trebuie facuta zilnic şi poate fi la valori diferite a gradului de închidere (consumul de apa este diferit de la o zi la alta);
- prin folosirea rezultatelor sistemului de monitorizare a presiunilor şi adoptarea de mãsuri similare (reglare de vane) ca mai sus, dar în secţiuni depãrtate de secţiunea controlatã.
14. În cazul reţelelor alimentate prin pompare reducerea presiunii în reţea se poate face:
- prin modificarea debitului injectat; în cazul pompelor cu turatie variabila acest lucru este bine sa se facã automat; pentru aceasta trebuie determinat nodul de reţea sensibil la modificarea debitului şi deci a presiunii necesare; presiunea masurata în acest nod este transmisã pompelor iar acestea pot sa isi modifice turatia,
- prin scoaterea sau introducerea în funcţiune a pompelor cu turatie constanta, dupã experienta, întrucât ritmul consumului din reţea este "aproximativ" acelaşi în fiecare zi,
- prin completarea reţelei cu conducte de diametre favorabile astfel încât la modificarea presiunii de injecţie, ritmul de scãdere sa se propage cat mai uniform în reţea, prin retehnologizarea reţelei; ideal este ca apa sa curgã în conducta în sensul pantei terenului astfel ca şi linia piezometrica sa scada în sensul pantei terenului (cu o panta hidraulica aproximativ egala cu panta strazii) deci presiunea sa fie relativ uniforma pe conducte,
- prin refacerea reţelei (retehnologizare) în sensul asigurãrii unei presiuni de baza pentru marea majoritate a clãdirilor, de regula cu înãlţime mai mica şi asigurarea apei la consumatorii înalţi prin mijloace locale, adecvate (statie de pompare cu hidrofor, pompe cu turatie variabila etc.).
15. Pentru unele reţele poate fi raţionalã separarea pe zone de presiune sau districte cu alimentare controlatã; pe legãturile de alimentare pot fi montate contoare de district; în acest fel bilanţul se poate face mai uşor.
16. La verificarea pierderii de apa pe un district se poate proceda astfel:
- sunt anuntati consumatorii asupra procedurii care urmeazã sa fie executatã,
- se inchid toate bransamentele, de regula pe perioada de noapte când oprirea apei pentru câteva ore este suportabila pentru consumatori,
- se pãstreazã presiunea de alimentare în limitele normale (asemãnãtoare presiunii de funcţionare în zilele în care nu se fac mãsurãtori),
- se citeşte contorul şi se asteapta 3-4 ore,
- se reciteste contorul; prin diferenţa fata de citirea anterioarã se determina consumul de apa pentru singurul consumator rãmas în funcţiune, gaurile din conducte; se poate determina pierderea de apa în districtul respectiv; exprimarea poate fi în valori globale, mc/h sau în valori specifice, mc/km*zi, 1/mp*zi, (mp de suprafata udata a conductelor) etc.; se poate mãsura pierderea de apa şi pe unele tronsoane de conducta.
17. Prelucrarea sistematica a valorilor obţinute din controlul pierderii de apa va permite în timp stabilirea de reguli legate de:
- comportarea în timp a diferitelor tipuri de materiale,
- durata realã de viata a unor materiale, tipuri de imbinari, unele nou apãrute,
- mai buna estimare a costurilor de exploatare a reţelelor,
- stabilirea unor valori rationale asupra eficientei reţelei,
- valori de comparat cu realizari din alte localitãţi/tari,
- stabilirea unei strategii de control a pierderilor de apa.


ANEXA 12
INDICATORI DE PERFORMANTA

A. Pentru sistemul de alimentare cu apa
1. Pierderea de apa în reţea, %
Cantitatea de apa pierdutã fizic din reţea înainte ca aceasta sa fie utilizata în unul dintre scopurile pentru care a fost destinatã. Pierderea normalã de apa dintr-o reţea buna trebuie sa fie mai mica de 20%. Se calculeazã prin metoda bilanţului anual.
2. Ritmul de extindere a reţelei, % sau km/an
Lungimea de conducta de distribuţie realizatã anual, dupã punerea în funcţiune a sistemului; se poate calcula ca procent de extindere anuala (raport între lungimea de reţea noua raportatã la reţeaua existenta) sau direct ca lungime de reţea nou executatã (km/an).
3. Consumul specific de energie, kwh/mc.
Cantitatea de energie necesarã pentru aducerea unui mc de apa la bransamentul consumatorului; se calculeazã ca raport între cantitatea totalã de energie utilizata anual în funcţionarea sistemului şi cantitatea de apa furnizatã.
4. Durata zilnica de alimentare cu apa, ore/zi.
Numãrul mediu zilnic de ore în care se asigura apa la consumator; în mod normal alimentarea cu apa este continua, 24 ore/zi, dar în mod accidental pot fi şi alte cazuri.
5. Lungimea specifica a reţelei de distribuţie, m/loc.
Lungimea reţelei de distribuţie raportatã la numãrul de locuitori asiguraţi cu apa. Cu cat valoarea raportului este mai mica cu atât folosirea reţelei este mai intensa şi deci grija pentru evitarea unei avarii trebuie sa fie mai mare.
6. Numãrul orelor din zi în care presiunea este insuficienta, ore/zi.
Durata totalã, în ore, a intervalului de timp în care reţeaua nu are presiune suficienta pentru alimentarea tuturor consumatorilor de apa.
7. Numãrul de locuitori care în mod repetat nu au presiune în reţea, %.
Numãrul de locuitori, care sunt afectaţi zilnic de lipsa de presiune din reţea, raportat la numãrul de locuitori alimentati cu apa.
8. Lungimea de reţea în care concentratia clorului este sub limita legalã, %.
Lungimea totalã a tronsoanelor din reţeaua de distribuţie în care în mod repetat nu se asigura doza minima de clor (0,25 mg/l sau doza stabilitã de organele sanitare), raportatã la lungimea totalã a reţelei.
9. Numãrul mediu de reclamaţii justificate, nr/an.
Numãrul mediu anual de reclamaţii ale clienţilor asupra faptului ca apa nu are presiune, calitatea este necorespunzãtoare etc.
10. Numãrul de defectiuni pe reţea, nr/an.
Numãrul anual de avarii (spargeri de conducte, demufari, hidranti defecti, vane defecte etc.) descoperite şi remediate.
11. Durata medie, minima, în care sunt remediate defecţiunile semnalate, ore.
Media valorilor duratelor în care se repara o defectiune semnalata.
12. Gradul de contorizare, %.
Numãrul de contoare pe bransamentele consumatorilor raportat la numãrul total de bransamente.
13. Capacitatea de transport a aductiunii, l/s.
Debitul mediu şi maxim pe care aductiunea, îl poate asigura.
14. Gradul de folosire al aductiunii, %.
Raportul dintre cantitatea medie anuala de apa furnizatã de aductiune şi cantitatea de apa proiectata.
15. Numãrul de avarii pe aductiune, nr/an.
Numãrul anual de defectiuni descoperite pe aductiune şi remediate.
16. Consum specific de apa, 1/om*zi.
Cantitatea totalã medie zilnica de apa utilizata de un locuitor în decursul unui an; se calculeazã ca raportul dintre cantitatea totalã de apa livrata anual consumatorilor (estimatã sau înregistratã prin contorizare) şi numãrul de consumatori.
B. Pentru reţeaua de canalizare
17. Lungimea strazilor cu reţea de canalizare, %.
Raportul dintre lungimea strazilor cu canalizare şi lungimea totalã a strazilor cu locuinţe.
18. Lungimea specifica de reţea, m/loc.
Raportul dintre lungimea efectivã a reţelei şi numãrul de locuitori.
19. Numãrul specific de racorduri, buc./km.
Numãrul de racorduri de canalizare raportat la lungimea reţelei.
20. Populaţia racordata la canalizare, %.
Raportul dintre populaţia racordata la canalizare şi populaţia totalã a localitãţii.
21. Consumul specific de energie, kwh/mc.
Raportul dintre cantitatea anuala de energie consumatã pentru funcţionarea reţelei şi cantitatea de apa uzata evacuata.
22. Numãrul de reclamaţii justificate, nr./an.
Numãrul de reclamaţii legate de funcţionarea canalizarii (infundari de colectoare, blocari ale gurilor de scurgere, miros în reţea etc.) în decursul unui an.
23. Timpul mediu de remediere a unei defectiuni, ore.
Durata medie de reparare a unei defectiuni sau de rezolvare a unei reclamaţii.


ANEXA 13
PLAN DE CONFORMARE

1. Elaborarea unui plan de conformare are urmãtoarele faze principale:
- studii asupra calitãţii apei sau existenta unui Plan de Asigurare a Calitãţii Apei,
- stabilirea tendinţelor de dezvoltare a sistemului,
- stabilirea tendinţelor de modificare a calitãţii apei din sursele exploatate,
- evaluarea pierderilor de apa din sistem,
- evaluarea consumului de energie,
- audit tehnico-economic asupra sistemului existent pentru stabilirea zonelor critice din cauza cãrora nu se realizeazã conformitatea,
- stabilirea criteriilor de performanta ale sistemului (tehnologice şi economice),
- cunoaşterea tendinţelor de dezvoltare economico-socialã a localitãţii şi zonei,
- elaborarea planului de conformare cu etapizarea costurilor,
- evaluarea resurselor pentru acoperirea costurilor de investiţie şi exploatare,
- evaluarea suportabilitatii de cãtre consumatori a noilor investiţii, deci şi a retehnologizãrii sistemelor de transport a apei,
- definitivarea şi transformarea planului de conformare în componente executabile cu maximizarea efectelor şi minimizarea costurilor,
- evaluarea suportabilitatii de cãtre consumatori a noilor investiţii, deci şi a retehnologizãrii sistemelor de transport a apei,
- executarea elementelor planului,
- verificarea rezultatelor şi corectarea elementelor neconforme,
- stabilirea modului de raportare a noilor performanţe,
- dacã este cazul, elaborarea unui nou regulament de exploatare.
2. Este posibil ca în etapa de analiza a neconformitatii din cauza calitãţii apei sa între în lista de neconformitãţi şi materialele din instalatia interioarã a clãdirilor de locuit; calitatea apei se deterioreazã din cauza acestor instalaţii. În acest caz vor fi luate mãsurile necesare pentru obligarea proprietarilor caselor sa schimbe materialul instalaţiilor. În caz contrar controlul calitãţii de apa potabilã se va face la robinetul de concesie. Materialele utilizate vor fi în concordanta cu cerinţele de calitate normate.
3. Planul de conformare va conţine o desfãşurare în timp, cu termene controlabile, pentru acoperirea mãsurilor preconizate şi a lucrãrilor necesare pentru îndeplinirea condiţiilor de performanta cerute sistemului, precum şi a necesarului de fonduri.


ANEXA 14
METODE UTILIZATE PENTRU REABILITAREA
CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI

1. Metodele de lucru utilizate pentru reabilitarea lucrãrilor de transport a apei pot fi:
- cu metode de lucru cu transee deschisã,
- cu metode de lucru fãrã transee deschisã.
1.1. Metodele de lucru cu transee deschisã sunt metodele clasice prin care se înlocuieşte tubul vechi cu unul nou. Se adopta atunci când conductele au bransamente/racorduri foarte dese.
1.2. Metodele de lucru fãrã transee deschisã pot fi:
- cu pãstrarea conductei existente, ale carei caracteristici mecanice şi hidraulice vor fi imbunatatite,
- cu distrugerea conductei vechi şi introducerea uneia noi, pe acelaşi traseu, şi cu diametru mai mare,
- cu introducerea unei conducte noi pe un traseu vecin,
- prin foraj orizontal.
2. Metodele prin care se realizeazã îmbunãtãţirea caracteristicilor hidraulice (netezire, etansare) a conductei existente, care are rezistenta mecanicã asigurata, pot fi:
- prin aplicarea unui strat interior de protecţie, din mortar de ciment, rasina epoxidica etc. (cu sau fãrã fibra inglobata); execuţia se face printr-un procedeu de "torcretare",
- prin introducerea unui tub nou în interior şi solidarizarea lui cu tubul vechi prin încãlzire,
- prin introducerea unei membrane din masa plastica şi lipirea ei pe perete prin caldura,
- prin introducerea unui tub flexibil, tip furtun, care are aplicat un strat de rasina; dupã introducere se pune sub presiune şi rasina se intareste lângã perete/pe perete,
- prin aplicarea manualã a unui strat de protecţie, la tuburile vizitabile.
3. Metode de imbunatatire a caracteristicilor hidraulice şi mecanice a tubului, prin interior:
- cu introducerea unui tub nou, rezistent, în tubul vechi; tubul nou este papusat pentru a intra mai uşor; la încãlzire tubul recapata forma circulara,
- cu introducerea unui tub tras şi distrugerea tubului vechi,
- cu tragerea unui tub nou cu diametrul mai mic în tubul vechi.
4. Adãugarea unui strat de protecţie la interiorul conductei reduce rugozitatea, şi etanseizeaza conducta (pierderile la conducta neetansa pot fi de ordinul 50% din cantitatea de apa transportatã iar prin reabilitare pot ajunge la 5-10%), protejand peretele contra coroziunii şi reducand totodatã consumul de energie la transportul apei. Stratul poate fi din mortar de ciment, rasina expoxidica sau pelicule din masa plastica aplicate în diferite procedee. Este esenţial ca peretele conductei sa fie perfect curat şi uscat. Este recomandabil ca sa se facã o buna inspecţie cu camere TVCI. Aceasta etapa trebuie consideratã ca faza determinanta. Un perete murdar va permite dezlipirea stratului de protecţie şi deci va apare o viitoare secţiune cu probleme.
Dupã terminarea protecţiei conductei se va face proba de etanseitate şi proba pentru stabilirea capacitãţii reale de transport.
Se poate realiza legatarea consumatorilor la reţea şi o noua proba de etanseitate. Limita pierderilor de apa trebuie sa fie cea precizatã prin proiect. Conducta se spala, se dezinfecteaza şi se pune în funcţiune. Toatã documentaţia devine parte a cãrţii construcţiei.
5. Introducerea unei conducte noi în conducta veche este practicatã atunci când:
- peretele conductei vechi nu mai are rezistenta mecanicã necesarã;
- se poate adopta un diametru mai mic de conducta;
- conducta trebuie înlocuitã cu alta având un diametru mai mare; conducta noua se introduce prin spaţiul ocupat de conducta veche, concomitent cu spargerea acesteia.
Exista tehnologii specifice pentru fiecare dintre cazuri. Pentru operator este important ca distanta dintre ferestrele de introducere a noii conducte în vechea conducta sa fie cat mai mare. Se poate proceda astfel:
- în conducta fãrã depuneri (spalare cu jet de apa, frecare cu mijloace mecanice în prealabil) se introduce o conducta din masa plastica având un diametru exterior puţin mai mic decât diametrul interior al conductei vechi; pentru a intra uşor conducta noua se papuseaza, se pliaza (are secţiune în forma de omega); dupã introducere se racordeaza la o sursa de caldura (aer/apa calda); conducta devine cilindrica şi se ataşeazã peretelui interior al conductei vechi; conducta noua preia funcţiunea conductei vechi; dacã spaţiul dintre cele doua conducte este mare el se poate umple prin injecţie cu o rasina sau cu material inert; bransamentele este bine sa fie cat mai rare,
- în conducta veche se trage, cu un cablu rezistent, un tub flexibil din PE cu diametrul exterior cel mult egal cu diametrul interior al conductei vechi; se poate trage şi o conducta din fibra de sticla, cu imbinare în peretele tubului; în acest caz tragerea se face cu cablul blocat la ultimul tub (tuburile sunt de fapt impinse în conducta),
- în conducta veche se introduce un cablu; la capatul cablului desfãşurat se ataşeazã un cutit triunghiular, cu diametrul mai mare ca diametrul conductei; în spatele cutitului se afla un con de largire şi protecţie a noului tub, legat de con; conducta veche este sparta, conul largeste şi asigura prin impingerea pãmântului mãrirea gaurii lãsate de vechea conducta; în noul locas este amplasata conducta viitoare trasa prin gaura lãsatã de conul largitor de secţiune.
Operaţiunile ulterioare sunt identice, ca şi în cazul precedent: se verifica etanseitatea, se fac legãturile necesare, se monteaza armaturile, se verifica noua capacitate de transport, se spala, se dezinfecteaza şi se introduce în circuit.
6. Soluţii pentru realizarea unei conducte noi în varianta fãrã transee poate fi facuta în doua moduri:
- se foreaza o gaura de mici dimensiuni; în gaura se introduce un cablu iar la capatul lui se ataşeazã un con de largire; în spatele conului este legatã viitoarea conducta; se trage conducta;
- se foreaza un microtunel şi în el este impinsa conducta noua.
Verificarea de etanseitate se face asupra stãrii globale; detectarea eventualului loc în care se pierde apa se poate face numai cu echipamentul specializat de detectare a pierderilor; remedierea se face prin sãparea unei gropi în dreptul secţiunii detectate şi repararea defectiunii.
7. Soluţia cu realizarea unei conducte în procedeul clasic - transee deschisã - se adopta când tronsonul este scurt, are prea multe bransamente sau armãturi, nu se dispune de alte soluţii sau este soluţia cea mai raţionalã. Se va da atentie sporitã modului în care se face umplutura în sant. Se recomanda un grad de compactare echivalent Proctor 95% dacã teava este lângã/sub calea de circulaţie. În camp deschis gradul de compactare poate fi Proctor 85-90% dupã adâncimea de pozare.
8. De cea mai mare importanta sunt lucrãrile pentru asigurarea alimentarii cu apa pe durata realizãrii lucrãrilor de reabilitare a conductei. Operatorul trebuie sa verifice soluţia data în scopul protejãrii consumatorului de apa.
Pentru un tronson de reţea de distribuţie problema pregãtirii reabilitãrii este cea mai laborioasa şi conţine urmãtoarele faze, în varianta clasica, cu conducta pe acelaşi amplasament:
- anunţarea consumatorilor despre lucrãri şi mãsurile ce vor fi luate; vor fi date în scris mãsurile pe care ei trebuie sa le respecte,
- recunoaşterea, încã o data, pe teren a amplasamentului lucrãrilor viitoare,
- obţinerea avizului de construcţie,
- realizarea şi aprovizionarea tuturor materialelor necesare pentru lucrãrile suplimentare,
- introducerea restrictiilor de circulaţie şi asigurarea semnalizarii rutiere,
- realizarea conductei provizorii de ocolire/înlocuire a conductei de reabilitat,
- racordarea conductei provizorii, cu vane la capete, la tronsonul amonte şi aval a conductei de refãcut; prevederea de stuturi pentru bransamente; dezinfectarea conductei,
- menţinerea în funcţiune a conductei vechi,
- racordarea branşamentelor la conducta provizorie; atentie este posibil ca, pe perioada de lucru, funcţionarea sa se facã fãrã contor de apa,
- punerea sub presiune a conductei provizorii,
- scoaterea din circuit a conductei vechi şi începerea reabilitãrii,
- pe durata reabilitãrii amplasamentele branşamentelor pot rãmâne neacoperite, dar protejate, dupã anotimp;
- dupã reabilitare, legarea definitiva a branşamentelor la conducta noua,
- dupã caz, refacerea branşamentelor cu materiale performanţe (eliminarea plumbului).
Se poate aplica o soluţie mai rapida pentru schimbarea branşamentelor dacã se foloseşte soluţia cu bransarea sub presiune atât la conducta provizorie cat şi la conducta reabilitata. Se realizeazã conducta provizorie şi se pune sub presiune; se izoleaza conducta veche şi se poate lucra pe ea; independent de aceasta se schimba direct bransament cu bransament la conducta provizorie; dupã reabilitare bransamentele se schimba iar, bucata cu bucata, la noua conducta sub presiune.
9. Pentru aductiunea cu un singur fir, la un sistem de alimentare cu apa care are o singura sursa de apa, singura alternativa pentru asigurarea curgerii apei pe durata lucrãrilor este realizarea unui tronson provizoriu de conducta care sa dubleze aductiunea. Tronsonul provizoriu de aductiune, care înlocuieşte provizoriu aductiunea pe tronsonul în lucru, va fi mutat progresiv odatã cu avansarea lucrãrilor. Dupã caz, cu avizul organelor sanitare, se poate creste doza de dezinfectant, pentru siguranta. Conducta provizorie poate fi supraterana, dacã se lucreazã în afarã perioadei de inghet.
10. În cazul în care aductiunea va avea în final o soluţie noua, pe un traseu paralel (traseu mai scurt, traseu pe tren mai sigur etc.), este preferabil sa se execute noua aductiune şi apoi sa se treacã la o funcţionare normalã. Aductiunea veche se pãstreazã sau se dezafecteaza. În cazul în care se pãstreazã vor trebui verificate cu atentie toate legãturile pe care le-a avut şi acestea vor fi blocate sau desfiinţate. Dacã se estimeaza o creştere a consumului, în viitor, se poate trece la retehnologizarea acesteia prin reabilitare ulterioara. Dacã vechea conducta va deveni activa atunci vor fi luate mãsuri pentru realizarea ulterioara de bretele între cele doua conducte.
11. Când sistemul de alimentare cu apa şi care conţine conducta de transport, are mai multe surse de apa se va cauta asigurarea apei din sursele rãmase în funcţiune şi neafectate de reabilitarea aductiunii. Consumatorul va fi înştiinţat din timp asupra lucrãrii şi asupra unor eventuale consecinţe.
12. Pentru conductele realizate din beton precomprimat, care fac explozie atunci când sarma de precomprimare a fost corodata, refacerea capacitãţii de a rezista la presiune, nu este posibila decât prin dublarea conductei în interior.
13. Atunci când au apãrut probleme mari în sistem, pierderi mari de apa (peste 20-30%) calitate a apei greu de controlat, este nevoie de un audit al sistemului, pentru definirea noilor criterii de performanta. Se va elabora apoi un plan general de dezvoltare (master plan) sau un plan de conformare, dupã caz.


ANEXA 15

ADUCEREA COTEI CAMINULUI DE CANALIZARE LA COTA CAII DE RULARE

1. Se va proceda funcţie de modul de refacere a caii. Cazul cel mai des intalnit este al strazii acoperite cu covor de asfalt, covor continuu, inclusiv peste cãmin, pentru o buna productivitate a masinii de asfaltat; ridicarea ulterioara a capacului se poate face astfel:
- marcarea prealabilã a poziţiei capacului sau detectarea capacului cu echipamente de detectat metale;
- spargerea covorului de asfalt, cu protejarea partii metalice a ramei;
- scoaterea capacului şi ramei;
- curãţirea marginii caminului;
- mãsurarea corecta a grosimii ramei şi a denivelarii dintre cota caii şi marginea buna, rezistenta a caminului;
- continuarea zidariei la cãminul din zidãrie pana la cota egala cu cota caii din care se scade grosimea ramei; se lucreazã cu mortar de ciment M 100;
- se aseaza capacul pe un strat de mortar de maxim 1 cm grosime;
- se verifica paralelismul dintre planul fetei ramei şi planul suprafeţei caii; eroare maxima 0,5 cm;
- dupã minim 3 zile se reface asfaltul pe spaţiul dintre rama şi asfaltul caii, asfalt cu o calitate mai buna decât a asfaltului din cale; asfaltul va fi bine compactat;
- se asigura protecţia locului lucrãrii, în trafic, minim 7 zile de la terminarea zidariei de caramida.
La cãminele cu pereţi din beton inaltarea putului/cosului caminului se poate face prin turnarea pe loc de beton B 20, pentru a acoperi diferenţa între cota caii şi cota viitorului suport pentru rama capacului; se mai poate acoperi diferenţa folosind inele/saibe/colaci din beton armat, prefabricate; acestea se aseaza peste marginea rezistenta a caminului pe un strat de mortar de ciment M 100 (şi între inele se pune mortar); nu se va aseza colacul din beton direct peste buza cosului caminului întrucât la o rezemare neuniforma acesta se sparge; peste ultimul inel se aseaza un strat subtire de mortar şi apoi rama şi capacul; se reface asfaltul şi se pãstreazã locul protejat minimum 14 zile.
La capacele aşezate pe placa din beton (la cãminele din masa plastica, sau altele) operaţiunile sunt similare; rama se ridica însã unitar cu placa din beton. Sub placa umplutura va avea un indice de compactare de 95%. Aceste lucrãri vor fi fãcute de constructorul caii sub supravegherea operatorului.
2. Aducerea la cota a cãminelor a cãror capace sunt "infundate" sub cota strazii din cauza traficului. Se verifica starea interioarã a tuburilor la racordarea cu cãminul. Dacã numai capacul este "lãsat" se procedeazã la ridicarea ramei dupã procedeul de mai sus.
3. Dacã rama este infundata cu cãmin cu tot atunci se reface cãminul integral precum şi legãturile la cãmin. Pe durata refacerii, dupã scoaterea caminului, se poate asigura o legatura provizorie între capetele tuburilor rãmase în pãmânt, pentru curgerea apei. Se va da o atentie specialã umpluturii de sub cãmin. Dacã pãmântul este sensibil la inmuiere, vor fi luate mãsurile care sunt impuse.


ANEXA 16

RETEHNOLOGIZAREA CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI

1. Retehnologizarea poate fi consideratã ca suma unor reabilitari succesive sau simultane integrate însã într-un concept nou adecvat perioadei în care se afla exploatarea. Conceptul actual este de realizare a unor lucrãri a cãror exploatare şi conducere sa fie optimizata prin informatizare.
2. De regula reabilitarea sistemelor de transport se face în concordanta cu reabilitarea celorlalte obiecte componente ale sistemelor de care aparţin şi deci la decizia şi în soluţia aplicatã se va tine seama şi de acest aspect. Pot exista însã şi cazuri în care numai sistemul de transport poate fi retehnologizat.
3. Problema retehnologizãrii conductelor de alimentare cu apa se poate pune în orice moment.
Proprietarul sistemului de transport a apei este cel care declanseaza procesul deoarece este cel care are o perspectiva a dezvoltãrii şi a noilor nivele de performanta. Noile nivele de performanta rezulta din:
- condiţii normative noi asupra calitãţii apei, calitãţii materialelor; pentru apa potabilã parametrii de control sunt obligatorii la bransament; drept urmare materialul conductei nu trebuie sa contribuie la deteriorarea calitãţii apei,
- necesitatea rentabilizarii functionarii sistemului în condiţiile economiei de piata,
- necesitatea folosirii rationale ale resurselor de apa,
- protecţia mediului,
- dezvoltarea ştiinţificã, tehnica şi tehnologicã.
4. Retehnologizarea conductelor de transport a apei se poate face integral sau parţial. Parţial se face de regula odatã cu modernizarea sistemului de pompare în vederea economisirii de energie.
5. Retehnologizarea parţialã a conductelor se declanseaza atunci când parametrii de proiectare nu mai sunt respectati, când efortul pentru respectarea acestor parametrii este prea mare sau nu se mai respecta condiţiile contractuale şi consumatorul este afectat, când calitatea apei s-a deteriorat din cauza conductei. Asa de exemplu:
- un tronson de aductiune este amplasat pe un teren devenit instabil; ca atare destul de des sunt necesare reparaţii iar pe durata reparaţiilor apa este furnizatã cu restrictii sau deloc,
- o parte importanta din reţea a fost afectatã de coroziune extinsã astfel ca reparaţiile sunt dese sau o mare parte din reţea este construitã din azbociment; calitatea apei este serios compromisa şi o refacere este necesarã; dacã tot se va reface reţeaua se pune problema la ce dimensiuni ale diametrelor vor fi reconstruite barele reţelei, dacã siguranta în funcţionare nu poate creste, dacã o urmãrire automatã nu este posibila şi dacã o extindere a reţelei nu este necesarã; obţinerea soluţiei pentru noua reţea se face printr-un proiect de retehnologizare,
- localitatea s-a extins în timp iar reţeaua de canalizare, care a fost proiectata pentru o anumitã dimensiune este depãşitã; colectoarele mai mari din zona terminala sunt depasite în ce priveşte debitul transportat; totodatã creşterea localitãţii poate pune problema modificãrii frecvenţei ploii de calcul în vederea creşterii siguranţei locuinţelor şi traficului; reţeaua veche nu mai are capacitate de transport; noua reţea trebuie extinsã tot printr-un proiect de retehnologizare etc.
6. Retehnologizarea generalã poate fi privitã ca o refacere completa a conductelor de transport a apei sau ca o refacere totalã a sistemului de alimentare cu apa şi/sau a sistemului de canalizare în care conducta de transport a apei este parte. Refacerea poate respecta vechile cerinţe de calitate a serviciului sau dimpotriva altele noi, ca de exemplu:
- presiunea în reţea creste ca urmare a schimbãrii regimului de construcţie;
- schema de funcţionare a reţelei se poate schimba din cauza apariţiei echipamentelor de pompare cu performanţe ridicate.
7. Retehnologizarea sistemului de transport a apei potabile se poate face prin:
- reabilitarea succesiva a aductiunii, cu schimbarea traseului sau nu, cu creşterea numãrului de conducte, cu control automat al functionarii, cu schimbarea schemei tehnologice de funcţionare pentru a reduce energia de pompare etc.,
- reabilitarea reţelei se poate face prin reabilitarea parţialã a reţelei vechi, se pãstreazã ce este bun şi cu realizarea unei extinderi care sa lucreze în aceeaşi zona de presiune, sau se organizeazã funcţionarea pe mai multe zone de presiune etc.
8. Pentru realizarea proiectului de retehnologizare este esenţialã cunoaşterea parametrilor tehnologici şi economici de lucru ai sistemului existent; aceşti parametrii sunt furnizati de serviciul de exploatare existent; pe baza acestor date se justifica realizarea noului proiect.
9. Reabilitarea conductelor de transport a apelor uzate poate fi ceva mai complicata deoarece forma suprafeţei terenului este mult mai importanta în extinderea reţelei, pe de o parte, iar pe de alta parte retehnologizarea trebuie facuta astfel încât aceasta sa poatã funcţiona pe o perioada foarte lungã de timp, 50-100 ani, uneori şi mai mult.
În aceasta reabilitare trebuie ţinut seama de tendintele actuale de schimbare a procedeului de canalizare din cauza ca apele uzate menajere trebuie epurate la un grad de epurare foarte mare.
Totodatã reţeaua de evacuare a apelor uzate meteorice va trebui dimensionata în condiţii mai severe de protecţie a localitãţilor; calitatea construcţiilor s-a imbunatatit, la fel ca şi calitatea traficului pe strãzi şi ca atare şi mãrimea pagubelor fãcute de ploile cu debite mai mari decât debitul ploii de calcul.
10. La retehnologizarea sistemelor de canalizare va fi luatã în considerare prevederea de bazine de retenţie, precum şi a altor soluţii constructive, pentru a asigura o protecţie sporitã a localitãţii la ploi mari. Se va analiza de asemenea soluţii de infiltrare localã a apei meteorice în subsol. Vor fi analizate soluţiile de construire a trecerilor denivelate şi consecinţele acestora asupra canalizarii.
11. Retehnologizarea trebuie consideratã ca o treapta din ansamblul operaţiunilor de exploatare a lucrãrilor de transport a apei chiar dacã modul de realizare are aspecte de proiectare şi execuţie.
Legatura între vechiul sistem şi noul sistem se face prin exploatare întrucât pana la abandonarea sistemului vechi cele doua sisteme trebuie sa coexiste în condiţiile asigurãrii unui nivel de viata cel puţin acceptabil pentru populaţia afectatã.


ANEXA 17

LISTA CU PROCESELE VERBALE NECESARE LA RECEPŢIA LUCRĂRILOR
(conform <>Hotãrârea Guvernului nr. 273/1994 )

* Proces verbal de predare a amplasamentului.
* Procese verbale pentru verificarea calitãţii lucrãrilor care devin lucrãri ascunse:
- verificarea cotelor patului de amplasare a conductei,
- verificarea compactarii patului de amplasare,
- verificarea umpluturii de lângã conducta şi din transee,
- verificarea realizãrii corecte a masivelor pe conducta,
- verificarea etanseitatii şi stabilitatii conductei la proba de presiune,
- verificarea realizãrii umpluturii finale şi a stratului final/pavajului,
- verificarea cotelor radierelor cãminelor, în special la canalizare,
- verificarea cotei capacelor cãminelor,
- verificarea interiorului colectorului,
- verificarea calitãţii tuburilor conductei/canalului,
- verificarea armaturii incluse în secţiunile din beton armat,
- verificarea calitãţii betonului armat,
- verificarea etanseitatii conductei/canalului.
* Proces verbal de recepţie la terminarea lucrãrii.
* Procese verbale cu lista lucrãrilor neconforme sau incomplete.
* Proces verbal de recepţie finala a lucrãrilor (cantitativã, calitativã, tehnologicã, de stabilitate).
Anexe, pentru exemplificare:
- Proces verbal de recepţie la terminarea lucrãrilor, Anexa 8.1.
- Proces verbal de recepţie finala a lucrãrilor, Anexa 8.2.


ANEXA 17.1

PROCES VERBAL DE RECEPŢIE LA TERMINAREA LUCRĂRILOR
Nr. ........... din ................


    Privind lucrarea ..........................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  executatã în cadrul contractului nr. ......... din ..........................
  încheiat între ............................. şi .............................
  pentru lucrãrile de .........................................................
  .............................................................................
  1.  Lucrãrile au fost executate în baza autorizaţiei de construcţie nr.
  .......................
  Eliberata de ...................... la data de ..............................
  Cu valabilitate pana la data de .............................................
  2. Comisia de recepţie şi-a desfãşurat activitatea în intervalul ............
  3. Comisia este formatã din: ................................................
                               ................................................
                               ................................................
                               ................................................
                                                     (nume şi prenume)
  4. Au mai participat la recepţie:
  .............................................................................
  .............................................................................
      (nume şi prenume)                               (calitatea)
  5. Constatãrile comisiei de recepţie:
  5.1. Din documentaţia scrisã şi desenatã necesarã pentru prezentare au lipsit
  sau sunt incomplete urmãtoarele elemente cuprinse în anexa nr. 1 la prezentul
  proces verbal.
  5.2. Cantitãţile de lucrãri cuprinse în lista din anexa nr. 2 nu au fost
  executate (anexa va fi întocmitã pe lucrãri de specialitate).
  5.3. Lucrãrile specificate în anexa nr. 3 nu respecta prevederile proiectului
  (se va mentiona ce anume nu este conform proiectului).
  5.4. Lucrãrile cuprinse în anexa nr. 4 nu au documentaţie prin care sa se
  ateste calitatea execuţiei.
  5.5. Lucrãrile cuprinse în anexa nr. 5 nu au siguranta cerutã pentru
  funcţionare.
  5.6. Din documentaţia necesarã pentru întocmirea cãrţii construcţiei lipsesc
  documentele menţionate în anexa nr. 6.
  5.7. La proba funcţionalã facuta se constata ca: (a) debitul realizat este
  diferit de debitul proiectat cu ..................... l/s; fiind în limita
  de +/- 10% proba se considera buna;
  (b) presiunea în punctele caracteristice este/nu este în limita cerutã;
  se asigura presiunea de ........ mCA, în loc de ....... mCA; (c) pierderea de
  apa de ...... l/mp*zi este consideratã acceptabilã/inacceptabila.
  6. În urma celor constatate Comisia de recepţie propune: ....................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  7. Comisia de recepţie motiveaza propunerea facuta prin: ....................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  8. Comisia de recepţie recomanda urmãtoarele: ...............................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  9. Prezentul proces verbal, conţinând ............. file şi anexe numerotate,
  cu un numãr total de ........... file, a fost încheiat astãzi ............ la
  ...........................
  În ........................ exemplare.
  Comisia de recepţie:
             Preşedinte .......................................................
             Membrii: .........................................................
                      .........................................................
                      .........................................................
                      .........................................................
                        (nume şi prenume)                   (semnatura)

  NOTA: anexele menţionate în text, cu numerele 1 ... 6 fac parte din procesul
  verbal.
  Pentru lucrãrile de canalizare punctual 5.7 va avea urmãtorul conţinut:
  La proba tehnologicã se constata ca: (a) reţeaua/tronsonul de canalizare
  asigura/nu asigura debitul proiectat, la gradual de umplere stabilit, între
  cãminele ............................;
  (b) gurile de scurgere ................................. nu evacueaza toatã
  apa de pe spaţiul asigurat; c) gurile de scurgere ....................... nu
  au garda hidraulica asigurata;
  (d) cotele capacelor cãminelor .............................. diferã de cota
  carosabilului cu mai mult de 1,0 cm; (e) calitatea apei canalizate nu este
  conformã la cãminul de racordare ......................................




ANEXA Nr. 17.2


  Investitor .................................................................

                        PROCES VERBAL DE RECEPŢIE FINALA

    Privind lucrarea .........................................................
  ............................................................................
  ............................................................................
  autorizata cu nr. .......... din ................... cu valabilitate pana la
  ....................
  de cãtre ...................................................................
  1. Comisia de recepţie şi-a desfãşurat activitatea în perioada .............
     Comisia de recepţie este formatã din ....................................
                                     .........................................
                                     .........................................
                                      (nume şi prenume)           (calitatea)
  2. Au mai participat la recepţie:
  ..........................................................
  ..........................................................
  ..........................................................
     (nume şi prenume)                   (calitatea)
  3. Comisia de recepţie finala, în urma examinãrii lucrãrii şi a documentaţiei
  cuprinse în cartea tehnica a construcţiei, a constatat urmãtoarele:
  3.1. Lucrãrile, pe specialitãţi, au fost executate conform listelor din anexa
  nr. 1.
  3.2. Lucrãrile au fost complet terminate la data de .........................
  3.3. Observaţiile fãcute de comisie sunt prezentate în lista din anexa nr. 2.
  3.4. Cartea tehnica a construcţiei este/nu este completatã; lipsesc
  elementele menţionate în anexa nr. 3.
  3.5. Instrucţiunile de exploatare şi urmãrirea construcţiei în timp sunt/nu
  sunt la utilizator.
  3.6. Regulamentul de exploatare este/nu este complet; lipsesc elementele
  menţionate în anexa nr. 4.
  3.7. Construcţia s-a comportat corespunzãtor/necorespunzãtor în perioada de
  la terminarea ei şi pana la data de ................... Cauzele comportãrii
  necorespunzãtoare sunt menţionate în anexa nr. 5.
  3.8. Parametrii tehnologici realizaţi de cãtre aductiune, sunt:
  - apa potabilã/bruta/nepotabila,
  - debit ............ l/s, min., ............ l/s, max.
  - presiunea pe aductiune este max.0 ........... bari, min. ............ bari,
  - presiunea nominalã a tuburilor este ............... bari
  - consumul specific de energie este ....... kWh/mc, se/nu se încadreazã în
  valorile proiectate.
  - calitatea apei este potabilã/nepotabila din cauza parametrilor ............
  .............................................................................
  - lucrarea are aviz sanitar de funcţionare/nu are aviz sanitar de funcţionare
  din cauza ...................................................................
  3.9. Valoarea obiectului construit este de ......................... ROL/RON,
  conform listei din anexa 1.
  4. În baza constatãrilor fãcute, comisia de recepţie finala propune:
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  5. Comisia de recepţie finala motiveaza propunerea facuta prin:
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  6. Comisia de recepţie finala recomanda urmãtoarele:
  .............................................................................
  .............................................................................
  .............................................................................
  7. Prezentul proces verbal, conţinând ......... file şi anexe .........
  numerotate, cu un numãr total de .......... file, a fost încheiat astãzi
  .................. în ............. exemplare.
  Comisia de recepţie                                     Specialişti
  ..................................................
  ..................................................
  ..................................................
  ..................................................
  ..................................................
  ..................................................
  (nume şi semnatura)                                (nume şi semnatura)
  Pentru reţeaua de distribuţie punctual 3.8 va avea urmãtorul conţinut:
  Parametrii tehnologici realizaţi pe reţeaua de distribuţie:
    - debitul maxim ....................... bari,
    - presiunea maxima .................... bari,
    - presiunea minima la debit maxim .......... bari, în nodurile ............
    - presiunea la bransament este/nu este asigurata în toate nodurile, la
  consum normal .......
   - se asigura presiunea la hidranti în toate nodurile, nu se asigura
  presiunea în nodurile ......................................
   - calitatea apei este potabilã/nepotabila din cauza parametrilor ...........
  .............................................................................
   - lucrarea are aviz sanitar de funcţionare/nu are aviz sanitar de
  funcţionare din cauza .......................................................
  Pentru reţeaua de canalizare punctual 3.8 va avea urmãtorul conţinut:
  - apa transportatã: apa uzata menajera/meteorica/uzata oraseneasca,
  - debitul maxim transportat ..................... l/s
  - lungimea totalã a reţelei de canalizare ............. m,
  - lungimea tronsoanelor de canalizare, pe diametre: DN 300 =  m,
    DN 400 = ..... m
  - tronsoane cu viteza sub 0,7 m/s, între cãminele ...........................
  - capacitatea deversoarelor laterale ....................... l/s ...........
  - capacitatea statiilor de pompare Q = ....... l/s; H = .......... m;
    SP1 (...),  SP2 (...), (ne)conformã cu proiectul,
  - lucrarea are/nu are aviz de funcţionare,
  - caracteristicile de calitate ale apei evacuate sunt/nu sunt similare
  caracteristicilor apei uzate luate în considere la proiectare.



ANEXA 18
TESTAREA LUCRĂRILOR DE TRANSPORT A APEI
1. Testarea construcţiilor pentru transportul apei se face obligatoriu la receptionarea lucrãrii, dupã o reabilitare importanta, dupã retehnologizarea sistemului, pe durata realizãrii auditului lucrãrii, pentru a stabili necesitatea unei reabilitari/retehnologizari. Prin testare se verifica de regula debitul transportat de conducte şi siguranta în funcţionare la presiunea normalã de lucru.
2. Pe durata exploatãrii conductelor de transport a apei testarea se face pentru a da un rãspuns la cele doua întrebãri colaterale (1) câtã apa se pierde pe conducta (deoarece într-o anumitã situaţie data reţeaua poate fi judecata conducta cu conducta) şi (2) care este timpul mediu de parcurgere de cãtre apa a drumului pana la capetele reţelei de distribuţie (atunci când se constata degradari ale calitãţii apei).
3. Pentru cunoaşterea performantelor reale ale sistemului de transport a apei, este necesarã cunoaşterea capacitãţii reale de transport. Pentru realizarea cu usurinta a acestui lucru este important ca preocuparea sa fie abordata chiar din etapa de proiectare; în acest fel toate lucrãrile necesare vor fi prevãzute în locurile adecvate şi în mãsura necesarã. De multe ori şi verificarea pe parcurs este necesarã în vederea determinãrii cantitãţilor de reactivi de dezinfectare (de regula dezinfectarea se realizeazã în rezervor).
4. Pe baza elementelor mãsurate pot fi determinate performanţele tehnico-economice ale sistemului de transport, indicatorii de performanta etc.
5. Testarea conductelor de aductiune
5.1. Conductele ce transporta apa trebuie sa îndeplineascã simultan urmãtoarele condiţii:
- sa asigure debitul proiectat de apa în secţiunea respectiva,
- sa fie etanse, pentru eficienta functionarii şi protecţia spaţiului invecinat,
- sa reziste la toate presiunile de lucru din secţiunea respectiva,
- sa pãstreze calitatea apei transportate.
5.2. Pentru usurinta verificãrii capacitãţii de transport este raţional sa se prevadã anticipat amenajãrile constructive şi sa se facã dotarea cu echipamentele adecvate: debitmetre, contoare de apa, manometre, sau sisteme mai sofisticate de urmãrire automatã a valorilor: traductoare de presiune, presiune şi debit, sistem SCADA (sistem de control şi colectarea datelor).
5.3. Determinarea capacitãţii de transport a aductiunii se poate face prin mãsurare directa sau prin calcul, pe baza unor elemente mai uşor de mãsurat.
5.3.1. Determinarea capacitãţii aductiunii prin calcul se face prin stabilirea unor tronsoane de aductiune care: au acelaşi diametru, se poate mãsura presiunea la capetele tronsoanelor, se cunoaşte cota topografica a capetelor tronsoanelor, nu sunt prevãzute legãturi pentru alimentarea altor beneficiari.
Dacã se cunoaşte diametrul conductei (D), distanta între doua secţiuni, L, cotele piezometrice ale secţiunilor de capãt (cota piezometrica este egala cu cota topografica la care se aduna presiunea masurata a apei, exprimatã în mCA), se poate calcula debitul folosind relaţia Chezy:
Q = AC(R * i)^0,5 unde,
Q = debitul, mc/s
C = coeficientul Chezy, calculabil cu formula
C = 1/n (R)^1/6.
R = raza hidraulica, egala cu un sfert din diametrul conductei (D), m
i = panta hidraulica, calculabila cu relaţia:
i = [CP(amonte) - CP(aval)]/L
CP = cota piezometrica, m
A = secţiunea vie a conductei, mp.
Valorile curent folosite pentru rugozitatea tuburilor sunt:
1/n = 74 pentru tuburi de beton simplu,
1/n = 83 pentru tuburi din beton precomprimat, conducte din fonta cenusie, oţel,
1/n = 90 pentru tuburi din material plastic,
1/n = 100 pentru tuburi din poliester armat cu fibra de sticla, PAFSIN.
Fabricantii de tuburi pun, de regula, la dispoziţia beneficiarilor grafice reprezentând aceasta formula însã cu rugozitatea materialului efectiv produs, sau pot da direct tabele cu valorile calculate. De asemenea, la cerere, precizeazã rugozitatea corecta a materialului din care se confectioneaza tubul. În anexa 1b sunt date câteva exemple. Beneficiarul tuburilor va cere furnizorului asemenea elemente de calcul. Folosind grafice pentru calcul, precizia de lucru poate fi mai mica dar este compensata de rapiditatea verificãrilor ce pot fi fãcute.
5.3.2. Mãsurarea debitului pe aductiune se poate face cu debitmetre, fixe sau mobile; se determina valoarea instantanee a debitului; debitul se mai poate determina ca o valoare medie pe un interval de timp cu ajutorul contoarelor de apa (la debite mici), prin diferenţa valorilor citite şi raportarea la intervalul de timp dintre citiri. Citirile pot fi fãcute pe loc sau, la sistemele modernizate, citirile se fac direct la dispecerat deoarece valorile mãsurate local sunt transmise automat la dispecerat. Atât debitmetrele cat şi contoarele trebuie sa fie verificate şi sigilate de organele de metrologie. Exista şi debitmetre mobile cu care se pot face mãsurãtori expeditive în teren. Folosirea lor trebuie facuta cu grija şi respectarea metodologiei furnizorului de echipamente.
Alegerea unui mod de mãsurare sau a altuia depinde de echipamentul existent şi de fluctuatia debitului. La un debit variabil trebuie asigurat un debitmetru cu înregistrare continua şi sistem de integrarea automatã a valorilor pe când la un debit aproape constant este suficient un debitmetru simplu. Sistemele ar trebui sa aibã mijloace de mãsurat debitul în secţiunile caracteristice.
5.3.3. Problema este mai complicata în cazul în care aductiunea nu are în dotare un echipament de mãsurare pentru presiune sau pentru debit. Nu sunt prevãzute nici amenajãrile constructive pentru instalarea lor. În acest caz se poate determina debitul, cu precizie relativ buna, prin folosirea rezervoarelor. Se poate proceda astfel:
- se verifica dacã vanele de plecare din rezervor inchid etans; sunt eventual reparate,
- se monteaza un dispozitiv cu plutitor în rezervor, mira şi cursor în exteriorul rezervorului; în mod normal acesta ar trebui sa existe pentru determinarea curenta a nivelului apei,
- se goleste normal, la consum curent, unul dintre rezervoare,
- se închide vana de plecare din rezervor,
- se mãsoarã nivelul apei în rezervor şi în acelaşi timp se porneşte cronometrul,
- se mãsoarã (citind la mira) variatia nivelului apei în timp,
- se calculeazã volumul de apa acumulatã în rezervor pe durata între citirile instantanee nivel-timp,
- se poate calcula debitul mediu pe intervale de nivele mãsurate, prin raportarea volumului la intervalul de timp,
- pentru evitarea erorilor este bine sa se facã cel puţin trei citiri succesive la rezervoare mari (umplerea în mai mult de 1-2 ore), sau în zile diferite în cazul rezervoarelor mici.
5.4. Testarea rezistentei conductei la presiune se face dupã metodologia data în proiect. În lipsa unei metodologii date se recomanda folosirea prescripţiilor din SR EN 805. La conductele în exploatare nu se va depãşi presiunea nominalã cea mai mica dintre presiunea conductei şi armaturile montate pe conducta, ţinând cont de eventuala imbatranire a acestora. În proiectul de retehnologizare vor fi stabilite şi mãsurile necesare pentru încercarea la presiune inclusiv valoarea presiunii de proba; se va stabili de asemenea şi necesitatea ca acea conducta sa fie incercata şi la vacuum.
6. Testarea conductelor (tronsoanelor) reţelei de distribuţie
6.1. Mãsurarea debitelor pe reţeaua de distribuţie se poate face prin montarea pe conducta de plecare a apei din rezervor a unui debitmetru sau contor de apa. Ca şi la aductiune contorul va putea da debite medii pe un interval de timp. Se poate de asemenea folosi un debitmetru portabil dar mãsurãtorile vor fi de lungã durata deoarece debitul apei care pleacã din rezervor poate fi rapid variabil.
6.2. În lipsa contorului se poate face o determinare a debitului mediu, pe un interval relativ mare de timp, dacã toate bransamentele sunt contorizate. O citire relativ simultanã este greu de fãcut şi pentru a reduce influenta decalajelor se face/se foloseşte citirea la intervale mari de timp. Se cunoaşte cantitatea de apa plecata din sistem. Prin mãsurarea volumului de apa iesita într-un interval de timp din cuva rezervorului, cu alimentarea opritã şi fãcând bilanţul apei se poate deduce cantitatea de apa introdusã în reţea şi mãrimea pierderilor de apa din reţea, ca valoare medie.
6.3. Pentru reţele ramificate determinarea debitelor pe conductele reţelei se poate face prin operaţiuni relativ laborioase. Dacã reţeaua este contorizata la rezervor se izoleaza prin vane tronsonul cercetat şi se tine singur în funcţiune timp de 1-2 ore. Dacã nu exista contor se foloseşte rezervorul pentru mãsurarea volumului de apa consumatã.
6.4. Pentru cunoaşterea valorii pierderii de apa pe un tronson se poate organiza o mãsurãtoare relativ exactã, astfel:
- se echipeaza hidrantii de la capetele tronsonului cu posibilitatea de introducere a apei;
- se prevede contor de apa pe intrarea la hidranti,
- la unul din capete se aduce un vas cu apa curata (potabilã) şi o pompa,
- se izoleaza tronsonul,
- prin hidrant se pompeaza apa în reţea pana când la capetele tronsonului se asigura presiunea de funcţionare realizabila în mod normal la funcţionare (acesta presupune ca presiunea este cunoscutã în prealabil); apa pompata este masurata,
- se poate deduce debitul transportat ca fiind egal cu debitul pompat,
- dacã se închide apa la consumatori şi se menţine aceeaşi presiune în sistem se poate determina direct pierderea de apa din conducta.
Este important sa fie cunoscute toate bransamentele aflate pe acea conducta.
6.5. Debitul pe conductele reţelei se mai poate determina prin calcul, la fel ca în cazul aductiunii, cu condiţia cunoaşterii cotelor piezometrice la noduri, deci a asigurãrii posibilitatii de mãsurare a presiunii la capetele tronsonului.
6.6. Estimari ale debitului pot fi fãcute în cazul în care reţeaua are prevãzute contoare de district. În districtul respectiv contorul funcţioneazã ca un contor aşezat pe plecarea din rezervor, pentru toatã reţeaua. Fie ca bilanţ global, fie prin mãsurãtori de scurta durata pe unele tronsoane, se poate face o estimare a debitelor şi mai ales a pierderilor globale de apa.
6.7. Determinarea timpului de parcurgere a apei se poate face:
- prin calcul; un model de calcul a reţelei poate asigura şi estimarea timpului de ajungere a apei în diferite noduri,
- prin mãsurãtori directe folosind trasori care nu sunt suparatori sau periculosi pentru consumatori; unul dintre trasori poate fi chiar clorul introdus pentru dezinfectare; cunoscând ritmul de reducere (degradare) a dozei de clor se poate estima durata de parcurgere a drumului între rezervor şi secţiunea de control; nu se poate folosi pentru trasee scurte.
6.8. În cazul unor reţele mari, periodic, se fac studii specializate, prin care sa se determine comportarea reţelei la calitatea de apa introdusã precum şi stabilitatea biologica a apei în condiţii reale. Rezultatele studiului pot conduce la o decizie privind reabilitarea reţelei, mãrirea gradului de "limpezire" a apei introduse în reţea, creşterea nivelului de tratare prin introducerea unor trepte suplimentare în schema de tratare a apei sau creşterea calitãţii apei introduse în reţea concomitent cu reabilitarea reţelei.
6.9. Testarea la presiune se va face dupã o metodologie similarã ca la aductiuni. Metodologia va fi stabilitã în Regulamentul de exploatare.
7. Testarea colectoarelor reţelei de canalizare
7.1. Determinarea debitelor transportate de canalizare se face în mod curent numai în secţiunea finala a colectorului principal, la intrarea în statia de epurare. Acest lucru se face nu atât pentru cunoaşterea capacitãţii colectorului cat pentru cunoaşterea debitului introdus în statia de epurare. Mãsurarea debitului se face de regula cu ajutorul debitmetrului Parshall. În reţea cunoaşterea capacitãţii reale de transport este importanta pentru detectarea tronsoanelor ce lucreazã cu viteza mica, în special a acelor tronsoane la care viteza de autocuratire nu este asigurata.
7.2. Determinarea debitelor pe tronsoanele reţelei pare simpla deoarece:
- teoretic, curgerea este permanenta, cu nivel liber,
- panta colectorului între cãmine succesive este constanta şi cunoscutã (sau masurabila),
- mãsurarea nivelului apei în cãmine nu este o operaţiune complicata.
Dacã se cunoaşte panta colectorului, diametrul şi înãlţimea apei se poate determina debitul, folosind grafice de calcul precum cele din anexa 1b. Mãsurarea inaltimii apei este incerta însã, din cauza plutitorilor şi depunerilor de material, iar rugozitatea colectorului este absolut necunoscutã din cauza grosimii şi calitãţii depunerilor. De multe ori nici panta colectorului nu este constanta pe tronson.
7.3. Au fost încercate metode de mãsurare directa a debitului de apa folosind contoare. Pentru a asigura însã funcţionarea contoarelor acestea trebuie sa aibã secţiunea plinã. Pentru aceasta în cãminul în care este amplasat contorul se face un mic prag şi în acel prag se monteaza contorul. Precizia este buna dar pot fi mari probleme cu plutitorii din apa. Metoda nu poate fi aplicatã decât la debite relativ mici pe colectoare.
7.4. Pentru colectoare mari pot fi mãsurate înãlţimea apei în canal şi viteza apei. Viteza apei se poate mãsura cu mijloace empirice; se lanseaza un plutitor şi se mãsoarã timpul de parcurgere pana la cãminul urmãtor. Cu ajutorul echipamentelor moderne, cu raze laser pot fi obţinute valori ale vitezei locale şi prin integrare pe secţiune se poate estima debitul de apa.
Cunoscând diametrul tubului, panta geometrica (masurata sau luatã din proiect) şi tipul de material se poate determina, prin calcul, debitul şi viteza la secţiune plinã (anexa 1b); cunoscând înãlţimea apei şi diametrul/înãlţimea secţiunii se poate determina gradul de umplere; cunoscând gradul de umplere se determina raportul între viteza realã şi viteza la secţiune plinã şi din graficul din anexa 1b-5 se poate determina raportul între debitul efectiv şi debitul la secţiune plinã; astfel rezulta debitul efectiv transportat la înãlţimea masurata de apa.
7.5. Dacã se face o determinare buna a calitãţii apei uzate în colectoare se poate determina cu oarecare aproximare locul unde sunt infiltratii mari de apa din pãmânt, apa falsa. Se produce o reducere relativ importanta a concentratiei în poluant (dilutia suspensiilor, micşorarea CBO(5) etc.); apa strãinã "falsa" este folositã ca un fel de trasor.
7.6. Pentru cunoaşterea debitelor în canalizare ar trebui, la reţelele noi sau la reţelele reabilitate, stabilite tronsoane de control. Pe aceste tronsoane, dupã punerea în funcţiune, trebuie fãcute mãsurãtori pentru determinarea relatiei între înãlţimea apei în cãmin/canal şi debitul transportat. Aceste relaţii (chei limnimetrice) vor fi valorile de referinta în exploatare, pentru aprecierea debitelor.
7.7. Proba de etanseitate se va face dupã metodologia folositã la proba de recepţie. În Regulamentul de exploatare va fi precizatã aceasta metodologie şi valoarea pierderii admisibile de apa. Dupã experienta, ar trebui ca proba de etanseitate sa fie facuta separat pentru colector şi separat pentru cãminul de vizitare. În acest fel se poate cunoaşte cu suficienta exactitate performanta fiecãrui tronson de canalizare.


ANEXA 19

TERMINOLOGIE

1. Semnificatia termenilor folosiţi în normativ este cea acceptatã în tehnica de specialitate. Semnificatia altor termeni poate fi gasita în standardele de terminologie SR 10898/2005 şi SR EN 752/99.
2. Pentru usurinta urmãririi textului vor fi totuşi explicitati unii dintre cei mai folosiţi termeni.
Sistem de alimentare cu apa: ansamblul de construcţii, instalaţii şi mãsuri constructive, cu ajutorul cãrora se asigura apa potabilã în localitate, la presiunea raţionalã de utilizare.
Apa potabilã: apa destinatã consumului uman sau folosirii directe de cãtre om.
Aductiune: sistem constructiv în care elementul principal îl constituie conducta şi care asigura transportul în siguranta al apei între captare şi rezervorul de inmagazinare.
Reţea de distribuţie: ansamblul conductelor, armaturilor şi lucrãrilor auxiliare, legate tehnologic, prin care apa din rezervor este transportatã la fiecare utilizator, la presiunea de folosire.
Conducta: element constructiv tubular, care serveşte la realizarea de sisteme de transport a apei.
Conducta de refulare: Conducta care asigura transportul sub presiune al apei între pompa şi bazinul de refulare.
Canal: Construcţie deschisã sau închisã şi care serveşte pentru transportul apei cu nivel liber.
Canal colector: construcţie tubulara, ingropata, care asigura transportul apelor uzate.
Debite de dimensionare: Valori caracteristice ale debitelor utilizate pentru dimensionarea conductelor şi canalelor într-un sistem de transport a apei.
Debit zilnic maxim: Cea mai mare valoare a cantitãţii zilnice de apa utilizata într-o localitate, din sirul anual al valorilor zilnice.
Debit orar maxim: Cea mai mare dintre valorile debitelor orare de apa folositã de localitate în ziua de consum maxim.
Lovitura de berbec (soc hidraulic): Suprapresiune/subpresiune ce apare în conductele funcţionând sub presiune, la variatia brusca a vitezei apei.
Presiune maxima de lucru: Valoarea maxima a presiunii în conducta, în secţiunea de calcul.
Presiune de proba: Valoarea presiunii de încercare a siguranţei şi etanseitatii unei conducte dupã execuţie, reparatie sau verificare.
Sistem de canalizare: Ansamblu de canale colectoare, construcţii anexa şi staţii de pompare şi statie de epurare prin care apele uzate dintr-o localitate sunt evacuate într-un receptor natural.
Apa uzata oraseneasca: Apa uzata provenind din amestecul de apa uzata menajera, apa uzata industriala şi apa meteorica, colectata şi evacuata de pe suprafata unei localitãţi şi evacuata prin canalizare.
Statie de pompare: Obiect component al sistemului de transport care asigura energia necesarã curgerii apei între doua secţiuni ale circuitului.
Cartea tehnica a construcţiei: Ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea şi urmãrirea comportãrii construcţiei în timp. Cuprinde toate documentele, legate de construcţia real executatã, necesare pentru identificarea pãrţilor componente, determinarea stãrii fizice şi urmãrirea comportãrii în timp a acestora.
Proiect: Documentaţie tehnica elaborata dupã reguli normate prin Hotãrârea Guvernului 1163 şi care poate fi concretizata într-o construcţie cu funcţionalitate prestabilita.
Recepţia lucrãrilor de construcţii: Rezultatul activitãţii unei comisii specializate concretizat în documentul prin care se certifica faptul ca lucrarea realizatã corespunde cerinţelor de calitate specificate în <>Legea nr. 10/1995 şi asigura parametrii tehnologici pentru care a fost proiectata; ea marcheaza momentul în care construcţia intra în faza de exploatare.
Faza determinanta: Stadiul fizic la care o lucrare odatã ajunsã nu mai poate fi continuatã fãrã aprobarea în scris a proiectantului, executantului şi proprietarului/investitorului; aprobarea este data dupã verificarea pe loc a stãrii reale a lucrãrii.
Caiet de sarcini: Document elaborat de cãtre proprietar/investitor prin care sunt definite clauze tehnice, clauze de calitate, clauze administrative, clauze legate de furnituri, alte clauze şi care serveşte ca baza pentru oferta constructorului pentru realizarea lucrãrii. Toate condiţiile cerute şi asumate de constructor prin contract vor trebui îndeplinite cantitativ, calitativ şi în termen.
Diriginte de şantier: persoana autorizata, reprezentantul executantului, pentru urmãrirea corectitudinii execuţiei lucrãrilor pe şantier în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Operator: Persoana juridicã, proprietar sau nu al lucrãrii, abilitata/licentiata de organele competente sa exploateze un sistem de alimentare cu apa sau/şi un sistem de canalizare în condiţiile prevãzute printr-un contract legal încheiat cu proprietarul lucrãrii.
Reabilitare: ansamblul mãsurilor constructive necesare aplicate pentru îmbunãtãţirea condiţiilor şi parametrilor de lucru ai unui obiect existent al sistemului în vederea revenirii la parametrii proiectati de funcţionare.
Retehnologizare: Ansamblul mãsurilor constructive necesare pentru aducerea sistemului vizat la parametrii de funcţionare mai buni decât cei pentru care a fost realizat iniţial, precum: extinderea sistemului, creşterea debitului transportat, creşterea presiunii de funcţionare, îmbunãtãţirea calitãţii apei, creşterea duratei de viata, reducerea consumului de energie, reducerea pierderii de apa, creşterea siguranţei în funcţionare etc.
TVCI - Televiziune cu circuit închis: robot autopropulsat dotat cu camera de luat vederi şi care poate prelua şi transmite, printr-un sistem automatizat, vederi asupra suprafeţelor interioare a conductelor/canalelor nevizitabile.


ANEXA 20a

LISTA DOCUMENTELOR NORMATIVE CONEXE

1. <>Legea nr. 10/1995 şi regulamentele de aplicare privind calitatea în construcţii, cu modificãrile ulterioare.
2. <>Legea nr. 453/2001 pentru modificarea <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii (Regulament pentru asigurarea în construcţii, Urmãrirea comportãrii în exploatare, Intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor).
3. <>Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile.
4. <>Legea nr. 311/2004 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile.
5. <>Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodãrie comunalã.
6. <>Hotãrârea Guvernului nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrãrilor de construcţii şi instalaţiile aferente.
7. <>Hotãrârea Guvernului nr. 266/1994 - Durata normata de funcţionare a construcţiilor.
8. <>Legea nr. 137/1995 - Legea protecţiei mediului, cu modificãrile ulterioare.
9. <>Legea apelor nr. 107/1996 cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
10. <>Hotãrârea Guvernului nr. 925/1995 - Regulament de verificare şi expertizare tehnica a proiectelor de execuţie a lucrãrilor de construcţie.
11. Legea 50/1991, republicatã în 1996, privind autorizarea executãrii construcţiilor şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor.
12. <>Hotãrârea Guvernului nr. 1514/2005 privind modificarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta.
13. <>Hotãrârea Guvernului nr. 766/1997 - Hotãrârea Guvernului pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii; Regulament privind urmãrirea comportãrii în exploatare, intervenţii în timp şi postutilizarea construcţiilor.
14. <>Hotãrârea Guvernului nr. 675/2002 - Modificãri şi completãri aduse la Hotãrârea Guvernului 766/1997.
15. <>Hotãrârea Guvernului nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii cu azbest.
16. <>Hotãrârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piata a produselor pentru construcţii.
17. MMPS nr. 387/1995 Norme specifice de securitate a muncii pentru alimentarea cu apa a localitãţilor şi pentru nevoi tehnologice, captare, transport şi distribuţie.
18. MMPS Norme specifice de securitate a muncii pentru evacuarea apelor uzate de la populaţie şi din procesele tehnologice; MMPS-2001, brosura 19.
19. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al situaţiilor de urgenta.
20. <>Hotãrârea Guvernului nr. 210/1997 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Centrale pentru Apãrare impotriva inundatiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi Accidentelor la Construcţii Hidrotehnice.
21. Ordonanta <>Ordonanta Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenta.
22. <>Ordinul nr. 1.430/2005 pentru aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 50/1991 pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii.
23. <>Ordinul Ministrului de Interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor Generale de Prevenire şi Stingere a Incendiilor.
24. Gex 003/00 Ghid de acţiuni de reducere a riscului seismic pentru construcţiile existente.
25. <>Hotãrârea Guvernului nr. 188/2002 cu modificãrile ulterioare privind aprobarea NTPA 001, NTPA 002 şi NTPA 011.
26. GP 052/00 Ghid pentru instalaţiile electrice cu tensiuni pana la 1000 Vcc şi 1500 Vcc (Bul. Constr. 5/00)
27. P 130/99 Normativ privind urmãrirea comportãrii în timp a construcţiilor (B. Constr. 1/00)
28. I 30/75 Instructuni tehnice pentru calculul loviturii de berbec şi stabilirea mãsurilor pentru prevenirea efectelor negative ale acesteia la instalaţiile sub presiune (Bul. Constr. 8/75)
29. I 22/99 Normativ pentru proiectarea şi execuţia conductelor de aductiune şi a reţelelor de alimentare cu apa şi canalizare a localitãţilor (Bul. Constr. 13/99)
30. NP 036/99 Normativ de reabilitare a lucrãrilor hidroedilitare din localitãţile urbane (B.C./00)
31. P 043/99 Ghid pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apa şi canalizare, utilizând conducte din PVC, PE, PP (Bul. Constr. 1/00)
32. P 118/99 Norme de siguranta la foc a construcţiilor
33. NP 003/96 Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor tehnico-edilitare şi tehnologice cu ţevi din PP (Bul. Constr. 4/97)
34. C 56/02 Normativ pentru verificarea calitãţii şi recepţia lucrãrilor de instalaţii aferente construcţiilor (Bul. Constr. 19-20/04)
35. P 100/92 Normativ pentru proiectare antiseismica a construcţiilor (B. Constr. 1-2/92 şi 11/96)
36. GP 106/04 Ghid pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea lucrãrilor de alimentare cu apa şi canalizare în mediul rural (M.Of. 338 bis/21.04.04)
37. NP 073/02 Norme de prevenire şi stingere a incendiilor specifice activitãţilor din domeniul lucrãrilor publice, transportului şi locuinţei (Bul. Constr. 4/2003)
38. GT 009/97 Ghid pentru reabilitarea reţelelor de alimentare cu apa, fãrã sãpãtura deschisã.
39. <>Hotãrârea Guvernului nr. 352/2005 privind modificarea şi completarea Hotãrârea Guvernului 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descãrcare în mediul acvatic al apelor uzate.
40. MLPTL Regulament privind protecţia şi igiena muncii în construcţii; 1995.

Utilizatorul normativului este obligat sa verifice dacã normativul conex de referinta corespunde ultimei forme, forma în vigoare.


ANEXA 20b

LISTA DOCUMENTELOR NORMATIVE DE REFERINTA

1. SR 10898/05 Alimentari cu apa. Terminologie.
2. STAS 6819/91 Alimentari cu apa. Aductiuni.
3. SR 8591/97 Reţele edilitare subterane. Condiţii de amplasare.
4. SR 9570/1-89 Marcarea şi repararea reţelelor de conducte şi cabluri în localitãţi.
5. SR 4163/95 Alimentari cu apa. Reţele de distribuţie (Partea 1-3).
6. SR EN 805/95 Alimentari cu apa. Condiţii pentru sistemele şi componentele exterioare clãdirilor.
7. SR EN 752/99 Reţele de canalizare în exteriorul clãdirilor (Partea 1-7).
8. SR EN 588/05 Cãmine pentru reţele de canalizare.
9. SR EN 1610/00 Execuţia şi încercarea racordurilor şi reţelelor de canalizare.
10. SE EN 12899/00 Execuţia fãrã transee şi încercarea racordurilor şi reţelelor de canalizare.
11. SR EN 295/97 Tuburi şi accesorii de presiune pentru reţele de canalizare.
12. SR 124/95 Dispozitive de acoperire şi închidere pentru cãmine de vizitare şi guri de scurgere în zone carosabile şi pietonale.

Utilizatorul normativului este obligat sa verifice dacã documentul normativ de referinta este ultima forma, textul în vigoare.

----


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordin, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, ORDIN nr. 1.736 din 21 septembrie 2006

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Preotescu
25 August 2016
Necesar la servici.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016