Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDIN nr. 1.708 din 14 decembrie 2012 pentru modificarea si completarea unor ordine ale ministrului finantelor publice
În baza prevederilor art. 143 alin. (1) lit. a)-i) şi alin. (2), ale art. 144 alin. (1), ale art. 144^1 şi ale art. 157 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,
ART. I Normele privind procedura de acordare a certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată şi de eliberare a garanţiei pentru importurile de bunuri, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 500/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins: "Art. 1. - (1) Potrivit art. 157 alin. (4) din Codul fiscal, prin exceptare de la prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol, până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, care au obţinut certificat de amânare de la plată."
2. La articolul 4, alineatul (2) va avea următorul cuprins: "(2) Certificatul de amânare de la plată se eliberează pe perioada indicată de solicitant, care nu poate depăşi data de 31 decembrie 2016."
ART. II Instrucţiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) şi art. 144^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 29 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins: "a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, sau, dacă transportul bunurilor nu presupune o tranzacţie, documentele solicitate de autoritatea vamală pentru întocmirea declaraţiei vamale de export;"
2. La articolul 4 alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins: "a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;"
3. La articolul 4 alineatul (3), litera a) va avea următorul cuprins: "a) factura emisă de prestator sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;"
4. La articolul 4 alineatul (6), litera b) va avea următorul cuprins: "b) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;"
5. La articolul 4 alineatul (8), litera b) va avea următorul cuprins: "b) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;"
6. La articolul 5 alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins: "a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;"
7. La articolul 5 alineatul (3), litera a) va avea următorul cuprins: "a) factura emisă de prestator sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;"
8. La articolul 5 alineatul (5), litera a) va avea următorul cuprins: "a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;"
9. La articolul 6 alineatul (3), litera b) va avea următorul cuprins: "b) factura pentru serviciile de prelucrare efectuate, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;"
10. La articolul 6 alineatul (4), litera b) va avea următorul cuprins: "b) factura pentru serviciile prestate, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;"
11. La articolul 10 alineatul (1), litera a) va avea următorul cuprins: "a) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi în care să fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;"
12. La articolul 10 alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins: "a) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sau, dacă furnizorul nu este o persoană impozabilă, prin contractul de vânzare-cumpărare;"
13. La articolul 10 alineatul (3), litera a) va avea următorul cuprins: "a) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, mai puţin codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului în alt stat membru;"
14. La articolul 10 alineatul (4), litera a) va avea următorul cuprins: "a) autofactura prevăzută la art. 155 alin. (8) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, încare să fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit în alt stat membru al persoanei care realizează transferul din România;"
ART. III Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.218/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Art. 1. - (1) Plasarea bunurilor în unul dintre regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, şi livrarea acestora cât timp se află sub regimul respectiv se supun condiţiilor impuse de legislaţia vamală. (2) Prestările de servicii menţionate la art. 144 alin. (1) lit. c) din codul fiscal asupra bunurilor aflate încă în unul dintre regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din codul fiscal sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată în măsura în care prestarea acestor servicii este autorizată de legislaţia vamală. (3) Scutirea de taxă în ceea ce priveşte livrarea de bunuri plasate în unul dintre regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal va fi justificată cu: a) contractul încheiat cu titularul regimului sau cu beneficiarul; b) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal; c) documentele din care să reiasă că bunurile în cauză se aflau în unul dintre regimurile mai sus menţionate la momentul livrării sau prestării. (4) Scutirea de taxă prevăzută la art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri, se justifică de persoana impozabilă care facturează transportul, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din codul fiscal şi dacă aceasta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt: a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal; b) contractul încheiat cu beneficiarul; c) documentele din care să rezulte că transportul este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal sau este efectuat în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal; d) documentele specifice de transport în funcţie de tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz. (5) Dacă locul serviciului de transport de bunuri este în România şi beneficiarul ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi scutită, acesta justifică scutirea de taxă prevăzută la art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport, cu: a) factura emisă de prestator sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal; b) contractul încheiat cu prestatorul; c) documentele din care să rezulte că transportul este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal ori este efectuat în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal; d) documentele specifice de transport în funcţie de tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz. Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni. (6) Scutirea de taxă prevăzută la art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile accesorii transportului aferent livrărilor prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal ori efectuat în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt: a) contractul încheiat cu beneficiarul; b) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal; c) documentele din care să rezulte că sunt servicii accesorii unui transport aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal ori efectuat în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal. (7) Dacă locul serviciilor accesorii transportului aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal sau efectuat în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, scutirea de taxă prevăzută la art. 144 alin. (1) lit. c) din codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită, pe baza următoarelor documente: a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor; b) factura emisă de prestator; c) documentele din care să rezulte că serviciile sunt accesorii unui transport aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal sau efectuat în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal. Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni. (8) Scutirea de taxă prevăzută la art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru alte prestări de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal sau efectuate în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt: a) contractul încheiat cu beneficiarul; b) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal; c) documentele din care să rezulte că prestările de servicii efectuate sunt aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal ori sunt efectuate în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal. (9) Dacă locul altor servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal sau efectuate în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, scutirea de taxă prevăzută la art. 144 alin. (1) lit. c) din codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită de taxă, pe baza următoarelor documente: a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor; b) factura emisă de prestator; c) documentele din care să rezulte că prestările de servicii sunt aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din codul fiscal sau sunt efectuate în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal. Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni."
2. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 1^1, cu următorul cuprins: "Art. 1^1. - (1) Prin plasare în zona liberă/antrepozitul liber se înţelege introducerea de bunuri comunitare şi necomunitare în zona liberă/antrepozitul liber în vederea depozitării şi comercializării ulterioare, dacă sunt înscrise în evidenţa operativă prevăzută la cap. V din Normele tehnice privind aplicarea uniformă a reglementărilor vamale în zonele libere şi antrepozitele libere, aprobate prin Ordinul vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 7.394/2007, denumite în continuare Normele tehnice. (2) În conformitate cu prevederile art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) din Codul fiscal, în cazul bunurilor necomunitare sunt scutite de TVA: a) plasarea bunurilor în zona liberă/antrepozitul liber. Justificarea scutirii de TVA la introducerea bunurilor necomunitare în zona liberă/antrepozitul liber se realizează de operatorii zonelor libere/antrepozitelor libere cu documentele prevăzute în secţiunea 8.1 a Normelor tehnice, ca, de exemplu, CMR, foaie de parcurs, bon de livrare, manifest, nota de livrare sau mesaj informatic, cu condiţia ca acestea să furnizeze toate informaţiile necesare identificării mărfurilor, precum şi prin documentele vamale existente la plasarea acestor mărfuri în zona liberă/antrepozitul liber, în cazul în care aceste documente există. Documentele prezentate de către operatori vor fi diferite în funcţie de specificul fiecărei operaţiuni şi de modul de transport al bunurilor; b) livrările efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber. Furnizorii justifică scutirea de TVA cu informaţiile înscrise în evidenţa operativă întocmită în forma agreată şi aprobată de autoritatea vamală conform Normelor tehnice şi care atestă faptul că bunurile nu au fost puse în liberă circulaţie pe teritoriul comunitar. (3) În conformitate cu prevederile art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 3 din codul fiscal în cazul bunurilor comunitare care sunt transportate din alt stat membru în zona liberă/antrepozitul liber, este scutită de TVA achiziţia intracomunitară de bunuri cu condiţia ca persoana care realizează achiziţia intracomunitară de bunuri să facă dovada, în termen de maximum 90 de zile de la data la care intervine exigibilitatea achiziţiei intracomunitare, că bunurile respective au fost livrate intracomunitar în regim de scutire de TVA conform art. 143 alin. (2) din codul fiscal sau au fost exportate în regim de scutire de TVA conform prevederilor art. 143 alin. (1) lit. a) sau b) din Codul fiscal. Operaţiunea constând în livrarea intracomunitară a bunurilor sau în exportul bunurilor trebuie realizată de persoana care a achiziţionat intracomunitar bunurile respective. Nu se aplică scutirea de TVA pentru alte livrări ulterioare achiziţiei intracomunitare ale bunurilor respective decât livrarea intracomunitară sau exportul. (4) În conformitate cu prevederile art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, în cazul bunurilor comunitare transportate din România în zona liberă/antrepozitul liber, sunt scutite de TVA numai livrările efectuate în condiţiile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) sau b) sau la art. 143 alin. (2) din Codul fiscal, de către persoana care le-a plasat în zona liberă/antrepozitul liber. Scutirea de TVA se justifică cu: a) evidenţa operativă întocmită în forma agreată şi aprobată de autoritatea vamală conform Normelor tehnice; b) documentele prevăzute de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 privind aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) şi art. 144^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu modificările şi completările ulterioare, pentru justificarea scutirii de TVA prevăzute de art. 143 alin. (2), respectiv art. 143 alin. (1) lit. a) şi b) din codul fiscal pentru livrarea intracomunitară de bunuri şi pentru export. (5) Scutirea de TVA prevăzută la art. 144 alin. (1) lit. c) din codul fiscal pentru servicii prestate asupra bunurilor aflate în zona liberă/antrepozitul liber se aplică pentru următoarele servicii: a) transportul de bunuri în interiorul zonei libere/antrepozitului liber; b) serviciile accesorii transportului de bunuri efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber; c) serviciile menţionate în anexa 2 la norme, efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber. (6) Scutirea de taxă prevăzută la alin. (5) se aplică dacă locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, indiferent dacă bunurile au statut comunitar sau necomunitar. Scutirea de TVA se justifică de către persoana care ar fi obligată la plata taxei conform art. 150 din codul fiscal dacă nu s-ar aplica scutirea de taxă, respectiv de către prestatorul serviciilor sau, după caz, de către beneficiarul acestora, cu: a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal; b) contractul încheiat pentru prestarea serviciilor; c) documentele specifice de transport în funcţie de tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz, în cazul serviciilor de transport; d) documentele pe baza cărora s-a făcut plasarea bunurilor în zona liberă/antrepozitul liber şi/sau care sunt înscrise în evidenţele operative ale operatorilor în conformitate cu secţiunile 8.1 şi 8.2 ale Normelor tehnice sau, după caz, copii de pe acestea. (7) Scutirea de TVA prevăzută la art. 144 alin. (1) lit. c) din codul fiscal pentru prestările de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 3 din codul fiscal se aplică dacă locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, indiferent dacă bunurile au statut comunitar sau necomunitar. Scutirea de TVA se justifică de către persoana care ar fi obligată la plata taxei conform art. 150 din codul fiscal dacă nu s-ar aplica scutirea de taxă, respectiv de către prestatorul serviciilor sau, după caz, de către beneficiarul acestora, cu: a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal; b) documentele din care să rezulte că serviciul prestat este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal; c) documentele specifice de transport în funcţie de tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz, în cazul serviciilor de transport. (8) În situaţiile prevăzute la alin. (6) şi (7), dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni."
3. La articolul 2 alineatul (11), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) pentru toate livrările efectuate, să emită factura menţionată la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal."
4. În anexa 1 la norme, la punctul 54 litera i), punctul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins: "2. autofactura menţionată la art. 155 alin. (8) din Codul fiscal, în cazul transferului de bunuri în alt stat membru în sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal;"
5. În anexa 1 la norme, partea introductivă a punctului 64 se modifică şi va avea următorul cuprins: "64. Când plasarea bunurilor în regim de antrepozit este făcută în cadrul unei livrări de bunuri în România, factura furnizorului trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:"
6. În anexa 1 la norme, partea introductivă a punctului 65 se modifică şi va avea următorul cuprins: "65. Pentru livrările de bunuri ce rămân în regimul de antrepozit de TVA ce pot fi scutite de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de bunuri trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:"
7. În anexa 1 la norme, partea introductivă a punctului 66 se modifică şi va avea următorul cuprins: "66. Pentru prestările de servicii efectuate înainte ca bunurile să fie plasate în regim de antrepozit de TVA ce pot fi scutite de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de servicii trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:"
8. În anexa 1 la norme, partea introductivă a punctului 67 se modifică şi va avea următorul cuprins: "67. Pentru prestările de servicii făcute asupra bunurilor cât timp acestea rămân în regimul de antrepozit şi care pot fi scutite de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de servicii trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:"
ART. IV Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2013.
