Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDIN nr. 1.077 din 1 octombrie 2015 privind publicarea acceptării Codului de aplicare a instrumentelor OMI (Codul III), adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Internaţionale prin Rezoluţia A.1070(28) din 4 decembrie 2013
EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 766 din 14 octombrie 2015
Având în vedere prevederile:
- regulii 2 din capitolul XIII al Convenţiei internaţionale din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS 1974), aşa cum a fost amendată, la care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 80/1979;
- regulii 44 din anexa I, regulii 19 din anexa II, regulii 10 din anexa III, regulii 15 din anexa IV şi regulii 11 din anexa V la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978 (MARPOL 73/78), aşa cum a fost amendată, la care România a aderat prin Legea nr. 6/1993;
- regulii 24 din anexa VI la MARPOL 73/78 introdusă prin Protocolul din 1997 privind amendarea Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, aşa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta, aşa cum a fost amendat, la care România a aderat prin Legea nr. 269/2006;
- regulii I/16 din Convenţia internaţională din 1978 privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart (STCW 1978), aşa cum a fost amendată, la care România a aderat prin Legea nr. 107/1992;
- regulii 53 din anexa IV din anexa B la Protocolul din 1988 privind Convenţia internaţională din 1966 asupra liniilor de încărcare, aşa cum a fost amendat, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 53/1999, aprobată prin Legea nr. 23/2001;
- regulii 40 din partea F la Convenţia referitoare la Regulamentul internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare (COLREG 1972), aşa cum a fost amendată, la care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 239/1974;
- art. 1 alin. (1) din Decizia Consiliului din 13 mai 2013 privind poziţia care urmează să fie luată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI) în ceea ce priveşte adoptarea anumitor coduri şi a modificărilor aferente aduse anumitor convenţii şi protocoale (2013/268/UE), precum şi
- ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 2 pct. 20 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul transporturilor emite următorul ordin:
ART. 1
Se publică Codul de aplicare a instrumentelor OMI (Codul III), adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Internaţionale prin Rezoluţia A.1070(28) din 4 decembrie 2013, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.134/2013 privind acceptarea Codului din 2011 pentru implementarea instrumentelor OMI obligatorii, adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Internaţionale prin Rezoluţia A.1054(27) din 30 noiembrie 2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 şi 634 bis din 14 octombrie 2013.
ART. 3
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 1 ianuarie 2016.
p. Ministrul transporturilor,
Marius Humelnicu,
secretar de stat
Bucureşti, 1 octombrie 2015.
Nr. 1.077.
ANEXĂ
REZOLUŢIA A.1070(28)
Adoptată la 4 decembrie 2013
Codul de aplicare a instrumentelor OMI (Codul III)
Adunarea,
reamintind articolul 15(j) al Convenţiei privind crearea Organizaţiei Maritime Internaţionale referitor la funcţiile Adunării cu privire la adoptarea de reglementări şi linii directoare privind siguranţa maritimă şi prevenirea şi controlul poluării marine de către nave,
reamintind, de asemenea, că, prin Rezoluţia A.1018(26), a aprobat calendarul şi programul de activităţi pentru revizuirea şi punerea în aplicare a unui sistem instituţionalizat de audit al statelor membre ale OMI,
reamintind, de asemenea, că, prin Rezoluţia A.1054(27), a adoptat Codul din 2011 pentru implementarea instrumentelor OMI obligatorii, care conţine instrucţiuni pentru implementarea şi aplicarea instrumentelor OMI şi constituie baza Sistemului facultativ de audit al statelor membre ale OMI, în special în ceea ce priveşte identificarea domeniilor care pot face obiectul unui audit,
conştientă de solicitarea celei de-a şaptea sesiuni a Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă (CSD 7) cu privire la elaborarea de măsuri care să asigure că statele de pavilion aplică în totalitate şi eficient convenţiile OMI şi alte convenţii relevante la care sunt parte, astfel încât navele tuturor statelor de pavilion să respecte regulile şi standardele internaţionale,
recunoscând că părţile la convenţiile internaţionale relevante au acceptat, ca parte a procesului de ratificare, să îşi asume pe deplin responsabilităţile şi să îşi îndeplinească obligaţiile ce le revin în baza convenţiilor şi a altor instrumente la care sunt parte,
reafirmând că statele au ca responsabilitate principală să instituie un sistem adecvat şi eficient pentru exercitarea controlului asupra navelor autorizate să arboreze pavilionul lor şi să se asigure că acestea se conformează regulilor şi reglementărilor internaţionale relevante în ceea ce priveşte siguranţa, securitatea maritimă şi protecţia mediului marin,
reafirmând, de asemenea, că statele, în calitatea lor de state ale portului şi state costiere, au alte obligaţii şi responsabilităţi în baza dreptului internaţional aplicabil în ceea ce priveşte siguranţa, securitatea maritimă şi protecţia mediului marin,
luând act că statele pot obţine unele avantaje prin devenirea lor parte la instrumentele având ca scop promovarea siguranţei, a securităţii maritime şi a prevenirii poluării de către nave, aceste avantaje putând fi pe deplin obţinute numai dacă toate părţile îşi îndeplinesc obligaţiile ce le revin în baza instrumentelor respective,
notând, de asemenea, că, în ultimă instanţă, eficacitatea oricărui instrument depinde, printre altele, de faptul ca toate statele:
(a) să devină parte la toate instrumentele referitoare la siguranţa, securitatea maritimă şi prevenirea şi controlul poluării;
(b) să implementeze şi să aplice în totalitate şi efectiv aceste instrumente; şi
(c) să raporteze Organizaţiei, aşa cum se cere,
dorind a sprijini în continuare statele membre să îşi consolideze capacităţile lor şi performanţa lor generală astfel încât să fie în măsură să respecte dispoziţiile instrumentelor OMI la care sunt parte,
conştientă de dificultăţile cu care se pot confrunta unele state membre pentru a satisface pe deplin toate prevederile diferitelor instrumente OMI la care sunt parte,
ţinând seama de necesitatea eliminării, în măsura în care este posibil, a unor astfel de dificultăţi şi reamintind că din acest motiv şi în acest scop Organizaţia a stabilit un program integrat de cooperare tehnică,
luând act în continuare de reglementările elaborate de către Comitetul de siguranţă maritimă şi Comitetul pentru protecţia mediului marin, care urmează să fie adoptate de către guvernele contractante la Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, Protocolul din 1988 privind Convenţia internaţională din 1966 asupra liniilor de încărcare, precum şi la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, aşa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta, Protocolul din 1997 privind amendarea Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, aşa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta, şi la Convenţia internaţională din 1978 privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart, respectiv, care vor face obligatorie utilizarea Codului menţionat la paragraful 1,
reamintind în continuare că ea a examinat reglementările care urmează să fie adoptate de către guvernele contractante la Convenţia internaţională din 1966 asupra liniilor de încărcare, la Convenţia internaţională din 1969 asupra măsurării tonajului navelor şi la Convenţia referitoare la Regulamentul internaţional din 1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare, care vor face, de asemenea, obligatorie utilizarea Codului menţionat la paragraful 1,
luând în considerare recomandările făcute de Comitetul pentru protecţia mediului marin la cea de-a şaizeci şi patra sesiune a sa şi de Comitetul de siguranţă maritimă la cea de-a nouăzeci şi una sesiune a sa,
1 adoptă Codul de aplicare a instrumentelor OMI (Codul III), al cărui text este prevăzut în anexa la prezenta rezoluţie;
2 solicită Comitetului de siguranţă maritimă şi Comitetului pentru protecţia mediului marin să menţină Codul în curs de revizuire şi, în coordonare cu Consiliul, să propună Adunării amendamente la acesta; şi
3 revocă Rezoluţia A.1054(27) privind Codul din 2011 pentru implementarea instrumentelor OMI obligatorii.
ANEXĂ
la Rezoluţia A.1070(28)
Codul de aplicare a instrumentelor OMI (Codul III)
Cuprins
Partea 1 - Domenii comune
Obiectivul
Strategia
Prevederi generale
Domeniul de aplicare
Acţiunile iniţiale
Comunicarea informaţiilor
Înregistrările
Îmbunătăţirile
Partea 2 - State de pavilion
Implementarea
Delegarea autorităţii
Aplicarea
Inspectorii statului de pavilion
Investigaţiile statului de pavilion
Evaluarea şi revizuirea
Partea 3 - State costiere
Implementarea
Aplicarea
Evaluarea şi revizuirea
Partea 4 - State ale porturilor
Implementarea
Aplicarea
Evaluarea şi revizuirea
Partea 1 - Domenii comune
Obiectivul
1. Obiectivul acestui Cod este sporirea la nivel global a siguranţei maritime şi a protecţiei mediului marin şi sprijinirea statelor în implementarea instrumentelor Organizaţiei.
2. Diferitele state vor examina acest cod în funcţie de propriile circumstanţe şi trebuie să fie obligate să implementeze numai acele instrumente la care sunt guverne contractante sau părţi. Datorită poziţiei geografice şi a circumstanţelor, unele state pot avea un rol mai important în calitate de stat de pavilion decât în calitate de stat al portului sau de stat costier, în timp ce altele pot avea un rol mai important în calitate de stat costier ori de stat al portului decât în calitate de stat de pavilion.
Strategia
3. Pentru ca un stat să îndeplinească obiectivul acestui cod se recomandă ca acesta:
.1 să dezvolte o strategie de ansamblu pentru a asigura că obligaţiile şi responsabilităţile sale internaţionale în calitate de stat de pavilion, stat al portului şi stat costier sunt îndeplinite;
.2 să stabilească o metodologie pentru a monitoriza şi a evalua dacă această strategie asigură implementarea şi aplicarea eficientă a instrumentelor internaţionale obligatorii relevante; şi
.3 să revizuiască în mod continuu această strategie pentru a atinge, a menţine şi a îmbunătăţi performanţa şi capacitatea organizaţională generală în calitate de stat de pavilion, stat al portului şi stat costier.
Prevederi generale
4. În baza prevederilor generale ale dreptului tratatelor şi ale convenţiilor OMI, statele trebuie să fie responsabile de adoptarea legilor şi reglementărilor şi de luarea tuturor celorlalte măsuri necesare pentru a aplica în totalitate şi pe deplin aceste instrumente, astfel încât să se asigure siguranţa vieţii omeneşti pe mare şi protecţia mediului marin.
5. Atunci când iau măsuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului marin, statele trebuie să acţioneze în aşa fel încât să nu transfere, direct sau indirect, prejudiciul ori riscurile dintr-o zonă în alta sau să nu înlocuiască un tip de poluare cu altul.
Domeniul de aplicare
6. Codul urmăreşte să abordeze acele aspecte care sunt necesare pentru ca un guvern contractant sau parte să aplice în totalitate şi pe deplin dispoziţiile instrumentelor internaţionale aplicabile la care el este un guvern contractant ori parte, referitoare la:
.1 ocrotirea vieţii omeneşti pe mare;
.2 prevenirea poluării de către nave;
.3 standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart;
.4 liniile de încărcare;
.5 măsurarea tonajului navelor; şi
.6 reguli pentru prevenirea abordajelor pe mare.
7. Următoarele domenii trebuie să fie luate în considerare şi abordate în dezvoltarea politicilor, legislaţiei, regulilor şi reglementările aferente şi a procedurilor administrative pentru implementarea şi aplicarea acestor obligaţii şi responsabilităţi din partea statului:
.1 jurisdicţie;
.2 organizaţie şi autoritate;
.3 legislaţie, reguli şi reglementări;
.4 promulgare de instrumente internaţionale, reguli şi reglementări obligatorii ale OMI;
.5 mecanisme de control a aplicării;
.6 funcţii de control, supravegheri, inspecţii, audituri, verificări, aprobare şi emitere de certificate;
.7 selecţie, acreditare, autorizare, împuternicire şi monitorizare a organizaţiilor recunoscute, după caz, şi a inspectorilor desemnaţi;
.8 investigaţii necesare pentru a fi raportate la Organizaţie; şi
.9 raportarea către Organizaţie şi alte administraţii.
Acţiunile iniţiale
8. Atunci când un instrument al Organizaţiei, nou sau amendat, intră în vigoare pentru un stat, guvernul acelui stat trebuie să fie în măsură să implementeze şi să aplice prevederile respective printr-o legislaţie naţională corespunzătoare şi să dispună de infrastructura necesară pentru implementare şi aplicare. Aceasta înseamnă că guvernul statului trebuie:
.1 să aibă capacitatea de a adopta legi care să permită exercitarea în mod efectiv a jurisdicţiei şi controlului său în domeniile administrativ, tehnic şi social asupra navelor care arborează pavilionul său şi care, în mod deosebit, să constituie cadrul legal pentru cerinţele generale privind registrele matricole, inspecţia la nave, adoptarea legilor privind siguranţa şi prevenirea poluării, aplicabile acestor nave, precum şi pentru elaborarea reglementărilor aferente;
.2 să aibă un cadru legal pentru aplicarea legilor şi reglementărilor sale naţionale, inclusiv a procedurilor de anchetare şi a procedurilor penale aferente; şi
.3 să dispună de suficient personal cu experienţă în sectorul maritim pentru a contribui la adoptarea legilor naţionale necesare şi pentru a îndeplini toate responsabilităţile statului, inclusiv raportarea aşa cum este cerută de convenţiile respective.
Comunicarea informaţiilor
9. Statul trebuie să comunice tuturor părţilor interesate strategia sa menţionată la paragraful 3, inclusiv informaţii asupra legislaţiei sale naţionale.
Înregistrările
10. Înregistrările trebuie să fie efectuate şi păstrate, după caz, pentru a furniza dovezi de conformitate cu cerinţele şi de funcţionare eficientă a statului. Înregistrările trebuie să rămână lizibile, uşor de identificat şi accesibile. Trebuie instituită o procedură documentată privind definirea elementelor de control necesare pentru identificarea, stocarea, protejarea, recuperarea, stabilirea perioadei de păstrare şi ştergerea înregistrărilor.
Îmbunătăţirile
11. Statele trebuie să îmbunătăţească permanent caracterul adecvat al măsurilor care sunt luate pentru a pune în aplicare acele convenţii şi protocoale pe care le-au acceptat. Îmbunătăţirile trebuie să fie făcute prin implementarea şi aplicarea riguroasă şi eficientă a legislaţiei naţionale, după caz, şi prin monitorizarea conformităţii.
12. Statul trebuie să încurajeze o cultură care să asigure posibilităţi pentru îmbunătăţirea performanţelor în activităţile din domeniul siguranţei maritime şi al protecţiei mediului, care poate include, printre altele:
.1 programe de instruire continuă referitoare la siguranţă şi prevenirea poluării;
.2 exerciţii regionale şi naţionale privind siguranţa şi prevenirea poluării, care implică o gamă largă de organizaţii naţionale, regionale şi internaţionale legate de sectorul maritim, companii şi navigatori; şi
.3 utilizarea de mecanisme de recompensare şi stimulare pentru companiile de transport maritim şi navigatori în ceea ce priveşte îmbunătăţirea siguranţei şi prevenirii poluării.
13. În plus, statul trebuie să ia măsuri pentru identificarea şi eliminarea cauzelor oricăror neconformităţi pentru a preveni repetarea lor, inclusiv:
.1 examinarea şi analiza neconformităţilor;
.2 implementarea măsurilor corective necesare; şi
.3 examinarea măsurilor corective luate.
14. Statul trebuie să stabilească măsurile necesare pentru eliminarea cauzelor posibilelor neconformităţi pentru a preveni producerea lor.
Partea 2 - State de pavilion
Implementarea
15. Pentru a-şi îndeplini în mod eficient responsabilităţile şi obligaţiile care îi revin, statul de pavilion trebuie:
.1 să implementeze politici adoptând o legislaţie naţională şi instrucţiuni care să faciliteze implementarea şi aplicarea cerinţelor tuturor convenţiilor şi protocoalelor privind siguranţa şi prevenirea poluării, la care el este parte; şi
.2 să atribuie responsabilităţi în cadrul Administraţiei sale pentru a actualiza şi revizui, după caz, orice politici relevante adoptate.
16. Statul de pavilion trebuie să stabilească resurse şi proceduri capabile să administreze un program de siguranţă şi protecţie a mediului, care trebuie să includă cel puţin următoarele:
.1 instrucţiuni administrative pentru implementarea regulilor şi reglementărilor internaţionale aplicabile, precum şi pentru elaborarea şi difuzarea oricăror reglementări naţionale necesare de interpretare a acestora, inclusiv pentru certificatele emise de o societate de clasificare recunoscută de statul de pavilion, în conformitate cu prevederile din regula XI-1/1 din SOLAS, şi care sunt solicitate de statul de pavilion pentru a demonstra că sunt satisfăcute cerinţele privind construcţia, motoarele şi instalaţiile electrice şi/sau alte cerinţe ale unei convenţii internaţionale la care statul de pavilion este parte sau o cerinţă a regulilor naţionale ale statului de pavilion;
.2 respectarea cerinţelor instrumentelor internaţionale aplicabile, folosind un sistem de auditare şi inspectare independent de orice organism administrativ ce emite certificatele cerute şi documentele relevante şi/sau de orice entitate căreia i s-a delegat autoritatea de către statul de pavilion de a emite certificatele cerute şi documentele relevante;
.3 respectarea cerinţelor referitoare la standardele internaţionale de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart. Aceasta include, printre altele:
.1 pregătirea, evaluarea competenţei şi certificarea navigatorilor;
.2 certificatele şi atestatele să reflecte cu exactitate competenţele navigatorilor, folosind terminologia corespunzătoare, precum şi termenii care sunt identici cu aceia utilizaţi în orice document privind echipajul minim de siguranţă, emis navei;
.3 o investigaţie imparţială să fie efectuată asupra oricărei deficienţe semnalate, produse fie prin acţiune, fie prin omisiune de către titularii de certificate sau atestate emise de către stat, ce poate constitui o ameninţare directă la siguranţa vieţii omeneşti ori a bunurilor pe mare sau la mediul marin;
.4 măsuri pentru retragerea, suspendarea sau anularea certificatelor ori atestatelor emise de către stat, atunci când acest lucru este justificat şi atunci când este necesar pentru a preveni frauda; şi
.5 măsurile administrative luate, inclusiv acelea referitoare la activităţi de pregătire, evaluare şi certificare efectuate sub autoritatea unui alt stat, sunt astfel încât statul de pavilion acceptă responsabilitatea asigurării competenţei comandanţilor, ofiţerilor şi a altor navigatori care efectuează serviciul la bordul navelor autorizate să arboreze pavilionul său;
.4 efectuarea investigaţiilor în cazuri de accidente şi tratarea în mod adecvat şi în timp util în cazul navelor la care au fost identificate deficienţe; şi
.5 elaborarea, documentarea şi furnizarea de instrucţiuni privind acele cerinţe găsite în instrumentele internaţionale relevante care sunt lăsate la latitudinea Administraţiei.
17. Statul de pavilion trebuie să se asigure că navele autorizate să arboreze pavilionul său sunt încadrate cu echipaj suficient şi eficient, ţinând cont de măsurile relevante existente, cum ar fi Principiile de stabilire a echipajului minim de siguranţă adoptate de către Organizaţie.
Delegarea autorităţii
18. În ceea ce priveşte numai navele autorizate să arboreze pavilionul său, statul de pavilion, care autorizează o organizaţie recunoscută să acţioneze în numele său pentru efectuarea supravegherilor, inspecţiilor şi auditurilor, emiterea certificatelor şi documentelor, marcarea navelor şi pentru alte activităţi statutare cerute de convenţiile Organizaţiei sau de legislaţia sa naţională, trebuie să reglementeze această/aceste autorizare/autorizări în conformitate cu cerinţele aplicabile ale instrumentelor internaţionale obligatorii pentru:
.1 a stabili că organizaţia recunoscută are resurse adecvate din punctul de vedere al posibilităţilor tehnice, manageriale şi de cercetare pentru a-şi îndeplini sarcinile atribuite, în conformitate cu standardele cerute pentru organizaţiile recunoscute care acţionează în numele Administraţiei, prevăzute în instrumentele relevante ale Organizaţiei*1);
.2 a avea ca bază un acord oficial scris, încheiat între Administraţie şi organizaţia recunoscută, care să includă cel puţin elementele prevăzute în instrumentele relevante ale Organizaţiei*2), sau acorduri juridice echivalente, şi care poate avea la bază acordul model pentru autorizarea organizaţiilor recunoscute care acţionează în numele Administraţiei*3);
──────────
*1) Apendicele 1 la Liniile directoare pentru autorizarea organizaţiilor care acţionează în numele Administraţiei [Rezoluţia A.739(18)].
*2) Apendicele 2 la Liniile directoare pentru autorizarea organizaţiilor care acţionează în numele Administraţiei [Rezoluţia A.739(18)].
*3) MSC/Circ. 710-MEPC/Circ. 307.
──────────
.3 a emite instrucţiuni specifice care să detalieze măsurile ce trebuie luate în cazul în care se constată că o navă nu este aptă să plece pe mare fără a pune în pericol nava sau persoanele de la bord ori că aceasta prezintă o ameninţare considerabilă de dăunare a mediului marin;
.4 a furniza organizaţiei recunoscute toate instrumentele corespunzătoare din legislaţia naţională şi interpretările acestora care pun în aplicare prevederile convenţiilor şi pentru a specifica, doar pentru aplicarea la navele autorizate să arboreze pavilionul său, dacă orice standarde suplimentare ale Administraţiei depăşesc în orice privinţă cerinţele convenţiilor; şi
.5 a obliga organizaţia recunoscută să păstreze înregistrări care să furnizeze Administraţiei date pentru facilitarea interpretării cerinţelor cuprinse în instrumentele internaţionale aplicabile.
19. Niciun stat de pavilion nu trebuie să impună organizaţiilor sale recunoscute să aplice navelor, altele decât cele autorizate să arboreze pavilionul său, orice cerinţă referitoare la regulile lor de clasificare, cerinţe, proceduri sau efectuarea de alte procedee de emitere a certificatelor statutare mai stricte decât cerinţele convenţiei şi instrumentelor obligatorii ale Organizaţiei.
20. Statul de pavilion trebuie să instituie sau să participe la un program de supraveghere cu resurse corespunzătoare pentru monitorizarea organizaţiilor sale recunoscute şi comunicarea cu acestea în scopul de a se asigura că obligaţiile sale internaţionale sunt îndeplinite în totalitate, prin:
.1 exercitarea autorităţii sale pentru efectuarea inspecţiilor suplimentare spre a se asigura că navele autorizate să arboreze pavilionul său respectă în totalitate cerinţele instrumentelor internaţionale aplicabile;
.2 efectuarea inspecţiilor suplimentare, după cum consideră necesar, pentru a se asigura că navele autorizate să arboreze pavilionul său respectă cerinţele naţionale care suplimentează cerinţele internaţionale obligatorii; şi
.3 furnizarea de personal care să aibă cunoştinţe temeinice privind regulile şi reglementările statului de pavilion şi ale organizaţiilor recunoscute şi care să fie disponibil pentru efectuarea supravegherii eficiente a organizaţiilor recunoscute.
21. Statul de pavilion care numeşte un inspector/inspectori cu scopul de a efectua supravegheri, audituri şi inspecţii în numele lui trebuie să reglementeze aceste numiri, după caz, în conformitate cu indicaţiile date la paragraful 18, în special la punctele .3 şi .4.
Aplicarea
22. Statul de pavilion trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea regulilor şi standardelor internaţionale de către navele care sunt autorizate să arboreze pavilionul său şi de către entităţile şi persoanele aflate sub jurisdicţia sa, astfel încât să se asigure conformitatea cu obligaţiile sale internaţionale. Aceste măsuri trebuie să includă, printre altele, următoarele:
.1 interzicerea plecării din port a navelor autorizate să arboreze pavilionul său până când acestea pot pleca pe mare în conformitate cu cerinţele regulilor şi standardelor internaţionale;
.2 inspectarea periodică a navelor autorizate să arboreze pavilionul său pentru a verifica dacă situaţia reală a navei şi a echipajului său este în conformitate cu certificatele de la bord;
.3 inspectorul să se asigure în timpul inspecţiei periodice menţionate la punctul .2 că navigatorii care formează echipajul navei sunt familiarizaţi cu:
.1 atribuţiile lor specifice; şi
.2 amenajările, instalaţiile, echipamentele şi procedurile navei;
.4 asigurarea că echipajul navei, în ansamblu, îşi poate coordona în mod eficient activităţile într-o situaţie de urgenţă, precum şi în îndeplinirea atribuţiilor vitale pentru siguranţă sau pentru prevenirea ori reducerea poluării;
.5 prevederea, în legile şi reglementările naţionale, a sancţiunilor suficient de severe pentru a descuraja încălcarea regulilor şi standardelor internaţionale de către navele autorizate să arboreze pavilionul său;
.6 după efectuarea unei investigaţii, urmărirea penală împotriva navelor autorizate să arboreze pavilionul său care au încălcat regulile şi standarde internaţionale, indiferent de locul în care a fost comisă infracţiunea;
.7 prevederea, în legile şi reglementările naţionale, a sancţiunilor suficient de severe pentru a descuraja încălcări ale regulilor şi standardelor internaţionale de către persoanele cărora li s-au emis certificate sau atestate sub autoritatea sa; şi
.8 urmărirea penală, după efectuarea unei investigaţii, împotriva persoanelor posesoare de certificate sau atestate care au încălcat regulile şi standardele internaţionale, indiferent de locul unde s-a produs infracţiunea.
23. Un stat de pavilion trebuie să elaboreze şi să implementeze un program de control şi monitorizare, după caz, cu scopul de:
.1 a asigura efectuarea promptă şi amănunţită a investigaţiilor accidentelor, cu raportarea la Organizaţie după caz;
.2 a asigura colectarea datelor statistice pentru a putea fi efectuată analiza tendinţelor, în vederea identificării domeniilor cu probleme; şi
.3 a lua imediat măsuri faţă de deficienţele şi incidentele de presupusă poluare, raportate de un stat al portului sau de un stat costier.
24. În plus, statul de pavilion trebuie:
.1 să asigure, prin legislaţia naţională, conformitatea cu instrumentele internaţionale aplicabile;
.2 să dispună de un număr corespunzător de persoane calificate pentru implementarea şi aplicarea legislaţiei naţionale menţionate la punctul 15.1, inclusiv de persoane pentru efectuarea investigaţiilor şi inspecţiilor;
.3 să dispună de un număr suficient de persoane calificate ale statului de pavilion pentru a investiga incidentele în care nave, autorizate să arboreze pavilionul său, au fost reţinute de către un stat al portului;
.4 să dispună de un număr suficient de persoane calificate ale statului de pavilion pentru a investiga incidentele în care valabilitatea unui certificat sau a unui atestat ori competenţa unor persoane posesoare de certificate sau atestate emise sub autoritatea sa sunt puse la îndoială de către un stat al portului; şi
.5 să asigure pregătirea profesională şi supravegherea activităţilor inspectorilor şi investigatorilor statului de pavilion.
25. Atunci când un stat de pavilion este informat că o navă care este autorizată să arboreze pavilionul său a fost reţinută de către un stat al portului, statul de pavilion trebuie să se asigure că sunt luate măsurile corective corespunzătoare pentru a aduce imediat nava respectivă în conformitate cu instrumentele internaţionale aplicabile.
26. Un stat de pavilion sau o organizaţie recunoscută care acţionează în numele său trebuie să emită sau să vizeze un certificat internaţional unei nave numai după ce a stabilit că nava îndeplineşte toate cerinţele aplicabile.
27. Un stat de pavilion trebuie să emită un certificat internaţional de competenţă sau atestat unei persoane numai după ce a stabilit că persoana îndeplineşte toate cerinţele aplicabile.
Inspectorii statului de pavilion
28. Statul de pavilion trebuie să definească şi să înscrie în documente responsabilităţile şi autoritatea tuturor persoanelor care conduc, efectuează şi verifică activităţile legate de siguranţă şi prevenirea poluării, precum şi relaţiile dintre toate aceste persoane.
29. Personalul responsabil cu supravegheri, inspecţii şi audituri la nave şi la companii, reglementate de instrumentele internaţionale obligatorii relevante, sau care le efectuează ar trebui să aibă cel puţin:
.1 calificări corespunzătoare de la o instituţie de învăţământ de marină sau de navigaţie şi experienţa corespunzătoare în efectuarea serviciului pe mare ca ofiţer brevetat care deţine ori a deţinut un certificat de competenţă valabil la nivel managerial şi care şi-a păstrat cunoştinţele tehnice despre nave şi exploatarea acestora de la data dobândirii certificatului de competenţă; sau
.2 un grad ştiinţific ori titlu echivalent de la o instituţie de învăţământ superior, într-un domeniu tehnic sau ştiinţific corespunzător recunoscut de către statul de pavilion; ori
.3 o acreditare ca inspector obţinută în cadrul unui program de pregătire oficial asigurând acelaşi nivel de experienţă şi competenţă ca cel prevăzut la paragrafele 29.1, 29.2 şi 32.
30. Personalul calificat în conformitate cu prevederile de la paragraful 29.1 ar trebui să fi efectuat serviciul pe mare ca ofiţer de punte sau ofiţer mecanic pe o perioadă de cel puţin trei ani.
31. Personalul calificat în conformitate cu prevederile de la paragraful 29.2 ar trebui să fi lucrat într-o funcţie corespunzătoare pe o perioadă de cel puţin trei ani.
32. În plus, acest personal ar trebui să aibă cunoştinţe practice şi teoretice corespunzătoare despre nave şi exploatarea acestora, precum şi despre prevederile instrumentelor naţionale şi internaţionale relevante care sunt necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile de inspectori ai statului de pavilion, obţinute prin programe de pregătire certificate.
33. Alt personal, care ajută la efectuarea acestor activităţi, trebuie să aibă un nivel de instruire, formare şi supraveghere corespunzător sarcinilor pe care este autorizat să le îndeplinească.
34. Se recomandă ca experienţa anterioară relevantă în domeniul de competenţă să fie considerată un avantaj; în cazul în care persoana nu are experienţă anterioară, Administraţia trebuie să asigure o pregătire corespunzătoare de teren.
35. Statul de pavilion trebuie să aibă implementat un sistem documentat pentru calificarea personalului şi actualizarea permanentă a cunoştinţelor acestuia, corespunzător cu sarcinile pe care este autorizat să le îndeplinească.
36. Corespunzător funcţiilor ce urmează a fi exercitate, calificările personalului trebuie să cuprindă:
.1 cunoştinţe despre regulile şi reglementările internaţionale şi naţionale aplicabile navelor, companiilor, echipajelor, mărfurilor şi exploatării navelor;
.2 cunoştinţe despre procedurile ce vor fi aplicate la inspecţii, certificări, control, investigaţii şi supravegheri;
.3 înţelegerea scopurilor şi obiectivelor instrumentelor internaţionale şi naţionale referitoare la siguranţa maritimă şi protecţia mediului marin, precum şi a programelor aferente;
.4 înţelegerea procedurilor interne şi externe desfăşurate atât la bordul navei, cât şi la uscat;
.5 competenţa profesională necesară pentru îndeplinirea efectivă şi eficientă a sarcinilor;
.6 deplina conştientizare a problemelor de siguranţă în toate situaţiile, precum şi a acelora de siguranţă proprie; şi
.7 pregătire sau experienţă pentru diferite sarcini ce urmează a fi îndeplinite şi, preferabil, în funcţii ce urmează a fi evaluate.
37. Statul de pavilion trebuie să emită un document de identificare pe care inspectorul să-l aibă la el atunci când îşi îndeplineşte sarcinile.
Investigaţiile statului de pavilion
38. Investigaţiile privind siguranţa maritimă trebuie să fie efectuate de investigatori imparţiali şi obiectivi, calificaţi corespunzător şi cu cunoştinţe privind aspectele legate de accident. Sub rezerva oricărui acord privind statul sau statele responsabile cu investigaţia, statul de pavilion trebuie să asigure investigatori calificaţi în acest scop, indiferent de locul accidentului ori incidentului.
39. Se recomandă ca statul de pavilion să se asigure că investigatorii au cunoştinţe şi experienţă practică aferente sarcinilor lor normale de muncă. În plus, pentru a ajuta investigatorii în îndeplinirea unor sarcini în afara celor obişnuite, se recomandă ca statul de pavilion să asigure accesul rapid la expertiză în următoarele domenii, după cum este necesar:
.1 navigaţie şi regulamente pentru prevenirea abordajelor;
.2 reglementări ale statului de pavilion privind certificatele de competenţă;
.3 cauze ale poluării marine;
.4 tehnici de intervievare;
.5 colectarea probelor; şi
.6 evaluarea efectelor factorului uman.
40. Se recomandă ca orice accident care implică vătămări corporale ce necesită lipsa de la serviciu timp de trei zile sau mai mult şi orice deces care se datorează accidentelor de muncă şi accidentelor care implică nave ale statului de pavilion trebuie să fie investigate şi rezultatele acestor investigaţii să fie făcute publice.
41. Accidentele navelor trebuie să fie investigate şi raportate în conformitate cu instrumentele internaţionale relevante, având în vedere Codul de investigaţie a accidentelor, aşa cum poate fi amendat, şi Liniile directoare elaborate de către Organizaţie*4). Raportul privind investigaţia trebuie să fie transmis la Organizaţie împreună cu observaţiile statului de pavilion, în conformitate cu liniile directoare mai sus menţionate.
──────────
*4) Se face referire la Codul de standarde internaţionale şi practici recomandate pentru investigaţia privind siguranţa în cazul accidentelor sau incidentelor maritime (Codul de investigaţie a accidentelor) obligatoriu, adoptat de Organizaţie prin Rezoluţia MSC.255(84) şi la Liniile directoare destinate ajutării investigatorilor în implementarea Codului de investigaţie a accidentelor, adoptate de către Organizaţie prin Rezoluţia A.1075(28).
──────────
Evaluarea şi revizuirea
42. Statul de pavilion trebuie să îşi evalueze periodic performanţele în ceea ce priveşte implementarea proceselor administrative, procedurilor şi resurselor necesare pentru a îndeplini obligaţiile sale în conformitate cu instrumentele internaţionale la care este parte.
43. Măsurile pentru evaluarea performanţelor statului de pavilion trebuie să includă, printre altele, ratele de reţinere a navelor de către controlul statului portului, rezultatele inspecţiilor efectuate de statul de pavilion, statisticile privind accidentele, procedurile de comunicare şi informare, statisticile privind pierderile anuale [cu excepţia pierderilor constructive totale (CTL)], precum şi alţi indicatori de performanţă, după caz, pentru a stabili dacă personalul, resursele şi procedurile administrative sunt adecvate pentru îndeplinirea obligaţiilor sale ca stat de pavilion.
44. Domeniile recomandate pentru revizuirea periodică pot include, printre altele:
.1 rata pierderilor de nave şi rata accidentelor, pentru a identifica tendinţele de-a lungul unor perioade de timp stabilite;
.2 numărul de cazuri confirmate de nave reţinute, în raport cu mărimea flotei;
.3 numărul de cazuri confirmate de incompetenţă sau de erori ale persoanelor posesoare de certificate ori atestate emise sub autoritatea statului de pavilion;
.4 răspunsurile la rapoartele statului portului privind deficienţe sau intervenţii;
.5 investigaţiile privind accidentele grave şi foarte grave şi concluzii desprinse din acestea;
.6 resursele tehnice şi de altă natură implicate;
.7 rezultatele inspecţiilor, supravegherilor şi controalelor efectuate la navele din flotă;
.8 investigaţiile privind accidentele de muncă;
.9 numărul de incidente şi infracţiuni relevante care intră sub incidenţa regulilor internaţionale aplicabile privind prevenirea poluării marine; şi
.10 numărul de suspendări sau retrageri de certificate, atestate, aprobări sau documente similare.
Partea 3 - State costiere*5)
──────────
*5) Cerinţele cuprinse în această secţiune se aplică în măsura în care navele supuse instrumentelor obligatorii OMI pot avea acces la porturile guvernelor contractante.
──────────
Implementarea
45. Statele costiere au anumite drepturi şi obligaţii în baza diferitelor instrumente internaţionale. Atunci când îşi exercită drepturile în baza acestor instrumente, statelor costiere le revin obligaţii suplimentare.
46. În scopul îndeplinirii efective a obligaţiilor sale, statul costier trebuie:
.1 să implementeze politici adoptând o legislaţie naţională şi instrucţiuni care să faciliteze implementarea şi aplicarea cerinţelor tuturor convenţiilor şi protocoalelor privind siguranţa şi prevenirea poluării, la care el este parte; şi
.2 să atribuie responsabilităţi pentru a actualiza şi revizui, după caz, orice politici relevante adoptate.
47. Statul costier trebuie să se asigure că legislaţia sa, instrucţiunile sale şi procedurile stabilite în vigoare asigură aplicarea şi verificarea sistematică a drepturilor, obligaţiilor şi responsabilităţilor cuprinse în instrumentele internaţionale relevante la care este parte.
48. Aceste drepturi, obligaţii şi responsabilităţi pot include, printre altele:
.1 servicii de radiocomunicaţii;
.2 servicii şi avertismente meteorologice;
.3 servicii de căutare şi salvare;
.4 servicii hidrografice;
.5 rute ale navelor;
.6 sisteme de raportare a navelor;
.7 servicii de trafic maritim; şi
.8 facilităţi pentru navigaţie.
Aplicarea
49. Statul costier trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea regulilor internaţionale atunci când îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile.
50. Statul costier trebuie să ia în considerare elaborarea şi implementarea unui program de control şi monitorizare, după caz, cu scopul de:
.1 a furniza datele statistice pentru a putea fi efectuată analiza tendinţelor, în vederea identificării domeniilor cu probleme;
.2 a stabili mecanisme de răspuns în timp util la incidentele de poluare în apele sale; şi
.3 a coopera cu statele de pavilion şi/sau statele porturilor, după caz, la investigarea accidentelor maritime.
Evaluarea şi revizuirea
51. Statul costier trebuie să-şi evalueze periodic performanţele în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor sale şi respectarea obligaţiilor ce îi revin în baza instrumentelor internaţionale aplicabile.
Partea 4 - State ale porturilor*6)
──────────
*6) Cerinţele cuprinse în această secţiune se aplică în măsura în care navele supuse instrumentelor obligatorii OMI pot avea acces la porturile guvernelor contractante.
──────────
Implementarea
52. Statele porturilor au anumite drepturi şi obligaţii în baza diferitelor instrumente internaţionale. Atunci când îşi exercită drepturile în baza acestor instrumente, statelor porturilor le revin obligaţii suplimentare.
53. Statele porturilor pot juca un rol esenţial în realizarea siguranţei maritime şi a protecţiei mediului, inclusiv prevenirea poluării. Rolul şi responsabilităţile statului portului în ceea ce priveşte siguranţa maritimă şi protecţia mediului rezultă dintr-un ansamblu de tratate internaţionale, convenţii şi legi naţionale, precum şi, în unele cazuri, de acorduri bilaterale şi multilaterale.
54. În scopul îndeplinirii efective a obligaţiilor sale, statul portului trebuie:
.1 să implementeze politici adoptând o legislaţie naţională şi instrucţiuni care să faciliteze implementarea şi aplicarea cerinţelor tuturor convenţiilor şi protocoalelor privind siguranţa şi prevenirea poluării, la care el este parte; şi
.2 să atribuie responsabilităţi pentru a actualiza şi revizui, după caz, orice politici relevante adoptate.
55. Statul portului trebuie să se asigure că legislaţia sa, instrucţiunile sale şi procedurile stabilite în vigoare asigură aplicarea şi verificarea sistematică a drepturilor, obligaţiilor şi responsabilităţilor cuprinse în instrumentele internaţionale relevante la care este parte.
56. Aceste drepturi, obligaţii şi responsabilităţi pot include, printre altele:
.1 crearea de facilităţi sau mijloace de primire adecvate pentru a accepta toate fluxurile de deşeuri reglementate prin instrumentele Organizaţiei;
.2 controlul statului portului*7); şi
──────────
*7) Se face referire la Procedurile din 2011 pentru controlul statului portului [(Rezoluţia A.1052(27)].
──────────
.3 menţinerea unui registru al furnizorilor de combustibil lichid.
Aplicarea
57. Statele porturilor trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea regulilor internaţionale atunci când îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile.
58. Mai multe instrumente maritime internaţionale privind siguranţa şi prevenirea poluării maritime conţin dispoziţii specifice care permit controlul statului portului.
59. De asemenea, un număr din aceste instrumente obligă statele porturilor să nu aplice statelor care nu sunt părţi la aceste convenţii un regim mai favorabil decât acela aplicat statelor care sunt părţi. Aceasta înseamnă că statele porturilor trebuie să impună cerinţele acelor instrumente atât statelor care sunt părţi, cât şi statelor care nu sunt părţi.
60. Atunci când îşi exercită dreptul de a efectua controlul statului portului, statul portului trebuie să stabilească proceduri de administrare a unui program de control al statului portului conform cu rezoluţia relevantă adoptată de Organizaţie7.
61. Controlul statului portului trebuie să fie efectuat numai de către ofiţeri autorizaţi şi calificaţi pentru controlul statului portului, în conformitate cu procedurile relevante adoptate de Organizaţie7.
62. Ofiţerii controlului statului portului şi persoanele care îi ajută trebui să fie liberi de orice presiuni comerciale, financiare sau de altă natură şi nu trebuie să aibă vreun interes comercial, nici în portul de inspecţie, nici la navele inspectate, nici în şantierele de reparaţii, nici în orice serviciu de asistenţă în port ori în altă parte şi de asemenea nici nu trebuie să fie angajaţi sau să efectueze vreo activitate în numele organizaţiilor recunoscute sau al societăţilor de clasificare. Trebuie să fie implementate proceduri suplimentare pentru ca nicio persoană sau organizaţii externe statului portului să nu poată influenţa rezultatele inspecţiei şi a controlului efectuat de statul portului.
Evaluarea şi revizuirea
63. Statul portului trebuie să-şi evalueze periodic performanţele în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor sale şi respectarea obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu instrumentele aplicabile ale Organizaţiei.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
